Antologia Dobrogei Prozatori Si Poeti 1928 PDF

EDITURA LlTERARA A CASEI ~COALELOR
ANTOLOGIA DOBROGEI
PROZATORI ~I POETI
CU PRILEJUL CINCANTENARULUI
BUCURE$TI
CAS A $COALJ:,:LOR
- 1928 -
Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

,) I 10 J U
trq{lIq~, J-.t r
e rq(YQi. _.
Rrtj..- 0(0'0
S' a tniocmit ecessts antologie din

tnsircineree CASEl $COALELOR
penira cinstiree anei jumatifi de veac
de csnd Romania $I-a esezet hoterul
in oedal Marii Negre.
AL. LASCAROV MOLDOVANU

~i
APOSTOL D. CULEA
Ostenitorii

VICTOR CRA5c5CU
Cum a capatat Sarichioiul Vie!

De lrei zilc ele cand ploua, trei zile de cand
pescarii satului Saricbioi asteapta sa incetczc
ploaea, cu sa plece in mare pe la zauodurile lor,
unde negresit pestelc VH j'j dal peste carligclc
de otel slobozite in apa.
Ploaea illsa en dinadins urmeazli a didea llI3.-
runta, rece, deasa en prin siUi. Cerul lot e inchis,
1lU S{' zareste nici () geana de holtri albastra, nici
o razi'i de lumina. nici narlejde de a se schimba
in spre seniu.
Cfite odata numai vantul dela apus aduce cu
'Sine 0 d\ceala, un f'rig. pe care 11 simt perscarii.
Dansi: plictisiti de trei zile de sedere sunt hota-
rlti, cu orice prel, sa plece.
Oume nii a~t~a nu's deprmsi a sedea pe-acasa,
a pelrecc acolea mai mult decat 0 zi pe sapta-
mana. ~i ('and stau acasa, stau mai mult pe la
cele Irei earciume din sal. Nevestele lor sunt mal
bucuroase, cand sotii lor 's dusi pe mare, caci
nltrnintrelea. tot ce Ie mai ramane din castig,
cade in mainile carctumarilor.
A patra zi spre seara vantul a incetat si ploaea,

4
de si tot marunta, e par'ca mal rara. Din casele

de pe malul Iacului Razlm, se-zaresc umbre esind
cu felinare in mana, scoborind malul lnalt at
lacului. De departe nu se vad oamenii, ci numai
niste stele cari sclipind ici, colea, se apropieau
de apa. Apoi tot clipind cand mai tare, cand mai
tncet, la fiecare suflare a vantului, se oprese
langa apa si umbrele omenesti inccp a misca
luntrele de pe 'nisipul malului, cate doi la fie-
care luntre. Peste un sfert de ceas, pe apa neagra
a lacului, pe mal, llU ramiisese nimeni de cat
batranul Sidor cu nepotul sau Ivasca. un baetel
de VI" 0 zece ani.
Sidor e batrfm tare, sl puterile sale de mult
s'au pierdut. El n'ar mai trebul sa lucreze, dar
nevoia face lot, nevoia si aeuma pe vremea asta
11 scotea in mare, cacl de nu esea, mane nici
el, nici baba lui, nici nepotul nu ar ave a ce
manca. Trei baeti pe care Ii crescuse, au fost
deodata Inghititi de mare, i-a ramas numai no-
ra-sa c'un nepot, pe care batranul n 1ua cu
dansul ea ajutor.
Se sileste batranul, se sileste pentru ca rnci
el, nici Ivasca n'au destula putere sa Implnga
Iuntrea de pe mal in apa.
- Diavolii... n'au putut sa rna astepte PUP.ll ... ~
aeum pleaca singuri ... dar lasa, va veni si timpul
meu ..., bolboroseste batranul intre eei doi colti
ce I-au mai ram as in gura, tmpingand din ras-
puteri luntrea.
- Ce Iaci, rna! Ivasca, unde dracul te pitesti
. eu felinarul, nu vezi unde trebue sa-mi luminezi ?
Cauta sa nu te trezesc eu ... Numai In dormit St j

5
Ia crap at esti bun ... ; cand e yorba de treaba, esti

mai rau decat 0 muere. .
Baeatul atins Ia inima :,ca-l socoate muere, cu
manie, ridica felinarul in sus, tncat lumanarea
se rasturna, pica, si deodata toate au cazut in
eel mai adanc intuneric.
- Ce-ai tacut, idole, ce-ai facut, c~p sec? Pof-
tim! Acum pe vantul asta, sa aprinzi lumanarea,
bata-te-ar pustia sa te bata 1 Cu tine numai te
umpll de pacate I... lute! fuga acasa ~l aprinde
Ielinarul.i..
Baeatul abea neplangand de necaz, apuca lu-
manarea, sufla in muc ca 5'0 aprinza, si ne-
reusind se duse cu fuga, urea tarmul lacului,
~i se oprl la casa cea mai din margine. Batranul
pescar incerca sa mai implnga greoaia luntre si,
neizbutlnd, se rezima de luntre, asteptand eu
rabdare intoarcerea nepotului, Buzcle lui ell mu-
stali albe si lungi, sopteau cuvinte de ocaril ~i
manie.
r= Sa rna lase ei pe mine, om batran '! Apoi
sunt crestini '! Ba mai rai de cat niste eretici...,
de .aceea si pestele nu se mai prlnde., ne-a
parasiL si e1... Ce, par'ca Dumnezeu nu stie el
ce face? Ba pre a bine stie,
o suflare de vant Ina caciula hatranului si
cat pe ce sa n'o arunce In apa. 0 lnjuratura
strasnica es) din gura batranului contra tot a-
cestui Dunmezeu, pe care VI" 0 zece secunde it
Hl.cea rasbunator penlru pacatele tovarasilor siti.
- Sa-~i plesneasca ochii, sa te faci uscat ca nn
vreasc, sa nu te aprinda nici foeul, daca imi esti
':1.~a.... sl cea mai parsiva cactula care 0 am,
~i pe aceia ai vrul sa mi-o iei... Bravo, halal sa-ti

6
fie!... $i uianios bah'anul scuipa lntr'o parte.

Dar dupa 0 clipa de gandire, glasul lui din non
se auzl:
, . - Doamnc iarta-ma, ce zic eu.i... iarta-ma
Doamne, ca doar nu sunt nici tatar, nici ere tie,
ci crestin pravoslavnic. ~i batranul scotandu-si
cu stanga caciula din cap, cu dreapta l~i tactl
o cruee mare de trei ori, apasand cu tarie in
frunte, pe umer i si pe hurta.
:;: * :::
Vantul aproape lncetase si nurnai zgomotul

valurilor lovite de mal si aruncate tndarat so
auzea.
- Ei bra va, asa Imi place ~i mie, dar nu tot
vant si vant..
Batranul casca tare din nou, factI 0 cruce ~j
se uita in sus spre casa, sa vaza de nu va zarl
pe nepotu-sau cu f'elinarul. 0 steluta sclipea 111
departure, ivindu-se, si din nou pierzaudu-se,
dupa cum baeatul ridica sau lasa mana In jos.
- Eaca-ta ca vine si pungasul meu ... Vantul
a stat ~i peste 0 jumatate de ceas vorn ajunge
si noi pe cei-lalti tovarasi, plesni-le-ar ochii sa
Ie plesneasca, Zicand asta, batranul a scuipat,
dar luandu-si searna, zise numai de -cat:
_. Doamne iarta-mal Ce am eu cu dansii ? Ei
n'au vrut sa rna astepte ? Mare lucru. Sl batranul
din nou si-a Iacut de trei ori cruce, eu crucea
cea mare lipoveneasca,
Da puturos lmi esti. baete. esti bun de tri-
mes dupa moarte, asi mai trai lung cu line: ...
Ridica felinarul, pune-l aieL. a~a... bine ... impinge
de fund ... Odata, inca odata, inca odata, .. hLi...i:

7
hu ...u ... ! A~it..bravo, iata-ne in apa, acum pune-te

III carma, tine la stanga ..., Ia stanga, la stanga,
zic... ca ne va rasturna. Acum e bine, inca la
stanga,
Luntreu, apucata de sivoiu, care in Iocul acesta
e foarte mare, cand s'atunda, cand din nou se
arata pe crestetul valurilor ca 0 coaja de nuca.
In departure abea se zareau felinarele celorlalti
,pescari.
- Ceo zici, Ivasca, 'ii vom ajunge ?
- Mare lucru! Se tntelege ca-i ajungem, numai
de cat.
Ivasca grae,) en un om batran, Baetelul asta
ca de 10 ani, mai muIte vazuse, suferise ~i
~tia mai multe de cat un om batran din oras.
- Unchiule, sa intindem panza ?
Asteapta I i~i voiu spune eu.
Era pe la miezul noptei; cocosii din satul
vecin de pe malul Iacului, tncepura a canta;
dintaiu dadu de veste unul, pe urrna tncet-tncet,
ceilalti totl urrnara pilda.
- U\nUi cocosii, zise batranul.
El se uita in sus, unde spre rasarit se zarea
o dunga alburie tntinsa de la un capat pana la
cclalalt at cerului.
- Mane vorn avea zi Irumoasa, daca nu se va
schimba vantul., pacatele noastre ... Batranul n'a-
puca s:1-~islarseasca yorba, cand deodata luntrea
se lovl de ceva, se rldica in sus, si un val mare
de apa naval] in luntre.
- Ivasca, hei ai adormit? tine la stanga, ca
dam peste mal.
Batranul I:1sa Iopetile, apuca un caus de boslan

8
si repede lncepu a varsa apa, Dupa un sferl de

ceas de lucru in tacere, batranul tncepu iar:
- Nu e de mil' are c'ai adormit; esti somnoros
de felul tau ... era sa ne dueem pe lumea cealalta.
Baeatul nemultumit de apa care-i se varsase
in. cizme, ~i trezit de baea neasteptata, bombanl
Incet- intre dinti.
- Cane batrtm ... numai stie Sa ma lot rada ...
par'ca eu am oehi de eueuvea sa pot vedea si
noaptea... asi vol sa-l vad pe dansul la carma.
- Ce lot bolborosesti aeolo? lntreba mos-
neagul.
- Zie, ca ~i singur ai fi dat peste buturuga
draeului de salcie ... Par'ca se vede noaptea!
- Adevarat nu se vede, dar pentru asta omul
are urechi ee nu vezi eu ochii, auzi eu ureehilc ...
Se Bicil 0 tacere, Baeatul suparat, tacea; ba-
tranul manics tacea si dansul, numai lope tile
paraeau sub silintele unchiasului, ca sa dea lun-
trei iuteala mare.
Incepea a se lumina, insa lumina diminetei
era posomorita, ea intr'o zi de toamna, eu toate
ea era la inceputul lui Maiu. Pe eerul cenusiu,
repede fugeau niste nori grei, mari, negri, ca
niste mosoroae de gunoiu, aruneat de 0 mana
llr~a. Goniti de vant, si par' ea se mtreceau.
dadeau busna unul peste altul, se amesteeau
pentr' 0 clipa, se gramadeau tntr'un :munte urias,
~i din nou levitt de suflarea vantului se risipeau
pe tot eerul.
- Yom avea zi urlta, intrerupse unehiul, 111-
torcand Iata spre baeat.
- Par'ca spusesi ca vom avea zi buna ? ingana
Ivasca ironic.

9
- Niei data asta n'am noroe ... Ce pescuit,

cand e cerul negru ca groapa? mai adaoga el
eu ton de adevarat cunoscator al timpului.
Batranul Hisa lopetile, scoase 0 carpa din san,
i~i sterse fruntea asudata, i~i faeu 0 cruce, sop-
tind cuvintele rugliciunei. Baeatul lasa ~i el rna-
nerui carmel ~i faeii in totul ca batranul.
Dupa asta amandoi se pusera pe lucru. Peste
un sfert de ceas baeatul zise:
- Mosule, sa mai tree eu Ia lopeti, vin'o tu
,1a carma, vad cit nu mai poti., mergem prea
tncet.
- Auzi mucosul, el vrea sa vie la lopeti, zise
batranul; stergeti mucii, ~i apoi vei veni.
Dar in suflet batrunul era multumit, de pur-
tarea nepotului.
- Sa viu mosule ?
- Astamplra-te, zie, ea din nou vei rasturna
luntrea.
Baeatul nemultumit, iar se supara pe mosneag.
~i cate nu i-a mai vorbit batranul, toate erau
de prisos. Ivasca era suparat foe.
De astadata vantul se schimba si sufla in do-
sul luntrei.
- Aeum Ivasca, se tntepenim panza, si ne
vom duce, ca sageata.
La aeeste vorbe magulitoare pentru ureehile
baeatului, el repede se scula in picioare, pe urma
din nou se dadu la locul sau dupa ce prinse
o panza, carpita in mai multe locuri, de un
drug, care tinea loeul catargului. Vantul umfla
panza ~i luntrea impinsa inainte, lncepu a [uca
pe Iata apei,-cand afundandu-se eu nasul in adan-

to
cime, cand din nou apucata de valuri, aratan-

du-sc pe crestetul lor.
- Acum, flacaule, [umatate de ceas de mers
si vom ajunge la Cosa ...
- Cine stie unchiule... de nu se va schimba
vantul.,
Copilul nu mantui Yorba, cand un val mare
dadu pe deasupra luntrei, lua caciula baiatului
~i 0 arunca departe in laturi.
- Ai patit-o voinicule, nu stil sa-F pui 0 ca-
ciula pe cap, vei fi ~i fara dansa, sa te inveti
minte, trantore ....
Ivasca se uita cu lacrami in ocbi dupa caciula,
care acum abea se zarea pc apa.
- Nu face nimic ... imi cumperi alta, mormal
el incet, scarpinandu-si ceafa si dand eu 0 mis-
care de cap in 0 parte parul care li cadea
pe ochi.
In departare se zarl un val de nisip lung de
vr'o 200 de metri, peste care valurile eu Iurie
nespusa, unul dupa altul, ca niste [api, sareau
din mare in lac si Inapoi. Acest loe se numea
"Cosa". Spre stanga se vedea inverzind mar-
ginea mlastinei ~i un pise de nisip pe care vr'o
20 de luntri de curand poposisera; la dreapta
malul rnarei, cal priveai cn ochii, era ocupal
de niste bordee acoperite eu sluf. ,.zavodurilc'·
pcntru prinderea pestelui.
lei, colea, pe la bordee se zareau mici ghemuri
de fum, care apasat de umezeala aerului se ros-
tog ole fl pe pamant. Aeolo "cuharii" pregiUe:l
pranzul pescarilor.
In slur gaitele incepusera cantecul de dimi-
neata. stoluri de rate si ga~te salbatice, zgomotos

11
sburau pe deasupra piscului, dar speriete, des-

coperind gloata de oameni, deodata carmeau
tntr'o parte si, lnconjurand piseul, greoae ca-
deau pe lac.
Vantul aproape incetase, dar marea Inca Iu-
rioasa de uraganul noptei trecute, asvarlea mun]i
de apa spumoasa peste valul de nisip, care des-
parte Iacul Razim de dansa,
Incepuse a se lumina de ziua cand luntrea
l>atrfll1ului atinse ~i ea talpa piscului.
- Bine ai ajuns mos Sidor... zise unul din
pescari.
Batranul, clatina din cap, dar nu dadu nici
un raspuns.
- Bine ai venit, mosule, ..., ce n' auzi ? zise
l>iHranului un Ilacauan, apucand lunlrea batra-
nului ~i tragand-o la mal.
Bine v'am gasit! Bine v'am gaslt, sa va
ajute ~i' voua Dumnezeu cum m'ati ajutat si
voi pe mine.... In zadar, cand Dumnezeu nu
vrea, dracul nu poate sa va ajule nici pe voi
"pravoslavnicilor" .
Batranul tacu, se cohort din luntre ~i incepu
a-si pregati navodurile.
Se Iacuse ziua. Cerul inca plin de nori, arata
pescarilor di VOl' avea 0 zi potrivita, caci pe
ici-colea un petec albastru se zarea Intre mul-
timea neagra a norilor negri de ploae.
Unii din pescari se indreptara spre "zavoade",
ultii se desparteau de mal, si luntrele lor ca
niste puncte negre abea se vedeau pe supraf'ata
apeL
Deodata departe, departe, par'ca din Iundul
marei 0 Ilueratura ragu~ila ajunse Ia auzul pes-

12
carilor. Vasul care daduse semnalul de alarma

nu se vedea, dar alta flueratura mai lamurita
arata ca se apropia spre "Cosa". A treia fluera-
tura se auzi, sl totodata un nor mic de fum' alb,
se arata la orizont deasupra valurilor. Se vedea
ca .era un vapor care 'facea to ate" silintele cat
de curand sa ajunga la mal.
Din luntri [umatate inca mai ramasesera pe
mal. Mos Sidor cu nepotul sau nu plecase niei el.
Multime de peseari, fara a se sfatul, intr'o
.clipa se apropiara de luntrea batranului.
- Ei Mos Sidor, ce faeem? Auzi cum rage?
Cere ajutor.
Batranul numai tndesa mai tare caciula pe
ceafa ~i nu raspunse nimic.
Toti pescarii se adunara acuma tmprejurul
lui Sidor.
- Ce taci batrane? Oamenii cer ajutor, nu e
limp de gluma.... vrei sa te razbuni pe noi,
tnecand pe altii.,.. Nu' e frumos ... se auzeau vorbe
din toate partile.
Batranul tncepu a pierde rabdarea, dar gura
lui si de asta data ramase tnclestata. EI numai
cu 0 putere, pe care n'ai fi putut-o presupune
in aceasta momie de 80 de ani, uscata si fara un
strop de sange in obraz, apuca nasul luntrei, it
carml spre apus, dadu luntrei 0 tmpinsatura,
dupa care ea ajunse pe Iata apei.
- Acurn puii mei sa vorbim: ziceti di oamenii
cer ajutor, ca pot sli. piara., asa oeste...; dar... ce
va opreste Sa Ie dati ajutor, n'aveti de cat sa va
suiti in luntri... Intru ceea ee rna priveste pe
mine, spun: sunteti porci, ~i nu voesc sa am eu
voi nimiel Dumnezeu sa va ajute, pleca]i fara

13
mine, nu voesc sa fiu 'data asta ataman ... Am spus.

Ivasca sedea la carma ~i astepta pe unchias.
- Mos Sidor, mos Sidor, te rugam cu totii, nu
lle Hisa, aide cu noi.; nira 'tine nu facem nimic ...
va fi rusine in vecii vecilor pe tot "Sarachioiul"
.ca sub ochii nostri am lasat oamenii sa se inece.
.Mos Sidor in genunchi te rugam ..., cerem ertare;
de, stim bine ca am facut cu tine 0 p orcarie ...,
-earta-ne si tu ... Pe Hristos I'au rastignit jidanii...
'~i el i-a ertat., doara nu esti tu mai presus de
Hristos!
Acest din urma argument paru ca I-a indu-
plecat pe batran, mai cu seama ca pe mal, ade-
varat, vr'o treizeci de oameni, stateau in genunchi
-cu capetele goale si i se inchinau pana la pa-
mant.
- Sa va erte cel de sus ..., eu nu rna supar pe .
'VoL. vreau numai sa va invat minte ; cand e la
.adeca atunci: mos Sidor colo, mos Sidor pe din-
colo; ~i cand n' aveti nevoe, atunci, lasati pe mos
Sidor ~i plecati singureil ... Nu e frumos ..., sun-
teti inca tineri ....
Acum vaporul fluera neintrerupt. Mai nemerit
.ar fi a zice ca ragea ca un taur ranit. Se vede
-ea-si pieduse carma, cad valurile ~i vantul il
aruncau, 11purtau dupa voea lor. La fie care ri-
-dicare in sus se vedea dintr'o gaura mare lunga
partea de jos cum apa in un de uriese isbucea
-dinauntrul lui... Catarguri, panze, luntri nu mai
-erau .~i hogeagul era plecat la 0 parte. Se zarea
umbre de oameni cari alergau zapaciti.
Ca la vr'o suta de metri dela "Cosa", se in-
cepea 0 banca de nisip care se intindea de-alun-
gul ei. Era locul cel mai primejdios pentru vase

14
mari, caci adancimea acolo nu era nici de un

metru; chiar ~i luntrele cele mari ale pescarilor
numai pe· limp linistit; cand supratata marei
era ca oglinda, puteau sa treaca alta banca.
Curentul ~i vantul aducea vaporul spre acest
10c primejdios. Odata apueat si tras in nisipul
hancei, niei 0 putere omeneasca nu-l mai putea
scoate de acolo. Insa daca nu dade:) cu fundul
de ;nisip, atunci tras eu cangile ~i la 0 parte de
locul primejdios, putea inca sa ajunga la 0 midi
Inf'undaturil La \arm ea la vr'o patru sute de
metri dela "Cosa". Acolo adancimea eru indestu-
latoare pentru a-l putea opri aruncand ancorele.
Cum se Inrali~au aeuma lucrurile ('ril prea pu-
tina uadejde ca pesearii sa ujuuga mui curand
la dansul de cat eL sa dea de baucii, peutru ca
luntrele lor inca nu se deslipiscrii tit· mal ~i
departarea vaporului dela banca din ce In ce
sc micsora.
S' bogorn ..., otcealivai. ..i...
Striga Sidor, Hieandu-~i cruce ~i apucand carma
luntrei. La lopeti aeum in luntrea bulralluilli se-
deau doi zdraveni lipoveni eu niste grumazi ca
de taur. Ivasca sedea pe banca langa batdll ~i
facea. colac 0 Iunie lunga C'UI1 dlrlig mare la
un capat.
In fieeare luntre sedeau catc putru oameni,
doi la lopeti, unul Hinga. carina. l?i allul Illgl'ijea
numai de funia eu carlig ...
Luntrea atamanului pleca ea eea d'Intaiu, dupa .
dansa, una cate una, ea ni~te rale se pOl'neuu
alte luntri. In curand apa spumala a mtlrei se
acoperi de pUllde negre. Pu~in dUe PUp)), lun~
ll'cle s'au intins intr'o lin ie, lllllllUi IUlltrc[l ba-

15
lranului Sidor era cu vr'o 50 de metri Inaintea

lor. Era 0 incercare foarte indrazueata din par-
tea batranului a trece banca pe asemenea vreme,
-0 carmitura gre!?it:'i a luntrei a descoperit coa-
stele ei pentru a fi lovita de valuri tntr'o clipa
putea sa 0 rastoarne. Pentru a lnconjura hanca
nu era limp, caci vaporul, vazfmd cu oehii se
apropia de dansa.
Valurile ca niste munti, cu crestetul alb de
spum.a) Iugand repede tnainte, aruncandu-se u-
nul peste altul, amestecandu-se, Uicand zgomotul
unor bubuituri de mii de tun uri) furios navaleau
.sprc banca, ajungand aeolo se rostogolea in
sute !?imii de unde, zdrobindu-se de pielrele ei,
rniscand de pe fund nisipul, vapsind Iata apei
in galben murdar. 0 uriasa stanca de piatra,
in mijlocul bancei, care, pe vreme linistita, a-
pro ape pe [umatate se vedea din apa, iar acum
-era scaldata de valuri, ce treceau peste dansa.
- Ajuta-ne Doamne, ~i ne earta pacatele, zise
Sidor tare, carmlnd repede luntrea la 0 parte,
cand Ull val apucand-o, 0 ducea spre stanca
bancei.
- 0 data baeti I
Luntrea ridicata pe lopeti aproape pe sus) ca
sageata, trecu lntre doua stand mai mici, cari
ca niste dinti ai unui monstru se vedeau pc
dcasupra apei.
- Inca odata t
Din nou 0 silinta, din nou 0 saritura ~i lunlrea
trecu pe de-asupra randului al trelia de stanci
ale bancei.
Si tol asa, din saritura in sariturti, cand a-
Iundandu-se eu desavarsire, 'cand din nou esind

16
pe crestetul valurilor, luntrea batranului trecu

locul eel mai primejdios si, dand in adancimea
marei desehise, ca 0 coaja de nuca, incepu lute
a Inainta spre vapor, eare acum nu era mai
departe de 50 - 60 de metri.
Dar ce era eu putinta pentru batrflnul pesear t
eare eu oehii Inchisi, noaptea putea sa tread!

banea fara a-si zgaria Iuntrea, era earn greu
pentru ceilalti. Cand b:Hrallul a ill tors eapul
pentru a vedea ce departure ll desparte de to-
varasi, luntrile lor una dupa alta sareau de pe
stanca pe stanca. Pana acum mersese bine ~i
batranul tncepea a erede ea se va sfars] bine ;
dar toemai cand el zise: "nu-mi vine a crede
di se vor 'petrece toate asa de bine", se auz] 0
Iovitura, 0 paraitura ~i un "ajutor!" 0 luntre se
sdrobise de stanca ~i din nou zgomotul valurilor-
acoperl totul.
- Aha, se Incepe, Doamne milueste-ne, am Iost
prea indrazneti, Tu, Doamne, ne vorbesti si noi
nu te tntelegern ~i de-aceea ne osandesti l
o tnjuratura groaznica esl din gura batranului,
dupa vorbele-i blande catre Dumnezeu, pe care
acum se suparase. Luntrea batranului era prea
tnaintata, celelalte abea trecusera jumatate de
banca. Din nou se auzi 0 paraitura, din nou
un strigat de spaima ~i durere, ~i din nou zgo-
motul valurilor.
- Stati, ca nu merge a~a, - spuse batranul
Intor-candu-si luntrea ~i mdreptand-o spre banes.
Opt oameni, nu e gluma l Niciodata n'am pierdut
atatea suflete, zise batranul luntrasllor sal.
Ajungand aproape de apa galbena a bancei,
el lncepu a striga:

17
- Tine-ti mai la dreapta, mai la ... dreapta .

a! Ce, draeul, v'ati prostitl Mai la dreapta ...a .
ea va spargeti toti eapetele.
Din nou 0 paraitur,a a unei luntri, care sarind
tntre dona pietre numai atinse piatra eu coastele.
- Ce draeu I nebunilor, tine]i spre mine, drept
spre mine, pietrele sunt mai mici acolo!
Glasul batranului acoperea zgomotul valurilor.
Cu Iata spre banca, eu parul ~i harha fluturata
de vant, aeest mosneag de 80 de ani, rntrupa 'ill
sine puterea urieasa a unei rase de oameni, ase-
menea caret cu greu vei putea gasl alta.
Luntrile, una cate una eseau in marea sloboda.
Oamenii uzi de apa, se seuturau si varsau apa
din luntri, din eari unele erau pline pe un stcrt.
- Greu mos Sidor, fara tine peream eu totii.
- Dad sunte]l prosti l Ce, n'ati vazut pe unde
am trecut eu?
- Da, dar cine poate sa mearga pe aeolo, va-
Iurile dracului te asvarl la stanga.
Din 15 luntri, ramasesera numai 13, dar unele
dintre dansele erau eu marglnile sfaramate.
- Una, doua, trei., numara batranul, patru,
cinci.; nu va merge bine ... suntem 13, duzina
draeului!
- Scump ne costa incercarea, zise el lncet.
Aeum, insa suntern Ia slobod, Inainte baeti l
Vaporul abea se tinea pe apa. Oamenii toti se
gramadisera la piscul lui. Erau vr'o treizeci,
intre cari cateva Iemei ~i eopii. Un cane Terre-
neuve, mare, negru, latra Ia luntrele ee se aflau
acum la vr'o 20 de metri.
Luntrea batranului arunca InUiu funia eu car-
Jigul si repede se alatura de coasta lui.

18
Era un vapor Irantuzesc,

- Cine sunteti? tntreba batranul intr' 0 engle-
zeasca tngrozitoare.
- Vaporul "Le Jour" din Marsilia. Avem ca-
latori pentru Sulina! raspuuse capitanul.
- Ce fel de marfa aveti?
- Copaci, flori sl vita de vie!
o Injuratura 'inca ·ne mai auzita pe rata pa-
mantului iC~i din gura lui mos Sidor.
- To]i sfintii ~i Durnnezeii, apoi -pentru vite
de vie am pierdut noi 8 oameni?
Capitanul n'a tnteles pe batran, caci Ii spuse
repede:
- Dornnule, peste un sfert de ceas ne dueem
la fund, luati curand calatorii. Consulatul fran-
cez va platl cheltue~ile.
- 'Cochon russel mai morrnal intre dinti ca-
pitanul...
In vremea aceasta s'au apropiat si celelalte
12 luntri.
- Ce este mosule, ce stai 1a ganduri ? lntrebau
pescarii curiosi.
- Baeti ,va trebue copaci ~i vita de vie? in-
treba mosneagul,
Nu glumi .mos Sidor, cauta!
- Vaporul e incarcat cu burueni.
- Mii si mii de draci, de-am fi ~li ut noi asta,
nici dracu. nu ne facea sa pierdem 8 oameni.
Pentru burueni ne-a adus dracut aici?! injurn-
turi care de care mai salbatice se auzeau din
gura pescarilor.
Domnilor, racni capitanul, peste zeee mi-
nute ne afundam! nu stati Ia ganduri.

19
Mo~ Sidor, ~i privi tovarasii, prrvi vaporul,

marea, se scarpina la burta ~i zise:
- Cinci sute de lire daca dati, portiti, va
luarn, dar nu de la consulat, dela tine, nu vroim
sa avem treaba cu consulatul.
- Ce-ziceti, 500 de lire, am zis bine : rntrcba
batranul pescar.
- 'Bine, bine, cam putin, dar dad ai spus ...
hai sa mearga.
Capitanul s' a gandit putin si apoi zise: "Bine 1".
-- Legati Juntrlle! Luati rnai intaiu femeile ~i
"',
copu .....
Intr'o clipa toate cele treisprezecc luntri ca
niste lipitori s'au prins, s'au agatat de margi-
nile vaporului.
In luntrea batranului s'au cobori! doua Iernei
~i trei copii,
- Cam multi, ne ducem Ia dracul, pre a multa
greutate, zise batranul, 0 femee ~i un copil sa
se duca in alta luntre.
Capitanul spuse asta femeilor.
- Nici c'un pret: daca e sa murim, sa ruurirn
preuna, raspunse cea mai biUrana, iar cea ta-
narli plangea.
- La dracu, Iie ce va Il, daca ne vom acu-
lunda, numai muerea va fi de vina. Ivasca sai
in alta luntre... repede.
In zece luntri au pus pe toti cei 40 de pasageri
de pe vapor. In celelalte trei, putine bagaje carl
Ie-au mai putut scoate de pe sub apa ce cumplil
nlivlilise in catul de jos al vaporului.
Capitanul cu revolverul la brau, urmat de
{'ane s'a coboril eel de pe urrna de pe vapor.

