---------------Botoșani

REVISTA MOLDOVEI
APARE LUNAR

LUCRURI VECHI.
e lâ 1700, trăia în târgul Sucevei, Portarul Toader
Bădîliță, care și-a măritat pe fiică-sa, Ileanu, cu
Ilte Borș, dându-i zestre moșia Bădllița, din
județul Suceava, în Moldova.
Ilie Borș era fiul lui lerofteiu, episcopul Hu­
șilor, care a păstorit dela 1742 răul la 1752,
dar nu știu cum era numele Iții din botez, și
nici data când s’a călugărit.
Episcopul Melhisedek, în «Istoria Episcopiei Hușului» nu
I arată nici data când lerofteiu a fost hirotonisit episcop, dar eu
[amin colecția mea de documente actul din 1742, prin care
I Nikifor, mitropolit Sucevii, mărturisește cum episcopii au ales
pe lerofteiu episcop la Huși x).
lerofteiu Borș se trăgea și ei din Andrea Borș de Budă-
i falva <miles Zatlimariensis>, căruia împăratul Rudolf 11, prin
[hrisovul din Noembre 1588, dat în Praga, îi recunoaște drep­
turile de nobleță, lui și fratelui său «Jacobus siqiiliter Borș
[patruelis, idem qui et (....) nobilibus parentibus ortus>, și-i
fixează blazonul.
Ilie Borș, care a murit în 1791, a avut patru copii: 1] Lupu,
căsătorit cu Catrinuțâ Botez, mort în 1803, care a avut și el
doi copii: Panaite, mort în 1837 și Mărioara, căsătorită cuOri-
gore Rizu; 2] Mihalache Borș, căsătorit cu Ana Capșa, care a
avut patru copii: Dumitrache, lordachi, o fată Smaranda și alta

L ]) Documentul acesta este publicat șl de d-1 lorga, în Studii, voi.

P» p. 341.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 2 Revista Moldovei

Ileana, că mioriță cu lorgu Tăutu, un coborâtor direct al vesti*

tului Logofăt; 3) O fată, căsătorită cu Const. Kiiuș, din Basa­
rabia, și 4] Kiriak Borș, născut Jn 1755, căsătorit în lanuar 1787
cu Ileana, fala lui Vasele Ciurea, de la Tâmpești, de lângă Fol-
ticeni, și mort la 9 August 1813.
Acest Kiriak Borș este străbunicul meu de pe mamă, șl a
avut șapte copii :
1] Dumitrache, născut 1797, căsătorit cu Am Bosie, mort
la 15 Maiu 1865, la Târgul-Frumos;
2| Petrache, născut 1801, căsătorit cu-Frosa Sarandi, mort
în 1866 ;
3] Prefira, căsătorită 1824 cu Hârleșcu, moartă la 20 Mart
1829 ;
4] Mărioara, căsătorită cu Cosmiță ;
5] Zoifa, căsătorită în lanuar 1816 cu Vasile Morfun, bu­
nicul lui Vagile G Moi|un;
6] Catinca, căsătorită cu loan Casifnir din Basarabia, care
a avut cinci copii, ai căror urm jși trâesc prin Basarabia și prin
străinătate :
7] hincu, născut 13 Decembrie 1808, căsătorit întâia oară
cu Catinca, fata căminarului loniță Grigoriu-Vâsescu din Folii-
ceni, moartă în 1841 la moși.i Vascăuți, ținutul Hotinului (Ba­
sarabia), iar a dpua oară căsătorit cu Profira Pisoski din Boto­
șani. Banul lancu Borș, mort la 5 Nocmbrie 1858, în lași și
înmormântat in ținlirimul biserkei din satul său, Bădiliț.i, este
bunicul meu. Mama mea, Mașa, era soră cu Petru Borș, avo­
catul din București; mort in Mart 1914,-și a mai avut o soră,
Liza, moartă în 1919.
De ta bunicul meu, Banul I meu Borș, a rămas o scatulcâ
plină cu documente de ale familiei.
Scatulca era o lădiță, îmbrăcată cu blană (asta e cu blană
de căprioară) și legală în fier, pe care boerii o luau cu ei la
drum, și in ea puneau de ale mâncăi ei.
Din mulțimea aceasta de documente voiu lăsi la o parte
pe cel? privitoare la diferitele pricini de judecă|i pe care le au

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 /
Revista Moldovei 3

avut, în curs de mai mult de un veac, urmașii Iul Kiriak Borș

șivoiu da la iveală pe acele care, după socoteala mea, au însem-
nfttate pentru istoria noastră socială. In deosebi, mie mi se par
tare interesante scrisorile schimbate între membrii familiei, do­
cumente din care răsar multe informații, asupra unor lucruri,
despre care mai nu se vorbește, în cărțile noastre de Istorie:
sufletul stiămdșilor noștri.

1,
La 8 lanuar 1787, paharnicul Vasiie durea înzestrează pe
fiica lui, Kcana, pe care o mărită cu llie Birș
<lzvod de Cile ce vom să dăm fiicei noastre Denii, după
cum arată in gios 1787, ghenar 8.
8 boi—4 vaci cu vițăi—1 lădvan ferecat—2 cai telegari cu
ham'urile—1 giubeacu jder ori cu nurcă—1 rochie bună—1 beniș
cu sângeap negru—o rochie de purtat—1 inel de aur—1 pâreche
cercei de aur—1 păreche paftale de argint cu colan bun —1 o-
gheal cu saltea de cutnie, cu perinele lor—I ladă cu mânifușuri
J.meești— 1 scaltușcă— 1 farfurie de argint cu lingurița ei—4
tingiri cu capacele lor—12 tingiri decușători—1 lighian cu ibric—
4 blide de cusători—1 scoarță—2 lăvicere—2 sfeșnice—1 suflet
de țigan.
Parte de moșie ce i s’ar cuveni, ori din Moldova, ori din
raia, vrând Dumnezeu să iasă să se facă impărțală frățește».
Vasile Cture, Paharnic.

2.
1801 mart 7.
«Adecă eu Neculai petrariul, ot Hârlău, cariie mai gios
mi-am pus numele și degetul, dat-am încredințat zapisul meu
la mâna dumisale Kiriaku Borș, ot Dumbrăvița, cum să să știe
că m’am tocmit cu dumnealui ca să-l fac casa de pleatră la Bă-
del’iță, la satul dumisale, cu petrarii mei și cu salahorii dumisale
cum și cu toate materiile dumisale, ce or trebui, Iar pieatră, că­
rămidă, cerestă, fer, toate a dumisale să fie, să-mi deie 700 lei

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 4 Revista Moldovei

adică șepte sule» din care bani mi-au și dat acum înainte douj
sule, adică două sute lei, și ceialalți să mi-i deie rânduri, dup}
socoteala lucrului, și casele să fie două rânduri, gios și sus, |.
dică gios să fie 6 beciuri și 2 cămări, din care două cămări «j
un beciu să fie boltite, cum și cerdacu din față iar să fie boltit
și zidiul să fie la beciurile de gios de un cot de groase și ca­
sele sus să fie cu două cerdace, 4 case și 2 cămări și un si-
hăniș, șl grosimea zidiului să fie 2 palme gospod, și casele si
fie de mari 21 coți lungul și de 19 coți curmezișul, și să le
tencuiesc toate cu tencuială nemțască, și să li fac și sobile, în
toate casele de sus cum și în beciurile de gios, și sus sl albii
a f ice bagdade în 2 case și o cămară, și în scurt să albii a k
găti cu toată rânduiala, iar la trebuința lemnului, testării dunii-
sale. Iar când n’aș face lucrul după cum prin zapis m’am legal,
voie să aibă dumnealui a-și căuta altă calfă, care să poală face
lucrul după zapis, și ce preț ar da dumnealui aceluia mai mult,
de la mine să se împlinească, și pe mine, ca pe unul ce n’oili
vrednic, să mă lipsască, și zidiul am tocmală să-l fac cu două
fete. Și după tăria acestui zapis, oriunde guri de răspuns să nu
aibu, și spre credință mi-am pus numele și degetul, și cu preu-
Iul Neculai ot Crivești *) chizăș platnic.
1801 mart 7. Și mâncare să mi se deie după cum arată
mai gios.
Eu Neculai petraiiul calfă ol Hârlău adeverez. Eu Preulul
Neculai chizăș platnic și am iscălit cu mâna mea.Și eu am scris
cu zisa numifilor de mai sus și am iscălit. (?)
12 merțe păpușoi, adică douăsprezece.
1 merță grâu, adică una.
10 vedre brânză of, adică zece.
50 ocă carne, adică cincizeci.
1 merță mazere, adică una.
3 vedre vin, adică trei, și alt nimic; la pietrari iar să am
a li da mâncare, dumnealui să nu aibă treabă. Și la lucrul ca-

1) Satul Bădilița se mai numea și Criveștii.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 5

selor nelipsit să lucrez cu 8 pietrari, cu mine al noulea#*.

Casa din Bâdilița a avut zile până mai anii trecuți, când
a ars, după ce a trecut din proprietar în proprietar, până ce a
ajuns a D-lui isidor David.
9 | -

3.
1802 mart 22.
O scrisoare câtră Kiriac Borș ; adresa este așa '■ «Cinstit
al meu ca un frate, dumisale badilui Kiriak, cu frățască dragoste
să se deie, la Dumbrăveni».
Scrisoarea are acest cuprins : <Cu frățnscă drațpsste mă
închin dumitale, bade Kiriak.
Peniiu o fată de țigancă ce ai cumpărat de la socru-meu,
anume Mariea, și eu fiindcă n’am știutnimic până acmu, poftesc
pe d-ta ca să mă înștiințăz cu ce chip ai cumparatu dela socru
meu, ca să știu în cât ai cumparat-o. ca să-fi trimet banii* ca ai
dat pe dânsa, fiind că țiganii sânt de baștină și eu mă proti*
misăscu ca s’o ieu, și sânt a dumitale câ un frate». (?)

