Tiparituriromanesti Wordpress Com 150-101

CONTACT CRONICI MOLDOVENEȘTI ȘI MUNTENEȘTI LISTA ARTICOLELOR POSTATE
ROMÂN, ROMÂNESC, ROMÂNIA (ÎNAINTE DE 1859)
Tipărituri vechi
românești sau despre români
25
FEB 2012
Monede moldovenești cu legenda
în limba latină Articole recente
Pomelnicul bisericii din Șcheii
Brașovului (1753)
4 Catavasier, Râmnic, 1747

(cântec de stea)
Comments
Nicolae Dimachi, O adunari a
trii cucoani
Hora von Otzellowitz, Harta celor
cinci ţinuturi moldovenești, 1790
Costache Negruzzi, Păcatele
tinereţelor, Iași, 1857
Tiparituriromanesti
Îmi place
Petru I Mușat (1375-1391). Avers: +SIMPETRI*WOIW Revers: +SIMOLAVINSIS
1.180 de persoane apreciază
Tiparituriromanesti.
Alexandru cel Bun (1400-1432). Avers: +MONE*ALEXANDRI Revers:

+WD*MOLDAVIENSIS Plugin social Facebook
Blogroll
Antique Books
Arhivele Naţionale ale Ungariei
Bibliografia românească veche
(1508 – 1830)
Biblioteca Bodleiană
Biblioteca Digitală a Bulgariei
Biblioteca Digitală a Elveţiei
Biblioteca Digitală a Macedoniei
Biblioteca Digitală a Republicii
Moldova
Biblioteca Digitală a Serbiei
Biblioteca Digitală a Ungariei
Biblioteca Digitală a Universităţii
din Ioannina
Biblioteca Digitală Matica Srpska
Biblioteca Digitală Naţională a
României
Ștefan cel Mare (1457-1504). Avers: +MONETAMOLDAVIE Revers:
Biblioteca Digitală Transsylvanica
+STEFANVSVOIEVODA
Biblioteca Naţională a Ucrainei
„V. I. Vernadskogo”
Biserici din Iași
British Library
Cambridge Digital Library
Citate despre români
Cristian Negrea blog
Cărţi vechi și rare
Dacoromanica (digibuc)
Dacoromanica (vechi)
Documentare despre Istoria
Iașului
Documente românești
Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568). Avers: Drumurile lui Spetcu
ALEXANDERD*G*W*MOL*1558 Revers: PATRONA*MOLDAWI Eniclopedia Dacica
Europeana
Gallica
George Damian
Html to Pdf Converter
Iașul Cultural
Manuscriptorium
Manuscrise digitizate Sibiu
Manuscrise digitizate Vatican
Meglenoromânii
Monedele Moldovei și Valahiei
Muzeu Virtual de Carte
Românească Veche
Nelu Crăciun blog
Despot Vodă (1561-1563). Avers: PRINCIPIS*MOLDAVIAE 15.63. Revers:
Old Printed Books
MONETA*NOVA*MOLDAVIAE
Revista Hiperboreea
Starie knigi (cărţi și periodice
vechi rusești)
Taraba cărţilor de altădată
World Digital Library
Ștefan Răzvan (1595). Avers: STEPII*BOIBOD*MOL*DOB Revers:
GROS*ARGT/RIP*REG*MO/OLDABIA/15-95
Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Avers: SIGIII*DGR*EPOLI Revers: GR-

OS/ARG-IRI/PREGP/GE
Alfabet de tranziţie Alfabet latin

vechi Ardeal Arhive Aromâni
Autori bizantini Banat BAR Iași
Basarabia BCU Iași Buda
Carte religioasă Carte
străină Constantin Brâncoveanu
Cronici Călătorii Daci Dacia
Dicţionare vechi Dimitrie Cantemir
Documente Dosoftei Geografie
Istrate Dabija (1661-1665). Avers: IOHAN*ISTRAT*DOR*VV Revers:
Gheorghe Asachi Gramatică
SOLIDUSCIVI*M*D18 (căciulă domnească rotundă, dedesubt spadă şi buzdugan,
Heraldică Hărţi etnice Hărţi vechi
încrucişate)
Inscripţii vechi Istoria dreptului
Sursa imaginilor: Monedele Moldovei și Valahiei (expoziţie virtuală) Istoria învăţământului Istorie
Limba franceză Limba germană
Posted in Uncategorized and tagged Ștefan cel Mare, Ţara Moldovei, Ieremia Limba greacă Limba latină
Movilă, Limba latină, Numismatică, secolul XIV, secolul XV, secolul XVI, secolul XVII Limba rusă Manuale vechi
Manuscrise Matei Basarab
Mihail Kogălniceanu Mihai Viteazul
Moldovlahia Muzee Muzică veche
Numismatică Paris Periodice Poze
23
FEB 2012
Exploatarea lemnului din Munţii
Tarcău în perioada interbelică
vechi robi ţigani România românie
Sankt Petersburg secolele IV-X
secolele XI-XIII secolul XIV
secolul XIX secolul XV
secolul XVI secolul XVII
1 secolul XVIII secolul XX
Slavonă Steme reunite
Comment
Tipografia Institutul Albinei Unirea
Ţărilor Române Vasile Lupu
Veniamin Costachi Versuri

Viena Volohi Vulturul bicefal
Ștefan cel Mare Ţara
Moldovei Ţara
Românească
Arhive
aprilie 2014
martie 2014
februarie 2014
ianuarie 2014
Pepiniera Cipăianu. Semănatul la pepinieră
decembrie 2013
noiembrie 2013
octombrie 2013
septembrie 2013
august 2013
iulie 2013
iunie 2013
mai 2013
aprilie 2013
martie 2013
februarie 2013
ianuarie 2013
decembrie 2012
noiembrie 2012
octombrie 2012
septembrie 2012
august 2012
iulie 2012
Pepiniera Ardeluţa. Încărcarea și transportul pueţilor cu trenul spre locurile de iunie 2012
plantaţie mai 2012
aprilie 2012
martie 2012
februarie 2012
ianuarie 2012
decembrie 2011
noiembrie 2011
octombrie 2011
Top Rated
Posts
All | Today | This Week | This Month
Ștefan cel Mare scrie papei Sixt

al IV-lea despre propunerile lui
Uzum Hassan (1474)
5/5 (8 votes)
Împăratul Leopold I recunoaște
libertatea românilor din Ardeal de
a păstra credinţa ortodoxă (1701)
5/5 (7 votes)
Ioan Doncev, Cursul primitiv de
limba rumânâ, Chișinău, 1865
5/5 (4 votes)
Johannes Tröster, Vechea și
Noua Dacie germană,
Nürnberg, 1666
5/5 (4 votes)
Povestiri din Spaimile Vrăjitorești,
București, 1839
5/5 (3 votes)
Encolpiul doctorilor sau Medicina
practică, Iași, 1849
5/5 (3 votes)
Meta
Înregistrare
Autentificare
Sectorul Ţapu. Un tasou cu bușteni de brad și molid
Flux RSS pentru posturi
Flux RSS comentarii
WordPress.com
Abonare la blog
Scrieţi mai jos adresa de e-mail
pentru a primi cele mai noi
articole
Click aici
Sectorul Răchitiș. Trasul lemnului cu vitele la linia ferată

Sectorul Răchitiș. Ceahlăul la orizont
Din fauna regiunii Tarcăului
Staţia Ardeluţa. Transport de bușteni

Transportul buștenilor la fabrica din satul Tarcău
Sursa imaginilor: Imagini din corporaţia forestieră, Piatra Neamţ, 1935
Posted in Uncategorized and tagged Poze vechi, România, secolul XX
22
FEB 2012
Minei pe luna Septembrie copiat
din porunca lui Ștefan cel Mare
în 1498
1
Comment
Sursa imaginii: Casa Dosoftei din Iași

Articol postat prin bunăvoinţa Muzeului Literaturii Române din Iași
Casa Pogor din Iași (adăpostește Muzeul Literaturii Române)
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Casa Dosoftei, Ștefan cel
Mare, Manuscrise, secolul XV, Slavonă
22
FEB 2012
Pateric din perioada 1350-1380,
originar din Niš sau Veliko
Tărnovo probabil
1
Comment
Sursa imaginii: Casa Dosoftei din Iași

Articol postat prin bunăvoinţa Muzeului Literaturii Române din Iași
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Carte străină, Casa Dosoftei,
Manuscrise, secolul XIV, Slavonă
19
FEB 2012
Manual de Istoria Principatului
Moldavei de Prof. Ioan Albineţ
(Partea I), Iașii, 1845
2
Comments
Din Precuvântare
Pagina din stânga, de la aliniatul din mijloc: ”Cu înformarea staturilor, Românii
scăpând de spaima barbariei, au început o viaţă nouă însufleţită de neatârnare
politică și de nășite în desvălirea duhului. Aceste înaintiri însă în grabă s-au
împedecat, pacea de mult dorită sub carea ar fi putut a se face asemine înaintiri s-au
perdut din nou, și Românii pentru a-și pute păstra naţionalitatea și neatârnarea, s-au
văzut nevoiţi a începe nouă resboae. Eroismul lor în aceste lupte în privirea
numărului celui mic și a mărimei armiilor ce vinea asupra lor, și se priimea cu peptul
deschis fără a se înspăimânta, este vrednic de însemnat. Domnitorii Moldavei pe un
teatru strâmt și cu mijloace mici au făcut lucruri urieșe. Ei aproape de trei veacuri au
apărat cu sabia în mână Crestinătatea dinainte închinătorilor credinţei Islamului. În
timpurile de curând ca și în vechime, pământul nostru îl vedem a fi scena luptelor
celor mai sângeroase; Polonii, Germanii, Rușii hotărescu aice cele mai crunte a lor
resboae cu Turcii, Sobieski sub zidiurile Hotinului își desvălește al seu talent militar
prin care apoi câștigă tronul Poloniei. Petru cel Mare, lângă Movila Răbâei prin a sa
înţălepciune scapă din mânele Turcilor și încheie o pace cu dânșii. De la această
vreme toate lovirile cu Rușii se facu în ţerile Românești, toţi generalii armiei Rusiene
ca învingători poartă predicaturi de
locuri Românești, și cele mai multe tractaturi și convenţii se închie în aceste

Principaturi. Toate aceste naţii au lăsat urme de a lor petrecere pe aice, care au
înriurit asupra caracterul naţiei, și asupra fazei politice a statului.
Cu cât Istoria noastră ajunge a fi mai interesantă pentru mulţimea întâmplărilor

însemnate ce s-au făcut aice, pentru barbaţii acii străluciţi și feliuritele naţii ce au
petrecut în aceste locuri, cu atâta este și mai greu de înfăţoșat. Eu am îndrăsnit a
compila acest Manual de Istoria Principatului Moldavei, numai din dorinţa ce am avut
de a face odată un început, fie cât de nesevârșit; căci afară de tabloanele din Istoria
Moldavei de D. Post. G. Asachi nu să află tipărită în limba Românească vre o Istorie
a Patriei, și așa prin acest început poate voiu deștepta pre acii ce ar ști mai bine sau
ar avea mai multe isvoare, ca să scrie mai lămurit în asemene materie și cu chipul
acesta întâmplările patriei mele s-ar desvăli mai bine, s-ar încunoaște mai multora și
nu ar zăcea precum pănă acum în hronografuri ce se afla pe la unii svârlite pin
poduri, sau mucezind în oarecare lăzi părăsite și în scrierile streinilor [...]”
”Însemnare de cele ce se cuprind în partea întăiu”
Articol postat prin bunăvoinţa Bibliotecii Academiei Române Filiala Iași
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BAR Iași, Ţara Moldovei,
Istorie, Manuale vechi, secolul XIX
16
FEB 2012
Oglinda sănătăţii și a frumuseţii
omenești, București, 1829
1
Comment
”Mijloace și leacuri de ocrotirea și de îndreptarea stricăciunilor. Alcătuită și întocmită

spre folosul neamului Românesc. De Ștefan Vasilie Piscupescu Dohtorul Politiei
Bucureștilor, a Prinţipatului Ţării Românești. Și pusă în tipar cu cheltuiala Dumnealui
Vasilie Manole Epistatul Tipografii, la care să și află spre vânzare. În București. În
Tipografia de la Cișmea.”
Bae întăritoare
”Umplându-să mai întâiu o scăldătoare cu trei părţi de apă limpede și proaspătă, și

curată de băut, și încropită cu fiartă, pe cât va răbda mâna, să se ia aceste erburi:
frunză de izmă de grădină, frunză de mătăcină sau lămâiţă, frunză de rozmarin,
frunză de jaleș, frunză de cimbru, floare de soc, floare de mușăţel, floare de livant și
foi de floare de trandafir; din toate câte doao mâini, acestea puindu-le într-un săculeţ
de pânză legat la gură, să-l bage într-un cazan, să fiarbă cu una vadră de vin bun,
numai ca un sfert de ceas, și îndată să se scoaţă săculeţul din cazan, și să se bage
în scăldătoarea cu apă, și să între și scăldătorul într-însa, și după ce va stoarce
săculeţul cu erburile în câteva rânduri în apa scăldătorii, să-l pue supt șăzut, și să
șază în apă pe dânsul [...]”
Din Cuprins
”Leac pentru curăţirea și netezirea unghiilor degetilor
Leac pentru curăţirea petelor unghiilor
Leac pentru fereala ciupiturilor vărsatului din obraz
Leac pentru crăpătura buzelor și a sfârcurilor ţâţelor, și a ţâţânelor trânjilor
Leac de vindecarea cheliei
Leac de vindecarea pecicginii

Leac de vindecarea râei
Alifie pentru curăţirea și topirea perdelii ochilor, și pentru vindecarea urcioarelor

pleopilor lor
Pentru văpsitul părului
Leac pentru închiderea feţii părului
Leac pentru văpsitul părului castaniu din alb
Leac pentru văpsitul părului negru
Leac mai tare pentru văpsitul părului negru
Leac de crăpătura mâinilor și a obrazului de ger
Leac pentru degerătură
Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/
Posted in Uncategorized and tagged Ţara Românească, Reţete vechi, secolul XIX
15
FEB 2012
Molitvenic, Blaj, 1784
”Evhologhion adecă Molitvenic care cuprinde în sine Rânduiala Besearecii
Răsăritului, ce să cuvine Preoţilor a sluji la toată treaba norodului. Supt Prea fericita
Înpărăţie a Prenălţatului Înpărat al Romanilor, Marele Prinţip Ardealului, și ceall: Iosif
al Doile. Cu voia celor mai mari.”
Stema Austriei
”Stihuri Politicești asupra Stemei Înpărătești
Gripsorul cu doao capete înălţat

Schiptrul, mărul cu spata înpreunat
Semnul Puterii Înpărătești arată
Carea lui Iosif este încredinţată.
Lui Iosif cel Mare de neamuri iubit
Soare de scutinţă noao răsărit.
Domnul cu pace mulţi ani să-l trăiască
Și prin El pre noi să ne fericească.”
Rânduiala în ziua I de la naşterea pruncului
Consultaţi alfabetul chirilic românesc
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte religioasă, secolul XVIII, Vulturul
bicefal | Scrie un comentariu
15
FEB 2012
Precipitaţiile medii anuale în
România între 1891-1915
1
Comment
Sursa hărţii: Enric Otetelișanu, G. D. Elefteriu – Consideraţiuni generale asupra
regimului precipitaţiunilor atmosferice în România, Buletinul Societăţii Regale
Române de Geografie, Tomul XXXIX, București, 1920.
Posted in Uncategorized and tagged Geografie, Hărţi vechi, Istoria meteorologiei,

România, secolul XIX, secolul XX
14
FEB 2012
Emmanuel de Martonne
în Basarabia
„Reîntors la Paris de câteva zile, dintr-un voiaj ce l-am făcut în Basarabia, am fost
surprins de întrebările ce mi se puneau. Unul îmi cerea impresiile asupra bolșevicilor,
altul mă întrebă îngrijorat ce e cu răscoalele provocate de abuzurile Românilor, un
altul ar vrea să afle dacă e adevărat că în Basarabia nu se vorbește românește. Toţi
mă întrebau, dacă e exact că masa populaţiei dorește a se întoarce la Rusia.
Numai gândindu-mă la distanţa ce desparte Nistrul de Sena, la întârzierile așa zisului

Orient-Express, căruia i-a trebuit cinci zile ca să mă aducă de la București la Paris, la
telegramele care fac aceeași distanţă în trei săptămâni, îmi explic cum s-au putut
răspândi aici idei atât de contrare realităţii faptelor.
N-am întâlnit nici urmă de bolșevic. Dacă ai permisul de circulaţie cerut în zona
militară, poţi circula cu ușurinţă în Basarabia. O liniște și ordine perfectă domnesc
acolo. Trupele noastre au evacuat aproape complet Nistrul de jos; totuși întregul
front e ocupat de trupele române care sunt eșalonate până la Chișinău. Am văzut
mai multe batalioane românești. Soldaţii sunt bine înarmaţi și au aerul marţial.
Apărarea contra bolșevismului este binefacerea cea mai evidentă a ocupaţiunei
românești și face cea mai mare impresie asupra clasei mijlocii.
De la Nord la Sud, ţara este admirabil cultivată: în stepele Bugeacului cu orizonturile

sale nemărginite, spicele ondulează cât cuprinzi cu vederea, iar porumbul, întârziat
din cauza ploii, formează fâșii de un verde-deschis, care alternează cu fâșiile negre
ale arăturilor proaspete.
Dealurile din împrejurimile Chișinăului, Orheii și Sorocii sunt pline de livezi, ce ascund
căsuţele ţărănești, așezate la poalele unor înălţimi acoperite de frumoase păduri de
stejari. Livezile acestea au dat o recoltă bogată.
Cineva mi-a arătat o pădure arsă și mai multe proprietăţi distruse de bolșevici; în
schimb am văzut altele intacte. Valul de răscoale dezlănţuite în iarna anului 1917-
1918 de dezertori ruși și de bande bolșevice venite din Ucraina n-au durat mai mult
de cinci-șase săptămâni și în tot cazul nu au depășit Chișinăul. Ele au fost însă de
ajuns pentru a zgudui populaţia basarabeană din temelii, a provoca ruptura dintre
aceasta și Rusia și să orienteze pe conducătorii basarabeni spre România, care
singură era în măsură atunci ca să asigure ordinea. Preponderenţa elementului
românesc în populaţia basarabeană, acest factor singur n-ar fi fost de-ajuns ca să
determine această mișcare, deoarece ţăranii erau menţinuţi în ignoranţă prin oprirea
limbei românești în școală. Toţi își zic ”moldoveni”.
Limba lor însă e identică cu aceea pe care am sesizat-o în Carpaţi, în Muntenia ca și