20
- Mergem prin banes, tot cum am venit'? in-

trebau pescarii pe mos Sidor.
- Ce sunteti beti sau nebuni ?.. Ce vroiti sa
Inecati oamenii?
Batranul lua carma ~i carmul luntrea spre
apus.
Vaporul greoiu se lovl de banca si se culcA pe
-o coasta. .
Vantul de mult tncetase, dar marea tot inca
-era manioasa, valurile, desl tot mari, n'aveau
puterea lor de dimineata. Incet, incet, de pe
val pe val, cand afundandu-se, cand din nou
suindu-se, luntrele peste vr'o trei ore de lucru
cu Iopetile, au ajuns la marginea bancei, de
acolo au dat tntr'o apa cu totul linistita intre
banca ~i Cosa. Inca 0 lovitura de lopeti, inca
-0 tncordare ~i luntrea batranului ajunse la ni-
sipul ~armului. Vaporul nu se mai vedea din
.apa ~i valurile treceau peste locul un de fusese el.
Top cAUitorii sarira pe uscat, si se aruncara
unul in bratele altuia. Capitanul desprinse 0
geanta mare dela brau ~i ad pe nisip, una cate
una, numara lui mos Sidor 500 de lire.
- Adevarat, a~a ester Spuse batranul, te vei
cam fi suparat d-ta, dar ~i noi avem dreptate,
am pierdut 8 oameni, trei, patru luntri, 0 zi
de lucru, asta tot costa bani.
- Cum ~i cele 8 suflete pierdute, zise capi-
tanul razfmd.
- Tic W vine a rade, dar noua ba; au ramas
vaduve ~i copii dupa dan~ii ~i trebue ingriJiti,
-ce crezi?
- Ai dreptate, dar daca n'aveam 500 de lire,

21
ce taceati cu noi? Ne Iasati sa murim, sa ne

lnecam cu femei, cu copii?
Batranul se scarpina la ceata ~i raspunse mcet:
, - Noi stim dela cine sa cerem, noi suntem
saraci, dar de la saraci nu luam bani! Ai tnte- .
les? Ce e pentru un vapor 500 de lire? Dad.
se Intampla nenorocirea vaporului la Caierlez,
atunci ai fi vazut deosebirea intre Lipoveni si
Naholi. Canii de acolo pe mai putin de 1000
de lire nu va dadeau ajutor l Intelegi?
- Inteleg, sunteti buni si unii ~i altii I
- Daca-ti place, raspunse batranul.
Naufragiutii flamanzi ~i osteniti de atatea su-
ferin]e mancara la peste, baura la basamae,
dorrnira putin ~i catre seara, dusl de pescari,
mersera la Sariehioi, ~i de aeolo tot Lipovenii
i-au dus la Tulcea. Pentru ca I-au ospatat ~i
i-au dus la Sarichioi, pescarii n'au vroit sa Iea
nici un ban. '
- Ospatarea e una si lucrul e altceva.
Dumneata te-ai suparat ca ti-am luat 500 de
lire, ~i acurn eu rna supar ca-mi platesti panea
~i sarea in casa mea !
- Ciudati oameni? zise Francezul, tnsa toti
sunteti de treaba, ramat sanatos batrane I
Sa.-ti ajute Dumnezeu capitane! sa ne ve-
dem cu bine!
- Ba, sa ma Iereasca Sfantul, de asemenea
lucru.
Dupa plecarea luntrasilor cu naufragiatii, ba-
tranul pesear langa foeul facut cu stuf se a~eza
in adanci ganduri. Pe dinaintea ochilor sa.i tre-:
cura carduri, una dupa alta, ieoane din viata
S8. Iata-l tanar, voinie, celtmai euragios ~i eel

22
mai 'dibaciu pesear din Sariehioi. 'Jnsa era asta

de mult, foarte de mult., batranul oWi.. 1at a-I
tndragit eu vecina sa, iata-l lnsurat, iata intaiul
eopil, baeat voinie, gros, par'ca il vedea. Ba-
tranul flntura din cap, I'ji goni eu miscarea asta
roiul de tantari, eari bazaind n muscau de frunte,
ochi f;ii obraz.
Un vantisor abia clatina varfurile stufului, 0
o pasare 'de noapte 'in adancimea mlastinei l~i
c.:anta cantecul ei de dragoslc. Pe la bordeele pes-
carilor, de-alungul \armului, unul cate unul, se
aprindeau tocurile si Iumul asternandu-se pc
pamant si amestecandu-se ell mirosul de apa
de mare, gadiHl narile batranului pescar. Insa
mirosul Iumului se pare:1 mosneagului cam ciu-
dat, par'ca nu era stuf', un fel de miros de ceva
neobicinuit se raspandea in aerul de seara al
rnarei.
_' Ce sa fie oare? se gandl batranul, sa arda
sluf'? sa fie salcie ? De unde dracul salcie pe aice '!
Ce burueana oare sa poata da asemenea miros
placut, par' ca e 'in biserica. ..
Curios sa afle ee buruiana se arde pe la focu-
rile pescarilor, batranul infigand trei bete ~i
atarnand ceaunul eu apa pentru a pregati ciorba
pentru dansul si nepot, l1?i Iua caciula si se in-
drepta spre cea mai apropiata lumina.
Ce ardeti voi, baeti, de miroase a~:) de pHi.-
cut ? Intreba m01? Sidor pe euhariu.
Nj~te snopi de beti~oare aruneale de mal'C.
sc veue ('a de pe vaporul cel ineeat asU\ di-
minea\1t.
l'an s~ vau ....
- N:1. dar mi-au dimas puline; <In-Ie In oor-

23
deiul lui Timosca: esle lUI munte tntreg, poti

sa iei cat vrei...
Batranul se tndrepta mai departe catre al
treilea foe, care desi mai departe, ardea tare
c'o flacara alburie, raspandind un fum des.
Oamenii de pe langa foe pareau veseli, eaei
de departe auzeai rasetc. Foeul cand mai tare,
cand mai Incet, ardea.
- Prostii draeului s'au pus pe betie, bucurosi
ca au castigat putine parale., bolborosl mos
Sidor. - Dar traiti, bine, cum se vede, buna
seara copii!
- 'Blne ai venit, mos Sidor, multumim, i'an
sezl cu noi, bea un pahar de raehiu ...
- Ati uitat, zapacitllor, ca e Vineri astazi, ~i
ca nu se cuvine unui pravoslavnic sa ia rachiu
in gura ?
- Glurnesti, mos Sidor. Cand vorn fi 9i Hoi de
cate 80 de ani, ne vom pazl in toate zilele sil
nu bern, dar pana atunci inca multe vapoare
se VOl' cufunda ~i multa apa sarata vom inghiti,
raspunse unul de langa foc.
- Bern pentru mantuirea de pacate a sufle-
telor raposatllor Marcu, Jacob, Serghei, Ivan,
Nicolai, Feodor, Gavril ~i Pavel; Dumnezeu sa
le erte pacatele, buni oameni au mai fost ~i buni
tovarasi I zise alt ul.
- Dumnezeu sa-i crte! Batranul lsi scoase ca-
ciula si-si f~Cll cruce, ceilalti facura asemenea.
- ~i nu vrei, 1110~ule?un pahar, numai un
paharel.,
- Nu, frate, l1U beau, am zis ca e astazi Vi-
neri, dar un crestin nu se cade sa bea nici Vincri,
nici LUlU, nici Mercuri, asemenea nici frupt sa

24
manance, precum sl de alte mari pacate sa se

pazeasca. In viata mea n'am luat 0 picatura de
spirt in zilele de post si leata m'a pazit Dumnezeu
de multe rele,
- Dar copili ti i-a tnghitit marea, ai?
- Baetii mei erau asemenea niste stricati ca
~i voi, si de aceea Dumnezeu le-a scurtat viata ;
de s'ar fi pazit de bautura traeau si aeuma.
Beti morti au plecat eu luntrea si tot he]i au
mers inaintea eelui de sus ... E pacatul lor, BU
al meu.
Toti tacura, focul uitat in fierbinteala vorbe-
lor tncepu a se stinge.
- Ei, Miroane, ce faci, nu vezi ca Iocul se
stinge? Mai arunca vreaseuri de acelea.
Un baetan se scula ~i aduse un brat de vreas-
curi legate in snopurele. .
- Ce burueana sa fie asta, mos Sidor? inlreba
un pescar, marea arunca vravuri mtregl, arde
bine ~i da un miros par'ca esti in barbleria lui
Garabet din Tulcea.
- Sa vad, ziee batranul si Iua un snop, scoase
un betisor, it tnvarti, il sud, rupse 0 bucatica,
o puse la nas ~i spuse: "E vita de vie, nu pre a
aduce cu a noastra, dar totusi seamana.
- Dar cui dracul sa-i trebuiasca vita ea sa In-
carce un vapor tntreg eu asemenea fleacuri?
zise alt pesear.
- Sa vede ea trebuie, urma mos Sidor, pacat
c'o ardeti, mai bine luati pe-acasa ~i 0 puneti
in pamant.
- Dar, ee am tnebunit, tncepu un bAtran, sa
ne mai faeem ~i vieri?
Mos Sidor nu raspunse nimic, dar tncarca

25
un brat mare de snopuri de vita, zlse ramas bun

~i pleca spre bordeiul sau,
Apa clocotea in cazan cand batranul ajunse
acasa. Ivasca sedea langa foe foarte serios, ~i
astepta pe mosul sau. .
- Ce 0 sa faei bunelule, eu vreascurile astea,
sa le pui pe foe? Pentru asla le-ai adus?
- Sezi binisor, si cauta-ti de trcaba, vei vedea
tu ce voiu face din vreascurile astea, Ii riispunse
'bta..tranul, privind In Lumina Iocului ochiurile
unci vite scoase din legatura.
o bucata de peste sarat Iierbea in ceaun,
mosneagul puse 0 mana de ardeiu. Dupa asta
scoate 0 punga de pieLe deslul de mare.
- Una, doua, trci ..., zece, douazeci, treizeci,
se auzea glasul batranului. Treizeci de lire ... Ne
rnai putem carpi PUPI1... inca un vapor, doua
I$i scapam., Doarnne earta-ma, ce zie eu... do-
resc nenorocirea altora ca sa rna pot procopsl
eu putin. Batranul scuipa la 0 parte §i isi fact',
cruce.
Foeul incepu a se stinge, fumul se rnai impu-
tinase §i roiuri de tantar! folosindu-se de ash.
ell 0 furie nespusa navalira pe pescari.
- Ceorba e gata, ai sa mancam, spuse mos-
ncagul.
--- Sta]i ca va fac eu, zise Ivasca furios ~i tranli
un SllOP mare de stuf uscat pe foc. Foeul deo-
dala cuprinse stuful, limbi lungi de flacara se
inli nsera spre eel', fumul se ridica §i risipit
in toatc partile lnconjura pe eei dela foc.
- Al dracului fum, ce iute-i, zicea baeatul
Irecandu-si ochii.
_- Te tneci tu mai curand decat tantarii, spuse

26
hatnlnuJ. Lasa tantaru? baete, se raceste ciorba.

Mancara ill tacere, batranul era batut de niste
planuri, baiatul necajit de niste sgomote eari se
auzeau in stufaria mlastinei. Par'ca gemea ci-
neva trist si eu durere.
- Ce sa fie, mosule, auzi cum geme?
Batranul ridica putin capul ~i asculta, pe urma
I!?i Jaell 'cruce.
- Doamne, earta-le pacatele ..., sunt Ivasca,
sufletele celor opt tovarasi ai nostri, cari s'au
tnecat aslazi.
Baetul se mai apropie de mosneag, sirntea
par'ca nu sloiu de ghia\a ca i se sui in spinare.
El arunca priviri speriate inprejur. Noaptea insa
acoperise cu manlaua sa toata lmprejurlmea,
BU se vedea nici apa ,nici stufariile mlastiuei,
Focurile pescarilor ca niste stelute mici abea
clipeau in departare, Un vantisor reee tragea
dela mare si tantarii se mai rarisera.
- Sa dormim Ivasca, mane in zori trebuie sa
plecam acasa.
Baetul scoase din bordeiu 0 rogojina, aduse
doua cojoace, batranul aduse un vrav de H'tll
pentru dlpataiu.
- Stai Ia rugaciune, zise el serios.
Baetul ingenunchia langa hatrfm ~i tncepu tare
a spune "talal 'nostru'', dapa asta amandoi ba-
rura cate vr'o suta de matanii, apoi se Invelira
In cojoace ~i in curand 0 storaitura arala ca
batranul dorrnea. Baetul cu ochii inchisi, eu
cojocul tras pe cap ca sa se acopere de tantari,
se silea sa adoarma.
Dimineata inca erau stele pc cer 9and b~-
tranul zgaJtiH inceti~or pc baeat.

27
- . Scoala-te Ivasca, pulurosule, uite soarele

rasare si tu tot dormi ...
Baeatul sari repede, se Ireca la ochi ~i privi
cerul. Luna, c'un colt numai, lumina marea,
un drum lung lucios se Intindea pe marginea
mlastinei ~i un 'tipat ascutit ea 0 trambita se
auzea din cand in carid: striga lebada pe lacul
R azim, vestind sosirea iubitei sale.
- Unde ti-l soarele, unchiule ? Vad luna si uu
soarele.
=-Uita-te mai bine ... la dreapta spre rasartt..
~i dad esti adevarat perscar vei vedea. Baeatul
se uita. lung, lung. De buna seama 0 ceata rosea-
tica parea a acoperi orizontul. N'a mai vorbit
nimica ; trasera luntrea de pa mal in apa.
_. Tine la dreapta, Ivasca, cauta sa nu dai
peste vr'o piutra, zise -batranul, asezandu-se in
Juntrc ~i slobozind lopetile in apa, Pe fundul
luntrei Hinga batran erau puse 0 multime de
snopi de vita.
lvasca era la carma, mos Sidor tragea cu
lopetilc l;li luutrea se lndrepta spre Sarichioi.
Lacul dormea linistit, apa se parea neagra, pe
salciile de priu prejur se auzea tocand turture-
lele. Stoluri de pasar! salbatice, zgomotos se ri-
dicau de pe apa ~i se indreptau spre campii,
Soarele era sus pe eel' cand pescarii ajunscra
acasa.
Toata ziulica batranul en nepotu-sau s'au po-
fait in gradina, un petee de pamant pe malul
Razimulul, sadind vitele de vie adusa dela marc.
- Sa vedem ce va esl! Ivasca, in norocul
Uiu Ie-am strans de pe malul marei, sa vedem ...
P,esle 0 luna de zile, gradina batranului peseal'

28
se tacuse intr'o vie trumoasa. Nimeni, mel nu

bagase de seama ee pusese batranul in pamant.
Trecura trei ani, batranul nu mai putea pescul,
Il inloeuise Ivasca, iar .el toata ziua Ingrijea de
vie. Toamna, aduse de vanzare la Tuleea 0 ca-
ruta de struguri.
- Ce fel de struguri? U intrebau musterii.
- Frantuzesti, raspundea mos Sidor eu man-
drie.
- Dar· de unde Irantuzesti ,frate?
- Apoi asa, eurat struguri din Franta.
Peste un eeas vandu to]i strugurii ~i ea~tiga
bine, Pcntru a peseui era prea batran, dar pentru
a fi vier inca. avea destula putere sl a~a eu aju-
torul viei, batranul se hranea.
In curand Sarichioiul ana despre negotul ba-
tranului. Toamna mai multi prieteni vcnira la
casa lui.
Mos Sidor, te rog, iii bun, da-mi si mie vr'o
cateva vite din via d-tale.
- Bueuros, bueuros, de ce nu? De mult trebuia
sa veniti sa cereti.,
Si a~a in curand, fiecare pescar dela Sarichioi
l~i puse vita in gradina sa.
Viile din Sarichioi sunt vestite in toata Do-
brogea prin bunatatea strugurilor. ~i numai lui
rnos Sidor se datoresc.
l\Io~ Sidor a murit de mult, dar amintirea
despre dan sui traeste in inimile satenilor. Fie-
care Ia culesul viilor zice: Dumnezeu sa-l erte
pacatele lui mos Sidor.

. lOAN ADAM
Legenda lacului Tekir-Ghiol

Intr'o dupa amiaza de vara, am luat-o asa
razna pe malul de sus al lacului.
In drumul meu, petreceam din ochi apele in-
chise, care se Insirau in trambe sucite. Seal-
datorii, unsi cu namol, stateau la soare in Iun-
gul tarmului, negri cu totul, ca niste vinovati
cad au esit din muncile iadului, ca sa se mai
odihneasca. ..
. Incolo Iiniste ~i ar~Wi toropitoare... Luntrele
pescuitorilor de namol, i~i incrucisau vaslitul
in cautarea amestecului fermecat de' pe fundul
lacului. Dintr'una mai rasletita se rididi un bae-
tan malt si subtlratic, care sa razima obosit in
lopata, proectandu-si silueta. intr' 0 rasfrangere
lunga de umbra, Intinsa pe oglinda aburita a
apei.
Rasul zbucnit al unora ~i yorba tare a altora,
rasunau in adancatura malurilor dimprejur, ca
dintr' 0 vagauna mchisa.
Campurile de sus, culese, se intindeau in toate
partile, uscate si nesfarsite. lei si colea mai ra-
masese capite neridicate. Dintr'un loc, s'auzta

3D
zbarnaitul unei masini de treerat, de par'ca ba-

zain un bondar enorm, prins tntre geamuri. Daca
te-al fi uitat bine mtr'acolo, a,i fi vazut cum se
scarmana, de dupa zare, 0 .aburire de fum.
Imi purtam privirile dela lac la imprejurimi,
mergand inainte prin ploaia tncropita a razelor,
ca printr'o baie fierbinte de aburi.
Umbland asa prin miristea noua, tntalnesc 0
turrna de oi care pa~ten pe-acolo. Dela un mo-
suroi s'aude latratul unui cane. Cand ridic ca-
pul, vad culcat tntr'o rana, un mosneag ba-
Iran cal toate zilele, care rna petrecea din ochi
pe sub marginea larga a palariei,
Varsta omului aceluia sl oboseala mea, mi-au
legal picioarele ~i m'au facut sa m'apropiu de
eJ en sa rna odihnesc ~i eu:
Buna vremea, mosule.
Multamesc dumitale.
Da ce Iaci pe-aici?
Ia, pase oitele as tea.
Si de mull esti cioban?
Poi... eu m'am .trezit la coada oei.
Sl de unde de loc t
Dc pe-aici ...
Vechiu Dobrogean ...
De pe tirnpul TurcuIui; sl tata tot pe-aici
a trait.
- Aha... te-al scaldat atunci dela tnceput in
Ghiol, de aceea te tii asa de bine ...
Mosneagul face 0 miscare de sila:
_. Ba sa ma fereasca Dumnezeu, sa nu mai
am si nevoia asta.
M'am pus ~i eu jos bucuros c'am dat peste un
bi1tran .dela care poti auzl 'ceva,

31
- ~i de cand se scalda oamenii bolnavi aici?

Ciobanul meu i~i duee maneca cama!?ii la mu-
steata ~i rade anapoda:
~ "Tocmai la asta rna gandeam adinioare, ui-
tandu-ma la puzderia prapadltilor cari yin sa
se caute. Radeam singur ca prostul si ziceam:
Boierii se strang aici, da ei nu stiu de unde
vine leacul ghiolului...
- 'Da d-ta stii?
- Apoi eu stiu, ca mi-a spus tata ~ Dumnezeu
sa-l erle.
Sl cum e?
- Sa vezi durnneata.,
Sl mosneagul cHitina din cap, potrivindu-si
pletele albe si incalcite:
- Acu, de-o fi minciuna, ca minciuna ti-o
vand, ca ~i tata zicea C'() stie tol din auzite.
Povestitorul meu Tntinde odata gatul, inghite

pe urrna in sec si-si suge bazele, ea inaintea
unei mancari bune:
- Zice ca, in vremea Turcului, ici pe valea
Muralanului, intarziase in zile un turc tare ba-
tran, Tekir Ef'endi, care fusese om bogat In
vremea lui.
Satul de acolo se risrpise asa eu incetul, ba
prin moartea unora, ba prin instr.ainarea altora
sl, intr'un tarziu, se pomeneste Tekir singur in
sat, cu daramaturile eelorlalte case prin prejur
~i en [intirhnul parasit in spate. Turcului insa
ii murise cadanele, feciorii Ii pierise in razboiu,
rude nu mai avea pe nicaeri, a!?a incat s'a tre-
zit singur, batran, 'in tot pustiul v~ii aceleia.

32
-
Daca avea zile, ce era sa Iaca, trebuia sa le
traiasca, bune-rele, cum i le lasase Dumnezeu,
Si-asa se proslavla Tekir in cocioaba lui cu lipi-
tura ,cazuta, fara alta vietate la casa, decat 0
gloaba de cal alb, pe care 11 avea din tinerete.
Batran stapanul, dar batran ~i calul, si cand
ii vedeai pe amandoi trecand cu car uta cea
hodorogita, n'ai fi stiut cui sa-i plangi de mila.
Da Turcul ~i ell balanul lui traiau ca doi mos-
negi, cari au erescut de copil tmpreuna,
Turcul 'lnalt ~i scofalcit, adus mult de umeri
ca lntr' 0 plecaciune, abia pulea sa ridice mana
pana 1a coama calului, ca sa-I neteziasca. Tova-
rasu) lui parea ~i mai ajuns. Avea capul buhos
~i prea mare pentru trupul acela supt, cetluit
in coaste si tmbracat 'in par Ianos sl crescut,
ca in niste mite albe atarnate. Picioarele boto-
canoase, aveau noduri la lncheieturi si copitele
crescute ~i crapate de se suflecau ca 0 scoarta
cojita. Cu toate pacatele lor, Tekir si cu Bel-
ghir, - c'asa Ii zicea caJului, - se iubeau si se
ingrijeau cu toata inima.
Tekir cica aduna mazarlche si iarba grasa ~i
le dadea calului din mana:
- Mananca, brc BeIghir. ca pentru tine da
Alah man care mai usor.
Cei doi tovarasi duceau vara cum 0 duceau,
dar iarna le era mai trisla si mai grea. Valea
paraginita a Muratanului, ramanea atunci larga
si deschisa In bataia vanturilor sl a vifornifei.
Daramaturrle ~i [intirhnul, s'aratau pe 0 vreme
ca aceea, urite ~i pline de groaza. Cu toate ace-
stea Tekir e~ia din casa ~i-l'$istrangea laibarul
Ja gat, ca sa nu i-I ia vantul ~i razimandu-se in

33
mel'S de peretele easei, se ducea la cosmaga de-a-

laturi, ca· sa-~i vada calul ~i sa-l tngrijeasca,
Belghir se 'ncerca atunci sa neeheze ~i sa se
scuture de bucurie, la apropierea ccluilalt batran.
Tekir se ridica -cu greu de sale si apuca balanul
pe sub Ialci ·~'a~a unul cu Yorba, celalalt cu
tremuratul buzelor... se sfatuiau sl se mangaiau
amandoi, de par'ca nu se vazuse de mult.,
Aid ciobanul se opreste un moment din po-
vestire ~i scuturandu-se ca dintr'o parere de
rau, face arnartt: .
- Ehei. .. dar batranetele aduc cu ele ~i boale
I)'i cand n'ai pe nimeni langa tine, e greu sa
zaci, S'asa s'a trezit turcul Intr'o primavara, cu
picioarele umfJate ca doua buturugi, de de-abia
se mai putea tari panu atara. Pe langa slabiciune
Insa, mai era si saracie ~i cand te prind nevoile
aoestea doua in brate, apoi nu e de trait. Dar
ce sa te faci eu zilele, cad nu VOl' sa se sfar-
~easca '1 SUite:) Turcul bolnav ~i pros tit, trantit
.afarA, dinaintea daramaturii lui de cas a ~i se
lAsa prajit de soare. Belghir era slobod si-si tra-
gea eu anevoe picioarele lui tnodate, imprejurul
stapanului beteag, ciugulind cate un ogrinj pu-
tred adus de vant.
Intr'o dimineata, turcul se scoala mai tnvio-
rat ~i eslnd p{ma atara, vede campurlle verzi
napadite de soare. Pe semne ca el tot nu se
Indura sa moara, ca s'a dus la cal ~i apuclndul
de dupa 'gat, I-a rugat sa-l ajute.
- Numai un drum, bre Belghir, - ~tii a~a
de-un h3.tar...
Cela a neehezat ~i a tremurat bucuros.
"Turcul a pus atunci cum a putut pc cal, sfo-
3

34
rile ,iuodate in chip de ham uri si l-a prins apoi

la caruta lui hodorogita. Ce se Intamplase? Te-·
kir !i~i adusese aminte cn. la Lazmahale, era
un hogc batrfm ascultat de Alah, care ~tia ~i
leaeuri si eu care se cunostea demult. VoH. 1?i
. cl sa-~i incerce norocul, sa nu se zidt c'a murit
eu zile..
Cum s'a Iacut, cum s'a nemerit, - da Belghir-
a dus pe stapan pana la hoge.
Cand s'au vazut eel doi cunoscuti, a ridicat fie-
care mantle in sus eu bucurie. Hogea care se
linea mai bine, strlga de dcpartc eu zgomot ~i
vcselic ...
- Heec ... tot mai traestl, bre Tekir?
- Tot.
Turcul a spus hcgel pacatul care-I aducc pana
la el.
- Trebuie sa fie acolo in coran si lea cui meu,
di Mahorned s'a gandit In toate.
Hogea a ramas ci-ca pc ganduri, intristat din-
naintea celuilalt batran, si-apoi fara sa zica vre-o
yorba, HI.coranul si-l deschide pe genunchi. In-
toarce foile, suceste cartea, 'se pleaca pc slove ca
sa Ie vada mai bine 1?i cand ajunge la un. loc,
tresare si r'idicd capul. Tckir a tresarit si el in-
viorat:
Ei, ce-i ?
Esle leae si pentru line ...
Cum?
Leac de batraneie.
Carc?
Serie aid ca: "B1Hranul care ajunge In ne-
putinta, se ponte Ul.madul en dragostea feciori-
lor.:."

35
Tekir (Iii trist din cap, pe cand hogea 11 pri-

veste nedumerit.
- Eu nu mai am feciori...
Hogea se pleca sl citeste mal departe:
..."sau eu lngrijirea cadanelor ..."
- Au murit ~i ele ...
- ..."sau eu prietenia unuia care te-ar iubl
mai mult.."
Tckir da inalnte din cap eu amaraciune:
. _. Eu nu mai am pc nimeni in lume ...
Hogea se sileste sa citeasca tot pana la sfarl?it:
- Asculta aid Tekir ... "mantui1'ea sc gasestc
numai 'in iubire, sa te increzi celui care tc iu-
beste ,~i sa te lasi in voea si dragostea lui, ca
numai a~a te vindeci de toate durcrile ..."
Tekir parea tot mai trist ~i ingana lnainte:
- Eu nu mai am pe nimeni in lume ...
S'au despartit eel doi cunoscuti fara sa Ind1':15-
neasca sa mai rada ~i sa se rnai priveasca. Tekir
s'a urcat cu anevoie in caru]a lui ~1 a plecat
ell Belghir,
Pe drum, Tureul se gandia tot la cele citite de
hoge ~i IlU se dumeria el bine, asupra talculul
vorbclor din coran. Ii veniau in minte pe rand
cuvintele: jecior, cadanii, iubire ... prieteti ... Cand
ajungc cu gandul la cuvantul acesta, tresare de
par'ca si-ar fi aclus aminte de ccva. Vorbele ho-
gelui dela urma .ca ... "sa te lasi in voia si dra-
gostea lui ..." il faeura sa tresara ca la 0 veste
buna ~i si-a zis:
- Da ce prieten poate s'a fie mai bun, decat
Belghir?
Turcul a' oprit caru]a, s'a dat jos cu incetul,

(
36
s'a dus la cal ~i apucandu-l de pe sub falci, l-a,

privit lung in ochi:
- Belghir ... eu rna las in voea ta, du-ma la
mantuire ...
Calul necheaza de par' ca ar fi stint si el ceva,
Tekir f-a scos. haturile din gura, l-a mai netezit
la ochi !?i suindu-se in caruta, s'a Iasat in mersus
calului.
Belghir ci-ca priisese la putere ~i 0 luase razna
peste campuri, naehezand si cercand sa sburde.
Au mers ei asa peste ponoare, pana cand a
lnceput a se vedea dela un loc balta asta putu-
roasa, careia pe atunci Ii se zicea balta Tuzlei,
Turcul radea ~i el de cheful calului si-l Iasa sa
mearga cum 0 vrea.
- N umai in garla sa nu rna dai, bre, Belghir;
c'atunci se sfarseste sl cu prietenia noastra. .
Balanul tnsa tinea drumul tot lnainte la apa,
Pe .semne ca-l uitase neadapat. S.aria caruta in
mel'S si trecea peste bolovani, de. sa nu mai
. crezi lea era dusa de 0 gloaba beteaga. Din
~Qa;tevaopintituri, Tekir se trezeste pe maIu1i
lacului, de unde Belghir sare a~a tnhamat, cu
earuta ldupa .el, in apa noroioasa ~i se vari
inainte in balta.
- La asa cap, ama cialma ..., zise Turcul;
r'idicandu-se de carambii carutii, ca sa nu-l a...
[unga apa.
Pe urma insa, se resgande~te ~i-~i zice:
- D'a tn ai dreptate Belghir, numai la garli\
luai este loc pentrn un hodorog ca mine.
La urma insa, ce se gal1de~te Tekir; eli face-
de colo, ca luminat la .minte:
- Dft mai §tii L .. poate' aici mi-i mantuirea, ca

37
:l§U zice coranul, sa rna las in grija prietenului.

Turcul se desbraca, pe mal si, dupa ce trage
caruta din balta, deshama pe Belghir ~i intra
amandoi din nou in apa.
S'au scaldat eei doi betegi cum au putut, s'au
tavalil prin noroiul aeela moale ca 0 alifie, au
mai esit Ia soare, pana le-a venit foame la aman-
doi. 'De Belghir era mai usor, c'avea masa in-
linsa pe malul lacului, ramanea numai Tckir sa .
gaseasca 'Cleva de mancare,
N'a murit nici Tureul de foame, ea umblau
pe-acolo ciobani eu oile si-i asvarliau fii lui
cate un botisor de branza. Trccatorii credeau
ca 'Tekir e un batran nebun, caruia i se nazare
ca la lunatici. Cand ii auzeau poveslea cu hogia
si-l vedeau scaldandu-se eu atata credinta, ri-
dicau din umeri ~i se bateau la gura:
- Auzi tu minte, sa te tavalestl in namol ea
bivolii si sa-ti astepti de-aici leaeul!.!!
Tekir insa se scalda Inainte cu credinta omului
l'ar{l alta nadejde. 'Cu cat treceau zilele, en atat
Tureul se tnviora si capMa la picioare. Odata
eu stapanul se tntaria si calul. Intr'un timp,
Tekir ajunge sa sprijine ehiar bine picioarele
in pamant ~i sa Iaca drumuri mai lungi prin-
prejur, dupa cele de-ale gurei.
Belgbir naparlise si el acum, desbracandu-se
de rnitele albe care-i atarnau din iarna.: iar
nodurile dela picloare Ii dadeau tot inapoi. Capul
nu-i mai era a~a buhos si speriat, cad se cura-
tiso de par si venia mai potrivit eu trupul, care
i se lmplinise. Cei doi tovarasi se vindeeau va-
zand ell oehii, starnind mirare in toti care-i
v3z11se dela Ineeput.
•
38
Turcul prinsese acum la curaj de viata ~i se

tncerca par'ca sa se indrepte de :sale ~i srl-~i
ridice capul iar pe umeri, ca 'n .tineretc.
- Alah e mare si Mahomed a stiut cc scrie
acolo 13. coran 1...
Batranul Tekir dupa ce s'a insanatosit, nu
s'a mai tntors pe valea pustie a Muratanului,
ci a ram as aeolo pe malul laeului eu minunea,
unde ~i-a injghebat un bordeias si-o cosmaga
pentru cal.
. Intamplarea asta a mers de-a vesica, de-a
nmplut Iumea.
Betegii, cum aflau, alergau la Tekir, ca sa-i
tnvete scaldatoarea lui.
Si-asa, domnule, a ramas numele de Tekir-
Ghiol, Ia toata balta asta amartta si i'aditoare
de minuni. Turcul eel batran a mai trait dupii
aceea ~i a vindecat pe toti care au venit sa so
caute. Tmpreujrul casei lui, s'a facut pe urrna
sat ~i azi, dupa cum vezi sl d-ta, a ajuns ta.rg~
unde vin si boierii si saracii din toate partile,
strans! la un 10c de aceeasi nevoe, ca sa-s! caute
sanatatea in balta Iui Tekir. "
•
Voea Marei
Marea se .rramfmt:\ si-si clocolea valurile ca
intr'un cazan Inlierbantat.
Tol intinsul apei era numai 0 brazdare de.
coame sborsite, de pe care vantul sufla in aer
fii~ij de spuma, ca de pe grumajii tncordati ai
unor tauri manati la; plug; .
Valurile se ingramadeau la mal ca grab a, ro-
stogolite de dinapoi de alte val uri I?i in goana :
lor clabucita, saltau si se Irangeau, de par'ca
ar fi vrut .sa navaleasca pe tarm. Invaziunea '-
aceasta tulburata, se sparge I?i detuna in stancile
dela mal, ea de proptirea unor: umeri de giganti,
care pazesc pamantul de eucerirea .si groaza.
marci rasvratite.
Vijelia aceea sufla ea 'din guru iadului de
trei zile §1 trei nopti.
Marea era pustie de corabii, Prin bataia van-
tului ~i amestecnl spumei vanturate in aer, se
vedeau pe .langa tarm, stoluri de pescarusi fla-:
manzi, care pandeau valurile din sbor, ca sa le .
scoata vr'o prada arnetita.
Departe, in fundul orizontului lnucgurat, va-

40
Iurlle vinete si lnspumate, se intindeau cu brate

umede de ceata ~i s'agatau de nourii grei cazuti,
ca de-o pulp ana enorma plouata,
In paragina aceasta grozava, in lungul tar-
murilor inghetate ~i goale, nu se vedea tipenie
de om. .T os numai, tocmai unde incepe digul
portului, se contureaza abia ca 0 umbra, lrupul
unei Iemei care prlveste in zarea marei si as-
teapta aeolo batuta de vant ~i stropita de spul-
berarea spumel de pe valuri. .
Din forfotul acesta asurzitor ~i de mania vi-
jeliei, nu se auzea decat mugetul lnabusit ~i
sfa~iat al geamandurel, care gemea si se zbatea
in pragul portului, ca 0 mama ~nnebunita care-si
boceste copiii naufragiati,
• e
Sanda, batuta de vant ~i de ganduri grele,
privea cu uro la zarea umeda ~i la valurile rna-
nioase.
In nebunia ei de-o clipa, a infruntat chiar
rasul vantului si-a strigat asa in spre depar-
tarea goala:
- Maine e Craciunul, Dumitre, ~i te-asteapta
Bucurel sa vii acasa ...
Copilul ~i barbatul, asta-i era toata lumea.
Dela Capitanie i-a spus cl vaporul e in im-
prejurimile Constantei, dar nu se poate apropia
din pricina furtunei.
Sanda necajita ~i Iricoasa, se 'ntoarce acasa
mal ~ini~tita, urcand drumul in oras, pe sub
podul de fier dela depozitele de masini,
Cand s'a trezit in piata mare, printre atatia
boeri grabiti, Impinsa in toate partile de spaima

41
trasurilor, s'a recules mult din gandurile ei

tristc. I-a dat euraj mare si vederea statuei
lui Ovidiu, caci !?tia ea din auzite ca, si boerul
acela de' bronz, ar fi patit-o rau eu marea, dar
ca tot a ajuns teafar la mal.
Sanda a ureat strada garei, a treeut ea gOnita
pe lfmga palate si-a luat drumul Viilor, unde
locuia lntr'o e~uta de deasupra Rezervoarelor.
{iJandul ei s'a invartit tot timpul, intre copilasul
de-acasa sl barbatul care se Iupta cu valurile
marei.
* • ,.
Casuta e mica, de-o singura odae ~i inlauntru
caldu], eu aer neprimenit. Nici 0 mobila nu-i
de prisos,
Un pat in fund, rnasuta din drc.apta, cateva
scaune !?i soba de tiniehea pe care se ~i gateste.
In toate 0 curatenie simpla, nedovedita, Cll
macaturi spalacite, rasbite din spalat, care aco-
pera ce pot. Gospodarie de oameni siiraci, care
lupta numai cu munca.
- Mama, cand rni-aduce tat a pe mos Craciun '!
- Maine, Bucuria mamei, asteapta cuminte ...
Bucurel e balan si numai tntr'o rochita rosie,
sta ~ll fundul patulul !?i invarteste in mani un
paharu] stirbit de cristal.
La capul 'patului sta in genunchi un ghem de
rala care vede de eopil, cand Iipseste Sanda.
- .~i ce-o sa mai aduca mos Craciun ?
- Multe de toate .
- Munte ?
Si copilul da -din cap c'a lnteles.
Ziua s'a sfa1'!jit cu treburile !?i gri]a copilului

~l noaptea se. Iasase .acum grea. ~j . {lijeIi"o-asa;..
Sanda asculta din cand -;in ca:nu mama: de'
'~fara, si detunarea valurilor de' jos. deb mare.
'- Si cum e acela, mos Craciun, ma;ma?
- Un batran garbov, cu barba alba &Ii runs;
tot de zapada, ,
- Apoi eu, n'arn" vazut de cand sunt, pe IlIll:OI?:
'Craciun. ..
'. - Par'ca tare de mult ai .mai Ii tu, 'puinIe!
: Mama ll?i dezrnerda dulce, copilul, radea de
nehuniile lui si-l legana ca sa-l adoarma, dar
Bucurel nu sc las a amjrgit ci sc r idica cu putere
de pe bratul pe care vroia sa-l adoarma masa
~i s'apuca de descusut yorba:
- Sl cum 0 sa-l aduca tata pe mos Craciun
aici?
Cum ar aduce pe oricine.:.
Da mos Craciun stie ca sunt ~i eu acasa '?
J-o fi spus tata-tu,
Am sa-i spelii pe-amandoi, de dtipa usa.;
Si-acl copilul se puse pc-un ras, de f. se urn-
pluse buca de incuiri fragede si de fericire.
Mania de afara clatina casuta din temelie,
iar dctunar ile de jos dela mare, pareau prabu-
situri grozave de mal uri care se surpa,
Geurnandura buhae tntr'una III noapte, ca un
huhurez miraculos din povesti, carc-si cauta cui-
baru!.
Mama si copilul adorm obositi.
Intr'un tarziu de noapte, Sanda se trezeste de
pipaitul ~i ghionturile lui Bucurel.
Copilul treaz ca toti trejii mosrnonea si rnos-
monea pe masa ca s' 0 destepte.
- Mama, acuma nu-i maine?