4.
1803 maiu 10.
clmpărțală pentru giumătate de sat moșia mea Criveștii
dela ținut Sucevii, pe care și eu o am baștină dela părinții mei
Toader Bădiliță cc au fost vornic în Suceava, și fiindcă soțul
meu încă au răposat de 12 ani și am rămas eu stăpânitoare
pe această moșie, giumătate de sat Criveștii, acum viind la
vârstă de bătrâneță am împărțit în patru părți, adică o parte să
se deie fiului meu Mihalachi, al doile parte să să deie fiului
meu Lupului, al triite parte să să deie fidîui meu Kiriak, iar a
patra parte am propit-o pentru mine, de pe care îmi trag veni­
tul și până astăzi îmî stăpânesc crâșma și-mi iau dijma de la
țărani, și-mi fac și fânațul din partea mea pentru bucatele mele,
și pe urmă partea mea de moșie oiu da-o cui oiu vrea și care
s’o îndatori să-mi facă grijile după moarte câte s’or cădea, iar
celelalte părți Să le stăpânească numiții mei fii de mai sus, îm-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 6 Revista Moldovei

părțindu-le după cum îi orânduesc eu pentru această împărțalâ,

și fiind că scrisorile acești! moșii le am la fiul meu Lupu, când
născuse pricina in parte moșiei din sus cu Dumitru și Necula,
grecii care ținea moșiea cu anul dela dumnealui Vel Visternic
Săndulachi Sturza, și am mers la Eși la dumnealui cu scrisorile
de s’au îndreptat, și de atunci au rămas scrisorile tot la fiul
meu Lupu, și când și-or măsura moșiea de și-or împărți părțile,
atunci să-și împartă și scrisorile și să-și facă cu moșiea diresuri
gospod ca să-și stăpânească fieștecare partea si în veci.—
1803 maiu 10».
<Eu Cosma Dascalu de biserică ot Crivești am scris cu
zisa dumisale giupănesei Ilena Borșoae și pentru credință am
iscălit.—Cosma Dascalu».
«Eriu Neculai preutul de biserică și duhovnic m’am in-
tâmpla! la această impărțală ce au făcut Dumneei giupăntasa
Ilena Borșoae de buna voia Dumisale, trăind in vieață, și pentru
credință am iscălit. — Eriu Neculai».

«Și mergând eu In gios, mi s’au întâmplat masul aici la

Bădelița, și din gura Dumisali giupănesei Ilenil Borș toate le-am
auzit cum s’au întâmplat, și adevărul s’au scris cum o voit
Dumneei, pentru care cetindu-1 eu înaintea Dumisale au zis că
așa este și este întru adevăr; și sânt și eu ca martur la această
Învoială, care spre credință am iscălit. 803 săpt. 20. loniță Tăcu.

5.
1806.
Constarttin Gorovei inzestrează pe fiica sa, Ileana, la că­
sătoria cu Splrtdon Șendrea.
«Cu mila lui, Dumnezeu izvod de zestre ce dăm fiicei
noastre Ilenii. 1806.
1 icoană Maica Precista.
Din toată partea de moșie ce am eu în Radomirești pe
Șiret, in ținutul Neamțului, dau in giumătate fiicei mele Ilenii,

1) Moșia Radomirești, in comuna Letea-vechc, lângă Bacău, este șl

astăzi in stăpânirea unui Oorovei, urmaș al lui Constantin din 1806. Pe
atunci până acolo se întindea ținutul Neamțului.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revlsln Moldovei 1

Insă o | ticia parte din ceasul căsătoriei sale să-i fie in stăpâ­
nire, iar ceilallă parte spre înpLnire a giumătale să o, cie In
stăpânire după căsătoria fiicei noastre Casandrel ’j
8 boi—8 vaci—2 cai cu himuri— 1 benișăl cu .ângeap—
3 benișăle dizblănite—5 rochii—1 colan—1 păreche p.ftale ar­
gint poleit—i inel cu diamant—1 păreche cercei cu zmărand—
I plapumă—1 salte— 2 perne miri, 4 perne mici cu fețele lor,
adică un rând mătasă și unu pânză—5 prostiri—2 mese cu 12
șervete—5 mâneșterguri— 8 cămeși femeești de mălasă— 2 că­
meși de pânză tij femeești— 2 buccealâcuri cămeși bărbătești—
6 felegene cu zarfurile lor de argint—1 slrăchiiniță de argint cu
lingurița ei—4 săhane—2 blide de costor—6 părechi cuțite de
argint—6 talgere de costor—2 sfeșnice de alamă—10 ccvrele—
I sipet—3 pogoane x ie lucrătoare cu c.cle ce sânt întrânsa, la
ținutul Tecuciului, in ocolii Polocinului, cu locul lor.
Aceste toate după izvodu de sus arătat sânt îndatorii a le da
2 sfeșnice—1 străchinuță de argint—6 părechi cuțite argirt
1 păreche cercei zmărand».

6.
1808 iulie 17.
Scrisoare cătră Banul Nicu Be'diman, cu adresa: «Cinstit
al mieu ca un fiu, Ban Nicu Beldiman.cu părințască dragostei.
«Cu părințască dragoste mă închin Dumitale. — Pitarul
Klriiak Borș s’au jăluit cum că frate-său mergând la tovarășul
D-tate și jăluind pentru o parte de moșie ce o stăpânește Pi­
tarul Kiriiac de 16 anik având o danie de la maica sa, i ar fi dat
răvaș de stăpânire, și i-ar fi poprit iarba de' pe acea moșie.
Deci fiindcă acea parte ii este dată danie de atâția ani și au și
fost cercetare, pentru aceasta și aice la Eș>, in vremea domniei,
și tot la stăpânirea lor au fost până acum, D-ta să nu îngă-
duești nicidecum a face supărare mai mult, ce după cum au
stăpânit-o păr acum, să o stăpânească și de acum înainte, și

2) Casandra, fiica lui Const. Gorovei, a fost căsătorită cu Nour.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 8 Revista Moldovei

frate său de are vreo pretenție, iși va căuta prin drumul giu-
decătiii.— 808 iuli 17.
A D-tale ca un părinte (?).

7. .
1809 iunie 14.
Moșia Bădilifa era vecină cu m șia Bălușeștii a Hatmanului
Sandu Slurza. in pricina unui hotar, urmează o corespondentă,
între Șerban Postelnicul, împuternicitul Hatmanului Slurza și
boerul (Sulger) hotamicul rânduit cu hotărnicia.
<Cu frăfască dragoste mă închin D-tale, arhon Sluger,—
Am infeles cele ce-mi seri, dar vei ști că puhoiul acesta, având
o moară, mi-au rupt iazu, și mâne joi voiu să fac clacă ca să
iezesc, iar vineri, vrând Dumnezeu să fiu sănătos, voiu veui,
fiind a D-tale ca un frate și slugă— Șerban Postelnic*.
(Adaos). «Cu toate acele Dumnealui Hatmanul nu se pri­
mește după curgerea pârâului de acnm, ci după cum i-au măr­
turisit că au umblat pârâul de vechi, și am să-i mai arăt și al­
tele ce mi-ai scris».
8.
1808 iunie 19.
Bădilifa se învecina și cu moșia Boldeștii, a Paharnicului
Constantin Feștilă', tot în prițina unei hotărnicii urmează co­
respondentă.
<Cn frățască diagoste mă închin D-tale arhon Sulgeriu.-
Am în(eles cele ce-mi seri și de nu voiu putea veni eu mâine,
oiu trimete vechil, și sânt al D-tale ca un frate i slugă.
Const. Pah.t.

9
1809 iunie 24.
# Sul gerul hotarnic scrie Paharnicului Feștilă, și acesta li
răspunde pe dosul aceleiași scrisori.
<Cu frățască dragoste mă închin D-ta|e arhon Pah. Astăzi
oiu să fac despărțire între moșie D-tale Boldești și Crivești, pe
unde am să trag linii și să să taie pădure. Poftesc să vii insuș

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 9

Q4a aice la poiana Chiliei*1) unde ne aflăm și noi, și acum di-

mineața să vii șl să aduci și cele adevărate scrisori, și sânt tl
D-lale ca un frate și Jugă.< (?).
Răspunsul Paharnicului :
<Cu frățască dragoste mă închin D-tale arhon Sulgeriul—
Am înțeles cele ce-mi scrii, și eu să pot umbla prin pădure la
despărjirea moșiei D sale Pităresei n’am hal acum, precum ăi
văzut. D-ta vei urma după cuprinderea scrisoarei ce am triimes,
și de vor fi semnele în linie, vei face linie, iar de nu vor fi
semnele în linie, D-ta vei urma după scrisoare și după cum
s'au stăpânit. Matca scrisorei ce am triimes este sârbască; D lui
Pit, știe pu(untel, când va voi va veni și-i voiu da-d de o va
potrivi cu suret ce am triimes. 1809 iuni 24.
Al D-tale ca un frate i slugă. Constantin Pah.»

10.
1809 iunie 25.
«Cu frăfască dragoste mă închin D-tale arhon Sluger —
Scrisoarea D-tale am luat, întru care îmi scrii D-ta ca să-ți răs­
pund să hotărăști moșia Crivești și să vin eu să arăt' stăpânirea
D-sale Hatmanului pe unde șe desparte. Dar vei ști cum că eu
nu sânt epiștat moșiei, și n’am treabă; este D-lui Comis llie
Frunzele epistat, și nici D-lui poate făr de poronca D-lui Hat
manului nu va veni, ce D-ta trebue să înștiințezi pe D-lui Hat­
manul ca să poronceasca cui va socoti. Iar eu sânt al D-tale
ca un frate. Șerban Postelnic»,

11.
1809 iulie 2.
«Cu frățască dragoste mă închin D-tale arhon Stolnice.
Dumnealui Hatmanul Săndulachi*) îmi scrie ca pe D-ta să te
înștiințez ca să vii aice la dispărțirea Criveștilor de cătră moșia

1) Numele de Chilia a rămas până astăzi, și Șe spune că ar fi fost

acolo chiliile unui schit, ale cărui urme nu se mai văd.
1) Hatmanul Sandu Slurza.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

D-sale Băloșăștii. Deci D-ta mâine dimineață să vii aici la D-lui

Pilar Kiriak, ca (fc aice să mergem la Starea locului, și sâni al
D-tale ca un frale i slugă, Const. Sa ger*.

Pe aceiaș pagină, răspunsul : «Cu frâțască dragoste mă

închin D-tale mhon Sltiger — Astăzi am luat răvaș D tale ți
mâine voiu veni că nici am fost acasă, iar dimineață după bi­
serică voiu veni acolo unde se despart Todireștii cu Boloșilșlli
și cu Criveștii: acolo să ne găsim. Și sânt al D-tale ca un frale
și slugă, Șerban Post*.
12.
1809 iulie 3.
*Cu fiățască dragoste mă închin D tale arhon Sulgeriu.—
Am înțdes toate cele ce-mi scrii pentru ca să vin să văd pe
unde ai făcut linia despărțire! Boldeștilor. de către Cnve?t^ și
fiind cu primirea mea, să pui pietre. Vei ști D-ta că precum și
mal nainte am înștiințat, asemine și acum, că din pricina slăbi­
ciune! în care mă aflu nu pot ca să umblu prin pădure, să cer­
cetez sărnnele scrisorei și măsurile ce ai făcut D-ta, și nici in
scrisorile mele încă diamănunt n’am cătat poate să să mai gă-
sască niscaiva scrisori, care pără când a vrea Dumnezeu să mă
pot face sănătos să le cercetez și să caut și sărnnele cele e
sânt in scrisoarea ce am triimes și masurile ce ai făcut D-ta,
nu pociu pără atunce să zic Că este priimit de către mine.
Intre mine și intre D-lui Pitar nu poate fi niciodată pricină
când din ceea ce vor scrie scrisorile nici eu, nici D-lui Pitarul
uu putem pricinui, și sânt al D-tale ca un frate i slugă.
Constantin Pah>.

