ANUL II No 8 BOTOȘANI 1 Decembrie 1922

RevistA moldovei
ARARE. LUNAR

Un popularizator de literatură românească:

Octavian S. Isopescu.
a moartea celui ce, înainte de război, a
fost distinsul orientalist al facultăți teolo­
gice din Cernăuți, iar de la război în­
coace, suplinitorul unei catedre universi­
tare de elină în lași, —• la moartea Arhi­
mandritului Silvestru (Octavian) Isopescu,
cuvine-se a oe aminti că prea curând de­
cedatul învârt bucovinean a fost și un popularizator de
literatură românească, dându-Ie Nemților o serie de tra­
duceri din prozatorii noștri contimporani, traduceri cari
mai ales astăzi merită să fie desgropate, astăzi când in­
stitutul de editură ./Cartea Românească" patronează ne-
trebnicile pretinse traduceri în nemțește ale unui oarecare
Abraham Altmann (vezi articolul „Maltratarea lui V-
Alecsandri prin d-l A. Altmann" în „Glasul Bucovinei"
An. V 1922 Nr. 899)!

Era întrio aprigă zi de iarnă a anului 1911, la Pă-

trăuH pe Suceava, când profesorul Dr. Oct. Isopescu mă
surprinse în toiul lecturii, traducerilor în nemțește din

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 2 Revista Moldovei

Gane ale profesorului laioslav Crameriusx) (traduceri

apărute srb pseudonimul Iks la Cernăuți, 2 volume, 1903
și 1906). îi arătam atunci profesorului Isopescu că pilda
lui Cramerius ar trebui urmată cu toată râvna lui, dar
mai mai ales cu mai multă izbândă, cu mai multă râs-
tălmăcire idiomatică și cu mai multă transpunere locală
in spiritul mediului nemțesc. Și stăruiam ca lucrul să se
facă numai decât
— L-aș face și eu I — fu atunci răspunsul «d-lui
profesor". — L-aș face dacă aș da de un „logofăt"
(secretar) harnic la scris, ca drept să spun, scrisul mă
plictisește!

Și atunci, cât te-ai șterge la ochi, doritul logofăt s’a

și înfățișat la fața locului. în 17 Ianuarie lucrul înce­
puse... Profesorul dicta, iar peana, spornică alerga’pe
hârtie, până ce prelungite umbre albastre ale inserării de
iarnă se topiau în plumbul amurgului și norii rotocoa-
lelor de țigări îți îm'păinjineau ochii (Prof. O. Isopescu
a fost un pătimaș fumător și nicotină a/fost ceea ce

1) Despre filoromânul laroslav Cramerius (Kramarcz s’o fi chemat

acasă, în Boliemia), 'Ceh de naționalitate și al 3-lea' ins în acea treime a
Cehilor îndrăgiți de Români, care se împlinește cu I. (Jrban-Jarnik șl cu
Abatele Metodiu Zavoral,—vezi ceje relatate de I. E. Torouțiu în,,Neamul
românesc literar*1 An. III 1911, pag. 563=565 ou prilejul mo.ții lui I C.
întâmplate la 12 Sept/30 Aug. 1911. Exilat din Bohemia, pentru înverșu
natul său fanat sm național, profesorul ceh, I. C. se pomeni ajuns tocmii
în celalalt capăt al împărăției austrlace, în Bucovina. Ce mângâiere pentru
adânc rănitul său suflet, când în acel exil el descoperi un -tovarăș de mu­
cenicie : țăranul român ! In curând îi învață limba, îl caută, îl cerceteui,
îl îndrăgește... Și îndrăgindu-1 pe acesta, îi îmbrățișează' apoi pe toți vii-
starii acestui țăran... Editează o serie de cărți poștale cu țărani, case, bise­
rici și regiuni românești din Bucovina, ajutorează instituțiile culturale ro*
mâne, întreține la școală pe cutare elev sărman... și când la 1 Iunie 1909
stăpânirea austriacă decretează expulzarea „propagandistului*' lorga. el,
laroslav Cramerius dăruește fiecărei societăți studențești române din Cer­
năuți câte un portret în mărime naturală a Expuleatului.,|

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 3
atât de timpuriu l-a răpus cu zile). în plimbări târzii, pe
sub ce'rcu stele înlăcrămate de ger, puneam apoi la cale
să dăm traduceri nemțești din toți scriitorii români, ba
chiar și o istorie a literaturii române în nemțește..
Câteva zile de acestea, și un teanc de manuscrise
stătea gata de tipar: Datoria lui C. Sandu-Aldea, Puiul
și Microbul lui Brătescu-Voinești, Plimbarea lui Pătrâ-
șcanu și refeleaga lui Agârbiceanu.
Rămânea să mai obținem din partea autorilor auto­
rizările necesare. Le cerurâm, dar singur numai C. Sandu-
Aldea s’a răspuns (cu scrisoarea din 31 Ian. 1911), bine­
voitor .și răsplătitor. Traducerile începură deci a fi publi­
cate în ziarul * creștin-social „Bukpwiner-Volksblatt", pen-
trucă în zilele acelea Românii bucovineni profesau de-
avalma cu Nemții cel mai sănătos antisemitism și lucrul
acesta încă nu era. socotit drept ceva infamant2)... în
cursul aceluiaș an apăru și volumul 8°, de 204 pagini :
Rumănische Erzăhlungen aus dem Original iibersetzt von
S. O. lso.pescul, Czernowitz 1911.
Sânt pagini în această carte uitată, cari trebue des-
mormântate (cele menționate mai sus). «Spaziergangul"
lui, Pătrășcanu nici nu mai e traducere, ci localizare.
Atenuarea câtorva note prea insistent caricate, e singura
mică modificare ce se impune la reeditarea lor.
*
* «
O amintire, mă obsedează de când cu moartea luf
Octavian Isopescu....Cutare profesor vienez vorbia la
Cernăuți despre Volksliedul german. Și cu cel mai dega-

2) |n tei/ncinlca și excelenta carte a Americanului Henry Ford, tra­

dusă în nemțește de P. Lehmann, Der internaționaleJude, Ein Weltproblem,
Lipsea 1922, se vede de când și mai ales de unde vine ciudata concep­
ție „modernă** despre antisemitism.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 4 Revisia Moldovei

jat aier magistralul conferențiar lansă într'un moment dat

cam următoarele: «Roniânii, traducându^-și cântecul po
porului german în limba lor, ar putea învăța cum se
pretuesc creațiunile poetice ale poporului".
— „Oder auch umgekehrt!" (= «Sau mai bine invers!»i
— răsună deodată glasul profesorului O. Isopescu în
plina sală de conferință I... Era una dintr'acele mari clipe
când omul se covârșește pe sineși.„.
Traducerile lui Octavian Isopescu • sânt un ecou al
acelei clipe de covârșire...

Leca Morariu.

ACORD MINOR
iu ora asta plină de liniște și a murg
Cu aripi frânte visul iubirii mi-se stânge,—
Și noaptea cuib își face în inima ce plânge....
Și umbra mă îngroapă
Șl lacrimile curg.....