43
Apoi nu-l inca, asteapta sa se faca Zilla.

Sl de. ce nu sc face ziua?
Ca sa se mai odihneasca oamenii.
Apoi eu ... m'arn tr.ezit...
~i cite nevinovatii, .cata tabarceala si rosto-
golire, ca biata marna, vrand, nevrand a trebuit
sa sc seoale. .
* * :it
In ziua de Craciun era Iiniste in cuprins ~i

o impacare senina. Marea se cumiutise si acum
sta tolanita lntre maluri, franta ~i moale, ca
o Iernee rea care a fost batuta.
Cheiul deb debarcader era plin de Iume: Nc-
vesle desperate de-ale marinarilor, Iume curioasa,
prieteni de-ai ofiterllor si curtezane maritate care
viseaza voiajuri in Orient eu cornandantii. Cu
totii nerabdatori, asteptau venirea vaporului in-
t.arziat. Sanda cu Bucurel in bra]e, imbrohoditt
sl Imbodoliti eu ce-au putut, i~i Iaceau loe prin
multime. 0 cucoana atoasa dintr'un grup de ...
curioase, viizand taranca aceasta cum 0 sterge
r eu umarul, se rasteste insultator Ia ea.
- Ce le lndesi ea la pomaria?
;_ Eu nu umblu dupa pornana, eu mi-astept
barbatul meu cu cununie, madama, nu pornana ...
-- Sl pc mos Craciun,
Ingana incruntat Bucurel din bratele mani-sa.
- Vine tata cu mo~ Craciun, ce, nu stii atata ?...
Lumea face haz ~i drumurile deschise un mo-
ment, se umplu eu alti navalitori.
Soarele stralucea in aerul inghetat, fara sa
poata desmortl natura din gerul aspru de di-
mineata.

4
- Vine... Vine... Vine ...

Lumea se 'nvalue sl se misca. Cu totii se 'nalta
tn degete si privesc in spre capatul .digului.
Din fundul orizontului se inal~a ca intr'o ere-
~tere din valuri, un vapor care s'apropie. Mul-
timea se 'nghesuia si arata zarea eu manile, bu-
curandu-se si tresarind.
Acoperaminlele vagoanelor, caselor ~i rnaga-
ziilor, sunt negre de oameni cocotati, care aclarna
~i bat din paime.
-- Vine ... Ville ... Vine ...
Sanda nu mai poate de bucurie. Copilul sare
in bratele mani-sa ~i cearca sa-si rnistc manile
din stransura broboadei in care e invelit.
- Vine mama.. Vine m~~ Craciun cu tala ...
mos Craciun, eel tot de zapad:1 ...
Emotiunca miscase lumea. Era adcvarat c[t
~i groaza prin care trecuse orasul fusese marc.
Cu totii credeau bastimentul pierdut si echipagiul
Inecat. Trei zile Intarziase vaporul pc marc, In
lupta ell talazurile turbatc, Si-acum cand sc za-
rea ca vine, cu totii fresariau de bueurie.
Aparltia vaporului Regele Carol era teerlcat
Nu sc mai cunostea nimic din podoabele lui,
caci Iolul era un sloi monstruos de ghiata dan-
telata. Calargclc ~i hornurile sclipeau in soare
sa nistc turnuri de marmora. Franghille curgeau
in noduri slcite, ca tntr'o cataracta uriasa de
perle.
Vaporul ingreuiat ~i miraculos so apropia de
cheiu ca un rajah detronat, care-si duee comorilc
'in spate ca sa Ie ascunda.
Oamcnii de pe punte seruanau mai mult a

45
:stane, care abia se mai rniscau din povara man-

,al.elor tngrosate de ghiata.
Era atata scanteere si lumina, cu jocuri si
tremurarl de stralucire- eli se 'ncalzise par'ca
~i cuprinsul de apropierea acestei minuni.
Sanda i~i ridica copilul in sus si spunea ln-
rtr'unQ eu bucurie:
- Tata, Bucurel ... vine tata ...
Copilul care vede numai namila alba de ghiata,
-apropiindu-se de tarm, zice Cll durere:
- Vine numai mos Craciun, mama, cu barba
-de :zapada ~i caciula de ghiata, - pe tata nu-l
"Vad !....
- Tuta-i sub caciula lui mos Craciun.
- Da?
Copilul incue de bucurie sl reusind sa-sl scoatii
-o mfma din broboada, 0 inal ta en pe uu steag
~i 0 mi~ca tntr'una:
- Vine tat a eu mos-Craciun !...

•
flL. VLRHUTA
--=-...-....;;;;".....;...;....;;..., 1-
Insula ~erpilor
Rasare soarele scanteetor, din geana depar-

• tata a marii. Razele astern brae verzui, galbene-
si rosil pe intinsul netezis al apei. Pamantul
se retrage In urma noastra. Incet Sulina pleaca,
se sculunda sub val uri. Copacii, catargurile, su-
lurile negre de fum, toate se sterg, Albastra bolta
a cerului se lasa lea un coviltir urias peste pustie-
tatea lucie a marii.
Dupa doua ceasuri de plutire spre ra&arit,.
zarim lnaintea noastra 0 movila alba. Acolo-i ._
insula Serpilor. De departe, par ruinilc unci ce-
Hiti Iautastice, Infipte in val uri. La vre-o suta
de pasi vaporul se opreste, 0 barca ne 1ft si
peste cateva minute punem piciorul pe tarmul
pietros al aeestui singuratcc ostrov. Un doro-
ban] chipes, frumos, vine vesel inaintca uoastra.
EI stie, ca odata cu noi i-au sosit merindele' de
la Sulina.
- Nu ti--e urlt aici, leat? - 11 intreb, ca sa
intru in yorba - pe cand 11e uream lncet spre
farnl din varful insulei. •
•

•
47
- Poi, de C(~ sa ne fie urlt? Ca dear nu sun-

tern pe pamant strain". e tot tara noastra.
Sl tanarul strajer Imbrati~a cu-o privire man-
dra ~i Iericita Iarga lntindere a marii, ca si
cum ar fi vroit sa spuie: "A noastra-i toata" .
..Pasind .printre bolovani, Ii povestesc, cum a
stat aici de mult, de' mult, acum trci mii de
ani, Ahile, eel mal vestit viteaz al Grecilor, cum
s'a insurat el aici cu Elena cea Irumoasa ~i In.
nunta' lor au venit Neptun, zeul marilor si
Amfitrite, sotie lui Neptun ~i zanele tuluror ape-
lQI' carl curg In mar<!. Ii arat locul unde a Iost
templul lui Ahile si-i spun, cum pasarile insulei
zburau in Iiecare dimineata la mare, de-si muiau
pcne:e, apoi veneau grabite, de stropeau toatii
podeala de marrnura a templnlui ~i-o matnrau
trumos cu artpile.
- Or Ii, astea, zise dorobantul, zburatuind un
stol de lari albi, cad ciugulcau in petccul de S('-
cara de pe podisul ostrovului.
- Chiar e.e ... lHl; dar stramosii lor de buna
searna, c'au cunoscut pc mandrul Ahile.
- Ate naihiivdihanii, - iia le auzi cum tipil.
domnulc, juri ca-s niste copii, cari rf1d.
Suntem pe varf'. Hillga far. i'(jei un copac,
nici o tufa nu se zarestc pe scoiulcituri lc v;\-
roase §i crapale ale acestui ostrov. In jurul
nostru valurile fo~ncsc. Elc yin men~u. de dt'-
_parle, popoare in veci nejjni~tite :~i sc sparg Uf-
land de coast'elc pieiroase aie insulei, in care
bat sUiruitor, ca~i cum ,ar vrca s'o smulga dill
loco Soarde ilnpra~tic raze lot mai fiCfViu\i.
limpczi~ul albaslru al ccrului. Curcubcc s'[lprind
l)C talat.:uri. Privirile noastre sc .auancesc In z~r(',

-48
se pierd uitate pe desertul nemarginit si stra-

lucitor al marii. Valurile par'ca ard. Niciodata
m'am vazut abita lumina, atata spatiu. De-un
sentiment de evlavie ni se umple sufletele si stam
neclintiti, ca tntr'o tainica rugaciune, sub far-
mecul aoestei uimitoare privelisti. Timpul pare
a se fi oprit din zbor. Gandurile noastre ati-
pesc de leganarea ~i tangulrea neintrerupta ~
valurilor. Toti Uiceam ca intr'o biseriea.

N. IORGR
. Cernavoda
Printr'un arnestec de terenuri ~i insule, se vede-
sus de tot, 0 trasatura de fire, care pare ea
atarna in vazduh. Apropierea demasca stalpii
de piatra mflpti in Dunare, pe cari se razima
aoea Insellatura aeriana, Inegrind pe albastru..
Un capat al marelui pod, Irnpunator prin pro-
portii, dar, ca toate podurile moderne, prea pu-
tin material ca sa robiasca privirile, se razima
pe insula Borcea. De aei el urmeaza printr'un
viaduct: de aeolo un nou pod porneste, pazit
de dorobantii de bronz. Iar alti doroban]i de-
bronz au paza la piciorul care apasa stapanitor,
fagaduind trainicie ~i civilizatie, pe stanca Do-
brogei cucerite.
De Ia debarcader, un drum prafos (e praf
galben, praf negru, unde trece trenu], si nisip,
eu care se niveleaza in jurul cladirilor), duce-
spre targusorul Cernavoda, pe care edilitatea
locala 11 numeste, cu 0 pompa care pare cam
veche ~i foarte putin laIocul el, "urben. Lasand
la 0 parte tnsa neajunsurile, care vor fi nea-
paral, in curand drese ale acestui drum, Cerna-
4

50
voda, cata este, multumeste in doua chipuri su-

fletul. .
Intaiu Iiindca aici am facut isprava. lata fa-
brica de langa debarcader. lata cazarmile de
vanatori,: de - artilerie . (acestea ~abea . terminate
acum). lata agentia de navigatie, uratntea careia
tree vagoanele si-si asteapta randul marfurilc,
lata stradele, blue croite §i destul de curate,
iata 0 biserica trumusica, 0 primarie, 0 ad-
minislratie a padurilor din acest "oco}", un nu-
mar de casute placute, in care Iocuesc Iunctio-
narii, ,ofiterii .no~trj, iata cateva otelurl, de piatra
~i de lemn. Printre pestritii bastinasi se misca
viol purtatorii uniformelor noastre, cu bonetelc
:~i tunicile lor verzi si cafenii. Copii ce se Intorr
de la scoala Iugarind ga~tile albe ce zburat .•acesc
prin aerul de seara, strigand de bucurie, vorbcsc
romaueste, ~i tot III romaneste se facc haz de
alti eopii In jurul dirutei grosolane in ,care a
.sosit in piata, acoperita cu strujeni, un urlt Ttitar
-infa~urat in carpo.
Dar, cu toate aces tea nouta]i de cladiri, de por-
turi, de limba, cat de mult s'a pastrat caracterul
oriental, tUl'CCS('; al Cernavodei, care 'in ciuda
nurnelui ei slav, era un cuib de Turcime! In
'strada Comerciala, -cu Iirrnele straine, sc tnsirii
-aafcnc'c, cu scaunc arm"a pentru onoratul public
care st{l la laifas. Intr'ull::t ~ecl (in jurul ullci mese
rotundc. lrei adolcscenti mahomedani Cll fesuri,
dimc~i colorate, ~aluri Ia cingatoarc ~i papuci:
unul arc 0 frumoasa fata de Tigandi. visiUoare.
Aillrca, un batran singur. eu cialmaua pesle
:frunlca zbareita, cu ochii ascun~i sub ochelarii
oda~i peste urechi: eu nasul coroiat ~i 0 barba

51
scurta pe barbia seoasa 1niinle~ gAnde.5tela mulle

de toate !ii mai ales la nimic, sorbind in gand
cafeaua pe care nu este de unde s' 0 plateasca.
De pe drumul de Ia gara Yin, Ieganandu-se
agale pe solduri, 0 grupa de Turci somnorosi.
Turcoaice cu salul in spate, care Inlocueste aici
hobotul alb din care sa rasara numai scanteele
oehilor, tree repede eu ochii in pamant, ca niste
c3.1ugarite, prin stradite dominate de un mi-
naret.
Cand urcam iara~i pe soseaua ee duce la gara
de lallga pod, in eazarmele de jos rasuna goar-
nele de seara ~i sub cerul cuprins de inluneric
se ridica fruntea mandra a podului peste care
trece civilizatia, Iructificand in ealea ei Iulge-
ratoare.

M. SI\DOVEI\NU
rovestea ~aciului rornecea

In poenile del a Niculitel, baciul Tomegea ne-a
poveslit cam astfel 0 rntamplare din vrernea
-cand cucereau Mocanii Dobrogea.
Intaia oara am trecut Dunarea acu saizeci
de ani. Eram un baetan sub tire, .imi tnfiera
.mustacioara. Creseusem in munti Cll alti Mocani
~i ell oile. Eram un copil sarmaa j ziceau bacii
r.azand di rn'au purtat ci la piept si m'a hra-
n.it :Cll lapte 0 oae. - Acu lntr' 0 zi sue la n01
.stapanut nostru Dragan ~i zice: "Sa: va pregatiti
avem sa ne lasam 1a vale prin tara munteneasca
~i trecern Dunarea, in Dobrogea; mi-a venit ras-
puns: am naimit aeolo pasune ...".
Bine. Eu aeolo nu fusesem, da'ciobanii eel
vechi stiau, Si spuneau ei seara la foe de pa-
.suni marl ~i bune, des pre baltile ~isesurile de-aici
.pan' la Marea, ~i des pre Tatari si Turci. Iarba
bsna, malaiu dulce, peste mult. Cald ca la 0
vatra de jar, in toiul verii, sl iarna domoala. Mai
lncolo nu-i nicl-o umbra de padure; pustie panll
an zare. M:1 rog, te-al uitat ~i dumneata si-al
vazut. Si-acu saizeci de ani tot asa era, numai

53
lumea mai putina si satele rnai rare. ~i erau

pagani multi, ~i hoti, precum am sa-ti spun.
Si-a pornit alunci trei mil de oi Dragan la
vale. Ne-am Iasat pe 'Prahova, ~i cand am esit
la ses, numai m'am uitat Inapoi. Se vedeau mun-
tii nostri departe, ca 'ntr'un abur albastru. $i
noi mergeam spre Dobrogea prin targuri si sate,
poposind icl, intarzitnd colea. Se r,adid 0 'pulbere
pana la nouri pe drumul nostru; par'ca trecea
o oasle mare. Ai vazut cum vin oile dela munte.
Suna talang] 'ill toate par-tile sl tree bcrbecii
~i .oile rapegior, dand marunt din cap dupa
pas; magarii cu samare se vad de departe peste
lana oilor, cumpanindu-si poverile. In des age, la
oblancuri, cate-o mioara cu piciorul betejit ; nu-
mai cu caput scos alara, se uita In toate partite
~i behaeste dulce cateodata. Printre saricele cio-
banesti se tin 'in cumpana catelandri cruzi care
nu pol face drumul pe [os, se nita si ei ca niste
prosti la lumea prin care tree, si-si tin cumpana
in mel'S, ea sa nu cada de pe samar. Iar dulaii
eel mad si catelele umbla eu limbile scoase sal-
tandu-~i blanile batoase ~i par'ca se trezesc din-
tr'un vis ~i tresar ageri, cand barae ciobanii,
ori f3.~eaie ascutit, in3.l~andu-~i batele.
A~a am umblat noi ~i-am trecul Dunarea pe
ni~te vase late, dupa aeeia ne-am irnpra~tiat pc
pa~uni. $i tot rna miram ell de unele 1?i de a1-
tele, de satele eenu~ii, de casele turce~ti, rna mi-
ram de toate ea un om nou ce rna anam. Ma
tOprearn ici, rna oprcam colo ~i ma uitam; ~i
la picioarele mcle se oprea ~i Albu ~i se uiUli
~i el. Era un catclandru frnrnos 1?i de~tept; ~i
c~ti oameni treceau tot rna 'nlrebau: "Nn ti-i

54
catelul de vanzare, ciobane ? -.' Nu, ca atata

avere am, si cateva oite tigai. Il crese sa rni Ie
paz,easea ..."
Ciobanii ~i bacii cei vechi au durat stani ~i
asezar] ca pentru 0 vreme mai lunga .. Si astfel
o duceam noi bine, numai ne era dor de munte ;
~i canta cate unul seara din caval de jale, de se
supara Maxim baciul, credinciosul stapanului,
si stupea eu ciuda In foe:
"Mai fladU, nu mai canta]i de jale, ca Iji 'n
tara asta-i bine de trait!"
Dragan umblase pe la Turcii eei mari dela
Babadag, lepadase ~i prin alte parti bacsisuri,
~i 'n adevar ea 0 duceam bine lntr'o parere,
nesuparati de nimeni, Pana iaca, intr'un rand,
s'aude cit vine Ibraim si eu hotii lui din tara
bulgareasca. "Apoi de-acu avem de dat bir catre
hoti, rniei ~i branza, zicea Maxim baciul,' ca nu-i
bine sa le pui rau cu ei. Nici stapanirea n'are
ee Ie face ..."
Stapanul se mtorsese In tara Barsei ca sa-!?i
aduca rnuerea si doi eopii. VroHI. sa le Iaca
petrecere: sa vada si ei pustia !?i Marea, l?i tara
turceasca. Era gazda bogata stapanul: avea aur
mult si era om vrednie si voinic, In puterea
varstei.
In ziua cand a pieat Dragan stapanul la sa-
lasurile noastre, am,!?i primit veste din partea
lui Ibraim: ca. sa stim ca el Ii pe aproape, ~i
5a-i preg8:tim gloaba.
"Ce-i asta? Illtreba Dragan ineruntand din
~pnlnceana.
- Stapane, au sosit hotii prin partea asta de
lara, raspunse. Maxim baciul.

·55
- Apoi, oameui buni, vor fi sosit. Si eu am

fost cioban si-am pascut oile 1a Turci. Da' sUi-
panii mei gloaba multa n'au platit.,
.. '_. Trebuie ,sa ne intelegem eu ei: altfel no
fac ipagub3, graieste iar Maxim.
- Cum" Da' de-aceta sant aicea atatia oa-
meni? Sa vie, sa-i vedem... A verea mea nu-i sa
mi-o sparcuiasca lupii a~a din toate ..partile !..."
~j era bucuros de sosire; esise in pragul sUi-
nei ,~i arata boeresei lui si pruncilor, carnpia
cM se vedea C'U ochii ~i fum uri departate, pe
sate.
Era tntr'o Duminica. Spre seara s'a starnit
vant d€ eatra mare, ~i veneau pe el mvaluirl
de ploae, in stropi mari. La conaeul unde po-
POStS{' stapanul, eram ~i cu. Gatisem de mancat
.-Ia inserat, ~i ne ridicasem in picioare, ca sa
ne f'acern cruee dUra rasarl],
Era tacere, se auzea ploaia de alara b5Hlnd
ca halicele. 0 stana era departe ca la 0 batao
de pusca. Razbeau din cand in dud glasurile
ciobanilor palla Ia noi.
"Marie, zice stapanul dUra nevasta lui, co-
piilor Ii-i somn. Culca-L."
Pe urrna se intoarse catre noi, doi ciobani
din cei tineri .care-l slujeam, ,~i zise :
"Sa se duca unul din voi sa cherne pe Maxim ..."
La yorba asta, in ploia ~i vantul de-aiara
s'a .auzit lar1113 mare. Au izbucnit glasuri de
oameni !?i HHriHuri de Calli.
"Ce ester' striga Dragan scurt. Sc pipa) la
chimir sa "ada daca are cutitul ~i puse mana
pe u~a.
Lann a cre~tc~l. J)OU{l foc'uri d.e pu~cl1 izbu("-

56
nira. Cani raniti schelmira. Un glas gros racnea:

"Chemati cainii l Stati linistiti! Altfel darn foe
stanilor l Avem treaba eu Dragan! .."
Stapanul se trase un pas indarat dela usa.
II vazuram palind. Intoarse eapul:
"Marie, acopere bine copiii ..."
Femeia Intepenise .galbena la locul ei ; Ii tre-
murau buzele.
In larma ~i vantul de-afara, pasi dupaira in
batatura. Cineva izbi odata in usa:
"Deschide I..." .
Dragan 'trase cutitul ; eu prrvirea neagra ~j
tacut, smuci u~a din clarita ~i esi in prag. Striga
apasat:
"Cine-i?
-- Ibrairnt raspunse glasul din tntuneric.
-- Unde-s ciobanii ? racni de-odata Dragan.
Luati batele §i pustile, dati drumul canilor ...
- Este cine sa pazeasca ciobani si canL.
raspunse glasul. Santem mai multi si se stie
obiceiul nostru. Avern putin de vorbit cu dum-
neata, [upane Dragan ..."
Dragan scrasnl spre noi: "Dueeti-va! Sa se
ridice toata Iumea !..."
Atunci pa1?l in lumina usii un om smolit la
fata, eu nasul turtit, spates ~j ciolanos, cu tur-
ban, cu salvari, cu Iataganul in mana dreapta.
Vorbea stricat limba noastra.
"Sa nu iasa nimeni, zise el. Cine ese, tmpuscam
pe loc..."
Sc intoarse ~i dadu 0 porunca pe turceste. Cativa
oameni, ca el tmbracati, cu pusti, le~iradin umbra
noptii. - Si prin ploae, c'un racnet mare si
salbatlci, Cll toF navalir.a dintr'odata. Copii in-

51
eepura a tipa. Nevasta dizu in genunchi. Dra-

gan Hieu doua miscarl de' aparare cu cutitul ;
en brate vartoase hotii il cuprinsera ~i-l pi-
ronira la pamant.
Toate strigatele, schelalaiturile, racnetele vor-
bele, se petrecusera in zvonul vantului, in foarte
scurt timp. Stapanul zikea la pamant §i ave a
Q rata manioasa §i aspra, si 0 privire curnplita
care pIa spaimantara.
"La pamant 1..." striga catre noi Ibraim.
Ne tupilaram la pamant.
"Dr¢igan I zice Turcul, amenintand eu iata-
ganul, Eu stiu ca tu venit azi de-acasa, eu muere
~i copii. Eu stiu ca tu venit eu parale... Da la
noi parale §i eu impacat cu tine ..." .
Stapanul tacea, crunt.
"Dragan, da banii! - striga Turcul, suparat
deodata.
- Nu dau! raspunse scurt stapanul.
Atunci hotii Ii scotocira chimirul. Scoasera
argint putin.
"Ai. ascuns undeva aurul, dupa obiceiu, vorbl
'Turcul. Muere l spune tu, un de Ingropat banii ?"
Femeia tremura revarsata asupra eopiilor, care
scanoeau tutricosati. Nu raspunse.
Turcul se uita in juru-i. Apoi ranj]. Atunci
vazui in barba lui, sub nasul turtit, buza de su§
despicata ca la epure. Asta-i dadea 0 infati§are
de salbaticiune. Se rapezl, prinse de subsuara
pe unul din copilasi, prune de trei ani, care in-
oepu a racnl ca junghiat de moarte, si-l trase
in mijlocul tncaperil tarlndu-I eu picioarele prin
pulberea de jos.
"Unde-i aurul ?".

58
Cel cazut 'tacea, lndiiratnic, sub genunchii ho---

tiler.
"Nu spuil Aha! nu spui!" Si Ibraim lovl eo--
pilul in cap ell latul iataganului. Tipetele ascutite
contenira 'dintr'odata.
Dragan icni. Si-l vazui alb ea varuI, mal ne-
guros ~j mai salbatec la privire decal Ibraim. "
C'o liniste ciudata raspunse:
_,Stai, Ibraim, dau banii ..."
Hotul Hlsa in lungul piciorului iataganul ~i
incepu a rade, dornolit. Dadu drumul copilului,
care se las~l jos moale ca 0 pasare arlpata.
Maica-sa-I prinse cu ghiare par'ca ~i.:l trase lao
san gramadindu-se langa celalalt, eu gem etc de
lupoaica ranita:
"L-au omortl l l-au omorit! I-au omorit!"
"Dui aur ? Intreba jar Tureul.
-. Dau .."
Hotii Ii dadura drumul. Dragan se scuta, dada
eu piciorul la 0 parte taciunii aprinsi din mij-
loeul incaper-ii ~i batu cu talpa In vatra fier-
binte:
In lumina scazuta dela doua lumanari de seu,
hotii sapara eu iataganele. Gasira aur intr'un
ceaun.
"Bun, zise Ibraim. Noi ramanem prieteni. Ne
mai vedern. Las arnintire ...".
Fadl iar semn si rostl eeva din gat. Hotii prin-
sera iar pe Dragan, si capetenia lor il cresta
eu iataganul la frunte.
Privirea slapfmului jar se aprinse. Gemu. Cand
II lasara, se uita spre copii, pc urrna spre Ibraim,
~i dusc stanga la i'runtea insfmgerata. Zise incet·
!$i ragu!$il:

59
"Bine, Ibraime I., ,"

Prin ploae .~i vant, in Iatraturlle necontenite
ale canilor, hotii se cufundara infntunericul pu-
stiei, Indata venira ciobanii, veni Maxim credin-
c.iosul. Dragan se uita Ia toti aspru sl salbatic,
, "Stapane, zicea Maxim, ne-au impresurat ell
pusti sl cu fitiluri aprinse ... Ne dadeau Ioc, ne
sparcuiau oile ...
- Illes, zicea ~i Maria nevasta-sa, lurandu-se
d\tril. el, nu lovl in oameni. Si-acela-i avutul
tau, 'l?i ti l-au crulat, .. Of! destul amar am avut!.
Ne-a zdrobit copilul!"
Dragan tacea. Par'ca arnutise, ori inebunise.
),llie~, solul rneu, zicea iar Maria, sa la5am
stnguratattle acestea.. Sii luam totul si sa ne
mtoarcem iar in muntii nostri.,
- Nul zise deodata incet si apasat Dragan,
Nu rna 'ntorc, Pe nimeni n'oiu lovl, caci n'am
vina. decat eu, care n'am cugetat la toate. Iar cu
Ibraim am socoteala de regulat. Imi durez casa
de piatra unde no-om tngropa copilul, si cer
~nvoire sa m'asez aicea l..."
Femcia incepu a suspina si-a plangc, si Ic-
igana prrlpadiili de durere la san copilul lor
moale.
'"Sa ne ducem, Illes, Ia noi acasa: sa fugim
de-aiel, Ilies l
- Taci, muere, zise Dragan ragusit. Am vor-
bit, -- e sfanU .. " Si se 'ntoarse spre ciobani:
" Duceu-va
t'
~l ma
V ' IXasaut" i..."
~
Era a jale ~i-o tacere printre noi... Slateam

toti ell oehii in foe 1?i nu ziceam nlmic. Cauii
scheunau ~i urlau afara prin ploae ...
Vorba lui Hie Dragan a fost sfanta, A adus

60
baltaguri ~i pusti ciobanilor si a faeut randuiala

strasnica de aparare. ~i-a zidit apoi 0 casa de
piatra vanaUi, de ne minunam eu totii. Asta in
scurt limp. ~i numai negru ~i 'neruntat umbla,
tot Ii ningea si-i ploua. Yorba deschisa nu rna;
auzearn dela dansul. Par'ca purta un mort in el.
"Geme prin somn ~i se zbate, - spunea in-
Ir'un rand plangand lelea Maria eatra Maxim.
Ce sa Iacem ?... Ce are?
- l~i roade inima de obida ..." raspunsc pe
gfmduri baciul,
Teate drumurile le faeea pc un cal iute do-
brogean, curnparat dupa mtamplarea eea na-
pruznica ell hotii. Si umbla arrnat ell pusca ~i
secure si, eu pistoale [a oblanc. Ca vantul se du-
cea, venea, priveghea totul, dadea porunci cio-
banilor ,~i umbla en 0 umbra imprejurul ase-
zarilor. Nu mai avca hodina nici zi, niei noapte ...
De Ibraim se auzea, tnsa pe loeuri mai depar-
tate. Se ~tia ea 'n cui are loe a dat foe; in cutare
a ucis. Intra si in sate, fara teamii de stapanire,
Dragan ne auzea vorbind despre toate, si nu
spunea nici-un cuvant.
Cateodata nurnai se rastea:
)\fai bine tace]i si va cautati de treburi.;"
Un cioban soptea: .,I~i aduee aminte de in-
tfmrplarea lui ..."
Si ne pazeam de mania lui tacuta ea de-un
blestem .
. Dupa un an, eatra toamna, numele lui Ibraim
sc apropie de noi. Tureul, eu tovara~ii lui, in-
draznise, sa 'intre ,'in geamia dela Babadag~ La
strigaLele ho~i1or eu pu~tile intinse, toata lumea
ridicasc rnanile in sus; pe toti ii cercetasera ~i-i

61
jefuisera, Calar], apoi intrasera in imparalia lor t-

'In stuhuri, in pad uri departate.
Ilic Dragan, stapanul nostru, era intr'o ata-
tare mar-e: Dusmanul lui se apropia iar. Ne-
lmpartl praf de pusca, ne tndemna sa ne as-
cutim securile, sa ne 'tinem canii aproape, la
vrerne de noapte... Dar nu statea la conac nop-
tile, Incaleca si pornea eu ochii lui atintiti Inainte,:
cu mania lui nepotolita rozandu-i maruntacle ...
$i Intr'un amurg de toarnna, ros ca saugele,
zaridim departe in pustie, fuga de calerc] spre
HOi. Cunoscuram calul: murgul stapanului no-
stru. - Ii esl femeia inainte. Nc adunaram si
noi, ingrijati. Treen pe langa noi si striga:
"Dol oameni voinici sa incalice ~i sa vie dupa,
. ,,,
mlllc ....
In graba au tncalecat dol oameni.
"Sa iee securi !..."
Au pornit b~Hand in cai dupa el; in urma lor'
par'ca se aprindea 0 dara de pulbcre de pusca.:
Stapana, cu bratele incrucisate, se uita in fum,
in Inser'area de toamna, si clatina din cap.
Am aprlns focurlle de sara, am veghiat pana.
In miezul noptii, La cas a de piatra ardca candela.
~i se ruga .stapana Ia icoane, bAUlnd mll.tanii"
pentru linistea omului ei.
. La miezul noptii, numai .un foe era aprins.
11 priveghiam caliva, Si deodata auziram . copi-.
tele cailor in linistea noptii. Zvarlii un maldar
de stuh in flacari. Ciobanii s'apropiau din um-.
bra, ~i deodata sosira g3.faind pripit palru cai.
Dragan sarI de pe murg l1i slohozi un strig:lt
mare:
.,C re~ leftto' I'ocu.)1"

62
Valvoarca izbucni si in palpairile ei deodata

vazuram 'intre eei doi oameni plecati 0 mogal-
deata ghemuita pc cal. .
"Lasati-I !" striga Ilie Dragan.
Oamenii descalicara. Stapanul se apropie de
calul ram as singur, apnea pe calaretul ghemuit
de dupa cap ~i':'ltrase la pamant, Fugarul spai-
mantat se napusti in umbra.
"Dati drumul canilor t" striga iar eu voce
schimbata sl ragusita Ilie,
Inaintea focului se ridiease, negru, eu dintii
sticlind in crestatura buzei, Ibraim. Un murmur
~reeu printre eei de fata.
T~ +i diIn gurc:t.
"aeetl Xl" .
Hotul ridicase eapul, stu .gata sa se rapcadii.