în Transilvania. Cu toate că portul românesc e abandonat – port din care se mai
păstrează singură căciula – am regăsit tipurile românești până la porţile Chișinăului.
Însăși așezarea satelor, aspectul caselor și acoperișurile de scânduri cu gardurile ce
închid curţile mi-au reamintit satele din Oltenia. Această regiune de ”codri” este tot
atât de curat românească ca și dealurile din sudul Carpaţilor. Coloniile rusești ce s-
au fundat aici au fost asimilate. În multe privinţe, am constatat inexactitatea hărţilor
etnografice vechi, și sunt sigur că proporţia românilor e cu mult mai mare decât
aceia indicată de recensământul rusesc de la 1897.
Regiunea stepelor de la Sudul Benderului e cu totul diferită. Am vizitat aici coloniile

germane și bulgare înfiinţate după anexarea acestei regiuni la Rusia în 1812, în
vremea când întreg Bugeacul era pustiu, Tătarii ducându-se ca să se stabilească în
Crimeea, iar Turcii plecau în lume, cum fac ori de câte ori simt că le scapă puterea.
Pe înălţimile ce despart văile, în care satele sunt strânse laolaltă, îţi poţi face încă o
idee despre ce puteau fi atunci aceste pustietăţi cu orizonturile monotone, și care
totuși nu sunt lipsite de oarecare măreţie. Nici urmă de om cât cuprinzi cu ochii; pe
marginea drumurilor întâlnești de multe ori câte un schelet de cal părăsit; doi vulturi
ce se înfruptau cu lăcomie dintr-un hoit încă proaspăt își luară zborul la câţiva pași
numai de automobilul meu…
Satele germane sunt așezate regulat și te izbesc prin casele lor înalte și spaţioase ca
și prin aerul de bogăţie ce-l respiră. Vitele sunt admirabil îngrijite, iar caii din belșug
căci Germanii basarabeni sunt ţărani bogaţi: ei au primit loturi de până la 100 de
hectare. Valul bolșevist a trecut peste ei fără a-i atinge; guvernul rusesc le-a făgăduit
exproprierea la începutul războiului și ei n-au uitat-o. În vremea ocupaţiei germane,
guvernul român a avut fericita inspiraţie de-a le trimite pe soldaţii lui Mackensen în
cantonament; contactul acestora cu dânșii a fost foarte defavorabil influenţei
germane; rechiziţiile de cereale și de vite, cât și recrutările le-au lăsat foarte proaste
amintiri.
Germanii care se abţinuseră la votarea unirei cu România hotărâră să trimită o

delegaţie la București ca să facă act de supunere Regelui Ferdinand. Am vorbit cu
șeful acestei delegaţii, pastorul Hoffman. Oamenii aceștia sunt la urma urmei, cu
aceia care le garantează ordinea și posesiunea pământurilor.
Bulgarii de asemenea sunt ţărani bogaţi, crescători de cai superbi și comercianţi

capabili; am întâlnit pe mulţi din ei care treceau Prutul spre a se duce în Moldova. La
Bolgrad, capitala coloniilor bulgărești – un orășel unde se află cartierul general
francez – se vorbește românește. Tot așa și în diferitele sate bulgărești ce le-am
vizitat, ca și în satele în care predomină Găgăuţii, populaţie de origine obscură
vorbind turcește, dar de religie ortodoxă.
Orașele din centrul și Nordul Basarabiei, ca Benderul, Chișinăul, Orheii, Soroca și

Bălţi sunt centre cosmopolite care se deosebesc foarte mult de satele basarabene.
În aceste orașe predomină elementul evreesc, care acaparează întreg comerţul și e
stabilit în cartiere de bazare cu prăvălii pitorești. Tipul clasic al evreului polonez nu l-
am întâlnit în cartierele evreești sau la sinagogă. Sunt într-adevăr sate de evrei
agricultori. Desigur că noţiunea de evreu nu constituie aici o noţiune etnică. Se
vorbește mult de dușmănia sistematică a evreilor contra guvernului român; se spune
că ei au ajutat pe bolșevici să cucerească prin surprindere Benderul. Se știe că ei au
refuzat să voteze în Sfatul Ţării apelul la trupele române. În orice caz, nu se observă
niciun semn de opoziţie din partea lor. La Soroca am fost salutat de o delegaţie în
care notabilităţile evreești stateau alături cu preoţii ortodocși în mare ţinută. I-am
fotografiat împreună.
Zvonurile care circulă la Paris n-au nicio bază? Partea de adevăr este următoarea:
De la votarea unirii fără condiţii cu România, de către Consiliul Naţional din Chișinău,
Basarabia este administrată la fel cu Transilvania, dar situaţia din prima ţară e cu
mult mai delicată.
Elementele alogene nu sunt cu mult mai numeroase decât Transilvania, ele sunt
chiar ceva mai răsfirate. Rușii nu formează nicăieri grupuri compacte, și tocmai pe
malurile Nistrului, Românii se află în număr mai mare, afară de Nord, din partea
Hotinului. Însă, pe când Transilvania a avut un rol efectiv în mișcarea de regenerare
a Românilor, Basarabia a fost ţinută la o parte în mod sistematic. Nicio carte
românească nu putea trece Prutul; în Basarabia nu exista o singură școală
românească. Printre ţăranii români din Basarabia, sunt 90% analfabeţi. Conștiinţa
naţională a unui popor nu poate fi deșteptată decât prin școală; o mare activitate se
desfășoară acum pe acest tărâm acolo; institutorilor trebuie să li se predea până și
alfabetul latin.
Ţăranii, învăţaţi să-și ţie copiii lângă dânșii pentru munca câmpului, nu se grăbesc
să-i trimită la școală. Unica lor preocupare este pământul. Reforma agrară s-a
îndeplinit, cu toate acestea ţăranii nu se vor simţi în siguranţă decât când li se vor fi
distribuit loturile ce le revin fiecăruia în parte. Proprietarii de pe altă parte blestemă
exproprierea pământului ce prisosește peste 100 de hectare ca și rambursarea, și se
gândesc la regimul rusesc, informându-se în același timp cu zel despre progresele
amiralului Colceag. În fine, nesiguranţa în ceea ce privește hotărârile Conferinţei
întreţine aspiraţia spiritelor. Toate zvonurile sunt crezute: vin rușii, bolșevicii trec
Nistrul; plecarea francezilor de asemenea îngrijește publicul.
Însă toată lumea cere înainte de toate ca să fie lămurită asupra soartei ţării.
Ţărănimea este încă amorfă, nimic mai greșit decât a crede că dânsa mai nutrește
vreo simpatiepentru regimul rusesc; regimul acesta a lăsat, e drept, urme adânci și
se mai bucură de oarecare favoare printre proprietari și foștii slujbași ai regimului din
care mulţi au rămas în funcţie. Totuși munca depusă pentru organizarea
învăţământului începe a-și da roadele. Am găsit la Chișinău, la Soroca și Bălţi, un
grup de intelectuali români conștienţi printre care erau profesori și studenţi, foști
proprietari, mai mult sau mai puţin legaţi de regimul rusesc, chiar și funcţionari. Forţa
lor provine de acolo, că vorbesc în numele marei majorităţi a populaţiei, exprimând
aspiraţiile nelămurite ale amselor care se deșteaptă din ce în ce. Ei reprezintă
desigur viitorul.
Posibil ca administraţia română să fi făcut greșeli; posibil ca să mai facă încă; n-am
făcut și oare și noi destule în Alsacia, unde totuși situaţia era mai clară? Posibil de
asemenea, ca rechiziţiile făcute de trupele române să fi nemulţumit cutare ori cutare
oraș. Posibil ca să fie încă agitate cu toată liniștea anunţată a ţării. Nu este însă mai
puţin adevărat că asimilarea Basarabiei cu România se face încet printr-o evoluţie
naturală. Numai o zguduire brutală ar putea-o opri. O întoarcere la trecut ar fi
posibilă? Ar fi ea oare de dorit? Mă îndoiesc că vreun observator imparţial, având
chiar simpatii pentru Rusia, să poată răspunde afirmativ.”
Sursa: Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, Tomul XXXVII, 1916-1918,

București, 1919, articol publicat iniţial în ziarul Journal des débats.
Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, Călătorii, Geografie, Istorie, Limba

franceză, Periodice, secolul XX | Scrie un comentariu
13
FEB 2012
Întinderea Ţării Românești în
timpul lui Mircea cel Bătrân într-
un act din iulie 1407 (6915)
Aзъ, I Mирча вє икыи воєвода и самодръжавныи господинь въсєи зєми
ггров хїискои и зап анинскым, єщєжє и къ Tатарским странам и Aм аш и
Фаргаш хєрцєг и C вєринском Банств господинь и Ба по по въсєм
Под навїоу, дажє и до Вє икаaго M р и Дръстр град самодръжєцъ.
† Eu, Mircea mare voievod și domn singur stăpânitor a toată Ţara Ungrovlahiei și al
părţilor de peste munţi, încă și spre părţile tătărești și herţeg al Amlașului și
Făgărașului și domn al Banatului Severinului și de amândouă părţile peste toată
Podunavia (Dobrogea), încă până la Marea cea Mare și singur stăpânitor al cetăţii
Dârstor [...]
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria B. Ţara Românească.

Volumul I (1247-1500), pag. 70, București, 1966
Sursa facsimilului: Liubomir Miletić, Дако-ромънит и т хната славянска

писменость, Sofia, 1896
Posted in Uncategorized and tagged Dobrogea, Documente, Ţara Românească,

Manuscrise, secolul XV, Slavonă | Scrie un comentariu
12
FEB 2012
Gheorghe Roja, Măestria
ghiovăsirii românești, Buda, 1809
Cuvântul ”ghiovăsire” din titlu este un cuvânt macedo-român, care înseamnă ”citire”
(BRV, vol. III)
”Măestria ghiovăsirii românești. Cu litere latinești, care sânt literele Românilor ceale
vechi, spre polirea a toată Ghinta Românească ceii din coace și ceii din colo de
Dunăre, lucrată de Gheorghie Constantin Roja, cetăţeanul academicesc, și
candidatul clinicesc doftor în Spitalul Universităţii Ungurești din Peșta. În Buda, la
Crăiasca Tipografie a Universităţii Ungurești. Anul 1809.
”Cuvânt cătră Români!*”
Limba sau vorba e adunarea cuvintelor, cu care cugetele noastre le facem altora
cunoscute [...]
_____________
* În indagaţiile meale ceale din anul 1808 pre Români i-am numit Romaius din
părerea aceaia, că Romaios însemnează Romanus, iară acum încredinţat prin un
Bărbat învăţat, cum că cuvântul Romaios, care în veacul cel din mjloc se află, s-au
pus în locul cuvântului Romanus spre deosebirea Grecilor, carii aseamene mai
demult se zicea Romani, adecă Cetăţeni înpărăţiei Romanești, de Romanii cei de la
apus; pre Români nu Romaius, care întru asăuire însămnează Greci, ci Romanus îi
chiem.”
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet latin vechi, Aromâni, Buda, Carte
aromânească, Limba greacă, secolul XIX | Scrie un comentariu
08
FEB 2012
Peceţi timbrate pe acte de
întărire din timpul lui Gheorghe
1 Duca, Domn al Moldovei
Comment
Iaşi. Duca Voevod Domnul Moldovei întăreşte stăpânirea lui Hagi Panaiot pe moşia
de la Totoeşti, Ţinutul Hârlăului, răscumpărată cu oamenii săi de la Tudosca
Bucincioaia, cumpărată de la Miron Bucioc stolnicul, fără ştirea lui Hagi Panaiot şi a
oamenilor săi, pentru care se judecase şi în divanul lui Iliaş Alexandru Voevod,
câştigând cauza, dar, cu primenirea acestui domn, n-a putut lua carte de întăritură.
Bârlădeanu mare logofăt a iscălit. Stratulat a scris. 18 martie 1670 (7178).
Pecetea prezintă stemele reunite ale Moldovei și Ţării Românești
Iaşi. Duca Voevod Domnul Moldovei întăreşte lui Pătraşcu jitnicerul şi soţiei lui
Cărstina stăpânire peste o parte din sat din Rădeni, Ţinutul Cârligăturii, dăruită de
Andronic fiul lui Dumitraşcu din Iurghiceni. Semnează Miron Costin mare logofăt.
Scrie Donul. Ianuarie 1681.
Sursa imaginilor: Biblioteca Naţională a României
Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ţara Moldovei, Gheorghe Duca,

Heraldică, Miron Costin, secolul XVII, Steme reunite
08
FEB 2012
Stemele reunite ale Moldovei și
Ţării Românești în secolul
1 al XVIII-lea
Comment
Despre datorii, București, 1719 (autor: Nicolae Alexandru Mavrocordat)

Apostol, Buzău, 1743 (contributor: Neofit, Episcopul Râmnicului)
„Stihuri politice 10 asupra prea Înălţatului, Slăvitului, și Blagocestivului Domn, Io

Mihai Răcoviţă Voevoda.
Aceaste doao peceţ, Hristos le găteaște.

Și Domnului Mihail, i le dăruiaște,
Ca să poată stăpăni, cu bună voire,
Îndelungăndu-l pre el, întru norocire,
Buurl, stăpân Moldoavei că ai fost te însemnează
Corbul al Ţării Rumănești Domn te adeverează.
Iar Crucea, pravoslaviei bun paznic te arată
Mihaile, cu blăndeaţe, cu inimă curată
Aceasta în veaci te va păzi cu cinste și cu pace,
Și pre vrăjmaș îi va surpa, ca praful îl va face.”
Liturghie, București, 1747 (contributor: Neofit, Episcopul Râmnicului)
„Asupra peceţii stihuri politice, a Ţării Rumânești cu bună ferice
Aceaste doao Peceţi, Hristos le găteaște,

Și Domnului Costandin i le dăruiaște.
Ca să poată stăpăni cu bună voire,
Îndălungându-l pre el întru Norocire.”
Molitvenic, Iași, 1749 (contributori: Nichifor Peloponezianul, Mitropolit al Moldovei,
Grigore Ghica al II-lea)
„Stihuri politice asupra Stemei prea Luminatului și ‘nălţatului Domn (Grigore Ghica al
II-lea)
Spata Buzduganul Armă înpărătească

Coruna și Bourul Domn Moldovei că ești arată
Soarele și Luna cu lumina dau-ţi raze,
Corbul Ţărâi Rumânești stăpân ca … te însămneadză
Iară sfânta cruce armă sufletească,
Pravoslaviei bun paznic te arată.
Grigorie prea înţăleptule cu inimă curată.
Încinge-ţi Doamne această armă de biruinţă,
Ia-ţi pre Hristos săgeată cu bună credinţă.
Încordează-l spre pizmași cu nădeajde mare
Și Domnul îţi va agiuta cel în răzbioiu tare.
Aceasta în veaci de va păzi cu cinste și pace
Pre vrăjmași vei surpa, ca praful s-or face.
După aceastea toate luminate Doamne,
Vei dobândi în ceriu cu sfinţii înpăraţi Făgăduit…”
Ceaslov, Iași, 1750 (contribuitor: Nichifor Peloponezianul, Mitropolit al Moldovei)
„Corbul și cu crucea, adevărat, te încorunează

Că ai oblăduit Vlahie te înfăţășază,
Bourul dar Domn Moldaviei te adeverează [...]”
Pravoslavnica învăţătură, București, 1794 (contributor: Dositei Filitti, Mitropolit al
Ungrovlahiei)
„Stihuri Poeticești, asupra Peceţii, din Coroana prea Luminatului Domn, Io Alexandru
Constantin Muruz Voevod.
Doao Seamne ce-i Peceate s-au însemnat,

Domnului Alexandru i s-au încredinţat.
Un Semn c-au fost Domn Moldovei îl arată,
Alt al Ţării Rumânești această dată.
Să poată stăpâni cu bună voire,
Îndelungând pre el întru Norocire.”
Liturghie, Iași, 1794 (contributor: Iacob Stamati, Mitropolit al Moldovei)
„Stihuri asupra Peceţii Preaînălţatului Domnului nostru
Buorul, și Corbul, carele Stema Moldavii însemnează,

Pre mărie-sa Mihai Costantin Voevod Domn adeverează.
Carele pentru a sa bunătate și multă vrednicie,

Fu ales de Înpărăţie, și pus la această Domnie.
Tu dară Doamne Iisuse Hristoase Marele Înpărat,

Carele pre acest Domn Luminat însuţi l-ai încoronat.
Păzește-l în pace, cu sănătate, cu viaţă fericită,

Întru al Moldavii pre înălţat scaun cu domnie slăvită.
Iară după toate aceste vremelnice și trecătoare,
Rugămu-ne ca să dăruești Mării sale și vecinica desfătare.”
Penticostarion, București, 1800 (contributor: Dositei Filitti, Mitropolit al Ungrovlahiei)
„Stihuri poeticești, asupra peceţii din Coroana Prea Luminatului și Prea Înălţatului
Domn Io Alexandru Constantin Muruzi Voevod.
Doao seamne ce-i Peceate s-au însemnat,

Domnului Alexandru i s-au ăncredinţat.
Și un semn că au fost Domn Moldaviei îl arată.
Alt al Ţării Rumânești încă și această dată.
Să poată stăpâni cu bună voire.
Îndelungând pre el întru norocire.”
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Moldovei, Ţara

