Sunteți pe pagina 1din 29
H MOARTEA LUI MOS ANGHEL Pe drumul desfundat de ploi primavaraticé, vure duce de la Brdila la Baldovinesti, ciruta cu doi cai a lui mos Dumitru hurducdia groaznic. Adrian, asezat pe chilna, alaturi de unchiul sau, se; plinse acestuia de dureri in pintece si-l rugd s4 incetezé trapul. Caii, mul{umiti de-a nu mai. alerga, stranutard in aerul proaspat al diminetii gi o luard la pas. Atunci, in linistea care urma zgomotului de fierairie desurubata, Adrian isi indrepta corpul intepe- nit si privi cu desfatare la cimpia neagra si tacuta a aces- tui mijloc de martie, inca amorfita de lungul somn al jernii. Mos Dumitru, desi {aran de isprava, cinstit si deschis, era cam posac de felul lui si avea obiceiul, uneori, sa caute imprejur cu coada ochiului. Curios de a-si vedea nestator- nicu-i nepot, pe care-l crescuse pina la virsta de sapte ani gi care sosea acuma dintr-o calatorie prin Egipt si Siria, el il cerceta in ascuns. Adrian bag& de seama si se simfi stinjenit in plAcerea lui. — .Unchiule, ii zise cam cu asprime, dac&é cumva vrei sa stii ce fac in clipa asta, n-ai decit s& te Intorci spre mine si sA ma privesti in voie, nu pe furig, ca politistii. E un lucru neplacut. Drept raspuns, mustratul scoase din puzunar ,,chisca“ cu tutun si se puse sd-si résuceasc&i pé-ndelete o {igara ; apoi, mai mult in zeflemea, i-o intinse nepotului sau, 166 stiindu-] in neputin{A de a fuma tutun negru. Adrian mul- fumi si aprinse o buna tigara egipteand. — Tu nu mai esti acuma de-at negtri, facu faranul, izbind cu amnarul in cremene, ca s& aprinda fitilul. — lart&-m&; unchiule !... Am uitat sd-fi dau s4 aprinzi. Tar dupa o clip&, cu ochii tint& in zare, adauga& : E din pri- cina e&-s tulburat de multe lucruri... Mai intii, intoarcerea mea prapdstioasé, care a facut atita supérare mami... Jarina asta neagra, pe care o uitasem... Si mai ales gin- dul de a revedea pe mog Anghel fn halul In care zici... Ia spune-mi, nu stii de ce mA cheama ? — Nu stiu... M-a instiin{at ieri-seard, printr-un caraus, 64 vrea s& te vazd musai in ast’ dimineata. ~ — Mai tine deci circiumaé ? Dumitru cata la el, ca incremenit : — Nu cumva esti zevzee ? ! Cind ffi spun ec& de trei ani e la pat si cd-l m&nincd viermii de viu, n-ai vrea, poate, si se scoale gsi sé dea de bdutdrumetilor ? Inainte de toate, n-a mai ramas decit schefétul de el; si, pe urma, a bdut tot, tot... Baut singur'! Adrian. se cutremura si pali. Dumitru voi sd-1 imb4r- b&teze : — Cat& s& fi tare, dacd nu vrei si dai fn vo boala iesind de la el. De buna seamé, nu-i gluma s& vezi un om In hatu ala. El fi mai réu ca Iov. Dac-ar trebui sA credem spusele lui popa Stefan, Iov cic& s-a seulat din bolesnifa Bi si-a regasit, in viata, copchiii morfi si vacile furate, da’ Anghel n-o s& mai reg&seascé nimie si n-o s& se mai scoale niciodata. De la lov Incoace, vremurile s-au schim- bat ; Dumnezeu nu mai fate minuni. Poate e& tot din vina noastra. — Cine-1 ingrijeste ? intreb& Adrian, gituit de groaza. — Nimeni.,. Adic&d da; are un bdietoi pe ling& el; nu cred sa-1 cunosti. De citi ani n-ai mai edlcat prin eétun ? — De vreo gase ani. — Ej bine, iata ce s-a petrecut : Acum vo patru ani, un bdaiat a venit s& se pripdseased in sat. De unde? Dumnezeu stie... Bilbiie asa de rau, ea nu-i chip s4-i prinzi o vorba din zece. Ni s-a facut mild de el. Citiva crestini l-au adapostit, l-au hranit si-au cdutat s&-l facd sa-gi cigtige codrul de mamaliga. Dar Damnezeu 167 Tot rumegindu-si gindurile si tot intrebindu-se de ce o fi tinut musai bolnavul sd-l. vada gi sd-i vorbeascd, el se pomeni pe neagteptate dincolo de c&tun, la vreo suté de pasi de ceea ce s-ar fi putut numi altddaté o dugheana. Atunci tsi demoli pasul si cerceta locurile, cu rasuflarea giffind de emotie. Curiozitatea lui- dorea mai intii sa descopere pe faimosul baiat, infirmier si cerber, care era mereu pe-afar&. Cu ochii s&i miopi, cata imprejurul casei. Nimie nu se misca. Departe, pe drumul Galatilor, citiva caérdugi se strigau intre ei, in vreme ce, sub un cer: de plumb, nenum§érati corbi invirteau. hora, facind singura- tatea gi mai pustie. Adrian se apropie ca un vinovat, cu infrigurare. El vazu e& acoperisul circiumii era pe jumatate refacut cu stuf nou. Din marea perdea care adapostea pe vremuri vitele c&rSusilor, nu mai rimdsese nici urma. In locul ei, o capita de paie umede, turtité. Ins&si circiuma se scufun- dase de vreo palma in pamint. Usa si cele doud ferestre se aplecaser& Intr-o rind. Cit despre geamuri, starea lor de murdarie intrecea pe-a acelora sparte pe vremuri de mindrul stapin al mindrelor acareturi arse. . »Aci trage de moarte acum omul care a iubit atit de mult curatenia !“ gindi Adrian. Nevazind nici urmA de baiat, se indrept& spre usa. Ir elipa asta, earaghiosul de pazitor aparu de din dosul capi- fei, amenintind cu © bita mare si bodoganind, ca un fel de chelaldiala de cfine batut, un sir de vorbe neintelese. Adrian, linistit, se opri in fata acestei ardtari putin obisnuite. . Imboborojit cu e scurteic& in zdren{e, care-1 ajungea pina la genunchi, lung {mn craci ca un cocostire, cu picioarele goale si pline de noroi, bdiatul acesta ducea cu greu, pe un git subtire si intins, o c4pdtind in forma de dovleac turtit care se eclatina nefncetat intre umeri. Adrian il privi cu mirare si dezgust : — Vreau sa intru la unchiu-meu, zise dinsul. Drept orice raspuns, stirpitura fi impiedicd trecerea si amenin{a cu ciomagul; apoi, agigurindu-se c& stréinul n-avyea de gind s& patrund& cu sila, deschise, disparu induntru gi trase repede zdvorul. 170