Isi pipal braul. Apoi gra) pripit:
"Dragan! sa-mi dai drumul I"
- Aiel a fost eoliba un de mi-ai ucis copilul
~i m' ai erestat 'in frunte, zise Dragan. De-atunci
umblu eu caciula pe oehi sl nu te pot uita L.."
Ibraim simti amenintarea mortii in glasul stti-
pan it si cloeoLind de salbatica bueurie; scurt sc
trase tndarat si se' rapezl in intuneclme. Atunci
canii, simtind strain, se zvilrlira ca la lup.
Holul se praval] Indarat, se napustl ,spre foc
~i se las a la pamant, Era spaimantat, eu ochii
.marlti, 'ii clantaneau dintii.
Dragan trasc cutitul,
"larta, Dragan I strlga Ibraim. Dau bani,
iarta l,.." Cu stanga pe pamant, unbrancat, ell
capul Ierit, i~i tremura dreapta spre mocan,
tntricosat par'ca de ura neagra care sticlea ca
~i lueiul cutitului in oehii lui.
Dar sUipanul nostru nu l-a crtat. De-un an

63
~i mai bine il astepta, gemand, si-l pandca .. Nu-l

putea erta pentru pecetea de sange, pentru bani,
pentru eopil. S'a pleeat deodata spre eJ ~i i-a
Uiiat gatul ea unui berbece,
"A~a s'a asezat Dragan in Dobrogea, domnii
mei, si nearnul lui pe urma s'a inmultit. S'a
Y:lcut ~i sat in jurul salcamului unde dormea
iugropat copilul... Dar numai om ea stapanul
nostru putea sa inceapa ce-a inceput. Zicea el
~l~a mai pe urrna: Sa nu uitati, flaeai, vorba
sfunta: ochiu pentru ochiu, dintc pentru dinte ...
De salasul lui nimcni n'a mai indraznit sf\. s'a-
propie L .."

On cantec
Dela Sr~ntul Gheorghe, sau Caterlet, cum ti
:zie: Rusi, ne mtoarcem pana la Canalul Duna-
vatului. Lasam vaporul in mijlocul Dunarf sl
pornim eu barcile pe canal, Inspre Iacul Ora-
.novului, departe, eale de sapte eeasur1.
Cum intram pe garla, tntre stufarii ~i salcii,
vantul a incetat. 0 caldur-a nabusitoare apasa
-ca ceva greu, ~i eu dU trece vremea, caldura
-creste, ajunge de nesuferit, setea Incepe sa ne
-chinuiasca. Simt nevoia de aer, de larg, dar
mergem domol pe-o apa neclintita ; soarele bale
-drept si capul mi-l simt dela 0 vreme ca de
.jaratec. Caldura s'a gramadit la Iata garle], si
par'ca fierbe naprasnica. Oamenii care trag la
Iopeti, eu piepturile dezgolite, eu capetele goale,
-cu rnanicile camasilor suflecate, se misca In-
.tr'un rttm regulat, se pleaca Inainte tragand
Iopetile din unde, apoi se lasa ~ spate, Incor-
-dati, cu muschii gramadiF deodata ea niste 110-
duri de Iunii, intra coate ~i umeri. A~a se misca
-domol ~i fara oprire, fara sa vorbeasca ccasuri.
Din vreme in vrerne, unul Iasa 0 clipa lopotile,

cauta 0 ulcica albastra la picioare, 0 ill, 0 vara
in apa canalului, 0 umple, si bea cateva guri.
Varsa ce a ramas. pune vasul la loc, ~i iar
ia lopetile.
"Chinul setei nu-l poti invinge aid decat eu
rabdarea ... zise prietenul nostru. ell cal bei apa
mai rnulta. eu atat Insetezi mal tare. De aceia
eu, cand pornesc prin garle, manftnc foarte pu-
tin ~i Ill" beau nimic. Oamenii care lopateaza
sant deprinsi ell upa baltli, dar nici ei nu beau,
ci-si elatesc numai gura uscata ..."
Dela 0 vrerne selea sl caldura cumplila ma
culunda intr'un rei de arnorfire ; apoi incet-In-
eel, ineep a-mi venl in fire. Oamenii cu aceiasi
pulere trag neosteniti la lopeti.
Acum Inccp :I privt imprejurimilc. Zid de
stub la dreapta si la stanga: din cand In cand
salcii cu Jrunzisul neclinlit. Pe sub eerul alburiu
nici-un zbor de pasere; prin adancimile tre-
stiilor nu simt nici-o miscare de via\a. Din cand
in canrl numai. la rata apei, vad gaze cafenii.
cete-cetc, jucand pe luciu, rnaintand si retra-
gandu-se intr'o rniscare fara contenirc.
"Aces Lea se cheama plosnite de apa ..." zice
unu 1 o.i11L1'e lopatari.
Intr'un timp Intalnim un boschet de plopi
care-si Inalta ramurile sus In vazduh; frunzele
lor intoarse de vantul 'iniHtimii par ni~te foite
-de argint.
Apoi ineep a deosebi, prin incurdHurile stu-
fariei ~i a generatiilor de salcii, ghirHinzi de
acatatoare, cu nori de Ull dulce albastru; acestea
sunt lejnicioare, Wee ale DelteL Din loc in loc,
unde garla se Hlrge~te, se arata crini aibi de
5

66
apa, hitre f'runzele lor rnari si late, eu conturura

de paleta. Planta i~i are radaclna in fundu1
apei, ~i floarea s'a ureat pe luciu adusa de 0
viti\. lunga la lumina lumii. Intr'un cot poetic
se arata un pale de nuteri mici galbeni, niste
cupe marunte stralucit vopsite. lar la mal, une-
erl, din pamanlul hranit in alalla ani eu trupurile
atator burueni si atator Ilori, se ridica viguros
un buchet albastru ea cerul, 0 puzderie de -nu-
ma-uita.
Soarele, eu vremea, Iuneca spre asfintit, dar-
pana intr'amurg mai estc multo Caldura in cepe
sa se mai ogoae, si prind a pr'ivl lumea eu alP.
oehi.
Prietenul nostru zise intr'un rastimp:
"Avern sa ne abatem si pe la un gospodar din
parlea Iocului".
Tarziu, in Iinistea zilei, luntrile se alatura de
mal, subt salcii vechi, scorburoase. Un card de
'vr abii, prietcnile omului, se risipcstc la ara-
tarea rioastra. ~i pe tarm 0 singura casa stA
pilila in singuratatea locului. .
Ne coborim, urcam sus; un mosneag marunt
cu . harba .carunta, lmbrricat eu camasa rosie
ruseasca, ne tntampina foarte prietenos, vor-
.hind grozav de stricat limba noastra, Dar a!?a
.cum peale, spune ca-i Iacem placere ~i nu stie-
ell ce sa ne stee inainte, caci el in singuratatea
lui, arar vede Ietc omenestl.
II chiarna Leon Siroca. Aici loeue!?te .de multi.
vreme, cine stie de caiId.' Ce stapaniri au fost
pe vremuri, ce stapanirc cstc acurn, mi 'So pare-
cii..''putin 11inter~s~az~. El i~.i 'cauta de ecle t~ei-
zed ori patruzeci.
. de vite
, . a~e lui~ care pase iarba:

67
de pe grlndurl, si de livada pe care a rrdicat-o

~n jurul easei. Cu oarecare uimire vad meri ~i
. peri ~i gutui incarcati de roada bogata. Zambind
eu olandete mosneagul intra pe subt rarnuri,
culege fruete, ni le aduee in brate ~i ni Ie Im-
parte. "Nu-s inca coapte, dar macar sant bune
pentru sele ..." zise el aratandu-si dintii ~i gin-
.giile rosii.
Pe prispa de parnant, subt streasina [oasa de
stuh, "ad cateva stlubee goale.
"Mo~ule, ai sl albine ? .. "
EI se uita uimit la mine, pare a nu rna pri-
cepe; apoi tncepu a rade eu prietenie:
"Cum? aha! da-da! bine-bine: da, bine I... .
Crede ca l-ai inlrebat daca 0 duce blne,
zicc unul' dintre pesearii nostri.. .. Nu, rnosule,
te intreb daca ai rnuste, sl stiubee ...
. Aha! Nu! nu!. .. zise mosneagul eu parere
de rau, nu mai este l Venit odata garla mare,
Iual, ineeat... Acu asteptam sa vie un roiu ...
Daca trimete Dumnezeu, luam pe cl ~i-I punem
la ~tiubeiu ..."
Ne pelreee apoi Ia umbra, pe prispa, ne scoale
din beeiu unl proaspat ~i pane ncagra. Se uita
la nol cum gustam roadele gradinii lui, mana
vitelor Iu1, -si panea lui, ~i parea bueuros, :;;i
ne privea eu frape, eu un zarnbet, stand en
manile la spate; descul] si in camasa lui rosie
~nchejala pe umar. .
•• •
Batranul Leon Siroca era un singuratic. L-am
mai eercetat altadata in sihastria lui, umbland
Ia vanat, in balti. Avea pupni argati pentru vite;

68
un fecior se indeletnicea cu pescuitul, iar pe

baba lui aproape n'am vazut-o.
Pentru mosu Leon ea era pesemne 0 fiinta
cu totul inferloara, care trehuia sa-si duca viata
'in umbra ~i 'n tacere.
Venisem din garla eu feciorul: un fHicau voi-
nic, eu bratele ~i pieioarelc ca niste .coarde de
otel. Printre izbueniri de vant !?i ploi rapezi,
.izbutisem sa impusc cateva rate; si-acum starn
Ia foe l:1nga prispa si mosneagul jumulea ()
pasere. Intr'o oala mare, Iierbea cvasul, eu peste
proaspat,
Invalit in mantaua-mi calduroasa, ascultam
cum se tnvalue vantul departe, in nesfarsitele
paduri de trestii si de salcii, Aici, langa casuta
a~a de departata de lume, nu blHea vantul, era
la dos ; si aveam 0 senzatie de placere rara.
Eram ud si trudit, eram ~i fHimand', si focul prie-
tenos' ardea langa mine, si mirosul bucatelor
ipli dezmierda narije.
Din vrerne III vreme. arare, salciile batrane
frematau: simteam In Ireamatul acesta fiorul
toarnnei apropiate.. Si-o umbra de tristete dadea
mai mult Iarrnec singuratatii in care rna af'larn
si stari de placere care-mi umplea sufletul.
Deodata, rnosneagul, cum stu chincit langa
foe ~i camasa-i rosie, descult si cu capul gol ca
un stog zbarlit de vanturi, tncepu sa cante ceva:
o melodie tliraganata. Il ascultam pe gandurit
apoi luarea-aminte mi se destepta. Deosebeam
intre vorbele straine ale cantecului ceva ciudat,
un nume romanesc par'ca: "Piotr-Vaivoda" .
..Ce canlec e acesta ?,." intrebai eu dcodata
pe flacau.

69
Mosneagul se opri si rrdica capul.

"Un cantec vechiu'' ... .zise feciorul cu nepa-
sare.
Tacuram. Dupa un timp, batranul Siroca iar
i~i incepu melodia eu Petru-Vaivoda, - ~i-l as-
cultam ~i mi se parea ca tnteleg eeva, ceva
nedeslusit, desi nu tntelegeam nimic.
Intr'un larziu mosneagul se opri, r idica ca-
pul si-mi zambl,
.Asta este vechiu, vechiu... lmi zise el. Asta
este un cantec dela Cazaci... Noi fost multi. Ca-
zaci de mult ~i batut cu Turci. Si ramas de-a-
tuncea cantece multe ..."
Intrebai pe Ilacau, care ~tiil mai hine ruma-
nesle:
"Ce spune 'in cantecul aeela pe care I-a cantat
mosneagul '/
"Ce sa spue? raspunse el. Un cantec diu ve-
chime.. cu un pescar pe care-l chema Pelru
Voivod..."
Dintr'odata mi-a rasarit in minte imaginea
lui Petrea Jilaja pescarul del a Brates ~i' din
haltile Dobrogei; mi s'a Incalzit inima in piept
~i mi s'au iniierbantat ochii; par'ca nu-mi venea
a erede... .
"Mai lcanUH cdata, mosule. .." rugal. en pe
mo~neag .
. Chemai pe fladiu Iallga mine, sa-mi talma-
ceasca pe cat a putea versurlle.
Si Leon Siroca i~i pleca parul carunt si stu-
Ios, se apropie mai tare de foe cu rata, si in-
cepu iar cu glasu-i _trist cantarea .simpla. Din
cand in cand suna vantul in salcii, ca un aeord
d.e balada.

,70,
Iar fUicaul Timosa Imi spunea intrerupt si
stricat vorbele:
A fost de rnult la Dunarea Mtrana,
Intre Cazacii nostri,
Un Pescar moldovan pe care-l chema Petru,
Si-i era draga 0 fata, Marica.
Si-i zicea el: Draga Marica,
Intinde-rni voi mrejele
S'oiu pescui baltile
Si mult peste-oiu prinde.
Si 'n targuri l'oiu duce,
Si I'oiu schirnba pe aur,
Si pe urrna om face nunta imparateasca,
Draga Maridi!
lar Petru era fecior de Domn -
Si era pribeag in baltile dela Dunare.
S'a murit Voevodul eel batriin,
Si poporul l-a cerut Domn pe Petru,
Si cand se ducea Petru-Voda la Domnie
Cu alai si cu osti,
Au navalit in sat la Dunare Tatarii
Si i-au ars easa, ~i i-au rupt rnrejele,
Si pe Marica au furat 0,
Au furat-o Tatarii l
S'a ajuns 0 vestc pana la Sueeava, -
Sai, Petre-Voevod l
Ca au ars Tatarii sate Ie si mrejele
Si ti-au furat mireasa ..
Sal, Petre-Voevod I
Si s'a repezit domnul eu osti
La fratii lui dela Dunare, -
Si fratii lui erau Cazacii
Cari cutreerau baltile si Marea.
Si eu .osti moldovenesti a venit
Pe cai iuti ea vantul ..
Dar la hanul tatarsc
Era mireasa lui dusa -
Si'n cort la hanul tatarase
A murit rnireasa l
Cu moldovenii si cu Cazacii tai

71
. Bate Cramul·-
Arde Crarnul si-l bate
Si sfarrna corturile Lnparatiei,
Alung;!. pe necredinciosi,
Si-i ineaca 'n Marea, -
Dar plangi, di pe rnireasa fa
N'ai s'o mai vezi!
Caci mireasa ta zace 'n morrnant,
Si vantul bate iarba
De pe morrnantul ei, -
Petre-voevod l
Amurgul intindea un val misterios peste balti,-

batranul Siroca lacuse. Mil gfmdeam, pe cand
suna vantul ~n salcii.i la lucrurile trecute, fa at a-
lea tragedii necunoscute, rngropate in uceste baltt,
in ostroavele Dunarii, pana la Maroa. Si-mi vi-
bra In suflet, c'un accent nespus de ~lllce,· acest
cantec necunoscut, intr'o limba striiinii, .despre
Petru-Voda Rares ~
..,
.-,
\-

JE'ftN 6ftRT (EUOENIU P. BOTEZ)
Ratacit
Era pe 1a amiaza; 0 Iiniste adanca stapanea

satul tacut sl uitat printre mlastinile acoperilc
de stuf auriu. Colibele saracacioase ale pescarilor
Insirate la rand, acoperiau limb a de parnant pre-
lungita de la gura Sf. Gheorqhe pana departe
spre larg, unde se perdea dung a alhicioasa H
Dunarii in nemarginlrea albastra a marei.
Departe, tocmai in coada satuIui, era coliba
Iui Mo~ Simion; tupilata sub coperisu-I tiguiat
de papura, mai pustie acurn de cat. in totdeauna.
De 0 saptamfma ~i rnai hine, de cand mosnea-
gul i!?i ingropase singurul fecior pe care-I avu-
sese, usa colibei n'a mai fost deschisa. Tot tim-
pul umblase batranul asa, ratacit prin vecini
~i pe la carciume, ca sa-~j lnneoe amaraciunea
care-i umplea inima si sa uite jalea ee-l chi-
J].UHl rnintea.
Mereu repeta desnadajduit: fa ce bun rdnui-
sita asia de zile care' mi-a lasat-o Dumnezeu I
Grecul, care avea pescaria in arenda, I-a ertat
cateva zile, pe urma i-a cerut sa-si urmeze me-
seria ca altfel nu-i mai da faina. Batranul s'a

73
ill tors iar la barca lui, ramasa parasitil pe mal

in batatura colihei.
Ce era de facutl Trebuia sa se hraneasca cal
mai avea de tratt...
Dupa ce si-a cercetat barca, a dat-e Ia apa,
i-a potrivit catargul si apucand amandoua 10-
petile a plecat oltand din adancal inimei -
de mult limp nu mai plecase batranul asa sin-
gur la pescuit....
o adiere dulce de vant, care vcnea din spre
largul marei, racorea Iruntea pescarului ~i se
juca nebunatic printre vitele lui de par carunt.
~i suflarea acea usoara de vant, infiora Iata
stravezle a marei, Ui.iata de unnele barcilor mici
si negre, cu panzele umflate, ea niste pasari cu
aripile intinse, cari sburau la larg departe, spre
locul de pescuire, cale de opt mile de la mal.
Intrecandu-se in goana, tot cate doi pescari in
fi.ecare barca, treceau unii pe lfmga altii, vor-
bind ~i cantand in gura mare; iar v:1nlul, le cu-
legea sunetele glasurilor ducandu-le ~inainte, pana
Ie perdea frfmte in golul nestarsit al departarii .
.:.._Greu, greu de lol singur, illo$ Simioane, ii
striga unul din fundul bareii, noroc bun I
- So. dea Dumnezeu, li raspunse cu jumatate
glas batranul care sta perdut pe ganduri, stran-
gand eu arnandoua manile lopata care 0 tinea
rlrept carma.
_ Ajunsese aproape de locul unde erau Insirate
carligele pentru nisetri ~i moruni, cand a prins
el de veste ca din spre asf'intit se tnaltase un
nouras alburiu. urcuit pe bolta limpede alba-
stra a cerului.
Vfullul l~i schimbase repede directia ~i suflu

74
acum din spre coasta, din ce in co mal insufletit.

Cunostea el semnele acele ; era un graunte de
furtuna care se apropia vazfmd cu ochii. Ce-
lelalte barci se departasera de mult, gonind .spre
tarm. ... .
Batranul, vazand bine ca numai este chip s,a
mearga drept in potrlva vantului, care se In-
tarea mereu sufland din spre uscat, trecu "U~or
coltul pallzel in celalt bord al barcei.
Sl panza se umfla sbatandu-se ca lnsufletita,
sub Ioviturilc vantului, pe cand barca aplecata
pe' :0 coasta zbura ca o sageata.
Pe sus, venea tot mereu norul acela; mal
aproape, tot mai aproape, pana se sparse, cu
ropot, Intr'o ploae repede ~i deasa. Picaturile
mari ~i reci, dupa ee-l orbeau biciuindu-i Iata,
se scurgeau in barba tncalcita a mosneagului.
'Marea, resvratita repede, i~i Incepuse jocul
ei neastamparat, Si barca mica, usoara ca 0
bucata de pluta, acl se rldica in sus pe creasta
alba de spuma a unui val, ad aluneca In jos, ~
afundandu-se ca Intr'o prapastie.
Batranul, sLa Iinistit, ell manele il1cle§tate pe
lopata eu care linea carma, quoernand La vaL
cu ochii, tinta inainte, lntampinand valurile §i
potrivind mersul zbuciumat al barcei.
Panza se sbatea prinsa de catargul indoit sub
vant, -- nu s'auzl decat 0 trosnitura seaca; §i
catargul se franse in doua. Panza ne mai tin an-
du-se, -cazu jos tremurand §i pravalind barca
pe toasta. 0 injuratur.a scapa, printre dintii
batranului. Intr'o clipa i~i smulse cutitul de la
brau §i taie sfoara care tinea coltul panzei.
Panza rarna~ .libera, -0 ~i zmucl vantul repe-

75
zind-o in goana lui nebuna: barca se indrepta

ianl~i la Ioc,
Alunci, el apuca amandoua 10pePIe ~i incepu
sa traga eu 'toata puterea ; dar Ii era zadarnica
tnccrcarea caci nu putea mainta impotriva van-
tului care-I lara tnapoi spre largo
Scrasnind, turbat de necaz, se lupta incapa-
~anat mosneagul, tragand din rasputeri, si In-
cordaudu-si bratele lui, noduroase lsi liisa pe
Iopeti toata greutatca trupului sau 'garbovit. .
In Jierbinteala luplei un gand dureros Ii sea-
para prin minte: "unde-i Iecioru-siiu acum, sa-i
dea ajutor eu bratele lui vanjoase" .
...Sl in lupta asta asa de nepotrivita, marea
par'ca anume balandu-~i joe de sliihiciunea lui
11 ametea aruncandu-i in obraz stropii valurilor
care "Ierbeau clocotindu-i In juru-i.
,'Capul, batranului ardea in flacari., Ca sa-sl
mai racoreasca frunlea acoperita de sudoare, i~i
trase caciula pe ceara,' dar vantul care sufla
manics i-o smulse intr'o clipa, aruncand-o in
jocul valurilor.
Zapacit de ropolul vijeliei, catand numai in-
nainte pentru a :;e strecura printre stancele acele '
spuniegatoare, pierduse din vedere tarmul catre
care trebuia 'sa meargit' -'. . : "
~( a~UI1i, cu puterile sleite, se oprise desperat
in' Joe;' cu e~p~l gol, ,eu parul in v~nt,. cat,a
eu groaza In juru-i sa poat~ zarl in vre-o patfe
dU}:lg~'tarinului inegrind otizontul.··
. -: ( ... . " .•..• '"
,:
- ,
" 1",(
Dlu;, ni~ic.". n,imic' pe toata lutindcre,a p,~ti~,

a ape'~. '3.1ba~tre-sinmi patata numai de iimqdC
norilbr 'cari:'alerg:1u'hentmi pe"bolla stidt~a ce,":, ,
rurJr 'Nii mai plHea ~t1 lncotro' era u'sc:alul.' ;.-

76
Ce era de facut ?.. Ramas jucaria valurilor,

la voia tntamplarii, privea aiurit departe, toe-
mai in Iundul nedeslusit al zarii, acolo unde bolta
cereasca se sprijina par'ca pe varfurile albc
ale valurilor.
Vantul i~i tnmuiase suflarea. Se mai linisti,
Incalzit de speranta ca vre-un vapor care ar
trece pe aproape l-ar putea zari. Isi scoase
haina tncet sl-o prinse ca semnal de catargul
pe [umatate rupt.
Istovit de oboseala, se lasa in fundul barcii.
moale ca ceara, ~i chinuit amar de lupta gan-
durilor ce se incinsese in mintea lui turhurata.
Un card de goelanzi, plutind prin spatiu, se
rotea tiindu-se mereu de-asupra barcii rataci-
toare.
Ce nesuferite sunt acestc pasari de prada cand
arunca in singuratatea mari! tipetele lor salba-
tice ca niste rasete tnfiorator de batjocoritoare.
Si batranul, cu ochii Fnta, urmarindu-le sbo-
rul, i~i tncretea fruntea vrand sa-~i alunge din
fata 0 Imagina urtta, ramasa de demult in mintea
lui. Dar, nu putea sa scape, imaginea Il chinuia
rasarindu-i din ce in ce mai limpede ~i mai vie.
De atata vreme, ~i ce bine i~i aduce aminte
de cadavrul pe care l-a lntalnit plutind printrc
valuri, sfa~iat de goelanzii cari se sbateau in
jurul lui cu aripele intinse, cu ciocurile deschise
amenintatoare.. Daca ar pierl de sete si de
foame, ar ajunge si el tot asa., si batranul
se infiora tresarind ca dintr'un vis urlt.
Umbrele serei incepuse a tmpanzl orizonlul
cernit, vanlul cazuse cu totul; numai valurile

77
mari, greoae, se mai leganau inca in linistea

largului marei.
Isi simtea limba uscata ill gura ~i buzele Ii
ardeau ca focul, .tncepuse setea sa-l chinuiasca ..
Se culca .pe pantece muindu-si buzele in apa de
ploaie stransa in coltul barcii ; dar se ridica 'in-
data ~tergandu-se repede eu maneca de 1a ca-
mase ; apa de ploaie era amestecata eu stropi
de apa sarata a valurilor.
Se lungl pe fundul barcii, eu Iata in sus, ell'
pumnii sub cap, cercand sa-si potoleasca gan-
durile. .
Intr'un tarziu, inchise ochii voind sa adoarrna,
-dar :deasupra capulus i se parea ca plutesc, des-
:fa!?ur~mdu-se,vederi felurite si un gand de moarte
Ii Iramanta mintea. Ne mai putand suferr, des-
chlse ochii mari catand infiorat in jurul san.
Bolta cerului se limpezise peste tot, ~i in eros-
tetul ei lucea luna lncremenita, asa de galbena
~i de plina, despicand cu 0 tiara de lumina ne-
snarginirea neagra a apei.
Nu putu atipi nici 0 clipa, sta destept; sta-
panindn-si rasuflarea, tsi asculta cu frica ba-
taiJe inirnei, iar gandurlle ca Intr'un haos iutu-
necos i se tncruclsau cu 0 iuteala ametitoare.
Toata viata-i trista, monotona, i se desfasura
pe dinainte. Intaiul gand i se opri la Iiu-sau,
tngropat de cateva zile; i se parea ca vede
smulsa ~i aruncata in Iaturi crucea alba 'de lemn,
lucrata de el, sl movila aceea de nisip amestecat
'en sfaramaturi de scoici colorate, era rascolit..
incet ~i in lumina; i se arata satul, coliba aceea
tupilaUi 111 care s'a trezit... sara.cia, llccazurile
~i multumirile pe cari Ie avusese ... malu1 acela

78
sterp ~i nisipos unde era cimitirul satului, l?i

par'ca i~i vedea femcia cu 0 mana strasina la
oehi si eu cealalta faeandu-i semn sa vie la .ea...
~i toate, toate i se In~iraU' mtr'o jale muta, chi-
uuitoare.
Ce noapte groaznica, pana a prins a rnijl
zorile !
Si cum sta cu ochii pironiti in fundul zaru,
unde se lntindea mereu 0 pata rosa-aurie pp- .
Iiind Iata apei, .acelas gand de' moarte Ii .in-
gheta..simtirea: ce va face toata ziua .., si maine ...
~i 'poimaine?.... ' .'
Gallejul useat de sete, pantecele care tipa de
foame, ~i tarmul tot nu se zareste ~i nici o
panz{l nu albeste la orizont, nici 0 urma de fum
dela vre-un vapor nu se poate stravede pc toata
tntinderea goala a'marii.
Ca sa-sl mai in~ele foamea, Incepu sa mestice
tutunul pe care-l avea la el. Se lungl apoi iar
cu trupul sc:1ldal in ploaia calda a razclor de
soare, ~i ramase asa cu ochii tnchisi, cu buzele
arse in friguri, pierzandu-se lntr'o gandire tot
mai inceata, mai nedeslusita, pana i se topira
simturile tntr'o amorteala greoae: cazuse intr'un
~omu adanc .
...Si cum stu el, cu ochii stinsi, dorrnind cu
Ia]u in sus, intins pe fundul barcii aceleia mid
si negre, parea culcat lntr'un sicriu care plutea
la tntamplare, ratacit pe luciul pustiu al apei
tntlnse, rara margini.
* >.:
Cand ~i-a venit batrarlUl in

fire, era pe ni~te
saci de pe puntca unui vapor englez de co-

79
•
mer], care-l luasc Intalnindu-l in drumul spre
Sulina.
Trecuse departe de Sf. Gheorghe, ea abea sc
mai zaria turnul Iarului ea un punct ncgru, pier-
dul Ia orizont.
. Acolo era satul lui; pe malul aeela sterp ~i
nisipos, acolo se stinsesera 'loti ai. lui, ~i cat de
singur ~i amarit era acujn la vreme de ba-
tranete .
...Si 0 indoiala dureroasa se Inchega in min-
tea batranului, pe cand buzele-i useate sopteau
in nestire: La ce bun rama$ifa asia de zile cc
mi-a iasat-o Dumnezeuf ...

• GftLft GftLRCTION
La tarrnu: marf
Razleata de celelalte ville, care alcalucsc ora-
selul-cartier Carmen-Sylva, e casuta alba ~i rau
ispravita, uncle eu ~i ai mei vom sl a, III vara
aceasta, cateva saptamani. Irnprejurul easel e
camp deschis, plin de ierburi salbaticc, rahdji-
toare Ia sere ~i trainice ia rasucelile vantului.
Locul vine incllnat dela mare spre ghiol ~i cas a
noastra, ca iuai toale celelalte, nrc perspcctiva
lacului, dar nu ~i pe a mlrii. Xumai liotelul
~i cateva vile de pe tarm le au pe amandoua,
Pe alaturea de noi, printre mare ~i lacul cu flume
talar,esc si eu uomol J'i'i.di.lor· de minuni. trcce
soseaua Constanta-Mangalia. Pe dealul cure se
umfla spre miazii-zi ca un val, despiu-lindu-ne
de satul Tuzla, sta 'infipta silueta vuga ~I unei
biserici ce va sa fie. Pe \,arm sant douii-trci vile)
ueimprejmuite ~j de-abia ieslte din mistr ie. Ar-
borii lipsesc In parlea aceasta, Pe lauga casu
no astra) clealungul ulucilor, sant cativa puian-
dri de salcam. Alle vile n'au nici alal. Singur
hotelul Movila - constructia cea diulaiu tare a
Jrant conturul ple~ I'll acestor ~armllri are L~l

81
poale un pare tanar de vre-o 15 ani, adica niste

alei usoare, parte copacei si parte Ilori, pe cari
Ie continua in vecinatati cateva pete, cateva si-
sirurl de 'plantatie noua. In anul 1900, aceste
locuri erau linse ~i neranite ca 0 spinare de cal
salbatic, Primul somn tngrijator, pentru ochii
mei cari priveau din departure, a fosl fantoma
rosie 0 hotelului de azi, Movila,
Dela cas a mea, prin iarba rara, due spre mare
mai multe cararui. Aceasta iarba este un fel de
fan zbarlit, in care se amesteca destule flori
dar flori uscate la pipait si tepoase, garotite'
de camp, traista-ciobanului si alte burueni de-
prinse cu secela. Cararuia care duce spre Cazin
e larga si colbuila: eelelalte sant cararui parti-
cuIare, pentru vilele de pe (arm. Dupa douii
sute de pasi 0 bara alb astra, ea de otel, apart'
intre acoperisul de olane aJ Cazinului si micul
promotoriu de alaturi. E marea. Bara de otel
se face rnii. de bare; barele se Intind ca fulgerul
~i deodata, intre tarmul desvalit si orlzontul
care era 0 simpla lama albastra, sclipeste imen-
sitatea, palpita nesfarsirea l Cu ce ai putea sa
asemeni acel noian fluid, cand verde, cand al-
bastru, cand argintos, cand plumburiu, cand ame-
stecat din toate aceste tonuri si mereu I'ara lihnii.
mereu ineercat si infiorat de schimbarile ceru-
lui ale carui faze luminoase Ie reslrange clip A
cu clipa, mereu strans de stavila Firmului, III
ale carui mii de bai rnurmura sau suspini'i, se
vaeta sau bupue! Cu ee masura verbaIa COll-
venita 'ai putea sa redai ,impresia covar~itoal'e
c~,i'~,1innea,dl suflet.tiJ, in 'fata fluic!Hat_ii atatui
argint,' atator peruzele ~i' smaralde! U1uit de
6

'82
zbuciumarea uriasa pe care 0. stii mai Iarga de

-eat zarea ~i alunecand departe pe subt zare,
.simti nevoia si'Hi intorci privirea spre ~armul
margini't si nemiscat. Dintatura lui capricioasii
'~i dnegala, in contrast eu vasta uniformitate,
odihneste ochiul si-l desmiarda. '
Nercgulat, scobit sl prabusit, aici la 8 - 10
metri deasupra apei, jos unde valurilc ajung si
se destrama, tarmul are albii dulci, captusite
cu puzderia stancilor macinate ~i a scheletelor
marine, Arar se gasesc in malul tnalt pietre
tari, inca nebiruite, de .cari valurile marii sii-si
agate spumele si algile. Intre linia Intortochiatri
unde pamantul dobrogean se Irange ca sa se
taca larm si linia onduloasa a riisipurilor vecinic
vanlurate de lopetile marii se Intinde, en 111-
treruperi, un hrau de pante manoase, sernanate,
mai lncoaoe, eu trifoi, plantate, mai Incolo, eu
arbori ~i cu vita,
Dill dreptul hotelului Movila ~i pana la Farul
dela Tuzla coasta Pontului Euxin mi-e Iamiliara
~i cunoscuta in amanunte, Iiindca am masurat-o
cu pasul ~i ell visul si azi si altadata. Pe acele
povarnisuri line fji lnverzite erese, eu 0. boga-
lie ne mai vl%.zuUiaiurea, sulfina alba si maghi-
ranul salbatic, In dupa amiezile lncinse, de Iu-
lie, .vcneam ~i scdearn ca pc o banca, pc tarmul
inaIt, in bataia vantului de mare amestecat eu
miros de sulfina. Intr'o parte era plaja alba, pe
care paspetii sanlUo.~i ~i oSuferinzi incepeau s'o
acoperej in partea cealalta se ivea din lanuriJe
galbene intinse pAnA in mal, varful Farului dela
Tuzla, iar in fala, cuprinzand trei sferturi diR