Din unda ta, acuma, o, suflete 'noptat

Cernită, amintirea trecutului răsare,
Precum se 'nalță, noaptea, dintr'un adânc de mare
O jalnică fantomă
De vas naufragiat...
George Voevldci

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 SATUL BOGATA.
(Din istorisirile lui Moș Nicâ Păduraru)n ,-.1'5^3 qe
iii; ftzoj o jEilanc] nc nu jntjvn. 6nÂcl
pșj Nică Pădurarii e o cronică vie, «mart de’
ai» [căci nuniărăjproi^oe suta)> șl oilljȚUrtb
<iptqffcșanra șiȘoriginală. ib ,.|ucfc'> wiD
■ 1 Lqcuește, idaparte di-sil, urrjjcfldei ‘ curat1
pe care toată iarnte.il-ai»1 vizitat dezertorii ișb
(Cerbii^alungafii dș> «liipqhN. JUiiqutj nA
Z Singurul tovarăș, ojnâ|ă<?i^iia fdst mâh->
cat o vulpe și sub streașină bordeiului nu de putinei ori ă găsit
cuib de șerpi, cari rpișună .prin < gropile da\-aur*^ ••mn'/l
fiu . Orppile:lacestța; cari, ascund sau au ișscunsii multă; avuție
($ciHygrba moșulu( <sunt (nai midți bani inpământ decât pe
deasupra)» au >kstârnit‘,£Bagata.*. oT , rl r-onftM mix M .[ciilguo
merg din ginta Bogă|ti, prm pădure/până’n Hârja și’n
valea. SJatiuei,.;|jt)ânu niai muh colnicele (tot deâiul e bortelii)
și fugind de locurile băhuoase, urmărind «vița de< piatră». ,ur □
,6-jiM^^âd undrum hotărât' ceeace însemnează, că urlu s’a
lucrat la întâmplare. Acum inelc'/bimt băltoace în cari tșescaldă
șerpii peitiiumero^i pe. aici,, n un iqtnb uațrmt unaoasbV
oirl->P<i lângănaDesle. mărtiuu, > carb drâesc, s'au muimgăsit pe
Iqcul,numit ir,/a uluef' pnde șc despart pârațk' Bogata și Tslpa
niște uluctiri aurifere, pietrificale. pe cari moșul ie știe; de bună
seamă, cum le știu șț jțjțij rgylțij[pcqitpri.;Ir1lMDpe cari* apa ie-a
mâlit.
ii63 (NiQ&u? rtulMori de aur. |și
amintește jfegWh,moșneag, Neculai a oare (ăcea villo^
6>ivj ra rsm iș bnâi oq 6'lirf^ni ii ,(! ămul^

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 6 Revista Moldovei

în cari se adunau «glii făcute totoloi» aduse de puhoiul apei,

pe cari el le isbiâ cu muchea, iar sfărămălurlle le lot ciurul!
Copiii râdeau de moșneag, neștiind de ce lot cată ’n ciur
și n’au mai râs, când au aflat de la părinți, că acolo-i aur.
De bună seamă Bogata-i mai nouă de cât Baia. Prima a-
șezare va fi fost în Baia și lucrările de căutarea aurului întin-
zăndu-se pe dealul Bogății, s’a întocmit și satul Bogata.
Când Moșu Nică a deschis ochii, Bogata numără vre-o
30 case, la mijloc de codru.
Până acum un an s’a păstrat o casă din aceste 30, a lui
Șandru, pe care stăpânul său, din, neștiință, a stricat-o, făcând
din bârnele ei necioplite un bordei.
Chiar căsuța din curtea Șc Pregătitoare, e adusă, demon­
tată, din Bogata și s’a numărat și ea printre cele 30 vechi, pă­
cat însă că i s’a stricat întocmirea cea veche.
Au poposit în pădure, peste băștinașii cei puțini, «multe
dihănii de ruși și unguri» și chtar Moșu Nică spune, că după
lată, din strămoș, e rus.
Nume de gospodari din copilăria lui, nume cari se păs­
trează și azi în sat și ale căror case, înoite,/se aflau odinioară
tot pe locul de azi sunt: Chiper, Șandru [probabil ungur de
origină], Maxim Mândachi, Todică, A Sofiei etc.
Familia Iftime își trage matca din Bucovina. Iși amintește
de familia Veleșcanilor, toți oameni tari, urși hărțăgoși, cari du­
ceau, ca pe o botă, o grindă dintr’o talpă de casă.
Erau, pesemne, Ruși, cum mulți s’au așezat la Șasea Mică,
numită și azi de oameni „la Ruși“.
Velescanii treceau drept mari „arhirei" (fermecători). Unul
din ei umblă pe un cal chior, pe care-l tot îndemnă: «hi, chio-
ru-le!» și când il șficuiă cu harapnicul, sărea ’n sus de-o pră­
jină, săritură urmată de veșnicul :
<0 mie și-o sută de cruci
legate cu buci I»
Deseori punea rămășag că mănâncă o sulă colaci, pe cari
după ce turnă o ciașcă de chiper pisat în gură (o gură, nu
glumă!], ii înghițiă pe rând și mai și cereâ.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 7

«Domn Naftule» de multe ori a trebuit să fugă, cu muș­

terii cu toi, din crâșmă, când Vclescanu scotea dm sân un șerpe
cât o cociorvă șii da drumul, de «băgâ copchii in boli*.
Chiar Moșu Nică s’a ’mbătat cu rachiul luat din rămă­
șagurile lui dese,
Acest norod primitiv locuia în niște case croite din bârne
necioplite, legate prin cuie de lemn, bârne pe cari le tăiau pe
loc, scutind căratul. Tipul acestor case îl alcătuiau cele cu două
încăperi: o odaie mare și o t in dă. In beciurile lor întunecoase,
umede, adânci, nici nu îndrăzneai să intri, iar curtea toată era
o prisacă: «prisăcile câtă-i lumea!» zice Moșu.
Sobe nul erau ci doară un «cuptior». pe care se încălzeau
copiii, caii erau mulți de tot pe atunci. «Turna câte-o jumătate
de sat pe-un cuptior strănepoale!»
Când vcueai la masă, vedeai roata copiilor de socoteai că
mai sunt și din sat.
Acoperiș de draniță nu se pomenea: strujeni și paie. In loc
de geam puneau un «buft» de vacă, care când se usca sprijinit
pe cruciuli(a de lemn, era străvezie ca paharul. In loc de lămp
ard.au în «beșici» untură; în care vârau un petec, pe care-l
lot trăgeau, pe măsură ce ardeâ.
Toți erau clăcași, făcând «boerescuri sâlnice* pe moșia
ticnejilor». Icnejii au ținut moșia Băii [cneazul Alecu Cantacu-
zinoj, dar prima proprietate a avut-o unul «Marchezu» (proba­
bil e vorba de marchizii de Betinar).
«Icnejii» erau oameni amarnic de puternici, un fel de po­
tentați, cari nu se prea uitau «când ținea pușca ’ncărcală, de-i
om înaintea lui».
Clăcașii aveau și palmacul lor de pământ în Plopi sau în
Țărincuța.
In sat erau mulți Țigani, ca robi. „Mai mulți țigani ca
oameni". Urmașii lor și azi mai sunt, cu îmbelșugare, aici. Din
vechile nume trăiesc: Bulache, Ciobănel etc. Unii din strămoșii
lor făceau ca pe o jucărie câte o jumătate veac de «gros».

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 8 Revista Moldovei

Județii. vornicii, vătămanii, alcătuiau „sfatul“, ce judecă In

ultima instanță. Pedeapsa? ,,Te bătcă pân’’te omorâ“. Cine su­
duia de cruce eră pus în jug, iar pe tâlharii la drumul mare ÎI
pedepseau astfel.- li legau picioarele, treceau printre ele o grinda
și-i spânzurau așa, cu capu 'n jos- Apoi, cu un harapnic cu
„plunghi" ii bateau pe tălpi, până i da sângele, de se țâră apoi,
nenorocitul, în genunchi și’n mâini până la crâșmă, unde-i tur­
nau spirt peste răni, de sărea ’n sus o prăjină de durere
Vornicii strângeau birul ‘«fără chitanță»; Dacă le-o cereai,
te și băfeau sau, in cazul ctl mai bun, îți spuneau «că-i încuiată
în ladă și că-s prea multe, ca să ți-o găsească așa, în pripă».
De multe ori luau birul de 2—3 ori pe an
Primarii erau puși să prindă pe tâlhari, dar de multe ori
ei însuși erau hoți de drumul mare, ca vatjvul Marcu. Hoții se
prindeau greu prin acei codrii, mai ales când întrebuințau „urma
’ntoarsâ'k adică întorceau deandoasele potcoavele cailor.
Tinerii se duceau la Cornu Luncei sau Râșca să tragă
sorții.
Moșu Nică n’a făcut de cât 9 zile armată, în postul Cră­
ciunului, deși a scos un număr mai mic de 200. «Poclonul,
stranepoâte!» Panțirii erau ostașii cei temuți, ca și Cazacii de
azi. Trâește și aciim în Râșca Vasile Panțiru, feciorul unui,
panțir din Bogata,
La trasul sorților ședeau căpitanii și preoții la o masă,
iar flăcăii erau puși să joace cu sila, pe când ei se strâmbau
de râs.
Pușca era uri*drug mare și greu de fier, cu cocoș, pe care
flăcăii o desfundau și făceau din ea trâmbiță.
Era jale mare ’n sat, când îi luau Ia oaste, li petreceau
fetele cu ochii plânși, îmbrăcate ’n peștimane (un fel de ca-
trințe) și brâuri de mătase, boite din scoarță de arin sau pă­
dureț, pe cap cu tulpănașe, nu cu «batiste» ca azi, cum observă,
cam ironic, moșul.
Și erau meșteșugari pe atunci. Cojocari, azi dispăruți erau
atundi destui. [Se vânau jderi]. Opinca și-o croia flecare, dar