Românească, Heraldică, secolul XVIII, Steme reunite, Versuri
07
FEB 2012
Bodea Rumănul dintr-un hrisov al
lui Ștefan cel Mare, emis la
Suceava pe 13 martie
1489 (6997)
Fotocopie din Colecţia de Documente a Direcţiei Judeţene Iași a Arhivelor Naţionale
Traducerea din Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova. Vol. III (1487 –
1504), București, 1980:
”† Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan Voievod, Domn al Ţării Moldovei. Facem
cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi
citindu-se, că au venit, inaintea noastră și inaintea tuturor boierilor noștri moldoveni,
Nastea și fratele ei, Toma, și sora lor, Ilca, fiii lui Coste, nepoţii lui Oană vornic, și
Ana și fratele ei, Sima, fiii lui Lazor, de asemenea nepoti ai lui Oană vornic, de
bunăvoia lor, nesiliţi de nimeni, nici asupriţi, au vândut ocina lor dreaptă, din uricul
bunicului lor, Oană vornic, pe care l-a avut el de la bunicul nostru, Alexandru
Voievod, o bucată de pământ din hotarul Alboteștilor, la gura Săratei, loc de sat,
slugii noastre, pan Lupe armaș, pentru 80 de zloti tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Lupe armaș, și a plătit toţi acei bani, 80 de zloti, în
mâinile Nastei și ale fratelui ei, Toma, și ale surorii lor, Ilca, fiii lui Coste, și ale Anii și
ale fratelui ei, Sima, fiii lui Lazor, toţi nepoţi ai lui Oană vornic, înaintea noastră și
înaintea boierilor noștri.
Și întru aceea, de asemenea, a venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor

noștri moldoveni, sluga noastră, Stanciul, fiul lui Giurgiu Husea, de bunăvoia sa,
nesilit de nimeni, nici asuprit, și a vândut ocina sa dreaptă din uricul său drept, o
seliște peste Prut, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, de asemenea
slugii noastre Lupe armaș pentru 150 de zloţi tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Lupe armaș, și a plătit toţi acei bani sluga 150 de zloţi, în
mâinile lui Stanciul, fiul lui Giurgiu Husea, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri.
Deci noi, văzând buna lor voie și tocmeală și plată deplină, noi și de la noi i-am dat și
i-am întărit slugii noastre, pan Lupe armaș, acea mai sus spusă bucată de pământ
din hotarul Alboteștilor, loc de sat, la gura Săratei, și acea seliște peste Prut, unde a
fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, să-i fie de la noi uric și cu tot venitul, lui,
și copiilor lui, și nepoţilor lui, și strănepoţilor lui, și răstrănepoţilor lui și întregului lui
neam, cine i se va alege mai apropiat, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestei bucăţi de loc din hotarul Alboteștilor să fie începând de la gura
Săratei la vale, pe malul Prutului și la capătul de sus al Rediului lui Goran, la un ulm
însemnat, de aici drept la deal, la un stâlp, de aici pe această parte a dealului, pe
coastă, până la doi stejari însemnaţi, de aici la un stejar însemnat, de aici peste
dumbrăviţă, la vilcea, la un stejar însemnat și pe vâlcea în sus până la Troian, la
stâlp, și pe Troian în sus pânâ unde cade Troianul în Sărata, apoi, pe Sărata în jos,
până unde cade Sărata în Prut.
Iar hotarul acestei seliști, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, <să
fie> începând de asemenea de la gura Săratei, și pe malul Prutului în sus pâna la
seliștea lui Bodea Sârbul, de aici tot pe malul Prutului în sus, până la seliștea lui
Bodea Rumărul*, iar de aici în sus la deal și peste câmp la pisc la matca Săratei, de
aici pe vechiul drum la deal și pe vârful dealului în jos. la movila săpată, de aici pe
pisc la un stâlp și la un alt stâlp, de aici pe drum până la hotarul lui Limbădulce.
Acesta le este tot hotarul.
Iar la aceasta este credinţa domniei mele, a mai sus scrisului, noi, Ștefan Voievod, și
credinţa preaiubiţilor fii ai domniei mele, Alexandru și Bogdan-Vlad, și credinţa
boierilor noștri: credinţa panului Zbiare, credinţa panului Neagu, credinţa panului
Duma, credinţa panului Gangur, credinţa panului Dragoș vornic, credinţa panului
Hărman, credinţa panului Iaţco Hudici, credinţa panului Dajbog, credinţa panului
Șteful de la Hotin, credinţa panului Micotă și a panului Reaţeș pârcălabi de Neamţ,
credinţa panului Andr<eico Cio>r<torovschi>, credinţa panului Grozea pârcălab de
Orhei, credinţa panului Ion Să<ca>ră p<ârcăl>ab de Cetatea Nouă, credinţa panului
Clănău spătar, credinţa panului Boldor vistier, credinţa panului Eremia postelnic,
credinţa panului Andreico ceașnic, credinţa panului Ion Frunteș stolnic, credinţa
panului Șandru comis și credinţa tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici.
Iar după viaţa noastră, cine va fi Domn al ţării noastre, din copiii noștri sau din
neamul nostru sau iarăși pe oricine îi va alege Dumnezeu să fie Domn al Ţării
noastre, Moldova, acela să nu-i clinteasca dania și întărirea noastră, ci să-i
întărească și să-i împuternicească, pentru că i-am dat și i-am întărit pentru slujba lui
dreaptă și pentru că și-a cumpărat pe banii săi drepţi.
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit
credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la
această carte a noastră.
A scris Toader, la Suceava, în anul 6997 <1489> martie 13.”
* rândul 13 din hrisov
Posted in Uncategorized and tagged Arhive, Documente, Ștefan cel Mare, Ţara
Moldovei, secolul XV, Slavonă | Scrie un comentariu
07
FEB 2012
Ducele Ramunc din Ţara
Valahilor în Cântecul
Nibelungilor, secolul al XIII-lea
Manuscrisul C. Aventura 22. ”Auentv wie Chriemh’ vñ Ezele brvten in d/er\ stat ze
Wienne” (Căsătoria Krimhildei cu Atilla)
Transcrierea în Mittelhochdeutsch (germana medievală):
nic witiv schar

da si ir frowen fvnden si fvren vrolichen dar
Von Rvzzen vñ von Chriechen reit da vil manic man

Polanen vñ Vlachen den sah man ebene gan
ir pferit vñ ros div gvten da si mit chreftin riten
swaz si site habeten d/er wart vil wenich iht v/er\miten
Von dem lande vz Chyewen reit ovch da manic man

vñ die wilden Pescenære da wart des vil getan
mit den bogen schiezen zen vogelen die da flvogen
ir pfile si vil sere mit chraft vnz an die wende zvogen
Ein stat bi Tvonowe lit in Osterlant

div ist geheizen Tvlme da wart ir sit bechant
vil manic site vremde den si nie da vor gesach
si enpfiengen da genvge den leide sit von ir geschach
Vor Ezele dem richen ein gesinde reit

vro in hohem mvote hobesch vñ ovch gemeit
wol vier vñ zweinzech fvrste/n\ rich uñ her
daz si ir frowen sêhen da von negerten si niht mer
Der herzoge Ramunch vzer Vlâchen lant

mit sibenhund/er\t mannen chom er fvr si gerant
sam die wilden vogele so sah man si varn
do chome d/er\ fvrste Gibeche mit vil h/er\lichen scharn
Ducele Ramunch din ţara Valahilor/cu șapte sute de luptatori aleargă în

întâmpinarea ei/ca pasarile sălbatice, îi vedeai galopând (rândul 13 din imagine).
Sursa imaginii: Badische Landesbibliothek, Karlsruhe
Cântecul Nibelungilor online (în limba engleză)
Posted in Uncategorized and tagged Carte străină, Manuscrise, secolele XI-XIII |

Scrie un comentariu
06
FEB 2012
Antoine du Pérac Lafréry, Tavole
moderne di geografia,
Roma, 1575
Hartă cuprinzând Ţările Române
Sursa hărţilor: World Digital Library
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte străină, Ţara Moldovei, Ţara
Românească, Hărţi vechi, secolul XVI | Scrie un comentariu
06
FEB 2012
Guillaume Le Vasseur de
Beauplan, Descriere generală a
câmpiilor pustii (Ucraina) și a
provinciilor învecinate,
Gdansk, 1648
Sursa hărţii: World Digital Library
Posted in Uncategorized and tagged Ţara Moldovei, Ţara Românească, Hărţi

vechi, secolul XVII | Scrie un comentariu
04
FEB 2012
Pomelnicul de la Bistriţa, 1407
”Изко єнїєм wтьца и съ посп шєнїємь сына и съвръшєнїємь ск того д ха, нач с
си пом никь к то 6915 єндиктıон єı кр г с ъньцoy кз, оуны иi въ храм oyсп нїa
пр чисты Б адычиц наш Богородиц и приснод вы марı ижє на Быстрици”
Cu voia Tatalui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a început acest
pomelnic în anul 1407, indictionul 15, crugul Soarelui 27, al lunei 18, în hramul
Adormirei Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea
Fecioarei Maria, ce-i la Bistriţa [...]
Cine va îndrăzni să scrie pe oricine în acest pomelnic fără sfatul egumenului și
tuturor celor întru Hristos fraţi sau pe sine sau pe un altul sau pe părinte sau pe
oricine sau va lua ceva de la cineva și va voi aceasta să o scrie, unul ca acela să fie
blestemat de Domnul Dumnezeu și de Preacurata Născătoare de Dumnezeu și de
cei 12 Sfinţi Apostoli și de cei 318 Sfinţi Părinţi, cei de la Niceia.
”Здє помина тс Б агочистивiи господарiє зєм и мо дов ахыискы ижє с ть си
Пом ни господи правос авны господар зєм сє ”
Aici se pomenesc Binecinstitorii Domni ai Ţării Moldovalahiei care sunt aceștia

pomenește Doamne pe dreptcredincioșii Domni ai Ţării acesteia.
Pomenește Doamne pe Bogdan voevod.

Pomenește Doamne pe Laţco voevod.
Pomenește Doamne pe Costea Voevod.
Pomenește Doamne pe Petru Voevod.
Pomenește Doamne pe Roman Voevod.
Pomenește Doamne pe Ștefan Voevod.
Pomenește Doamne pe Iuga Voevod.
Pomenește Doamne pe dreptcredinciosul domn Alexandru Voevod, adevăratul ctitor
al acestui Sfânt lăcaș și pe fratele său Bogdan și pe mama lor: Anastasia, și pe
doamna Ana. Pe doamna Maria și pe fiica ei Ana. Pe doamna Maria și pe doamna
Vasilisa și pe doamna Anastasia.
Pomenește Doamne pe Ilie Voevod.
Pomenește doamne pe Ștefan Voevod și pe doamna lui Maria și pe fiul lor:
Alexandru, și pe fiica lor: Alexandria.
Și pe mama lui: doamna Stana.
Pomenește Doamne pe Roman Voevod Iliașevici.
Pomenește Doamne pe Petru Voevod, fiul lui Alexandru Voevod.
Pomenește Doamne pe Bogdan Voevod.
Pomenește Doamne pe Alexandru Voevod cel Tânăr.
”Пом ни господи Б агочистиваго господар стєфана воєвод , с нъ Богдана

воєводы и матєрє єго w т и сыны єго: A є андрь, и їaша, пєтра, Богдана и
Богдана в ада”
Pomenește Doamne pe Binecinstitorul Domn Ștefan Voevod, fiul lui Bogdan Voevod
și pe mama sa: Oltea, și fiii sai: pe Alexandru, pe Iliaș, pe Petru, pe Bogdan și pe
Bogdan Vlad, și pe fiica lui: Olena, și pe doamnele sale: Eudochia, Maria și altă
Marie și Mărușca, mama lui Alexandru, și pe fraţii săi: Ioachim, Ion și Cârstea, și pe
surorile sale: Maria și Sora.
Pomenește Doamne sufletul robilor Tăi: al lui Radul Voevod și al doamnei lui, Maria
(munteni). Al lui Manoil și al doamnei lui, Ana. Al lui Avraam, al Anei, al lui Isac, al lui
Iacov, al lui Melhisedec, al lui David (ai Mangopului).
Sursa: Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa, publicat de Damian Bogdan, București, 1941
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ștefan cel Mare, Ţara
Moldovei, Istorie, Manuscrise, Moldovlahia, Pomelnice, secolul XV, Slavonă | Scrie
un comentariu
03
FEB 2012
Ceaslov, Chișinău, 1817
”Întru Slava Sfintei, ce-i de o Fiinţă, de Viaţă Făcătoarea și Nedespărţitei Troiţe, a

Tatălui, și a Fiului, și a Sfintului Duh. Cu porunca Prea Blagocestivului Singur
Stăpânitoriului Marelui Domnului Nostru Împăratul Alexandru Pavlovici a toată Rossia
[urmează membri ai familiei ţarului]”
”[...] Iară cu blagoslovenia Prea Sfintului Îndreptătoriului Sinod, și a Preaosfinţitului

Gavriil Exarh Mitropolit Chișinăului și Hotinului, s-au tipărit cartea aceasta ce să
numeaște Ceasoslov, în Exarhiceasca Tipografie a Bassarabiei, ce să află în Sfinta
Mitropolie a Chișinăului și a Hotinului în Chișinău.”
”Înștiinţare
Ceasoslovul, care să zice Mare, pentru că cuprinde în sine mai multe din cele
obicinuite de pravoslavnicii Creștini cătră Dumnezeu Slavoslovii, și rugăciuni. Iată că
pentru trebuinţa nu numai cea Bisericească, ci și pentru trebuinţa fiește căruia
pravoslavnic Creștin, cu agiutoriul lui Dumnezeu, s-au tipărit acum precum să vede,
în Exarhiceasca Tipografie a Mitropoliei Chișinăului, după așăzarea Ceasoslovului
Slavenesc, ce să întrebuinţază în pravoslavnicele Biserici a Înpărăţiei Rossiei,
îndreptat, și adaos neasemănat mai mult, decât cel tipărit mai înainte în Iași la anul
1757.
În Sinaxariul acestui Ceasoslov la cele scurte arătări a vieţii fiește căruia sfint, și ale
altor minuni, care să însemnează într-însul, s-au pus anii de la Adam, căci așa s-au
găsit și în Ceasosloavele Slavenești, din care s-au tălmăcit mai înainte Rumănește
acesta.”
”Insemnare de cele ce să află întru această sfintă carte”(Cuprins)

Gravura intrării Maicii Domnului în biserică
”Fecioara astăzi înainte stă în Biserică, și înpreună cu cetele sfinţilor nevăzut să

roagă lui Dumnezeu pentru noi: Îngerii cu noi Arhiereii i să închină, Apostolii și cu
Prorocii săltează, că pentru noi Născătoarea de Dumnezeu roagă pe veacinicul
Dumnezeu.”
Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, Bănulescu-Bodoni, Carte

religioasă, secolul XIX | Scrie un comentariu
03
FEB 2012
Kodix politikos tou Prinkipatou tis
Moldavias/Codul Calimach,
Iași, 1816
3
Comments
„Ioan Scarlat, fiul lui Alexandru Calimah voevod, cu mila lui Dumnezeu, stăpân și
domn a toată Moldovlahia
Stăpânirea e un așezământ măreţ, prea măestrit și cu adevărat dumnezeesc, și

nimic din cele omenești nu este deopotrivă de mare cu dânsa, fiind dintru începutul
nașterii tuturor întemeiată din porunca firii și cu vremea păstrată până astăzi. Căci
stăpânitorul dacă-i stăpânitor și nu înșeală numele lui, nu urmărește decât fericirea și
binele supușilor săi; tocmai de aceia și oamenii, încă din vremuri străvechi, au
înfiinţat domniile și și-au închipuit pe oricine stăpânește, ca pe un părinte bun și
blând, și al obștei purtător de grijă și ocrotitor.
Credinţa celor vechi voia ca Dumnezeu și omul și binele și adevărul să fie partea
tuturor, dar cel ce cugetă mai adânc și cumpănește lucrul mai bine, află mai curând,
că stăpânirea face pe om asemenea lui Dumnezeu și că ea este așezată spre
pilduirea omului.
Căci măreaţa alcătuire a lumei acesteia plină de mândreţe nu și-ar fi păstrat

nepremenită și neprefăcută frumuseţea și fala căpătată de dânsa dintru început,
dacă pronia dumnezeiască n-ar fi străbătut până și cele mai mici lucruri și dacă toată
făptura n-ar fi păzit nesmintite rosturile sfinte și legile dumnezeești primite de la
începutul zidirei a toate menite a dăinui până când va găsi cu cale Cel de Sus.
Tot așa și stăpânitorul, îngrijind nu numai de păstrarea și adăpostirea tuturor celor
stăpâniţi, ci și de fericirea și bunăstarea lor, se coboară de la păturile cele mai de sus
până la cele mai de jos, și mereu cercetează și socotește cu deamănuntul tot ce
poate ferici norodul cârmuit de dânsul. Și întrucât legile sunt neapărate pentru
urzirea și fericirea societăţii omenești, stăpânitorul, iscodind tot ce-i spre binele
supușilor săi, și ca legiutor socotind că nimic nu-i mai de folos decât legile, unele
dintr-însele le desfiinţează, altele le preface, altele le drege, și la nevoie, adaugă el
însuși altele care mai presus de toate aduc mântuire și foloase vieţei și obștei
omenești; drept care cei mai de frunte legiuitori și-au înfășurat veacul cu strălucire
nemuritoare și s-au ridicat pe sine, lăsându-și numele nepieritor în templul nemurirei
[...]”
Sursa traducerii: St. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin și românesc. Vol.
I. Partea I. Izvoadele, Vaslui, 1937 (pe www.dacoromanica.ro)
Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Ţara Moldovei, Istoria dreptului,
Limba greacă, Moldovlahia, secolul XIX
31
IAN 2012
Legiuirea lui Caragea,
București, 1818
3
Comments
”Legiuire a Prea Înălţatului și Prea Pravoslavnicului Domn, și Oblăduitoriu a toată
Ungrovlahia Io Ioan Gheorghie Caragea V(oe)v(od). Cu toată cheltuiala dumnealor
Constandin Caracaș, dohtor, și dumnealui Răducanul Clinceanul, Biv Vel Stolnic, și
dumnealui Dumitrache Topliceanul, Biv Vel Sluger, tipărită în privilegiata Tipografie a
dumnealor ot Cișmeaoa răposatului întru fericire Domn Mavrogheni din București.”
Stema lui Gheorghe Caragea, ”cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Ţara
Rumănească”
”Io Ioann Gheorghie Caragea, Voevoda i Gospodar Zembvlahscoe
Domneasca și părinteasca noastră dragoste și voire de bine judecând ca o leage

Sfântă obștescul folos al supușilor noștrii, și pururea îngrijind mainainte de bună
petreacerea lor a fi statornică și neclintită, am bine voit în ceale după urmă a potoli
de asupra dreptăţii războiul cel mult turburătoriu.
Ţara Rumânească având din vechime canoane pentru ceale înparte dreptăţi ale
lăcuitorilor săi, ale sale nescrise și ne deslușite obiceaiuri, și ale condicii sale puţine,
și nu desăvârșit Pravile înscris, care și nefiind dăstoinice nu putea cumpăni, nici
drept a îndrepta dreptatea fiește căruia. De aceia și era silită a năzui la Pravile
Înpărătești ale Romanilor, și a să sluji cu toate aceste Pravili, fără de osebire, așa
dar uluindu-se întrei întocmiri de Pravili, adecă a obiceiurilor, a condicii și a
Romanilor, urma a nu avea nici o Pravilă căci obiceaiurile prefăcându-se în multe
chipuri, adease să înpotrivea Pravililor Romaicești, și acestea iarăși unele fiind
pricinuitoare de doao tâlcuri [...]”