83
spatiu si din gand, era marea scanteetoare ~i

,neinteleasa,
Am .gaslt in Carmen-Sylva un vechiu prielen-
un om de treaba - irnbracat in haina preo-
teasca ,~i l-am Iacut tovaras plimharilor si re- "
veriei mele. Am mers cu el alaturi, prinlre rna-
rea cand sura, cand argintie, cand alhastra si
lanurile totdeauna galbene. Cate 0 barca de pes-
cari trccea, cu panza lntinsa, departe in largul
apei. Cate un sirag de califari - acele pasari·
albe .carl se. Ieagana pe tarmuri, ca 0 prelungire
aeriana a spumelor oceanului - poposea pe
nisip. Noi ridieam bratele in. sus ~i pasarile
vigilente zburau deodala, ea sa ,se lase apoi pe
mare, unde ramaneau tot atat de nerniscate ca
si pe Firm. Ne aducem aminle amaudoi, dar ram
S{l ni-o spun em, de Lacul eu nume ~i eu forma
de' ghitnra, de pescuilurile minunate, de Fur-
tuna de pe mare ~rde celelalte divine episoade
pe care el le citeste in fiecarc Duminica, din'
usile altarului si pe care en Ie-am citit ani dca-
randul, in vremea enluziasmelor naive. -N e 'adu-
cern aminte de ace a Calatorie, in ziua Sambctei,
printre Ianurile coapte' si prindearn si noi en
mana cate un spic, ca-sa-l: Irecarn 'in palme ~t ;
sa scoatem bobul rumeor.v Si ea bobul de grau,
care iese din pleava, .asa .ie~eau din pleava Inimii
arnintirile cele bune.sl gandurile drepte. ,0; daca
viata ar fi atilt de' simpla ~i.1de .clara, 'daca dru-
mul ei ar fF sa meargti ..toldeauna printre '0, :
mare lin:;ir' -eu Hlsari '-.<iepart-ate.' argi'Q.tii.'.'!?l lill.J'
tarm investmaJitat. in holde- fcdcitet Daca manea I~
aceasta .uu s' ar. tuibura: adeseort ,atut' de' ~gJ:eu':~i'~ ~

lu.rlJarea ei 'uu!'s",ar y.aJ:sa. :p,este. c~rarea 'i}'loa.gtTa~.i'

iar ,tarmul, azi armonios si tare, nu s'ar face
rapa sl mocirla, cutreerata nu de amintiri evan-
ghelice, ci de acele animale necurate, pomenite
in Evanghelie, care se arunca de pe tarm si se
tneaca in mare!
Asa in cat, In acele sed cristaline, incheiate In-
.tr'o parte de geana apelor iar in cealalta de
ondularea malurilor verzi, ~i amicul meu si eu
plimbam eugete triste, el pentru un cuvant, eu
. pentru altul. El lmi povestea luptele lui de obscur
soldat al Biserlcii, visurile lui pradate, straduin-
tele lui prea putin rasplatite si putin tntelese
de cei din preajma-i. Sarrnan prieten, sulerea
~i el, In fond, de aceiasi suterinta, ca noi toti.
In Inima lui, ca lntr'o albie prea larga, idealul
lui curgea scazut si saracacios, ca un tor enI
lnvins de seceta lui lulie. Uneori, pe linia de
ideala ametista. care arata unde marea ~i eerul
'se desparl, se ivea cate un mugur deabea vazut
sau se desira in vazduh un norisor. Si ne gan-
deam atunci la nenorocirea ceasului de fata, la
vastul macel pornit tntre popoarele crestine si
la spionii marli cari puteau sa se atina dincolo
de orlzont. ~i ne intristam si mai mult in Iata
marii, atat de uriase §i de calme si In Iata omu-
lui, atat de mlc sl de robit de patimi.
lntoarcem pasii catre casa, trecand meet
printre macil rosii, risipiti in graul galben,
printre cicoarele alhastre si printre sipica alba
gaIbioara. Lacul Tekir-Ghiol stralucea ca 0 placa
de aur, intre cele doua gramejui de case, dela
noi, si din satul dimpotriva, mai aproape 1?imai
limpezi, ca oricand, acum subt incovoerea ce-
rului de seara. Portul Constanta ajungea - a-

85
colo departe unde siarseste marea - din scan-

tr etoare :nazarealii, cum se arata In so are, clii-
darie trandafirie ~i hnpietrita. Ne opream, ami-
cul meu §i eu, Iantoma neagra si cu Iantoma
sura, pe promontoriul vecin cu plaja. Oaspetii
locului stateau culcati, subt lumina dulce aste-
nita. se' scaldau in marea cu tresariri usoare
san se jucau in nisip, dupa porta, dupa nevoc
§i dupa vrasUi.. Amicul meu are patru copii;
~i ell tot atatia. Ii cautam din ochi si-i gaslam
mereu in acelas loe, in nisipul de pe plaja,
tovarasi la 0 lalla, la ridicat ceU1ti si la sadit
gradini. Ceilalti copii faceau Ia feI, sau lnnaljau
zmee, la vantul serei. Parintii lor, supraveghe-
torii lor citeau, visau, vofbeau sau se scaldau.
Dar lumea aceasta, nona celor doi cari privearn
de sus de pe promontoriu, ne era departe si
straina. De n'ar fi fost devale micii ziditori de
cetatt si saditori de gradini, patru ai lui si patru
ai rnei, noi n'am fi calcat pe aici si n'am fi atins
niciodata marea, pe aceasta cale sgomotoasa a
unei statiuni de bai.
In cateva dimineti, am plecat singur si am
cobortt printre tufelc de sulfina pe plaja goal a,
Intr'o alta latura, rar ccrcetata de mosafiri. Noia-
nul .apelor desf'acea subt astrul zilei 0 plasa
de argint licariloare si mobila, tntinsa dela tarm
si pana in zare. Tonalitatea departari! era ver-
zue, bariera zarllor era albastra, Iar subt acest
aspect in care norii cerului, claritatile si modi-
ficarile vazduhului se regaseau ca In1r'0 oglinda,
marca i~i triUa eterna-i epopee, i~i resfira dia-
mantele ~i legana ~i rilallgaia tristetea illimii.
Valuri dupa valuri vcneau din larg ~i in veci

86
neobosite ~i in veci la fel unul eu altul plesneau

marginea baei, deznodandu-se in nisip si arun- .
cand pe el 0 fugara, ghirlanda alba. ~i. viata '
acester .mari tine de milioane de ani si :sute de
mii de oameni 's'au odihnit pe tarmu-i de trud-
nicaIor cale l ,Caleva .civilizatii au crescut ~t au
trait lmprejurul acestui stravechiu Pont Euxin.
Din adancurile ei, cari sant In acelas timp ci-
mitire ~i muzee, marea scoale uneori monete
eline ~i romane si le readuce, dupa doua mii
tie ani, la lumina soarelui. Pe coasta aceasta,
sunt numeroase d'tma~ite de cetati, de erase,
de temple si de biserici. Omul le-a ridicat, a
trait in elc ~i a murit, eu fruntea incretita,
eu ochiul trist. Si tristetea alator generatii n'a
schimhat nici marea, nici cerul, niei inflexiblla
scarta omeneasca. Astazi ea si in ziua lntaei co-
boriri a corabierilor greci, marea e nepasatoare
si de aceeas vrasta. Cerul e tot atat de sus dea-
supra ei, tot atat de ncajuns, iar inima omnlui
e bantuita de acelas dor de necunoscut, de ace-
Ieasi visuri covarsitoare si ucigase.
~i atunci lti pare ca aceasta imensitate ne-
adorrnita ~i eterna te mangae si te povatueste:
E dal ca marea sa se sbuciume deaparuri. E
dat ca inima omului sa nu fie niciodatii impii-
caia.
Om de rnunca de esti, munca ta nu vei sfar-
si-o cat Aminul si cand te vei culca pc capiiUli,
in seara cea din urma, vei fi eu min tea plina
de cate ai avea sa faei, 0 doua zi. Cre~tin de e~ti,
vel vedea, ea intr'un rasarit ;departe in veei.}
Gradinile cele ve~nice ~i cerescul Ierusalim, iar

87
pe drumul prapaslios si aspru ceduee pana aeolo

vei inscra curand. Artist de esti, vei umbla, viata
mtreagti, cu ochii atinti]! la vedenia ta de Iru-
musete, te vei impiedica de toate pietrile din
drum, vci lncurca ~i amarl viata intimilor tai ~i
vei mur] pustiu, croncanit de corbii cei mai
nemilosi - ai gloriei desarte,

N. DUNAREI\NU
Clemencu
Pescarii se stransera roata in jurul unul ceauu
marc, de unde aburi calzi mirositori, se ridicau
In rotoeoale cenusii si pereau sub oehii celor
patru vlajgani care abea asteptau sa dea in
clocot mancarea. De sub eeaun se ridieau lirubi
rosii, se lungeau incolacindu-se ea trupul sar-
pelui, aruncand pete de lumina pe oglinda Du-
narti eare lucea la picioarele lor,
Ispravisera cautatul carligelor, si 1~1 pripo-
nisera loteile, scoasera plasile pe mal, ca a doua
zi, din non sa porneasca eu ele uscate pe valuri.
Cel mai in varsta dintre dansii, Nichita, un
vlajgan tnalt, cn spatele cat 0 covata, cu ochi
galbui, barba rosie, si cisme grele sa traga cateva
ocale, sta tolanit pe nisip, eu mana sub cap si
privea unda Dunarii. Un altul cu capul si en
picioarele goale, mereu mesteca horsul, iar al
treilea, arunca vreaseuri sub [aratecul rosu ul
Iocului. Al patrulea dormea cu gura cascara
sufland ea niste foale.
Departe, pe celalalt mal, printre gardul de
nuele §i stuf ell care inehisese garla Mocarrului,

89
navalea apa grabita aducand in valtoare pestii

care se sbateau sa scape, Deasupra, ca niste
hoti Ia panda, se roteau pescarusi usori, si cand
Je venea la tndemana, se repezeau in apa, ~i-~i
in~facau prada.
Salcii batrane tucununau malul cu ramuri verzi
care in apropierea serei se faceau din ce in
ce mai negre. In fund, pe grinduri se ridicau
rotocoale de fum, rasunau glasuri sl se vedeau
herghelii de cai, cu capetele plecate, ill fum, ve-
niti sa se apere de tauni, Cand si cand, pe
deasupra baltei care cu cat venea seara se lu-
mina mai tare, greoi ~i lenesi treceau batlanii ...
Dar Nichita si cu tovarasii lui nu se nita
la toate .aeestea. Pe el tl chinuia un lueru: de-o
Iuna nu mai pusese paharut de votca in gura ...
De aceea sta tacut si fara chef... si se gande:'!
.cum ar face sa aiba macar un paharut de ban-
lura. .
Tacura 0 bucata bUM, borsul era aproape
gata; pe cand flacaii mestecau mamaliga, iata
ca Nichita ridica capul, i~i misca trupul, pironi
ochii ~i privt vreme de cateva minute dungs
apei....
-- Ce-i ? tntreba eel care mesteca borsul, vine
vre-o Iotca. •
Nichita nu raspunse, Apoi, peste putin, LasH
capul in jos, 11 clatina vorbind:
- Asta nu-i bine ...
- De ee? tntreba eel care veghiase tot tim-
pul sa nu se stinga focul.
- Pentruca Iar cere Dunarea carne de om ...
Pescarii cei tineri se uitara unul la altul...

90
Crescuti pe malul marei negre, ei nu stiau de

una ca asta ...
- ~i cum cere carne de om?
- "Iaca asa., vorbi Nichita, in fiecare pri-
mavara ea cere partea ei... Acuma, maine, poi-
maine, ai s'auzi... ca cineva s'a inecat.;
- Ei asla se poate? vorbl eel mai tanar ...
- '$i tu nu crezi ? Poate vrei ~a-ti spun si-o-
lntamplare. Eu sunt si mai batran, si-am vazut
ee poate Dunarea cand ii vine toana... Nici eu
U11 credeam, dar acum s'au'schimbat lucrurile.
Pesearul tacu ~i pe Iata lui rasar) par'ca 0,
umbra de grija. Clltuva vreme el nu vorbl ni-
mic..., apoi deodata riciica eapul ~i privt spre-
cei doi.,
- Ati auzit voi de Clemencu ? ..
Cei doi se uitara unul la altul...
"Ei, daca n'a mai Iost ~i el pescar, daca nu
'era ~i el tnotator ~i dad n'a vrut sa asculte, tot
s'a .inecat.. .
•r $f cum '? s'auzl un glas.i.
.....:.
"Asta, Clemencu, incepu Nichita, era eel tnai

renumil. pescar' pe vremea cand eu eram ea voL.
Dar de tnotator li se dusese vestea pana:' 'n Con-
stantlnopol.;:' .Iaca sa -vezi. Mergea 'cu Iuntrea,
si deodata, tmbracat cum era, se arunca in
. upa. Cine nu-l ~tia, se speria..., dar el ca rata,
U· vedeai riisarind cine stie unde.
Dunarea ? 0 trecea de patru ori Ia rand. Odata,
ci-ca s'a tmbatat, ~i s'a hiat ·la bataie de-'a spart
c:apul lmuia. Au v·enit cei de''la politie, ·da.r e.l
ce sa faca ... fuga Ia mal, ~i... hu~tiuliilC 1n. Du-·
eu:
mire .. Politi a ,1 rfu-llane gura' discata, dar el,
iiicepe sii" calce- apa ~i Ii:!inijlocuf· Dtinaiii;' Fadefti

91
de ei si le tacea plecaciuni.. S'au dus ei eu Iun-

trea, dar cum sa-l prinzi, daca el se dadea Ia
fund ...
- Auzi.'. .li vorbi unul..
. .:._ Da... ~i sa nu credeti ca spun minciuni ...
A~a tnotator era cl... Dar am uitat.. de cate ori
nu se ducea afurisilul pe- vapoare de pasageri,
~i cand lumea era mai multa, el se Hicea ca a
-cazut in apii... toti tip au, .alergau la barci, -si
tocmai cand aceia se saturau cautand, dls.area
pe celalalt mal... $1... cu toate aceste, vezi, tot
Dunarea i-a mancat caput· .
- S'a innecatv.i.
- Ba, bine di nu... Era tot a~a ca. si acuma
in primavara ... Sunt poate 10 ani... Noi pes-
cuisem si slam in .spre seara, intr'un grind ...
Cu noi era ~i un batran, mos Simion. Cum
'Starn .asa, in.Gata di mosul ciuleste urechea, as-
'culta ~i deodala sc Intoarce spre .noi, Ziee: Cere
Dunarea om, acum care se duce pe valuri, s'a
Ispravit cu e1. Dar Clernencu care era acolo, se
;uita la rnos, si rade.
"Iaell eu rna due... st .nu-mi pasa..
"Ai s'o pate~ti; zise, .mosul.,
I
"EU.l. Eu Clemencu: .La . Catarlet rna due, si

Ibeau ~i votca dad vrei ... raina~ag?
- Nu; ramasag eu nu pul... ,
- Ei ~i dad~ nu pui,. eu tot 'plee sa-ti arlH
·ca nu ,J,lla tern. $i nu ispraye~te. yorba .~t se
~i repede la luntre, se pune Ia babaici. Mo~ul
-se duce Ia el, ~i-l. apuea ·de brat ... N~ te .du€e
'Clell1encule. .
»aaid~l pleaca de-aid",. sf.riga ClCI;llcncu... ~i
a disparut . .in. noapte.
" ... ,. Da in
Q . seara
. aceia, tot c.n

92
si. acum, Dunarea venea posomortta si mugind,

iar din valuri se ridica un glas amarnic.
A plecat el, a ajuns la Catarlet, a baut vutca
§i cand sa se tntoarca, pe la mijlocul Dunarii,
a venit un val si I-a rasturnat. Si atata i-a fost...
cum era noaptea, valtoarea l-a zapacit lnvar-
tindu-l pe loc ... Nichita tacu, se uita spre dunga
cenusie a apei!... Intinse mana ....
- Auziti cum mugestet
P.escarii ceilalti tntoarsera capetele. ascultara.
"Da ... adevarat, vorbira ei... uitandu-se cu grija
tntr'acolo de unde venea glasul... .
Nichita vorbl iar:
Acum baeti, maine sa va pazi]! ...
~. Numai maine!
- Si maine, sl poimaine, pana ce-o capala
carne de om... Glasurile t:1cura din nou... apoi
inlr'o vreme borsul fll l:asturnat intr'un ceaun
de unde pescarii, sorbeau Iinistiti. Cand sto-
macurilc fura puse la cale, ei se trasera sub
coliba de stuf, ~i se tolanira pe iarba Inveli]i
in [oalele ~i panza lotcilor ...
Noaptea crestea tarzie, tnvaluind in beznele
ei salcii, maluri ~i ghiolurile lucitoare. 0 li-
niste adanca, Slapallea mutenia. Dunarea pares
ca se tot vaeta, dar acuma pescarii adormlsera,
§i poate numai prin somn, purtau 'in minte,
soarta bietului Clemencu.

E"MRNOIL BUCUTR
-
Jalbarul Ba1tii
Parlita e un sat de balta, care-si duce III
nume si sterna; iar Uzlina, 0 cherhana pe '0 midi
ridicatura praf'oasa, deasupra undelor, poate ell
cateva case de valatucl dincolo de peretele ne-
astamparat al stufului tnflorit. Dar de la una
la alta se leagana lenesa Dunarea, In toata 111:1-
retia ei din pragul Marii, si intre ele stau de
pad, vazute de pretutindeni, si din orice loc
altmtnteri, Cele Cinci Culmi, tainieele Bes- Tepe.
Ce .tncarcatura de scumpatati, acoperita ell 0
catifea verde si infipta In dud taru~i de aur-
pe samar, avea balaurul acela fioros al Iegendei
pescarilor bastlnasi, in care Sfantul Gheorghe
si-ar fi repezit sulita, de l-a incrernenit aici
.cu zale aprinse intre malurile bogate in eotituri '?
Calatorul 0 vede si nu-si crede oehilor, de, pe
puntea care serpueste prin toate aeeste cotituri,
cand hrainte, argintie si piezise, eu doua cLin
gheburi ascunse, cand nurnai decat tndarat din
plin ~i de [aratic, ~i acum par'ca pe un tarm,
acum pe altul, tot mai van,ata de amurg, 111-
tr'adevar ea 0 nalucire de minune ~i de ispita.
=plerltoare tntr'o batae de pleoapa.

94
Pluteam pc. acel -brat lnrg de apa, lntr'o seara

.de srar§it de vara. Fluviul era eu desavftrsire
. nemiscat. V aporasul nostru i~i' ta.ia numai cu
mila brazda lui de spume. Pe lespezile de unda,
.abia clatinate in urma noastra, se rostogolea
iara si iara, dela un capat la celalalt, luceafarul.
Luna-rioua i~i poleia Incet partie.
Dn brat se ridica pe Ifmga 'umarul meu si arata
ceva inainte. M'am' uitat, far.a. sa- caut al cui
era. 0 lotca repede Iugea dealungul malului.
.Fugea asade repede, Impinsa-si de val ~i gonita
-si de vasle, cii. batlanul care zbura in linie, pu-
tin mai .departe, deasupra, poate catre cuibul
lui de trestle din plaur, par'ca 0 tragea Ia edec.
~i cum" 0 tineam tncordat in ochi, deodata a
pierit.
-- "Ai vazut-o Cum alerga ?", rase un glas
chiar Janga mine. I,Ai zice ca a zarit umflandu-si
panzele noui de canepa galioanele turcesli, In
'Isaccea subt cetatue, sl se strecoara sa dea de
veste in toata b-alta"..
- "Dar ce s',a facut?" Intrebai, 'fara sa rna
fntore, scotocind .mereu locurile. Lotca nu cd]
.nicaieri. Batlanul coLise scurt peste' sluf ~i pie-
rise' si e1.
- . "Ce sa se Iaca ? A intrat pe 0 garl:,} ~i sc
duce acasa, Uite, vezi fumurile de colo din fund '!
Lasa, nu casele din dreapta! Acolo e Mahmu-
nia. Drept in fata, mtre deal ~i trestie? Inlr'b
vie de sus po ate i~i pune acum palma crap a tll
strea~ina In 'ochi mama, 'se uita hi vapora~ul
noslru. ~i i~i zice, ca cine ~tie pe unde trebuic
sa ratacesc ~i. eu a~a. '~i nu-~i inchipuie ell. la
lotea de-adineauri, 'care pc' ino'ptate are .~ fie •

scoasa pe IllSIP subt Ierestrele uoastre.: am pri-
vi] de aici numai cu doua ceasuri mai de vreme,
~i m'am gandit la ea. Satul e Lacul-Alhastru,
. Mcrughiolul".
- .Eu n'am vazut nici 0 garV1", murmurai,
'inciudat.
-- "Multe·. le-arn trecut, si nici n'ai hanuit,
Uite .~i-acuma a fost una aici. Si dupa salcie
despicala de colo e alta. Le vezi ? Nu! Pentru
asta trebuie ochiu at locului. De unde suntem,
palla la Valcov si la Alios], pesle to a ti't Iurca
Ilria~~ a Deltei, crucis si currnezis, si mai spre
Miazazi, pe langa· Duuavaturi prin Razim catre
rnarile vaduri pescaresti dcla Jurilovea, Iotca
umbla pe ulicioare de apa, prin santuri pierdute,
peste laieturi in :elaur, printr' 0 plasa Incftlcita.
dracesle. Ce-i trebuic ei marile 'dii de vapoare
san -cele . calevu colturi ale agentilor la panda,
ca vidra, cand subt apa-. si cand de pc vre-o
noada de grind, dupa contrabandele de peste?
Iar daca unul mai Iste] se furi~eaza Inauntru
pe vre-o ascunsa ata a paianjenului 'I?i lncepe
sa incurce drumul oamenilor, 0 lovitura de 10-
pata in moalele capului, cazutii dintr'un desis,
n face s' 0 uite pentru totdeauna. Balta i-a color-
lalti, ~i ci nu-i descopar nimanui ta,initcHe, nid
l1u-l slobozese· :divoarele.
"Pe unul ai s:1-1int:Une~ti la ·ehel'hallUUa Uz,..
linci. 11 'euno~ti pe lv.oli Ivanov, sarMorul de
pef?te? E un batr.an a,eum,·. eu parul alb, i~it
plcte .~i ineie' de subt;. caciula ;.de oae ·turtWi
Poate .ca cn h~inele de pc -el'a ,venit aciun 'doua:-
zed .de ani dela Miaz4tlOapte. Mai multe peteee
n'ar- jndlpea, eu .9ric~t ...m~~tel'jug, pe: elc. Cis.'-

96
mele nu Ie scoate, cAt tine toiul pestel ui, nici

noaptea din picioare. Cu un litru de rachiu,
despica la ciortan, salau ~i vaduvita, odata ell
cutitul de jos in sus peste burta pestelui, ~i
alta data tnauntru, in cele doua jumiWlti des-
chise, ca sa rada ~i sa arunce maruntaele, if}
dintr'un maldar de sare, pune deasupra, illchide
~i .aseaza .intr'o putina, apleeat peste acelas loe
pe masa ~i en aoeleasi miscari, optsprezece cea-
suri pe zi in sir. Daca ii dai doi Iitr-i, lucreaza
douazeci .de ceasuri.
"Cu el nu poti vorbl. N'are ce-ti spune. Nici
n'a invatat vre-o iota rornaneste. In limba lui
nu e mai vorbaret. Sa-l asvarli III apa, llU cade
la fund, intr'atat il tin grasimile si putoarea
de ipe~te deasupra. Numai pe subl scaune se
rastoarna dupa ce a tropait prin carciuma de
Iemn, cantand eu clondirul de spirt in mana.
Acolo doarme mai de obiceiu.
"lar daca i Le opresti inainte si-i spui ceva,
ridica de peste toata earnea aceea tnsangerata.
la line: doi ochi negri plini de lumina buna, un
zambet stant ~i 0 barba curata si sub tire la fir
en a icoanelor care se plimba pe Volga ~i pe
la targurile dela Nijni Novgorod, ca tad tu acum
si-l privesti infiorat. Ce are in toata fiinta lui,
de zdreanta omeneasca la vant, batranul acesta.
maestru lemnar de lotci pc vremuri in Rusia, de
meserie evanghelica, ~i care pesle cinci ani are
sa fie de ~aptezeci, ca te nav,ale~te sfiala langil
el? De ce te ineaca un9a aceasta ame~itoarc de
singuratate a baltilor?
"Unul sunt ~i cu. Acum n'ar mai parea. ~i am
<lus ~i eu navodul pe lotci, m'a.,n bucurat de

97
-cata vietate a cazut In rnatita si am ajutat In

1T:lsul Iranghiei pe eric. Am batut si eu eu
ghionderul in radacinile de salcii, ea sa' izbuc-
neasca de pe dedesupt pestele pitit, si mi-am
lasat dupa el tarbueul. ~i eu am umblat la pes-
cuitul eu carmace, Am tras cu pu~e~ lui t3ta-.
meu 'tntaiu dupa ceapari mart de balta si pe
urma, dupa ce m'am spurcat la pulbere ~i alice,
m'am ratacit prin pasaretul de primavara ve-
nit de pe alte tarmuri si nu m'am intors cu
saplamanile acasa, In copilarie, cand rna pier-
deam prin stuf, pe Ta noi prin Lacul-Albastru,
~i) dupa un tropait infundat, un cap de arrniisar
dobrogean, inalt ~i cu coama sbarlita, cum nu
se mai porncncstc astazi, l~i facea loc prin tres-
ti~ la mine, mil privea cu ochii speriati 0 clipa
si apoi 0 rupca in galop deadreptul, in stalpi
de ana aruncati in toate partile, am lnvatal ~i
eu sa prind salbaticiunile acestea mandre cu
arcanul si sa le calaresc pe deselate, pana la
aslampiirarea lor ~i la desgardinarea oscioarelor .
mele.
"Si mai ell gusturile mele, mai eu treburile
tatei, am trait toata viata de apa, am batut
toate unghiurile, ell tovarasii barbosi sau de
caput meu, si nu stiu daca a ramas pe aeeste
senlnuri, bordeiu, in care sa nu intru, si om,
eu care sa nu leg vorba. De atund am vazut ce
bun a fost Dumnezeu, dnd a lasat sa cnrga in
albii apde ~i sa se umple Hir,a asemanare eu
hrana u~oar~, pc ad intr'o margine pus tie, ~i
cat" de rai oamenii, carl. vin de departe, Ura iu-
bire ~i lacomi, ca sa stoardi in teascllrile mind-
7

93
noase a'e legii, toata grasimea loeului eu toata

harnicia de zdrobeala, a bratelor.
" Am. fost mal tarziu pe la scoli. Dunarea paUli
la Severin 0 calc in toata luna odata, Mi s'a mai
largiL mintea si m'am mai eioenit cu lume. N'am
mai pulut sa rabd. Si daca 0 u~:1 de slujbas nu
se deschidea, cand ehemam de afara, am inceput
sa ~i bat. Uneori, alaturl de vanatorl de pastruga
si nisetru, necajiti, am scos cate una din tft-
tani. Altadata noaptea am ~i busit pe cate un
nelrebnic, semet pe sapca lui seaca si hrapa-
reata, eu pajura. Cat am putut, am ajutat, ~i
de multe ori eu un cuvant intre razvrali~i si 0
mijloeire hotartta, unde se cuvenea, am oprit
rascoale. Am facut ~i nebunii ea sa nu las sa
sc Iaptulasca 0 nedreptate.
"In razboiu pazeam, dupa ec pierdusem Do-
brogea, malul pe aiei. Bulgarii erau dincolo, pe
InalFmi sau prin sate. Ne vine intr'o si verba
ca in Parlita se marita 0 Iata. 0 cunosteam
bine. ~i stiam l$i pe cine avea drag si auzisem
~i eu ee urit trebuia sa se msoteasca. Peste
Dunare vestile trceeau prin ceata neimpiedieate
f$i fadi zgomot, ea pasarile. Poate ea a venit cu
eJe, Ingrijorala, ~i 0 chemare I De-al nostri de-o
lature, d.e-ai nostri dincolo, Iar' la mijloc, dru-
mul batut al vletii noastre.
"Era Q seara timpurie de toamna umeda.
Ne-am varit vre-o zece in barci, Stiarn loeurile
ca in gradina tatei. Am aluneeat nezariti de eea-
lalta parte. Ne-am tarlt pe ridicatura, ne-am
Hisat in balta din jurul satului ~i am trecut-o
in pieioare, III apa pana la piept, eu pu~tile ~i

99
cartusiera in maini, deasupra capului. Daca ne

descopereau ,nu mai scapa unul.
La iesire, ne-am stors putin de udatura, ne-am
ceroetat armele ~i ne-am rislpit pe uliti, eu yorba
sa ne intalnim la hiserica, Unul cate unul ne-am
strans gafaind pe la ferestre. Inauntru era lu-
mina mica .dupa porunca, de teama sentinelelor
noastre, Slujba incepuse. l-am scos pe loti afarti
~i i-am dus in buza pustii pana la barci.
"Pe mire si pe ai lui i-am Iasat legati pc mal.
Nunta am mutat-o, cu mireasa gatit:1, care nici
nu dorea mai mult, cu papa in odajdii, eu pa-
rlnti, nuntasi sl eu dol prizonieri, gasiti gura-
casca intre ei, mai de voe, mai de nevoe, din-
colo tntre Romani. Camarazii ne asteptau cu
suflclul la guru. Si am tacut, dupace am mdu-
plccat ~i pe parinti, nunta mai buna, la nolo
cu iubitul fetei, care era soldat in plutonul mcu,
din Parllta §i cl, si pasise §l eel dintaiu pragul
bisericii. Le-am fast nas. Sl am ras cu porta dill
adaposluri, cand a dona zi, de necaz, Bulgarii
au lras in desert 0 jumatate de ceas cu mitra-
liercle.
"Pclltru acesle toate, §i pentru altcle, SUip:1-
nirca imi zice, mai ill gluma, mai in ciuda,
jiUbarul baltii, §i se uita dupa mine pc subt
.sprancene. Ma urrnareste. Punc poate sa. ma-
ture in fie care dlmineata 0 carcera de tcmniFl
~ sa-i Incc.rce zabrelele, pentru mine. Pe unde
am dal eu azl, maine s'a §i inflin~at tscoada.
Pe cand stau aid de Yorba, dncvu, jos in ca-
binft, imi inloarce pe dos buzullarele ~i-mi pi-
pae dl.ptu§eala mantalel de ploae.
"Dar nu e nlmic. Mie-mi ramane iubirea oa-

100
menilor. ~i rostul meu pe aceasta frumoasa IUI1l~

dobrogeana. .
"Cu altul din acesti stapanl ai baltii ai sa t~
vezi in Sfantu-Gheorghe. EI e altamanul' care
baga mtaiu cutitul in morunul atunci tras Ill"
lotea zbatuta sa se eufunde, si striga : "Icrana!"
Ce suntem noi alaturi de el ! Niste biete raudu-
nici de streasina, langa pescarusul puternic, ~i-
pand in Iurtuna, al Marii, eu 0 falf~ire de aripa
alba, Iunga cat lotca, Voinie, tndraznet, Irumos,
nevinovat si bun. Nu ~W povestea altamanului
~i a ieoanei Maichii-Domnului, aruncata apoi
pe renie de valuri?"
Eu sedeam tot ea la ineeput, eu mana stransa
pe vergeaua balustradei, ~i rna uitam Inaintc.
Glasul vorbea langa mine, linistit ~i patimas,
pe rand. Nu m'am mai tntors, sa vad al cui.
era, faptura tanara care canta cu el, ca dintr'un
naiu cu tevi taiate din toata trestia baltii, gal-
gaind de plans ori 'de tipete de biruinta si de
mandrie. Ar fi fost zadarnic. Nu l-as rnai fi deo-
sebit.
Sc tnoptase bine. Abia daca se mai zarea dea-
supra noastra, tntr'o f:1~ie a felinarului verde
din coasta, cu Iata Iipita de geamul odaitei lui
dill catarg, silindu-se sa vada, chipul ofilerului ,
dela carma. De mult secera lunii cazuse rosie
pe sesuri, Tavanul cu stele ne fusese luat de
peste capete. Goneam in Intuneric si pacla, pc
Hlnga ostroave, sau in Iarg, sau numai In Q pra-
jinc1 de zidul de salcli al Deltei, urmarind Iirul
apei printre bancuri ~i primejdii.
Nn mai arunca nimeni sonda. Cateodata, la
rastlmpuri neasteptate, sueram lung a spaima

101
din fluerul de abur dela gatul cosului. 0 Ila-

car a falfaH't, cu cearcane de pulbere, aprinse ~i
apoi tot mai albastre, par'ca netinuta de nimie,
in vazduh, departe. Dintr'acolo aula incoace cate
un strigat sfa~iat. Era ea si cum ar fi iesit din
acea gura rolitoare de foc. Apoi ne cufundam
iara 'ill taina ~i 1n foc. Povesti de vitejie, de
iubire ~i de moarte, in colibi de grinzi ca.lafa-
tuite, pline de sfori, carlige pescaresti ~i fum,
de viata tihnita ca cerescur clestar al Marii, de
lupte cu valurile, de scapari minunate din van-
zoleala vijeliei plesnita de grmdina ~i de fulgere,
i~i teseau firul matasos, eu toata aceasta vedenie
~gatoare, in razboiul batut pe ganduri de
mana de umbra a Noptii.
Si zburam, bizuindu-ne ..in priceperea capita-
nului ~i in noroeul drumetului, catre Marea-cea-
Mare, eu singurele noastre doua felinare de ve-
ghe, pe bratul slins ~i lnchis la ceasul acela
vaselor. Trehuia sa ajungem lnainte de miezul
noptii la Sfantu-Gheorghe.

