STRUCTURALISMUL

IDEI, CONCEPTE, REPREZENTANȚI

ISTORIC
APARE ÎN FRANȚA (ANII 1950-1970)
REPREZENTANȚI:
1. Ferdinand de Saussure, Roman Jacobson,
Claude Levy-Strauss, Roland Barth,
Jacques Lacan, Michel Foucault, ș.a.

Claude Lévi-Strauss
Structuralismul este o direcție interdisciplinară în științele
sociale ale secolului XX, care combină diverse tendințe
bazate pe studiul structurilor, utilizarea modelelor
lingvistice pentru analiza societății și culturii, pe principiile
obiectivismului și holismului.
Structura este definită de Claude Lévi-
Strauss ca un ansamblu de raporturi
invariabile, care exprimă organizarea unui
sistem: "noțiunea de structură socială nu
se raportează la realitatea sa empirică, ci
la modelele construite după aceasta"
(C.L-S.). În consecință, ea nu poate fi
observată în mod direct, ci constituie
realitatea devenită inteligibilă sub formă
logică, modelul, sistem simbolic care
permite accesul la structură.

Claude Lévi-Strauss
Structuralismul a luat naștere din
lingvistica structurală, la originea căreia
a stat Ferdinand de Saussure.
Structuraliștii francezi au proclamat o
revoluție științifică în umanități,
reorganizarea și integrarea lor folosind
metode lingvistice. Structuralismul a
declarat prioritatea structurilor
inconștiente față de subiect și conștiință.

Ferdinand de Saussure (1857-1913)

În forma sa cea mai generală, structuralismul este o abordare
filosofică care susține că obiectele de studiu în științele sociale și
umane au o natură relativă și nu substanțială. Lumea socială nu se
explică în termeni de acțiune individuală, ci prin relații și relații
între relații; întregul este format ca articulare diferențială a
acestora. Structuralismul s-a opus pozitivismului, care a susținut că
lumea nu depinde de conștiință și este direct cunoscută, și
umanismul, conform căruia oamenii își creează și își cunosc lumea.
Potrivit lui Jean-Claude Milner,
programul de cercetare
structuralistă a abordat problemele
cheie ale cunoașterii: relația dintre
natură și cultură și societate,
modalități necesare și aleatorii.
 IDEI, TEORII, CONCEPTE
Întrebat ce este structuralismul Roland Barthes în
lucrarea: „Le plaisir du texte” 1973, răspunde:
„Nu este o școală, nici măcar o mișcare
(încă), fiindcă majoritatea autorilor atașați
acestui cuvânt, nu par legați între ei printr-
o solidaritate de doctrină sau de luptă.
Structuralismul este doar un lexic”.

Unul dintre principalii animatori ai mișcării structuraliste și ai semioticii franceze Roland Barthes (1915-1980)
„Scopul oricărei activități structuraliste este de a
reconstitui obiectul astfel încât să manifeste în această
reconstituire regulile de funcționare. Structura este deci de
fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat.”

Roland Barthes (1915-1980)

JEAN PIAGET (1896 – 1980)
„Structuralismul reprezintă un
ideal de inteligibilitate căutat și
atins de toți cercetătorii
structuraliști” (J. Piaget, 1970: 5)