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

erau șl ciubotari pentru ghete de lux, cari erau galbene, cu

carâmbii tnalți și cu niște tocuri așa de mari, că, de era omăt
se aduna atâta pe ele, încât nu mai mergeai «câl a hi lumea !>
Bărbați mai cuprinși imitau pe unii târgoveți la post.
Aveau fesuri albe și de cele «bulgărești’ (roșii) cu canafuri.
«Frumoasă viață !» oftează moșul. Copiii se jucaO in
groapa lui Hârjab, în care intrau câte 20 de băeți.
Ea avea zidării și bârne Copiii găseau deseori ciolane, iar
seara nu intrau 'acolo pentru nimic în lume, căci venea «Ne­
curatul». «Cine sapă ’n ea, moare» aceasta e credința, credință
care e și mai strașnică acum, când au murit cei ce au îndrăznit
s'o calce: învățătorul Stoleriu și Dionisie (Dizu) Zăhărescu.
Azi groapa-i astupată, căci peste ea s’a năruit malul. Ar
\ trebui organizate explorări sistematice și aici și pe dâmbul Ples
culenilor, unde sunt urmele unei cetățui.
Flăcăii petreceau pe acele vremuri astfel: lăsau o roată
mare, tăiată dintr’un trunchiu de brad de la deal la vale și se
ațineau in drumu-i, împușcând după eq,.
O nuntă ținea de Sâmbătă până ’n cealaltă Sâmbătă.
Balercile cu rachiu se goleau una după alta la socrul și
nunul cel mare. Cei mai cheflii beau cu cana, până ce-i aruncau
peste poartă ca pe niște bostani.
Și pentru ațâța bielșug și risipă era lucru mare dacă se
lăsă pe masă 1 leu și 50.
Biserica de lemn a satului (1840) a fost clădită din milos­
tenie, adunată de popa Costache Gheorghitan, primul și ultimul
preot al satului (azi slujește preot din Baia), ajutat de dascălii
Neculai și Todică.
Popa Costache avea 3 feciori: Gheorghe, care a lucrat și L0
murit la o fabrică de «prav», Vasile și Toader, dascăli.
Pe vremea moșului aceștia erau singurii știutori de carte,
căci școală nu era de cât la Șasea Mică [Ruși], în casa dască­
lului Doroftei, care era și profesor. Ca și’n armată, Nică n’a
urmat la școală de cât puține zile, căci «mai bine peste poartă 2/ ’ /
decât în genunchi, pe grăunțe».

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 10 Revista Moldovei

Cărturarii veneau din Rădășeni șl Șasea, da: Dorneanu, Ion

Vălafu fost primar etc.
Dascălii învățau cele de nevoie la Baia, care, pe acea vreme
avea mnlțî preofi. Peste ei (un fel de protoereu Io za!) era Por a
Oheorghe.
Despre preoți și mai ales despre Popa Șarpe, nu prea
spune mult bim- Moșul Nică. Acesta, de era mică groapa strigă
la gropari: «taie mortul tontuk !> și pe la hramuri suduiâ
strașnic, când nu i plăce i rânduiala.
Nu-i de mirare, deci, când și obiceiurile obștești erau
aspre.
O fată care/greșeâ era pusă’n jug și bătută cu harapnicul;
iar soacra mincinoasă, care nu spunea meteahna fetii, era pusă
’n ham și batjocorită de tot satul.
Și așa, tot povestind, uită moșul să mai hrănească focul
din «cupliorul» lui, care-i răpește o bună parte din bordeiu.
Grăbit, aruncă un maldăr de vreascuri, spunând că e păcat
de moarte să lase să se stingă, că-i bătrân și afară .amurgește
și ’n curând nimic nu se mai vede. Așă e. Noaptea cade 'acum
făta să se anunțe.
Prin ușa deschisă se văd hulloanele cele frumoase ale
harnicului învățător Rădășanu, înșirate ca, soldații, urcând in
șiruri regulate, parc'ar fi vrând să iea cu asalt bordeiul moșului;
iar mai jos, unde șerpuește Bogata cu susur mulcomit, pădurea
neagră de brazi, încărunțită cu mesteacăni, a prins a vui mis­
terios sălbatec, ca pe timpurile, când singură împărățea peste
meleagurile acestea.
VIRGIL TEMPEANU
Profesor
15 August 1922, Bogata-Baia
.'i

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 SFIDASE.
Le Stal mailre deșt U destin.
(D- Stern)

Presimt că mâihe ai să mă lovești

Și dam să scap de ghiara ta flămândă,
Căci neînvins ai fost mereu și ești,

Ca lupul nesătul te năpustești

Din nevăzutul tău locaș de pîndă,
Ne cazi în spate, ne sugrumi, domnești.
Și peste tot pui steaguri de isbîndă.

Dar azi. ales de omeneasca turmă.

Superb și dîrz. eu mă măsor cu tine,
Și nici nu vreau de frică să-ți mai știu;

Am asvârlit și dragostea din mine.

Și de-oi cădea, vreau cel puțin să fiu
Din victimele tale, cca din urmă.

G. Pallady,

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Conu Grigoriță.
In ziua de Mercuri 25 Octomvrie a. c. a avut loc
la Iași înmormântarea fostului profesor qe ^muzichie"
[muzi.a bisericească] Grigdre Oheorghiu. tatăl cunoșcu-
tului profesor de matematici Oh. Oheorghiu. In graiul
școlăresc șl preoțesc toată Iu mea-i zi cea « Conu ^r i goi iță» '
La auzul acestui cuvânt, cred că va tresări fiecare preot,
din ținuturile Moldovei'. JSIjumele ( bătrânului profesor;,a
.fost pe buzele multor șiruri de seminariști, iar simțirea
lui patriotică și creștină s'a așezat temeinic ‘în sufletul pă­
rinților noștri, astăzi în vrâstă de 60 —70 de anj,--.caț:șj;
în sufletul nostru, cari de-abiâ trecem de 30. Astăzi șco­
lile s’au înmulțit, chiar, seminariile sunt pe calp
înmulțiqscâ. Față cu marea trebuință de : dascăli,/rar geme
n’a ținut în suplinire o catedră, rar/ cine n’a fost profet
sor. Pe vremuri însă, - nu mai departe. acipn ^OQ de ani
în urmă — seminarul din lașierâ .școalarvC^mai de
seamă, cu profesori în jurul cărQja șe u-ștrâflgeșii tinerii
Moldovei întregi. Profesori erau puțini și aceia caii
dintre-ei, aveau un suflet deosebit \$e/btfn?jăjxiâjieau 4n
■amintirea viitorilor ,mțelfictiiaii><joa.oiște, figiAriuție mare
preț. Așa a rămasupântrd^MoldoV^ întreagă XMnu Gri­
goriță, sțâns deunăzi în vrâstă de aproape 90 de ani-
Să ff mai trăi v câțiva ani, vdeatul său atât de frumos și
atât de rânduit ar-fi fod^veleațui seminarului însuși, izvo-
dit de marele Veniman. Deci ,câte Amintiri despre viața
bisericească și națională ă Mălinei nu păstra în minte