RL. CRZRBRN
Vestitorul furtunelor
Cand lopatarii au pus mana pc vasle, en sa
ne avantam spre inima deltei, nici-un nour nu
pata limpezimea cerului. Adapostite la umbra
slrurilor de trestie, ghiolurilc ~i garlele i~i pa-
strau raceala underor, ell tot incropul soarelui
de Iulie, Nici-o soapta, nici-un Iosnct de papura
sau trestic, nu dadea de banuit ca pe undcva
se strecoara, cumva, 0 boare de vant ! Cu pieptul
desfacut, cu bratele goale, cei doi Iopatari rusi,
vasleau tacutl, fara sa scape un sunet din buzelc
stranse, ca ~i cand n'ar fi stiut sa vorbeasca ...
Indeplineau slujba de adevarate motoare, In-
trebuintand, in loc de benzina, cate 0 lnghitltura
de votca, pe care 0 tine au la tndemana, lntr'o
plosca destul de tncapatoare,
Desl purtau lotca, cu multa dibacie, printrc
cotloanele cele mai salbatice, totusi nu daduram
peste nici-un Iel de vanat. Par'ca apele ar fi
fost otravite, a~a nici-o vietate nu se tinea pe
aeolo. Nici macar un stare, cu sborul lui rno-
latec, nu trecu deasupra noastra.
. -- Ce Dumnezeu ? - intrebai pe unul din 10-

103
patari - a dat boala 'n pasari, de nu se vede

nici-o urma de vanat?
- Cum sa gasesti pasari, prin partile astea?!
se mira lopatarul. E pre a adanca apa si prea
Iimpede., De unde sa gaseasca de mancare ....
salbaticiunile ? Mai bine era daca ne indreptam
spre Pardina. Acolo sunt mii. Tot felul de jiganii
si rate, ~i gaste, si becati, si tot .ce vrei.
- Sa mergem la Pardina - zisei, strangand
patul pustei,
- N'avem timp sa mergem aeolo, ea ne prinde
furluna! - se amesteca celalalt lopatar, care
se si uita eu bagare de seama spre miaza-noapte ...
- De unde stii ca vine furtuna? - it lntrebai,
cuprinzand dintr'o privire. tot seninul eerului.
Cum sa nu ~tiu?! Uite seaparul cum vine
~pre noi !...
- Care ceapar ?.. Ce tot vorbesti ? - rna tn-
crunlai la Rus.
Dar el fara sa se supere deloc, lmi arata eu
mana spre miaza-noapte.
- Uile!. .. Vezi aeolo, pasarea ceia. - Uita-te
bine.; ° vezi? vine spre noi... E ceaparul.,
- Cum ai zis: ceapar ? Ce-i asta ceapar ", in-
trebai, nedumerit, uitandu-ma spre miaza-noapte.
- Ceaparu'. Nu stii ? .. E o pasare, EI nu se
vede decat caJ.:d s' apropie furtuna... Cand vei
vedea ceaparu, sa stii di ~i vine furtuna.
Rasei de credinta lui de om salbatic .. ~i cautai
sa descopar spre miaza-noapte, pasarea pe care
o pomenise.
Deasupra unei estompari usoare de nori, 0
ziirii deslusindu-se tot mai mult, din desimen
zarei. Se marea din ce in ce, conturandu-s-. tot

104
mai clar, lot mai definit, pe fondul albastru al

cerului. Inainta de-abia, Ieganandu-se in plutirea
tinlstita a vulturului. Da, ell cat se lasa mai jos,
i~i schimha infati~area, semanand mai mult eu
un coeor sau eu 0 alta pasare din neamul pi-
cior oangelor. Se cunostea insa ca e eu mult
mai mare, ~i eu mult mai deosebita de cat aceste
pasari diLatoare.
Deodata varfurile papurei prinsera a 'se cla-
tina usor.
- Vite, vezi ? .. Incepe ~i vantul l - spuse, cu
oarecare multumire, lopatarul care imi aratase
fpasarea.
Si atunci, vazui eu grija ~i foarte surprins ca,
dispre miaza-noapte, norii pornira sa se ridice,
in rotocoale lntunecate !$i repezi, ca fumul de
paeura cand arde.
Pasarea tnainta, acurn inspre rasarit, a~a de
grab ita, ea par'ca ar fi alungat-o, din urrna,
amenintarea norilor. Pe nesimtite, vantul se tn-
tetise cu totul. Valurile garle; ne purtau lotca,
In toate partite, saltand-o suparator. Papura se
tndoia a~a de tare, tncat saruta apa, ell var-
furile ei simtitoare.
Nu scapam pasarea din vedere ... Dupa ce se
afundase cu totul spre rasarit, 0 vazui Mcand
o roata larga, apoi luandu-si avantul iara~i spre
noi. Aeum sbura jos de tot,' ~i nu stiam daca sub
ea, papura se apleca de bataia vantului, sau
de falfairea aripelor uriase. Cand trecu in curme-
zi~, cazsnd in bataia razelor de soare, penele
ei capatara stralucirea fulgerului, si lmi parfl
o pasare maiastra, venita din alta lume.
Nodi, latindu-se peste adancimile cerului, in-

105
tunecara lumina soarelui. Salciile ~i toata pa-

pura ghiolurilor §i' a garlelor era rascolita ~i
sflrdmatl de puterea napraznica a vijeliei. ~i
in tot pustiul cenusiu al cerului, singura, nu-
mai pasarea plutea stralucitoare. Lopataril se
opinteau din rasputeri sa dud lotca la adapost,
Inainte de a tncepe ploaia.
- Trebuie sa ajungem indal a la Somova ...
Acolo dam de-o cherhana, ~i scapam de udeala- -
ma Imbarbatara cei doi Rusi, ope care. Ii priveam
en drag ~i eu lncredere, dandu-Ie viata pe mana
lor.
Infruntand furtuna, pasarea se atunda tot mai
mult in adancime. Rupea desimea norilor, ~i
cand fulgerile tncepura sa brazdeze ceruI, pa-
rea cl sclplrlturile esiau din atingerea sfar-
curilor aripei de fruntea lncruntata a norilor.
Cand 0 pierdui cu totnl din vecJere, oltai cu
gura plina de vant :
- Pacat eli n'a treeut mai jos ... Ii trageam
un foc. Ce pasare ciudata l,.. N'am rnai vazut a~a
pasare, de cand umblu la vanatoare.. Cat as
fi dat s'o impusc !
- S'o tmpustitv. Vai L.. Ai face cel mai mare
pacat t - se supai-a lopatarul care tml aratase,
eel dintaiu, pe vestitorul furtunelor.
- De ee as face un pacat '/ - 11 intrebai
mirat.
- Apoi ce ne facem noi, pescarii, fara el too
Cine ne mai vesteste apropierea furtunei? Maj
ales pe mare, ce ne-am face uoi ? .. Ne-ar prinde
furtuna, in mijlocul drumului si acolo ne-ar
ramane oasele.

106
o rasbuneala de vant era sa nc rastoarnc

lotca. Acurn .nu-mi mai venl sa rad de credinta
de salbatec a lopatarului, si imi pironii ochii
in adancirnea norilor, in care se afundasc acest
straniu sol, trimis de Imparatia tntunccata a
furtunelor.

I. SIMIONE-SeU
Constanta
Cei cari pentru lntaia oara se indreapta catre
coasta de rasarit a Dobrogei, cand au treeut de
Anadalchioi si privese nerabdalori pe fcreastra
vagonului, scot, Hid sa vrea, aceiasi yorba: Ma-
rca t Thalassa! Thalassa.
Dcodata se vad la orizont, numai doua dungi
laLe, trase eu pensonul, tntr'o sinuositate lasata
de dealul ee opresle privirea : una sinilic mai
sus, alta verzuie mai jos. Pironeste privirea ~i
orasul ee lc apare ca un tablou din alte lu: 0 \.
De langa mare, aeum tntinsa cat vezi eu och.i,

se rldica 0 mgramadlre de case coehete: ca-
zinoul ~i caledrala din capat, geamia ce da
peisajului un colorit oriental, palatul domnesc
eu acoperisul rosu. E 0 priveliste ce nu se
gase~te prea des aiurea, in tari mai depiirtate
~i mai vechi.
Peste tot soarele meridional arunca puterniea-i
lumina, dand culorilor mai multa stralucire, iar
eerul albaslru, albastru-intens, completeaza de-
corul plin de farmec.
Suntem adeseaori inclinati sa ne aducem cri-

108
tici pre a aspre, ee ajung uneori la 0 deseonsi-

derare a muneii proprii. In patima orbitoare,
aruncam asupra treeutului, un val de negare a
oricarui progres.' "Totul e de refacut, caci ni-
mic de pana aeum nu e eu temeiu savarsit!"
Constanta e unul din rnuItele punete din tara,
care dovedeste usurinta aeestei [udecati asupra
zilei de ieri.
Nu ered ca se poate aduce, nici din tari cu 0
gospodarie veche, nici chiar din America plina
de minuni, muIte exemple de 0 mai rep ode
p,refacere a unui eras, cum s'a tntamplat ell
Constanta.
Ce-a fost aici rnai tnainte, ne-o spun calatort
de odinioara. Pe vremea calatoriei lui Moltke,
era un mie port. Mai tarziu ceva, spiritul in-
treprinzator al englejilor n'a putut neglija insula
de grane Idela gurile Dunarii, prctuita rnai Inainte
de Romani ca si de Genovezi. Ei au construit
ia Ierata Cernavoda-Constanta, pentru ea sa
I umpeze nu numai graul dobrogean, dar ~i
ceva dinspre Romania.
Constanta devenl astfel un slab port de in"
carcare. A~a l-am gasit in '1877: un mic port
rudimentar, cu un cheiu de lemne, nu mai lung
de 200 metri si 0 magazie eu doua etaje, cladita
in 1864, pentru depozitarea graului. Valurile ba-
teau eu furie stancile de langa locul unde s'a
construit Hotelul Carol, a~a iJaeat muIte corabii,
atrase de curentul nestapanit, se sdrobeau de
colti ascunsi sub apa.
A~a era cand Dobrogea ne-a revenit (!U ceva
mai putin de jumatate de veac in urma, Daca
pana atunci Constanta era numai a Dobrogei, de

109
atunci ea devine singurul port de seama al pel-

sugului de grane din Romania toata. Era fc-
reastra prin care puteam respira aerul de li-
bertate. ~i ne-am pus pe munca,
Dela 18'81 s'au Iacut studii, iar dela 1895,
abea un sfert de veae in urma, s'au Inceput con-
structiile. Ca din pamant a rasarit un port mo-
dorn, al doilea pe tntregul tarm al Maril Negre,
venind imediat dupa Odessa, construit eu atata
vreme mai inainte.
Constanta e ~i un semn at muncii, stiintei ~i
desloiniciei romanesti, caci tnceput sub inginerul
Cantaeuzino, el a fost conceput si adus la inde-
plinire numai de catre ingineri rom ani.
Compara cineva planul Constantei din 1896,
eu aeel de azi. Nici nu e de recunoscut. Vechiul
golf dinspre sud-est, a devenit portul plin de
viata de aeum. Un dig lung de 1400 m., il ada-
posteste de valurile dinspre Nord-est; alte diguri
mai mid incheie dinspre sud, bazinul de 60 ha.,
in care pot intra vasele cat de mari, caci adan-
cimea apei este de 9 metri. Chiar uriasele trans-
atlantice au Inceput sa patrunda in el. Pe cand
mai inainte farul vechiu nu arunca semne decat
.pana Ia 9 mile, lumina celui de azi, asezat mal
adanc in mare, la capatul digului, e zarit In
12 mile.
In port se tnalta, ea niste caldari asirienc,
si'lozurile, enorme magazine ce pot adapostl pana
la 140.000 tone de cereale, pentru construirea
carora s'a cheltuit peste 10 milioane lei aur.
La marginea marti sunt tnsirate 40 de rezer-
voare, ca niste baloane, cu un volum de aproape

110
200.000 metri eubi in care este depozitat petrolul ..

destinat exportului.
In interior sunt anumite cheiuri pentru ear-
buni, penlru cereale !?ivite. 0 ramura de drum
de fier trecand printr'un tunel, se desparte in
alte ramuri mai mici, resfirate in jurul portului,
tot atatea art ere ce varsa bogatiile noastre tn
vapoarele care asteapta sa le "(fuca in lumea
larga. Pesle tot s'au cheltuit pana in 1916, a-
proape 70 .milioane lei aur.
Portul tnsa ar fi fost mort, daca nu era in
legatura cu restul tarii. St atunci s'a asternut,
tntre 1890 sl 1895, peste Dunare, acel pod, mo-
nument al stiintei ingineresti romane, citat ea
cel mal lung pod din lume pana aeum c:1tiva
°
ani, eontinuat prin viaducte lungi si prm podul

mai scurt de pe bratul Boreea. °
Via]a a tnceput sa g:1lgaie, contactul eu lumca

tntreaga fil desehis. Dela 75.000 tone cat s'au
exportat prin Constanta in 1899, exportul se
ridica la peste un milion si un sfert de tone in
° 1913. Petrolul eu derivatele lui, tine fruntea.
Circulatiunei din port li corespunde 0 intiu-
dere de exploatare ~i de fabrieare in interio-
rul taril; una eu alta merg mana 'n mana. Im-
portanta portului creste, de cand elegantele va-
poare romanesti, iu]i ~i eomode, scurteaza dru-
mul spre Constantinopole. Constanta devine un
loc international, legatura apusului eu orientul.
Timid la tnceput, pavilionul romanesc talfflie
mai adanc in urma. Vapoarele de calatori, unele
din ele en 0 putere de cate 7200 cai vap., ajung
pana Ia Alexandria in Egipt, poposind In Tarigrad

111
~i Pireu, Vapoarele noastre comcrcialc, Carpatii,

eel mai puternic, ajung pana la Rotterdam, in-
coujurand Europa.
In 1913 peste 1100 de navi au intrat in portul
nostru, ell un tonaj de aproape 1 milion jum.
de tone. Un cablu sub marin leaga Constanta de
Conslantinopolc, atragand spre Hoi curnpana de
greul ate a relatiunilor inlcrnationale.
Aeeasla este minunea ce se oglindcste asW.zi
in luciul marii, minunea Infaptuita in seurt timp
aproape numai prin munca noastra proprie.
Bintr'un orasel cu cateva eolibe de pescari,
acum aproape un veac, pe. urmele vechiului '1'0-
mis, ale carui ruine au fost gasite chiar langrl
port, se ina1ta un eras din ee In ee marit, plin
de viatfi.
Casc:c nu-si mal gas esc lor dcalungul maril :
au inccput sa so ridiee si sa se Intindii pan[l la
Anadalchioi, ca 0 mare in flux, semn al trfii-
nieiei ~i a1 misciirci omcncsti.
Desl mai mull comcrcial, dcsl, en mal tonto
porturile din lume, adunatura de na.ii dilcritc,
tncope incetul ell incclul, sa rasarrl ~i collul uuci
seminti sanatoase de culturu nationalri.
Scolile numeroasc, cheama gcncrntiunca t~l-
naru, spre cunoaslerca trecutului, Jcgalldll-lc
-strans sullctestc pe raman lui cc a fost de mull
al nostru. Protesori destoinici, care l~i intclcg
marele rol cultural ee-l au pe langa accl al 1:';C-
.seriei, S'3.U sl.rans grarnada ~i se pun pc lU(TII.
Una din ccle mai hune revisle rcgionalc, in Con-
stanta apurc "Ana1ele Dobrogei", cliprind in ric- I
-care namar Insemnale contriblltiuni In ('ulloa-

112
sterea complecta a provinciei noastre transda-

nubiene.
Un muzeu regional, eu atatea conditiuni bune
de desvoltare, e pe cale de a se infaptul.
Daca pana acum, Constanta a luat desvoltarea
in care se gaseste azi, servind drept port nu
mai veehii Romanii, in viitor singurul port, de-
buseul natural al tuturor bogatiilor : unei tari
aIM de variat alcatuita, ca a noastra, va Iua
o extensiune eu -totul deosebita.
Conditiunile naturale Ii indica aceasta cale,
iar trecutul muncii romanesti este 0 chezasie
sigura de progresul ee-l asteapta.
Pe langa port, Constanta este si singurul loc
de recreatiune la malul marii, In aceasta pri-
vinta insa este multa sila. Constanta trebuic sa
ramale numai portul necesar vietli Firii. Vilele
pentru vara se vor muta, fie Ia Marnaia, cu plaja,
restransa, fie la Tekirghiol, mai pitoresc, dar
mai ales, mai spre suel, la Balcic ~i Cavarna,
unde sunt toate conditiunile ele intemeiere a
une.i statiuni chiar de iarna. Farmecul unui pei-
saj plin de contraste, plaja intinsa si adapostitii,
temperatura medie anuala blanda, fac acest colt
roman esc propice pentru 0 statiune climuterica
maritima, linistita, lntrematoare. Constanta tre-
buie sa ramaie cu viata sgomotoasa, intensa,
de port, semnul nu numai al belsugului tarii,
dar mai ales al destoiniciei muncii romanesti
din trecut ca si din viitor.

lOAN PETROVICI
La mare
Pe-o ar~it:l ce cade de sus ca 0 pedeapsa, pa-
rasim Mangalia - unde Iuaseram dejunul subt
niste arcade de lemn, serv,ind mai mult noi in-
sine ca ospat celor mai nesuferite dintre gaze-
o parasim, apucand calea ce merge catrlt Sud,
inspre Caliacra si Balcic. Trei automobile ce
larasc dupa ele cate 0 lunga coada de colb ras-
colil, genese pe un drum cafeniu de tara,
strabatand vertical aceasta" Dobroge arida,
unde petecul de umbra e mai rar ca un
diamant. Unde sunt pefsagiile umede si lm-
padurite din alte regiuni ale t:lrii? r Pe aici e
uscaciune, iti vine s:l zici desert, de n'ar fi,
cat line zarea, sirele de stoguri, care marturisesc
ca Iertilitatea nu Iipseste chiar in gradul care
ne-ar parea. Totusi impresia de dezolare sta-
rueste inainte ~i privelistea ar fi ucigatoare, de
nu s'ar tivl la orizont pamantul c'o dunga de ....
albastru - siniliu, - marea, care ne tntovara-
seste in eursa noastra, la 0 distanta care-o tine
aproape mereu in vaza.
Marea! F:lra sa ne poata ajunge eu briza
8

114
-ei racoroasa, ne lnsenineaza totusi sufletul en

-coloarea el linistitoare l
o privisem vreme tndelungata, din diferilc
.puncle ale coastei, Dela -Constanta, dela Techir-
Ghiol, in sfar~it de pe digul Mangaliei, de unde
-e par'ca sl mai Irumoasa, infati~and ochilor un
.albastru sincer, intens ~i necorcit de veleitati de
verde sau de reflecte metalice. Albastrul a~a
cum l-a Iacut Dumnezeu, cand a vrut sa-l deo-
-sebeasca hine de orice alta culoare !
Acum marea e mai deparle, dar asteptam
-momentul cand HC vorn apropia iarasi de dansa,
la un deget de valurile ei mai avansate ...
Ca:alorim inca 0 ora-doua in aceleasi conditii

.de ar~ita salbateca, prea putin indulcita de van-
tul masinii. La un moment dunga albastra so
-sculunda subl orizont si nu se mai vede nicairi
.decat lntindcrca pustic a parnantului, pana la
un loc interesanta prin acele gheburi eurioase,
prin acele movilc, care dupa unii ar fi morrnintc
seculare, dupa allii veehi posturi de observatic.
De partea marii disparute se rotunjestc lnsa
un oehiu de apa, albastru-spalacit. Este un lac
veslit prin teznurul sau de raci, - si anunla
Sabla, eea dintaiu asezare dela Mangalia In [os.
Dupa putin intram 111 aceasta Iocalilatc, in care
tenacitatea bulgarcasca va avca pe viitor sa lupte
-cu co.onistii din Macedonia. Un sat respingator
prin intrcaga lui innlti~are : case de culoarea no-
roiului - adevarate temni]i eu ferestruiei Iili-
pulane suile langa acoperis - ograzl f5.ra urrna
,de gdtdintl ~i ineonjurate de ziduri f{leute din
,bolovani neeimcnla~i. In sfaqit sdipam din cu-

11&
prinsul acestei asezar! asiatice ~i esiti din noui

in (Campul fara case, avem impresia binefaca-,
toare a unui liman... Dela Salba apucam oblic
spre mare .. Terenul se paveaza incomod sl obo-
sitor cu staramatur! de stanca, infipte solid in
p~ant. Automobilele se opresc ~i trebue sit
strabatem cu piciorul 0 lunga panta pietroasa,
subt sagetile unui soare ce nu' se da batut, Nici-
odala n'a fost mai asteptata aparitia miirii, care'
in sfarslt, soseste prietenoasa, inconjurandu-ne,
caci mare e §i la stanga, mare e §i la dreapta,
fiindca pamantul pe care avansam este 0 Iimba,
tnaintata in nemarginirea apelor, e capul Ca-
liacra lnsusi. Un far care domina prapastia ma-
lului, se 'nalta ca un drapel de cucerire In,
lupta dintre elemente.
De-acum linia calatoriei noastre se Incovoae-
ca si marea, urmand curba golfului de 'argint.,
Sl numele este bine dat, caci albastrul tnchis de,
mal Inainte, in aceasta adanca scobiturii se pre-
face intr'o imensa oglinda Iuminoasa ...
Dupa 0 scurta oprire in Cavarna - care po-
se<ilamai muIt confort de cat Salba, insa nici o.
nota personal a, fie chiar una respingatoare, - 0,
pornim inlins catra Balcic. El ne va despagubt
boereste de to ate neplacerile sulerite, Pana acolo,
aceiasi carare praiuita, la nivelul campiei mo-
notone. Insa soarele e mai putin fierbinte, iar-
lumina lui capata clipa cu clipa tonurile rosia-
lice ale declinului. Marea ne este dosita de un
usor parapet cu pretentii crescande de celina.
La un moment dat obslacolul se curma, lasan-
du-ne sa privim minunata priveli~te a capului
Caliacrei, care vazut din departare, pe fondul

116
lui de safir, pare un pamant al fagadui~tii, din

care totusi n'am stiut - doua ceasuri mai de-
vreme - cum ~ plecam mai repede ...
Dupa 0 eotire inspre stanga, masinele franeaza
pentru a nu se prabusl in valea abrupta unde
scoboara drumul prefacut in sosea, Abea acum
ne dam seama cat de sus ajunsem de-asupra
nivelului marii. Incep sa se iveasca locuinte.
Sunt cele dintaiu case ale Balcicului, care des-
cinde pe trepte pitoresti pana jos, la mare.
In interior, Balcicul este 0 tesatura de uliti
'intortoehiate, orientale. Are insa cateva edificii
frumoase, catarate indraznet pe coasta, si mai
ales te stramuta tndata in feerica lume a po-
vestilor, eele cateva minarete ce se 'nalta ele-
gante in vazduh. Fara'sa mai pomenesc de ceiaee
daca n'ar fi, nici Balcicul n'ar mai fi aceia ee
este, - podelele usor clatinate ale marl! azurii,
care lntinzandu-se in adancurile departarii, taie
cu 0 brazda perfect rectilinic albastrul mai de-
colorat al oerului.
Daca marea e frumoasa s'o privesti din Bal-
clc, nu mai putin Balcicul ci~tiga suta in suta
sa-l privesti de pe marc. Dela aceasta distanta
neregularitatile lui dispar, locurile sale virane
se implinesc, edificiile se aliniaza intr'o splen-
dida serie de etaje ee se ridica dela suprafata
apei, pana in varful coastei. Ne grabim pana
nu se intuneca sa faeem o raita cu harcile si sa
contemplam amfiteatrul orasului dela 0 depar-
tare de tarm. Soarele i~i facea cele din urma lm-
pachelari de raze, apunand, -. din nefericire
nu in mare pentru a 0 asocia si pe accasta
la apoteoza asfintirii, ci de partea uscatului.

117
Din mare va rasarl tnsa IWIa, dar care, fiind

desavarsit rotunda in seara aceasta, va mai in-
tarzia putin. Suntern nevoiti sa renuntam a-i
saluta aparitia de pe apa sau macar de-a fi
prezenti pe t:1rm, trebuind a ne ocupa scaunele
la un banchet in gradina publica a orasului, 0
vom privl mai tarziu, cand va revarsa de sus
cascade abundente de lumina, impanzind ne-
marginirea marii, de aur si de vraja. Deocarn-
data ne zorim a ne intoarce la mal, Iolosindu-ne
de distanta ce inca mai rarnane, pentru a ne
umple privirea ~i sufletul de privelistea mareata,
care scade pe .masura ce ne apropiem ...
In sunet de muzica militara suim treptele de
• piatra, care conduc pe terasele gradinii publice,--
despre care se spune c'ar fi fost .pe vremuri
parcul unui beiu cu multe cadane. •
In fund, intr'un fel de galerie deschisa, se de-
~ira 0 masa imbelsugata. Ne isbesc printre alte
tipsii tncarcate, acelea pe care se lnalta movile
rosii de coloarea tomatelor, dar care nu sant
de cat farfurii cu raci de Sahla, adusi gramcsi
in cinsLea noastra. Oaspetii se napustesc cu atata
pofLa asupra acestei mancari suculente, ca multa
vreme nu se aude nimica din obisnuita galagic
a meselor cu Iume multa.
Incepura tocmai discursurile, cand cineva rna
invila sa privesc spre stanga, printr'un lumi-
nis al crangului. Feerie l Luna se vedea rotunda
In departare, domnind peste 0 mare care scotea
vapal. Ai fi zis un decor de teatru, 0 panza. su-
perba de maestru! Caci acesta e paradoxul :
o pictura e atunci desavarsita cand 0 confunzi
eu insas! !natura, iar un peisagiu al naturii, atunci

118
cand iti vine sa ZlCl ca e pictat I Paradox apa-

rent Iireste, cand stai si te gandesti ca 0 con-
dltle a operei de arta e sa nu fie artlfici ala, ~i
un adaos de valoare al frumusetilor naturii e sa
. para aranjate de-o mana de artist!
A doua zi, de dimineata, coborim iarasi la

tarm, cercetand cateva colturi mai reputate ~i
vizitand intre altele vila ce si-o construeste re-
gina Romaniei, dupa indicatiile Ei.: In afara de
cateva note orientale, printre care un turn in
forma de minaret, e acelasi stil ca si la Bran
sau Cotroceni, un amestec original de clemente
romanesti si bizantine, - un sill care ar putea
sa reprczinte un mceput de epoca in arhitectura
~i mobilierul nostru, deoarece cu to ate elemen-
tele imprumutate, ansamblul este tot nou ~i per-
sonal.
La 11131 de tot, aproape de framantarea valu-
rilor, dedesubtul unui arbor secular, oblic ca
turnul dela Pisa, regina si-a instalat Ull [e] de
pialra, - parc'ar fi tronul depc care lmparteau
judecala, in mijloeul naturii, voevozii si slapanii
de demult ... Acum e loeul de visare al unci dom-
nite artiste, din care poate ca ~i [udcca cateodata,
Hira sanctiunile de odinicara, lucrurile sl oamenii
in mijlocul carora i-a fost dat sa vietuiasca ...
Siarsind eu cereelarea ungherelor mal fru-
moase imi atintesc iara~i privirea asupra marti
infinite. Aceiasi intindere fara de hotare, aceleasi
serii de val uri care se imbranccsc pana In tarm,
aceiasi poveste monotona care repeta acelcasi
episoade ~i care dela 0 vreme nu-mi mal spune
nimic.... I. I. ~
~ I

G. VALSPtN
coasta de f\rgint
Exis~a in tara noastra un tinut de 0 Irumusete

de basm. Avem 0 f'ereastra dcschisa spre Ieeriilc
Orientului, Icreastra prin care nu au privit de-
cat pictorii nostri ~i artist a de 0 intelegere a-
HUa de subtila a Irumusetelor naturli, care c
M. S. Regina. Avem mica noastra "Rivicra" sau
"Crimeie". Un crampeiu de Mediterana, - 111-
cruslat in modestul nostru tarm de mare, -
plin de piloresc al reliefului, imbibat de a-
Hila lumina sl culoare, cat nu poate cuprindc
pal eta celui mai zvapaiat pielor, ~i cat nu poale
Imbia nici eel mai delicios covor ollenesc sau
basarabean.
Un rnic raiu, ill care realitatca e atat de apro-
plata de vis, incat ajunge sa traiesti in cl 2-3
zile ca sa Inchizl in suflet una din cele mai in-
cantatoare amintiri pc care le poate da 0 via~iL
Acest [inut romanesc, admirabil ~i atat de pulin
cunoscut, este Coasta de Argint...
Rapele albc, scanteind in soarc, intre albaslru
senin al cerului adanc al marii, a Iacut pe uu

120
dilator depe un vapor sa sopteasca odata <.:u-

vintele : "eoasta de argint". Murgoci a auzit si
a consacrat expresia. 0 primim, fiindca ne in-
cftnta ~i ne maguleste, eeeace e semnul eel mai
bun ea va deveni populara, dar sa ne uitam
ca numai in parte, aceasta coasta este de "ar-
ginl", - adica de marna varoasa, alba cenusie
~i Iriabila. La Caliacra, coasta e rosie sangerata,
din cauza lutului nurnit terra-rossa, iar spre E-
erene este verde, Iiind acoperit de paduri, Ast-
Iel ca de ar fi sa pastram stilul hiperbolic al
lui Murgoci, ar trebul sa vorbim l1U de una, ci
de trei coaste: coasta de margean, coasta de ar-
gint ~i coasta de smarald. Fiecare din ele au
nuante proprii, care distrug monotonia caracte-
ristica restului tarmului romanesc, dar toate 1111-
preuna reprezinta 0 singura unitate armonica,
despre care putem vorbi ...
Balcicul are 0 pozitie unica. Cutremure vechi,
sau alunecari de strate, fae ca buza podisului
ad sa fie rupta in trepte sl muehii paralele ell
tarmul. Creste de munti 'in miniatura, piramide,
falii, frontoane care iti par sculptate 'in haso-
reliefuri asiriene, dau aspectul eel mai sbuciumat
ce se poate inchipui. Totul de-o albeata stra-
lucitoare - 0 adevarata sirnfonie 'in alb. Aseza-
rea se revarsa intr' 0 cascada de doua sute melri
iualtime, de pe sprinceana dealului pana in un-
dele marii. Dinspre larg ai impresia di dintr'o
urna de marmora se unprastie 0 gr.amada de
rnargaritare pana pe atlasul albastru si lin al
golfului. Se disting terase ~i 0 multime de lea-
gane suspendate. Sirurile de case sau de bor-
dee - cari sunt toarte multe - se streeoara

121
printre creste si golesc toate pantele mai domoale

si toate adaposturile ...
Casele, ehiar cand sunt umile, au etaj, inain-
tand asupra ulitei, au terase ~i cerdace, sacna-
siuri zabrelite, pergole imbracate in rarnurile
unui singur trunchiu de vita, plina de ciorchini
gra~i. .
Curtile sunt inchise in ziduri de piatra, dea-
'supra carora apar coroane de smoehini sau de
lendri ~i la adapostul carora se aseund tncan-
tatoarc gradinite racoroase, en flori portoealii
~i eonabii. Minaretele svelte se Intrec eu plopii,
fantanele monumentale de piatra, eu Inscriptii
turcesti, i~i ciurue vesel apa atat de pretioasa
in jghiaburi, care uneori sunt crampee de rno-
numente antice. Pe ulitele care urea si coboara,
uneori in intregime numai In trepte, ca in Malta
san in Genua, se mlsca 0 populatie imbracata
in costumul plin de culoare at Orientului. Pro-
eesiuniJe femeilor ell caldari de arama la Hlp-
tani, la raspantii, pasul domol al vanzatorilor
eu salvari si turban se zice ca aici se rna-
nandi eel mai buni pepeni si eel mai gus los
iaurt din tara, - pana si sbieratul cataralor
~i behaitul eaprelor prin gradinile suspendate, _.
toate intregesc aceiasi impresie de viata tipic
orientala a acestui orasel de 6500 loeuitori, pf'
jumalate Musulmani. Pana si interiorul Iocuintc-
lor esle - afara de centru modernizat - lot
dupa tipicul meridional: casele batrane nu au
sob a, ci vatra deschisa, caminul obisnuit in lot
cuprinsul Mediteranei.;
La arniazi, Balcicul, in cadrul sau de calcare
orbitoare, traeste ore pline de 0 splendoare

122
cruda, Deasupra orasului se ridica un fel de

glorie, 0 aureola de lumina si dogoarc. Pazeste-ti
capul si cauta umbra cruduta si parfumata a
gradinclor, sau, mal bine, racoarca umeda a
plajei pe care maroa i~i trimete valurile sa bata
rltmul vremii.
Dar curand vapaia amiezel se domolestc. Vin
ore incarcate de un Iel de voluptate, ore de vi-
sare in Iata nnei cesti de eafea, sub urnbrarul
larg, Imbracat ttl frunze de vita. Piramidcle ~i
rapele Baleieului par de alabastru, apoi de am-
bra, apoi par panere eu roze, apoi gramezi de
Iiliuc ~i violele. 0 inundatie de azul' acopere
tot orizontul. Dcalurile armonioase dinspre E-
crene devin transparente. Iata-o barca cu panze,
care nu stii daca pluteste in azurul marl! sau
'in apele cerului. Sus, pe platrr.orma litora:~, de
la Momcil, pestisorit rosii bs in Iacul suspenda;
~i asteapta rasarltul Iunii, Morile s'au oprit, §l
caseadele de la Akbunr .r se aud lamurit panll,
langa amintirile pardsite un de misterele se adun'iij
odata eu umbrele. Cil nd treci eu barca pc sub
priporul de la Ceatak esme, sulfina miroase atat
de puternic ,in aerul umed, ca te intrebi daca
nu e 0 padure de mim oze care se pleaca asupra
mari! si i~i trimete va'urilor sarutarea sa par-
furnata. Pe drumul cotit, de sub Dealul Alb, prin-
tre mormintele stravechi en Iespezi Innalte ca
nlste menhire preistorice, un copil i~i duee spre
casa turma de eapre, cantand din Iluer. Numai
trei sunete, aceleasi, mereu repetate, de care
aseulla toate eapreIe, trei sunete in tacerea serii,.
spre eerul de azur, ~i sufletul ti-e tulburat par'ca

123
ai fi aflat taina miller de ani trecuti, peste acest

pamant, : ; .: I:. f [ I r ! i
In sfarsit, Yin orele visatoare ale noptii, rit-
mate de marea Iosiorescenta, cu dealurile parand
de sidef ~i de matase, cu orasul incremenit pe
coaste ca 0 turma de capre adormite si eu in-
tregul mister al rasaritului de luna.
Trebuie sa te duei departe spre Momeil ~i
Batova sau cu barca spre larg, sau pe tarmul
de slanci romantice cu culcusuri de foce, de la
Caliacra, ca sa vezi luna rldicandu-se din va-
Iuri. Dar placuta osteneala lti va fi raspUitita.
Cu mull inainte de rasarltul lunii, pc cer [oaca
. vapiH care se topesc unele in altele, de Ia vio-
Ietul-albastrui raspandit pe Iata apei, la rozul
stins ca 0 Ilacara de spirt, pana la verdele
orienlal in care se sbate prima stea, luptand cu
Iuminita ei vioaie ~i inteligenta sa biruiasca fan-
tasmagorla apusului. ~i dupa acest preludiu in
surdina, departe, se iveste 0 parere de lumina,
apol nn sloiu rosu intunecat aparand si dis-
parand in aburi, apoi se indeplineste ceremo-
nialul solemn al rasaritului la care iau parte
toate puterile naturli, ~i luna apare, aproapc
groaznica, turtita intre CCl' si ape, atat de grea
si de imensa, ca nu ai crcde ca s'ar mai putea
innalla de la f'ata pamantului ... Dar mai fru-
moasa e cand a saltat de 0 sulitii pe cer, cand
s'a inseninat capatand 0 nuanta Ideala de pe-
tunic ~i cand, pe val uri se rtsipesc mii de
petale de lumina. Iar cand s'a ureat spre stele, a
carer lumina 0 stinge pe un cere larg in jurul
sau, neleda ~i lucioasa, ca un seut de argint,
toata coasta apare clara ea sub lumina unei zile

124
dulci, 0 lumina car€ permite sa citesti fara o~

boseala, de' 0 intensitate necunoscuta in cerurile
noastre pline de pulbere.
Sa te bucuri de fuga orelor radioase, Iiecarc
aducand 0 noua surprindere de culoare, intr'un
eel' in care norii sunt ornamentali, inlocuind
florile pe care nu le are inca .pamantul, pe tar-
mul unei mari, parand 0 oglinda animata, me-
nita sa rasfranga splendorile cerului, - iata
o placers care nu se poate gusta deplin de cat
pe Coasta de Argint...