Posted in Uncategorized and tagged Ţara Românească, Istoria dreptului, secolul

XIX
29
IAN 2012
Biblia de la Blaj (1795)
2
Comments
„Bibliia adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, toate care s-au
tălmăcit de pre limba Elinească pre înţălesul limbii Românești. Acum întâiu s-au
tipărit româneaște supt stăpânirea Preaînălţatului Înpărat a Romanilor Franţesc al
Doilea, Craiului Apostolicesc Mare Prinţip al Ardealului și cealea lalte, cu
Blagosloveniia Măriii sale Prealuminatului Preasfinţitului Domnului Domn Ioann Bob,
Vlădicul Făgărașului. În Blsj, la Mitropolie. Anul de la Nașterea lui Hristos 1795.
Cătră cetitoriu
Scriptura Sfântă, carea cu cuvânt elinesc și Biblia să zice, de pre limba elinească din
izvodul celor șeapte zeci de dascali, româneaște tălmăcită, la anul 1688 în București
s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului
românesc, și mult osibit de vorba cea de acum obicinuită și mai ales de graiul și de
stilul cel din cărţile besericești, care în toate besearicile românești să cetesc, și
pentru aceaia pretutindenea tuturor și de toţi iaste cunoscut și înţeles; cât acea
tălmăcire aceii Biblii mai pre multe locuri neplăcută urechilor auzitorilor iaste și foarte
cu anevoe de înţeles, ba pre altele locuri tocma fără de înţeles iaste, care lucru cu
mare pagubă sufletească era neamului și Bisericii Românilor. Afară de aciasta
aceale vechii Biblii atâta s-au împuţinat, cât foarte rar, să nu zic bun credincios
creștin, ci preot iaste la carele să află, și nici cu foarte mare preţ făr de mare trapăd
și osteneală nu să află, ca să-și poată neștine cumpăra. Aciastă pricină au fost
îndemnat și prea luminatul și preasfinţitul Domn Petru Pavel Aaron, Arhiereul
Făgărașului și Vlădica a tot Ardealul, și a părţilor Ţării Ungurești, cât toată S(fânta)
Scriptură pre limba românească însuși o au tălmăcit, ci încă mai lipsindu-i mâna și
îndreptarea cea mai de pre urmă, Tatăl Ceresc bine au voit a-l chiema la vecinica
odihnă; și așea acea tălmăcire numai pre niște hârtii scrisă nesăvârșită și nedată la
lumină au rămas; dintre care hârtii după aceaia, pentru multele mutări din loc în loc,
unele s-au pierdut. Deci, ca stilul și așezarea graiului întru aceaiași Biblie să nu fie
osibit, puindu-se unele dintru acea tălmăcire, altele dintru a altuia, s-au socotit, ca
toată Bibliia de unul cu aseamenea stil și așezare a graiului să se tălmăcească. Deci
având eu îndeletnicire, m-am îndemnat să mă apuc de atâta lucru și să îndreptez
graiul Bibliei ceii mai dinainte româneaște tipărită [...]
Samuil Clain, din Mănăstirea Sfintei Troiţă de la Blaj”
Sursa: Biblioteca Naţională a României
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte religioasă, Școala Ardeleană,

Samuil Micu, secolul XVIII
28
IAN 2012
Samuil Micu-Klein, Carte de
rugăciuni, Viena, 1779
Psalmul 50
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet latin vechi, Carte religioasă, Școala
Ardeleană, Samuil Micu, secolul XVIII, Viena | Scrie un comentariu
27
IAN 2012
Arbitrul adevărului și al dreptăţii,
Iași, 1746 (în limba arabă)
Kitāb qa ā al- aqq wa-naql al- idq ta’līf al-’ab al-fā il
„Cartea arbitrul adevărului și expunerea dreptăţii, alcătuită cu multă și desăvârșire

înţelepciune de cucernicia sa părintele și filosoful kirios kir Nectarie, prea fericitul
patriarh al Ierusalimului.
Răspunsul către monahii latini trimiși în părţile Orientului și locuitori în Pământul

Sfânt, căutând cu toată silinţa lor a contraria și a combate religia grecilor ortodocși.
Arătarea câtorva greșeli ale Bisericii din Roma
Tradusă din ambele limbi, greacă și latină, în limba arabă, după textul original, în
anul creștin 1733. // Dar acum s-a tipărit din nou, cu cheltuiala și sub îngrijirea
părintelui cel fericit kir Silvestru, patriarhul Antiohiei, din stăruinţa slăvitului și
cinstitului Domn, conducătorul ţării Bogdaniei, Ioan Bey (Mavrocordat), fiul lui Nicolae
Bey cel cinstit, și cu blagoslovirea înălţimii sale preoţești, a părintelui mitropolit kir
Nichifor, cel plin de fericire, pentru mai sus pomenita ţară, în Iași, orașul cel de
Dumnezeu păzit și reședinţa ţării Bogdaniei.
În anul 1746, cu mâna însoţitorilor patriarhului antiohian pomenit mai înainte,

Diaconul Gheorghe din Alep și Mihail Dimitrie călugăr.”
Stema Moldovei
Sursa traducerii: BRV, vol. IV
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Moldovei, Limba arabă,
secolul XVIII | Scrie un comentariu
27
IAN 2012
Courrier de Moldavie, primul ziar
apărut în Principatele Române,
Iași, 1790
1
Comment
Courrier de Moldavie a fost o publicaţie periodică cu caracter de informare militară,
editată de soldaţii ruşi ai armatei lui Potemkin, stabilit în acea vreme la Iași, în timpul
razboiului ruso-turc dintre anii 1787-1792.
Copie fotografică după exemplarul de la Bibioteca “V. I. Lenin” din Moscova. Sursa:
http://www.dacoromanica.ro/
Posted in Uncategorized and tagged Ţara Moldovei, Limba franceză, Periodice,

secolul XVIII
26
IAN 2012
Amfilohie Hotiniul, De obște
gheografie, Iași, 1795
3
Comments
”De obște gheografie pe limba moldoveniască scoasă de pe Gheografie lui (Claude)

Buffier, după orânduiala care acum mai pre urmă s-au așăzat în Academie de la
Parizi.
Acum întâi tipărită: în zilele Prea Luminatului, și Prea Înălţatului Domnului nostru
Alexandru Ioan Calimah V(oe)v(o)d.
Cu blagoslovenia, și cu toată cheltuiala Preosfinţitului Mitropolit a toată Moldavia,

Kirio Kir: Iacov. Întru a Preaosfinţiei Sale tipografie, în Sfinta Mitropolie, în Iași.”
”Scară de tot ce să cuprinde întru această carte”

Pe pagina din dreapta: ”Gheografie moldovenească”
”Gheografie, este cuvânt grecesc, alcătuit din doaâ cuvinte, ghi, și, grafie, care în
limba noastră altă nu zice fără de cât, scrisoarea Pământului. Și la această
învăţătură, este de trebuinţă de a ști mai dintâi aceste cuvinte, (sau nume) și a le
înţelege bine, care slujesc la aceasta, răsăritul, apusul, amiazăzi, miazănoapte,
pământ, întărit (au statornic) pământ ostrov, limbă de pământ, ostrov prins de
pământ, ori giumătate ostrov [...]”
Din capitolul ”Pentru câte ţări stăpânește turcul în Evropa”
”Crâmul, în vremile cele de demult, era scaun înpărătesc al schitilor, care să numea
de greci, Hersonul Tavrii, aicea stăpânea Hagan înpăratul schitilor, și cuprindea cu
stăpânirea și o parte din Basarabie. Iară pe urmă luându-să supt purtarea de grije a
Turcilor, s-au ţinut pănă la anul 1791. Iară întru acest an la așăzarea păcii ce s-au
făcut cu moscalii s-au dat cu tot locul său sub stăpânirea moschicească, până în apa
Nistrului.
Iară o parte din Basarabie, (care acum să numește Bugeag) să stăpânește de turc,
cu trei cetăţi, Smilul, Cetatea Albă, și Tighinea, care de turci să numesc, Ismail,
Akerman, și Bender. Această parte de Basarabie, odată era o parte dea Moldavii,
după cum arată hrisoavele cele vechi, și semnul Bour, care este în poarta Cetăţii
Albe, unde întră Nistru în Marea Niagră.
Moldova, are al său Domn, care să numește Voevod, are scaun Târgul Eșului, și al
Sucevii, dar fiind Ţara închinată turcilor, dă dajde. Hotarăle Moldovii, să încep din
vârvul munţilor, despre apus, și despre răsărit, (era odată cu Marea Niagră) iară
acum cu Bugeagul.
Asemenea și Ungrovlahia, are al său Domn al căruia scaun este în București, și în

Ploești, cu dajde la Poarta Ţarigradului.
Bulgaria, odată ave Craiul său, al căruia scaun era Sofie, dar acum șade un Beiu
turc.
Bosna, iar era crăie, al cărue scaun era Saraiu, dar înpăratul Mehmet al doile,
prinzând pe Stefan Craiul, l-au belit de viu fără de nici o milă, în anul: 1463. Iar
Crăiasa lui, au fugit la Roma cea veche.
Croaţia, este o parte a turcului, și o parte a vineţienilor.
Dalmaţie, iarăși este o parte a turcilor, și o parte a Vineţiei. În partea turcilor, este
Cetatea Nareta, și în partea vineţienilor, Spalatru, este și altă cetate în Dalmaţie,
care să cheamă Raguza, și această cetate este republică, dar cu dajde la turci, și își
fac banii săi, (care agiung și pe la noi) ce să numesc ruble holovche [...]”
Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Ţara Moldovei, Geografie, Paris,
secolul XVIII
25
IAN 2012
Dinicu Golescu, Însemnare a
călătoriei mele, Buda, 1826
”Însemnare a călătorii meale. Constandin Radovici din Golești. Făcută în anul 1824.
1825. 1826. La Buda. În Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungar. 1826”
”Cronștatd, ce-i zic Româneaște Brașov
Acest oraș este în ţinutul Sibenbirghen, în judeţul Bârsi(i), mic și cetăţuit, dar îndestul
lăcuit, având peste doaăzeci de mii lăcuitori, căci este aproape de hotarăle
Prinţipatului Valahii, și negoţul să află în mare lucrare. Acesta să otcârmueaște cu
ale sale de osibite pravile, și obiceiuri, supt stăpânirea austriecească. Și când jăluitori
nu să odihnesc după hotăririle maghitratului alcătuit de Naţia Săsească, pornesc
jalba lor la Sibii, și de acolo nemulţumindu-să la Cluj, și de acolo iarăș de nu să vor
odihni, la Vienna, de unde să dă cea de săvârșit hotărire.
Pământul acestui judeţ este cel mai mult cam pietros, de aceia sânt siliţi a-l îngrășa
cu gunoiu întoţi ani, [...]
Torda.
Aceasta este un oraș mic tot în ţinutul Sibenbirghen în judeţul unguresc, în câmpi
acestui oraș Turda sânt acele trei mari Movili din vremile vechi făcute; acolo s-au
omorât prea slăvitul domn Mihai Vodă viteazul în bătaia ce au avut cu Austria.
Clauzenburg. Cluju.
Acesta este cel dintâi oraș în Sibenbirghen, în judeţul unguresc, unde este și scaunul
Gubernii, întru care ocârmuește Exelenţia sa Gubernator Baronul Iojica. Într-acest
oraș sânt case frumoase și mari; dar printr-acestea sânt și proaste cu un învăliș din
vechime foarte urât având strașina scoasă afară din zidiri peste doaăsprezece
palme, care lucru foarte mult supără frumuseţa orașului, uliţele iarăș frumoase, căci
sânt foarte late, o asemenea lăţime într-alte orașe n-am văzut, iar pardosala tot cu
pietre rătunde ca în Sibii și în Brașov.
Aciia lăcuesc mulţi Domni unguri, de neam mare, care au moșii prin prejur, uni(i) cu
apropiere și alţ(i) cu depărtare; și bez cei ce sânt în slujbă, toţi ceilalţi vara o petrec
pe la moșii, iar iarna să strâng în Cluj. Acest neam de oameni este foarte iubitor de
streini, measile lor sânt bogate și slobode, și cu bucurie primesc pe fieșcare, mai
vârtos, pe aceia care cu îndrăzneală întră în casele lor, căci nu să prea îndatorează
de politica cea multă și mincinoasă, iar norodul unguresc nu este fericit. Sânt
înbrăcaţi prost, au lăcuinţă proaste, și făr de multă aveare negoţul într-acest oraș
este mic, căci nu este schelă, nici drum mare de treacerea neguţătoriilor, ci tot
negoţul este pe seama trebuinţi(i) oroșanilor, și aciia cu deosibire să urmează toate
ceale spre bună orânduiala urmări, mai vârtos mărimea școalelor. Sămănăturile
ceale mai multe sânt: grâul, porumbu, ovăzul; poamele sânt tot acelea, oareș ce
încep viile pe unde sânt dealuri, și pepeni negri și galbeni. Unul din veniturile ceale
bune este și vânzarea cailor, căci cei mai mulţi domni din toată Ungariia au erghelii la
câmpuri, și grajduri foarte mari pe la moșiile lor, și scot soiuri de cai foarte buni și
frumoși. Chiar eu am văzut cal de preţ cinci și șasă mii fiurini hârtie, dar și cumpără
armăsari străini ca de preţ doazeci, triizeci mii fiurini, mai
mult vând acești cai spre întrebuinţarea ostașilor, din toată stăpânirea Austrii, în
Valahia și în Moldavia, și în alte locuri mai dăpărtate. Norodul să urcă până la 14000.
Apa Someșul curge pe lângă Cluj. În tot ţinutul Sibenbirghen sânt băi de aur, argint,
aramă, ocne de sare, ape metalicești. Din Cluj și până în Oradia Mare poște zece:
Andraș Haza, Bogart, Kispetri, Nireș, Fekete to, Barot Elești, Mezo Telek, Balenţi, și
Grosvardain.
Grosvardain. Oradia Mare.

Oraș măricel cu o cetate mică în ţinutul Ungarii, într-acest oraș și între Cluj, la Satul
Niereș este hotarul Ungarii de către Sibenbirghen ce-i zic latineaște Transilvania și
româneaște Ardeal; lăcuitori Domni și neguţători puţini, căci și acest loc nu e de
negoţ, ci iar numai cât este pe seama trebuinţi(i) oroșanilor, într-acest oraș sânt și
trei biserici frumoase, una a Papistașilor, alta a uniţilor, a treia, a neuniţilor. Curge
apa Kiorioș [...]”
Sursa: http://www.dacoromanica.ro/
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Buda, Călătorii, Dinicu Golescu,

secolul XIX | Scrie un comentariu
25
IAN 2012
Apologhia, Iași, 1803
”Apologhia adecă Răspuns de mângâiare cătră cel scârbit, ce s-au alcătuit de întru
Sfinţit Părintele nostru Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Tălmăcită din limba
slovenească în cea rumânească. Iară acum întru acest chip tipărită, întru a doao
domnie aicea a Prea Luminatului nostru Domn, Io Alexandru Constantin Muruz
Voevod. Cu blagoslovenia și cheltuiala Preaosfinţitului Arhiepiscop, și Mitropolit a
toată Moldavia Kiriu Kir Veniamin. În Tipografia Sfintei Mitropolii în Iași la anul de la
Hristos: 1803. De Gherasim Ierodiacon tip.”
Gravură. Sfântul Gheorghe
”Ca un izbăvitoriu al celor robiţi, și celor săraci folositoriu, neputincioșilor doftor,

înpăraţilor ajutătoriu, Purtătoriule de biruinţă Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.”
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Moldovei, secolul XIX,
Veniamin Costachi | Scrie un comentariu
24 Așăzământ pentru reorganizarea

îmvăţăturilor publice în
IAN 2012
2 Principatul Moldovei, Iași, 1851

Comments
”Lucratu în anul 1850 de Comisia anume rânduită de Prea Înălţatul Domn Grigorie
Alexandru Ghica în anul I-iu al domniei Măriei Sale”
”Regulamentul scolariu. Partea I. Organizarea scoalelor”
”Cap. I. Prinţipii generale
1. Învăţătura publică este gratuită și slobodă pentru tot locuitoriul din Moldava.
2. Guvernul este datoriu a lua măsuri grabnice și energice pentru răspândirea și

întinderea învăţăturei publice în ţară.
3. Fiindu că averea de căpitenie a Moldavei este pământul, a căruea cultură

raţională poate înmulţi capitalul naţionalu, înfiinţarea de scoli de agricultură, spre a
lăţi și a îndeplini cunoștinţele teoretice și practice de economie rurală în ţară, este de
neapărată trebuinţă.
4. Fiindu că după agricultură, industriea este celu mai însămnătoriu izvoru de bună
stare a societăţei, pentru aceasta trebue a înfiinţa și scoli Industriale sau Reale.”
Pe pagina din dreapta, jos: ”C) Scoli gimnaziale