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 13

Coriu Grigoriță, protopsaltul Mitropoliei?.După Dimitriță

Șh.ceveanu, care 'deasemenea a avut veleat lung, altă fi­
gura mai; ,interesanta n'a avut lașul. în lumea clerului.
Grigoriță a -fost ucenic și apoi tovarăș și urmaș al vred­
nicului Dimitriță. Subt mâna acestuia venise pe jos dela
Bârlad, cn traista pe spate, ca un copil’de sat care vine
să învețe psaltichia. Cu cât drag a învățat, țu câtă evla­
vie a cântat muzica veche, orientală, cu câtă ardore a
studiat apoi muzica cealaltă, occidentală sau vocală 1 De-o
istețime și de-o vioiciune fără pereche, hu -uumai că nu
s’a speriat de muzica cea nouă care se introducea pre-
tutindeni ..îi/.școli...dar a început fără-preget munca de
.înfrățire,’ de acomodare,' de transcriere-: pa, vu, ga...x\u
trebuiau să se certe cu do, re, mi... .și gorjoanele se pbț-
riviau cu apogeaturile cele, nouî, de minune ! Cântăreții
bisericești de azi vor găsi într'o astfel de muncă un mo
* del de urmat pentru ei: .la bătrânețe, Cpnu Grigoriță își
desăvârșiă cunoștințele în muzica vocală. înfrățiâ strana
fceuConservatorul și, după ce-și sfâușiâ slavoclovia în
cgraiul glasurilor orientale ale iui loan Damaschin, îl
zâriai sus, în cafasul Mitropoliei, alături de /Muzicescii,
i vestitul1- Gavril MuzicesCu, âl cărui vfednic urmaș a și
rămas, în conducerea coruluLȘIată cât face munca, voința,
viața curată 1 Nici nu intrasem în șeminar, când mărun­
țelul și vioiul bătrân albit de ani, împreună cu Muzi-
•cescu și în colaborare cu maestrul Gh. Dima, tipăriau
lucrări de transpunere în muzica vocală a duioaselor
melodii orientale. Ce să mai vorbim despre inima sa
bună, despre sfaturile ce știa să dea, de viața rânduită
și cinstită c? a știut să ducă ? In această privință psalții
de azi și clericii în deobște pot găsî cel mai înalt mo­
del în felul de viață nepătată a bătrânului dascăl: cea

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

mai vie întrupare a dascălului moldovean din vremurile

apuse
Te înduioșa, te făceă să plângi împreună cu el când
zicea melodia... dacă o greșiai puțin te certă cu putere»
Uneori ironiză de: minune, imită pe dăscălii de biserici
care lasă de dorit — cu toate numele și pronumele lor,
începând cu Postoroancă — ; alte ori îți spunea o ex-
presiune populară tare precum : „a hi că i lumea ră!«
ori: »la poștă" I In sfârșit vioiciunea spiritului său erâ
fără de sfârșit și, în acelaș cas. nu erâ cu putință să nu
te facă să auzi melodia cum ar trebui să citească pr.o- .
tul, fără greșală, Evanghelia ori cântărețul. Apostolul.
Adânca iubire pentru graiul poporului dela țară retrăiâ
atunci în sufletul bătrânului de pe catedră și glasul său
puternic se domoliâ, umezit parcă în melodia care dea-
biă se auzîă :
Foaie verde fir de nalbă
Răsai, lună, mai degrabă...
Grădina cu florile, câmpul cu cosirile, căsuța noas-1
tră cu toate amintirile de țară erau atunci în clasă, înain­
tea ochilor noștri speri ați 1
Așa l-am cunoscut noi pe Conu Grigoriță: un
patriarii al Seminarului „Veniamin" și al lașului,
om al bisericii și al școlii, tată fericit care lasă
în urmă fii și gineri profesori de seamă, arhivă vie a
unui trecut măreț de trudă—când iubirea de cele sfinte
și de neam se păstră ca o făclie de veghe în sufle­
tul povățuitorilor de pe catedre. . ,
Ferice de poporul care poaK da astfel de educatori I

Econom D. Furtună.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Lună de Octombre Că făclii nu cumperi,
Zâmbet de ’nfrățire Ceri la Dumnezeu,
Tu urzești pe ramuri Cât e despre panglici
Pânza ta subțire. Iei vre-un cârcubeu.
Limpezită’n unde
Treci cu ea pe punți Voi trimete muzici
Și-o usuci pe culmea Ca să-ți iasă’n cale,
Codrilor cărunți. Sveltele pârae
Strune de țimbale
Lună de Octombre
Țese pânză-aleasă
Și cu câte frunze
Să fac dragii mele
Ruginesc pe plaiu,
Vălul de mireasă
O să cânte vântul
Și cum este tristă Doinele din naiu.
Că n’are mărgele.
Hdu-i tu podoabă Vii pe drum de raze
Un șirag de stele. Or pe mări să vii.
C’am trimes aseară Să te oglindească
Doi luceferi, prinți, Valuri străvezii.
Ca să mijloceasă
Voia la părinți. Și, plutind ca visul
Misticei păreri
Și de-o fi să meargă
Te-or privi mirate
Toate’n voia bună,
Două bolți de cer,
Dacă ai cu cine
Vin și mă cunună. C. GRUIA.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 OUE OraiIM ÎMI FORMELOR DE IEDE!
BiN' m noRDitftj pooisoloi wom
(Continuare)

<sg*EajSBaa fectul ciclului actual de sculptare a podișului de

J- ■ eroziune, se simte abia mai la vale. Dacă de pe
i «podișul» pe care se află cimitirul satului Agaflon
plivești spre NW., vezi forma largă ușor concavă
peste care se întinde plecându-se ca un val pi-
durea, trecând spre un tip de vale cu malurile
laterale căzute în formă de trepte neregulate, cu
fundul ingustăndu-se și prinzându-se spre confluenta cu Hâl-
boca, intre povârnișuri mult mai repezi de cât cele din margina
de sus a podlșulu'. Pe o porțiune de câteva zeci de metrii le
afli intr’o vale aproape în formă de V. Fenomenul se repetă
din mai multe părți la răspântia de fot largă cu fundul jos din-
tre Agaflon și Hâlboaca Urmărit în lung spre NW., N. și NE.
profilul vâlcelelor ce radiază de aci, este rupt în trepte prelungi
Ia baza cărora apare argila și deci izvoare. Sub pădurea ce trece
din Masivul Crivățului peste botul de deal dintre valea Agaflon
și Hâlboca spre Slânceșii de-a stânga drumului ce urcă la șo­
seaua Bui dojenitor, după o ruptură verticală în profilul domol
al obârșiei unei văi secundare, o vâlcea torenjială săpată adânc
în lut. a ajuns la argila de bază pe care a scobit-o într’o serie
de mici căldări prinse între rădăcinele desgolite ale copacilor.
Vâlceaua e de tot recentă și mărginită de maluri râpoase apro­

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 17

piate deși numai de 1—2 m. Mai spre E la marginea pădurei

încă două rupturi scot la iveală argila îmbibată de apa ce
s'a scurs pe vale atrăgând trestia șl păpurișul și oprind pășu­
nea pe distanță de câțiva zeci metrii. Materialul provenit din a-
lunecarea păturei de lut de la suprafață peste argila înmuiată,
a fost dus de vale, insă nu complet, așa că de la izvoare [rup­
turi] spre confluența pomenită, fundul vâlcelelor are Înfățișarea
a două lentile obîonge de lunecare. In sus de izvorul dinspre
drum se pregătește o nouă alunecare ce va înaintă izvorul cu
încă 20—30 m. Intr’adevăr, ccoiind ruptura de pantă cate a
scos la iveală argila, se poate distinge ușvr o „cicatrice'’ de a-
lunecare. Fundul deplasat puțin mai spre vale este însă complet
uscat și acoperit cu aceiași vegetație ca și malurile ce urcă do.
mol în toate părțile. El arată prin ce urecanhm se trece de la
formele obârșiei la cele ale văii cu fund larg și malurile căzute
în trepte.
Fundul larg al răspântiei Agafton-Hâlboca are cel puțin
500 m. lățime și pare ajuns la oarecare stabilitate: el joacă,
provizoriu, rolul de nivel de bază pentru vâlcelele cari au tre­
buit să se adâncească pe loc pentru a-1 atinge. Prin mijlocuț
lui se schițează o fășie nămoloasă șerpuitâ scoasă în evidență
mai mult de trestia amestecată cu jșovar, equisetum și flori de
câmp, de cât prin umezeală sau apa care apare abia mai jos
puțin și stătătoare la podețul peste care trece și drumul de țară
dintre Agaflon și Mănăstirea Doamnei1). Oriunde in lungul
văii care se lărgește și adâncește spre oval, .se articulează vâl­
cele afluente, legătura se face prin trepte de lunecare deci rup­
turi de pantă. Acestui fenomen, în cere apa, de suprafața joacă
un rol infinit mai mic decât cea din infiltrație, sunt datorite nu.
meroasele izvoare cu debit mic, pe cari sătenii din Agaflon
Stâncești, Mănăstirea Doamnei etc. stăviliindu-le le-au silit să
alimenteze micile lazuri, adăogate gospodăriei lor.

