1.1.

Esenţa şi părţile componente ale cercetărilor economice

În producţia materială au loc diferite fenomene şi procese:
 tehnologice;
 chimice;
 organizatorice;
 de conducere;
 economice.
Fenomenul economic – este o acțiune schimbătoare de la simplu la compus,
trăsăturile principale ale căruia sunt: dispariţia vechilor fenomene şi apariţia celor
noi.
Procesul economic – este unul dintre formele de repetare a acţiunii
oamenilor în procesul de producţie, schimb şi de repartiţie a bunurilor materiale.
Fiecare proces şi fenomen include în sine un ansamblu de legături, relaţii şi
legi care determină tendinţa lor de dezvoltare.
Pentru cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice se petrec diverse
cercetări speciale.
Cercetarea – este studierea cu ajutorul diferitor metode a esenţei
fenomenelor şi proceselor cu scopul de a organiza mai raţional activitatea
oamenilor în producţia materială.
Obiectul cercetării economice – sunt fenomenele şi procesele economice.
Determinarea corectă a obiectului de cercetare asigură studierea profundă a tuturor
întrebărilor puse în faţa cercetărilor.
Cercetările economice includ în sine:
 alegerea temei de cercetare;
 ipoteza alcătuirii programului de lucru;
 acumularea informaţiei şi prelucrarea ei, analiza economică a acestei
informații cu folosirea metodelor și indicatorilor specifici temei
cercetate.
Generalizarea teoretică a materialului primit, controlul rezultatelor teoretice,
elaborarea recomandărilor pentru utilizarea în practică a rezultatelor primite - toate
aceste părţi formează la rândul său o rotaţie finisată a cercetărilor economice.
Rezultatul cercetărilor depinde de organizarea lucrului la fiecare etapă în parte.
Elaborarea unui studiu socio-economic presupune un proces complex de
investigare a fenomenelor şi proceselor din societate. În general, elaborarea
oricărui studiu presupune câteva faze succesive: culegerea datelor, prelucrarea
lor şi analiza statistică pe care se bazează decizia. Aşadar, cercetarea ştiinţifică
este o investigaţie care se realizează în trei etape succesive (vezi fig. 1).

1. Observarea ştiinţifică Culegerea datelor:

Variabila x (sc[derea - din documente;
consumurilor de materiale) - prin contact direct.

2. Prelucrarea datelor şi Sistematizarea datelor culese

formularea ipotezelor Calculul indicatorilor statistici
Elaborarea modelului teoretic

3. Analiza şi interpretarea Compararea datelor statistice

datelor, verificarea ipotezelor şi Verificarea ipotezelor
a modelului Elaborarea de concluzii
Elaborarea de prognoze

Figura 1. Demersul cercetării ştiinţifice

Observarea ştiinţifică se concretizează prin culegerea şi înregistrarea datelor

de intrare necesare realizării studiului, date ce trebuie să privească toate
caracteristicile urmărite, pentru toate unităţile colectivităţii cercetate.
Prelucrarea datelor şi formularea ipotezelor reprezintă cea mai complexă
etapă a cercetării ştiinţifice, deoarece aici se sistematizează datele culese anterior,
se aleg cele mai potrivite metode de calcul şi analiză, se elaborează ipotezele şi
modelele teoretice şi se verifică măsura în care echipa de cercetători dispune de
aptitudinile şi cunoştinţele necesare realizării studiului.
Analiza, interpretarea datelor, verificarea ipotezelor şi a modelului reprezintă
etapa cea mai importantă a cercetării ştiinţifice, deoarece aceasta dă finalitate
eforturilor depuse de cercetători, validând sau invalidând rezultatele cercetării.
 Pentru atingerea obiectivelor propuse, în fiecare etapă, cercetătorul apelează
la o serie de metode, care în ansamblul lor formează metodologia cercetării
ştiinţifice. Metodele utilizate în cercetarea ştiinţifică sunt diverse, ele trebuind fi
adaptate la obiectivele studiilor realizate.
Prin prisma celor două laturi fundamentale ale cercetării ştiinţifice, metodele
utilizate se împart în metode cantitative şi metode calitative.
Principiile de bază pentru cunoaşterea fenomenelor şi proceselor
economice sunt:
 studierea fenomenelor şi a proceselor nu izolat unul de altul, dar în
legătură reciprocă, nu în statică dar în dezvoltare;
 de privit dezvoltarea ca o trecere constantă a schimbărilor cantitative
în calitative, de descoperire a celor mai noi şi mai progresive procese.