50. Tinerii, care mântuindu învăţătura primară, ar dori a se deda învăţăturei
scienţifice, vor trece în scoala gimnazială după împlinirea formalităţilor cerute prin
acestu regulamentu, Cap. V, Partea II.
51. Cursul învăţăturei gimnaziale va fi de 7 ani, în care se vor învăţa obiectele

următoare:”
Pe pagina din stânga:
”1. Religiea.
2. Caligrafiea.
3. Limba latină și elină, cu literatura lor, îndeletnicirea cu autorii clasici.
4. Limba franceză, italiană, germană, rusască și turcească, din care una va fi
îndatoritoare, după alegerea scolerilor sau a părinţilor lor.
5. Gramatica romănească în toată a ei întindere.
6. Matemateca.
7. Geografia nouă și Statistica în toată a lor întindere în generalu, și a Principatelor
în specialu.
8. Geografia veche.
9. Istoria universală și a Principatelor.
10. Anticvităţile Romanilor și a le Elinilor.
11. Poetica, Retorica, Stilul, în toată a lor întindere.
12. Mitologia.
13. Istoria naturală.
14. Fizica esperimentală și elementele de (C)Himie.
15. Desemnul.
16. Gimnastica.
17. Întroducerea în Filosofie după sistemul adoptatu în Prusia.
52. Scoli gimnaziale se vor înfiinţa una în Iași, și după trebuinţa și mijloacele casei
scolastice și în alte Rezidenţii ţinutale, începăndu de la Bârladu.
Însămnare. Acei care ar voi a se face învăţători în scolile primare, trebui pe lăngă
săvărșirea celor întăi 4 clase gimnaziale, să urmeză și un cursu de pedagogie, pe
care însă vor pute frecventa împreună cu cursul gimnazialu și anume în clasa a 3-ia
și a 4-a.
Pe pagina din dreapta: Secţiea III. Învăţătura înaltă
53. Pentru învăţătura știinţelor înalte se va înfiinţa în Iași o Academie.
54. Aceasta va avea patru facultăţi.
A) Facultatea Filosofică
B) Facultatea Giuridică
C) Facultatea Teologică
D) Facultatea Medicală”
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BAR Iași, Ţara Moldovei,
Istoria învăţământului, secolul XIX
23
IAN 2012
”noi, birăul cel rumânescu şi cu
cel armenescu”, scrisoare din
perioada 1592-1597
Sursa imaginii: Rosetti, Alexandru, Scrisori românești din arhivele Bistriţei, 1944
Primarul român și cel armean din Suceava și consilierii lor cer lui (Gaspar sau
Johannes) Budaker și lui Urban (Weidner) să elibereze niște oameni reţinuţi la
Bistriţa. Ei exprimă totodată rugămintea de a nu se reclama drepturi vamale pentru
boii cumpăraţi în Transilvania de Csáky István.
† Scris-am adecă noi, birăul cel rumânescu şi cu cel armenescu şi cu 24 de pârgari

de la uraş, de la Suceava, şi vă mulţemim dumilor-voastre ca fraţilor şi ca vecinilor
de bine şi de socotinţă prentru ce aţi făcut bine de ne-aţi socotitu oameni ai noştri şi
fraţii. Acmu ne rugăm dumilor-voastre să faceţi b(i)ne prentru voia noastră să grăiţi
acelui neamiş mare, lui Ianăş, ce ţine vidicul dumilor-voastre pre acolea, ca să
slobodzească pre feciorii noştri ce avem acolea, însă armeani şi cu alţii ce au pre
lângă ei. Iară, de bine ce veţi face dumile-voastre, noi avem a mulţemi ca fraţilor, şi
ce va hi treaba dumilor-voastre la noi, noi avem a face prentru voia dumilor-voastre.
Şi să fiţi dumile-voastre sănătoş, adevăr.
Sc(r)is în Suceava.
Și ne rugăm dumilor-voastre, că am înţelegut că ceareţi du(mi)le-voastre vamă de

preste acei boi ce-au luat Ceachi Iuștuan. ce ne rugă, să iertaţi dumile-voastre, că nu
să cade, nice-i cu direaptă.
† Scris-am la giupânul, la Budachi birăul, și la Orban birăul, sănătate.
Pe verso adresă: Ciastă carte, la birăul de Bistriţâ.
Sursa transcrierii: Chivu, Gheorghe, Documente și însemnări românești din secolul al

XVI-lea, București, 1979
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Documente, Ţara Moldovei, secolul

XVI | Scrie un comentariu
22
IAN 2012
Mihail Kogălniceanu, Costache
Negruzzi, 200 de reţete cercate
de bucate, prăjituri și alte trebi
1 gospodărești, Iași, 1842
Comment
„200 reţete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești. Tipărite cu
cheltueala și îngrijirea unei societăţi de iubitori de înaintirea și strălucirea neamului
Romanesc. A doua ediţie. Iașii. La Cantora Foiei Sătești. 1842.
”Scara” (Cuprinsul). Primele 27 de reţete
1. Supă pisată
2. Supă de raci
3. Supă cu gălușicele de carne
4. Supă cu gălușicele de raci
5. Supă franţuzască
6. Supă cu gugoșele de tocătură de curcan
7. Răsol cu salce de ciuperce
8. Bou de modă
9. Pui cu mazire cu raci
10. Pui fierbinţi
11. Pui cu capire
12. Pui albi înădușiţi
13. Pui au cotton
14. Părjoale cu sardele
15. Jambon cu friganele
16. Hulubi în papiloturi
17. Hulubi înădușiţi
18. Raci înădușiţi
19. Oue umplute
20. Spănac de curechiu vânăt
21. Limbă cu sosu de sardele
22. Răcituri de cap de viţel
23. Cărpăciori de raci
24. Oue franţuzești
25. Spanac cu clătite
26. Friganele cu crieri
27. Anghinar umplut
„No. 1. Supă pisată” (supă cremă)
„No. 29. Curechiu (varză) nemţescu umplut”
Ei căpăţinele nu prea mari, și le scobești înuntru, apoi ei și miezul acel scobit și-l
ferbi cu sare, pe urmă ei carne și o hăcuești cu puţină ceapă, cu puţină pâne muiată,
și cu curechiul acel fert mărunţel, apoi freci puţin unt, pui înuntru doă oue întregi,
puţină sare, piperiu, și doă linguri de smăntănă, și le mestici toate bine la un loc, apoi
umpli curechiul acel scobit, apoi îi faci iar calupu de curechiu, îl leagă cu aţă, și îl
ferbi în apă cu sare, apoi le tai felii și le așază în farfurii, și le faci un sosu deasupra.
„No. 64. Curcan umplutu”
Să ei un curcan, să-l grijești, și să-i tai pelea dealungul pe spate, și apoi cu-n cuţit să-
i tai ciolanele păn la aripi și picioare, ferind de a tăia pelea, apoi ea ca o jumătate ocă
carne de viţăl, un maiu [ficat] de gâscă și puţină slănină, și le toacă, dar nu prea tare
mărunt, ea și căteva triufe sau ciuperce, și asemine tocate le pune la un loc de
scadu cu puţin unt, petrinjel verde, hagimă [ceapă], sare și piperiu, apoi le pune într-
o strachină puind un ou întreg, și un gălbănuș, și le mestică bine; cu aceasta umple
curcanul, și îi coasă pelea pe spate; după aceasta taie felii de slănină tare subţiri, cu
care învălești curcanul, și-l leagă pe deasupra cu aţă, apoi îl așază în tingire, și-i
pune trei linguri de zamă de vacă, jumătate de litră vin albu, puţin petrinjel verde, și
hagimă, și-l lasă încet de ferbe, și cănd îi curcanul destul de moale, îl scoate și-l
pune într-un loc să nu se răcească, apoi ea grăsime de pe sosu, ș-o strecoară pintr-
o sâtă, ș-o lasă de ferbe pân rămâne numai puţină, și atunce deslegănd slănina de
pe curcan, îl așază pe farfurii și-i toarnă deasupra acel puţin sosu, și prin pregiurul
farfuriei așază cartofe mici prăjite.
„No. 108. Budincă de vinu”
15 dramuri unt pui într-o tigae să se înfierbinte, și pui de la patru franzele posmag în
trănsul ca să se umfle, apoi pui 100 dramuri vin albu să fearbă amestecăndu-l, și
apoi îl lasă să se răcească; pui 200 dramuri unt și-l freci puhav, și pui trei oue întregi,
și patru gălbănușuri unul după altul, de la o alămâe coaja, 30 dramuri zahar, și cănd
vor fi amestecate bine, ei de la patru albușuri omăt, amestecăndu-l binișor și ungănd
calupul cu unt și cu posmag, îl torni înuntru și-l dai în cuptoriu.
Sursa: 200 reţete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, Constantin Negruzzi, Ţara

Moldovei, Mihail Kogălniceanu, Reţete vechi, secolul XIX
21
IAN 2012
Catechizmul cel mare pentru
învăţătura tuturora creștino-
catolicilor, Buda, 1780
Poveţuirea
Desparţirea dintei. Ce iaste credinţa creștinească catolicească
Crezul
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet latin vechi, Buda, Carte religioasă,
secolul XVIII | Scrie un comentariu
21
IAN 2012
Resurse electronice pentru
studiul cărţilor românești vechi
Bianu, Ioan; Hodoș, Nerva; Simionescu, Dan, Bibliografia românească
veche (BRV). 1508-1830, București, vol. I-V, publicate între 1903-1944
Bianu, Ioan, Catalogul manuscriptelor românești, vol. I (numerele 1-300),
București, 1907
Cartojan, Nicolae, Cărţile populare în literature românească, vol. I: Epoca
influenţei sud-slave, București, 1974
Cartojan, Nicolae, Cărţile populare în literatura românească, vol. II:
Epoca influenţei grecești, București, 1974
Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi, București, 1980
Chiţimia, Ion; Toma, Stela, Crestomaţie de literatură română veche, vol. I,
Cluj-Napoca, 1984
Chiţimia, Ion; Toma, Stela, Crestomaţie de literatură română veche, vol.
II, Cluj-Napoca, 1989
Gaster, Moses, Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec.
XVI-XIX), vol. I, Leipzig/București, 1891
Gaster, Moses, Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec.
XVI-XIX), vol. II, Leipzig/București, 1891
Din Biblioteca Digitală a României:
Bianu, Ioan; Cartojan, Nicolae, Album de paleografie românească:

scrierea chirilică, București, 1926
Bogdan, Ioan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, București,
1895
Brătulescu, Victor, Miniaturi şi manuscrise din Museul de artă religioasă,
București, 1939
Ciobanu, Ştefan, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă,
Chișinău, 1923
Crăciun, Ioachim; Ilieș, Aurora, Repertoriul manuscriselor de cronici
interne privind istoria Romaniei, București, 1963
Posted in Uncategorized and tagged Istorie | Scrie un comentariu
20
IAN 2012
Bucoavnă, Bălgrad (Alba Iulia),
1699: primul abecedar românesc
1
Comment
”Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, și Sfântă Înviarea Ta cântăm și O slăvim”
„Rugăciunea când va să înceapă copilul a învăţa
Dumnezău a toate câte sânt, cuvinte, înpăratul tuturor, deșchide-mi sufletul și inima,
gura și gândul robului Tău, ca să înţăleg și să iau învăţătură și să fac voia Ta, și mă
izbăveaște de toată înpiedecarea diavolului socotindu-mă întru toate zilele vieţii
meale, sporind întru toate poruncile Tale, cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici, și
ale tuturor sfinţilor, Amin.”
Posted in Uncategorized and tagged Abecedar vechi, Ardeal, BAR Iași, secolul XVII
19
IAN 2012
Cronica Breviter Scripta/Cronica
moldo-germană (1502)
”A[b] Jesus Maria 1502 Jar

A[d] di[em] 28 Appril ist geschryben
worden Dy Cronycke
Des Stephan Woyvoda
auss der Wallachey”
În traducere:
În anul de la Christos 1502 în ziua de 28 Aprilie

s-a scris Cronica lui Ștefan Vodă al Moldovei.
”Cronica breuiter Scripta Stephan[i] Dei gracia Voyvoda[e] Terrarum
Moldannens[ium] necnon Valachyens[ium]
Prymo
Walachyschy Zab: A Creacionibus
6965”
Numărătoare valahă: anul 6965 de la crearea lumii

”In dem <Namen> Jar, als man schreybt nach Cristi Geburt 1497, in Monde Aprilis,
am dem XI tag, an eyne[m] dynstag, in der Carwochen vor Oster[e]n, do ist kumen
Stephanus voyvoda, eyn sune Boddalnis voyvoda, der mit cleyner macht kam mit
de[n] Montane[n] und mit den nider[en] lender[n], als thausend man; und kome[n]
auff Aaron voyuoda an eyne[m] pache ad[er] wasser mit dem namen Hresska beu
der Dolschecht. Do hat Stephan voyvoda den Aaron voyvoda geslagen auss dem
land und ist selbst her blyben mit macht.
6969
In dem mond Junij, an dem 5 tag, do zoge Stephan voyvoda die Zekell und beraubt
sye gar, und nam yn vyl und der schlug it vyl.
6970
In dem mond Junij, an dem XXII tag, do zoge der Stephan Voyvoda vor Kylia, do
kund er es nycht gewynnen, sunder er wurde myt eyner buchsen an den lynchen
knochel [...]”
În anul cum se socotește de la nașterea lui Christos 1457, în luna lui Aprilie, în ziua
de 11, intr-o Marţi în Săptămâna Mare dinaintea Paștilor, veni Ștefan Vodă, fiul lui
Bogdan Vodă, cu o mică oaste împreună cu muntenii și cu cei din Ţara de Jos, ca la
vreo 6000 de oameni. Și veniră asupra lor Aron Vodă la un pârâu sau apă cu numele
Hreașca, la Doljești. Așa, goni Ștefan Vodă pe Aron Vodă din ţară și rămase însuși
domn prin silnicie.
6969
În luna lui Iunie, în ziua de 5, porni Ștefan Vodă contra Secuilor și îi prădă strașnic și
le luă multe lucruri și omorî pe mulţi dintre ei.
6970
În luna lui Iunie, în ziua de 22, veni Ștefan Vodă la Chilia și nu putu s-o cucerească,
numai fu împușcat cu o pușcă la glezna stângă.
Sursa: Ion Constantin Chiţimia, Cronica lui Ștefan cel Mare. Versiunea germană a lui
Schedel, București, 1942.
Posted in Uncategorized and tagged Carte străină, Cronici, Ștefan cel Mare, Istorie,
Limba germană, Manuscrise, secolul XVI | Scrie un comentariu
18
IAN 2012
Iancu Nicola, Manual de
patriotism, Iași, 1829
6
Comments
”Manual de patriotizm tălmăcit și mai adăogat de Iancu Nicola. Și acum întâia oară
tipărit cu blagoslovenia și toată cheltuiala Preasfinţitului Mitropolit Sucevii și Moldaviei
Kiriu Kir Veniamin Costache în Iași, în Tipografia Sfintei Mitropolii. 1829 iulie.”
Pe pagina din stânga: ”A fi cineva Patriot bun, este tot una a fi și Hristian bun, și prin
urmare și înplinitori poruncii cei mai mari a lui Hristos, ce este iubirea cătră
aproapele (tălmăcitoriul).”
Pe pagina din dreapta: ”Prea Sfinţitului și de Dumnezeu Alesului Arhipăstor Kiriu Kir
Veniamin Arhiepiscop și Mitropolit Sucevii și Moldaviei.
Prea Sfinţite Părinte! Știut este că din toate virtuţile soţietăţii politicești, virtutea
patrioticească este ceia ce pricinuește mai mult și mai simţit folos; fiind că printr-însa
să reformează neamuri întregi, să rădică juguri tiranicești din mijloc, să întemeiază
constituţii bune și să face fericirea staturilor; și iarâși ei au a mulţămi și nenorocitele
acelea neamuri care prin eroitatea patrioţilor celor adevăraţi, scapă de supt jugul cel
tiranicesc al vrăjmașilor lor, și ajung la libertate și fericire.
În zădar ar căuta cineva să găsască și la alte neamuri ale vechimei, aceasta virtute
patrioticească, într-aceiași înaltă treaptă, în care au fost la Romani; căci ei numai să
pot făli că au crescut-o în sinul Naţiei lor, și au fărmăcat cu dânsa atât de mult pe
con-naţionaliștii lor, încât fieși care din trânșii nu avea într-o nimic să-și jertfească
orice ar fi avut mai scump pentru binele și fericirea Patriei lor. Ei nu mai sânt aceia
care au produs pe Oraţie, pe un Muţie Sţevola, pe un Camil, pe un Caton, pe un
Curion, și pe alţii mai mulţi, într-acărora mari virtuţi patrioticești, nu puţină iubire
cătră aproapele poate cădea cineva. Ei în sfârșit au gustat rodurile aceștii virtuţi
Patrioticești, și s-au făcut neamul cel mai strălucit al vechimii, pre care ori ce neam îl
poate avea înaintea ochilor lui, ca o oglindă, prin care să-și îndrepteze fieși ce pas al
său, și fiesși ce întrebuinţare.
Cu toate că este cu adevărat, că și Grecii nu mai puţin sânt vrednici de laudă la

aceasta; dar însă nestatornicia, intriga, și iubirea de a fi fieși care mare, întunecă
celelalte vrednicii ale lor, și-i dejosesc din treapta cea înaltă, cu care ei ar putea să
să alăture cu Romanii.
Drept aceia căutând și la strănepoţii lor Rumâni, vedem că și orizon[t]ul lor să

luminează de scânteia cea strămoșască a aceștii virtuţi Patrioticești, de și nu
întocmai ca la strămoșii lor; pentru că de Patriotismul celor vechi, destul ne
adeverează ruinele cetăţilor prin care ei își apără Patria lor de Varvarele neamuri de
pe vremile acelea, și sistisirea monastirilor, ce sânt făcute pentru cele mai mai
enteresante trebuinţi publice: adecă pentru măretișul fetelor sărmane, pentru
întemeerea spitalurilor, și pentru facerea școalelor; iar de a acestor noi destul model
de Patriotismu vă avem pe Preasfinţiavoastră, și pe Preasfinţitul Dionisie fostul
Mitropolit al Ungrovlahiei.
Pe Preasfinţiavoastră , fiind că dupa ce mai întâi aţi înbogăţit Literatura Rumânească

cu atâtea cărţi Rumânești, (din care cea mai bună și mai folositoare va fi Istoria
Besericească în patru tomuri a lui Meletie Mitropolitul Atenei, ce acum o tălmăciţi) și
la 1803. Aţi afierosit Sfânta Mănăstire Socola a fi Seminar pentru îmvăţătura Preoţilor
ce sânt lumina lumii, apoi acum între toate strâmtorările vremurilor, aţi rădicat din
ruine și părăsita de atâta vreme Gimnazie Vasiliană în Sfânta Monastire Treisfetitele,
din preună și cu dumnealui marele Vornic Mihalache Sturza, a căruia simţire
Patrioticească nu puţin s-au putut cunoaște și din întrebarea ce au făcut în examenul
public din 20 fevruarie a acestui an zicând: ”Spune-mi copile cine au fost
întemeetoriul Romanilor, strămoșilor noștri?” întrebare care poate umplea de lacrămi
ochii fieși căruia Român simţitoriu.
Pe Preasfinţitul Dionisie, fiind că la 1817 îmbrăţoșind pe mult îmvăţatul răposat D.