1) Aci se adună de altfel și apa ce se prelinge pe lângă sosea din

deal lăsând peste lutul galben eflorescențe calcaroase.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

Alunecările și rupturile de pantă în lungul văii sunt regula

generală și dovedesc tinerețea văilor secundare din podiș cari
încă nu și-au asigurat o pantă continuă de scurgere. Alunecă­
rile în trepte ale fundului încetează în momentul în care argila
de bază apare desgolită la suprafață; apele de ploaie încep să
șerpuiască, își adâncesc o albie mai stabilă, sculptându-și astfel
un canal de scurgere pe care se strecoară leneșe puțina apă a.
dunată de numeroasele dar slabele izvoare din sus. Acest ca­
nal. vale în meandre nămol și păpuriș. se poate urmări spre
Băiceni, mai jos de întâlnirea văii Agafton cu vâlceaua cirnill-
rului, în fundul Dresleucei din dreptul orașului Băloșeni, pș
valea Teascului la S de la acelaș oraș. Erosiunea' normală
a apelor de suprafață întră în joc. Ei se datoiesc aceste șan­
țuri prelungi-a căror adâncime și lărgime (l/2 și maximum 2 m.
în cazurile citate) e natural să capete mai mare importanță
spre vărsare în văile din Șud dinspre Hârlău și lași. Totuși ero­
ziunea liniară a râului chiar când el merită acest nume, e cu
mult depășită de acțiunea apelor de infiltrare, cari, in susul
văii sunt singurele in măsură să explice treptele de lunecare;
desgolirea argilei de bază și deci fixarea cursului, iar in tot
lungul lor, alunecările și năruirile în formă de pseudo-terase și
de frana, râpele - torențiale și deci lărgirea -grabnică și de
mare amplitudine a profilului transversal având ca urmare fun­
dul lat puțin couvex, malurile îndepărtate turtite uneori, disi-
metricc.inai totdeauna. Frecvența alunecărilor e datorită în pri­
mul rând structurei-geologice a podișului: bază de argilă pe
care se odihnește celalte straturi permeabile (nisip, gresie, cal­
car, lelpu sau lut galben ori roșu nisipos). Înclinarea generală
a- terenului și înmuierea argilei din cauza apelor de ploaie mai
abundente în W J) provoacă alunecarea păturilor de deasuprai
Acest? alunecări pot avea loc chiar și numai din cauza înmueri,

1) Puțurile din apropierea culmelor vestice au apă din belșug (2 in.

și mai bine e adâncimea păturei aquiteră mai în toate puțurile cercetate.
Orașul Botoșani e aiimentat cu apă dela Bucecea.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 ReVlâlâ Moldovei
10

la bază a lutului de deasupra. In urma ploilor torențiale se și

s^rbnafeăză cele mâi mult6 alunecări și năruituri de-alungul
coastei văilor.

Tipul elementar al acestor alunecări este frana. Frana ia

naștere pe povârnișurile nu tocmai repezi forma semi­
și are
circulară. Marginea externă, in chip de cuib abruptă și lipsită
de vegetație când alunecarea e "recentă. Se dă acestei margini
numele de cicatrice de alunecare. Fundul formei e ușor bom­
bat in toate direcțiile și are forma unei lentile tăiate spre vale
(lentilă de alunecare). Pe valea Teascului la S. de Botoșani,
lângă oraș se văd două frâne tipice deși mici. Ele se repetă,
mâi departe pe povârnișul malului stâng, dincolo de iaz mai
largi dar mai șterse. La Mănăstirea Agafion pe povârnișul ce
duce la prima poiană intre vâlceaua Schitului și cea a Cimiti­
rului, se pot observă iarăși câteva lucrări lenticulare. Două frâne
foarte frumoase, în fundul cărora au început să-și sape pat to-
renjii, se văd bine în drumul dintre Mănăstirea Doamnei și șo­
seaua Burdujeni, pe dreapta. In fine ele se |in lanț, deși cicatri­
cele de lunecare sunt netezite și acoperite de vegetație, la pi­
cioarele lâpelor din lungul malului stâng al Hâlbocei, formând
adevărate ghirlande.
Povârnișurile mai repezi au dat alunecări în formă de
pseudo-terase sau năruituri lineare ori ovale. Formele interme­
diare ale lărgirei și netezirei malurilor se observă mult maj
lesne și par mai generale decât frânele deși prin evoluția aces­
tora pare să se ajungă la povârnișul mai accentnat deci și la
formele de mai sus.
Alunecările în pseudo-terase nu se pot desface, ca geneză>
de năruituri; ele sunt alunecări lineare pe distante mari (sute
de metrii, uneori kilometri) și sunt mărginite de râpe cu o În­
clinare ce variază între 20—58% Contactul lor cu malul mai
înalt la margina podișului decât la pseudo-terasa dinspre fundul
văii, se face sau printr’o linie în ghirlandă (seria de frâne) sau
linii drepte aduse puțin la capete. Fundul alunecat e rareori

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei
20

neted De obicei e întrerupt de mici neregul irităti valurile a-

vând uneori aspect cu totul haotic (năruiturile de suu cota 241
din fața Mănăstirei Agaflon). Lărgimea lui în strânsă legătură cu
rfipa ce-l mărginește in sus și în jos variază fie la aceiaș pseudo-
terasă fie de la una la cealalta și anume : râpa e cu atât mai
turtită deci mai veche și mai prinsă de vegetație, Iar fundul cu
atât mai larg cu cât pseudo-terasa e mai spre fundul văii;
lucru de altfel foarte normal de vreme ce lărgirea văii prin depăr­
tarea și tocirea malurilor urmează tot o ordine regresivă. Al doi­
lea tip de năruituri — lipul întâiu, cel linear compunând-se cu
alunecările lineare - se întâlnesc pe marginea podișului unde
se văd și râpele lineare cele mai proaspete și mai abrupte.
Ele sunt năruituri ovale cu pereții dinspre podiș vertecali sau
aproape verticali și, in secțiune orizontală, mai largi spre creastă
de cât spre vale. Profilul lor transversal e cel al unor văi to­
rențiale in formă de V încărcat de năruiturile în felii mari ale
malurilor După ploile puternice pereții continue să se nărue,
valea torențială să înaintaze spre podiș, malurile să se înclineze
iar vâlceaua să capete aspectul celorlalte vâlcele' Astfel de râpe
pot lua naștere și pe povârnișurile relativ culcate. începutul lor,
in acest caz e o frână. Evoluția formelor ide alunecare provo­
cate de apa subterană, pare să fie deci următoarea:'1 frani sau
alunecări în suprafață pe povârnișurile puțin înclinate,' alunecări
și năruituri lineare, năruituri ovale pe coastele abrupte.
Cazurile de alunecare descrise aci sumar au fost observate
de-alungul malurilor Dreshucei,' Teascului, Hâlbocei, Agaffo-
nuluf și văilor afluente; ele se întâlnesc însă pretutindeni în
jurul orașului Botoșani sau chiar la marginea lui (in Lipove-
nime de pildă) ca și în toate părțile podișului moldovenesc
între Șiret și Nistru.
Foarte natural că lărgirea fundului, modelarea malurilor
și înaintarea longitudinală a văilor să nu se fi făcut deopotrivă
de grabnic și intens în toate părțile podișului.
In general modelarea maluriior expuse spre W. la văile

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 21

longitudinale'] și spre N. la cele transversale a mers rrfai Încet,

din care cauză ele sunt mai râpoase pe când celalle mai ales
cele ce privesc spre Sud in direcția înclinării normale a stratu­
rilor, îndeplinind cele mai bune condițiuni de alunecare sunt
cu totul turtite De aci disimetria pomenită și tipurile de coastă
atât de bine desvoltate în unele părți ale podișului. Lărgirea
fundului din cauza predominări direcției SE. a urmat mai g<ab
nic la văile îndreptate în acest fel, eroziunea subterană mergând
mai reped , iar forța de transport fiind mai mare.