13.

1809 iulie 21.

O parte din moșia Bâdilița era a mănăstirei Probota, din
județul Sucevii. Mai marele mănăstirei fiind chemat și el la ho­
tărnicie, răspunde Sulgerului hotarnic:
«Părințască blagoslovenie trimet D-tale arhon Sulgeriu.—
Astăzi răvașul D*tale cu acest jidov l-am primit, iară alt răvaș,

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 11

după cum scrii, n’am văzut. Deci D-ta îmi scrii că ești orânduit
să împărți moșih Criveștii, adică gium date din Crivești, fiindcă
giumătale de moșie Criveștii este a mănăstirii, și după învoiala
ce am făcut cu răpăosatul Hie B^rș, am mai lăsat o bucată de
loc bun, pentru care am dat scrisoarea la răposatul llie Borș și
am luat scrisoarea. Hotarile sânt față, pietrele care le știe și
D-lui Pitarul Kiriak. Deci D-ta cere- scrisoarea mea dela Pitarul
Kiri k și te vei pliroforosi, fiindcă scrisorile mănăstirii sânt la
Eși, dar vechil voiu (riimete ca să arăte hotarile mănăstirii, și
de nu va pr-iinii D lui Pit irul învoiala răpăosatul tătănisău, și
va să o strice, eu sânt bucuros, fiindcă mănăstirea are dreptate
ca să mai eie o bucată de loc, care negreșit voiu căuta. Și sâni
al D-lale părinte. Antim, Arhimandrit ot Pobraton*.
^rtur Gorovel

CÂNTECE
1.
Ce e în cântul tău duios,
în cântul tău ce’și varsă plânsul,
vibrând așa de dureros,
că plâng și eu cu dânsul ?...

— E-un pic de armonie ’n el.

și multe chinuri arzătoare,—
și-un dor cernit și singurel,—
și-o inimă ce moare....
2.
Balsam al ranelor ce dor,
o, tainică singurătate,
tu, ce mângâi alinâtor
ca mâna mamei îndurate,

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 12 Rev,s,’^%1

vezi, rană port în piept și eu,

și somnul nu vrea să mă culce *
o, dă, azi, sbuciumului meu
o clipă din odihna-ți dulce.

3.

Pribeag îmi port stinghera jale

și-s pretu*indenea străin,
și-atât sunt de sărac, copilă !..

când însă mă ’nfășori cu milă,

ca și ’ntr’o trâmbă de senin,
în farmecul privirii tale,—
mă'schimbi în undă de lumină,
și sufletu ’n azur mi-1 sui,—
iar când îți prind mânuța fină
și ’mi cântă vorba-ți mângâioasă, —
eu pretutindenea s acasă
și.sunt bogat cum altul nu-i.

4.

... Umbre somnoroase cresc ...

Seara ’și culcă blânda-i larmă >•,.
Arborii domol doinesc
și se leagănă s’adoarmă....

Vagi chemări vibrează ’c vânt.

Vis și vrajă-i larga fire. >
Eu cu glas sfios îmi cânt
micul cântec de iubire ..
OEOROE VOEVIDCA

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 un n mtiiiim ui ni
ând s’a născut Eminescu ? Istoriografia noa-
ștră literară răspundea până astăzi:
■ Mihail (G) Eminovici—căci așa l-a che-
mat d'n capul locului;, așa iscălește fun-
cționarul Eminescu la 1864 și 1865 actele
{§$£=§5^ ce le adresează autorităților sale din Bdto-
șani (vezi Omagiu lui Eminescu, București 1909, 58, 59,
60) și așa iscălește el la 1866 elegia- La moartea lai
Aron Pumnul (v. I. G. Sbiera, Aron Pumnul 1889, 386)
ș-s’a născut sau la 20 Decemvre st. v. 1849 în Ipotești
(nu Ipătești! — sătuleț la NW- de Botoșani) sau la 15
lanuaTie st. v. 1850 în Botoșani.

Pentru data 20 Dec. 1849 pledează:

1 Următoarea însemnare a căminarului Gheorghe
i Eminovici, tatăl lui Eminescu, scrisă într'o psaltire veche:
t«Astăzi 20 Decemvrie anul 1849, la patru ceasuri cinci'
j sprezece minute europenești s'a născut fiul noșhu Mihai0
(după informațiile căpitanului Matei Eminescu, fratele
poetului, în notița biografică din ediția Eminescu, Bibi.
,p. toți, vezi I. Scurtu, M. Eminescus Leben und Prosă-
schriften în Zehnter Jahresbericht des rumânischen Insti-
liits zu Leipzig 1904, 266). însemnarea aceasta cuprinde

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 14 Rev sla Moldovei

în ordine cronologică, șl datele de naștere ale celorlalți

copii ai lui Gh. Eminovici.
2) Faptul că însuși Eminescu și-a însemnat în re«
gistrul membrilor societății „Junimea" data și locul na-
șterii, arătând că s’a născut „în ziua de Ignat" (= 20 De-
cemvre) 1849 în Ipotești. .
Pentru data 15 Ianuarie 1850 pledează:
Certificatul de botez al lui 'Eminescu, semnalat la
1892 de N. Giurescu după indicațiunile mă tușii lui Emi­
nescu, Fevronia Jurașcu (vezi citatul Omagiu. 41) și des­
coperit de Corneliu Botez la biserica Adormirii Maicii
Domnului (Uspenia) din Botoșani. Certificatul acesta (re­
produs în Omagiu 47 și N. Zaharia, Mihail Eminescu,
Viața și opera sa 1912, 44) arată că Mihail, fit'b cămi­
narului Gheorghe Iminovici și al soției sale Ralu(ca), s’a
născut „în orașul Botoșani" la „15 Ghenari" 1850 și
s’a botezat la „21 Ghenari" 1850.
♦
♦ ♦

Cu descoperirea aceasta, C. Botez, (în articolul Unde

s'a născut poetul Eminescu ? revista «Ateneul» Botoșani
număr festiv din Faur 1904) se credea în drept de aa-
bandona pentru totdeauna data 20 Dec. 1849.
Dar Mihail N- Popescu-Colibaș (Data nașterii lui
Eminescu în „Convorbiri literare" XXXVIII 1904) reve-
nia asupra chestiunii, reintronând data 20 Dec. 1849 pe
câteva vajnice motive. Popescu-Colibaș zicea:
1) „CuVintele expresive și așa de categorice în ziua
de Ignat m’au făcut să cred că trebue să fie reproducerea
fidelă a celor spuse de însăși. rnama poetului și că Emi­
nescu nu face aColo (în registrp1 „Junimii") altceva, decât
reproduce întocmai afirmarea celei mai . în putință să știe
exact".

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 15

, ,2) Nu e admisibil ca tatăl lui Eminescu, care, după

; mărturia fiului său Matei Eminescu, „era om dotat de la
natură cu o așa memorie încât cunoștea mai pe toți con-
I timporanii săi bpieri și boiep.nași din toată Moldova11 să
If greșit atunci, când data atât de precis, chiar pe ceas
și minută.
3) Cei însărcinați 'cu facerea Iul (actului de botez)
cel puțin atunci, erau mâi mult sau mai puțin indiferenți
față de exactitatea zilei nașterii1); o confundau, înlocuind-o .
adesea, dacă nu totdeuna cu cea de botez".
f în citatul Omagiu lui Eminescu 1909, 43-46, C.
■ Botez revine însă împotriva Iții Popescu-Colibaș moti­
vând că :
1) însemnarea lui Eminescu din registrul „Jupimii"
.n'are importanță, fiindcă:
a) , se întemeiază, poate, pe însemnarea din amintita
psaltirea itatălui lui -Eminescu, însemnare greșită,
poate, și ea (vezi,-2, mai jos!)
b) .; pOvtul ânsuși era -piea nepăsător d.* ale sale, de­
cât să putem atribui azi .greutate informațiilor sale
din acest dp iieniu. - ,
L 2). „însemnarea tatălui'(lui Eminescu) de asemeni nu
poate constitui un argument hoțărîtor, dat fiind că dân-
sul a avut 10 copii și e cu putință să nu fi ținut bine
minte, locul nașterii tuturor copiilor șăi. Această însem­
nare nu-poartă iarăși nici o dată spre a se putea controla
dacă n'a fost făcută la o epocă mult îndepărtată de na­

1) Cum a fost cazul laehiar Popescu-Colibaș : „Această convingere

ml-g fost sugerată în urma unor identice întâmplări în stabilirea datei na-
șteril mele; Afirmarea mamei că m’am născut In noaptea Ajunului, precum
șl găsirea (îptr'o carte veche a tatălui meuj însemnării că sâni născut la
24 Dechemvrie 1881, se opunea celei „născut alaltă:eri“, existente. In ex­
tractul de botez cu data de 6 Ianuarie 1882. Lămurirea mi-a venit în urma
cuvintelor mamei: Și ai fost botezat în ziua de Bobotează.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 16 Revista Moldovei

șterea poetului, când amintirea se șterge și tatăl poetului,

făcând-o, a putut să se înșflte1' asuprâ' datei exacte a îo-
cultii nașterii. Tot așa s’a înșelat și căpitanul Matei Erhi-
nescu, când a afirmat „Fântânei BlăndUzifei"*62) că Emi­
nescu s’a născut la Dumbrăveni, ciim și mâicărevronia
Iurașcu, mătușa poetului, când a relatat că poetul a fost
bdtezat de preotul Dumitruj căci \în ‘realitate, ciim se vede
în actul de naștere șî botez.. a,fdșt botezat de preotul
loari, tatăl preotului Dumitru care a asistat numai ca
diacon la botez".
, Și continuă C. Botez : „în tot ,qazuk notița- tatăluif
poetului e vădit deșmințită atât prin declarația părinților,
poetului, a preotului și nașului careJ^a botezat, .cuprinsă
în actul de naștere, cât și prin aceea, a maiqy^Feyronja
făcută în 1891.și transmisă prefectului județului .Botoșani
prin maică Agapia Gherghel, starița schitului Âgâftpn,
căreia maica Fevroniai-aafirmatcăa fost'față <la; naște­
rea poetului întâmplată în Botoșani; măre'deșmințită și
de nota scrisă ce rie:a înmâriat-o preotul “’Dtimitru, care
cuprinde mărturia sa în același'sens....' _

