CLASIFICAREA DREPTURILOR OMULUI

Drepturile omului reprezintă un concept filosofic, o

condensare a tot ce a produs ca esenţă filosofia umanistă din
antichitate şi până în prezent . Omul, ca fiinţă raţională, născută
liberă, ca măsură a tuturor lucrurilor, considerat ca scop şi
niciodată ca mijloc, reprezintă valoarea supremă pe care ar
trebui să se concentreze tot ce înseamnă scopuri ale societăţii
organizate politic în stat. Constituţia unui stat consacră, pe lângă
drepturile naturale ale omului, şi alte drepturi care rezultă din
acestea sau le asigură existenţa, ori sunt necesare protejării şi
dezvoltării sistemului social.
Drepturile omului reprezinta un sistem echilibrat şi dinamic. Ele
configurează poziția individului în societate, ataşînd drepturilor
obligații şi între individ şi stat. Odată cu dezvoltarea relatiilor
internaționale și a cadrului constituțional intern al statelor,
catalogul drepturilor omului s-a extins continuu.
Clasificarea drepturilor fundamentale a apărut odată cu
proclamarea lor în diferite declaraţii internaţionale cât şi
Constituţii.
O primă clasificare acceptată de întreaga societate din cele mai
vechi timpuri se găseşte în Declaraţia Franceze de independenţă
din 1789. Mai târziu această clasificare este modificată de :
a. Drepturi private
b. Drepturi publice
c. Drepturi politice
În prezent în Republica Moldova doctrinarii au opinii diferite ce
ţine de
clasificarea drepturilor omului.
O parte de doctrinari consider că drepturile omului pot fi
clasificate în cinci categorii
a. Inviolabilităţile – unii le consider că sunt drepturi civile,
sunt acele drepturi fundamentale care asigură viaţa, posibilitatea
de mişcare a individului asigură siguranţa lui fizică şi a
domiciliului său ca exempu (dreptul la viaţă, inviolabilitatea
persoanei, )
b. Drepturi social economice şi culturale- sunt acele drepturi
care asigură dezvoltarea materială şi culturală a persoanei
permiţind acesteia să participe la viaţa socială ca exemplu
(dreptul la muncă, dreptul de moştenire, dreptul la interzicerea
muncii forţate)
c. Drepturile exclusiv politice – sunt drepturile care pot fi
folosite numai de către cetăţenii unui stat pentru a participa la
conducerea statului, la guvernare ca exemplu (dreptul la vot ,
dreptul de a fi ales )
d. Drepturile social politice – sunt acele drepturi care pot fi
exercitate atât de cetăţenii statului cât şi alte personae, ca
exemplu (libertatea conştiinţei, libertatea exprimării, libertatea
întrunirilor )
e. Cea de-a cincia categorie formează drepturile garanţiei care
vin să asigure menţinerea garantării drepturilor şi libertăţilor
omului, ca exemplu (dreptul de petiţionare, dreptul la repararea
pagubei , dreptul la revindecarea drepturilor care au fost
încălcate)