înaintarea in lungime s’a făcut în fine mai accentuat tot

la văile nounale. Pe podiș văile cele mâi lungi și mai evoluate
.unt cele cari urmează panta generală. Totuși văile de direcție
EW. sau WE. au jucat un rol destul de important în modela­
rea podișului și în desenarea văilor longitudina'e chiar. Intr’a-
devăr văile subsecvente întrerup monotonia văluirei de direcție
NW.ȘE. și stabilesc legături cari altfel ar fi fost foarte ane-
voiase, de-a latul podișului. Ele creiază, cum am văzut, coastele
ce se ridică semeț la Răut, Prut, Bahlui și chiar înăuntrul de­
presiune!. Tot ele în fine, întâlniridu-se prin capete, au silit să
se abată spre E. cursurile caracteristice pe cari le fac Bașeul,
Jijia, Mileiinui, Bahluiul, Cogâlnicul, Bacu etc. Abaterile de la
direcția normală suferite de apele mai mari din podiș se explică
deci prin captări succesive.

Bisirnetria bazinelor Prutului și Șiretului își găsește deci

lămurirea în diformarea colțului S.. W. al podișului ca
urmare a scufundării din sud.1) Tot această scufundarea redus
reactivarea eroziunei, deci începtul actualului ciclu de prefacere

1) In cazul acestora"e de învocat și influența vântului de NE. care

aprovocot sculptarea mal lesnicioasă a povârnișului expus bătăii lui.
2) v. și G. Murgoci: Cercetări geologice Dobrogea nordică An. Inst
Qeol, V pag. 472-73

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 22 Revista Moldovei

morfologică moștenitor al formelor de teren re^yljțite din pri.

mul ciclu. Lărgimea văilor, malurile în formă de pșeudo-terșji
și în genere formele îmbătrânite fără de vreme sunt datorite
mai mult sțructurei geologice (strate permeabile peste argilă) i|
apei de infiltrație de cât eroziuqei normale, recțusă la prea puțin
din cauza regimului sțepic ce stăpânește q bună parte
a podișului. ^bateril£ de la direcția normală a cursurilor
principale sunt vădit urmarea upor captări succesive petrecute
de la vale la vale prin intermediul văilor secunțiațe transversal
Tot acestor întâlniri prin capete a văilor subsecvente sunt da­
torite și coastele, chiar cele mai semețe din ppdiș. Foarte natu­
ral ca spre margina cuyefei sarinatice unde plasa de gresie și
calcar erâ mai la suprafață, și departe de iz vorujv apelor mal
mari, cestea să atingă înă’țimea celor de la Prut, Răul și
Repedea.
Se pare deci că singur procesul croziunei, structura^ geo­
logică și înclinarea primitivă ajung pentfu a explic^ morfologia
actuală a regiune!.

Vintilă Mihfiilescu,

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 HI
HI

PORUMBUL Șl PELAGRA.
ecolta slabă și ploile .nesfârșite din toamna
aceasta, cari au zăbovit coacerea, strânsul și
uscatul porumbului, compromițând astfel și
puținul ce s’a «produs, ne’fac să ne gândim
cu durere la împuținarea și stricarea pentru
| un an întreg a alimentului de bază al pd‘
I pulațiunei sărace, șir. în deosebi alcelei muncitoare1 de la
i țară, și, la lățirea pelagrei, care vlăguește atâtea trupuri,
I trudite și fără otrava' ei, atingând ■< și. pe capii, speranța
r refacerii de mâine.
Și totuși, cu oarecari măsuri, > răul s'ar fi putut pre-
r întâmpina de mult, căci, porumbul nu este un aliment de
L disprețuit, după cum nici pelagra nu? este o boală, de ne-
I înlăturat și! fără de leac.
Este adevărat, că acolo unde nu există porumbul în
alimentație, nu este nici pelagră;: dar nu mai puțin ade-
( vârât este, că nu tot omul care se hrănește cu mămăligă
devine pelagros, nici tot pelagrosul nu rămâne bolnav
toată viața.
Nu toți sătenii, cari mănâncă1 mămăligă de când s'au
născut, sunt peiagroși; iar cei mai mulți pelagroși, dacă
au putința și bunăvoința să se caute, se însănătoșesc și
se îmbolnăvesc din nou, dacă uită iar de sănătatea lor;
astfel că numai puțini dintre ei ajung victimele perioadei
/ terminale a boalei, care arată o intoxicație adâncă a or­
ganismului, manifestată prm grave tulburări gastro-intes-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 24 Revista Moldovei

finale, slăbiri profunde, psihoze și manii, și acestea încă

destul de des cu putință de vindecare.
Afară de regimul alimentar substanțial și de medi-
camentele tonice, cari au vindecat întotdeauna pelagra,
în timpul din urmă, un nou mijloc, autoseroterapia (tra­
tarea cu serul sângelui luat chiar de, la bolnav), dâ re­
zultate strălucite în spitale.
De altfel, pricina adevărată a pelagrei nici astăzi nu.
este pe deplin lămurită. Diferitele presupuneri asupra
cauzei producătoare* care ar fi: o intoxicație; 40 autoin-
toxicați, infecțioasă, fotodinamică, sau avitaminoza, sunt
încă și astăzi în discuțiune.
> Fie că ar fi otrava conținută în ciupercile porum­
bului muced, care intoxică organismul, după unii autori
italieni; fie că s'ar produce în intestin, sub influența mi­
crobilor de acolo și în anumite condiț uni- de nutriție,
niște autotoxine, după cum susțin alții; fie că ar fi o a-
devăratâ infecțiune produsă prin înmulțirea în corp a
microorganismelor găsite în porumbul stricat (aspargili
și penicilli), cum susține, printre alții și D-l Prof. Babeș;
fie, cu mai puțină probabilitate, că ar există în porumb
un agent chimic sensibilizator al luminei, care ar face
pielea mai sensibilă la razele solare, determinând astfel
începutul manifestărilor pelagroase; sau în cele din urma,
după o teorie mai nouă, că porumbul ar fi sărac, sau
i-ar lipsi vitaminele, substanțe cu o compoziție chimică
încă, nedefinită și destructibile prin căldură, dar cari au
o importanță foarte mare în întreținerea vieții, și că deci
pelagra ar fi și ea o boală prin carență (sărăcie, sau lipsă
de anumite substanțe), după cum sunt considerate și alte
boale, ca datorite hrănirii insuficiente si sărace în vita­
mine, ca rachitismul, scorbutul, icterul din timpiil râz-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista 'Moldovei 25
boiului și' âlt>le; in' sfârșit>oricum ar fi, chiar din pro­
cesul acesta, pe care i l’âu intentat pelagi ologii, reese că
porumbul bun nu dâ pelagră — afară numai de teoria
avitaminozei, care nu se' poate susține, intru cât țăranul
corisumă-mult borș de târâțe, și se știe că acesta este
foarte bogat în vitamine,—și deci numai porumbul stricat
este vinovat, și încă și acesta ajutat de o hrană insu-
i ficientă. >
i D-i Prof. Proca a dovedit încă din anul 1903, că
porumbul nou, mai bogat în apă și deci mai lesne supus
mucezirei, are o putere pelagrogenă mai mare ca cel,
iniatur, de unde reese limpede; marea necesitate a uscării
‘complecte, a porumbului, înainte de măcinare, la nevoe
prin aparate, sau cuptoarele;de. uscare.