2) No. 27 din 16 Iulie 1889, unde, după informațljleluiMatel Eml-

nescu, se dădea pentru Mihai Em. data de naștere: 8 Nov. 1849((la Scurm

op. cit. 266, 18481?; în Dumbrăveni ! La .1902, Leon Qhica(îu.„Universul"

XX No. 165 din 16 Iunie 1902), întemeindu-se pe spusele.unui moșneag
din Dumbrăveni, care pretindea a-l fi purtat în brațe pe micul Mihall Eml-
novici, opina și el că Eminescu s’a născut (în 1850 !!) la Dumbrăveni,
Urmarea a fost cila .14 Iulie 1902 s’a desvălit la Dumbrăveni >un but
(de gust destul de rău !) bF Iul Eminescu. De altfel și Scurtu(op. cit. 266)
era dispus să accepteze Dumbrăvenii ca loc de ngștere aljui Erninesqi.
Cercetările d-lui C. Botez insă arată că Eminescu nici nu se născuse inel
pe timpul când familia Eminovici petrecea la Dumbrăveni.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei
lî

ic Reveriim acuțTL,șhnoi asupra chestiunii și stabilim

lurhiătdareleic; 1
1Afirmarea lui >C. .Botez o însemnarea tatălui lui
'Eminescu •' .rastăzi/^ Decemvrie; 1849, la 4 ceasuri 15
minate europenești) s’a măscut fiul nostru Mihai" — »nu
poartă nici, o-dată spre /a :șe putea controla- e neînte­
meiată, (însemnarea 'fiind scrisă, in chiar ziua și timpul
nașterii lui Eminescu ?) jșLifiind, atât de preciz datată cu
tostăzi..." I însemnarea din acea veche psaltire iși men-
•|ine decirjtoatâiJmportanța.
, rîn adevăpacesta era obiceiul străbunilor noștri de
a-și'însemna ^numjte importanțe date, familiare în foile
cutării.cărți, .bătrânești, G> pildă: Pagina a 2-a a foii 104
idintriun pflețios codice {.bucovinean scris., 1a 1796 de ele-
l:rfcul'’Constantin;<Popoyjci/ tuprind© o întreagă serie de
lastfel de date familiare, ca:!d< p.: «La anul 1776 în 10
August m’am jnășcițț , etr Constantin Popovici. Și m’am
iîosurat/în anul/1797'5,.. .dară la anul 1797, 5
Noemv. ini ssiu-născut; mie . celjntăiu fii, Mihail; la 3
iceasurj din zi^) după amiazăzi». Apoi cu altă cerneală:
dară al 2-le fiiu loan s’au nășcut'la anul 1799" etc.
'Cât .despre afirmarea maicii .Fevronia lurașcu, că
«a foști fată la/nașterea poetului, întâmplata in Botoșani»,
e prea, cjjnputință/cași ’n- această afirmare bătrâna maică
f. 1.- să fi greșit, >(cpnfundând! d. p. nașterea altui copil
Eminovici^ eu nașterea; lui Mihai.!). întocmai cum a greșit

3), Originalul acesței.însemnări ar trebui cercetat din nou, pentru a

ie stabili-ceea ce e probabil— că pomelnicul copiilor lui Gheorghe îmi-
novici e scris la1 diferffe‘date/cu diferite cerneluri, cu diferite trăsături de
condein etci
. 4). Pentru mai multă prepizie.-.cuviptele „din zi‘>‘ sînt șterse și înlo­
cuite cu „după amiazăzi".

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 îs Revista Moloovel

afirmând că preotul care l-a botezat pe Eminescu ar fi

fost Dumitru Stamate, pe când de fapt preotul a fost
ion Stamate, tatăl lui Dumitru (vezi Omagiu 42).
2) . Precizarea poetului «în ziua de Ignat" reproduce
de sigur datarea nașterii sale așa cum va fi aflat-o el
însuși de la cei competenți, și precizarea aceasta atât de
sigură (ziua de Ignat coincide cu 20 Dec. st v.) ni-i cu
mult mai prețioasă decât indicarea unor cifre proble­
matice.
E felul bătrânesc de a fixa anumite date cf. Neculce:
-«au căzutii iarnă prea mare până la brâu,; și au căzutu
de la Vinerea-mbre și au ținutu până la Sveti George»
(Kogălniceanu, Cronice II 412) sau cronica? copistului
Muște: «au intratu în lași în 24 zile a lui Fevruârie.în
Dumineca brânzei, (Kogălniceanu, III 57)-i sauf amintitul
manuscris al lui C. Popovici: «Maică me(a) Ecâterina
au răpbusăt la anul 1822, în Duminica Tomi(i)«;<<
3) i întru confirmarea probabilității că datarea din
actul* de naștere descoperit de C Botez s’a făcut in chip
neglijent, inducem faptul că T. V. Ștefanelli (Amintiri
despre 'Eminescu 1914, 18—19), după ce spunea că la
înscriere «directorul liceului (din Cernăuți) Ștefan Wolf,
cerea ctr mare stricteță actul de naștere" '(Ștefanelli însuși
n'afost primit, până n'a prez in ta t actul de naștere A),-
continuă : «Dacă a'introdus deci Directorul în registrul
oficial al liceului că Eminescu s’a născut la 14°) Decemvre

5) «Tatâl’-meunu adusese cu sine actul de naștere, șl âcelaș dire­

ctor Ștefan Wolf, nu, m’a primit în. liceu, până ce nu i-a prezentat tatăl me»
acest act pe care după o săptămână ș I l-a procurat de la oficiul' parohial
'dlh Șiret,- unde eraiii născut» (Ștefanelli, 19).
6) I! I

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 1)

1849 în Botoșani, a trebuit s’o facă aceasta pe baza ac­

tului de naștere ce i s’a prezentat...!7)
«Foșt-a însă acest act de naștere exact?»-*se în­
treabă Ștefanelli.
Cât de exact a fost, se vede din faptul că celalt act
de naștere, descoperit în-1892 de C. Botez, dă data de
15 Ianuarie .18501!
i Evident, >,in aceste acte de valoare efemeră, cei in*
teresațj nu puneau prea. mult preț pe precizie : în cele
4 certificate de; școală primară, clasa 3-a și a 4-a ispră­
vită de Eminescu la Cernăuți, se dă data de naștere :
6 Dec- (fi!) 185Q. (!!!) în Botoșani! (v. Di. Radu I.

Sbiera, Anțintiri, deșpre Eminescu, în «Almanach literar

pe anul 1903" și,Ștefanelli, 166—167).
La fel, se, pare, .că și pei ce .liberau certificatele de
botez la Botoșani, n’au fost prea scrupuloși în precizia
.datării. (Cercetări făcute, în sensul;, acesta, la Botoșani cu
alți contimporani, de-ai lui Eminescu ar putea contribui
la definitiva lămurire a ..chestiunii!) i
4) Ștefanelli, ne mai, relatează (op. cit 19) că poetul
,însuși (i-a spus vatât în Cernăuți cât și în Viena că s’a
născut la anul 1849».
*
♦ •

.... în cât data de naștere a lui Eminescu la 20 Dec.

st. vechia (v. Scurtu loc cit. 266) 1849 (=\ Ianuarie st
nOu 1850) trebue susținută cu toată greutatea împotriva
datei oficiale 15 Ianuarie șl vechia ( = 27 Ianuarie st.
nou) 18501 • .J/

7) De sigur ! Pentru că de altfel ar fi reprodus data din certificatul

de școală primară : 6 Dec. 1850 1

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 20 Revista Moldovei

r în legătură cu lămurirea datei de naștere ar trebui

stabilit și locul nașterii lui Eminescu.
După amintita înregistrare a poetului însuși ar urma
că Eminescu s’a născut la Ipotești8). întrucât data de 20
Dec. 1849 fixată de poet cu acelaș prilej s’a dovedit a
fi> autentică, s’ar putea ca și corolarul ei Ja Ipotești" să
fie autentic. Actul de naștere însă și mărturia "mătușii
(sora mamei) lui Eminescu (Fevronia lurașcu), pretind că
Mihai :s’a născut la Botoșani. Dar ambele izvoatele'a-
-cestea pot fi-,de: valoare problematică (vezi mai sus-'!). *’
Ar fi-important să putem stabili unde1 petrecea fa-
.milia JEminovici. definitiv în timpul nașterii lui Emiriescb.
Din i informațiile culese de C. Botez aflăm că Gh. Ernî-
novici, tatăl poetului, își cumpărase înainte de nașterea
lui Mihai, o casă în Botoșani (Omagiu 32) și că* «prin
1849 șsu l850» (deci în timpul nașterii lui Mihai), clim-
îpărând dela Constantin Hurmuzachi jumătate din moșia
Ipbteștilor, a trebuit să-și vânză casa din Botoșani pin-
tru a putea împlini suma cumpărării. (Ne întrebăm dacă
actul ;No: 86 din 10 Faur 1878, arhiva tribunalului dela
Botoșani,1 prin care Gheorghe Eminovici își vindea îh
1878 moșia,0)r-nu ne-ar putea lămuri preciz asupra tim­
pului cumpărării moșiei de cătră Gh. Eminovici).

8)~Șî’n juvenila versificație Din Străinătate, scrisa probabil la Cer-

năuți.în 1865 șl trimisă probabil, în Faur 18b6, „Familiei** Iul loslf Viilcin,
Eminescu mărturisește că locul său de naștere sânt Ipoteștii, nu Botoșanii,
Căci zlceț *
„Aș. vrea să .văd acuma natala mea vălcioară
! -Scăldată în cristalul părâulul de-arglnt,
Să văd ce cu atâta iublam odinioară, «
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut odată colibile din vale....**

^Omagiu, ț32. >

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

. t,Și mai important e să știm* ori de bunica poetului/j

Parașchiva lurașcu, soția Stolnicului, Vasile- iurașcuvdirt
Joldești și mama mamei lui Eminescu. locuia pe acea
viemeJn Botoșani, (cum s’ar părea din Omagiu, 33 șl 45).
Din spusele lui C Botez (Omagiu 45: „Oare nu ejmar
firesc de admis, că mama poetului, persoană» cu'dâre de
mână,, a venit dela Ipotești, unde, nu putear avearihgrijitw
medicală necesară în Botoșani, la mama sa,» Parașchiva^
lurășcu, atât pentru naștere cât și pentru botez ?**):i:ar i
u'rmacă in adevăr Parașchiva lurașcu era stabilității
Botoșani, și atunci e prea probabil ca Rareșa (Raluca)
Eminovici, mama poetului, sa fi.venit pentru» nașterea lui
Mihai la Botoșani și că deci» Eminescu s’a?născut la
Botoșani.
Leca Morariu

STAULUL. W
de G10VAMNI. PARIHIr.

sus s’a născut într’un staul.