RL LR5(RROV-MOLDOVRNU
Doctorul Rus
Acum douazeci de ani - ~i poate mai mull -
viata, in vrerea ei nesupusa vrerei oame.nilor, rna
asezase in tihnitul si frumosul oras al Tulcei...
Cine a mers vreodata intr'acolo, cale de cateva
mile marine, se zareste de pe vapor asezarea
Tulcei, ca 0 jucarie pe dealurile de pe tarmul
Dunarei, - incovoiate ca un cot, care imbrati-
~eaza in tmbucatura lui apele selipitoare ale
fluviului. ~i cu cat te apropii, se Iamureste am-
fiteatrul in care e asezat orasul, - amfiteatrul
in potcoava, ea un imens eire antic, avand drept
incinta cotul apelor dunarene. Cand soarele po-
Ieeste aceasta asezare, - de departe ti se pare
ca-i 0 jucarie aurita, ciudata, ~ita din orbitorul
joe de aur al apelor mario Iar daca te sui pe
culmea dinspre rasarit, poti vedea nesfarsitele
ochiuri de apa ale ghiolurilor, pana departe,
spre dealurile pietroase sau spre intinsoarea ce-
nusie a slufarisului din delta.. De acolo, de pe
colnic, apa lata a Dunarei, se vede ca 0 rama
gigantica de argint, -undoindu-se ~i pierzandu-se
tn ceata departarilor.; Si, dad stai pana sub

126
-seara pc aceasta culme, vel putea vedea cum

~ncel-incet, departarile se pierd vederii, - soa-
.rele se apropie de linia zarii, inrosindu-sc trep-
tat pana cand atinge zarea, tmpurpurand ccnu-
-~iul din preajma lui sl Iasand mai tare in ceata
.zarile dimpotriva apusului, - ~i repede, ca ln-
tro svoana de grab a, tntunerlcul incepe a In-
,ghil.i zarile, ca ~i cum 0 fiinta nevazuta, lacoma,
.ar soarbe lumina ... Atunci incep a clipl luminilc
de diferite culori, dealungul marelui fluviu. Ici-
'colo - mai aproape - mal departe, - incolo
'spre Ismailul pierdut in tntunerlc, -- spre tu-
Itipsoarca plana a Deltei, - pretutindeni, ca
niste licurici imensi, elipesc luminile auril, ros-
-cate, viorii, - iar, din loc in loe, ca nistc de-
.monlcl oehi de smarald, Iucesc luminile verzi ale
.farurilor schimbatoare dela ceataluri...
Daca, a doua zi, Iai 0 lotca ~i te picrzi 111
'pad urea verde-galbue de trestie din delta, po]i .
.avea crezarea, ca te-al trezit deodata intr'o lume
-cu tolul necunoscuta, eu il1rati~ari exoticc. Prill
-baltile cu apa verzue, se fae canal uri lungi cu
'maluri de trestie in alta, care-si pleaca var Iul ill
-ea, faeand ca niste tuneluri firave de hartic.
Cand si rand pacea singurali1tii este frantii, fie
«le sborul falfail al unor paseri necunoscutc,
mad, albc, cu picioroange si pliseuri enorme, -
fie de [ipatul strident si neastcptat al cinc-stic
carer vielat], tulburate in linistea lor ... Din loe
in loc, ajungi la grindurl de pamant, pe care,
tupilale si subrede stau colibe pescaresti, ~i pes-
cad, uilati aeolo ~i de oameni ~i par'di ~i de
·vreme. Cu barbi indilcite de ani de zite, eu rata
.paroasa in mijlocul direia joaca albastrul de

121'
email al oehilor naivi, eu veslmintele scorojite

de apa, graslme si sare, eu 'cismc bnrdufoase in
picioarc, - pascarii rusi le prim esc eu un zam-
bet in lotu1 nepotrivit eu masivilatea trupului
lor ... Sl repede i~i gatesc un crap la protap sau
un bors gros de ehefali... Pana sa fie gata os-
patul, privesti de jur imprejur ... E 0 stcpa de
trestle, de culoare variind in mii de tonuri, dela
cenusiul inlens pfma la verdele aproapc gal-
ben... Pascarusi aibi ea spnma, Invioreazii prl-
velistea eu puncte clare de albeata. Ineolo, de-
parte, se vede 0 colo ana Ienesa de fum: trece
un vapor spre mare, de sigur... Se duee cine
slie unde, spre apele oeeanelor lndepartate ...
Iata, aid, in taina stepei din Delta, a stat

aseuns vreme de sapte ani, doetorul Piotr Feo-
dorovici Alexandrov. .
Amesteeat in luptele idealistc ale revoluliona-
rilor rusi din Kiev sl Odessa, gala de-a Ii prins
~i dus in Siberia, - a scapat, lmbracat ca pescar-
rus ~i s'a strecurat in Delta. Aici, traind acciasi
viata ca loti pesearii, - tragand la Iotca In-·
locmai ca si ei, - doetorul Piotr a vietuit sapte
ani, ajulandu-si tovarasii de pustielate la vreme-
de boala,
Vreme de sapte ani nimeni nu l-a eunoseut
cine e, afara doar de cativu din pleiada senti-
mental a a prirnului nostru socialism. Atunci, 111
acei sapte ani, mai osebit, aeest rus, pe a carui
sora 0 tinea Wladimir Korolenko, a lnvatat ceo
c suferinta, - ~i deci, cc ar trebul sa fie iubirea
iutre oameni. Pe urma, doctorul venl 0 zi-doua,
10.Tulcea, - lumen lnccpu sa se obisnuiasca cu,

128
rusul aeela inalt, nemasurat de lnalt, eu privire

blajina ~i yorba domoala, cu 0 necontenita na-
Iluinta spre ajutorare, - ~i f:ira pic de gand
de a umili pe care-va, fie el cat de sarac, Si-asa,
doetorul se trezi in Tulcea, mtrangand cu buna-
tate a lui oriee pornire de asuprire Impotriva-i ...
Pe urma ajunse medic de plasa, eu statul in
Tuloea. .
Cand l-am eunoseut eu, doctorul Piotr, caruia
toata lumea Ii spunea aeum: doetorul Rus, era
un batran inalt, uscat, putin incovoiat, cu ochii
curat-albastri, strabatuti de 0 naiva lucire 'de
bunatate, amestecata si eu 0 batraneasca ~i ne-
vinovata ironie, - vorbind 0 romaneasca nespus
de ipIaeut - stricata, - batandu-te pe umar §i
tutuindu-te chiar din clipa cand te cunostea.
~i pornirea aceasta de nesilita prietenie, ti-l a-
propia ~i mai mult: simtiai ca in dosul acestor
apucaturi, se stieste 0 inima nespus de buna
~i calda.
Iar daca te duceai acasa la el, puteai vedea
eeva foarte ciudat : cele cateva odai batranesti
pe care Ie ocupa, erau asa de pline de paturi,
lncat abia aveai loc pe unde satreci, - iar 'in
mijlocul aoestor odai era 0 masa de brad pe
care, la orice vreme, fierbea un samovar cat 0
soba ... Vazalldu-ma mirat, doctorul Rus rna des-
lusl :
- "Asla, rna, este azilul calicilor ..." ~i nu vru
sa spuna mai mult, Aflai dela altii ca paturile
serviau sa odihneasca pe toti calicii din plasa
lui ~i din Delta, cand veniau in treacat prin
oras, Venia unul - batea la usa - esia UIl
servitor care-i dadea drumul in. Uicere - apoi

129
Ii turna un pahar de ceai dela samovar - :-;i

iar tacea ... Calatorul se aciua apoi eum credea
rnai bine. ._- ~i ades pleca - dupa ce-~i fiice::)
treburile in oras - fara chiar sa. mai vada
'pe cincva de-al casei san sa. spuna cuiva buns-
ziua. Si iar venia altul, ._ b'a.lea la ~a,. - be-it
Illl ceai, - se culca, --. ~i pledL. Arareori, xe
slrccura printre ei doctorul nail, slab, ell parul
alb a CUl11 , .. ~i la salutarea ealieimii raspuudca
cu 0 privire nespus de albastra ~i de Jngad II i-
SUa el toate acestea!.
IOlll-C ...
£1 avca () odae In fund, cu f'otografii mullc pc
percti, ("1I dHeva earp, pe-o mesuta Si ell uu
mic covorus Ia patulIoarte simplu. Oupa' ct'
ne-am rnai lmprielenil $i aduceam yorba de pa-
turile ~i de ceaiurile easei lui prirnitoarc, el
lrni rn ai dGsUlinui:', (.'file ('(.',,}1 din sf'iosul "llU
suflel hun:
- "iu stiu, rna, (',c-i asta Cand am slat m7
1)('IUi. ia stiu. .. As» trebue Dau bunatate din
suflcl. hre, asta-i human "
Cal{'odala ne adunam la el ~i ne povestea de
pc vrcmen luplelor revolutionare· din ~inulurilc
Tarilo1' sau dE' anii tIe pnslietalc diu Delta, eand
HlcCU YajJlica pesd\rie. Suradeu' n~or, priyia aill-
rea ~i dadea din tap, - repcde lusa se t~cziil
din visul dc-o clipa ~i poveslirea St' urma ade~
melliloarc ~i 'il1ccata.
Inlr'o seara de iarna eram adunati in jurul
samovanllui doctorului, 'in odaita lui. De trei
ziJe er:'l lin viseol sbllciumal, - Dunarea In-
gh-etase, - ve~li din euprinsul ta1'ii nu mai a.-
veam ue-o saptamana ... E1'am ca ~i su1'ghiuniti
acoio, pe main} apei 'inghetalr 'in sloiu1'i imense,
. I.
9
•
130
dH casa.. Vcnisc vorba de rccunostinla orne-

neasca - ~i cloclorul, clatinand din cap, ln-
chise u~or ochii albastri si zambi vag .., Zise :
-" E "rnaI V
aeu, ma Ir... ( eram t 0tIt' mai i fimerr,
baeti V
ca el). Recunostinta ?l. .. Asta, bre, e-o prostie ...

Binele sa-l Iaci, rna, Hir,a cugct... a~a .., din inirna ...
Si atatal, .. Un filosof, care a murit din cauza
marel recunoslin]i humane, a spus ca "rccuno-
stlnta €stc dusrnan binelui. .." $i iar doctorul sc
oprl si cUHina din cap. In pahare, ceaiul Iurnega,
topind zaharul.;
Doctorul urrna povestirca .
-·"Iaca, bre, intr'o iarna, acu' douazcci de-
ani - cred - lot a~a era 0 vrerne tare grca.
Statearn lot aid si cetiam. Samovarul canta..
Voi, brc, nu ~ti~i ce frumos cantu samovarul ?!...
.
Ma gand.eam Ia cei din . ballji, si la vrcmea cand
iuvatam la Kiev .., E ! si parca-mi venia sa plang
cand rna gandeam la suferintele f'ratilor nostri, -
adica a oamenilor si rna tntrebam ' la ce bune
Loale aislea, bre?!. .. Te Irarnant! 0 via~a ~i pe-
urma : gata! ... te culci si nu te mai scoala nici.
toate clopotele Rusiei. .. Si iaca, draga omule, cum
stateam a~a pe ganduri, intra servitorul si spune
di un om strain cere adapost., Zic : sa intre-
sanatos l.. $i iaca intra pe u~a 0 narnila mare,
prive~te sparrat peste lot ~i nu zice nimic, -
~i c3.nd da Cll ochii de mine, se opre~te... 11
p:ofLesc... Face doi pa~i, - tragc repede u~a
~lupa ,el, - ~i iar -sc uita la mine ... Mi se p:lrea
~a-l ~unosc, - mi se parea cil nu-l cunosc ...
Deodata ma luminez. Ii 'intind mana,' ~i-i zie-
pe ruse~le:
- .,$tin cine e..5ti, - ~i ~tiu cc \Tcl ,..... Strru-

131
nul intclese : si cl, - se desbraca de ~uba ~i

~Z11 ~])e Ull scaull.... ; ~,:\
'..".-
-Irni raspunse tot pe rusestc:
- "Frate draga, sa nu stie nimeni, nimic ..."
Ii Iacui sernn ·di poate sa fie lara grlja <Iii}
partea .aceasta.. -. atat numai: avea 0 barba
prea mare si trehuia data jos num ai decat..
-Ceeace ~i faeui peste putin" .
. -- "Cine era?" tntrebararn toti, lntr'uu glas.
- "Stai, - asteaptat. .. Cine era?!. .. Edt un
-om, un om marc.. Fugise din tara lui, 0 tar:1 pc
aici, prin prcajma noastra ... Fusese mare lucru
. 'acolo, _. se schimbase regele ~i arlvcrsar-ii 11
-condarnnasei-aIa moarte ... Fugise ~i ajunsese pc
Jocurile aistea ... Aflase ca pe aici sunt pad uri 111-
.tinse de papura si poate ca auzise si de-un doctor
nehun, care stie sa taca, ,~i - pc iei - pe colo,
:sa f'aca ~i binele ... I-am spus : ,,0l11ule, nici chiar
-eu nu stiu cum te chiama cat -vei stu aici. Vrcti
.sa ~titi cum it chcama ?:. Asta n'are niei 0 im-
portanta: eru un om naciijit,' prigonit din tara
.lui, condamnat la moarte, ._ .~i ave a si-o barba
riespus de 'mare, care avusese asa, un destin:
s'o lai eu cu foarfecile aistea .
~i ce sa mai lungesc vorba? A stat la mine
:t?i· val'a in Delta, vreme de doi ani, - da' nid
.vantul n'a ~tiut cine-i, -- nid servilorul nu ~lib
.pe cine slugare~le... Pot zice ca dol ani omul
.acesta a fost anonim... Da' vasazica, barba i-o
taiasem ...
~i iaca, fratilor, intr'o zi strainul vine la mine
~i-p:li spune arttlandu-mi gazct&:
- "s"a ispravlt, plec in ~ara..." Avea in ochi
jaralec ~i-i treniurau malnile de' mare bueurie.

132
Se intamplase - asa-i roata vrem.ii - ca venise

din nou regele lui ~i acurrr se ducea sa se f'aca
jar mare lucru in tara lui. .. M'am bucurat si eu '
saracu' oml... A mai stat la mine catva timp, -
da' nu i-am mai taiat barba., Acurna putea si
ea sa creasca la loc...
Cand a fost la plecare, a lacramat ~i mi-u
spus: "doclore, eu frate nu am, da' tu imi ramai
Irate pana la moarte ... Ce siHi dau? Ceo bine
sa-ti Iac ? .. Cum sa-mi artit recunostinta mea ~..,
Te Tog sa-mi spui. .." ~i i-am spus:
- "Cand te-i intoarce in tara ta si vei ajunge
iar la locul lau de cinste, sa-mi scrii sl mie doua
randuri sa stiu ~i eu ~i sa m:t bucur, vazand
di. a isbandit dreptatea ta si daca vei mai
voi, sa-mi dai din vreme 'n vreme vesti de
ce faci ..."
Strainul rna privia cu ochii inlacr.arnati si-mi
spunea :
- "Te mai lndoesti, doctorc, dc aiasta .!.:"
Si mi-a fagaduit... Cand a plecat, barba ince-
puse sa-l creasca, - si cand servitorul a aflal
pe cine slujise doi ani, a cia! sa cada din pi-
ceoare ...'·
- "Ei, =: ~i pe urma, pe urma '!.. " 11 lntre-
baram pe doctor ...
Doctorol, mereu surazand, zise:
-, ., E·1, pe urma.....
V?I P e urma:V l'ecuno~ t.i nta
tV ..,
fratilor, hrozav .., A plecat, - s'a dus, -- ~i-a

ajuns mare lucru in tara lui, - ~i i-a crescut
barba la loc, - ~i de-atunci i-ar fi crescut de
zece ori - ~i 'ell tot n'am primit macar 0 hal'Ui
de vizita, - ~i nici scrisoare... Iaca: nimic, -
<:ural nimic ... Ai zice ca I-a 'inghitit pustiu)~-,

133
daea nas stl ca traeste si acum, - si are 0

barba pana Ja brau., Asta vasaztca recuno-
~tinta, -- rna-a-are recunostinta, .."
Doctorul zambl eu bunatate si sopti ea pentru
sine:
- "E! e ~.. Nicevo ... nicevo ...'·
Afara viscolul batea vrajma~e~le, de par'ca
ur Ii vrut sa scoata usa din tatani. Pale moi de:
2apada isbiau In geamuri sl le albiau peste tot. ..
- "laca - sfar~l .doctorul - asa, taman a~a
era ill iarna cand a venit strainul acela la usa
mea, da' avea 0 barba prea mare, pe care i-arn
laiat-o cu foarfecile aistea ..." ~i doctorul ridica de
pe mesuta un foarfece vechiu, de par'ca ar fi
vrut sa tae barba inchipuita a unei vedenii, care-i
statea in fata ...
De atunci e vreme tndelungata. l ntro aWi

iui-na s'a dus ~i doctorul Rus pe calea Inghetata
a vesniciei, dar lumina aceea a ochilor lui
buni ~i nevinovata ironie care 0 inlovara~ia,
imi usureaza adeseori amaraciunea unor clipe
cand mi se pare ca oamenii sunt peste fire de
rccunoscatori, -- si rad cand, par'ca-l aud: "toate
hune, Iratilor, dar avea 0 barba peste masui-a
de mare, pe care i-arn taiat-o, iaca, mai, ell
Ioarf'ecile aistea ..."

rOE-ZIE- rorULRRA
, FRANTURI DE COLINDE DOBROGENE'
.CQlind.de tata
Sub raze de soarc,

In ostrov de Mare ...
Leagan mi-estc-un lcagan,
Leagan de malasd,
Leagau de mireasa,
Da 'n cl cine-rni sade ?
Cutare .
Cosite 'mpletestc,
Pe Mare privcste,
Departe-mi zarcste :
o corabioara, .
Neagra si smolila,
De valuri batuta,'
De mal uri trantila ...
. " .
("Arhlva Dobrogel" 1919)

Colind de batat
" .
Dumnezeu daduse,
Murgul ca gratse:
Stapane, stapane ...
De vandut, ma-l vindc
Dar adu-ti aminlc,
Cand noi ne batearn
Cu Turcii, eu Francii ; 1)
Turcii pe useat,
Francii 'n prund de Marc.
Turcli ne batuse,
Francii ne 'nfrfmse,
In Mare ne . bagase,
Top caii 'nccase,
Dour eu am scapat,
Cacl rni-am inolat
Marea 'n lung si 'n lat...
<.Arhiva
. '.
Dobrogei" 19i9)'
I) FrAncii e 0 veche numire ce 0 dadeau RomAnii taturor

strlliollor ce veneau cu corabiile in portur!.

c antecui salcelor
'Babe vantul s~Hciile,
Sa-mi porneasca ~iiicele :
Bate vantul ~i-o. sa stea,
Sa-mi pornesc si saica mea.
Tocmai pana la Harsova,
La Maria vaduva.
Cum zicea si cum canta,
Saica rnica-si desprindea,
Cu lopata c'o mana,
Latul Dunarii tiii:l;
Zor de zi cand se crap a,
Ion P.escaru se 'ntorcea.
A plecat c'o saica vee-he
$i c'o floare la ureche,
Si-mi vine c'o ~aidi n oua,
De Uiia Dunarea 'n dona ....
(Auzit de Ap. D. Cultla dela mama-sa. Se canta 111 satele Du-
nlrene pe vremea lui Cusa-voda.

Tudor Dobrogeanul
Foicica si-o lalea,
N'avea Tudor ee lucra,
De tinerel se 'usura,
Frumoasa mandra-mi lua.
De Irumoasa ee era,
Nici cli se mai dovedea.
Nici In sal In Dobrogea,
Dar Tudor ce mi-si i'acea '?
Carctumareasa-o punea ;
De venea ornul calare,

Pleca cu seaua '11 spinare ;
De-mi venea eu sasc hoi,
Se 'ntorcea numai ell doL·
Dar hotii de Dobrogeni,
La greu bir ea mi-l punea ;
Tot pe an cazan cu bani,
~i pe luna, 0 punga plina :
Avutu-le-a, datu-le-a,
De haraciu nu se platea,
Si-mi avea Tudor, mi-avea,

138
Noua mori, zau, tot pe-o apa,

De macina '11 lumea toata ;
Avutu-le-a, datu-le-a,
De haraciu nu se platen.
Si-rni avea Tudor, mi-avea,
Avea vii, avea mosii.
Si-mi avea Tudor, mi-avea,

Noua mori pe sub pamant,
$i el, mare, ca-rni pled

Tot din sat, din sat, din sat,
~i din vad, din vad, din vad,
La cinstitnl de impar at.
"Tudore, Tudor-inc,
Tudore Dobrogene,
Ce vant, mare, mi-a batut
Tu la mine d'ai venit?
Ori tare ai bogatit,
Or1 tare ai saractr ?"
,,0 Doamne, l\U'iria 'I'a,

Nici tare n'arn bogatit,
Nici lare n'arn saracil. ..
De lanar 111'am insurat,

Frumoasa mandr am luat ;
De Irumoasa ce era,
Nici ca se rnai dovedca,
Nici in sat In Dobrogca ... ·
Dar .eu, mare, ce-am Hicut?

Carciumareasa 0 am pus,

139
C,lrciumareasa la- -drum, , ;
De sar-i:'i.cea. de-un catun. ..
~i la line c'arn 'Venit, '

Dreptate mie sii 'rni Iaci".
"Tudore',' Tudorine,
Tudore Dobrogene,
• ':.:30 . , Indariit tu sa te ..duci,
Si sii-ti dai pc mandra ta,
Ca sa scapi tu de belea ...",
Dara Tudor ce-mi fucca '!

Acasa mi sc 'ntorcea,
Mana pe mandrn-mi punca
Si din gura .asa-mi graEl:
"AI-el, mandra, mandra mea, •
Pe urma la am saracit,
Dar acum vreau sa te vane!
Pe parale maruntele,
Ca sunt, mare, dajdii grele ..."
Foicica si-o lalea,

Pe mandra de mana 0 lua.
Si eu ea ca rni-s pleca,
La haraciu ea mi-o duces.
"Jaca pe mandr a v'o dau.
"Sa rna scap eu de belea ..."

De belea, de angara ..."

140
EI pe mandra mi-o lasa

~i 'ndarat mi se 'ntorcea
~i acasa oa-mi venea,
~i 'n casa ca mi-s intra
Si jos, mare, ca-mi cadea,
Si tare ca ml-s plangea:
Din ochi negri lacrama,
Din Inima greu ofta,
Din piceoare se usca,
Pan' ce mi se prapadea,
(Com. AlbelJtI. ArgeIJ. Colectla C. M. Mateesca)

V1\SILE 1\LEX1\NDRI
Pe malul marf
In ceasul trist de noapte, cand apriga Iurtuna
Pe marea tulburata, saltand din val in val,
Se 'nalta, se Hi~e~te si vajae ~i tuna,
Sdrobindu-se de mal;
Atunei cand spaima cruda, fiori suflji prin lume,

Cand tunetul se poarta vuind din loe in loe,
Cand marea Irarnantata s'aeopere de spume
Sl norii de talazuri arune' spume de foe;
Imi place a sta singur pe-o stanca daramata..

S'aud pe maluri vantul eu groaza suerand,
Sa vad pe 'ntinsul negru furtuna 'nearatata
~i ecru I Iulgerand.
Cad inima mea astfel de jale e muncita

Si plange de durere la tine cand gandesc,
0, maica, Inger dulce! 0, maica mea iubitii!
Tu ce-ai sburat din brate-mi in leaganul cerese !

, I
142
Pierdut in intuneric sub cerul Utra stele,

Lipsil de-a ta fiin~a ce zaee in morrnant,
En vad in nori, in val uri, icoana vietii mele,
~i gem cu-al noptii vant !
Ah I mult amar e ceasul, cand dorul ce jaleste,

Catand in vremi trecute un suvcnir slavit,
Sc 'rnpiedica in sboru-i ~i cade, se loveste 0
De piatra mormantala a eelor ce-am iubit!
Cu-a sale panzi umflale, 0 mica luntrisoara

Pe luciul viu al marii de vant se ingan:'!
Si sub un cer albastru, ca lebada usoara,
Azi lin se Iegana;
" ".
Dar v·anlul crunt de-odata, suf'land cu vijelic,

Schimha a marti fata in muntli lngrozttori
Si-acum sarrnana luntre, pe 'nlinderea pustic,
Sdroblta se zareste la Iulgeri tr cciitori I
•• :. :: I ~ •• ". •
e,
' ..
• 0'
t ,,;. {',- \ :
. ,i,:' ~ •" . .:! ..

.~ r
Fasarica rnarll
De lrei -zile-acum pc marc,
N avigand fara 'ncelare,
Noi pamantul n'am zarit!
Vanlul sufla ~i ne 'mpingc ,
Orizonul ne incingc
Ca un cere nemarginil.
In ce parto sc r cpc-lc.
Ochiul omului nu vcdc,
De cat UIllCJC carnp!i.
Marea-i la!{l sl urlancii,
Cine stie marie, 1Ilc~1.,
De-om mni fi priutre ('l'i v i i '!
Ziua Irccc, ziua sea,;('

~i pc g{l.nuuri omul carle.
Suspinand inccti~or.
Noaptca-arlucc mii de ste:e;
Ornul l rist pr ivind In. clc,
\':m;' 0 ialTilllU de dol'.

'14
lar 0 pasaricl vine,

Prevestind tarmuri vecine,
Liman vesel ~i deschis,
Pe catarg ea salta, canta,
Ne uimeste, ne incanta
Si-apoi sboara CH un vis.
Intr'un sul'let eu simtire,

Astfel glasul de iubire,
Suna dulce 'ncantator.
Si din noaptea 'ntunecata,
11 trezeste de-i arata
MuIt fer ice viitor ...
Aslfel glasuJ libertatii,

Va suna 'n ziua dreptatii
Pcntru biata tara mea.
Si din umbrele durerf
Steaua rnandr :I Invieri i
Rasari-va pentru ell.

f'MINESCU
Dintre sute de catarce

Dintre sule de catarge,
Care lasa rnalurile,
Cate oare Ie vor sparge
Vanlurilc) valurile ?
Dintre pasari calatoare,

Ce strabat pamanturile,
Cate-o sa le 'ncece. oare,
Valurile, vanturile ?
De-i goni, fie norocul,

He idealurrle,
Te urmeaza in tol Iocul,
Vantnrile, valurile!
Ne 'nleles l'amane gandul,

Ce-ti strabate canturile :
Sboara vesnic, tnganandu-l.
Valurile. vanturfle l
10

In fereastra despre mare, ••.
In Iereasli-a. de spre mare,
Sta copila cea . de crai ...
Fundul marii, fundul marii.
.Fura chipul ei . balai.
Iar pescarul trece 'n Iunlre

Si in ape vesnic cata ...
Fundul rnar-ii, fundul marii,
All. de ruult un chip l-arata.
_. "Sprc caslel vrcodala och ii

N'am iul ors si totusi plfmg ...
Fundul maiil, fundul m:lrii,
J\!:l nlragc In adanc".

Lebada
Cand printre valuri ce salta
I?e balta
In ritm usor,
Lebada alba cu c~nturi
In vanturi,
Se leagana 'n <lor,
Aripe albe in apa cea calda
Le _scalda,
Din ele batand,
Si-apoi pe luciu, pe unde d'oglinde-
Se ,'JIltinde :
o barca de vant.

Mai am un slnqur .dor
De-oi adorrnl curand,
In noaptea uitarii,
Sa rna duce]i tacand,
La marginea maru.
Nu voiu sicriu bogat,

Faclie ~i flamuri,
Ci-mi tmpletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa-mi fic somnul lin

Si codrul? aproape,
Luceasc' un eel' senin
Eternelor ape, , l.·.
Care 'n dureri adanci , ;
Se 'nalta la mal uri ;

S'or alarna de stanci
Cu brate de valuri.

149
Se 'nalta, dar recad

Si murmura 'ntr'una,
Cand pe pad uri de brad
Aluneca luna.
~i nime 'n urma mea

Nu-mi planga la crestet,
Doar moartea glas sa dea,
Frunzisului vested.
Sa treaca lin prin vant

Atotstiutoarea,
Deasupra-rni teiul sfant,
Sa-sl sculure floarea.
Cum n'oi mai fi pribeag

De-atunci inainte,
M'or troeni eu drag
Aduceri-aminte.
Luceferi ee rasar
In umbra de ceteni,
Or sa-ml zambeasca iar
Fiinrlu-mi prieteni,
Ge n' or sti ca privesc

o lume de patimi,
Pe cand liane cresc
Pe singuratate-rnt.

DUILIU ZF\MfIRE5ClJ
Fe malul rnarf
Pe malul marii, - cilia,toruI
S'a linistit.
Povara vielii lui e dorul
De-a mai iubl cum a iubit.
De-atata vreme pribegeste,

Fugand de dor,
;;i 'n loc sa scada, dorul creste,
Salbatec si poruncitor.
Dar marea rnangaie nisipul

Atat de lin,
In cat in ea ll$i vede chipul
Inlinerit si mai senin;
Sau vede ce apropiere,

De val, la val,
Goneste z:1.mbet I$i durere
Dupa acelas .ideal.
151
Cfmd ruarcafurios se sbate

Lovind de stanci,
Din valul rupt, cade pe spate
Dnrinta poftelor adanci.
~i cand s' nalta, ea nehuna,

Urland Ia CCI',
E nazuinta ciHre luna,
Puterea veehiului mister.
Sau candse 'ntinde, sclipitoare

Ca de smarald,
E porta de-a tral din scare
Si-a prindc sufletul lui cald,
Ooeanul, soarelc si IUIla

Par a-i soptl
Cli toatc la un Ioc cer una:
Sa retnceapa a iubl.
Ah, tu, etcrna mea credinla

In viitor,
Tie vei preface 'n suterinta
Sau intr'un tanar, nou arnor ?

r. CERtil\
Ide a I
Luceafarul senin rasare,

Umpland de vis vazduh ~i mare.
Patruns de foeul lui eel bland

Un strop s'aprinse, trernurand ;
Si stropul, Iacrima 'nstelata,
Vorbi spre steaua departata :
"A~ vrea sa m;'\ ina) ~ la line,

Dar lumea ta e sus, prea sus,
~i 'n noaptea undelor haine,
Raman eu dorul meu nespus.
Si totusi, sirnt cum ma strabate

o raza din puterea-ti lina --
Greu lupta valurile toatc,
Sa-mi slinga visul de lumina:

153
Dar cad, se Iarrna istovite

De furt.unateeul lor joe,
Si 'n fundul marii Iinistite
Eu reapar senin In loco
Eu sunl un vis, dar tearna nu nu-t

De vant, de unda rasvratita,
Cat timp le vad deasupra Iumii,
Lucind eterna, hn istitfi.
Dar, cum te pierzi Intunecata,

Apune trist a rnea scanteie, -
Cu raza la ma uasr de-odata,
Cu dansa viata-mi sc incheie' .
... OJ steaua mea, alunga nor-ii,

Sa-ti sorb sclipirtle senine,
Sa tree prin furia valtorii,
Cu oehii tinta catre tine! ; .