Privit diri punctul de vedere alimentar, porumbul

are destule calități nutritive, după bum vom vedea îndată
pentru ca să merite, nu numai îngăduința, dar și toată
atențiunea noastră.
. Lăsând lâ d parte diferența de conținut în anul în
care* excelează grâul, și la Care porumbul răspunde prin
bogăția lui ‘în materie grasă; dacă avem în vedere numai
sărurile minerale, atât de importante în nutriția generală,
conținute îri coaje.' șl cari aproape se egalează și la grâu
și la porumb, cel dintâiu fiind ceva mai bogat în săru­
rile de Potasiu, Sodiu, Calciu și Fosfor, iar celalt între-
cându-1 pe acesta prin cele de Magneziu și Siliciu; și
dacă ținerp seamă, că aceste săruri, de altfel ca și o bună
parte din substanțele albuminoide, la preparațiunea obiș­
nuită a pâinei, sunt înlăturate deodată cu tărâțele, ceia
ce'nu se întâmplă la mămăligă, sau se întâmplă într’o

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 26 Revista. Moldove)

prea mică măsură, vedem că din. acest punct de vedere

mămăliga) poate fi privită, nu numai, ca egala, dar chiar
ca superioară pâinei. ,
Afară de aceasta, chimia biologică ne arată că al„
bumina porumbului conține nucleul pyrolic, elementul.de
bază în. .constituția hemoglobinei materia colorantă a
sângelui și .eșiejbogată și jn tyrosină. corp/ din care prin
dedublări derivă tyroidina și adrenalina; după cum vedem
două substanțe de o importanță, foarte•mareînecunomiaj
și, echilibrul funcțional al organismului; .
Iată deci că; mămăliga, alimentul nostru națibnaheu
care cei mai mu Iți dintre noi am crescut', nu numai1 eă
nu se rușinează a sta alături de pâine, dar are încă!' ca­
lități, cari acesteia din urmă îi' lipsesc. i!și- carie reCo?
mandă chiar în alimentația anumitor bolnavi' debilitași
cu tendință la demineralizare, ca tuberculoșii, rachiticii|ș. a.
Mămăliga se digeră mai greu, de , cât pâinea, dar
tocmai pentru .asta,, dând de lucru.mai mult intestinului,
nu predispune ,1a, consfipație;, este, în schimb mai.apetit
sântă mai ales, pentru unii dispeptici și mai la urip^
sunt Lmele, mâncăruri, cari pentru noi Rpmânii.. nici nu
s^poațe, închipui, cum s’ar putea mânca, altfel,de,cât.q|]
mămăligă,, de pildă(brânza de oi, brânza cu smântână»
hpțele acru < și ,unedje mâncăruri grase cu carne de porc,
ca să,.nu citez o, întreagă serie de alimente, cari formează
o.bună, parte din. lișta de mâncare, a celor mai rnul(i
dintre noii.
Asa.se explică' pentru» ce țăranul nostru, muncitor
de pământ cu regimul lui alimentar puțin variat, nu se
poate lipsi ds mămăligă.
Dacă hrana exclusivă cu porumb, este insuficientei
poate da pelagră, nici grâul nu poate întreține singur

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 ' 27

nutriția animalelor superioare, căci fiziologia experimen­

tală a dovedit că un câine; hrănit exclusiv/cu pâine, nu
rezistă și moare în-eâtevaJiini. ..-Aceasta poate fi un ar­
gument mai mult în favoarea yariațiunei alimentare,mai
ales pentru bfh; care''este o ființă Eminamente omnivoră.
Așa dan/nu 1 scoaterea mămaligei din-hrana-țăranului
lnnfayoareai pâitiei, trebue;s'o urmărim/* ci deprinderea și
ajutarea lui de a asocia mămaligei o hrană -mai variată
și, mai substanțială, 4 și mai ales :să ne "’silirfi a-l' ajuta să
aibă im porumb de calitate bună, la timp copf și bftie
usqat. ;
Pentru -aceasta însă' trebuE să-i punem1 la îndămână
sămânță bună, unelte Și'vife, și mai "ales cuptoarele de
uscare, obligatorii* ceh puțin în regiunile nordice și .celp
muntoase, cu epoca de‘ coacere târzie^ și în timpirb toam­
nelor ploioase/ta în anul acesta. ’
Dar măsuri de acestea au mai fqșț, recomandate și
lototdeauna lășațe pe ultijjiul. plan, dacă nu uitate, pen­
tru, c^îngrjjir.ea șăn|ță.țji publice și, în deosebi. aceia a
populațiurjii rurale, de la care totuși[se.așteaptă refacerea
țării jȘL regenerarea neamului, a fost și este încă cea din
urmă dintre preocupările- tuturor.conducătorilor wemel-
pjțci.ftj statului lucru care se vede și». din> aceia că, afară
de epidemii} toate celelalte flagele carrbântue țărănimea^
ini. frunte cu^ pelagra, paludismul și sifilisul; sunt tot așa;
dacă nu-și mai >în floare astăzi, ca acum douăzeci de ani;

Dr. Hi VAS1LIU

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 2S Revista Moldovei

NOTE
Valoarea științii în concepția bolșevică

D-l Grigore Alexinsky, fost profesor la Moscova și a-

cuma refugiat în Franța ca membru al grupului academic
rus din Paris, publici în Revue Scientifique No. 19 a. c.
numele câtorva din cei mai iluștri reprezentanți ai științu
ruse, distruși de bolșevici.
Teroarea roșie din Rusia lovește așa de crud pe inte­
lectualii cei mai de samă, în cât știința rusă acuma este ca
și inexistenta. De curând, 200 învățați au fost închiși la Mos­
cova. Intre aceștia istoricii bine cunoscuțî : S. Platonofi șl
A. Kizevetter ca și filosofii Berdyaeff, Lapșin și Lossky.
Regimul comunist în patru ani a perdut 120 reprezen­
tanți eminenți ai științii : fizicianul Kolli, medicul ilustru
Gutnicov, fiziologistul Gendre, au fost împușcați. Geologul
Armachevski, chimistul Speransky și marele filolog slavist
Florinsky, ca și istoricul și pedagogul ucrainian Naumenko
au avut aceiași soarta din ordinul comisiunii extraordinare
pentru combaterea contra-revoluției.
Institutul de fiziologie din Petrograd, încă acum 25 ani
era unul din cele mai bine înzestrate din lume cu profesori
iluștri, cari au adus științii medicale mondiale serv’cii inco­
mensurabile. Comisarii poporului rus au distrus orice urma
de știință nu numai în Petrograd, ci în toate centrele mari
din fostul imperiu ca și cum știința pentru bolșevici ar fi
fost o calamitate.
Marele zoolog Aojevnikov din Moscova, ca și ilustrul
fiziolog Vartanov din Petrograd și alții au fost împușcați ca
niște criminali.
Cei cari n’au fost uciși, au murit de mizerie fiziologică
sau ne mai putând îndura regimul teroarei s’au sinucis, on

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 20

au cftzut victime tifosului exantematic, care decimează popu­

lația rusă do la 1918 încoace.
Profesorul Kossorotov, de la academia medicali din Pe­
trograd, savant eminent, a murit de foame pe strada In aș­
teptarea porției de hrana In țața unei cantine sovietice, căci
servitorul gândirii și a științii trebue în Rusia sovietică să
facă coadâ împreună cu toata populația, așteptând bucata de
pâine a sovietului,
In revista oficiala «Presa și Revoluția*, comisarul po­
pular al instrucțiunii, Lunatșarsky scrie: <Noî avem trebuință
de o cenzura care sa suprime chiar și pe cele mai mari op°re,
dacă ele ascund un spirit contrarevoluționar».
AȘa dar, nici vorbă nu poate fi de libertatea gândirii
în Rusia. Tot ce nu este bolșevic, acolo este contrarevolu­
ționar și deci demn de suprimat. Au înțăles bolșevicii că
știința nu poate fi decât antirevoluționară ca și orice gândire
puternică și în consecința au distrus-o.
Dar n’au înțăles oamenii teroare! roșii că știința va rea_
pare ca ceva necesar evoluției progresive a nmului; ca știința
e una și aceiași în toată lumea și ca trebuind să se reiveasca
și în Rusia pe mormântul celei vechi, va lovi de moarte bol­
șevismul.
Câte generații vor mai trebui sa trăiaspă acolo până la
reînvierea acestui tezaur î Până atunci, întunericul și anarhia
vor stâpâni tot șesul rusesc.