Un staul nu este»de loc porticul elegant
și frumos, pe care pictorii creștini, fiindu-le
rușine de culcușul sărac și murdar, undes’p
odihnit Qumnezeul lor, l-au ridicat fiului lui
David; nici leagănul de marmoră, pe cartJL
imaginează astăzi fantazia negustorilor de statuete, lea­ ■

gănul mirat și rânduit frumos, cu asinul și boul Într’un;

extaz pios, cu îngerii desfășurând pe acoperiș stegulețul
lor estetic undoiat, și eu cele două grupe, simetfic în-

l®. S

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 22 Revista Moldovei

genunchiatț de regi învâluiți în mantie și păstori în glugă.

Acest leagăn al Mântuitorului poate fi doar în visul unui
novice din mănăstire, luxul unora dintre preoți, jucărie
pentru copii — dar nici într’un Caz stau’ul, în care s’a
născut Isus.
Staulul este sălașul vitelor, temnița unionalelor cu
care își lucrează omul pământul. Străvechiul șl săracul
staul, în care s’a născut1 Isus; n’are nici i stâlpi și nici ca­
piteluri; el nu cunoaște nimic din luxul grajdurilor nba-
stre; n’are nimic comun, cu grațioasa colibă — jucărie,-*.)
cu care sunt înveseliți copiii în sara pomului de Crăciun.
Ei n’are de cât cei patnuperețr, cu pardosala lui mur­
dară, un acoperiș de bârne și înlăuntr-u întuneric,’ uri miros
greu de vite răsufli în el; nimic nu-i curat, de -cât sin­
gură ieslea, în Care șade fânul.
Ierburile câmpurilor—proaspete în diminețile limpezi
de Mai, învăluite dulce de vântul lui Iunie, însorite din
belșug ziua și stropite cu rouă, cifrată £ către sfârșitul
nopții-au fost tăiate; firele de iârbă, înalte^și fine, căzură
fără de vuet sub ascuțișul coasei, cu florile lor desbo-
bocite, albe, albastre, galbene și roșii. Totul se vesteji, (
se uscă, luă culoarea palidă de fân; și "boii cărară lai a-
dăpost vestmântul moft al Primăverii.
Și iată că ierburile și florile’uscată dar păstrându-și
încă parfumul din câmp, sUntaș’ezate acum''în (iesle, pen­
tru sațul vitelor roabe, care, încet, își rrlișcă marile lor
buze negre și prefac câmpul înflorit'li umed îngrășământ
Astfel este, în adevăr, staulul în care s’a născut Isus.
Locul cel mai murdar a fost cel diutâi sălaș pehtrusin-

1) Cunoscută mai mult în unele (ărl ale apusului'. ’U

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 ■■

Revista Moldovei

gura Ființă curată, născută dintr'o femee. Fiul Omului,

ar? trebuia să fie sfâșiat de bestiile ce poartă nume de
oameni, avu drept întâiu leagăn ieslea, în care vitele fă­
râmă, sub dinții lor massivi minunatele flori ale Primăverii,
Și aceasta a fost nu o întâmplare: pământul nu-i el
oare un staul imens, în care omul înghite și mistue ?
Lucrurile cele mai frumoase, cele mai curate, cele maL
dumnezeești, nu le preface oare o infernală alchimie în
praf și.gunoiu ? Morman de murdărie, în care se culcă,
pe urmă: nu însamnă oare aceasta, în limbajul omului
din toate timpurile „a, ne trăi viața ?« .
Intr’o astfel de lume, cocioabă șubredă ale căreia po-
doabe nu pot s'ascundă murdăria, Isus apare, intr’o, noapte,
născut dintr’o fecioară fără de pată și înarmat numai-, cub
nevinovăția Lui.
Traducere de Preotul Toma Chiricuță

BOLFL ȘI
de GIOVANNI PAPIN1

C
ei dintăi adoratori ai lui Isus fură niște dobitoace
și nu oameni. Intre oameni el căută pe cei simpli;
între simpli, pe copil : mai simple de cât copiii,
și mai blânde, animalele domestice L-au primit. Creaturi
umilite și supuse, măgarul și boul au văzut totuși mul-
țimele prpsternându-se înaintea lor. Poporul lui Iahve,
poporul sfânt liberat din robia Egiptului, când Moisi l-a
lăsat în pustie, spre a vorbi cu D-zeu, l-a silit pe Aaron
să rădice statuia vițelului de aur.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 24 Revist i- Moldovei

Magarul eră consacrat, în Grecia, lai Ares, luiDio-

nysos, lui Apolon HyperborednuL Mai înțeleaptă'de^ât
înțeleptul, măgărița lui1 Baladmp' prin cuvintele sale a
scăpat pe profet. Ochds, rege din Persia;' puși să adore
un măgar în templul lui Phtâ.
Puțini ani înainte de nașterea lulGhristosi Octavin,
în ajunul bătăliei de la Acțium,întâlni un măgărar cu
dobitocul Iul Măgarăl se muneă Nikon: >'VictOriosal;ușb
după victorie, în templul care trebuia s' o ^ comemoreze,
împăratul puse să' rădice un măgar de bronz. r>v
Regi și popoare au addrat până dtuticiboul și mă­
garul. Dar erau regi și' popoare ale pământului și'dsut
nu s'a -născut -spre a le dispută această'stăpânire. Cu el
se va isprăvi fâlorațiunea Dobitocului, slăbiciunea - lui
Aaron, superstiția lui August. Bestiile din'Ierusalim îl1
vor ucide, dar astăzi acele "din Bethleem îl încălzesc cu
suflarea lor. Când /sus va intră pentru cele din urmi
Paști, în cetatea morții. va fi calare pe un măgar; dar,
prooroc mai mare ca Balaanft venit c& să ■mântuiascppe
toți oamenii și nu numai pe HebmJEl nu se va întoarce
din calea Sa la zbieretele dușmănoase ale catârilor din
Ierusalim.
Traducere^ de C I. Ștefănescu
’Prâfes'or l J

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 «emib intre școlile aneu-me.
uțină lume de ja noi va.fi știincf că există
în America p «Cruce Roșie a Copiilor!"
Și. totuși, până acum, din fondurile acestei
societăți de copii,- s’au cheltuit sume foarte
mari pentru regiunele din apustd european,
pustiite de război, cât și pentru ajutorarea
elevilor săraci, din diferite țări ca: Franța*,
Belgia, Italia, Ceho Slovacia, Polonia, Au­
stria și chiar România. _
Școala normală de învățători din Botoșani, bunăoară,’
a primit anul trecut 20.000 lei pentru zece burse semes­
triale. Alți 40.000 lei sunt făgăduiți pentru anul* viitor.
Multe alte școli normale au primit asemenea burse prin
care se ajută elevi săraci și meritași, ce nu au mijloace
suficiente de întreținere, nici de la stat nici -dela familie.
Ce e această minunată societate de ajutorare a copiilor
americani ?
Această societate nu este altceva de cât întrunirea
copiilor din școlile elementare într’p mare organizație pe
care ei o numesc «Crucea Roșie» având sediul lâ New-
York, și secțiuni în toate școlile mai importante din te­
ritoriul american.
Această societate este nouă, numărând abia patru
ani de existență, dar rezultatele ei sunt neînchipuit de
mari. Și fiindcă cifrele au totdeauna graiul for elocvent
și impunător, n’avem de cât să cităm un exemplu
In Statele-Unite, sunt azi peste un milion de copii

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 26 Revista Moldovei

din școlile elementare fojniând împreună* din 1918, so­

cietatea caritabilă despre existenta căreia vorbim.
Cu veniturile acestei societăți s'au putut subscrie
până azi, la diferite asociații și opere de binefacere, suma
de 243 milioane de dolari, ceia ce face peste 3 miliarde
franci francezi, sau 34 miliarde iei românești! lată o pu;
tere economică nouă care se organizează în America
destul de repede și care nu are pereche în nici,o parte
a lumii.
Fondurile se strâng, fie din mici cotizații bănești
(de la 10—25 bani pe lună) fie din lucrișoare de mână
care se adună și se expun într’un bazar spre vânzare.
Fetitele au lucrat anul trecut peste 25.000 de hăinu|e
pentru copii, iar băeții au .confecționat între-altele,-200®
de mese și 1000 de scaune, care aufdst expediate in
regiunele devastate din Franța și Belgia, unde... s’ajfrîii*
temeiat. tot din aceste fonduri, grădini ddccopii care au
dat roade excelente.
Astăzi această tânără cruce roșie număra peste 10
milioane de copii! — „Zece milioane de băeți și fele cari
dela începutul până la sfârșitul ânului/gândesd.că Sunt[1
pe lume atâția alți copii nenorociți . care trăiesc duvia(ăț
mizerabilă și îndură nevoi pe tcare,ei nw le-au suferit'
niciodată!
«Zece milioane de plodeți care voesc să apiicedegitej-
cele mai simple ale umanității năzuind să:\ producă feri­
cirea și să. deie bucuria de a trăi. Ge forță pfentru datară)
este această grupare de școlari, ale căror secțiuni sunt.
îndrumate prin frumoasă deviză: „A deveni buni cetă­
țeni ajutându-se unii pe alții !" Urmând aceste^principii;» j
băetul și fetita nu mai au nevoe să aștepte o - vârstă ar- ■
bitrară, fixată dedegi, pentru â deveni cetățeni folpșitori J
în societate, ci. ei* învață în școală a se ajuta reciprwâ ?
cunoaște mizeriile vieții și mijloacele pentru a le combate^
a lupta împotriva boalelor, a nenorocirilor,vînvață>!deci
în școli a fi colaboratori inteligenți care se "întovărășesc
pentru a lucra în folosul unei Patrii, în folosul urței t);
meniri".