Gheorghie Lazar, nu numai că s-au făcut cel dintâi pricinuitori sistisirei școalelor
Naţionale, în care să să predea slobodile știinţă în pământul Rumănesc în limba
naţională; dar au stat și pricină de a să trimite șasă tineri Rumâni în Evropa cu
cheltuiala Patriei (lucru ce Moldavia noastră încă nu l-au făcut), care întorcându-să
înapoi cu feluri de știinţe înbogăţiţi Filosfie, zic, Matimatică, Iură, și Fizică, au sistisit
acel vestit Parnas de Muze, din care nu puţin să folosea tinerimea Romană, și care
acum vai! din ninorocire șade ruinat cu totul.
Acum dar văzând că și această prea mică pârgă a ostenelilor mele nu privește la altă
decât la iubirea de Patrie, și știind iarăș că cel singur model de Patriotism nu poate fi
altul în Patria
noastră decât Preasfinţiavoastră, pentru aceasta îndrăznesc și eu a vă o închina

Preasfinţiilor voastre, ca celui mai bun și Arhipăstori Patriot. Priimiţ-o dar vă rog ca
de un semn de recunoștinţă și de supunere, și nu o judecaţ după micșorimea figurei
ei, ci după râvna ce am pentru înaintarea neamului Rumânesc; și cât pentru rău
râvnitorii de înaintarea neamului Roman ziceţ dinpreună cu Apostolul Pavel unde
zice cătră Efeseni: ”că nu este noă lupta înpotriva trupului și a sângelui, ci înpotriva
căpeteniilor și a domniilor și a stăpânilor întunerecul acestui veac.”
Iar Naţia Rumânească, dea Domnul să pășască cu cele mai mari pasuri ale sporirei,
și să capete și făcători de bine ca Preasfinţiavoastră! Dea Domnul să să
învrednicească a câștiga în faptă ceia ce dispoziţia cea iubitoare de neam a
Preasfinţieivoastră le făgăduește, și să priimesc și eu pănă la sfârșitul vieţii mele
mulţămirea de a mă lăuda că sânt cu cel mai mare respect, și supunere al
Preasfinţiilorvoastre.
În Iași
1829. Iulie. 12.
Prea plecată slugă
Iancu Nicola”
Pe pagina din dreapta: ”Partea 1. Pentru iubirea de Patrie în general (sau de obște)
întroducere”
”Arătare de cele ce să cuprind în acest manual
Partea 1. Pentru iubirea de Patrie în general (sau de obște) întroducere
Tractat
1. Ce este patrie și iubirea de Patrie
2. De unde să naște mai de obște iubirea de Patrie
3. Ce este Patriotismul cel adevărat
4. În ce chip iubitorii de Patrie în general sau de obște sânt datori a-și arăta iubirea
lor de Patrie
5. În ce chip deosebitele Ranguri ale unui Stat mai vârtos Rangul întâi și al doilea
adecă ţăranii și cetăţeanii sânt datori a-și arăta iubirea lor cătră Patrie
6. În ce chip Nobilii (boerii) și Ostașii sânt datori a-ș arăta iubirea lor de Patrie.”
Scurtă biografie a lui Iancu Nicola (Buznea)
Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Ţara Moldovei, secolul XIX,
Veniamin Costachi
14 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării

Moldovei, copie din secolul
IAN 2012
4 al XVII-lea
Comments
“Predoslovie adecă cuvântu înaintea descălecatului Ţărăi Moldovei
Vor unii Moldovei să-i dzică că au chemat-o Sţitia sau Schitiia pre limba slovenească.
Ce Sţitiia cuprinde loc multu, nu numai al nostru, ce închide și Ardealul și Ţara
Muntenească și cămpii despre Nistru, de cuprinde o parte mare și den Ţara
Leșască. Chematu-o-au unii și Flachia, ce scriu letopisăţele litenăști, de pre numele
hatmanului rămlenescu ce l-au chemat Flacus, carele au bătut război cu schiitii pre
aceste locuri și schimbăndu-să și schimosindu-să numele, den Flachia i-au dzis
Vlahie. Ce noi acesta nume nu-l putem da ţărăi noastre Moldovei […]
Pentru limba moldovenească
Așijderia și limba noastră den multe limbi este făcută și ne e mestecat graiul nostru
cu al vecinilor de prenpregiur, măcar că de la Răm ne tragem, și cu a lor cuvinte ni-s
mestecate. Cum spune și la predosloviia leatopisăţului celui moldovenesc de toate
pre rându: ce fiind ţara mai de apoi ca la o slobodzie, de prenpregiur venind și
descălecăndu, din limbile lor s-au amestecat a noastră: de la rămleani, cele dzicem
latină, păne, ei dzic panis, carni, ei dzic caro, găina, ei dzic galena, muere, îi dzic
mulier, femeia – femina, părinte – pater, al nostru – noster, și altele multe den limba
lătinească, și de-am socoti pre amănuntul, toate cuvintele li-am înţeleage.
De inceputul domnilor Ţărâi Moldovei și de viaţa lor. Și de … anilor cu mila lui
Dumnedzău. Iaste vreame să arătăm văleat 6867 (1359)
Într-acei ficiori de domnu ce-au nemerit locul acesta, fost-au și Dragoș vodă,ficiorul
lui Bogdan vodă, carele era den domnii Rămului, carele venisă de la Maramureș,
carele să veade mai de cinste și mai de folos decăt toţi, pre carele cu toţii l-au pus
domnu mai mare.
Pentru domniia lui Ștefan vodă, ce-i dzic cel Bun, ficiorul lui Bogdan vodă și de multe
războe minunate a lui ce-au făcut. Văleato 6965 (1457)
După doi ani a domnii sale lui Pătru vodă Aron, rădicatu-s-au de la Ţara
Muntenească Ștefan vodă ficiorul lui Bogdan vodă cu multă mulţime de oaste
muntenească și din ţară adunaţi ș-au intrat în ţară. Și silind spre scaunul Sucevei, i-
au eșitu inainte Pătru vodă Aron pre Săret, la sat, la Doljești, la tină, și s-au lovit în
dziua de gioi mari, aprilie 12, și înfrănsă Ștefan vodă pe Aron. Ce Aron vodă nu să
lăsă cu atăta, ce de iznoavă s-au bulăcit și al doilea răndu. Să lovi cu Ștefan vodă la
Orbic și iară birui Ștefan vodă. Și-l prinsă pe Pătru vodă Aron și-i tăe capul, ș-au
domnit.
Cându s-au strănsu ţara la Dreptaate ș-au rădicat domnu pre Ștefan vodă
Deacia Ștefan vodă strănsă boiarii ţărăi și mari și mici și altă curte măruntă
denpreună cu mitropolitul Theoctist și cu mulţi călugări, la locul ce-l chiamă
Dreptaate și i-au intrebat pre toţi: iaste cu voia lor tuturor să le fie domnu? Iar ei cu
toţii au strigat într-un glas: “În mulţi ani de la Dumnedzău să domnești”. Și deaci cu
toţii l-au rădicat domnu cu voe tuturor și l-au pomăzuit spre domnie mitropolitul
Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan vodă stiagul ţărăi Moldovei și să dusă la scaunul
Suceavei.
Deci Ștefan vodă gătindu-să de mari lucruri să facă, nu cerca să așeaze ţara, ci de
războe să gătiia, că au împărţit oștii sale stiaguri și au pus hotnogi și căpitani, carele
toate cu noroc i-au venit.
Cându au prădatu Ștefan vodă Ţara Săcuiască
Scrie leatopisăţul cel moldovenescu că fiindu Ștefan vodă om războinic și de pururea

trăgăndu-l inima spre vărsări de sânge, nu peste […]
Cându au luatu Ștefan vodă cetaatea Telejenulu și cănd s-au bătut cu Ţăpăluș vodă,
cu ungurii, mai apoi și cu Băsărab, văleato 6982 (1473)
Au luat Ștefan vodă cetaatia Telejenul ș-au tăiat capetele părcălabilor și muerile lor
li-au robit și mulţi ţigani au luat și cetaatea ou ars-u. Într-aceiași lună, în 5 dzile, fu
războiu în Ţara Muntenească cu ungurii și cu Ţăpăluși și cu agiutoriul de la
Dumnedzău au biruit Ștefan vodă ș-au bătut pre unguri, Într-aceiaș lună, în 20 de
dzile, au răzbitu și pre Băsărabă.
Războiul lui Ștefan vodă căndu s-au bătut cu turcii la Podul Nalt, văleato 6983 (1475)
Într-aceia vreame, Mahmet înpăratul turcescu armându 120.000 de oaste a sa și

oastia tătărască și muntenească, să margă cu Radul vodă, au trimis asupra lui
Ștefan vodă. Iar Ștefan vodă avăndu oaste gata, 2.000 de leși ce-i venise într-
agiutoriu cu Buciaţchii de la craiul […]
Pentru Ţara Ungurească de jos și Ardealul de sus
Aicia nu vom lăsa și de Ardeal sau Ţara Ungurească, cum dzicu unii, ca nu atingem
și să nu pomenim de începutul lor și de obiceaiul lor, fiindu-ne vecini de-aproape și
de multe ori năzuia domnii ţărăi Moldovei, de să acioa și să agiutoriia de la dănșii.
Ardealul sau Ţara Ungurească de Gios să chiamă Ţara peste munte, care cuprinde
o parte de Daţie și peste munte. Dreptu aceia îi dzic Ţara peste Munte, căci e
încungiurată de toate părţile cu munţi și cu păduri, cum ar hi îngrădită. Dzicu-i și ţară
de 7 orașe, den limba nemţască, iar lăcuitorii ţărăi își dzic ardeleani, carile să
hotărăsc depre apus cu ungurimia, sau cumu-i dzicu unii Panoniia. Iar despre
miadzănoapte să hotărăscu cu Ţara Leșască, despre amiadzădzi cu Ţara
Muntenească, despre răsărit cu Moldova. Ţara Ardealului nu iaste numai o ţară
însăși, ce Ardealul să chiamă mijlocul ţărăi, carii multe cuprinde în toate părţile, în
care stă și scaunul crăiei. Iar pre la margenia ei săntu alte ţări mai mici, carele toate
de dânsă să ţin și suptu ascultaria ei săntu: întăi cumu-i Maramurășul despre Ţara
Leșască, și Ţara Săcuiască despre Moldova, și Ţara Oltului despre Ţara
Muntenească, și Ţara Bârsei, Ţara Haţagului, Ţara Aounului (?) și săntu și alte holde
multe, carele toate ascultă de Crăiia Ungurească și să ţăn de Ardeal. În ţara
Ardealului nu lăcuiescu numai unguri, ce și sasi peste samă de mulţi și români peste
tot locul, de mai multu-i ţara lăţătă de români decât de unguri. Iar Ţara Ungurească
de Gios, unde să chiamă Unguriia cea Mare, sau cumu-i dzic unii pre limba
nemţască Panoniia, acolo numai unguri trăescu, iar de află și români prea-locurea,
încă leagia ungurească ţin.
Ungurii nu ţin toţi o leage, ce în patru sau în cinci legi sint împărechiaţi, că unora le
dzic calvini, altora lotori […]“
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, BAR Iași, Cronici, Ștefan cel Mare,
Ţara Moldovei, Istorie, Manuscrise, secolul XVII
14
IAN 2012
Cântarea nemeșilor români,
Oradea, 1808
Posted in Uncategorized and tagged Alfabet latin vechi, Ardeal, BAR Iași, secolul
XIX | Scrie un comentariu
14
IAN 2012
Mică geografie a Daciei,
Moldaviei și a Ţării Românești,
Iași, 1838
2
Comments
”Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Ţerii Românești. Prelucrată de Pitariu V.
Popescu-Scriban, elev al Academiei Mihăilene. Eșii, în Tipografia Albinei. 1838.”
” Geografia Moldaviei în general
Numirea
Numele de Moldavia seau Moldova îl are ţara de la o apă de asăminea numire și

aceasta de la o cetate a Dacilor numită Moli-Dava adică Cetatea de Molis, pentru că
Dava în limba Dacilor să vede a fi însămnat cetate. Vechii Romani o numea și pre
aceasta ţară o parte din Dacia ripensă și montană; apoi dupre ieșirea Slavonilor de
prin codri, înformarea traiului lor soţialnic și comunicaţia cu Romanii, i-au dat și în
nume de Valahia seau Volohia, adică o ţară lăcuită Italieni de unde Halcocondila,
Cantimir și alţii o numesc Moldovlahia; iară dupre închinarea ţării la Î[nalta] Poartă de
cătră prinţipul Bogdan, fiul Marelui Stefan, ș-au căpătat nume de Bogdania adecă
Ţara lui Bogdan; iară acum toate aceste numiri se stâng, remănând pentru
totdeauna numele ei de Moldavia seau mai bine Moldo-România, pentru că se
lăcuiește de români.
Hotară
Hotarăle din vechiu a Moldaviei era: spre Nord Polonia, spre Vest Transilvania și
Ţara Românească, spre Sud Dunărea și Marea Neagră și spre Ost Marea Neagră și
Nistru; iară dupre o curgere de vecuri se-au îngustat foarte mult și au rămas acum
hotarăle de faţă; între Beserabia o ţară din trupul Moldaviei; Bucovina deaseminea
din trupul Moldaviei, Transilvania, Ţara Românească și Dunarea [...]”
”Naţia și starea Moldo-Românilor
Moldovenii sânt de naţie românii deviitori din vechii Romani carii au avut de părinte
pre Romulus și de mumă pre cetatea Roma, iară de colonizatoriu aice pre marele
Traian. Neînvinși sprijinitori acestui adivăr sânt vrednice de aducere aminte învăţaţii
Istorici Dimitrie Cantimir Domnul Moldaviei și Petru Maior, iară mai cu samă limba în
întregei naţii Românești.
Despre caracteriul Moldo-Românilor, de faţă să însămnează aţiţata dorinţă cătră

știinţă și civilizaţie. Iară caracteriu lor cel din vechime, după marturiile Istoricilor, era
ca și al Romanilor.
Așa vrednicul de credinţă Istoricul leșăsc numit Oricovie în cartea sa de la anul 1552
zice:
Acești Moldoveni cu firea, năravurile și cu vorba nu sânt mult deosăbiţi de Italieni, ii

sânt oameni necultivaţi însă foarte bravi, că nici un neam nu este care stăpânind o
ţară atât de mică să stea ca și dânșii pentru patrie la război cu așa bărbăţie în contra
tuturor dușmanilor de prin pregiur și de câte ori se rădica acia asupra
lor să se apere cu bravură ca și dânșii. Și iarăș în alt loc mai adaoge zicând:
Ii sânt așa de bravi încât într-un timp cu toţi dușmanii lor din toate părţile bătea
războiu necontenit: că Stefan cel Mare, ce domnea în Moldavia, tot într-o vară au
învins prin greu războiu pre Baiazet Împăratul Turcilor, pre Matias Riga Ungurilor și
pre Albert Riga polonilor.
Din această vrednică de credinţă mărturie și din altele aseminea să adeverează

vechiul caracter al Moldo-Românilor, adică cum că ii era tot de odată și harnici
ostenitori cu sudoare și iubitori de patrie până la râuri de sânge.
Cii mai însămnaţi barbaţi carii au întemiet existenţia acestei naţei sânt: Marele
Traian, aducătoriul Românilor din Italia în Dacia; Prinţipul Dragoș de al doilea
împoporâtoriul Moldaviei, Marile Stefan eroul patriei, Alexandru Numa Moldo-
Românilor și Prinţipul Vasilie întemeetorul învăţăturilor în această ţară, iar acum de
părinte al patriei pre Prinţipul stăpânitoriu Mihail Sturza.
Cultura au început a spori din zi în zi și merge necontenit cu un pas măreţi de la anul

1828, de când prin părinteasca îngrijire a Epitropiei învăţăturilor publice, povăţuită de
patrioticile cugetări a le prezidentului ei, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit a Moldaviei
Veniamin Costachi și cavaler s-au statornicit pentru totdeauna de a să paradosi
știinţile în limba patriei; iară mai cu samă de la întroducerea și sfinţirea noului
Regulament, au început a merge Moldo-Românul, pre o carieră ci-i minește, o
fericită cultură.
Limba lăcuitorilor care este cea românească, fiică cele latinești, soră celei italienești,
franţeză, spanioale și portugheze și cea mai frumoasă dialectele naţiei Românești,
au început zic, cu laudă a crește în cultură prin compunerile și traducerile literaţilor
ei. Religia este hristiană de dogma ortodoxă cu un Mitropolit a căruia rezidenţie este
în capitala Eșii,
cu douâ Episcopii la Roman și Huși; mai multe mănăstiri întemiete de Domnii vechi,
ca niște monumente mărturisitoare evlaviei cătră Dumnezeu și iubirei lor de patrie.
Așa fel de mănăstiri sânt: Neamţul, Săcul, Slatina, Râșca, Varaticul, Agapia ș.a.
Moldavia este un Prinţipat tributariu Împerii Turciei a căruia prinţip poartă nume de
Domn al Moldaviei, având o generalnică Adunare și un Sfat Administrativ, toţi
întemeeţi în Administraţia lor pre prinţipiile noului Regulament sfinţit la 1832.
Subt acest înbunătăţit Guvern s-au așezat în prinţipat o Academie cu un Institut de

nobili, o Gimnazie cu un Institut de stipendiști și o Siminarie cu un Institut de clirici, o
scoală Normală pentru fete și alte scoli normale pre la ţânuturi, înfiinţarea unui
Teatru Naţional, a unui cabinet de Istoria Naturală; pardosirea uliţilor cu pietre,
înoirea cișmelilor, înbunătăţirea spitalurilor, toate ţintitoare pentru luminarea și
fericirea naţiei Moldo-Românești
cu un cuvânt pentru binele omenirei. Miliţia regulată să împarte în ostași de cavalerie

și de Infanterie.
Marca ţărei este Bourul sămnul bărbăţiei, agriculturei, a cumpenitei ocârmuiri și a

victoriei, care semn este dat nouâ de la strămoșii nostri ca o clironomie.”
”Geografia Ţărei Românești
Numirea
Ţara Românească o numesc străinii Valahia adică Italia. Unii scriitori o numesc
Romania.
Hotarăle și starea
Romania seau Ţara Românilor, de la 41 – 45 lungime nordica și de la 43 – 45 lăţime

spre răsărit; se află între Dunăre, Transilvania și Moldavia și este un prinţipat tributor
Porţii Otomane, fiind în cele din lăuntru neatârnat având al său prinţip patriot, de
religia ortodoxă; legile a Reglementului Organic întemeet la anul 1832.
Între munţii României să însămnează mai cu samă coamele munţilor carpaţi din care
izvorăște o minunată riurare de ape ce să
răvarsă în Dunăre. Iară apele cele mai însămnate sânt: 1.) Dunărea, 2.) Oltul, 3.)
Jiul, 4.) Argeșul, 5.) Dâmboviţa ci trece prin capitalia Bucureștii.
Clima este puţin mai călduroasă de cât a Moldaviei și în rodnicie s-ar părea cum că
să rivalizăsc între sine aceste două prinţipaturi, iară împoporarea după analogul
întinderei sale este mai slabă decât a Moldaviei, având ca la 2,000,000 lăcuitori de
naţie români, pintre carii mai sânt puţini și de alte naţii Sârbi, Bulgari, Greci, Nemţi,
Franţezi și jidovi mult mai puţini decât în Moldova.
Cultura lăcuitorilor răzămată pre 2 colegii, 4 siminarii și 20 scoli normale, au început

prin paradosirea știinţilor în limba patriei, iar înavuţirea prin o neobosită industrie și
prin comerţ. Puterea înarmată să alcătuește din ostași regulaţi, șase batalioane
Infanterii și șase scadroane Cavalerie.”
Sursa: Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Ţării Românești, Iași, 1838