I. V. LUCA

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 30
RECENZII
Prof. Dr. N. Leon—Amintiri;
Viata Româneasca 1922. Preț
30 Iei.
«Din cauza scumpetei extra­
ordinare a hărt'el și a tiparului
amintirile scrise ) după 1916. ,
vor apilrea mai târziu» ; așa
închee autorul volumului de
față. Și totuși, cartea aceasta
este tipărită pe o hârtie foarte
bună, cuprinzând și o sumă de
clișee autografe. .
Ce cuprinde ? „Amintirile1'
D-lui prof. Dr. Leon d pe când
își complecta studiile de spe­
cialitate în vestita universitate
germană din lena. Firește, se
vorbește aci, despre această
„fortăreață a Darwinismului“
cu entuziasm și cti respect.
Marile figuri care au ilustrat-o
—în frunte cu Ernst. Haekel—
sunt amintite cu drag și une ori
cu amănunte chiar insignifiante.
Numele lui Lang și Kukenthaî
— când e vorba de institutul'
de zoologie; al lui Prâger și
Hertwig—când e vorba’ de in­
stitutele de fizio ogie și anato­
mie; numele lu> Sthal,Kalkow-
sky, Eucken și Liebmann revin
mereu, cu fiecare pagina pline
de admirația D-lui prof. leon.
Amintirile continuă apoi cu
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Rdvi'sta’ Moldbvti
activitatea desfășurată de au­
torul lor, după întoarcerea de
la lena, la lași și Biicureșli.
In primul rând, faptul în sine
de a-ți însemna cu, pietate a-
mintirile ce ți-au fost dragi, e
un lucru prețios. înseamnă ca
ai suflet-, de vreme ce fărâmi
dintrânsul le ai aninat de oame­
nii:,și de lucrurile cu care ai
venit în contact; Bunul obicei,/
—remarcat' și în aceste’ ami’rt-
tiri,— al foștilor studenți ger­
mani, de, a nu înceta legătura
cu universitatea în care au în­
vățat, obiceiu car,e la n,oi e cu
totul necunoscut, ar trebui să
ni faca sa-1 adoptăm, de vreme
ce vedem că rodește aiurea din
belșug, .
Se cunoaște însă căD-IProf,
Dr. Leon nii are și darul scri­
sului Amintirile sale, deși scrise
cu ingiijire, într’o înșiruire
firească-, nu trezesc totuși măcar
începuturi emoționale. Ba din
potrivă, unele digresiuni, țâra
nici o legătura cu amintirile,
strică ansamblului; și .însăși,
prea deasa noră personală, re
ferirea' prea vădită a autorului
la sine însuși, jenează pe cititor.
D-l Prof. Dr. Leon promite
 Revista Moldovei 31

încă un volum cu amintirile Les Iheories d’Einstein par

sale de după 1916, în care, de­ Lucian Fabre.
sigur, oameni și fapte de la noi «Einstein et l’univers» Char­

vor veni la rând; II rugam pe les Nordmann.

autor ca; măcar în acela să stee Din toate reiese clar că Ein­

personal, ceva mai departe, stein a dus știința pe calea pro­

lăsând pe primul plan numai gresului cu mulți pași înainte.

S’a ridicat deasupra lui Co-
ce spline și nu' po cine spune.
pernic a lui Galileu și chiar a
c. Op. lui Newton, care a descoperit
cea mâi generală lege din uni­
Expos6 6lămentaire dela theo- vers' : legea gravității universale.
. rie d’Einstein, par Jean Becque- Einstein a descoperit că meca­
tel. (Collection Payot 1922). nica ascultă de legi mult mai
Teoria lui Einstein a ajuns subtile decât acelea arătate de
astăzi.la modă, deși înțelegerea înaintașii săi, cari n’au apreciat
și studiul ei, cere ceva mai mult de cât, cu aproximații grosolane
de cât cetirea unui volum. adevărul.
Ideile noi trebuesc totuși răs­ Se credea până la el că spațiul
pândite și nu; este chestiune și timpul sunt absolute. Einstein
ori cât de îndapărtată de sfera ne învață că aceste date în care
noastră de acțiune, care să nu încadrăm noi fenomele nu sunt
ne intereseze. Ba, poate din nici absolute, nici independente
contra. Cu cât o chestiune e una de alta
mai streină de goi, cu atât sun­ Se credea până la el că masa
tem mai curioși să știm in linii și energia sunt două lucruri di­
largi macar, ce cuprinde. ferite.
Recenzarea acestui volum ne Einstein ne învață că masa se
dă prilej să indicăm câteva puncte confundă cu energia.
din această teorie. Universul pe care până acum
Poate fi de folos pentru ce­ îl știam că are. 3 dimensiuni,
titorii. pe care-i interesează ches­ după Einstein are 4 dimensiuni,
tiunea in afară de volumul a- a 4-a dimensiune fiind timpul.
mintit și următoarele : Acest Univers curios nu mai
La theorie de la relativii res- este infinit, cum credeam noi
treinte et generalis^e par Ein­ până acum, ci Einstein ne în­
stein. vață că el. este limitat deci și

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 32
cantitatea de m iterie, care există
trebuie sA fie limitată. Mecanica
clasică fată de mecanica lui
Einstein este ceea ce reprezintă
mijloacele de măsurare a stră­
moșilor noștri cu prăjina, oca
etc. fată de mijloacele precise de
măsurare întrebuințate denoifas-
tăzi până ia o miime de miligram
și mai mult chiar.
Pentru știința ideile lui Ein-
stein înseamnă o revoluție, mult
mai mare de cât aceia pe care
a adus-o răsboiul în concepția
noastră asupra fenomenelor so­
ciale.
Cartea lui Jean Beeguerel, cât
și celelalte lucrări amintite evi­
dențiază prin diferite metode,
aceste adevăruri.
O. H.
Doctor I. Ettinger. îngrijirea
copilului mic^ [Edit. Librăriei So-
cec. Preț 7 lei 1920).
Iată o carte eftînă și bună,
ceea ce dela război încoace cam
rar se întâmplă. Aceasta dove­
dește că autorul a fost mânat
numai de intenția de a fi folo­
sitor altora, fără nici un profit
material pentru sine.
Din experiența în creșterei
odraslelor sale proprii, cât și din
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Revista Mold
aceea de profesionist, DOcț
Ettinger a înmănunchiat o I
de reguli și observaiiuni înțr^
volum, care poate fi de
folos marnelor tinere. Aceșiea^ |
multe ori, se află ui ’mpas faZ
de cele mai mici tulburări, ce|J
suferă organismul copilului |Qf
și îndrumătorul cel mai prețiOj
este o carte de asemenei naturj
Micuțul nu ese regulat afară
deschidem cartea la capitolul
clisme, clistire, sâpunele, și ve.
dem imediat ce este de făcut
Apare pe pielea micuțului vre-o ■
bubă, ce alarmează pe grijulia I
mamă, n’are decât să deschidă I
cartea la capitolul boalele pielei I
și va afla acolo, cauza bubei
și mijlocul de , a scăpa de ea.
Și astfel la orice întrebare ce
ne-o punem,. în cursul desvol-
tărîi copilului mic relativ ia alăp
tare, înțărcat, boale, boale mo­
lipsitoare, boMeie sistemului ner- I
vos, găsim deslegare prin acea- I
stă carte.
Ei ne scutește astfel de a a-I
lerga Ia doct r pentru toată ni- I
mica, cum ar face cine are grijă I
de copil și nu știe sâ-l crească, I
ori ne ferește de a cădea în ce I
lalt păcat și mai grav de a lăsa I
neobservate unele afecțiuni cari I
pot avea o înrâurire covârșitoare ■
în desvoltarea de mai târziu a ■
copilului. •) O M. |