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 27

„Scopul crucii rdșie a copiilor americani are și un

ie| mai înalt, acela de a apropia copiii dirr toata lumea,
prin raporturi de prietenie, pentru a'le spori dorința de
a se cunoaște și de a . se înțelege unii pe alții, pentru ca
Intr'o zi, ajunși să fie bărbați și femei, care vor avea să
conducă cu responzâbilitate obligațiunile vieții; să le facă
întrtin spirit de prietenie și simpatie fața de toate cele­
lalte popoare și țări. Pe temeiul acestor prietenii și sim­
patii să nădăjduește a se găsi calea care va înlătura
făzboaele și va stabili o pace durabilă în lumea întreagă.
Qi ce se înțeleg, fiind copii, se» vor înțelege și mai bine,
ajungând oameni’ maturi ! Pentru desvoltarea acestor ra­
porturi prietenești între copiii diferitelor națiuni s'a ales
ca cea mai eficace uneltă corespondența*. *
Această corespondentă se face în chipul următor:
o școală de Ia noi scrie unepșco.lț America Cores­
pondenta se face lunar, de la clasă lâ clasă'1 și nu între
elevi, ca indivizi. O școală normală de pildă, având 6
clase, va trimite 6 scrisori pe lună. Scrisorile, acelea având
un scop instructiv—educativ., țrebuesc făcute, firește, subț
supravegherea profesorilor,, pentru că elevii alunecă ade­
sea, fie în banalități, fie în năzbâtii de țoț felul. Ameri­
canii, de altfel, fiind oameni practici, he-au indicat ei
înșiși ceia ce ar .interesă mai mult pd copii lor, anume:
istoria țării noastre, povești din popor, obiceiuri "națio­
nale și chiar întâmplări hazlii de toate zilele. Le plac’
să audă despre studiile și jocurile altor copil, să afle
cum alții își petrec vacanțele și sărbătorile; să vadă
fotografii și cărți ilustrate cu școli și edificii importante;
mai cu samă se interesează de „admirabilele, costume
naționale care se poartă în România0, întru cât în Ame­
rica nu se poartă costume așa bogate în culori, așa
de frumoase în formă și cu un trecut ișțopcnașa de
important. Copiii americani mai doresc foarte’mult să
vadă probe despre obiectele confecționate prin, școli, de­
semne, prbbe despre lucruri mici brodate, probe mici
sculptate și modelate, coșulețe, pantpjț, vîn fjne toate lu-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 28 Revista Moldovei

crârile de mână, in schimb, copiii" americani, odată cu

răspunsul la scrisorile primite, trimit și ei probe despre
obiectele confecționate de eL
Din cele arătate până aici se poate ușor vedea în-r‘
seninătatea practică și educativă a acestei societăți a co­
piilor din America, vrednică de a fi urmată, căci ne dă
exemple pipăite nu teoretice. In ziua când fiece țară va.
avea asemenea societăți de copii, va fi, desigur, mai pu-,
fină mizerie în școli și mai multă încredere în viitorul lor,,
TIBERIU CRUDU
Directorul școlii normale dc :învâ|ătorl 1
din Botdșani

<as>

PUERICULTURA IN ROMANIR.

P
uericultura e știința care se ocupă cu creștereb-copiilor In
bune condițiuni de sanatate.
Ea urmărește în mod firesc înmulțirea populațiunei cu
elemente de calitate superioară. ••
In acest scop studiază și combate degenerarea indivizilor
in stare de a procrea (zămisli) ; contribue lă micșorarea numă­
rului avorturilor, născuților morți și a pruncilor născuți în stare
de debilitate sau prematuri și neviabili.
In țările cu cultură veche, această știință a luat un mare
avînf, înlăturând boalele transmise prin'moștenire și combătând
cu mult succes mortalitatea la copii.
La noi după statisticele oficiale să constată o enormă pier­
dere de copii.
La 1000 morți de toate vrîstele, aproape 600 sunt copii
de la 0—18 ani.
In comunele rurale mor mai mulți copii, ca la orașe.
In timp de 15 ani înaintea războiului european statistica
ne arată următoarele date :

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei
20

Din 100 rtiorți în general, au fost de etatea 0— 1 an 32

« » * » « * » ’l— 5 ani 17
’ »'»■'» » > » 5—18 ani 8
. Cea mai mare cifră de moi ți o dau deci copiii sugari.
i,u Țâra noastră ocupă al 4-lea rând în această privință față
de celelalte state europene, iar cu ocaziunea războiului scăderea
populațiunei. s’a accentuat prin micșorarea numărului de nașteri
și modalitatea atîtor fii ai țârei uciși de proectile sau boale ine
reale privațiunilor și mizeriilor ce întovărășesc războiul,
î(l Năs'ciiții morți în vechiul regat să evaluau înainte de iHz-
boîu la 28 pentru 1000 de nașteri, iar proporția era aproape de
(toiul'8H mai mare la orașe ca la sate. Avorturile nu sunt în-
șciise în registrele stării civile de cât din luna a 7 a. Ele sunt
deslîil 'de nicfieroâ.se, chiar fără adausul avorturilor provocate și
criminale.
.Față de numeroasele aspecte ale cliestiuQĂi vom lua la
ceicetăt puericultura în legătură cu împrejurările din țara noastră
impăr|ind-o în cfcle 3 părți ale ei,
1) Puericultura înainte de procreare
2) Puericultura de la concepție la naștere
3) Pueiicultura după naștere, •

1) Puericultura înainte de procreare, cercetează sti­

hie bolnăvicioase ale părinților, sau acelor ce vor deveni părinți

căutând a le trata și înlătura.

Efectele principale de degenerare a urmașilor provin din
cauze determinate de știință și eie sunt :
Alcoolismul răspândit aproximativ la 40din 100 de locuitori.
Pelagra, întinsă la, un mare număr de locuitori de la țară
(5—600 de inii în vechiul regat).

Tuberculoza întinsă în proporție îngrijitoare mai ales după

răsboiu.
Paludismul care anemiază sângele și îl predispune la
Qoinplicațiunile cele mai grave.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

Sifilisul răspîncjlt foarte mult cu ocaziunea războiului

netratal, mai ales la țară.
Aceste cauze principale vătămând esențial organizmul pro.
creatorilor (părinților), vor determina o condițiune proastă de
fecundare și de desvoltare a ființei ce este așteptată să fie un
motiv de voioșie, sanatale și fericire, fruct al dragostei și al
conlinuărei vieței.
In locul'evenimentului fericit, familia și societatea seva
pomeni cu: avort naștere prematură, născut mort, prunc debil
neviabil, copil rachitic, isteric, epileptic, scrofulos, idiot sau ne­
bun, paralitic, diform etc.
Prin urmare pentru asigurarea unei generațiuni sănătoase
trebue să curățim sângele părinților, iar idealul unei națiuni ar
fi să împedice prin toate mijloacele legăturile sexuale între ni­
meni bolnavi.

2) Puericultura de la concepție până la naștere,

are a se ocupa de trei condițiuni : a) Asistența în timpul sar-
cinei, b) Asistența în timpul facerei. c) Asistența socială.
a) Asistența în timpul sarcinei. în toate țările culte suni
puternice organizațiuni de asemenea natură. La noi această a-
sistență pentru clasele de jos este nulă.
In Franța la clinica sa, Profesorul Couvelaire, succesorul
lui Pinard, anunță că se dau peste 20000 consultații pe an
femeelor gravide. Prin tecnice simple și curente medicul slabi-
lește, dm punct de vedere al mamei și fătului, diagnosticul ulii
asupra boalelor ereditare și viciilor existente.
Consultațiunile sunt imediat urmate de tratamentele pre­
ventive sau curative, care sunt apoi continuate prin infirmiere
vizitatoare la domiciliul femeelor, iar dacă cazul e grav, ferocea
este primită în spital până la vindecare.
In special să descopere numeroase cazuri de sifilis familiar
cu care: ocaziune să tratează toți din familie, căci anchetele de
la domiciliu permit o dublă acțiune: medicală și socială,
Diverse prezentațiuni vicioase a copilului (fătului) suni
corectate; boalele molipsitoare ca și otrăvirele sângelui suni

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Mdldovei 31

descoperite și tratate din timp, astfel ca nașterile să devină

normale și în bune condițiuni. Aici rolul infirmlerelor-vizitatoare
esle foarte Important, eh și in vizitarea copiilor la domiciliu
căci între maternitate și puericultură legătura trebue să fie foarte
strânsă complectându-se una pe alta.
b) Asistenfa în timpul facerei, este în marea majoritate la
domiciliu,'iar pentru cazurile când o greutate la naștere e pre­
văzută femeia va fi asistată de un medic special, sau va fi in­
ternată la maternitate.
i Pentru asistența normală la domiciliu, moașe bine instruite
și suficiente,trebue date la dispoziția gravidelor. Condițiunele
materiale însă, îndepărtează de la această profesiune p? multe
fele, Asociind dispensarului de copii pe moașă ca infirmieră-
vizitatoare și sporindui-se retribuțiunea i s'ar permite o exis­
tă onorabilă în raport cu munca efectuată.
)(i c) Asistența socială. Are ca principii : intensificarea edu-
cațiunei și generalizarea luptei contra ignoranței în higiena
sexu^; perfecționarea oficiului de asistență maternă, prin crearea
de azile particulare sau subt dependența maternităților, cu scopul
de a primi gravidele, cari au nevoe de o îngrijire specială, sau
cari nu au un cămin propriu (servitoare, fele părăsite).
Asistența gratuită a femeilor sarace.
Dreptul la o plată de compensație pentru femeile lucră­
toare, în ultimele luni ale sarcinei, când munca trebue întreruptă.
Până acum la noi asistența socială este cu totul redusă,
Femeile nu sunt educate în acest sens, iar la maternități nu să
dair consultațiuni decât celor ce au fost expuse unor accidente
și cari cer o grabnică internare, sau nu pot naște din cauza
unor anomalii în prezentațiea copilului ori a corpului mamei,
3) Puericultura după naștere. Poate fi realizată prin înfiin­
țarea de cât mai multe dispensai ii. Formarea de personal sanitar
(agenți sanitari și moașe cu educație specială). La dispensării
să se dea zilnic consultițiuni pentru copii sugari și mamele lor
in cazuri de boli, iar pentru igiena generală, medicul să-i vadă
1—2 ori pe lună la țară, iar la orașe odată sau de două ori
pe săptămână adunați la dispensării.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 32 Revista Moldovei

Distribuție gratuită de lapte, hăinuțe, medicamente și ali­

mente celor în mizerie; înființare de creșe, înmulțirea spitalelor
pentru copii, grădini de copii, controlul laptelui din comerț prin
laboratorii, sterilizarea și prepararea specială a laptelui pentru
copii, răspîndirea povețelor de igienă pentru creșterea copiilor
și alaptarea la sân; foi de educațiune împărțite de la oficiul
stării civile, propaganda scrisă și orală, cinematografe, expoziții
de puericultură, muzee și conferințe, cursuri facultative de hi-
gienă a copiilor pentru fete, doamne și mame.Organizarea știin­
țifică a internatelor școlare. Organizarea coloniilor școlare și
cultura fizică prin sporturkși gimnastică în plin aer.
Sanatorii maritime, organizarea internatelor profesionale și
de corecțiune pentru cei cu înclinări rele provocate de starea lor
fizică sau mintală.
Nu trebue să perdem din vedere, că cel mai greu tribul,
îl dau morței copiii sugari, de aceia lupta cea mai înverșunată
trebue să o dăm contra tulburărilor digestive, înlăturând aii-
mentațiunea artificială și organizând științific alăptarea naturali
a sânului mamei și alăptarea artificială când ea să impune,
Centrul de propagandă va fi dispensarul de sugari, ușor de
organizat ori unde și de oricine are bunăvoință și dragoste a
lupta pentru regenerarea și conservarea sănătății neamului.
In acest scop este necesar a descrie ee este și ce folos aduce
un. dispensar.
Dispensarul de copiii sugari să poate înființa ori-unde
este bunăvoință în modul următor: Un grup de câte-va femei
caritabile și luminate caută un local compus din două-trei c> I
mere într’un cartier mărginaș, unde viața e mai grea. Angajează
un medic, o infirmieră vizitatoare. Instalează un cântar șl un .
mobilier simplu (două mese, două bănci, trei, patru scaune; I
un pat pentru examinat copii, un dulap pentru medicamente, '
un lavoir (spălător) cu accesoriile lui.
Ca materiale depozitul va avea :
1) Medicamente pentru copii’. Dezinfectante, pudră de amldpn,
vaselină, acid boric, unsori diferite, cutioare de lemq pentru