Posted in Uncategorized and tagged Dacia, Ţara Moldovei, Ţara Românească,
Geografie, Istorie, Moldovlahia, România, secolul XIX, Tipografia Institutul Albinei,
Volohi
12
IAN 2012
Thomas Thornton, Starea de
acum a Prinţipaturilor Valahiei și
a Moldaviei, Buda, 1826
2
Comments
”Starea de acum din oblăduirea gheograficiască, orășenească și politiciască a
Prinţipaturilor Valahiei și a Moldaviei după îngrijirile făcute de o lăcuire de ani
cincisprăzeace, atât în Ţarigrad [Constantinopol], cât și în Înpărăţia Tucească, de
Thomas Thornton englezul, sol fiind la Ţarigrad, tipărită la Paris în anul 1812. Iar
acum tălmăcită în limba romanească, și dată la tipariu spre cunoștiinţa acestor doao
Prinţipaturi de un roman poftitoriu de îndreptarea neracurilor neamului romanesc, și
a sa luminare, spre mărire și buna fericire. La Buda în Crăiasca Tipografie a
Universitatei Ungar. 1826”
”Die dermalige geographisch bürgerlich und politische Lage der Fürstentümer

Walachen und Moldau”
”Iubite cetitoriule!”
”Păcatul mărturisit nu mai este păcat, măcar cât s-ar strădui cineva să se ascundă
dupa deaget precum zice pilda, nu poate rămânea până în sfârșit ascuns; căci pre
fieștecarele sau portul, sau faptele sale îl vădeaște despre toate mișcările sale.
Aciasta dar cunoscând și eu, și fiind încredinţat că pre ori carele va lăsa inima să
apuce în mână aciasta tălmăcire a o ceti, ne greșit trebue să fie român, fiind în limba
romanească. Pentru căci alte neamuri au aciasta pre scurtă Istorie a neamului
nostru în limba lor fiind scrisă întâiu în limba englezească de un englez Thomas
Thornton, apoi tălmăcită în limba franţozească, și tipărită în Pariz la anul 1812.
Alăturată fiind în sfârșitul Istorii Otomanicești, scrisă și aciasta tot de mai sus numitul
englez. Și eu tălmăcitoriul aflându-mă iarăși român din strămoși, moși, și părinţi
născuţi neaoși români cu toate că însumi mă cunosc nedestoinic să apuc condeiul a
scrie ceva în însuși limba mea părintească, cu cât mai vârtos să tălmăcesc din alte
limbi, care nici părinţii mei le-au cunoscut, fiind cutrupiţi de adâncul întunerec, carele
și până astăzi sunt aceaiași cutrupire și jalnică întunerecime, ţine pre ticălosul
neamul nostru. Dar cu toate aceastea mi-am luat inima în dinţi, și cu hotărâre am
pus înainte toate câte privesc spre hula, și dojenirile câte mulţi din însuși compatrioţii
mei vor lipi în obrazul meu și în spatele mele [...]”
„Ţereanii să numesc Rumâni sau Romani, prin care să deosibesc ca printr-un cuvânt
de // batjocură de Boeri sau Nobili. Limba lor este o stricare din Latinească, carea
seamănă puţintel cu cea Italienească, dar altuită foarte mult cu o amestecare
varvară.
Îmbrăcămintea lăcuitorilor celor de acum vara este întocma aceaia cu acelor vechi,
asemenea precum este închipuită pre stâlpul lui Traian; un chip sălbatec purtând o
cămașe de pânză groasă legată înprejurul brâului; și o păreache de ismeane lungi;
un toporaș mic spânzurat la brâu; o peale de oae aruncată preste umărul stâng, și
atârnată preste pept; în picioare opinci de peale crudă.”
Lucrarea originală: Thomas Thornton, The Present State of Turkey; Or, A

Description of the Political, Civil, and Religious Constitution, Government, and Laws,
of the Ottoman Empire, Londra, 1807
Traducerea este atribuită lui Dinicu Golescu (1777 – 1830) sau lui Eufrosin Poteca
(1786 – 1858)
Posted in Uncategorized and tagged Buda, Dinicu Golescu, Ţara Moldovei, Ţara
Românească, Istorie, secolul XIX
10
IAN 2012
România în chipuri și
vederi, 1926
1
Comment
Atheneul Român
Casa Take Ionescu din București
Casă boierească fortificată (culă din Oltenia)
Iași, vedere generală

Mânăstirea Tismana
Plută pe Bistriţa
Râul Olt, Trecătoarea Turnului
Poartă în Cândești, Judeţul Buzău

Sfinţirea drapelelor
Sibiu
Vidra, fostul Judeţ Putna (Vrancea)

Vilă la marginea Bucureștiului interbelic
Sursa: România în chipuri și vederi (La Roumanie en Images), București, 1926 (pe.
www.dacoromanica.ro)
Posted in Uncategorized and tagged Poze vechi, România, secolul XX
09
IAN 2012
Cărţi vechi despre
istoria Basarabiei
7 Din Biblioteca Digitală a României (dacoromanica.ro):
Comments Cazacu, Petru, Moldova dintre Prut și Nistru. 1812-1918, Iași

Ciobanu, Ștefan, Basarabia. Monografie, Chișinău, 1926
Ciobanu, Ștefan, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă,
Chișinău, 1923
Gheorghe Bezviconi, Patruzeci de ani din viaţa Basarabiei (1877-1917),
Chișinău, 1940
Gheorghiu, Aurel, Pe drumuri basarabene. A doua zi după unire,
București, 1923
Iorga, Nicolae, Continuitatea Spiritului romănesc în Basarabia, București,
1918
Din alte surse:
Arbure, Zamfir, Basarabia în secolul XIX, București, 1898

General M. C. Schina, Pe marginea Unirei. Basarabia, 1938
Iorga, Nicolae, Adevărul asupra trecutului și prezentului Basarabiei,
București, 1940
Iorga, Nicolae, Pagini despre Basarabia de astăzi, Vălenii de Munte, 1912
Ion Nistor, Basarabia sub dominaţiunea Românească la 20 de ani de la
Unire, Cernăuţi, 1938
Lectură plăcută!
Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, Istorie
08
IAN 2012
Nicolas Sanson, Partie
Septentrionale de la Turquie,
Paris, 1670
Sursa hărţii: http://www.raremaps.com/
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Ţara Moldovei, Ţara Românească,

Hărţi vechi, Paris, secolul XVII | Scrie un comentariu
08
IAN 2012
Nicholas Visscher, Exactissima
Tabula, Amsterdam, 1700
Denumirile Principatelor Moldova și Valahia sunt inversate, dar ambele apar sub
denumirea de ”Valachia”
Sursa hărţii: www.raremaps.com
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Ţara Moldovei, Ţara Românească,

Hărţi vechi, secolul XVII | Scrie un comentariu
06
IAN 2012
Fondul de carte românească
veche al Academiei Române –
Filiala Iași
A
Aaron, V., Patima și moartea Domnului și Mântuitorului nostru Isus

Hristos, Sibiu, 1808
Adoleshia Filotheos adică Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu, vol. III-V,
București, 1819
Adunarea Cazaniilor, Viena, 1793
Alfavita cea sufletească, Iași, 1756
Alfavita sufletească, Sibiu, 1803
Amfilohie Hotiniul, De obște gheografie, Iași, 1795
Amfilohie Hotiniul, Elemente aritmetice arătate firești, Iași, 1795
Antim, Patriarhul Ierusalimului, Învăţătură părintească, Iași, 1822
Antologhion, Râmnic, 1705
Antologhion, București, 1736
Antologhion, Râmnic, 1737
Apologhia adică cuvânt sau răspuns împotriva socotelii celor fără
Dumnezeu, București, 1819
Apostol, București, 1683
Apostol, Buzău, 1704
Apostol, Râmnic, 1794
Atanasie din Paros, Epitome ton theion dogmaton, adică arătare sau
adunare pre scurt, Mânăstirea Neamţului, 1816
Atanasie Staghiritul, Prescurtarea istoriei universal, vol. I-IV, București,
1826
Athanasie cel Mare, Întrebări și răspunsuri teologhicești, București, 1821
Atanasie cel Mare, Synopsis, Râmnic, 1783
Atârnare în loc de scrisoare asupra tratatului ocheliștilor pentru firea a
toată lumea
Biblia, București, 1688

Biblia, Blaj, 1795
Biblia, adecă dumnezeiasca scriptură, Petersburg, 1819
Blanchard, Pierre, Cele dintâi cunoștinţe, Craiova, 1828
Blanchard, Pierre, Plutarch cel nou, vol. I-II, Buda, 1819
Bob, I., Carte de învăţături creștinești, Blaj, 1806
Bojinca, Damaschin, Diregătoriul bunei creștere, Buda, 1830
Bvedow, G.C., Synoptiki. Geniki istoria ton axiologoteron/Istoria
universală pe scurt, București, 1828
Calendariu ce slujăște pre 100 de ani de la anul 1814 la 1914, Buda,

1814
(Cantacuzino, Ioan) Poezii nouă
Cantacuzino, M., Istoria tis Valahias kai geografiki politiki…/Istoria Ţării
Românești, Viena, 1806
Cantemir, Dimitrie, Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, Iași, 1698
Cantemir, Dimitrie, Geschichte der Osmanischen Reichs, Hamburg, 1745
Cantemir, Dimitrie, Histoire de l’Empire Othoman, ou se voyent les
causes de son aggrandissment et sa decadence, vol. I-IV, Paris, 1743
Cantemir, Dimitrie, Scrisoarea Moldovei, Mânăstirea Neamţ, 1825
Căpăţâneanu, Stanciu, Mitologhie pe limba românească, Craiova, 1830
Carte de rugăciuni pentru cerere de biruinţă și Paraclisul pentru familia
imperială, Iași, 1809
Carte folositoare de suflet, Iași, 1819
Carte folositoare de suflet, București, 1827
Carte românească de învăţătură, Iași, 1643
Cărticică care cuprinde întru sine multe lucruri spre folosul a toată
obștea, București, 1806
Casian Râmleanul, Două cuvinte, București, 1825
Catihisis sau învăţătură în scurt pentru hristianitate, Iași, 1818
Cazanii, București, 1768
Cazaniile lui Ilie Miniat, București, 1742
Chiriacodromion, Bălgrad, 1699
Chiriacodromion, București, 1801
Chiriacodromion, Mânăstirea Neamţ, 1811
Chiriacodromion, vol. A, Iași, 1816
Chiriacopol, N., Douăsprezece învăţături folositoare pentru femei, Iași,
1827
Contos, Polyzos, Învăţături de multe știinţe folositoare , Sibiu, 1811
Darvar, Dim., Mai nainte gătire spre cunoștinţa de Dumnezeu, Buda,

1818
Darvareos, Nicolaos, Culegere de înţelepciune, București, 1827
Diaconovici-Loga, C., Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor,
Buda, 1822
Dorotheiu, Cuvinte, Râmnic, 1784
Dosoftei, Precestnij Akafist I moleben…/Acatistul Născătoarei de
Dumnezeu, Uniev, 1673
Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev, 1673
Dosoftei, Viaţa și petrecerea sfinţilor, Iași, 1682
Dositheos, Istoria peri ton en Yerosolimos patriarheus avton…/Istoria
patriarhilor Ierusalimului, București, 1715
Dovedire împotriva eresului armenilor, București, 1824
Eisagoghike ekthesia peri ton trion meghistonareton […], Snagov, 1699

Eis doxan tes agias, kai omousiu […]/Carte de rugăciuni, Iași, 1809
Epitomi ton teion dogmaton adică arătare sau adunare pe scurt a
dumnezeieștilor dogme ale credinţei alcătuită de Atanasie din Paros,
Mânăstirea Neamţ, 1816
Evanghelie, București, 1742
Evanghelie, Râmnic, 1794
Evanghelie, Râmnic, 1746
Evanghelie, Buda, 1812
Evanghelie, Snagov, 1697
Evanghelie greco-română, București, 1693
Evanghelie învăţătoare, Mânăstirea Dealul, 1644
Evghenie Vulgaris, Îndeletnicire filosofească, Iași, 1819
Florian, Istoria lui Numa Pompilie, vol I-II, Iași, 1820
Gracian, Baltazar, Critil și Androniu, Iași, 1794

Grigore, Episcop de Argeș, Loghică, București, 1826
Heineccius, Gottlieb, Filozofia cuvântului și a năravurilor adică logica și

etica elementare. Tradusă de Eufrosin Poteca, Buda, 1829
Heineccius, Gottlieb, Stoicheia tes loghikes kai etikes filosofias. Elemente
de filozofie, logică și etică, Viena, 1808
Ioan Gură de Aur, Cuvinte șase pentru preoţie și ale altor trei Sfinţi
Părinţi, București, 1820
Isaac Syrul, Dusepoleznaia kniga […]/Carte folositoare de suflet,
Îndreptarea legii, Târgoviște, 1652

Îndreptarea păcătoșilor, Iași, 1768
Întâmplările războiului franţozilor, Buda, 1814
Învăţătră creștinească sau Catehismul cel Mare, Buda, 1806
Învăţătură pentru ispovedanie, Râmnic, 1813
Învăţătură pre scurt pentru nunţi, București, 1827
Învăţătură teologhicească despre năravurile și îndatoririle oamenilor
creștini, Sibiu, 1820
Kerkagarion al Dumnezeiescului și Sfinţitului Augustin, Episcopul Iponiei,

Kodix politikos tou Prinkipatou tis Moldavias/Codicele Civil al Principatului
Moldovei (Calimach), vol I-III, Iași, 1816
Kontos, Polyzos, Ethikai fantasiai (Fantezii morale), București, 1820
Kontos, Polyzos, Tălmăcirea Sf. Simbol și răspunsul lui Nichifor Theotoc
contra Uniţilor, București, 1829
Kratkaia rossiskaia grammatica/Scurtă gramatică rusească, Chișinău,
1819
Legiuirea lui Caragea, București, 1818

Lexicon româno-latino-germano-ungar, Buda, 1825
Liturghie, Buzău, 1702
Liturghie, Iași, 1715
Liturghie, Sibiu, 1798
Liturghii, Râmnic, 1787
Liturghii, Râmnic, 1813
Macarie Egipteanul, Omiliile, București, 1775

Macarie Ieromonahul, Anastasimatariu bisericesc, Viena, 1823
Macarie Ieromonaul, Irmologhion sau Katavasieriu muzicesc, București,
1823
Maior, Petru, Didahii adecă învăţături pentru creșterea fiilor, Buda, 1809
Maior, Petru, Istoria pentru începuturile românilor în Dacia, Buda, 1812
Maior, Petru, Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi, Buda, 1809
Manual de patriotism, Iași, 1829
Marki Anton, Auzug aus der für Normal und Haupt schulen
vorgeschrieben deutsche sprachlehre/Extract din gramatica germano-
română, Cernăuţi, 1810
Mavrocordat, Alexandros, Istoria Sfântă, București, 1716
Maxim Peloponeziacul, Carte sau lumină, Snagov, 1699
Meletie Pigas, Ortodoxos didaskalia/Învăţătura ortodoxă, București, 1769
Metastasio, Ahilefs la Schiro, Sibiu, 1797
Mineiul pe luna lui Ianuarie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Februarie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Martie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Aprilie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Mai, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Iunie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui August, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Septembrie, Râmnic, 1780
Mineiul pe luna lui Octombrie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Octombrie, Râmnic, 1776
Mineiul pe luna lui Noiembrie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Noiembrie, Râmnic, 1778
Mineiul pe luna lui Decembrie, Buzău, 1698
Mineiul pe luna lui Ianuarie, Râmnic, 1779
Mineiul pe luna lui Februarie, Râmnic, 1779
Mineiul pe luna lui Martie, Râmnic, 1779
Mineiul pe luna lui Aprilie, Râmnic, 1780
Mineiul pe luna lui Iunie, Râmnic, 1780
Mineiul pe luna lui Iulie, Râmnic, 1780
Mineiul pe luna lui August, Râmnci, 1780
Mineiul pe luna lui Septembrie, Buda, 1804
Mineiul pe luna lui Octombrie, Buda, 1804
Mineiul pe luna lui Noiembrie, Buda, 1804
Mineiul pe luna lui Decembrie, Buda, 1805
Mineiul pe luna lui Ianuarie, Buda, 1805
Mineiul pe luna lui Februarie, Buda, 1805
Mineiul pe luna lui Martie, Buda, 1805
Mineiul pe luna lui Aprilie, Buda, 1804
Mineiul pe luna lui Mai, Buda, 1804
Mineiul pe luna lui Iunie, Buda, 1804
Mineiul pe luna lui Iulie, Buda, 1805
Mineiul pe luna lui August, Buda, 1804
Mâna lui Damaschin, Iași, 1830
Molitvenic, Râmnic, 1793
Molnar, Ion, Retorică adică învăţătura și întocmirea frumoasei cuvântări,
Buda, 1798
Molnar, Ion, Deutsch-Wallachische sprachlehre, Sibiu, 1810
Molnar, Ion, Vovabularium nemţesc și românesc, Sibiu, 1822
Montesquieu, Mărimea romanilor, Craiova, 1830
Movilă, Petru, Ortodoxas omologhia tes pisteos tes katholikes kai
apostolikes ekklesias, Snagov, 1699
N
Neofit, Înfruntarea jidovilor, Iași, 1803

Neofit Ierodiaconul din Peloponez, Theodoru grammatikes ton eis
tessanareis to tetaston, București, 1768
Nichifor Callist Xanthopul, Tâlcuire pre scurt… la antifoanele celor opt
glasuri, Mânăstirea Neamţ, 1817
Nomotesia ton…/Legiuirea lui Caragea, Viena, 1818
Noul Testament, Bălgrad, 1648
Noul Testament, București, 1703
Noul Testament, Sankt Petersburg, 1817
Noul Testament, Mânăstirea Neamţ, 1818
Octoih, Buzău, 1700

