Sunteți pe pagina 1din 3

Trăsăturile generale şi particulare ale

culturii politice
Cultura, aşadar, nu e decât valorificarea
experienţelor sufleteşti şi organizarea lor independentă de
celelalte valori (economice, politice).
Mircea Eliade

Cultura si actiunea politica sunt componente esentiale ale sistemului politic caruia ii
confera un important grad de eficienta.

Cultura politica reprezinta o componenta a culturii in general. Pentru a defini


conceptul de cultura politica este necesar sa definim, mai intai conceptul de cultura.

Prin cultura se intelege, intr-un sens mai larg, totalitatea cunostintelor omenirii despre
lume acumulate in procesul practicii social-istorice si concretizate in crearea valorilor
materiale si spirituale in scopul asigurarii progresului social

Cultura reprezinta gradul de cunoastere (prin intermediul stiintelor), gradul de


reflectare (prin intermediul artei, literaturii etc.), cum si gradul de creatie a omului
prin concretizarea cunostintelor acumulate in valori materiale si spirituale.

Sfera de cuprindere a culturii poate fi privita atat in sens larg ca o cultura a valorilor
materiale si spirituale, cat si in sens restrans ca o cultura a valorilor spirituale.

Deoarece societatea, ca sistem social global, este formata din subsisteme nationale
care, luate separat, reprezinta la randul lor sisteme de sine statatoare si cultura se
manifesta ca un produs al unui popor, al unei natiuni, ca o cultura nationala.

Cultura unui popor reprezinta asadar, totalitatea cunostintelor sale despre lume
concretizate in valori materiale si spirituale realizate in procesul practicii social-
istorice in conditiile concrete in care aceasta exista si se dezvolta.

Cultura indica gradul de cunoastere si de creativitate a unui popor, la un moment dat,


avand un caracter atat national cat si universal.

O cultura autentic nationala are o mare valoare universala prin aportul pe care il are la
cunoasterea si creatia umana.

Cultura, in general, atat cea nationala cat si cea universala poate sa fie de mai multe
feluri in functie de domeniul de activitate si de dimensiunile pe care le poate avea la
un moment dat.

Astfel, se poate vorbi de cultura generala care se refera la un fond larg de cunostinte,
dupa cum pot sa existe cultura tehnica, economica, politica, istorica etc.

Cultura politica poate fi definita ca totalitatea cunostintelor, implicit si explicit


politice, care asigura organizarea si conducerea politica a societatii in concordanta cu
aspiratiile progresului istoric. Cultura politica indica gradul de cunoastere si
creativitate in domeniul organizarii si conducerii politice a societatii si care constituie
o conditie esentiala pentru o politica eficienta, importanta atat pentru societatea
politica cat si pentru societatea civila, pentru guvernatori si guvernati.

Societatea politica, institutii statale, partide politice etc., nu pot fi create si nu pot sa-si
indeplineasca misiunea de a organiza si conduce cat mai bine treburile comunitatii
respective fara o temeinica cultura politica, iar societatea civila nu este in masura sa
aleaga pe cei mai buni conducatori si sa-i determine sa ii serveasca corespunzator
interesele, fara un minimum de elemente de cultura politica. Deoarece experienta
istorica a aratat ca organizarea si conducerea democratica a societatii este o conditie a
progresului istoric, intre cultura politica si democratie exista o relatie directa. Cu cat
gradul de cultura politica a unui popor este mai ridicat, cu atat si promovarea unei
politici democratice este mai certa. 

Desi termenul de cultura politica fiind folosit pentru prima data in 1956, de catre
politologul nord-american, Gabriel Almond, intr-o lucrare a sa despre sistemul politic,
preocupari pentru studiul culturii politice se intalnesc inca din antichitate.

Cand Aristotel si Platon subliniau ca ideile si opiniile politice conduc lumea, cand
iluministii aratau ca ratiunea, educatia, morala stau la baza actiunii politice, nu faceau
altceva decat sa evidentieze elemente ale culturii politice, relevând importanta
acestora pentru organizarea si conducerea politica a societatii.