. \
Celei asteptate
Ades, pe marc, luna 'ngandurata,
Sub val de nori aluneca Uicuta,
'Dar marea tot 0 simte si, sbatuta,
Spre dansa, vuetand, se 'nalta toata ...
. In zarea viitorului pierduta,

Asa-mi plutesti in taine 'nvestmantata,
Dar suflelu-mi se sbate ~i te cata,
Jar gandurlle mele te saruta,
Dar, de e scris sa-mi fii in veei departe,

Sli fugi tie umbra mea, cum fugi de moarte,-
o ruga am: Prin visul meu cand treci,
Sa te opresti in loe, surazatoare,

Si sa-mi lipesti ploapele mai tare:
In veci s~ldorm, sa te vizez in veci...

RL. MRCEDON5KI
PI ecare
Intindc] i panzele lJacli ...

Un "ant sub tire se ridica,
Albastra marc se despica,
Pe cer aluncca nori creti, ..
Intindeti panzelc, baeti,
Un vant subtire se ridica :
Urca]i in varIuri de catarg

Sl puneti slcagul de plecare ,
Durerea mea daca e marc,
Pamantu-acesta este larg ....
Urcati In varfuri de catarg
.Si puneti steagul de plecarc.
De unde sunt si cine sunl

Voesc sa uit pc vesnicie,
Ah, de-ar sufla 0 vijelie,
In valuri s'allu un morrnant I...
De unde sunt ~i cine sunl,
Voesc sa ui t pe vesnicie.

D. I\NGHEL
Visul seplei
Sunl singura, si casa 0 am pe-un varf de slauca
~i ca sa-rni uit urItul, visez lfmga Ierestrc ...
Ce mici ~i ce sarace 's splendor'ile terestre,
Pe lfmga acele-ascunse In maroa mea adanca.
Semirarnida 'illsa~i de-al' I"i pulut sa stie,

Ce rnandra e 0 lume de alge plutitoare,
Si-ar fi sadit de sigur gradinile "in mare,
St-ar Ii uitat ca-i Doanma pc-o vasta l111p:1ratie.
J-ar Ii parut cununa de vicleim, cun una

Purtata In 'naltul Irun tii, ~i c'un sur-as pe huzc,
AI' fi svarlit-o 'n valnrr, ca sa-~i aleaga uua
Urzita 'n curcubee de mandrele 111 eduze .
Balene monstruoase s'ar Ii 'nvoit sa vina ..

S'o iee ~i s'o plimbe,cunei noaptea st{l sa 'nceapa,
S'o plimbe ~i sa-si joace coloanele de apa, .
S'arate 'n aer calea urrnata de regina.

)57
Si-ar fi paztt-o erabii CU, armele lor lucii

Si stelele de mare ~i mii de lampioane,
Ar fi aprins pe ape si 'n aer noctilucii,
Ca 'n timpul unei mandre serbari veuetiene.
Iar eu as fi urmat-o in calea-i triumfala,

Si 'n loe sl stau ca astazi visand lang,a ferestre,-
Ca sa ri:imiiie pilda minciunilor terestre,
I-a~ fi 'nsemnat splendoarea c'o dunga de eerneaHi.

•
·In Port
'~E cald, si vantul bate acuma dela sud,

-De pretutindeni glasuri grabite se aud,
"Cum urea ~i se chiama pe eheiul alb de scare ;
.In scaparar! de geamuri si-alamuri Iucitoare,
Due trenurile aiurea prisosul tar1i noastrc ...

In zare ceru-i una cu apele albastre ; .
lar portul tot e galben de aurul luminii,
Doua clipite nn vezi pe eel' aceleasi linii ;
.Porneste-un vas acuma, miscandu-si tricolorul

-Si-abia de-si intrege~te privelistea decorul,
.~i 'ncepe 0 batista un semn de cale bun a,
;Un steag turcesc inscrie pe eel' 0 semiluna,

~i peste lot miscarea eobolzilor pc schcle ;
Se 'nnalta mani trudite spre eer, eu sarcini grele..
Grabesc pe punti si '0 urma aeestor fete pale,
Un lung minos de smoala, de flori, de portocale..
De ,tari de mult vazute ea 'n vis .odinioara,

Se 'mprastie in tot portul ~i stau pan' in de seara.;
Cand farul l1?iapriride lumina sub pleoape,
Si pare 'n intuneric un Crist umbland pe ape .._

oarul Valurilor
Azi am gasit pe dun a un brat alb de statuie,

Un bra] furat de valuri, de cine stie uncle ...
- Al cui. a fost odata, cine-ar putea sa spuic,
Cand a cazu! In mare) cine-ar putea raspunde ?
E-un bra] alb de femeie, tarmat mai sus de umar,

Si marmora-i atat de clara ~i curata.
Incat nu-ti vine-a crede ca ani rtlr.a de IlUm3 I',
S'au scurs de cand sta astfel In valur'i tngropata.
~i mana, mana-i Iina, sculptata ell iubire,

De-ai spune ca artistul pe cand cioplea din dalta ,
In marmora rehela suprema-i arnintire,
Pe fruntea lui modelu-si purta mana cealalta.

161
'Trecea frumoasa manll pe fruntea Inspirata,

Trecea desmierdatoare, dand vitele 'ntr' 0 parte,
.J ar el cioplea eu ravna, visand ca poate-odata
.Alat 0 sa ramaie dlntr'tnsii dupa moarte.
:~i 'ntr'adevar ca veaeuri s'au seurs si iat-o iara,

Purtand pe bratul tanar 0 alga ce scanteie,
-O algll 'nmladiata frumos ea 0 bratara,
.Asemeni unui ultim eapriciu de femeie.
11

CORNE-l-IU MOlDOV f\NU
Ovldlu ta rornls
Acel ce odata, cu falnic destin,
Canta voluptatea augustelor gratii,
$i vieata fiindu-I un dulce festin
Era neintrecut in Iibatii,-
Acel ce odata in forum trecea
Podoabe si lauri slavindu-l in mers,
In gestu-i poetic un ritm inflorea
Si'n fieee soapta - un vers, -
Azi singur la Tomis, pe terrnul steril;

Oeparte de-al Romei etern Capitoliu
Pe umerii bolnavi vesmant de exil
Si sufletu 'n haina de doliu.
Toti zeii puternici implora din nou
S'adoarrna mania din vantul de Nord,
Ca 'n lira-i sdrobita $i fara eeou
Sa smulga un ultim acord ...
Salbateca mare, ce vesnic aduni

Pe muntii de val uri zapada de spuma
Si zarea cernind-o cu val uri de bruma
Zidesti miscatoarele duni,
163
Struneste-ti a clipa vantaasele furii

Ce dantue 'n umede singuratati,
Si 'nchide 'n stancoasele tale cetati
A zeilor pontici centurii!
Ca iara s'apara in cerc de vapai,

Sublim faetonul si unic tezaur,
,Jar Phoebus, din culmea albastrelor dH
Sa-si tremure scutul de aur :
~i norii gonindu-i din largul metalie
Sa scalde 'n lumina imperiul ceresc,
-0 clipa sa- mi para din nou eli traesc
Un vis din parnantul italic ...
II
Bacanta divina, fecioara augusta,

.Avar fu destinul ~i crancen cu noi,
Cararea iubirii e-atat de ingusta
Ca n'am lncaput amandoi !
Durand lntre inimi zagaz departarea,
Pontiful fu ager - izbitu-m'a greu,
if>e cand amintirea rna sapa mereu
In ochii tai rade uitarea!
lOar totus, in serite limpezi cand luna

Pe valuri invie naluci argintii,
Frumoasa ~ialba lmi pare ca vii
C'un zambet irni birui furtuna,
~i albe saruturi pe fruntea mea ningi;
Petale eterne de reee 'nflorire,
~i pleoapa-mi trudita usor atingi
Stingand asfintita-i privire!

164
o vino! Pe splendide culmi, Artemis,

. Din fire de aur si raze marunte,
Din Pontus la Roma drum nou a deschis
Zidind 0 eterica punte. ..
o vino, amica penatilor mei,
In haina de umbra stropita 'n safire,
In mistica noapte s'avem lntalnire
Pe drumuri stiute de zei!
~i zorii vin iarasi ; lumina in larg,

Oalere rornane s'arata vederii.
Vintrelele albe se strang pe catarg
Coboara cantand corabierii .
..•Nici astazi iertarea, si poate nici mane!
Sa strig, sa mai blestem, ar fi in desert,
o singura clipli - atat imi rarnane,
Sli sufar, sa plang si sa iert!

OCTRVIRN GOGf\
La Mal
Mandra apelor cdiiasa,
N e 'ntalniram azi in cale,
Eu cu gandurile mele,
Tu cu valurile lale.
Prinsi de-o tainica chemare,

Ne privim acum in fa~a,
Tu eterna vremii doamna,
Eu un strop razlet de viat~'i.
Cum te vad, din clipa 'n clipa

MinLea-mi sgribura ~i cade,
Simt mosia ta cum creste
Sl hotarul meu cum scarle.
Ti-ai pornit nemarginirea

Sa ma 'nfrunte, sa rna franga ...
Rild talazurile tale,
De luntrita mea n:Hanga.

166
Tu rna birui Ura Iupta,

Pururi neinvinsa mare,
Ochii calatori pe ape,
Tremura si-ti cer iertare ...
Spre adancurile albe

lmi tndrept umila ruga,
Ma primeste 'ntotdeauna
Uoenic sa-ti fiu ~ sluga.
Lasa-ma uitat Ia malu-ti.,

Sa rna uit asa departe:
Din intinderea albastra
Voi cetl ca dintr'o carte.

ION MINULESCU
Romanta celor trei corabf

Pornira cele trei corabti... I
Spre care tarm le-o duce vantul ?...

Ce porturi tainice,
Ascunse cercetatoarelor priviri,
Le vor vedea so sind manate de dorul tristei pribegiri 1...
Ce valuri nemiloase,
¥rune;
Le vor deschide 'n drum mormantul ?...
Pornira 'cele trei corahii purtand in pantecele lor

Gramezi de aur,
Chilibarc,
Smaralde verzi
Si-opale blonde;
Iar sus pe bord,
Tristetea-acelor romante vesnic vagabonde,
Cantate,
Azi, in drum sprc Poluri,
Iar maine 'n drum spre-Ecuator I ...

168
Pornira cele trei corabii. ..

Si-abia se mai zaresc -
Se 'ngroapa
In golul zarilor patate de violetul tnserarit :
Iar albul panzelor lntinse,
In cenusiul departarii
Zideste trei mauzoleuri in care dorm cei dusi pe apa.
Pornira cele I:rei corabii

Si 'n urma lor ramase portul
Mai trist ca muntele Golgotei lnsangerat de-un asf'intit,
Si 'n urma lor,
Pe cheiul umed,
Un singur albatros ranil
Mai sta de paza
Ca Maria
VenHii sa-sl vegheze mortul t ... .,

VICTOR E"fTIMllJ
Ii"
cantecui pribeagului
Usor pluteste asfintitul deasupra valurilor marii.. ..

Din t~rm usoara, se desprlnde corabia cu trei catarge
Sl 'n plinul apelor de aur, ea valuri dupa \ valuri sparge,
Se duce lin, ca 0 naluca in tremurarea lnserarii
Si cum din apele 'noptate surade trist inUlia stea,
Povestea unei vieti pierdute s'abate iar in min tea mea ...
Demull, cand am plecat de-acasa, era ea si acum, 0 seara,

Cu zari senine, tnstelate deasupra apei argintii...
Trecut-au ani sl ani de-atuncea si zilele mi-au fost pustii,
Pe fruntea mea si-a nins podoaba trudita vietii primavara,
Si 'n inima atatea doruri si-atatea visuri am inchis,
C~ mi-am uitat tntaiul vis.
Se duce lin spre alte tarmuri, corabia din departari

Sl panza celor trei catarge cum falfae in fund, imi pare
Ca-s cele trei natrane albe ee-au fluturat diu departure,
Iubita mea, 0 sora, marna. cand am plecat spre alte zari...

]70
Usor, pluteste raza lunii deasupra valurilor marii...

S'a dus de mult din areul zarfi corabia eu trei eatarge,
In altc ape argintate ea valuri dupa val uri sparge,
S'a dus de mult.. iar !clnd pe !mare vesti-va eeasul desteptarii
Un cantec lung in aurora, -
Va tremura din tarm spre mare, suspinul departat de sora.

~i maine, pe 'nserat, carmaciul de va mana spre Ramazunda,
~i-~iva svarlt fu treacat lochii spre tarmul plin de trandafiri
lVedea-va 0 batrana trista, cu Iacrimi multe in priviri,
Cum sUi pe-o stanca, ganditoare, cum cerceteaza eerul, unda,
~i cum se 'ntoarce cand in ape surade trist intaia stea ...
Va c\atina din cap carmaciul c- sl nu va stl ca-i mama mea!
~rarziu de tot cand raza lunii batand pe ape, va trirnite

Spre tarmul eu migdali din zare trei umbre Jungi nedeslusite,
S'or minuna ratacitorii de un mormant stingher pe mal,
~i ;UU vor ~tl cine m'asteapta 'in umbra tristului migda1...

MIHRIL CODRERNU
Marea
Vazut-a]i voi cum Marea 'nfuriata,
Fr~anla 'n valuri urletul maniei
Si-arunca 'n sus, spre largul vesniciei,
Revolta ei cu spuma 'ncununata ?
Admir in' ea Creatiunea toata

- Cac! viata-i doara.. spuma Energiei
Si cand 0 vad rna 'nchin salbaticiei,
In sufletu-i de-apururi adunata,
- Sa starrni, sa 'nneci ,sa 'nghiti eu lacomie,

In sanu-ti stapanit de vijelie,
Tot ce-o 'nfrunta eterna-ti lncordare 1..•
Caci viata vreau, - dar viata e-o furtuna,

Co seamana eu furia-ti neb una, -
$i-a~a te vreau, nemarginita Mare!

ION FILLRT
Navodul
larli~i asemenea este Implirlitia
cerurllor, nllvodului, care 8'a
aruncat 10 mare ...
Pcscaru l~i arunca navodul - ziua 'n balta,

Cu aurul luminii se lasa peste stuh,
In seara dobrogeana e pace-atat de 'nalta,
Ca simte lipovanul barbos ca Sfantul Dull
Alaturea de dansul Iacand s'aplece lotca,

Cu mana lui l-ajuta sa traga la navod.
Pe cand un stol de berze, vaslind spre Jurilofca,
Si-a randuil in cruce, deodata, cardul tot
Se simte - de greu ce e - ca pescueste Domnul .

Navodul i~i revarsa comoara pe podea:
Scrumbia ~i salaul, si mreana, cega, somnul,
Cu solzi de-argint ~i de-aur curg mana peste ea.

173
in asfintit, acuma, Iopata bate ghiolul

Pescaru 'mpinge luntrea cu greu pana la mal;
Si-acum pe cand tot cerul se oglindeste 'n golul
Cu slele in lumina brumata peste val,
Pescaru-si face cruce si-alege cu dreptate,

In cosuri lmpletite doar pestii cei mai buni,
Plevusca 0 asvarle. - Si rna gandesc cli 'n Carte
Sla scris ca va alege Isus ~i pe cei Buni,

5mochinul nerodltor
:;;1zlcea pllda aceasta: oareclne
avea un smochin 10 via ltd
sadlt. ..
Din via in terasa vezi marea ~i Balcicul,

Orasul alb si apa albastra ea un eer -
Vezi prin frunzisul viei, lnaripat, eaieul;
'Si-asteapta azi stapanul batranul ei vier.
E-un ture eu barba ninsa ~i eu turbanul verde-

Sadl Intreaga vie, butue langa butue.
Siragul vietii sale eu anii multi ~i-l pierde,
Dar stie oriee piersie, cais; smoehin sau nue ..
Stapanului, ce crede intru Christos, i-arata

Ciorchinele eu boabe de galben chilibar,
~i plersica puioasa ea un obraz de fata
~i vanata srnochina eu inima de jar.

175
Dar iata ~i smochinul neroditor in cale,

Stapanul se Incrunta. ~ Pe pomul sterp sa-l tai,
De trei ani cat smochine in rarnurile sale
Si nici un rod nu 'mbie Ia umbra lui sa stai.
Vierul ii raspunde : - Pre el Il lasa Doamne,

In acest an sa fie - sa-l sap, sa-i pun gunoi,
$i daca nu rodeste imbelsugat de poame,
Ii veiu starpi la anul netrebnicul lui soi.

Oaia cea plerduta
Care om dintre voi, avand 0 sut!-
de 01 ~I plerzand una dlntre
ele. au nu las! pre cele nou!
zecl ~I noua tn pustle ~I merge
dupll cea plerduta ...
SUi tarla pe tapsanul de unde pana 'n zare,

Se vede iarba stepii eu stuhul vreunui smarc,
Ce-~i leagana sovarul susuitor din care
Deodata se tnalta eu aripi mari un stare.
Si-acum cand ziua seade si umbra e mai Iunga,

Spre stancr. vine turma ee pe campii pascu .
. Se 'ndeasa oaia sura cu umbrele la strunga,
~j nori de plumb se lasa pe valea Cara-Su.
Mocanul lnsa turma si-o numara - rabojul

Nu-i iese: Ii Iipseste 0 oaie din ciopor,
Si parasind 0 suta de oi langa rogozul
Perdelei, singuratic porneste pc pripor.

177
Ce noapte 'nfricosata lnfrunta! Vftnt ~i ploae

Si ~rAsnete ~i biee de foe neintrerupt...
Tot iadul par'ca urla sa-l fure biata oaie,
Ce, rllacind pasunea, din cardul ei s'a rupt.
Dar tntr'o vagauna 0 vede stand : pe umar

Se 'ncarca baciul vesel eu oaia ee pierdu.
Se bucura ~i Domnul in cer - ~1fara numar,
La luminis ies stele sclipind pe Cara-Sa.
12

U. VOICULESCU
Haitele marll
.Ascunse 'n adancul de neguri al zarii
'$i vesnic Ia panda, stau haitele maru :
-Cand albe corabii, tiptil din limanuri
Ies, ciule rasl~te,
.Si pleaca 'ndraznete
Sa pasca pribege pe-a apelor lanuri,
o haita de vanturi se 'nsirue iute
Si-alearga, ea lupii pe urme de ciuLc...
lar ele
Ciulind mladioase ureehi de vantrelc,
Din scurt fugarite, s'astern doar pe goana.
Naluce
Nance,
'Saltand tncoltite de erunta prlgoana.
Cac; haitele 'ntinse la fuga 'ndelunga,
'Cu limbilc scoase zorese sa le-ajunga
$i sal' peste santuri scobite in mare.
"Free 'peste zagazurt
De mii de talazurl,
Coboara si sboara prin v3.i de vultoare,
'$i iar ics pe creste de ape umflale,
ilJrcand munti de valuri, pe ncrasuflale.

179
Dar .iata c'ajunge, eu urlet, vanatul.,

o clipa 'nceteaza ehefnitul, latratul ...
Apoi 0 'mpresoasa ~i drumul i-I taie.
Corabia sbiara ~i-i numai sbataie,
C~ci haita cumplita
Cu spume ~i bale, in goana, stropita
Ii ~fa~i.e eoasta si-i sare 'n spinare.
Ii spinteca burta de scanduri si fiare,
Ii rontae sehela ~i-i starteca botul,
Si-abia intr'o clip a 0 'nghite eu totul; ~
In coltii napraznici, catarge, otgoane
rrrosnese, staramate ea biete ciolane ...
...~~ nu mai e urma de nava ...
lei-colo doar ~§ehii pe apa buhava
~i haite de vanturi flamande ~i rele
Se 'ncaer' acum .lntre ele...

, Revolta
1918
Sufla un vant din Iarguri ~i marea 'ntaratata

Isi rascula adancul ea prinsan spasm de friguri.
Namestii de talazuri din zarea 'ntunecata
-Se napustiau umflate, ~i se isbiau de diguri.
Parea ea trupul marii, satul de 'ncatusare,

Pornia rasboiu, sa scape odata din robie
Si ostile de valuri sosiau fara 'ncetare
Cu steaguri largi de spume si urlet de manie.

181
Noianurile apei, sucite, 'ntoarse, strambe

Se cladariau ea muntii, se 'ntortoehiau in plaiuri
Si, pan' la cer eu pumnii, zanatecele tramhe
Cadeau, plesnind de-odata ea !mii si mii de maiuri.
Dar nicaerea marea s'arata mai Iarga,

Mai vas la, mai mareata, mai groaznie de adanca,
De cal aeolo unde, ell pieptul seos 5'0 sparga.
Ii sugruma revolt a tiranul dig de stanca.

G. rOpARCE-f\NU
Lanaa tarrn
.
Langa tarmul tristei man
M'am oprit pe-o stanca.
Apa tremura pe zar],
Verde ~i adanca.
Suflelu-mi, impovarat
De-o iubire moarta,
Se ridica ne 'mpacat
~i eu el 0 poarta,
Cum i~i duee greu ln sbor

Vulturul de mare
Peste valuri calator,
Prada moarta 'n ghiare.

DE-MOSTE-NE 60TcZ
Marea (atavism)
Albastra mare, ma~a vietii noastre,

In ce milenii imemoriale,
Cand ti-ai retras talazurile tale
Ca azi nelinistite si albastre, ; ,
Ne-al paraslt in algele murdare

Ce au ramas s'atarne peste stanci,
Ca sa tarim ~.i-acum; de-atunci, pe branci,
Fatalitatea noastra creatoare.
Ne-ai parasit in dunele desarte

Sa ratacim pe 'ntinderile pustii
Purtand in noi batrane nostalgii
De Iosnet lung de val uri, de departe.

184
In nu stiu ce bizara vietate

M~ca iulilia oara mana mea.
~i. dupa care chip cazut de stea. , .
Umhla atunci prin b~ltile sarate.
In palma sttnsa-a caret scoici materne ! ;

- .
Am germinat pe umede nisipuri, ,-
Sa tree apoi prin mii ~i mii de chipuri
Subt constelatii mute ~i eterne.
Si de atunci sl-acuma port in mine,

Hedesteptate numai cate-odata
Din. nu stiu care vreme 'ndepartata,
Rasunete prelungi de scoici marine.
Port valurile ce te sbuciumara

In pulsul meu sarac de- parodie
Sl par'ca 'n creatura asta vie
Simt vesnic picatura ta arnara.
In ochii nostri mai purtam de-abea

o alba amintire 'nbalsamata
De doua picaturi de altadata
Ce-s incrustate in Iiinta mea.

185
De-aceta noi visam albastre zari

Sl Iargi ea orizonturile tale.
De dorul leganarii aneestrale
Purtam in suflet tainice-ondulari.
Ori cal durerea ta sl1 rna 'ngrozeasca,

De-ti simt racoritori pe fata stropii,
De albia ta galbena m'apropii
en de-o straveche casa parinteasca.

Inserare pe tarrn
,
Isi trage seam 'n margent de padure '.
Din nevazut navoadele ei sure
~i tmprejurul nostru pana 'n zare
Le tot arunca desf'acute 'n mare.
Pamantu-si duee undeva, departe,

Caieul negru mcarcat ell moarte.
Tacerea-i Inger alb eu gene ude.

Aeuma numai marea se aude.
Pe-o insula pierduta 'n cerul sur

Un far cielop mai cauta 'mprejur,
Pe calatoarea cale Iuminata,
Pe cei ee n'or sa vie niclodata.

MIRCEA RADULE5CU
Joe de val uri

, Noi stam pe tarm ~i'n Iata noastra se sbuciuma imensa mare ..
Sonore valurile repezi cadeau in tainice cascade;
Noi stam pc tarm, cu ochii umezi si obositi de-atata zare,
Iar marea cauta 'n avanturi sa treaca peste balustrade.
,Venea din larg un val, ce par'ca vola sa sfarame inaltul,

Venea vuind, carunt de spurna ~i :sus se revarsa, ca iara
Pe IUrma lui, din sanul apei, mai aprig sa s'arunce altul,
Si-apoi 'in dantelari maiastre sa bata digul si sa-l sara ...
. lar tu priveai, ca Q, statue, Ia jocul valurilor clare

Si nu stiai ce spune marea in sbuciumarea ei nebuna,
Si nu stiai ca tumultoasa si splendida ca 'n alta mare,
Crestea in sufletu-mi Iubirea si se sbatea ca 0 Iurtuna !
O! tu priveai nepasatoare la goelanzii albi pe valuri,

Distrata ascultai orchestra tumultoaselor cascade,
Ori poate ~ visai p~oapta sau un suras din noptide balurl. ..
lar marea caub). 'n avanturi sa. treaca peste balustrade.

RLfRE'D MOSOIU
In portul mort
Nici-o corabie llU vine si-i liniste in portul trist,
Cu manicele suflecate stau muneitori tacuti pe dig,
Cu fiecare val ee bate, III port s'abate-un val de Irlg.
Nici 0 corabie nu pleaca sa calce valul ea un Crist.
Pe Ianturlle ruginite si pe Iranghiile din port,

Din aerul sarat al marii s'au prins usor erislale mici,
Ce licaresc obositoare, asemeni unor Iicurtci.
o barca goala 'pare 'n umbra, stcrinl ce asleapl/un mort
Si cum aluneca amurgul pe marea far,a de sfarsit,

~i umbre cearca sa desparta pe rnuncitor de muncitor.
Incep sa cante toti de-odata un cantec vesel si senor,
Cutremurati de negrul noptii, de liniste ~i infinit.

PERPE551CIlIS
Pe Muratan ~i Calfa-Dere
Pe Muralan si Calf'a-Dere cresteau sfioase micsunele

Si maci trufasi P.in graulverde ee peste campi se revarsase
In timp ce noi sapam transee, blindam talus uri si crenele,
Durand, ca harnice aibine atatea efemere case.
Si-apoi, spre toarnna, campul negru, lipsit de verdea lui

[podoaha,
Parea un trist rabo] erestat eu morminte anticipative,
P.ecamp, nici maci, nici micsunele: doar trista toamnelor
[broboada,
l~i sfa~ia pe orizonturi melaneoliile tardive.
~i 'n loc de maci ~i micsunele, si 'n locul graului in Ianuri.

Doar gropl caseate a 'ngropare ~i alte gropi de-obuz sapate
Un sdrentuit stindar de huma, sfintit de sacrele elanuri
Si 'neununat eu flori de sange, eu 'mbelsugare presarate

190
Noi am sadit in brazda neagra, pe Muratan ~i Calfa-Dere,

In Ioc de maci simicsunele, nenumarate flori de viata,
lmbujorate flori de sange - rasadul ruptelor artere,
Cand inflorise agonia pe ochii nostri flori de ceata,
Pe Muratan si Calfa-Dere noi n'am mai fost de-amar

(de vreme,
~i,.totu~j, nu stiu ee ne spune ca si-astazi maci ~i micsunele
Au rasarit ell persistenta nemuritoarelor embleme:
Cad seva florilor de sange va fi trecut fireste 'n ele.

I. VALERIRN
scrtsoare
De jur iroprejur dinozauri stau tolaniti pe labe,
Au fost odata nrunti, vremea l-a inchircit dealuri ;
Maruntae albe de stanci, vadesc aduceri aminte,
Din ele oamenii cioplese zidurt de case ~i rnorminte,
Padurile astern pe spinari zeghe mitoasa ~i verde,

(La Turci doar Babadag tnseamna tata padurilor )..
Marturil batrane intind la tot pasul mainele :
Langa lac, Heracleia, cetate greaca de odinioara,
Pe muehea unei prapastii i~i profileaza ruinele.
Noaptea se tangue doine in carutele dobrogene,

N,aluoc fug vuvuind, eaii inghit pamantul.
Clinehetul clar de otele din osiile indigene,
Razna 0 iii inainte ·Ia intrecere cu vantul.
Fugarii s'au dus, dar mull timp din stepa revine,

Sunetul mfigand metalic monotona mel odie,
Si simti un fIaut nomad cum pleura veninul in tine:
Vraja pustiilor calde, indemnul de pribegie ..:

TABLA DE MATERIE
PRoiA.
v. Crasescu. - Cum a clp1itat Sarichioiu! vie 3
loan Adam. - Povestea lacului Tekirghi.o! 29
, Voia Marei. • . . . 39
1'- AI. Vlahulll. - Insula Serpilor 46
f N. lorg«. - Cemavoda, " . . '. . 49
'M. SadiOV!t!{lIZU. - Povestea baciulul Tornegea 52
Un cantec , . . . . . . .. 64
Jean. 'Bart (Euge.n P. Botez) - RliUcit 72
J (]al~ OalaC/iOft. - La tlirtnUl m!rii . 80
7V. Dundreanu, - Clemencu. • . . 88
. emO'f'oil 'Bucuta. - JlUbarul blUtii '. 93
AI. Cazaban. - Vestitorul furtunelor 102
X I. Siniio'lZescu. - Constanta . 107
I. Petrovid, - La mare. . • . 113
'0., VlilSDIJ. - Coast a de Argint. . .' 119
At. Lascarov-Moldovana. - Doctorul Rus 125
POEZ1E.
Poezle 'popwa.r(i..
Colind de faU 133
Colind de bliiat . 134
Cantecul !}!.:celor • 135
Tudor Dobrogeanul , . 136
Vasile AI'!xOJlU/ri. - Pe malul marii 141
Pasarlca mli.rii • . . . . 143
Emlnescu, - Dintre sute de catarge . 145
In fereastra despre mare . 146
Lebada , . i. • • • • • 147
Mai am' un singur dor .• • . 148
Dulltu Zamfirescu, - Pe malul marli 150
,po Cerna. - Ideal . . . • . 152
Celei a~telptate . .'-. 152&
Al. MaeedOftsk/. - Plecare . 155
D. Anghel. - Visul sepiei . 156
In \POrt • • " • • . 158
Darul valurllor . . . . 160
Cornetiu Moldovanu. - Ovidiu la Tomis 162
OetavilNl. Ooga. - La mal . . . . . 165
Jon Min.uleseu. - Romanta celor trei cor abii 167
Victot' Eftimiu. - Cantecul prfbeagulu! 169
Mihall Codreanu. - Marea . . . . 171
Ion Pillat. - Navodul . . 172
Smochinul neroditor A • 174
Oaia cea pierduta . . 176
V. Yoiculescu. - Haitele m'ariJ 178
Revolt! (1918) • . . . . 18:)
O. Topdrceanu, - Ungli. tarln!. " 182
Demostene 'Botez. - Marea (atavism) 183
Inserare pe tlinn' .• • . . 186
,Mircea R.l1duleseu. - Joe de valurl. . iS7
Alfred 'Mo~oiu. - In portul mort. . 188
Perpessicius. - Pe Muratan fi Calfa-Dhe 189
I. Valerian. - Scrisoare . 191

Antologia Dobrogei Prozatori Si Poeti 1928 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Antologia Dobrogei Prozatori Si Poeti 1928 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EDITURA LlTERARA A CASEI ~COALELOR

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

S' a tniocmit ecessts antologie din

AL. LASCAROV MOLDOVANU

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

Cum a capatat Sarichioiul Vie!

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

de si tot marunta, e par'ca mal rara. Din casele

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

Ia crap at esti bun ... ; cand e yorba de treaba, esti

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

fie!... $i uianios bah'anul scuipa lntr'o parte.

Vantul aproape lncetase si nurnai zgomotul

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

hu ...u ... ! A~it..bravo, iata-ne in apa, acum pune-te

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

si repede lncepu a varsa apa, Dupa un sferl de

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

- Niei data asta n'am noroe ... Ce pescuit,

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

cime, cand din nou apucata de valuri, aratan-

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

sburau pe deasupra piscului, dar speriete, des-

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

carilor. Vasul care daduse semnalul de alarma

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

mine, nu voesc sa fiu 'data asta ataman ... Am spus.

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

mari, caci adancimea acolo nu era nici de un

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

lranului Sidor era cu vr'o 50 de metri Inaintea

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

pe crestetul valurilor, luntrea batranului trecu

eare eu oehii Inchisi, noaptea putea sa tread!

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

- Tine-ti mai la dreapta, mai la ... dreapta .

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

Era un vapor Irantuzesc,

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

Mo~ Sidor, ~i privi tovarasii, prrvi vaporul,

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

- Mergem prin banes, tot cum am venit'? in-

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

ce taceati cu noi? Ne Iasati sa murim, sa ne

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

mai 'dibaciu pesear din Sariehioi. 'Jnsa era asta

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

deiul lui Timosca: esle lUI munte tntreg, poti

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

manance, precum sl de alte mari pacate sa se

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

un brat mare de snopuri de vita, zlse ramas bun

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

hatnlnuJ. Lasa tantaru? baete, se raceste ciorba.

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

- . Scoala-te Ivasca, pulurosule, uite soarele

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

se tacuse intr'o vie trumoasa. Nimeni, mel nu

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

Legenda lacului Tekir-Ghiol

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta

zbarnaitul unei masini de treerat, de par'ca ba-

Biblioteca Judeteana „Ioan N. Roman” Constanta