Octoih, Râmnic, 1706
Octoih, Buda, 1811
Octoihos adecă Optglasnic, Iași, 1818
Orânduială pentru sfinţirea bisericii, București, 1809
Oștirile franţezilor în Rossia la leat 1812, București, 1826
Pann, Anton, Versuri muzicești, București, 1830

Panoplia dogmatică, Târgoviște, 1710
Papadopulu Nicolau, Cărticică îndemânatică, Iași, 1819
Pateric, București, 1830
Penticostar, Târgoviște, 1649
Penticostar, Buzău, 1701
Penticostar, Râmnic, 1743
Penticostarion, București, 1800
Petre din Efes, Neon Anastasimatarion/Noul Anastasimatar, București,
1820
Philippide, D., Istoria tis Roumanias i ekteris, Leipzig, 1816
Photinos, Dionysios, Istoria tis palai Dakia/Istoria vechii Dacii, vol. I-III,
Viena, 1818
Piscupescu, Șt., Oglinda sănătăţii și frumuseţii omenești, București, 1829
Povăţuire către economia de câmp pentru folosul școlilor românești,
Buda, 1806
Prăvălioară adică molitvenicu în scurtu, Iași, 1802
Prăvălioară în care să cuprinde cele șapte taine bisericești, Iași, 1784
Pravoslavnica învăţătură, București, 1794
Pravoslavnica mărturisire, București, 1827
Psaltire, Bălgrad, 1651
Psaltire, Mânăstirea Neamţ, 1824
Psaltire, Râmnic, 1779
Psaltire, Sibiu, 1805
Psaltire, Iași, 1817
Psaltirea, Râmnic, 1817
Psaltirea în versuri, Brașov, 1827
Rumpf, I.D.F., Arătarea caracterului și a stăpânirei lui Alexandru I, Buda,

1815
Șapte taine ale besericii, Iași, 1644

Scurtă arătare despre luarea Parisului, Buda, 1814
Serviciul bisericesc, Târgoviște, 1709
Sevastos Chimenitul, Erotologion, Snagov, 1701
Sf. Ioan Gură de Aur, Mărgăritare, București, 1691
Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morţi, Sas-Sebeș, 1683
Simeon, Arhiepiscopul Salonicului, Voroavă de întrebări și răspunsuri
întru Hristos, Râmnic, 1765
Simeon Logofăt, Graiurile Maicii lui Dumnezeu ce la răsticnirea și
îngroparea fiului său cu plângere grăia în canon, Iași, 1826
Slujba cuviosului părintelui nostru Dimitrie de la Basarabov, București,
1801
Slujba la pomenirea celui între Sfinţi părintelui nostru Nifon, Sibiu, 1806
Strastnic, Blaj, 1817
Tempea, Radu, Gramatica românească, Sibiu, 1797

Teofilact, Tâlcuire la cele patru evanghelii, Iași, 1805
Theodor Studitul, Cuvinte, Râmnic, 1784
Theodorit, Episcopul de Kir, Cuvinte zece pentru dumnezeiasca pronie,
București, 1828
Thornton, Th., Starea de acum din oblăduirea gheograficească a
prinţipaturilor Valahiei și a Moldovei, Buda, 1826
Tikindeal, D., Fabule, Buda, 1814
Tomul bucuriei, Râmnic, 1705
Triod, Buzău, 1700
Triodion, București, 1746
Urmare întru Prea Sfânta Duminică a Paștelui și întru toată săptămâna

cea luminată, Iași, 1821
Ușa pocăinţei adică carte foarte folositoare și de suflet prea folositoare,
Brașov, 1812
Văcărescu, Ianache, Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor

gramaticii românești, Viena, 1787
Vamva, Neofit, Elementuri de filozofie morală pentru iubitoarea de
învăţătură, București, 1827
Vasici-Ungureanu, Pavel, Antropologhia sau scurtă cunoștinţă despre
om, Buda, 1830
Vasilie cel Mare și Grigorie Bogoslovul, Cuvinte puţine oarecare,
București, 1826
Viaţa Sfântului Vasilie cel Nou, Râmnic, 1816
Vieţile Sfinţilor din luna lui Ianuarie, Mânăstirea Neamţ, 1812
Vieţile Sfinţilor din luna lui Februarie, Mânăstirea Neamţ, 1812
Vieţile Sfinţilor din luna lui Martie, Mânăstirea Neamţ, 1813
Vieţile Sfinţilor din luna lui Aprilie, Mânăstirea Neamţ, 1813
Vieţile Sfinţilor din luna lui Iunie, Mânăstirea Neamţ, 1813
Vieţile Sfinţilor din luna lui Iulie, Mânăstirea Neamţ, 1814
Vieţile Sfinţilor din luna lui August, Mânăstirea Neamţ, 1815
Vieţile Sfinţilor din luna lui Octomvrie, Mânăstirea Neamţ, 1809
Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Biblioteci | Scrie un comentariu
06
IAN 2012
Psaltire, București, 1694
”Psaltirea a Prorocului și Înpăratului David, cu molitve la toate catizmele și cu pashalii
de 50 de ani. Orânduiala grecească. Și l-a săvârșit exapsalmul. Acum tipărită pre
limba rumânească. Cu porunca și toată cheltuiala, a Prea Luminatului și Înălţatului
Domn și Oblăduitoriu a toată Ţara Rumânească, Ioan Costandin B. B. Voevod.
Purtând cârma Pravoslaviei, Prea Sfinţitului Mitropolit Kir Teodosie. Tipăritu-s-au în
tipografia domnească. În Sfânta Mitropolie în București.”
”Verșuri politice asupra stemei Prea Luminatului și Înălţatului Domn Io Costandin

Băsărab Voevod
Prea Luminata Stemă a Ţărăi Rumănești,

Cu carea s-au încoronat veachii Băsărăbești.
Blagocitivului Domn Costandin s-au dăruit,
Că de-i fericită a lor sămânţă sau odrăsli.
Și bunele lor fapte cât poate le plineaște,
Și ţara despre toţi vrăjmașii o păzeaște.
Deai Dumnezău ani mulţi cu pace să stăpânească,
Fericitul lui nume ca lui David să trăiască.
Al Măriei tale mai mic rugătoriu smeritul ieromonah Antim Ivireanul.”

David, împărat
Posted in Uncategorized and tagged Antim Ivireanul, Carte religioasă, Constantin

Brâncoveanu, Ţara Românească, secolul XVII, Versuri | Scrie un comentariu
04
IAN 2012
Gramatică russască și
rumâniască închipuită de Ștefan
Margela, Sankt Petersburg, 1827
3
Comments
россиско – румынская грамматика, сосшавлениая степаномъ марцеллою
Prefaţă (limba rusă)

Traducerea Prefeţei la Gramatica lui Ștefan Margela (din Ștefan Ciobanu, Cultura
românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, pag. 98):
”Mă simt obligat a spune câteva cuvinte despre această gramatică româno-rusă,
care nu numai că poate fi de folos, dar este necesară, fiindcă ea dă mijloace a
căpăta cunoștinţă în limba rusească la opt sute de mii de Români, care locuiesc în
Basarabia, aflătoare sub stăpânirea Rusiei, în curgerea de două zeci ani, neavând
nici un manual pentru acest scop. În afară de aceasta ea poate să aducă foloase
câtorva milioane de Români, care locuiesc între Prut și Dunăre; asemenea și Rușilor
care doresc a învăţa limba românească.
Necesitatea unei cărţi ca aceasta și dorinţa mea mare de a contribui la binele

deobște cu munca după puterile mele, demult mă îndemnau să mă ocup cu această
treabă, dar lipsa de mijloace de a scoate la lumină o așa gramatică, mă împiedica a
îndeplini acest scop.
Acum cu mărinimoasa aprobare și ajutorul stimatului șef al meu, Excelenţei Sale

domnului ministru al instrucţiunii publice, care a ordonat să se tipărească această
carte în rând cu alte opere folositoare, am pus la alcătuirea ei toată stăruinţa mea, și
dacă munca mea va fi de folos, acei care se vor folosi de ea, vor face această
mulţumită patronării Excelenţei Sale a domnului ministru, care fără oboseală se
îngrijește pentru răspândirea învăţăturii în ţările, care se află fericite sub sceptrul
rusesc.
Dorind a justifica prin fapte după puterile mele atenţia binevoitoare a Excelenţei Sale
către mine, mi-am luat sarcina grea să compun regulele gramaticale a unei limbi
necultivate, fără cărţi didactice și care are nevoie de termeni tehnici. Făcând acest
lucru principal, ca să înlesnesc învăţarea limbei rusești pentru Români și românești
pentru Ruși, am adăogat și o adunare de cuvinte rusești și românești care sunt
întrebuinţate în viaţa zilnică și convorbiri în ambele limbi despre cele mai necesare
lucruri.
Dacă această carte va fi primită cu bunăvoinţă de marele public, mă voi ocupa și cu

alte nu mai puţin folositoare manuale – gramatici, dicţionare etc. pentru studierea nu
numai a limbei rusești și românești, ci și a limbei grecești, acelei vechi și a celei
moderne.”
”Adunare de cuvinti”
Sursa: Patrimoniul Republicii Moldova

Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, Dicţionare vechi, Gramatică,
Limba rusă, Sankt Petersburg, secolul XIX
03
IAN 2012
Dimitrie Liubavici, Molitvenic
slavonesc, Târgoviște, 1545
1
Comment
„În Hristos Domnul binecredinciosul și de Dumnezeu păzitul însușistăpânitor al Ţării

Ungrovlahiei Io Petru Voevod și Domn.” (stema Ţării Românești în frontispiciu)
„Fiindcă cel întru Treime preamărit Dumnezeu a binevoit să umple biserica Sa cu
sfintele cărţi spre lauda și folosul celor ce citesc, din pricina aceasta, eu întru Hristos
binecredinciosul și de Dumnezeu păzitul și însușistăpânitorul Domn Io Petru marele
Voevod și Domn al întregei ţări a Ungrovlahiei și al ţărmurilor dunărene, fiul prea
bunului și marelui Radul Voevod, aprinsu-m-am de dragostea Sfântului Duh și de
iubirea sfintelor și dumnezeieștilor biserici și am tipărit această carte de suflet
folositoare numită Molitvenic. Și rog pe cei tineri și pe cei crescuţi și pe cei bătrâni, ca
citind-o sau copiind-o pentru dragostea lui Hristos s-o îndreptaţi, iar pe noi, care cu
osârdie de acest lucru ne-am îngrijit, să ne blagosloviţi, ca amândoi, slăvind pe Tatăl
și pe Fiul și pe Sfântul Duh, aici, pe pământ, să câștigăm pace și iubire, iar dincolo să
fim cu lumină și binecuvântare luminaţi. Amin.
Din porunca Domnului Io Petru marele Voevod, eu păcătosul și mai micul dintre sfinţii
călugăr Moisi m-am trudit la această scriere, cu matricele lui Dimitrie Liubavici, și am
început pe vremea preasfinţitului Mitropolit al Valahiei kir Ananie, de la zidirea lumii
în anul 7053, iar de la nașterea lui Hristos 1545, crugul Soarelui 25, al Lunii 4,
temelia 17, numărul de aur 7, indictionul 8, luna lui Ianuarie în 10 zile. În cetatea de
scaun Târgoviște.”
Sursa traducerii: Bibliografia românească veche, vol. I
Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Românească, secolul

XVI, Slavonă
03
IAN 2012
Arhitectura românească veche
Biserica de lemn din Fildul de Sus, Judeţul Sălaj

Biserica de lemn din Dobronăuţi, fostul judeţ Cernăuţi
Biserica de la Palatul din Mogoșoaia

Biserica din Călinești, Judeţul Prahova
Biserica Mânăstirii Căluiul, Judeţul Olt

Biserica Mânăstirii Strehaia, Judeţul Mehedinţi
Mânăstirea Comana. Foișorul Paharnicului Șerban Cantacuzino (1700),

Judeţul Giurgiu
Paraclisul Mitropoliei din București

Biserica Mânăstirii Dragomirna, Judeţul Suceava
Biserica mare a Dragomirnei. Bolţile pronaosului

Biserica Sf. Gheorghe din Suceava
Cetatea Soroca
Turnul lui Ștefan cel Mare de la Mânăstirea

Bistriţa, Judeţul Neamţ
Turnul lui Ștefan cel Mare din Piatra
Neamţ
Casele Brătianu din Pașcani, Judeţul Iași
Palatul lui Constantin Brâncoveanu din Mogoșoaia

Harta localităţilor și monumentelor istorice mai importante din România
Sursa: Ionescu Grigore, Istoria arhitecturii românești din cele mai vechi timpuri până
la 1900, București, 1937
Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Basarabia, Constantin Brâncoveanu,

Ţara Moldovei, Ţara Românească, Hărţi vechi, Poze vechi, România | Scrie un
comentariu
17
DEC 2011
Paul Iorgovici, Observaţii de
limba rumănească, Buda, 1799
1
Comment
”La cetitoriu”
”În carticica aciasta, cetitoriule binevoitor! Vei vedea cuvintele limbii nostre
Romanesci, ca nește remeșiţe a limbii unei Naţii, care au numerat căndva mulţi
puternici împeraţii: dintre care pre Iuliu Chesariu, și August Împeratu, și acuma prin
lunele de pre nomele lor așa numite Iulie, August în tote Calendarele Romanesci,
precum și în mineiu Romanesc de tote lunele, adeche mineiu de Obște, spre
vecinica laude pomenim.”
”Precum cuvintele care vorbim, și nomele care portem, ne merturisesc pre noi a fi
urmetorii Naţii Romanesci, așa și starea noastre a rumănilor de acuma ne arate
chiar, că așa de parte am cazut din florea Sciinţelor și a limbii, căt acuma cuvintele
de Sciinţe, care s-au întrebuinţat în redecina limbii care noi o vorbim, se par noo în
starea aciasta a fi streine [...]”
Sursa imaginilor
Posted in Uncategorized and tagged Buda, Gramatică, secolul XVIII
← Older Entries Newer Entries ®
Bloguieşte pe WordPress.com. The Bold Life Theme.

Tiparituriromanesti Wordpress Com 150-101

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tiparituriromanesti Wordpress Com 150-101

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTACT CRONICI MOLDOVENEȘTI ȘI MUNTENEȘTI LISTA ARTICOLELOR POSTATE

ROMÂN, ROMÂNESC, ROMÂNIA (ÎNAINTE DE 1859)

4 Catavasier, Râmnic, 1747

Alexandru cel Bun (1400-1432). Avers: +MONE*ALEXANDRI Revers:

Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Avers: SIGIII*DGR*EPOLI Revers: GR-

Alfabet de tranziţie Alfabet latin

Veniamin Costachi Versuri

All | Today | This Week | This Month

Ștefan cel Mare scrie papei Sixt

Sectorul Răchitiș. Trasul lemnului cu vitele la linia ferată

Din fauna regiunii Tarcăului

Staţia Ardeluţa. Transport de bușteni

Sursa imaginilor: Imagini din corporaţia forestieră, Piatra Neamţ, 1935

Posted in Uncategorized and tagged Poze vechi, România, secolul XX

Sursa imaginii: Casa Dosoftei din Iași

Casa Pogor din Iași (adăpostește Muzeul Literaturii Române)

Sursa imaginii: Casa Dosoftei din Iași

locuri Românești, și cele mai multe tractaturi și convenţii se închie în aceste

Cu cât Istoria noastră ajunge a fi mai interesantă pentru mulţimea întâmplărilor

Articol postat prin bunăvoinţa Bibliotecii Academiei Române Filiala Iași

”Mijloace și leacuri de ocrotirea și de îndreptarea stricăciunilor. Alcătuită și întocmită

”Umplându-să mai întâiu o scăldătoare cu trei părţi de apă limpede și proaspătă, și

”Leac pentru curăţirea și netezirea unghiilor degetilor

Leac pentru curăţirea petelor unghiilor

Leac pentru fereala ciupiturilor vărsatului din obraz

Leac pentru crăpătura buzelor și a sfârcurilor ţâţelor, și a ţâţânelor trânjilor

Leac de vindecarea cheliei

Leac de vindecarea pecicginii

Alifie pentru curăţirea și topirea perdelii ochilor, și pentru vindecarea urcioarelor

Pentru văpsitul părului

Leac pentru închiderea feţii părului

Leac pentru văpsitul părului castaniu din alb

Leac pentru văpsitul părului negru

Leac mai tare pentru văpsitul părului negru

Leac de crăpătura mâinilor și a obrazului de ger

Leac pentru degerătură

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

”Stihuri Politicești asupra Stemei Înpărătești

Gripsorul cu doao capete înălţat

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

Consultaţi alfabetul chirilic românesc

Posted in Uncategorized and tagged Geografie, Hărţi vechi, Istoria meteorologiei,

Numai gândindu-mă la distanţa ce desparte Nistrul de Sena, la întârzierile așa zisului

De la Nord la Sud, ţara este admirabil cultivată: în stepele Bugeacului cu orizonturile

Limba lor însă e identică cu aceea pe care am sesizat-o în Carpaţi, în Muntenia ca și

Regiunea stepelor de la Sudul Benderului e cu totul diferită. Am vizitat aici coloniile

Germanii care se abţinuseră la votarea unirei cu România hotărâră să trimită o

Bulgarii de asemenea sunt ţărani bogaţi, crescători de cai superbi și comercianţi

Orașele din centrul și Nordul Basarabiei, ca Benderul, Chișinăul, Orheii, Soroca și

Sursa: Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, Tomul XXXVII, 1916-1918,

Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, Călătorii, Geografie, Istorie, Limba

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria B. Ţara Românească.

Sursa facsimilului: Liubomir Miletić, Дако-ромънит и т хната славянска

Posted in Uncategorized and tagged Dobrogea, Documente, Ţara Românească,

Sursa imaginilor: Biblioteca Naţională a României

Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ţara Moldovei, Gheorghe Duca,

Despre datorii, București, 1719 (autor: Nicolae Alexandru Mavrocordat)

„Stihuri politice 10 asupra prea Înălţatului, Slăvitului, și Blagocestivului Domn, Io

Aceaste doao peceţ, Hristos le găteaște.

„Asupra peceţii stihuri politice, a Ţării Rumânești cu bună ferice

Aceaste doao Peceţi, Hristos le găteaște,

Spata Buzduganul Armă înpărătească

„Corbul și cu crucea, adevărat, te încorunează

Doao Seamne ce-i Peceate s-au însemnat,

Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Avers: SIGIIIDGREPOLI Revers: GR-