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei jj

flSof| și sticluțe pentru medicamente. Instrumentarul strict ne

O indicat de medic.
2) Alimente Lapte de vacă—sterilizat la dispensar și dis­
tribuit tn cantități stabilite, după Vrîstă? Lapte condensat, zahăr,
giisă, orez șl pentru mame conserve alimentare.
3) Diferite 'materiale: Săpun, rulării, cămășuțe, bonete,
sculice, rochițe. Registrele și imprimatele necesare se capătă de
la asistența socială după cerere.
Odată înființat dispensarul, prin propaganda infirmierelor
șl a doamnelor din societate, mamele sunt atrase aci, unde copii
sunt examinați odată pe săptămână de medic și cântăriți, Iar
mamele învățate cum să-i îngrijească și să-i alăpteze.
Femeile sa rare sunt ajutate cu materiale, alimente și me­
dicamente, acele bune și h irnice capătă și premii. Când copilul
e găsit bolnav, medicul îl iea în îngrijire, Infirmiera îl vizitează
acasă, iar dacă tratamentul nu se .poate face acasă, îl duce la
un spital.
Prin vizitarea la domiciliu se examinează mediul social în
care liăeșle,copilul, cauzele boalelor, alimentația, higiena lo­
cuinței, starea materială,, boalele- manifeste sau ascunse ale pă­
rinților, viciile.
Lupta se dă contra neștiinței ,și prejudecăților. Dacă va fi
greu să deprindem pe f meea simplă să dea să sugă copilului
din 3 in 3 ore, când din obișnuință îi dă sânul la cel mai mic
strigăt spre a-l potoli, va fi și. mai greu să o facem a înțelege
importanța cântări tutui, înțărcarea încetul cu încetul, apărarea
împotriva boalelor infecțioase.
Mijloacele-cele mai practice spre a cuceri atenția mamelor
sunt: învățătura, îndemnul practic și rezultatul pe care-l vor a-
precia, văzând cum cresC și sunt apărați de boale copilașii lor.
Sistemul se complectează cu vizite și cercetări la domiciliul
sugarilor pe care le fac doamnele din 'societate și infirmierile,
cu scopul de a nivela diferențele dintre clase, și a îndulci mo­
ravurile.
Dai chestiunea în întregul ei nu se oprește la dispensar

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 34 • Revista Moldovei

și trebue mullă muncă, prevedere și bani pentru a înlătura per.

derea atîtor copii.
După dispensării vin creșele.
Creșele sunt crescătorii de copii sugari unde ei sunt In­
ternați și îngrijiți atâta timp cât mama-este pusă în imposibili­
tate a-și îngriji copilul, ea fiind în serviciu ca servitoare, la vre o
fabrică sau la munca câmpului.'Creșa ușurează alăptarea ma­
ternă, conservă legătura de familie oferind mamei mijlocul de
a-și păstra copilul subl ochitei și o ajută li începerea educafiei
fzi.ee și morale.
Mama poate lucra astfel pentru câștigarea traiului, in timp
ce copilul este plasat in excelente condițiuni, naturale, găsind
cele mai bune îngrijiri și având alimentatiune potrivită vrîstei sale.
Creșa este necesară pretutindeni unde sunt femei nevoiașe,
lucrătoare la Lbrici sau ateliere și chiar la (ară când munca
câmpului e îh toi. Totdeauna însă creșele vor fi in apropierea
locuințelor sau fabricilor. Ele trebue să fie adevărate școli de
higiena. La noi în țară avem foarte puține creșe, afară de Ardeal
utide sunt câteva bine organizate de ex : Sibiu, Oradea'Mare ele,
Creșeie nu trebue cu nici un chip să încurajeze alăptarea arti­
ficială. Ele vor primi cu precădere copiii lucrătoarelor cari alâp-
fează la' sîn (exceptând cazurile când alăptarea natnrală-e im­
posibilă). La Berlin există asociații a crețelor Sunt' 70 de aso>
ciferții fără a socoti cremele de pe lângă fabrici,, ateliere, uzine.
Din punct de vedere moral și social e bine ca mama să plă­
tească pentru întreținerea1 copilului. înlesniri să se facă celor cu
mai mulți copii, iar când femeea e absolut în mizerie va li dis­
pensată- de cotizație. Așa dar cheltueîile de întreținere ,a unei
oreș .*■ vor fi :
, a) Cotizațiile societății sau făbricii respective.
b) Cotizațiile mamelor.
c) , Ajutorul asistenței sociale și a comunei.
d) Subscripții, donațiuni, cheie, serbări etc.
Aceste instituțiuni sunt lot atît de necesare și la noi mai
ales în orașe, iar vara și la sate, cu cât femeea e obligată să
muncească foarte mult și să și epuizeze forțele prea"curând, a-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldove» 35

vjnd de îngrijit copiii, treburile gospodăriei și ajutând pe băr­

bat la muncile grele. In rezumat protecțiunea copiilor trebue
eșalonată cam în modul următor imitând statele cu cultură înain-
lall ca Anglia, Germania, Franța etc.
1) Până la vrîsta de 3 ani dispensării și creșe moderne
supraveghlale de medici competen|i și devotiți.
2) Dela 3—7 ani organizarea gradinelor de copii. ,,
3) Organizarea științifică a internatelor școlare de educa*
liune pentru epoca școlarități de la 7 Ia 15 ani.
4) Organizarea de colonii școlare și cultura fizică a copiilor
prin sporturi și gimnastică în plin aer.
5) Organizarea internatelor profesionale de corcqțjune
pentru cei cu înclinări rele.
0) Construirea și organizarea spitalelor da copii.
7) Spitale și sanatorii maritime.
8) Organizarea unui serviciu de aprovizionare și preparare
sterilă a laptelui, organizare necesară întregii, populațiuni, dar
mai ales bolnavilor și copiilor.
Din cele ce preced oricine își poate face o ideie, de câtă
muncă, cheltuială și prevedere socială este nevoie pentru siste­
matizarea protecțiunii copiilor noștri, din cari pierdem, anual șute
de mii.
Cine dintre noi nu va vedea paguba enormă de viață,
voioșie, de sănătate, care am suferit-o și o vom suferi dacă cu
un moment mai degrabă, nu vom pune stavilă nenorocirilor ce
degenerează rasa și națiunea noastră ? Salvarea nu va veni și
nici .nu trebue să vină decât prin noi înșine. Ne trebue voință,
iubire de aproapele și credință în puterile noastre spre a birui
ignoranța și mizeria.
Ministerul sănătății publice, prin unirea la olaltă a tuturor
ac|iunilor filantropice și sanitare, va fi motorul principal al tu­
turor acțiunilor de asistență socială. Pe lângă el. inițiativa pri­
vai!, marile instituțiuni, marile industrii și asociațiuni vor trebui
s! lăigească și să complecJeze opera.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldove/
36

Cetățenii și în special doamnele de inteligentă și inimă

ajutând opera de protectiune a copiilor, vor avei conștiința Im.
păcală că și-au Făcut datoria față de tara lor, care cere să fie
cru|ată de pierzare și de putregai.
In orașul Botoșani, semnalul luptei a fost dat O societate
cu numele copilului perdut din viată a Reginei nostre— «Princi­
pele Mircea» lucrează de aproape 2 ani pentru combaterea mor­
talității la copii fără a fi încurajată așa cum ar trebui să fie de
marele public și de bogătași în special. Ministerul sănăfăfii
publice o subvenționează cu 30000 de lei anual, primăria co-
munei Botoșani cu 5000 lei, dar față de nevoile mereu cres­
cânde ce înseamnă aceste sume ? Cu ce să ajutăm când infir­
mierele vizitatoare în număr de 3 ne costă 20000 de lei anual?
Să fim ajutați chiar cu puțin, dar de mulți și în mod regulat,
înscriindu se In Societatea noastră și contribuind fie.are in mă­
sura puterilor sale pentrurinarea suferințelor groiave cari duc
la ruină viețele celor părăsiți de soartă infectând întreaga po
pulațiune cu boale și otrăvuri morale.
Marii industriași, comerciant!, proprietari și capitaliști să
vină in ajutorul nostru cu dragă inimă, căci conservarea, înmul­
țirea și însănătoșirea populațiunei țârei sunt temelia existentei
noastre a tuturor și garanția de propășire.