Studii de amploare privind cultura politica se intalnesc in perioada de dupa al doilea


razboi mondial elaborate de politologi precum: Gabriel Almond (SUA), A. Lancelot,
J. Schmeil (Franta), F. Burlaski (Rusia), M. Markiewicsz (Polonia) etc.

Valoroase mi se par studiile politice facute de J. Schmeil care, in lucrarea 'Culturile


politice' din 'Tratatul de stiinte politice', publicat in Franta in anul 1985, arata ca mai
potrivit pentru cultura politica este folosirea pluralului 'culturi politice', deoarece nu ar
exista, dupa parerea autorului citat, o cultura politica unica, ci mai multe culturi
politice care au la baza atitudinea fata de regimul politic.

Cultura politică este o parte a culturii juridice generale a statului, a societății, a


persoanei, bazată pe norme juridice și combinată cu cultura juridică a unui singur
sistem juridic. În general, cultura politică a oricărui stat este compusă din elementele
sale individuale: partidele politice, ideologia statului, forma guvernării, alegerile,
opoziția, acțiunile politice. Existența drepturilor electorale active și pasive permite
asigurea cetățenilorcă ei fac parte integrantă din structura politică a țării. Politologii
consideră că tradițiile și obiceiurile politice ale statului ar trebui incluse aici. Toate
aceste elemente sunt concepute pentru a răspunde diferitelor nevoi ale cetățenilor.
Prezența unor astfel de componente ne permite să vorbim despre cultura politică a
societății

Cultura politica se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice prin care se


individualizeaza de restul culturii.

Astfel, cultura politica se distinge, in primul rand, prin faptul ca se bazeaza pe un fond
larg de cunostinte care vizeaza toate domeniile de activitate si care sunt fructificate de
cultura politica. O autentica cultura politica nu poate sa faca abstractie de cunostinte
in domeniul economic, social, moral, al istoriei nationale si universale etc.
Cunostintele din aceste domenii sunt necesare in formarea culturii politice atat pentru
guvernatori cat si pentru guvernati. Pentru guvernatori acest lucru se impune ca o
conditie sine-qua-non, pentru ca elaborarea unor programe politice adecvate de
organizare si conducere a societatii implica vaste cunostinte din toate domeniile de
activitate. Pentru guvernati, se impun aceleasi cerinte de cunostinte generale care sa-i
ajute la intelegerea fenomenului politic si la adoptarea unei atitudini mai corecte fata
de acesta. Se poate spune ca intre cultura, luata la modul general, si cultura politica
exista o relatie directa, in sensul ca o cultura politica autentica nu poate exista decat
pe fondul unei cat mai vaste culturi generale.

O alta trasatura a culturii politice se refera la specificul valorilor si normelor politice. .


Orice sistem politic isi creeaza anumite criterii de apreciere a valorii politice, dupa
care isi conduce activitatea de promovare a acestora. Strans legate de valorile politice
sunt normele politice care decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice.

O alta trasatura caracteristica culturii politice este aceea ca ea se manifesta cu


precadere sub forma unor ideologii politice. Ideologia politica reprezinta un ansamblu
relativ structurat de valori si idei politice, cu caracter de grup, de clasa, ideologie care
le exprima interesele si scopurile politice.

Ideologia politica reprezinta o forma a culturii politice cu caracter coerent si partizan,


dar, de regula, mai putin realist si global. Pentru guvernanti, cultura politica trebuie sa
se materializeze in ideologie politica, in doctrine si programe care sa ofere tot atatea
variante de organizare si conducere sociala. Cu cat o ideologie politica înglobeaza
interesele si aspiratiile de progres ale cetatenilor, cu atat este mai realista si eficienta.

O definitie din perspectiva psihologica da culturii politice SidneyVerba: "Cultura


politica a unei societati consta dintr-un sistem de credinte empirice, simboluri
expresive si valori care definesc situatia in care are loc actiunea politica. Ea ofera
orientarea subiectiva a politicii".

S-ar putea să vă placă și