Dr. C. BACAOANU
Președintele Soc. „Principele Mircea"
Sec|la Botoșani

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei
RECE N ZII
«Despre durere și rostul ei
in lame», conferință de Preotul
Hristofor Deliu.
Multe lucruri se pot spune
despre durere. Dar nimeni nu
are de vorbit mai mult și mai
Înălțător despre ea de cât un
preot creștin. Căci Isus Hristos
a ridicat durerea la înălțimea
unei puteri, prin care se poate
mântui lumea de Însăși cauzele
durerii. Sunt două feluri de
dureri pe lume : una e durerea
care se naște din abaterea de
la adevăr, alta e durerea care
se naște tocmai din lupta pen­
tru restabilirea acestui adevăr.
Cea dintâi e durerea-pedeapsa,
pe care omul nu o caută, dar
totuși el In totdeauna o va
pătimi, atâta vreme cât va trai
o viață Împotriva legilor eterne
ale vieții. Alta e durerea jertfei,
pe care omul superior In tot­
deauna o va cultiva, pentru a
Împuțina cât mai mult din lume
durerea cea dintâi și pentru a
se face astfel tot mai mult de
prisos pe sine însăși, într’acest
Înțeles misionar din urma.*
Părintele Deliu ne face să
simțim mult frumusețea durerii
misionare, cu care el Însuși
este înfrățit prin Apostolat—
și tot odată—să înțalegem bine
câte rațiuni puternice trebuie
să ne determine a lupta" împo­
triva durerii care se naște din
păcat.
Broșura e bine și cald scrisă,
după cum a fost și vorbirea.
Așteptam de la Părintele
Deliu multe lucruri frumoase,
asemănătoare cu conferința a-
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
37
ceasta. îl sfătuim Insă a se feri
de caracterizări ce par prea
subiective și deci prea discu­
tabile.
Aceasta în interesul însăși al
cauzei pentru care sf. sa luptă.
Preot T. Chlrlțuți
Mănăstisea Vorona, de Ico-
nom Stavrofor Ălpx. Simio-
nescu, Botoșani, 1922. — Dacă
monografiile bisericilor vechi
au însemnătatea lor cu atât
mâi mare însămnătate au mo­
nografiile mănâsfirelor.
Am prețuit, după cuviință,
cele scrise de părintele Simio-
nescu, acum câțiva ani, despre
biserica «Sf. Neculai» din Po-
păuți (orașul Botoșani) și ad­
mirăm acum răbdarea și munca
migăloasă pe care sf.-sa a de-
pus-o Intru strângerea notelor
pentru alcătuirea monografiei
celei mai de samă și mai vechi
mănăstiri din ținuturile noastre,
mănăstirea Voronei, întemeiată
de părinți ruși pe la 1600.
Un material bogat de infor­
mație a fost cercetat cu deamă-
nuntul, dându-se Ia iveală do­
cumente vechi ca acelea de la
Bogdan fiul lui Ștefan cel Mare
(<504—15 >7), de Ia Alexandru
Lâpușneanu, apoi manuscrise,
inscripții, Însemnări pe cărți, pe
odoare, pe icoane, toate de o
netăgăduită valoare istorică.
Acestea suut cu atât mai
prețioase cu cât acum nu se
mai gase c în mănăstire, de­
oarece îmbrăcămintea de argint
 38
a icoanelor și multe din odoa-
rele ei au îost duse (vai nouă!)
spre păstrare in Rusia țaristă
și nu se mai pot întoarce din
Rusia Sovietică.! Meritul pă­
rintelui Simionescu este de a
fi luat însemnările și a.fi făcut
inventarul obiectelor scumpe
chiăr în ajunul războiului (i9<5)
când nimeni nu se gândea, nu
Ia pierderea dar nici măcar la
atingerea podoabelor acestei
sfinte mănăstiri 1
Deși cuprinsul materieîjpublî-
cate este arid și greu de reți
nut. totuși autorul a știut să
ni-1 înfăți.eze supt o forma
destul de plăcută, a a că cele
60 de pagini ale cărții se trec
repedei și cu folos pentu ceti­
tor,
Așa, fiind, monografia ma-
nâstirei Vorona. va rămânea,
desigur, una din lucrările cu
care părintele Simionescu se
va putea mândri in activitatea
sf.-sale de scriitor bisericesc.
T. Crudu
Legende istorice de pe pă­
mântul României, povestite de
Victor Lazăr. profesor de istorie
la școala normală din Cluj» 1922.
Rostul tipăririi acestor le-
pende reiesă din lămuririle pe
care ni le dă autorul însuși în
prefața cărții sale: «Când cu
alcătuirea programei analitice
pentru școala normală din Cluj,
conferința corpului didactic a
hotărîtca, in clasa I, să nu se
înceapă cu Istoria popoarelor
vechi, ci cu legende istorice de
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Revista Moldovei
j e pământul României, s’a a-
vut în vedere că pe elevii de
la 11.—13—«14 ani, îi impresio­
nează la istorie individul, care
a Săvârșit faptele și din acestea
cele care apelează și \*. janta,
zia lui.
Pentru ca această constatare
să fie ■ aplicată pe deplin, ar
trebui ca în clasa II să se con­
tinue cu mituri și legende din
istoria Grecilor și a Romanilor,
chiar și cu povestiri de acelaș
fel din evul medin.^In feluha-
cdsta s’ar creia o bază bună
pentru adevăratul curs de isto­
rie care în școala normală nu
se predă în două serii.
Legendele cuprinse în această
broșură suni luate, după L,
Kovâry, Fr. Miiller, Gh. Șincii,
S. Moldovan, Ion Neculcea»
Carmen Sylva, C. Rădulescu-
Codin, D. Furtunăj >S. T, Chiri-
leanu și H. lonescu.
Cititorul va. constata că ex­
punerea lor nu constituie numai
o simplă istorisire, ci se dau
și explicări istorice care nu
ies din cadrul timpului <și al
cuprinsului acestor legende. Mal
sun? și alte legendei S’a dat
însă numai pe! cele < cari s’au
părut mai potrivite și suficiente
ca număr, pentru a caracteriza
anumite epoci ale istoriei noa­
stre»;
Noi' găsim, pe lângă nota
prea regională, cari de sigur
convine școlii din Cluj, dar. care
nu se potrivește cu mediul ce­
lorlalte1 școli din Româniaj-Unitâ
că aceste legende sunt prea
puține pentru o clasă și unile
de prea mi că'importanță. Dacă
 Revista Moldovei 30

numărul lor s’ar spori, prin e ortodoxia, ce sunt legăturile

urmare, căutând în acelaș timp cu statul național, ce e arta
a se cÂrăcterizâ. prin elfe^toate religioasă, ce sunt faptele de
epocile, atunci, desigur, volu­ milostenie și cetire de rugăciuni
mașul d6 60 pagini, ar câștiga ce e portul preoțesc, etc. ??!!»
mai mult în interes și \ aloare. E bine, oare, că se rădică
glasuri în toate aceste chestiuni ?
T. Crudu
Corespund unei trebuinți sim­
țite? Dă, răspunde părintele
Preoțimea față de «Cele mai de Furtună-«Precum întotdeauna
samă probleme ale ei» de Eco­ așa și astăzi, trebue să găsim
nomul P Furtună, directorul mijloacele cele mai bune, cele
gimnaziului din Dorohoiu,'este mai puternice pentru pătrun­
un extras din „Noua revistă derea în suflete a evangheliei.
bisericească“ în care autorul O clipă să nu ne-împotrivim !
caută să-și arăte părerea ce o Sd atragem însă atențiunea celor
are despre acțiunea întreprinsă in drept ca să nu știrbească
de cercul „Adevărul Creștin* nimic din doctrina Bisericii or­
condus-de părintele ieiodiacon todoxe, admirabil- potrivită cu
D. Cornilescu și părintele T. suf etul pipu'ar, cu adevărat al
Popescu dela Cuibul cu barză neamului nostru. Acest suflet
din București. cere o propovaduire liniștită,
'" In rezumat părintele Furtună socotită, blândă, nici de cum
ține să dovedească că acțiunea pornită și cu supărare:...»
acestui cerc,dea predica Evan-' Așa dar în orice acțiune de
ghelia, nu este nouă și că la înoire sau primenire a bisericii
noi totdeauna s’a predicat și noastre, să se ție samă de tra­
Încă’ bine. In schimb arata că diție și de sufletul nostru po­
acest cerc ire două lucruri noi: pular, fără de care se strică'nu
întălu, o bibliografie mai îmbel­ se tocmește legea I De acest a
șugata, de la occidentali și, al devâr istoric trebue să se con­
dulia, o atitudine prea perso­ vingă cei de la «Ad vărul cre­
nală și prolrivnică sf. Sinod și știn»
rosturilor noastre bisericești Noi,. însă, care am asistat la
superioare, ceia ce nu e un bine. predicile dela biserica „Cuibul
«Inoitorii aceștia descopăr în cu barză», citim < Adevărul
deosebi insuficiența cultului și a creștin» și cunoaștem, și felul
doctpnei în Biserica noastră; ei de acțiune al preoților noștri
știți numai de cetirea bibliei ; ortodoxi, suntem convîhși că
vid 'numai partea întunecoasa lâ mijloc este o simplă lupta
a sentimentului religios la Ro­ de vorba și interpretări,1 căci
mâni, numai defectele de predica în fond, și la unii și la alții,
ale umililor noștri»' preoți Ce-s este una și aceiaș curata și
dâtiniln ?! Ce e sufletul popular sinceră credința,, către învierea
ce sunt tradițiile relig oase, ce căreia toți năzuirn.
Tiberiu Crudu»

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moloovti
40

C U L T U R;A L E
I. Societatea academica, social-literarâ, Romănia-Junl
din Viena, întemeiata în anul I87I, își sărbătorește anul a.
cesta— în timpul sărbătorilor de iarna — semicentenarul el.
In acest scop, prin inițiativa inimosului președinte de azi
d-1 Octav Mosescu, se vor organiza festivaluri în toate cen.
trele mari din țara, constituindu-se c mitate ad hoc, dintre
fruntașii localităților respective. Asemenea serbări se vor
ținea la București, Cluj, Iași, Cernăuți, Chișinău și Botoșani
Cu fondurile adunate din aceste serbări se va rădică în Cluj
un monument lui Mihail Eminescu, întemeitorul de fapt al
acestei societăți, ca un adânc prinos de recunoștința din par­
tea membrilor de azi, săpându se pe soclu cele mai de sama
figuri cari au ilustrat în timp această societate, ca: A. Mure-
șanu, T. Maiorescu, A. Bârseanu, C. Porumbescu, I. Grămădi
și alții.
Pentru orașul nostru societatea «România Juna» s'a a-
. dresat d-lui Tiberiu Crudu, profesor și director la școala nor­
mală «M. Eminescu», cu rugămintea de a lua asupră-ș1 or­
ganizarea serbării semicentenarului, care va cuprinde dom
părți a) un parastas pentru pomenirea morților ce se va
face în dimineața zilei fixate; b) un festival după amiază, la
teatrul național, cu concursul școalelor secundare și a tutu­
ror persoanelor care vor binevoi să și ofere sprijinul.
Cum însă Botoșanii au fost leagănul copilăriei lui M.
Eminescu, România Jună a hotărît să cedeze în întregime
tot venitul serbării pentru sporirea fondului strâns în vederea
râdicării statuei marelui nostru poet, aici în oraș.
Ziua serbării semicentenarului se va anunța la timp.

2. Prietenilor și tovarășilor de muncă dela revista

«Ion Creangă» apusă odată cu neuitații Tudor Pamflle
și M. Lupescu, li se face cunoscut că lai Februar 1923
va apăreă revista «Tudor Pamfile» de limbă și tia-
dițiuni populare.
Abon 40 lei pe an. — Redacția și administrația:
Econ. D. Furtună, Directorul Gimnaziului Dorohoiă
Se primesc culegeri populare și abonamente pen­
tru tipărirea celor dintâiu numere, la adresa de mai sus

Poșta Redacției
P. 1. Papadopol.—Jn numărul viitor.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA