Haipemunte Revista trimestriala de turism montan si drumetie _________________________________________________________________________________________

Anul 1, numarul 2, octombrie - decembrie 2009

Revista trimestriala de turism montan si drumetie

ISSN: 2067 - 0842

hai pe munte

Foto coperta: Andrei Cosmin

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Anul 1, numarul 2 CUPRINS 2% pentru munte (editorial) .................3 Interviu cu Mihai Gheorghe .................4 Traseu inedit spre Piatra Singuratica (ghid) ................................................. 9 Tura de initiere in HPM (ture) .......... 13 Cu jipiesu spre stanile Raraului (ghid) ............................................................ 15 Cand planul de acasa nu se potriveste cu cel din ceata (Iezer-Papusa) (ghid) .............................................................23 Dobrogea Sarica si Piatra Rosie (ghid) ..................................................44 Dincolo de nori (Buila-Vanturarita) (ghid) ................................................. 49 O tura de Paste (Retezat) (ghid) ........ 62 Cerul Ceahlaului (ghid) ..................... 67 Un altfel de Ceahlau (ghid) ............... 73 Am fost si pe acolo (Giumalau) (ghid) ....................................................... .... 76 Vara, toamna, iarna (Ceahlau) (ghid ) .............................................................85 ZendI Tora (invataminte)................ 101 Retete culinare (meniu complet) ...... 106 Cu bicicleta de la Alba Iulia la Iasi (cicloturism) ..................................... 112 File din istoria orientarii sportive ... 117 Trasee de trekking in jurul Iasiului (ghid local) ................................................ 122 Everestul, nimic mai simplu ............ 129 Istoria cuceririi varfului Nanga Parbat (istorie) ............................................ 135 Elbrus 2009 (un munte urcat cu pasi marunti) (ghid) .................................138 Bancuri montane (si cu animale) .... 144 Capra neagra (fauna) ...................... 146 Calendar 2010 ..................................154
Orice persoana care doreste sa devina colaborator este binevenita, iar materialele sunt asteptate pe adresa haipemunte@yahoo.com. Redactor: Mihai Cibotaru Identitate grafica: Elena Cibotaru Colaboratori: Paul Airinei Cristina Barsan Claudiu Birliba Ana Maria Brasoveanu Petrica Blajuti Elena Cibotaru Claudiu Craciun Lucian Chelaru Andrei Cosmin Marius Ciobanu Iulian Croitoru Marius Curca Adrian Fako Radu Filipescu Titus Hen Gabriel-Antonie Lazarovici Gabriel Lupu Ramiro Matei Vasile Morariu Carmen Novac Iulian Nica Lucian Rosu Alex Sadrin Aurica Scriitoru Contact: haipemunte@yahoo.com ISSN: 2067 0842
Revista trimestriala de turism montan si drumetie realizata cu sprijinul membrilor Asociatiei de Turism Montan Hai pe Munte! Iasi

WWW.haipemunte.ro
Reproducerea oricarui material din revista este interzisa fara acordul individual al autorilor. Foto coperta (Capra neagra carpatica): Andrei Cosmin (Campina )

9 Tura de initiere in HPM (ture) .......... 13 Cu jipiesu spre stanile Raraului (ghid) ............................................................ 15 Cand planul de acasa nu se potriveste cu cel din ceata (Iezer-Papusa) (ghid) .............................................................23 Dobrogea Sarica si Piatra Rosie

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Editorial: 2% pentru munte (text: Mihai Cibotaru)

2% pentru munte
Fiecare organizatie neguvernamentala care exista in Romania probabil a fost infiintata pentru o anumita cauza si cu un scop. Dar scopurile oricat de nobile ar fi ele pot fi duse la capat doar avand resurse financiare. Tocmai de aceea aceste randuri se numesc 2% pentru munte. Stiu ca toti de aici iubim muntele, ii calcam cararile, ne afundam pe branele si jgheaburile nemarcate, ii sorbim cu privirea frumusetea. Sunt multe asociatii sau cluburi montane pe care le puteti sprijini cu acesti bani pe care statul deja vi i-a oprit din salariu. Trebuie doar sa completati o simpla cerere pe care sa o depuneti la administratia financiara unde aveti domiciliul fiscal. In rest e treaba lor sa duca acei bani in contul unui ong. Nu sunt multi, dar sunt sume importante decat deloc! Aceasta invitatie de a dona cei 2% este catre cei care iubesc muntele, catre cei din jurul lor, din familie ori din cercul de prieteni. Daca veti dori sa directionati sumele din impozit catre Asociatia de turism montan Hai pe munte!, datele de care aveti nevoie sunt: codul de identificare fiscala (codul fiscal): 25481040 si contul bancar: RO55RNCB0321109155150001. Si chiar daca ati depus declaratia cere-ti un numar de inregistrare pe o copie. Nici nu va imaginati ce repede se pierd intre dosare aceste declaratii. Ne dorim ca prin ceea ce vom face sa aducem un plus de curatenie muntilor; dorim intr-un fel sau altul sa rasplatim locurile prin care am umblat si prin care am trecut. Ne dorim sa facem multe dar suntem realisti ca nu ne putem da peste cap intr-o noapte de trei ori si sa ne trezim dimineata schimband lucrurile asa usor. Vrem sa aducem in prim plan ideea ca se poate merge si la munte si pe munte; ca amandoua variantele sunt un lucru minunat cu conditia de a respecta mediul inconjurator astfel incat si copii nostri sa poata respira macar acelasi aer (curat sau poluat) pe care-l respiram si noi. Am inceput o serie de proiectii foto in anul trecut pe care o sa le continuam. Tabara de copii din vara din Ceahlau precum si tura retro sunt idei pe care le-am pus in practica si care vor continua si in urmatorii ani. In rest lectura placuta si un 2010 plin de reusite, presarat cu ture frumoase pe munti; sa aveti parte de stane confortabile, cabanieri amabili, colegi de drumetie apropiati si numai bine. Hai pe munte!

Interviu cu Mihai Gheorghe

Cand amicul Lucian Chelaru mi-a trimis ciorna cu articolul pentru revista HPM ,,Trasee de trekking in Iasi mi-a atras privirea fraza Primul traseu marcat in 19831984 de catre un grup de entuziasti ieseni asa ca l-am sunat sa-mi spuna de cine este vorba. Cand colo surpriza a fost extrem de placuta sa aflu ca printre acei entuziasti se numara si Mihai Gheorghe un vecin de-al meu din copilarie cand locuiam pe dealurile Buciumului; iarna ma dadeam cu sania iar nenea Gicu cum il stiu prietenii skia pe toate dealurile chiar si prin curtile oamenilor cateodata. ca aceaste doua poze una din din Rodnei 08.2008 si una asteptand trenul spre munte (Parang 1979) cu acelasi tip de rucsac cu cadru spune destule despre Mihai Gheorghe. Iata ce a iesit:

Stiam ca era un inrait al muntelui si in general al miscarii. Ne-am intalnit de cateva ori prin Padurile Barnovei duminica, asa ca am hotarat sa-l caut poate scrie si el un articol pentru revista. Oricum stiam ca este un excelent ascultator asa ca l-am pacalit intr-o duminica cand era prezent la miscare prin padure sa-mi spuna adresa de email ca sa facem schimb de poze si l-am bombardat cu mesaje pana a acceptat o forma de articol. Mia dat si o adresa de mail unde are poze si cred

Am inteles ca sunteti nascut in judetul Suceava, la padure deci. Am fost vecini mult timp in zona Bucium si cred ca de mic locuind la 200 m de padurile de pe dealul Bucium erati umblaret. Totusi cand ati constientizat din plin dragostea pentru munte si in general pentru natura si miscare. Mihai Gheorghe: da, m-am nascut in 1950, in judetul Suceava, aproape de munte, dar familia mea s-a mutat in Bucium cand aveam 5 ani. Cred ca dragostea de natura, de miscare, am mostenit-o de la parinti, in special de la tata. Ii placea sa mearga la padure cat de des se putea, pretextand ca merge dupa ciuperci, dupa plante medicinale sau fructe de padure, iar eu eram nelipsit de la astfel de plimbari. Cadrul natural deosebit din Bucium si imprejurimi n-a facut decat sa favorizeze germinarea rapida si deplina a samburelui mostenit. Asadar, ca sa-ti raspund la intrebare, dragostea pentru natura a aparut din frageda copilarie. Muntele l-am descoperit
4

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Interviu cu Mihai Gheorghe (reporter: Aurica Scriitoru) mai tarziu in 1972, prin anul II de facultate, unde mergem si ce ne asteapta. Selectia era cand am facut prima excursie in Ceahlau. atunci foarte severa si plecam echipati cu Acela a fost momentul in care mi-am jurat ca, corzi, carabiniere si hamuri ca sa facem, de atat timp cat ma vor mai putea duce exemplu, niste chei salbatice. Intr-adevar, am picioarele, voi face tot posibilul sa semnez facut parte din prima formatie Salvamont de condica de prezenta pe munte cat mai des. pe Ceahlau, compusa din membri ai clubului de turism Penicilina. Se intampla in anul 1979 si imi vine sa rad acum cand ma gandesc ce echipament aveam, prin comparatie cu dotarea unei formatii Salvamont moderne.

Inteleg ca ati fost si inca mai sunteti in functie de timp un practicant constant al turismului montan, in termeni actuali trekking. Ati incercat si alpinismul? Ati avut vreo iesire mai deosebita in care a trebuit sa utilizati tehnici de catarare, asigurare etc? Spun asta stiind ca ati facut parte si din formatia Salvamont Ceahlau in anul 1979. Mihai Gheorghe: am fost cativa ani membru al unui club de speologie (alpinismul invers!), calitate in care trebuia sa fiu familiarizat cu tehnicile de catarare. Faceam si antrenamente la Repedea, la binecunoscutele poligoane. De asemenea, la concursurile de turism sportiv montan la care am participat, erau si probe de alpinism: catarare pe portiuni mici de trasee, noduri, rapel, treceri in funicular si altele. Cunostintele acumulate acolo mi-au fost utile in diferite ocazii, dar niciodata -desi am condus foarte multe grupuri pe munte nu am ajuns in situatii limita, in care sa trebuiasca, de exemplu, sa scoatem pe cineva din prapastie ori sa transportam un ranit. Nu am avut niciun fel de accident, si asta pentru ca ne-am luat intotdeauna masurile de prevedere adecvate. A, altceva era cand stiam exact

Spuneati ceva de concursuri montane. La ce se refera termenul si cam in ce constau. Mihai Gheorghe: concursurile erau destul de complexe. Intrau echipe de cate 3, pe categorii de varsta si sex. Erau probe de regularitate, orientare, acordarea primului ajutor, flora montana, alpinism, cunostinte despre zona (teorie), meteorologie si altele. Proba probelor era cea de regularitate: traseu de 6-12 ore, posturi cu arbitru si fara ("mutzi"), timpi dati intre posturi, etapa contra-cronometru. V-a ocupat acest hobby mai mult timp din viata decat celelate activitati, cam care ar fi proportia pe care ati alocat-o pana acum miscarii, muntelui si care ar fi proportia intr-o viata urmatoare ?
5

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Interviu cu Mihai Gheorghe (reporter: Aurica Scriitoru) Mihai Gheorghe: e greu sa-ti dau niste cifre exacte, dar cred ca e suficient sa-ti spun ca merg numai pe jos la serviciu (asta inseamna cam 7 km zilnic), ca in fiecare duminica (atunci cand nu-s la munte) strabat alti 10-20 km pe trasee din jurul Iasului, in special in zona Barnova-Dobrovat-Poeni, iar cel putin de 5-6 ori pe an merg in expeditii montane. Intr-o viata viitoare ? (rade) As face la fel, cu mentiunea ca mi-as stabili domiciliul undeva cat mai in inima muntilor. La noi sau, de exemplu, in Canada. intreprinda expeditii montane si pot sa-ti spun ca am fost si eu un beneficiar al lor. Dar nu pot sa nu fac observatia ca dispare mult din farmecul si placerea pe care ti le ofera o tura clasica pe munte. In fond, mergem pe munte ca sa scapam de civilizatie, manati de dorinta de a fi cat mai in sanul naturii dar si, de ce sa n-o spunem, de spiritul de aventura care salasluieste in fiecare dintre noi. Si mai e ceva. Ce-o sa ne facem atunci cand (Doamne fereste!), din cine stie ce motiv, va fi distrusa reteaua de sateliti si toate aceste aparate nu vor mai functiona?

Exista vreun munte din Romania unde nu ati ajuns si ati vrea sa o faceti? Mihai Gheorghe: da, mai multi. Nam fost in muntii din Maramures. Mi-am propus sa merg la anul in Gutai si Tibles. Si n-am fost in muntii mai mici din toata tara, desi sunt constient ca unii dintre ei sunt spectaculosi si merita vazuti. In zilele noastre au aparut gps-uri, harti digitale, multi din cei ce merg pe munte fac track-uri a traseelor parcurse pe care le posteaza pe internet, credeti ca acest lucru prin faptul ca face mai accesibil muntele pentru multi inhiba acel spirit de aventura si chiar modul de a-ti exprima imaginatia si cunostiintele in citirea unei harti si orientarea cu busola clasica sau nu vedeti nici o problema in acest lucru? Mihai Gheorghe: sunt de acord ca toate aceste echipamente moderne fac mai usoara sarcina celor ce-si propun sa

Putini stiu ca daca vin duminica dimineata in Gara Iasi vor vedea aproape constant 5-6 nebuni, care cu par alb, care cu burta, cu rucsac in spate si care pe la ora 15-16 ii vezi inapoi in Iasi mai rosii in obraji, mai obositi dar fericiti. Unde mergeti nenea Gicu si de ce? Mihai Gheorghe: as putea sa-ti raspund scurt: miscarea inseamna viata. Asta era si deviza clubului pe care l-am condus, Penicilina. Dar un raspuns mai substantial
6

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Interviu cu Mihai Gheorghe (reporter: Aurica Scriitoru) poate fi inchegat din raspunsurile la celelalte un ciopor de capre negre (26 la numar!), care intrebari. n-au fugit la aparitia noastra, asa cum se intampla in Romania, ci s-au dat doar un pic Aveti vreun munte preferat ? Mihai Gheorghe: am mai multi! Imi deoparte din carare. Nu avusesera de a face, plac foarte mult Retezatul si Piatra Craiului. probabil, nici cu unii turisti de pe la noi si Dar muntele meu de suflet ramane Ceahlaul. nici, cu atat mai putin, cu braconierii E primul pe care l-am strabatut, e incarcat de mioritici. Cel putin asa era in 1981, cand am legende, e maiestuos. Si, in fine, e al nostru, fost eu acolo. Intre timp s-au mai schimbat al iesenilor, al moldovenilor. L-am urcat de unele lucruri si pe la noi. De exemplu, in zeci si zeci de ori, in toate anotimpurile. Retezat sau in Ceahlau, in zona inalta, nu ai voie sa instalezi cortul decat in locuri special amenajate. Am stat in Tatra cateva zile. Am pus corturile in campingul de la Tatranska Lomnica, iar de acolo plecam pe trasee de o zi, folosind uneori si telecabina, pentru a castiga timp. In Rila am fost in 1984. Am mers cu trenul pana la Borovets, de unde am luat telegondola pana pe la cota 2000 (Borovets e la 1350 m). Am continuat pe jos pana la cabana Musala, situata la 2389 m alt. Acolo am pus cortul. Nu ne-a cerut nimeni nici o taxa (acum am inteles ca se platesc 4 euro de cort). In ziua urmatoare am urcat pana pe varful Musala (2925 m), cel mai inalt din sud-estul Europei. N-a fost greu, ba as spune ca avem trasee mai dificile in Carpatii nostril. Din pacate, timpul nu ne-a permis sa ramanem mai mult, desi sunt multe de vazut acolo. De pe Musala se vedeau, in special spre vest, siruri nesfarsite de munti!

Ati avut iesiri si in munti din afara Romaniei? Exista atunci vreo deosebire intre dvs. si cei pe care i-ati intalnit pe acolo referitor la echipamentul montan? Mihai Gheorghe: da, am fost si in munti din afara Romaniei. Mai exact, am urcat in Tatra (Slovacia) si in Rila (Bulgaria). In Tatra am urcat pana in apropierea varfului Gerlach (2655 m), adica doar atat cat era permis turistilor obisnuiti. Spre deosebire de situatia din Romania sau Bulgaria, acolo nu ai voie sa te abati de la poteca marcata, nu ai voie sa pui cortul oriunde, iar la cabane nu se servesc bauturi alcoolice. Iar respectul fata de munte si tot ce traieste acolo nu e o vorba in vant. Dovada? Pe unul dintre trasee am inalnit

In legatura cu echipamentul, nu am avut parte de nici o surpriza, in sensul ca acolo am intalnit aceiasi montagnarzi pe carei intalneam in Fagaras, Retezat sau Rodnei. Montagnarzi veniti in special din Germania de Est, dar si din Polonia, Ungaria, Cehia.
7

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Interviu cu Mihai Gheorghe (reporter: Aurica Scriitoru) Stiam ce echipament au, ma uitam cu jind la izoprenele lor, la corturile usoare (al meu avea 12 kg!), la primusuri ori la conservele si concentratele cu care se hraneau. E drept ca mi-am mai cumparat si eu cate ceva din Cehia, asa ca puteam sa ma uit de sus la ceilalti drumeti romani! ideea si cum ati pus-o in practica? Cand veti iesi la pensie va veti retrage acolo ? Mihai Gheorghe: inca de la prima iesire pe munte m-am gandit ce minunat ar fi daca as avea o casuta proprie, amplasata intr-o zona pitoreasca dar mai putin circulata. Bineinteles, daca nu venea revolutia, gandul meu ar fi ramas doar un vis frumos. Dupa 1990 incepusem sa ma gandesc serios la acest proiect, iar in 1992 am trecut la fapte. Ma imprietenisem cu un localnic din Bicazu Ardelean care, cunoscand dorinta mea, m-a dus sa-mi arate un teren pe care-l detinea, teren situat la poalele Ceahlaului. Mi-a placut mult zona, asa ca in 1995 am petrecut primul revelion in cabanuta proprie! N-a fost usor: pe atunci nu prea se gaseau materiale, distanta fata de Iasi era destul de mare, nu aveam nici macar masina. Dupa iesirea la pensie voi sta mai mult acolo, dar nu pot sa ma mut de tot. Cine mi-ar mai lucra via si gradina din Bucium?

Va multumesc si speram la o tura impreuna cu dvs. in calitate de ghid pe un traseu nemarcat ca sunt sigur suta la suta ca ati practicat si acest sport. Reporter de serviciu: Aurica Liviu Scriitoru.

Tot din informatii neoficiale stiu ca detineti o cabana in Ceahlau. Cand v-a venit

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Titus Hen; Foto: Titus Hen& Paul Airinei

Un traseu inedit spre Piatra Singuratica

Din zece negri mititei (mai mult sau mai putin mititei, ba chiar nici prea negri nu suntem inca) in tura asta am ramas doar doi. Ce sa facem? Propunere initiala: un jgheab restant prin Piatra Sura. Dar duminica se anunta caniculara si mai trasesem o caldura strasnica vara trecuta cam tot pe acolo, asa ca ne lasam pagubasi. Sambata, tot tragand cu ochiul pe Google Earth si pe harti, apare o idee: Piatra Singurateca cu start din Trei Fantani. O restanta veche, pe care am tot amanat-o. Transpusa pe MapSource arata cam 15 km si vreo 750 m diferenta de nivel, deci nu mare lucru. Ne intampina o lunca larga, plina de flori. Pe stanga ne insoteste o vreme silueta Pietrei Rotunde si a culmii Stangeni. Pe la 10:30 suntem in capatul satului Trei Fantani. Echiparea si la deal. GPS-ul ne conduce pe marginea paraului lui Lazar pana la Izvorul Cald. Aici surpriza! Izvorul este de fapt un izbuc, din el iesind o cantitate impresionanta de apa ce se transforma imediat intr-un raulet. Micul lac format aici este foarte limpede si se pot vedea cu usurinta bolovanii de pe fundul apei, chiar daca se afla la mai mult de un metru adancime. Ne mai racorim un pic si apoi o luam pe sub bolta padurii la deal. GPSul o cam ia razna pe aici (stiam asta si din alte ture, ca in padure merge cu biscuiti) asa ca ne orientam cum putem. Facem ce facem si declaram ca nu e buna poteca larga care o ia pieptis, asa ca o luam intr-o traversare ascendenta peste obarsia a vreo doua viroage pana ajungem la o vale clara.

Ca de obicei intalnire in Piatra si apoi spre locuri bine cunoscute, Cheile Bicazului. De aici Buburuza o ia la deal pe drumul forestier care trece prin Saua Verescheu si apoi cobora spre valea Bicajelului. Trecem pe langa Cheile Duruitoarei, prin alt sector de chei numit La Bechet si de aici luam o piatra in gura fiindca mai departe n-am trecut niciodata pana acum.

Banuim ca e paraul Mielul dar se dovedeste pana la urma a fi cel din aval de acesta, fara nume pe harta noastra. Din experienta stim ca
9

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Titus Hen; Foto: Titus Hen& Paul Airinei nu e sanatos sa mergem pe fir, unde am avea intersectam si marcajul. Ma rog, marcaj e cam sansa unor ore de calarie gratuite, asa ca ne mult spus, ca am mers o buna bucata fara sa tinem pe sub micii pereti care marginesc valea intalnim nici un semn. pe dreapta. Tot urcand, dam si de o grota, cu o intrare impresionanta dar care nu are nici 10 metri lungime. Mai bine, oricum nu aveam lanterne. (asa-i cu strugurii sunt acri daca nu poti sa-i ai ). De aici valea se tot ingusteaza si ne aduce vrand-nevrand pe fir. Dupa ce trecem de o stramtoare, evadam imediat ce putem catre dreapta peste mici praguri stancoase. Castigam repede altitudine si iesim la un punct de belvedere. Stanjenei pitici peste tot. Se pare ca e sezonul lor pe aici. Si nu ne pare rau ca am deviat de la traseu. Creasta pe care am iesit ne ofera o frumoasa priveliste peste bazinul superior al Bicajelui.

E cald cat cuprinde. Si o groaza de musculite care vor sa apara chiar si in poze. Noroc ca mergem mai mult pe sub brazi. Urcam si tot urcam, pana panta isi pierde din inclinare. In curand iesim intr-o poiana larga, Poiana Alba. Probabil numita asa dupa bolovanisul si stancile presarate prin ea. Tot aici ne reintalnim si cu drumul parasit mai jos. Pornim in urcus usor si ajungem pe o mica culme ce vine de sub Vf. Telecul Mare. Deja vedem spre Transilvania, peste abruptul Hasmasului Mare. Nu dupa mult timp

Insa nu prea ai cum sa pierzi poteca, deoarece urcam printr-un culoar prin padure. Toate bune si frumoase pana ajungem la un loc mai deschis, unde poteca se bifurca. Stalp, ioc! Dar conform hartii ar trebui s-o tinem putin spre dreapta, in directia abruptului pe care nici nu-l ghicesti de aici. Intr-adevar apar si cateva semne, care ne arata ca suntem pe drumul cel bun. Marcajul incepe sa coboare spre padure, in directia Pietrei Singuratice dar noi il parasim pentru a merge in directia abruptului. Traversam printre palcuri de ienuperi vreo 200 m si iata-ne ajunsi. Parca am fi prin Crai! Pereti, creste ascutite, uluce adanci, pline cu grohotis ce scapa catre vale. Si un vant de te da jos! Inaintam cu grija pe cateva dintre promontoriile care patrund ca niste etrave printre prapastii. Ceva mai sus, spre dreapta se vede baliza varfului Hasmasul Mare (1792 m) dar nu mai e timp si pentru el. Timpul fuge si noi mai avem de pasit.

10

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Titus Hen; Foto: Titus Hen& Paul Airinei poate cobora si ne explica pe unde intra drumul in padure. Cica ar fi si apa pe acolo. Nu se vede mare lucru de aici dar ne-om descurca noi! Decidem sa nu mai trecem pe la cabana si urcam doar pana pe culme langa Piatra Singurateca a carui abrupt se afla in imediata apropiere. Mai departe si in stanga incep sa se vada si grohotisurile Morii Dracului.

Ne intoarcem la marcaj si incepem coborarea catre Piatra Singurateca pana in dreptul Seii Curmatura (1465 m). Aici intalnim primii drumeti. Dupa mustatile falnice ii recunosti usor ca fiind de-ai casei, din Balan. Ne salutam si trecem mai departe. Din fata, parca desprinsi dintr-un film cu cowboy, vin doi calareti. Ii salutam si pe acestia si-i intrebam daca se poate cobora direct in Trei Fantani, pe valea ce se vede sub noi in stanga. O rup mai greu pe romaneste dar ne spun ca nu stiu asa bine zona si ca e preferabil sa-i intrebam pe cei de la stana aflata cu putin mai sus, la marginea padurii. Acestia ne lamuresc ca se

Are cam multe mori dracul asta! Si prin Crai si pe aiurea. Ar trebui sa plateasca taxe!! Ca tot vorbim de Uciga-l toaca, ne-am cam incins! Deci hai sa cautam izvorul de
11

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Titus Hen; Foto: Titus Hen& Paul Airinei care vorbeau ciobanii. Coboram inspre firul De acolo se ghiceste un drum care o tine tot vaii, tinand putin spre stanga, fiindca intrarea pe marginea din dreapta a pasunii si apoi intra in padure este pe celalat versant. Cel putin asa in padure, ramanand cat este poiana in ni s-a spus. E si ceva apa pe acolo dar nu apropierea lizierei. Ramificatiile catre dreapta indraznim sa bem. Arata cam murdara (poate se ignora. Odata cu depasirea poienii drumul si de la seceta) iar albia este maloasa ceva mai se face tot mai clar si este usor de urmat pana sus. Ne limitam la resursele proprii si ne sus. Cel putin asa parea cand am coborat. tragem la umbra sa mancam. Cam cald si nu Bon voyage! aluneca pe gat, asa ca mai bine la vale. Urmarim o poteca destul de firava care in apropierea lizierei se ramifica si apoi se pierde aproape cu totul. Tatonam ceva hatase prin padure care nu arata prea grozav asa ca ne hotaram sa coboram spre dreapta catre firul vaii dar nu direct ci piezis. Avem noroc si nu peste mult timp intalnim drumul de care vorbisera ciobanii. E lat si ne miram ca nu lam vazut unde iesea din padure. Ma rog, de acum tot nu mai conteaza. O luam repejor la vale si in circa 45 min. ajungem deja in poienile din preajma Izbucului Apa Calda. Locuri cunoscute de acum. Desigur nu ratam izbucul si apa lui rece. Apoi catre masina unde ajungem pe la 15:00. Si cu asta cam gata tura. De remarcat drumul pe care am coborat si care este de departe cea mai rapida si facila cale de a ajunge sus la Piatra Singurateca. Probabil in max 1 esti sus la stana. Ma mir ca nu este marcat. Totul e sa-i gasesti intrarea, valabil din ambele capete. Pentru cei care pornesc de jos: de la izbuc se trece apa si apoi gardul catre faneata.

12

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Carmen Novac

Tura de initiere in HPM

Ma tot chinuiam de ceva timp sa ajung intr-un loc care ma fascina, la noi in tara, si anume Gradina Zmeilor din Zalau, in Muntii Meses. Am tot cautat pe net tot felul de informatii, gasisem cam tot ce ma interesa, dar lipsea ceva destul de important: nu aveam cu cine merge. Pana la urma incercam sa fac aceasta mica excursie singura, dar tot rasfoind netul, am dat din link in link de alta tura: Ultima iesire haspeme programata in: MUNTII RARAU prin Codrii Seculari de la Slatioara. Foarte interesant, mai ales ca ceva timp m-am tot chinuit cu lucrarea de licenta a unei prietene care avea ca titlu Trasee turistice in Masivul Rarau. Mai fusesem, pe cand eram mai mica, in Rarau, dar pe alte trasee. Suna tentant, dar parca aveam unele retineri: nu-i cunosteam pe cei cu care mergeam, nu eram pregatita din punct de vedere al echipamentului, iar timpul era si el insuficient (aveam doar 2 zile la dispozitie). Cu toate acestea simteam nevoia de ceva, nu stiu daca pot defini acel ceva aventura sau evadare. In cele din urma am decis: merg! Nu am mai tinut cont de tot ce mi-au spus prietenii si familia, vremea iti este potrivnica, ai cort, dar n-ai ce face cu el pe aceasta vreme, caci vei ingheta, iar de stat in stana nu incape vorba Ca o razvratire, ca o iesire din tiparele ,,vietii normale. Anul acesta am avut satisfactia sa mai ajung prin munti; am urcat Ceahlaul (zece ani am regretat o tura organizata in liceu de o prietena), dar mi-am reprosat neglijenta atunci cand am descoperit ca m-am dus pe munte deloc echipata, adica in blugi si in adidasi, fara caciula, in schimb a fost absolut superb ceea ce am descoperit, apoi am mers undeva in Calimani, unde am stat la o stana (mi-am adus aminte de stana unde mergeam cand eram copil, undeva pe langa Vatra Dornei). Avand experienta din vara, acum miam cumparat ghete, special pentru aceasta tura, am inceput sa-mi sun prietenii si sa iau de la fiecare cate ceva, pentru a-mi intregi echipamentul. Aproape reusisem, totul era
13

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Carmen Novac intrebari le-am rezolvat in momentul in care pregatit, apoi a venit surpriza: seful, anunta am inceput urcusul. pe grup ca se finalizeaza lista cu cei care vor merge in tura din Rarau (si eu inca nu-mi Plecam prin codri, urcam, urcam, dar, anuntasem prezenta). Toate pregatirile mele la un moment dat, rucsacul ma termina, am par a fi in zadar si eu nu vad Codrii Am pus in el si lucruri inutile, am carat sticle, mifost, insa, foarte fericita cind mi-a dat un prim am pus ditamai termosul cu cafea, ca deh! accept si mi-a zis unde ma voi intalni cu o n-am auzit de primus si 3 in 1. Am avut noroc parte din grup (uitasem de faptul ca nu-i de colegii de drum ca m-au ajutat cu cunosteam). greutatile. Toamna tarzie, vreme foarte frumoasa, apoi vine si un pic de iarna. Peisajul este mirific, asta am si vrut: sa vad din nou muntii, sa prind si un pic de zapada, sa ma rup de serviciu, de cotidian, de probleme. Sa urc, sa urc si sa uit. De fapt am descoperit asta era ideea Am ajuns si la stana, drumul meu a fost greu, dar a meritat tot efortul, a meritat pe deplin. Mai ales ca acea parte a Raraului nu o mai vazusem (doar in fotografiile mamei). A fost frig (cel putin eu asa am simtit), combinat cu fum, muzica de munte, oameni pur si simplu oameni ceai facut la ceaun. O noapte grea pentru mine pentru ca am simtit frigul in oase, dar nu m-am lasat batuta asa usor, noroc de cei care au fost pregatiti pentru munte! A doua zi, trezirea a fost destul de dimineata, iar afara surpriza: zapada!!! Mie imi era in continuare frig, nu reuseam sa ma incalzesc, chiar daca mai aveam ceva cafea Vine si ziua plecarii! Emotii din partea calda in marele meu termos mea de parca as pleca in necunoscut si nu Drumul catre motelul Rarau a fost undeva chiar aproape. M-am intalnit in gara frumos, cu peisaje de iarna superbe. Era prima cu un prim personaj al grupului: (am aflat ca zi de iarna, prima zi in care ne bucuram de si el era un incepator al HPM-ului, dar nu si citiva fulgi de zapada. un incepator al muntelui, in ciuda varstei). Ma Ce s-a intimplat pe munte? am simtit gandeam ca toti sunt ca el, adica tinerei la 18 ca traiesc o succesiune de trairi: ani, dar am avut o surpriza cand m-am intalnit incertitudine, teama, frig, febra musculara, cu ceilalti in tren: oameni cu varste diferite, oboseala; dar, peste toate astea am simtit un oameni in toata firea atunci mi-am dat sentiment de liniste sufleteasca si bucurie seama ca ceea ce fac ei nu are varsta. Totusi paradoxal nu? inca mai aveam retineri. Si inca ceva, un anotimp, alt anotimp In Campulung Moldovenesc ne-am si intoarcerea la vechiul anotimp, iar asta in intalnit cu ceilalti care ni s-au alaturat. doar 2 zile. Cit despre sentimente, am Incepem traseul: problemele revin: pot redescoperit ceva: camaraderia, o redefinire sa tin pasul cu ei? Nu cumva sa-i incurc! Ce a relatiilor dintre oameni!!! fac daca nu tin pasul cu ei? Toate aceste

14

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru

Cu jipiesu spre stanile Raraului (spre stana noastra)

Muntii RarauGiumalau reprezinta un crampei din Muntii Bucovinei, leganati de legenda genezei descalecatului lui Dragos Voda, patria mandra a dacilor liberi, care se integreaza in peisajul odihnitor al Obcinelor, imbinandu-se armonios cu peisajele elvetiene" sau tiroleze" ale Tarii Dornelor, cu farmecul vailor Bistritei si Moldovei si cu alternante de pasuri si depresiuni, prispe molcome si abrupturi stancoase C. Oancea Rarau-Giumalau, colectia Muntii Nostri nr. 27 (1983)

Ma uit in jurul meu si vad alb. Pretutindeni alb ... doar in spatele meu se zaresc (si poate s-ar si vedea daca genele, sprancenele si ochii nu ar face front comun) Ramiro si Stefan. Nu e mare distanta dintre noi, sa fie vreo 30 de metri, numai ca vizibilitatea e ceva de vis. Am luat-o inainte pentru ca ma ghidez dupa GPS. Si din pacate (sau din fericire, pentru ca in orice iesire e nevoie si de ceva piper pe langa sarea obisnuita) am doar un punct salvat. Si ala e stana ok, adica locul in care am dormit si acum vreo luna in urma, undeva sub varful Rarau. Doar ca punctul meu imi arata directia matematica, caci pe aici inca nu m-au dus pasii, deci traseul nostru trebuie sa urmeze urcusuri, suisuri si ocolisuri. Iar cu orientarea stam destul de bine, numai de s-ar vedea macar vreo 200 de metri in fata; asa mergem mai mult dupa instinct, urmand configuratia terenului si bazandu-ne pe harta ce fiecare o are in minte de la celelalte iesiri. Intr-un sfarsit in neantul alb ce ne inconjoara intalnim banda rosie; e de bine, pana aici am calauziti de instinct si spre stana ok am mers pe directia cea buna. Dam bice inainte numai ca incepem sa urcam de-ar fi sa merge direct dupa gps. Insa vantul care ne taie rasuflarea ne spune ca nu suntem pe directia (montana) corecta, asa ca o luam pe curba de nivel. Nu vad nimic in fata; ba da, vad cum bateria de la calauza noastra moare incet dar sigur. Grabesc pasul si in acelasi timp dau zoom-ul aproape la maxim. Stana e aproape, e la 100 de metri ... la fel cum era si acum 5 minute; merg inainte mai mult cu ochii pe displayul meu color, e la 50 de metri. Ridic ochii si vad ... acelasi alb imaculat din ultima ora.

Inaintam mai stransi, aproape compacti in sir indian, dara noastra prin zapada incepe sa semene a arce de cerc in jurul punctului salvator.

15

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru Si in sfarsit apare ca o naluca, nu ma Sambata, 12.12.2009. In prima faza bucur, ba ma bucur dar ma uit pe ecran. cu mijloace de transport in comun ori ocazii Aproape ca in iarna in Suhard, vedem cazarea pe directia Iasi Poiana Largului Brosteni noastra la doar 40 de metri. Nu semana cu satul Chiril. La ora 6 cu noaptea in cap ne ceea ce stiam asa ca ne apropiem cu oarece gasim unul pe celalalt in autogara Codreanu teama si sfiala. E stana, e mare si primitoare de la Vama Veche. Mai putini de data asta, dar nu e cea de data trecuta, adica stana doar trei: Ramiro, Stefan si cu mine. Urma sa noastra. Intram sa ne dezmortim pentru cateva ne intalnim cu Tudor sus pe Rarau iar Adrian minute alaturi de un termos plin de ceai cu un prieten urmau si ei sa urce cu noi din fierbinte. E cealalta stana. Mai putin Chiril ori de munca nu le permitea sa ne confortabila dar e o stana de unde stiam ca intalnim in prag de seara la locul de campare. putem sa adunam lemne sa facem focul. Focul Poate doritori s-ar mai fi gasit, insa frigul de asta ... cate povesti s-au spus in jurul lui de-a afara cat si scopul declarat al turei de a sta la lungul timpului, cate prietenii s-au legat ori cort le-au mai taiat elanul; fie ca nu erau inca pecetluit ... Si hotaram sa mergem mai pregatiti fie ca isi programasera bugetele spre departe spre locuri mai bine de noi stiute, la alte iesiri in acest sfarsit de an. Pana la Poiana fel cum plecaseram hotarati din Largului dormim aproape ca niste busteni Iasi. (mai putin in Pascani unde in autogara ne-am inviorat pentru cateva minute cat a stat microbuzul); deschid doar pe jumatate ochii prin Targu Neamt pentru ca mai apoi dupa vreo 60 km sa ne dam rucsacii jos in Poiana. Ajungem aici pe la 9 si un pic, stiind ca in jur de 10 avem un autobuz de la Piatra Neamt spre Brosteni. Afara e frig rau tare si cu un melc ori branzoaica in mana intram la caldura. Pe la fara un sfert, precauti, iesim cu rucsacii in spate sa nu cumva sa pierdem autobuzul. Nu l-am pierdut, ba chiar l-am asteptat in plus inca jumatate de ora pana sa luam calea Brostenilor. Aici ne dam jos. Stiam ca sunt curse dese spre Chiril (ori Vatra Dornei unde era capat de linie) insa si asteptarea noastra are limite. Ramiro si Stefan intreaba in stanga si-n dreapta si aflam ca pentru a strabate ultimii 30 de kilometri trebuie sa asteptam pana pe la 12 cand aveam microbuz. E bine, asa ca ma duc la crasma din centrul oraselului (?) Brosteni sa-mi iau o cafea. Ma asteptam sa aiba un dozator, dar cum cafeaua era deja platita nu fac decat sa astept cum fierbe apa. Dupa calculele si ceasul meu mai aveam vreo 5 minute pana la masina, insa de la bar mi se dau asigurari cum ca am timp sa-mi beau cafeaua. Stia tanti ceva oare? Cafeaua buna, nu zic nu, si-a meritat asteptarea insa ceasul se umpluse si masina nu mai aparea. Intrebam in stanga si in dreapta si aflam ca mai avem de stat. Doar daca nu ne ia careva la ocazie. Cam greu sa iei trei oameni
16

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru la ocazie cu bagaj mare in spate. Apare in pilda Poiana lui Traista, ce coboara treptat sfarsit un microbuz (daca apare o masina pana in valea Bistritei, apoi se succed Batca intrebati si cand pleaca, la fel am facut si noi Afinetu si Batca Prelucile. Dinspre est, paraul si am aflat ca diagrama soferului si orarul Chiril primeste doi afluenti (Afinetu si Paraul curselor ii permitea sa se miste mult mai lui Hulubac). La numai cateva sute de metri tarziu decat ne-am fi dorit noi). Asa ca ne de la soseaua nationala, pe partea dreapta a invartim ca niste curci ploate in jurul masinii drumului, se afla cateva gatere vechi, pana cand auzim (fara a intinde mana) La actionate de apele paraului Chiril. Dupa 3-4 Dorna baieti? Nu chiar la Dorna, dar pana in kilometri de la soseaua nationala ce urca spre Chiril ne-au luat cei doi, dupa ce le-am Vatra Dornei, ne aflam la prima mare blindat portbagajul cu rucsacii nostri. confluenta, paraul Chiril impreunandu-si Cauciucul scrasneste si masina trece de 100 apele cu cele aduse de paraul Valea Toancii, km la ora in timp ce depaseste o salvare; care-si are obarsia spre nord-vest, in Batca mergem mereu pe contrasens. Voinicii nostri Neagra (1 439 m). sunt cu muzica house la maxim in masina (iar sonorizarea avea up-gradeuri serioase). Ajungem repede, prea repede si ne privesc cu stima si suspiciune in acelasi timp. Suspiciune, gen care nebuni urca pe vremea asta sus pe munte cand tocmai s-a pornit zapada si stima pentru ca avem nebunia asta in capul nostru. La urma urmei fiecare cu nebunia lui, noi cu muntele, ei cu kilometri; ne salutam, le multumim si o luam la drum. Putem spune ca intram in traseu Satul Chiril (725 m) paraul Chiril platou Rarau stana. Marcaj: punct albastru (sosea pana la schit)/triunghi galben (aproximativ 1 km de la schit pe sub stalpii de inalta tensiune), apoi direct inainte dupa gps. Diferenta de nivel: 796 metri, traseu usor. Iarna poate pune probleme pe platou doar din punct de vedere al orientarii si al faptului ca zapada poate fi in strat mare. E aproape ora 13 si suntem in grafic. Traseul asta, desi nespectaculos tinusem mortis sa-l parcurg caci nu mai fusesem pana La aceasta confluenta drumurile se acum pe aici. Era unul din ultimile trasee despart: spre dreapta soseaua care duce spre marcate din Rarau pe care nu pusesem inca localitatea Gemenea (si mai departe spre piciorul. Dupa o echipare si reechipare Slatioara si Campulung Moldovenesc sau spre pornim la drum. Incet dar sigur. Prima Frasin si Gura Humorului), iar spre stanga, portiune a traseului strabate partea mai joasa a urmand Valea Toancii, drumul nostru. Noi satului Chiril, aflat de o parte si de cealalta a facem stanga urmand si marcajul ce apare pe paraului cu acelasi nume. De jur imprejur un stalp de electricitate. Drumul continua prin fanete iar mai sus padure. Plus mirosul cetinei sat pentru inca 1 kilometru. Ne intalnim cu ce arde in sobele din case. Speram sa ne multi oameni care cel mai probabil coboara de astepte si pe noi asa ceva sus. Spre stanga la schit; de asemenea niste tapinari care se (vest) se afla Batca Vulparia si Dealul lupta cu un taf si un munte de lemne. Toancelor, spre dreapta Batca Movila Ursului, cu tapsane, plaiuri si poieni minunate, ca de
17

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru Traseul nostru inca urmeaza drumul ce stanga hotaram sa o luam inainte. Inainte e urca in serpentine cand scurte cand largi. La relativ, doar jipiesu ne-a dus inainte caci noi un moment dat facem dreapta spre schitul deja nu mai vedem deloc. Cu toate ca e doar Rarau, stiam ca de aici urma sa o luam pe ora 15. triunghi galben spre platoul muntelui, pentru a Si mergem in neantul gol si alb pentru nu urma drumul ce ocolea cam mult si trei sferturi de ora, uneori taind in serpentine devenea monoton. In schimb, pentru o scurte caci panta e inclinata rau tare. E frig si plimbare mai usoara se poate ajunge la cabana viscol; zapada si ger, insa ne place. Spun ne Rarau si daca se continua pe acest drum, in place pentru ca in acel moment eram sigur ca total sunt cam 12 kilometri din Chiril pana la doar mie imi place, mai tarziu in jurul focului cabana. din stana aveam sa aflu ca si lui Stefan si lui Mergem spre schit cam jumatate de Ramiro le-au placut. Suntem pierduti in acest kilometru; intalnim un izvor (care in ciuda imperiu al viscolului si al zapezii. Mai celor aproape -10 grade nu este inghetat devreme vorbisem cu Tudor care era deja de o complet si deja se vad constructiile zi sus la statia radio-tv si cu care stabilisem sa asezamantului monahal. ne intalnim in jur de ora 16 la Nu cunoastem exact directia in care motel. trebuie sa o luam asa ca apelam la ajutorul unui calugar. Cu bunavointa din partea acestuia o luam in sus, prin spatele corpului principal de chilii si dupa ce trecem de o mica gradina si o magazie de lemne prindem o poteca. La inceput larga, apoi din ce in ce mai stramta. Apare si marcajul, triunghi galben ce pare recent aplicat pe copaci. Calugarul ne spusese de doua variante de a ajunge sus pe Rarau (astea pe langa cea de-a treia care era drumul pe care tocmai il parasisem): cararea ce tocmai o urmasem sau pe sub linia de inalta tensiune. Pana la urma ne-am dat seama ca amandoua variantele la un moment aveau sa se combine. Mergem cam 20 de minute pe curba de nivel si marcajul nostru se intersecteaza cu stalpii de inalta tensiune. Daca pana aici marcajul era proaspat aplicat, mai sus pe stalpi este mult mai vechi. Incepem un ursus sustinut, iar aparatul din buzunat in sfarsit incepe sa ne indice cresteri semnificative in altitudine. Nu sunt cele care te duc pe Mount Blanc sau Everest, sunt cresteri de altitudine de Orientali; oricum intr-un kilometru (aproximat conform cunostintelor din liceul militar numarand stalpii de la reteaua electrica, cam 20 la numar) castigam cam 250 de metri. Pe masura ce urcam iarna isi intra in drepturi; frig a fost si pana aici, dar cu cat inaintam vantul si zapada isi revendica teritoriul. Urmam constant linia de electricitate insa cand aceasta face brusc
18

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru lemne (noua, caci am facut toti trei cam cate Back to wildwest ... Ne dezmortim trei drumuri, calare pe vant, pe jos ori cu cate pentru cinci minute, pana acum ne-am o targa improvizata). Lemne bune de descurcat fara nici cea mai mica problema sau astamparat frigul greu al noptii, cum numai la semn de dezorganizare. Hotaram sa mergem o stana cuprinsa de intuneric si ceata groasa a la urmatoarea stana, cea care se afla exact noptii poti gasi. unde traseul spre Moara Dracului incepe; este Treaba-i rezolvata, urmeaza o noua stana unde am dormit acum nici macar o luna etapa existentiala: aschiile si aprinsul focului; in urma. daca la surcele sunt sef (ajutat si de securea Vantul bate in continuare iar polarul obosita ce o am in maini) la aprinsul focului meu da semne de oboseala, dupa 10 ani de Stefan e marele preot, caci nu stiu cum face munte inca isi face treaba, totusi condensul si dar la el focul nu poate sa aiba stratul fin de zapada ma fac pe mine (dar si pe taine. ceilalti) sa arat ca Mos Craciun, alb din cap pana la brau, mai jos pantalonii sunt din alta generatie ... dar si de alta calitate, asa ca sunt alb din cap pana in picioare. Mergem pe curba de nivel, de aici stim drumul aproape cu ochii inchisi si dupa 10 minute se vede o naluca in ceata. Crucea ne gandim noi; un stalp de marcaj ne zice si ne arata muntele. O tinem inainte usor in coborare pentru ca dupa doar doua minute si dupa jipies la mai putin de 30 de metri sa vedem cu adevara acoperisul stanei noastre. Stana noastra, ce frumos suna. De data trecuta insistasem sa aranjam lemnele ramase inauntru si sa punem un butuc in usa asigurandu-ne astfel ca vantul nu o va deschide; atunci spusesem ca poate prin februarie 2010 o sa revenim tot aici, insa niciodata nu am crezut ca voi ajuge asa repede, in mijloc de decembrie, la aproape o luna de la ultima cazare. Raraul asta ... Ne apucam de chestii organizatorice, mai intai dat jos rucsacii din spate si apoi scuturat zapada de pe noi, schimbat manusile cu altele (la fel de reci) dar macar uscate si in sfarsit la un legamant de taina in jurul celebrului ciocanel. Plus rezolutia sedintei adhoc; hotararea finala: lemne, lemne si iar lemne. Oricat de mult ne-ar lua (timp), chiar si la lumina frontalei trebuie sa facem rost de cat mai multe lemne pentru ca seara noastra sa nu se termine la ora 17 odata cu gainile. Si cum bine spunea nenea Iancu, ii dam si Si flacara apare, la inceput timida luptam si iar luptam si-i mai dam uneori pentru ca apoi sa sezlege frigul si limbile. incurajati si de cate un ciocanel pana ce se Ce a urmat ... nu poate fi descris in aduna la noi (la noi acasa de acum), fie din cuvinte, trebuia sa fii alaturi de noi pentru a vecini fie din padure vreo 9 brate sanatoase de trai cu adevarat momentele acelea.
19

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru Intai si intai scoatem ceaunul ce l-a a coloana sonora, dar e minunat; Roza carat cu stoicism Ramiro, apoi cu cani si Vanturilor, Margineanu, Grigore Lese si canite ne apucam de adunat zapada de pe restul ne dau o senzatie de multumire si acoperisul stanei, intindem carligele ce tin loc armonie cu natura. Dam mai departe, pentru de lant deasupra focului si punem zapada la ca sfarsitul clar nu trebuie sa fie aici ... topit. Urmeaza ca cutitele si cutitasele sa intre Intindem in miez de noapte si cortul in in actiune: curatam patru cartofi, o sfecla stana, repede, repede caci focul inca mai arde rosie, doi usturoi (astia vor fi sacrificati in vatra. Am stat mereu cu usa deschisa impreuna cu ceva bucati de slanina), ceva pentru ca fumul sa ne lase sa respiram. morcovi si un pastarnac. Toate astea, in timp In noapte mor de cald. Pare o prostie ce ceaunul e alimentat cu zapada, urmeaza sacand te gandesti ca afara erau cam -12 grade. si dea sfarsitul alaturi de vreo trei supe instant Afara adica dincolo de o bucata de panza, insa cu multe paste plus alte supe cu crema de e adevarat. La noi in cort e mult mai bine, ciuperci ( pe eticheta spuneau ca sunt de gradele sunt pe plus, timid dar pe plus iar cultura dar noua mi s-au parut de padure) ori sacii de dormit si hainele cu care ne-am cu gust proaspat dar plin de e-uri de pui. blindat isi fac treaba. Paritatea nu stiu care a fost, dar probabil Spre deosebire de alte dati fermoarul impreuna cu urmatorul ceaun plin ochi cu ceai sacului de dormit e mai mult descheiat. Mai a fost de aproape un metru cub de zapada tarziu aveam sa aflu ca nu fusesem singurul in pentru doua cani de ceai si trei castroane de situatia asta, mai toti avuseseram probleme cu supa de om. Ne hidratam cum trebuie fara a somnul si confortul temic. Adica uitaseram de uita ca si cele cateva portocale trebuie sa se noi si ne-am simtit ca la mama acasa. Altfel lafaie in ceaun. nu-mi explic cum ne-am trezit deabia la ora 11 cu chiu cu vai. Si noi care trebuia, teoretic, la acea ora sa fim deja pe traseul spre Campulung prin Munceii Insirati. Telefoanele fusesera toate inchise, asa ca suntem instantaneu bombardati cu mesaje de la Tudor. Vorbisem de cu seara ca pe la 10 cel tarziu ne intalnim la cabana. Il sunam si-i spunem ca ne-am hotarat sa o luam prin cheile Moara Dracului (cruce rosie), traseu ce pleaca chiar de la stana noastra. Ma bag si eu vine raspunsul; Te asteptam intr-o ora ii spunem si trecem la treburile noastre organizatorice. Asa ca pe la ora 20 trecem la desert; de data asta am schimbat reteta vinului fiert, nu il mai facem cu mere ionatane ci cu portocale. Le curatam inghetate fiind si le aruncam in ceaunul magic al lui Ramiro, in timp ce Stefan alimenteaza focul. Eu alimentez oala. Stam si povestim, povestim si stam; mai iesim si afara pentru a asculta vantul cum suiera. E o noapte magica (a cata oare pe munte?) alaturi de oameni minunati. Dosarul cu cantece nu il avem, in schimb schimbat si improvizam astfel incat sa facem rost de patru AAA-uri necesare pentru ca lautarii nostri sa cante (adica mp3-ul nostru). Aduce mai mult
20

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru Topit zapada pentru ceaiuri, apa si cea buna. Daca in alti ani aveam sa dau de ceiuri din termosuri (dupa o saptamana mai turme de vite si mai ales tauri ce se uitau aveam in Iasi ceai made by Rarau in sticla), incrancenati la noi, acuma dam doar de o dezghetat ultima ceapa si ultimile bucatele de crusta subtire de gheta ce ne trezeste simturile sunca, aprins si apoi stins focul sunt lucruri pe la maxim. Ne miscam repede si ajungem cam cale nu am facut decat sa le repetam. Pentru a intr-o ora la cheile Moara Dracului. cata oara ... Apare Tudor cu un prieten si incet ne terminam si noi de facut bagajul. Facem curatenie, ne punem jegurile in saci menajeri in rucsaci si o luam la vale pe traseu. Duminica, 13.12.2009 stana noastra (aproximativ 1450 metri) paraul Moara Dracului cheile Moara Dracului paraul Valea Caselor Campulung Moldovenesc Est centru (620 metri). E un traseu accesibil (conform ghidurilor doar vara) insa nici iarna nu impune probleme de orientare ori tehnice deosebite. Singura portiune mai delicata e in cheile Moara Dracului unde daca nu e suficient de frig sa inghete apa te poti trezi ud leoarca fara sa ai timp de reactie. Pana prin 2005 fusesera podite aceste chei insa viiturile au smuls lemnele ce faceau accesul mai usor.

Zapada si mai ales faptul ca nu mai coborasem pe aici de vreo 4 ani ma fac sa cred ca vom fi la limita cu trenul pentru a prinde ultima cursa spre Iasi de la ora 18 fara ceva; energia noastra avea sa ne duca in oras insa mult mai repede. Pierdem repede altitidine, aproape ca nu ne dam seama cand ajungem la 1100 metri, doar latratul unui caine ne mai dezmorteste. Acum ceva ani aici pierdusem poteca marcata si am pierdut aproape o ora pana sa gasesc marcajul. Acum, cu toate ca e iarna ne descurcam mult mai usor si mai repede. Cainele ce ne latra, pe noi si mai ales pe Ramiro, ne-a dus fara nici un ocol pe directia

Cheile Moara Dracului, taiate in dolomite, desi nu prea mari, desfasurandu-se pe aproximativ 100 metri lungime, impresioneaza prin faptul ca sunt foarte inguste, doar de 4 - 5 metri pe alocuri si peretii verticali de zici ca esti in Cheile Bicazului, cu numeroase surplombe. Declarata rezervatie naturala in 1971, cu caracter complex, geologic si geomorfologic, pe o suprafata de 10 hectare sant ocrotite cheile, calcarele constitutive, precum si o serie de plante existente.

21

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru impunator varf din Romania; important e sa dai importanta celui ce a mai trecut pe acolo. Iesim nemurati din chei, urmeaza un drum forestier dupa care intram pe Valea Caselor. O vale lunga, de munte pe care o parcurgem in medie cam cu 6 kilometri pe ora. Uneori si mai mult. Ne preseaza timpul, santem precum Proust, in cautarea timpului pierdut. Si ajungem mai repede decat ne-am fi imaginat. Pentru ca noi ne gandeam sa ajungem macar in Est sa prindem trenul. Acum insa datorita si autobuzului ce ne recupereaza (mai mult din magazinul de la baza liceului militar) ne gandim ca avem timp si de consacrata pizza din centru. Avem si aici (la fel ca la Vatra Dornei, Durau, Izvorul Muntelui ori alte locuri) centrele noastre de sedinte extraordinare. Pe langa mancare merge si o bere proaspata si buna. In oras sau in tren. Pana la Iasi. Feed-back: au trecut deja patru zile de cand m-am intors de pe munte; rucsacul e inca nedesfacut doar ca e pe balcon. Eu unul din respect pentru cei din casa, adica apartament, mai intai odata intrat pe usa m-am oprit direct in baie sa ma schimb si sa ma spal. Proaspat mirosind a iasomie si alte chimicale am avut curaj; nu sa indur frigul (eram invata deja) ci mirosul ce-l emana rucsacul meu. Fumul si fumurile stanilor Si ma gandesc acum, la aproape doua saptamani, cum de au rezistat cei din compartimentul de tren de la intoarcere cu noi. Caci pe langa povestile si starea noastra de spirit era si mirosul intepator de fum, si Pasim cu atentie printre sloiuri de fum si foarte mult fum. gheata si suvoaie de apa; greu pe vremea asta Iti trebuie vointa, nu gluma. Si avem! sa-ti uzi bocancii; din fericire scapam uscati, Pe langa asta multa dragoste pentru munte, un singur obiectiv foto insa e lasat jertfa in oricare ar fi el si oricare ar fi vremea acolo incercarea de a surprinde cat mai fidel sus. Plus intelegere de la cei apropiati, adica trecerea noastra comparativ cu nemurirea familii, iubite ori amante. Plus vreo cateva timpului. zeci de lei de cheltuit la intoarcere pe Pauze scurte pentru a simti maretia detergenti si balsamuri. Ca doar a doua zi ne naturii si in acelasi timp pentru a gasi prize intoarcem la munca si trebuie sa fim in pas cu pentru maini ori picioare condimenteaza si lumea. dau savoare celor cateva zeci de metri de chei. Care lume, a lor sau a noastra? S-a mai trecut pe aici, recent, asa ca ne ghidam pasii dupa ghizii nostri necunoscuti. Nu ar fi o problema, ne e clara directia, insa orice urma e binevenita. Aici ori pe cel mai
22

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Cand planul de acasa nu se potriveste cu cel din... ceata (Iezer Papusa)

Sufletul omului este ca orice buruiana daca nu-i dai apa la timp, se vestejeste, se chirceste si moare, adica-i piere dragostea de viata. Ileana Vulpescu

O frunza ruginita pe care o pala de vant neasteptata a desprins-o de pe ramul unui copac, cadea supusa spre pamant, dar pana jos se rasucea, se agata de fiecare crenguta familiara, de fiecare ciot. Zadarnic insa. Caderea ce ii fusese menita trebuia s-o duca pana la capat, intr-o singuratate absoluta. Sunt lucruri in viata in care totul depinde doar de noi, doar de alegerile, deciziile noastre si nu este nimeni in jur care sa aiba puterea sa ne ajute. Ma plimbam prin orasul scaldat intr-o lumina atat de vie incat ai fi jurat ca e primavara. Doar ca frunzele mureau, nu inmugureau. Pale de vant bezmetice le purtau haotic pe asfaltul uscat. Pasii mei ridicau in aer frunzele de pe trotuar. Trecusera nenumarate weekenduri de cand mergeam pe munte fara intrerupere. Desi eram fara serviciu, dar cu venituri (e o chestie si cu salariile astea compensatorii!), aveam eu regretele mele ca nu puteam exploata timpul liber in ture pe munte cum imi doream, deoarece nu aveam cu cine sa merg in afara weekendurilor, restul prietenilor si cunoscutilor pasionati de munte fiind ocupati in timpul saptamanii. Rumegam in gand planuri pentru weekendul ce se apropia, vantul imi adia usor prin fata, racorindu-ma, soarele imi incalzea fata cand, deodata, imi suna telefonul. Parca si uitasem cum e sa te sune cineva! Era Alin, un prieten din Craiova. Si eu eram tot in capitala Olteniei. Ma sunase sa ma intrebe daca am vreun plan de weekend. Afland ca nu am, mi-a zis ca el se gandea la muntii Iezer-Papusa.. Ah, Iezerul! Acel munte pe care il visasem de 7 ani, de cand pusesem pentru prima data piciorul cu adevarat pe munte si pe ale carui creste am ajuns intr-un final, prin toamna lui 2008, insa cu sufletul atat de inchis incat nimic nu reusise sa-mi patrunda in

pustiul din interior. Mai incercasem sa-l vad in februarie 2009, dar atunci vremea nefavorabila si un viscol ce sta sa izbucneasca m-au determinat sa fac cale intoarsa imediat ce am ajuns la refugiul Iezer. Nu aveam chef sa ma prinda vremea rea pe un munte cu care inca nu ma imprietenisem. Asa ca acum simteam eu ca trebuie sa fie momentul prielnic pentru cunoasterea acestui masiv. Si totusi, cred ca mi-a tinut minte imbufnarea cu care i-am calcat prima data potecile, fara un zambet, fara o privire prin care sa demonstrez ca sunt acolo si nu in lumi bizare din gandurile mele si probabil ca de aceea m-a urecheat putin. De fapt, nici macar asta nu cred ca e. Pur si simplu ne-am facut-o cu mana noastra! Daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca a fost mai degraba indurator cu noi, luand in calcul lungul sir de greseli pe care le-am tot facut, din clipa in care am plecat de acasa si pana in momentul in care, cu o mare intarziere, am luat decizia cea mai inteleapta, aceea de a ne intoarce pe propriile noastre urme. Dar sa le luam pe rand. Am raspuns afirmativ si entuziast. Alin s-a ocupat de toate detaliile. El a vorbit cu un amic pripasit prin Mioveni, Niki, sa mergem cu el cu masina. Urma sa ne intalnim toti in gara din Pitesti. Tot Alin a vorbit si cu cabanierul de la Cuca, sa fim siguri ca va fi vineri seara acolo, ca intentionam sa abordam muntele pe acea parte. Eram deja patru persoane (Alin, Niki, eu si Cristina), asa ca ne mai trebuia a cincea, sa ocupam in intregime locurile in masina. Cinci persoane era numarul perfect de mers pe munte, in conditii de iarna. Caci fiind aproape mijlocul lui noiembrie, banuiam ca e posibil sa fie zapada pe acolo, pe sus. Am sunat adunarea on-line si destul de repede a aparut si a cincea persoana, Elena.
23

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun incaltat cum eram eu obisnuit, in ei, lasand Planul nostru era sa plecam de vineri bocancii linistiti sa ramana singuri langa usa, seara din Pitesti, unde urma sa ne intalnim cu in asteptarea intoarcerii mele. Am banuit ca totii si sa mergem cu masina pana la cabana deja pentru mine tura primeste un mare semn Voina, iar de acolo sa urcam la lumina de intrebare. Chiar daca erau incaltari frontalelor pana la cabana Cuca si sa rezistente, cu membrana impermeabila si talpa innoptam acolo, iar dimineata sa pornim spre aderenta, erau totusi de vara, deloc potrivite varful Papusa si apoi sa strabatem toata pentru zapada si banuiam ca e destula pe creasta pana la refugiul Iezer, unde sus. Dar nu mai aveam ce face. Trenul deja intentionam sa dormim. plecase. Nu-mi venea sa cred ca am putut face In convorbirile telefonice purtate asa ceva! ulterior de Alin cu cabanierul de la Cuca, L-am sunat pe Niki sa-l intrebam daca acesta a dat de inteles ca are diverse probleme are vreo pereche de bocanci in plus, el a zis ca si ca nu poate veni de vineri seara la cabana are unii, dar sunt vechi, sunt de vara, usori si (mai ales ca auzise ca nu stam decat o putin cam rupti, dar mai ales mari pentru mine noapte), dar a zis ca va veni si el in gara, in marimea 45. Pitesti, la ora hotarata de noi pentru a ne M-am gandit ca voi merge cat se poate intalni, adica 19 si ne va lasa cheia de la in bocancii mei scurti (pantofi sport) si voi cabana. A ramas stabilit asa. atasa pe ei si parazapezile si numai in caz extrem voi folosi si bocancii adusi de el. Oricum, urma sa iau ambele perechi la mine, Vineri 13 nov. 2009 Craiova Pitesti una in rucsac si cealalta in picioare. (tren); Pitesti cab. Voina (masina); cab. Ne-am adunat in Pitesti, ne-am intalnit Voina Cab. Cuca (marcaj banda albastra, si cu cabanierul si acesta avea inima indoita sa o ora) A venit si ora plecarii, am saltat ne dea cheia de la cabana, urmand sa i-o rucsacul in spate, m-am incaltat, mi-am luat lasam intr-un loc mentionat de el, asa ca ne-a ramas bun de la cei de acasa si am pornit la convins intr-un final sa luam doar cheia de la drum spre una din acele ture care nu urma a fi pod, de la priciuri adica, contra sumei de 5 nici pe departe precum o planuisem noi. Dar lei/persoana. Iar noi am fost de acord, fara sa cred ca tocmai lucrurile neprevazute i-au dat o stim despre ce e vorba. savoare deosebita, in prezent fiind pentru Am pornit prin noapte catre cabana mine una din acele ture speciale, puternic Voina. Am mers pana in Campulung iar la ancorate in amintire. iesirea din acest oras, spre Rucar Brasov, Pe Alin l-am luat din drum cu taxiul si am facut stanga spre satul Leresti si cabana am ajuns in gara, am urcat in tren si acesta a Voina (sunt indicatoare). Incepand din Leresti pornit la drum. Fiind Sageata albastra, am si pana la Voina drumul este destul de prost, cautat un loc propice pentru rucsacuri, prilej plin de gropi, iar in acea perioada si de cu care Alin s-a minunat de volumul mare al noroaie si curgeri de pietre. Unele denivelari bagajului meu (desi nu era greu, era facut in ale drumului erau demne de toata lauda. graba, nearanjat) si m-a intrebat daca am si La cabana Voina ne-am intalnit cu un bocancii in rucsac. Eu n-am inteles ce vrea sa grup de cunoscuti care venisera si ei acolo, zica, cum sa-i am in rucsac, nu vede ca-i am dar campasera cu cortul in fata cabanei avand in picioare?!... dar cand ma uit la incaltarile alte planuri. mele, inlemnesc! Asa obisnuit eram ca in Am parcat masina, ne-am echipat, am ultima vreme sa ma incalt in niste bocanci ridicat rucsacul in spate si am pornit scurti de la Garmont, de vara (din aceea tip voiniceste la drum in jur de ora 23, sfasiind pantof sport, de trekking, unii i-ar numi intunericul cu frontalele noastre pentru a zari adidasi), pentru ca imi erau foarte comozi drumul. Era pustiu si liniste, asta daca faceam pentru peregrinarile mele prin oras, iar acum, abstractie de zgomotul raului ce cobora grabit cand am plecat la drum, din graba m-am
24

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun si vijelios pe langa noi. Fusesera in vara niste parte, care ne inconjura din toate partile, dar viituri pe acolo, care rupsesera drumul ce urca nu vedeam decat cateva contururi vagi. Era o spre Cuca, in multe locuri facandu-l de noapte neagra si sunete misterioase, nerecunoscut ca si drum. A trebuit sa trecem indescifrabile se auzeau din cand in cand prin peste sau prin apa de multe ori, pentru ca o vajaitul suvoaielor de apa. In fata noastra a parte din suvoaiele raului isi faurisera calea pe rasarit din bezna cremoasa o mogaldeata unde fusese odata drumul. Iar toate paraiele neagra, masiva, diforma care ulterior s-a care se aruncau dinspre stanga, din padurea dovedit a fi o constructie din lemn, un fel de intunecoasa spre noi, trebuiau trecute cu grija casuta, un grajd sau o stana, nu ne-am putut sa nu ne udam. Ma mira contrastul intre apa dumiri. O vedeam pe bucati, atat cat puteau sa limpede care venea de pe versantii din stanga lumineze frontalele. Pentru a ne da seama si torentul vijelios si mai tulbure al raului. Era cum arata in intregime, a trebuit sa o un talc si in acest lucru, ca in toate cele. recompunem in minte din tot ce am putut zari, Vietile noastre sunt ca aceste paraie care se pe rand, in raza fascicolelor de lumina. Aici ivarsa in acelasi rau si merg in el, spre orice fel am asteptat pe Niki si Alin care erau mai in de rai se afla la capatul cascadei. Iar raul urma pentru ca se oprisera sa se schimbe. Se curgea atat de hotarat incat parea ca nici nu-i imbracasera prea gros. Desi stiam ca drumul pasa daca vreunul din paraiele ce curg in el e dureaza ceva mai mult de un ceas, avand in tulbure sau limpede, sau daca seaca. La fel si vedere ca am mers destul de repede, dupa viata isi continua drumul ei spre inainte, iar pe aproximativ o ora am zarit in fata luminite. cei morti ii lasa in urma, la un metru in Era cabana. Dar de unde luminite? Ne-am pamant. Un rau nu se opreste din curgerea sa lamurit cand am ajuns. pentru ca un strop de apa s-a tulburat. Apa Era pentru a doua oara cand veneam curge inainte si fie limpezeste acel strop, fie il croit sa raman si peste noapte in acest masiv face sa dispara. Dar ce te faci daca esti un si aveam sa intalnesc acelasi tip de pseudostrop de roua, limpede, ce cazi de pe frunza turisti alaturi de care stii din start ca somnul unei salcii in vartejul unui rau tulbure? Dar iti va fi compromis. Sper ca nu e o lumea?! cum este ea acum? E un rau caractersitica pentru acest masiv. Prima data limpede, sau unul tulbure? Eu cred ca lumea se intamplase la refugiul Iezer, in urma cu un de azi este un rau tulbure, dar in care se reped an. Aici, la Cuca, am gasit un grup mixt de 7mereu paraiase limpezi ca lacrima. Iar cum 8 tineri, beti turta, galagiosi, cu sticle de votca raul e tulbure doar la suprafata (pentru ca de 1 litru in jurul lor si nu numai. Si ca o viata, in esenta ei, este limpede, este pura), eu dovada ca nu haina il face pe om, desi erau cred ca mergem in directia cea buna. Pana echipati cat de cat, au fost de o nesimtire cand... crunta. Am descoperit si ca ne era inutila Ne croiam drumul spre visele noastre cheia pe care o primisem, deoarece ei ghidati mai mult de bucata de cer care se sparsesera lacatul de la pod pentru a intra ghicea printre coroanele brazilor in locul lasat inauntru si ocupasera deja locurile de dormit gol intre copaci de prezenta drumului, aceea cat de cat decente. fiind poteca noastra instelata pe care o Iar cand am intrat si noi in pod, la asaurmam. Imi placea mult sa ascult bocancii zisele priciuri, am inteles imediat ce mare cum scrasneau in pietrisul drumului, la fiecare greseala am facut ca am acceptat cheia de pas. Acest sunet imi amintea ca sunt departe aici, in loc sa o luam pe cea de jos, de la de oras si ca ma indrept spre locuri de o camerele din cabana, platind suma aferenta tainica frumusete si spre aventuri pe care abia cazarii in cabana, adica 15 lei. Pe langa faptul asteptam sa le traiesc, sa mi le insusesc. Eram ca ii aveam pe cap pe acei turisti foarte avid de tot ceea ce era nou si ma astepta in zgomotosi si nesimtiti (radeau, spuneau fata. Iar in jur totul era tainic, invaluit intr-un bancuri, zbierau, vomitau pe scarile cabanei), val mistic de basm, de poveste. Intuiam conditiile din pod erau sub orice critica; Lipsa padurea masiva, aproape ca si fiecare copac in spatiului datorita depozitarii a tot felul
25

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

de materiale de constructie si de prostii (era si un corp de biblioteca acolo!), incat abia am gasit un loc sa dormim si noi, in conditii mai extreme si mai mizere decat la un refugiu sau intr-o stana. Si mai si platisem pentru asta, iar cabanierul ne convinsese chiar sa alegem aceasta varianta, cu toate ca stia unde ne trimite! Mirosul de mucegai si praful ne inconjura din toate partile. Era frig si o umiditate excesiva. Eu n-am avut inspiratia sa agat rucsacul in vreun cui asa ca mi-a intrat in el un soricel, peste noapte, lasandu-mi ca amintire o gaura de toata frumusetea, in partea laterala a rucsacului. Iar eu eram mandru de acel rucsac ca il aveam de 5 ani si nu avea nici cel mai mic semn de uzura sau defect, desi il folosisem cat se poate de intens. Sambata 14 nov. 2009 Cabana Cuca Saua Gradisteanu (banda albastra) - Vf. Papusa Muntele Batrana sub vf. Piscanu retur Mt. Batrana (banda rosie) Plaiul lui Patru Cabana Voina (tringhi rosu), in total 15 ore Nu prea ne-am odihnit in acea seara, asa ca dimineata a venit mai mult ca o salvare de chinul de a incerca sa dormim in acele conditii, decat ca o spaima a somnului. Pe geam am vazut ca interiorul cabanei arata bine, insa podul momentan este de nefolosit.

Din momentul in care ne-am trezit, a inceput o serie de decizii pe care, acum, nu prea reusesc sa le inteleg. Probabil faptul ca in jur nu era nici urma de zapada m-a facut sa cred ca pe munte e inca vara. In primul rand, seara luasem decizia de a ne trezi la o anumita ora, fara a sti cat dureaza traseul pe care intentionam sa-l parcurgem a doua zi. Desi am avut la noi cartea cu masivul Iezer din colectia Muntii Nostrii, din diverse motive nu am verificat in ea cat dureaza traseul (unii nu stiau ca avem cartea, altii au uitat, eu nu m-am gandit fiind prea stresat de conditiile de dormit). Apoi, am plecat la ora 9:30 in traseu, in conditiile in care dupa ora 17 deja trebuiau aprinse frontalele. Indicatoarele nu au facut decat sa ne bage si mai mult in ceata. Un indicator de la cabana ne anunta ca avem de mers 7-8 ore pana la refugiul Iezer, iar peste 50 de metri, un alt indicator ne anunta acelasi traseu dar cu o ora diferenta ca timp de parcurgere. Cert este ca traseul nostru avea sa dureze, dupa estimarile noastre, cel putin 8 ore. Si abia atunci am realizat ca am plecat prea tarziu! In aproximativ 7 ore jumate urma sa se faca bezna. Nu stiam daca sus va fi zapada sau nu, nu stiam cum va fi vremea, lucruri care puteau influenta considerabil timpul de mers. Sustineam ca suntem pregatiti sa mergem si noaptea, ca aveam frontale, dar
26

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

muntele ne-a aratat ca nu eram pregatiti chiar pentru orice, pentru ca, se stie, iarna nu-i ca vara.. Urcusul de la cabana Cuca spre varful Papusa incepe foarte pieptis. A scos sufletul din noi. Prima ora a fost epuizanta, tragand rucsacurile dupa noi prin padurea aceea mai batrana decat veacul. In urma noastra se pregateau si cei cu care am impartit podul cabanei sa porneasca in traseu si cum au luato pe urmele noastre, speram din tot sufletul sa nu aiba aceeasi directie, adica spre refugiul Iezer. Nu mai aveam chef de inca o noapte in compania lor. Alin m-a linistit, spunandu-mi ca i-a auzit ca de pe varful Papusa intentionau sa mearga spre cabana Plaiul Foii. Am urcat pe marcaj banda albastra pana in Saua Gradisteanu si acolo am cotit-o spre nord, spre varful Papusa, pe marcajul de creasta banda rosie pe care ar fi trebuit sa-l urmam pana la Crucea Ateneului sau cel putin pana in saua de dupa vf. Iezerul Mare, de unde urma sa coboram spre refugiul Iezer.Prin padure nu era zapada deloc. Inghetul la sol era destul de slab. Dupa ceva mai mult de o ora de la plecare am iesit din padure. In fata noastra se intindea culmea ce urma se ne conduca spre varful Papusa. Iarba era uscata, arsa de gerul toamnei. Dar nu se vedea zapada. Ma intrebam daca vom gasi zapada sau nu. Atunci Alin mi-a atras atentia sa ma uit in spate si peste cetina brazilor se vedea varful Iezerul Mare, culmea Vacarea si

caldarea lacului Iezer. Am ramas cu gura cascata acolo era iarna! A fost prima data cand am vazut ce ne astepta sus, pe creasta. Cerul era de un albastru spalacit, patat cu nori de diverse forme. Pe creasta se vedeau nori alburii care poposisera in preajma varfurilor mai inalte. Cu fiecare metru pe care il luam in altitudine, creasta se deschidea si mai larg privirilor noastre si pentru o clipa am avut senzatia ca nu ma mai aflu in Romania. Pana aici obosisem serios datorita efortului. Am facut un scurt popas si am mancat un baton de ciocolata. Si ma gandeam ce ma voi face cu incaltarile mele sus, pe creasta.Chiar si de la iesirea din padure, in golul alpin, urcusul isi mentinea gradul pronuntat. Efortul depus era considerabil. La un moment dat poteca nu se mai distingea clar, asa ca mergeam fiecare pe unde ni se parea mai simplu, pana la urmatorul stalp. Marcajele sunt rare si doar pe stalpi, pe aceasta portiune nefiind stanca, doar iarba. In caz de ceata, orientarea poate fi dificila. Am ajuns la o stana, iar in fata noastra se contura urcusul spre Papusa. Am decis sa facem un popas si, pentru confortul nostru psihic, neam asezat cu spatele spre coasta ce urma sa ne urce spre varf si cu fata spre miazazi, de acolo de unde soarele ne imbratisa cu lumina sa, iar valatuci de nori se avantau jucausi spre noi.
27

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Drumuri forestiere taiau pajistile domoale ale muntilor. Eram curios de unde vin si unde duc aceste drumuri, dar am preferat misterul in locul concretului, asa ca nu m-am uitat pe harta sa verific. Vantul sufla din ce in ce mai taios. Asa ca de aici am schimbat windstoper-ul cu geaca, deoarece aveam nevoie si de gluga vantul imi vajaia prea tare prin caciula de polar. Privelistea ce se deschidea ochilor era fantastica! Fiecare doza de efort depusa pana aici, chiar si neplacerile de peste noapte de la cabana, meritau cu prisosinta daca erau rasplatite cu asa incantare pentru ochi si cu asa bucurie pentru spirit. Doamne, ce viu te simti acolo, sus, pe creste inzapezite, privind in departari spre pete cenusii care indica asezari omenesti, locurile unde ceilalti isi petrec ziua fara sa stie ce minunatii se afla atat de aproape de gardul casei lor. Am mai gustat cate ceva si apoi am luat cu asalt coasta varfului. A inceput sa

apara si stratul de omat si cu aceasta ocazie am descoperit cat de incomode sunt niste incaltari cu talpa moale si fara protectie la glezne, pe zapada si teren accidentat. Fiecare pas cerea un efort dublu, fiindca tineam glezna tot timpul incordata, pentru a avea echilibru si a nu aluneca. Am dat de un grup de stanci izolate si am mai facut un popas langa ele. Din acest loc se vedea si o parte din creasta sudica a Pietrei Craiului. Acolo nu era zapada. Dar mare parte din acel munte era acoperita cu nori pufosi. De aici incepea ultima portiune a urcusului pana pe varf. Porniti de la locul de popas, vantul ne-a luat din nou in primire. Inaintarea era destul de greoaie datorita vantului si a zapezii. Nu era mare, cativa centimetri, dar suficienta pentru a ingreuna deplasarea.

28

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Elena deja obosise si, marturisind ca ei nu-i place sa urce, a pornit singura sa ocoleasca varful Papusa pe o curba de nivel ce i s-a parut ei potrivita. Am incercat sa o conving ca nu are de unde sa stie ce o asteapta pe acolo, dar nu a vrut sa asculte si a pornit dupa planurile ei. O vreme am urmat-o si eu, dar vazand ca terenul devine tot mai accidentat, m-am reintors la poteca, fiind mai lejer pe acolo. Vantul continua sa sufle. Imi auzeam respiratia suieranda si inima parca mi se mutase in tample. Urcusul era tot mai solicitant, iar incaltarile mele se comportau din ce in ce mai enervant pe zapada. Oboseam de doua ori mai repede din cauza lor. Privind pentru neatentia mea cand am plecat de acasa. urcusul din fata, ma blagosloveam in gand Cristina era deja mult in fata. Poteca insa nu urca pana pe varf, ci il ocoleste prin stanga. Insa ea a urcat pana sus, pe varf. Dupa ce a vazut directia noastra de mers, a revenit in poteca si era tot in fata mea. De unde avea atat energie, nu stiu. In timp ce urcam spre Papusa, pe partea stanga aveam o priveliste asupra intregii creste pe care urma sa o parcurgem pana in caldarea Iezerului. Varful Rosu si

Iezerul Mare erau mai tot timpul acoperite in ceata, in plan departat. Se vedea si varful Batrana, care avea sa fie locul de cumpana al traseului nostru si de asemenea si Plaiul lui Patru, acel picior de munte ce coboara de sub varful Batrana si care avea sa ne ghideze pasii spre vale, in puterea noptii. Dar noi inca nu stiam asta. Niki s-a abatut si el din traseu, spre stanga, sa o urmareasca pe Elena, ingrijorat fiind de alegerea facuta de ea. Eu am continuat drumul pe poteca marcata, care in aceasta zona era conturata prin stratul de zapada si nu m-am mai abatut pana pe varful Papusa (2391 m), un frumos punct belvedere. Eram insa prea obosit. Cand a inceput coborarea spre Spintecatura Papusii, in traseu a aparut o portiune cu zapada afanata si mare si un prag care trebuia coborat. Cum am estimat eu ca daca voi sari ma voi duce pana la genunchi in zapada, fiind in bocancii scurti am decis sa ocolesc acea zona. Si tot ocolind zapada mare si diverse placi de vant in zapada, am intrat aproape fara voie pe o zona cu inclinatie destul de mare, acoperita cu zapada instabila si pietre, fapt ce a transformat intr-un mic chin coborarea pentru a reveni in poteca, unde am ajuns ferm convins ca ar fi fost mult mai

29

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

simplu daca nu ocoleam acea bucata de zapada afanata si acel prag. In Spintecatura Papusii i-am asteptat si pe Niki si Elena care se vedeau venind. Elena a ajuns foarte obosita dar a tinut mortis sa ne convinga ca alegerea ei a fost mai buna decat de a urca pe varf. A repetat ca nu-i place sa urce, dar i-am reamintit ceea ce stia, anume ca muntele implica in primul rand ascensiune. Ceea ce a facut ea era un lucru iresponsabil, caci nu putea sti ce o poate astepta pe varianta aleasa de ea, de-a dreptul. In primul rand ca na castigat nimic, ca a ajuns odata cu noi in acel loc si apoi, daca ar fi dat de o zona de netrecut, ne-ar fi intarziat pe toti foarte mult pentru a se reintoarce pe unde urcasem noi. Si nu puteam spune ca avem destul timp, din pacate. In plus, putea sa alunece, sa cada, iar noi sa n-o vedem si sa o asteptam mult si bine. Timpul trecea, asa ca am pornit mai departe. Trecusera deja vreo patru ore de cand plecasem de la Cuca, insa Elena, fiind obosita, a facut un popas pentru a-si recapata fortele si a ramas in urma, impreuna cu Niki. Vantul continua sa sufle cu putere. Soarele stralucea si zapada scanteia in fata ochilor nostri. Pe unii versanti zapada se topise aproape de tot si se imbibase cu noroi odata cu topirea ei. Initial mi se paruse ca pe acolo a

curs o avalansa, dar era doar efectul topirii zapezii.

30

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Cand am revenit pe linia crestei, am avut o priveliste neinchipuit de frumoasa spre muntii Fagaras. Elena inca nu se vedea. Ne-am oprit putin, am facut cateva poze, insa nu era un loc bun de stat pe loc, de asteptat. Vantul sufla cu furie si era foarte rece. Daca stateam pe loc ne patrundea frigul. Ma gandeam ca ar fi trebuit sa spuna ca are nevoie de mai mult timp de odihna si astfel ne-am fi oprit si noi. Acolo era adapost. Dar n-a zis nimic, noi am pornit crezand ca suntem cu totii gata si iata, ei inca

nu se vedeau aparand. Asa ca acum ne uitam in directia din care trebuiau sa apara, cu speranta ca se vor ivi cat mai curand. Cand i-am zarit venind, ne-am pus in miscare caci gerul incepea sa fie neindurator. Inaintam destul de greu prin zapada. Talpa incaltarilor fiind moale facea ca piciorul sa se afunde cand doar cu varful, cand doar cu calcaiul; mergeam incordat si deja ma simteam epuizat. Dar macar nu-mi intra zapada.

31

Asta era bine. Alin si Cristina mergeau mereu in fata, faceau urme, iar eu calcam mereu pe urmele lor si astfel treceam mai usor prin zonele cu zapada mai mare si inca nu luasem zapada la galosi. Protejau cat de cat si parazapezile. Priveam in fata si vedeam ca mai avem destul nu ajunsesem nici la jumate. Varful Rosu si Iezerul Mare, urmatoarele puncte forte ale traseului, erau mai tot timpul invaluite in nori. Soarele isi urma drumul sau spre culcare parca mai grabit decat in alte zile. Spre sud admiram lacul Rausor. Cerul era partial acoperit de nori. In departari era o pacla care incetosa privirea, de parca ar fi fost mijlocul verii.. Ne-am intalnit cu un grup de patru tineri care urcasera prin Plaiul lui Patru si se indreptau spre Cuca pe traseul pe care venisem noi. Am schimbat cateva vorbe si am pornit mai departe. Elena si Niki erau mult in urma. Cristina luase ceva avans inainte. Apropiindune de Batrana, distanta intre noi crestea din ce in ce mai mult. Vantul sufla la fel de hotarat. Vizibilitatea pe traseu era buna. Nu erau nori sau ceata iar lumina era destul de puternica, reflectata fiind de zapada. Fiecare pas pe care il faceam ne dezvaluia noi perspective asupra Fagarasului. Pe fata sudica a muntelui Batrana, langa un stalp de marcaj, ne-am oprit sa ii

asteptam si pe Niki si Elena care se vedeau in zare, venind dinspre varful Papusa. Cristina era ceva mai in fata, s-a oprit si ea. In jur, pe toata suprafata zapezii, mii de musculite atat de enervante vara, acum, surprinse de vantul taios si de gerul iernii, isi traiau ultimele clipe. Erau aproape congelate, pe suprafata zapezii. Abia se mai miscau, cat de cat. Vantul le zbura dintr-o parte in alta, iar ele incercau mereu sa se prinda de suprafata zapezii sau, mai rau pentru ele, incercau sa zboare prin acea vijelie. Ma fascina puterea cu care aceste marunte fiinte se agatau de viata. In fata mea, peisajul se deschidea larg. Pe munte vezi cel mai bine cat de mare este lumea si ce orizonturi largi ti se deschid. Dar era greu sa stai pe loc, caci vantul sufla fara mila si ni se facea frig. Cand ne-au ajuns cei doi, Alin deja tremura asa ca s-a pregatit de plecare. Elena se vedea clar ca este obosita. S-a oprit, s-a asezat jos pe zapada si a scos toata mancarea din rucsac. Zicea ca ii e foame. Dar a mancat doar cinci masline. Trebuia sa fii foarte obosit sa poti sa te asezi pe acel frig direct pe zapada, ma gandesc. Mam ridicat si eu, gata de plecare. Am aruncat o privire spre sud in curand aveam sa nu mai vedem aceste privelisti, ci altele noi. Din acest moment nu am mai facut nici o fotografie. Niciunul din noi. Cand am ajuns in dreptul Cristinei, am observat ca locul ei ales pentru popas era exact deasupra

32

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

intrarii in traseul de pe Plaiul lui Patru, marcat prin cativa stalpi, destul de rari. Ce bine si ce clar se vedea totul, acum! Nici macar nu banuiam noi cat de bine ne vor prinde urmele acestea pe care tocmai le lasasem pe fata acestui munte. A urmat o curba de nivel care ocolea varful Batrana. De aici aveam o priveliste foarte buna asupra traseului. Pe stalpul indicator de la intersectia cu traseul pe Plaiul lui Patru se mentionau inca 3 ore pana pe varful Rosu. De acolo mai dura cel putin o ora pana la Refugiu. Cel putin! Deci mai aveam inca 4 ore? Eram cam in ceata. Era ora 15. Asta insemana ca pana la ora 19 nu ajungeam. Doua ore urmau a fi strabatute pe noapte, exact pe partea ce amai dificila a traseului. Mergeam de 5 ore jumate. Cam asta era! Traseu de 7-8 ore vara inseamna 8-9 ore iarna. Priveam spre locul unde trebuie sa ajungem si imi era clar ca nu avem cum sa facem mai putin de 4 ore. Pe varful Rosu si Iezerul mare in continuare se aflau nelipsitii nori. In acest moment Niki a adus in discutie varianta coborarii pe Plaiul lui Patru. Era deja tarziu, era clar ca ne va prinde noaptea, Elena era obosita iar eu aproape epuizat (le-am si zis asta) datorita incaltarilor si era clar ca nu vom putea avea un ritm mai sustinut sa putem spera ca am putea ajunge mai repede. Alin insa nici nu concepea sa ne intoarcem. Cand

am lasat de inteles ca tind si eu spre coborarea pe acolo, am vazut o mare dezamagire in ochii lui. Isi dorea foarte mult sa ajunga acolo, la refugiu. A zis ceea ce era adevarat, ca plecasem la drum stiind ca ne va prinde noaptea. Asa ca de ce ne speriam acum de noapte? Am spus ca lucrurile s-ar putea complica daca odata cu noaptea vine si ceata, ceea ce ar insemna vizibilitate la cativa metri si in rest un zid negru. Zapada acoperea poteca si marcajele de pe stanci, nu ne puteam orienta dupa astea, iar stalpii erau atat de rari incat era clar ca nu ne-ar fi fost de nici un folos. Am fost acuzat prieteneste ca prea pun mereu raul inainte! Mie mi se parea insa destul de rational sa ma gandesc si la lucrurile neplacute care ar fi putut surveni. Iar cele doua varfuri, aproape toata ziua fusesera acoperite de nori. Deci, era cam previzibil ce se va intampla. Niki era pentru coborarea pe Plai, eu nehotarat, Alin hotarat sa continuam, Cristina tindea si ea spre continuarea traseului, iar parerea Elenei nu o mai stiu, cert este ca am pornit mai departe, de unde deduc ca s-a luat decizia de a continua. Stiam ca Varful Rosu si Iezerul Mare sunt mai greu de trecut si ma ingrijora gandul ca va trebui sa le trecem pe intuneric, fara a putea vedea variantele cele mai potrivite. Iar cu caciula aia de nori pe cap, nu pareau deloc tentante.

33

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun stalp indicator, ici, colea. Daca ar fi fost ceata, orientarea ar fi fost greoaie chiar si ziua prin aceste zone, avand in vedere ca orice urma de poteca era bine camuflata de zapada. Cand am inceput coborarea, am dat de o gramada de stanci dupa care unii din noi sau adapostit pentru niste treburi care nu mai sufereau amanare. Nu stiam ca aceste stanci vor deveni un adevarat punct de reper pentru orientare, cateva ore mai tarziu. Soarele se grabea spre orizont. Dupa coborare, bineinteles ca a urmat o noua urcare. Am simtit ca nu mai pot. Stratul de zapada crescuse. Ciudat mi se parea faptul ca nu eram deloc transpirat, nici nu suflam greu, ca dupa un efort sustinut... eram doar epuizat. Ma terminasera acele incaltari! Asa ca am decis sa iau bocancii pe care mi-i adusese Niki. Si aia erau de vara, cu talpa subtire, erau si putin rupti, marimea 45, insa macar tineau glezna mai strans. M-am oprit pe zapada sa ma schimb. Mi-au inghetat mainile Mergeam cu speranta ca poate norii aceia se deschizandu-mi parazapezile. Apoi chin sa vor retrage pana la venirea intunericului si cu schimb incaltarile fara sa ud ciorapii. Vantul gandul ca daca se va suiera pe deasupra. In locul acela era ceva mai intampla sa nu mai avem vizibilitate, adapost. Elena s-a oprit sa ma astepte, sa nu ne vom putea intoarce totusi pe urmele raman singur, ultimul. Era un bun prilej si noastre si sa coboram pe Plai, dar asta pentru ea sa-si traga sufletul. Dupa ce am insemna ore bune de efort in plus. Dar, in terminat operatiunea de echipare, am pornit fine, decizia era luata. Eram hotarat ca la voiniceste la drum. Parea mult mai usor. Dar primul fulg, daca ar fi aparut, sa ne intoarcem n-a durat decat cateva minute. Apoi sfarseala pentru a nu risca sa ni se acopere urmele. Dar aceea fizica m-a ajuns din urma, iar. Am mai prognozele nu zisesera nimic de ninsoare. infulecat o ciocolata. Apa imi inghetase pe Pe langa oboseala vecina cu epuizarea, furtun, nu ma mai puteam alimenta. Trebuia m-a coplesit o apasare surda, venita din golul sa dau jos rucsacul, sa desurubez punga de pe care-l simteam cascandu-se in mine; cand, plastic... poveste lunga, nu aveam chef. deodata, am auzit clar rasul cristalin si voios Ceilalti aveau sticlele atasate pe rucsac si apa al Cristinei. A fost ca si cum s-ar fi aprins o incepuse sa inghete. Le-am atras atentia lumina calda in preajma mea. asupra acestui lucru, sa le bage in rucsac si cu Mersul mai departe n-a fost cum se aceasta ocazie am descoperit ca mai aveam astepta Alin. Elena era obosita, iar eu aproape apa foarte putina. epuizat, abia mai mergeam. Dupa curba de Si cu toate astea nu ma puteam opri sa nivel amintita a urmat o coborare. Se vedea in nu admir lucrurile din jur. Si, Doamne, cat de fata noastra traseul ce urma a fi strabatut. frumos era totul! Merita cu prisosinta fiecare Cautam cu privirea variantele cele mai bune chin. Dar ce chin? Nu era nici un chin. Doar de a ajunge de la un stalp indicator la altul. pentru asta plecasem de acasa. Am trecut noi Niste momai ratacite pe varfuri indicau si prin lucruri mai rele. Se stie doar ca urcusul directia de mers. pe munte nu este deloc usor. Injuri de mama Soarele se pregatea de culcare. Zapada focului de minim zece ori pe zi, din tot atatea lucea metalic. In fata noastra se intindeau adevarate poieni alpine, inzapezite. Si cate un
34

motive. Dar simti ca traiesti. Ca esti viu. Ca te zbati pentru fiecare clipa pentru a nu pierde nimic din savoarea ei. Simti ca injuri ceva ce iti face placere, mai mult ca sa ai ce zice si nu ceva care cu adevarat te dezgusta. Poate la fel cum injuri uneori o bautura ca buna mai e!. Nu reuseam sa-mi recapat puterile cu nici un chip. Simteam un fel de epizare, ca si cum as ramane fara energie si nu neaparat o oboseala fizica. Fiind o zona unde creasta este mai larga si mai domoala, fiecare a mers pe unde a crezut de cuviinta spre urmatorul stalp de marcaj, reper sigur al drumului nostru pe acel munte. Dupa o vreme am vazut ca Elena a ramas iar in urma. Alin era in fata. Nu mai avea acel mers grabit si hotarat. Nu mai era mult si intunericul urma sa ne cucereasca definitiv. Desi era in fata, il simteam ingrijorat. Se vedea pana si din pozitia trupului, din felul cum facea fiecare pas. Situatia nu era chiar atat de dramatica, totusi. Insa exista posibilitatea ratacirii prin intuneric si nu toti cinci aveam echipamentul necesar camparii in conditii de bivuac, peste noapte, in creasta. Cort nu aveam, ca venisem chititi pe refugiu. Si se vedea clar ca el si Cristina ar fi putut merge mai repede. Dar eram un grup format din cinci, nu din doi. Vedeam ca nu mai puteam raspunde cu aceeasi viteza de deplasare. Atunci mi-a venit o idee pe care, poate chiar din fericire, nu a respectat-o nimeni. Am venit cu propunerea ca cei care pot sa mearga mai repede, sa se duca in fata. Poate reusesc sa treaca de cele doua varfuri cat mai e inca lumina si se mai zareste ceva, iar noi, din

urma, adica eu si Elena, ne-am putea descurca si pe intuneric daca avem urme pe care sa le urmam. Nu ningea si nici nu erau sanse de ninsoare, iar zapada era tasata si nu exista nici un risc ca urmele sa fie spulberate de vreun eventual viscol. Vantul continua sa bata cu indarjire, dar nu transporta zapada. Initial ma gandisem ca eu sunt singurul care are asupra lui echipament necesar pentru a face fata unei eventuale nopti petrecute in creasta. Pe de alta parte insa, eram epuizat si niciodata nu poti sti ce se intampla, asa ca recunosc ca ideea mea a fost una nesabuita. In plus, in urma ar fi ramas si Elena, caci si ea mergea incet, iar ea tremurase putin si in pod la refugiu, dar pe creasta. Eu ma gandeam sa mearga Alin si Cristina in fata, sa treaca de cele doua varfuri si sa ne lase si noua urme, iar din urma sa venim noi trei, eu Niki si Elena. Cand ajungea la refugiu, daca mai avea vlaga in el, Alin putea sa vina sa ne intampine si sa preia bagajul Elenei. Dar astea erau planuri intelepte pentru o noapte de vara sau pentru o noapte senina de iarna, dar nu pentru ceea ce avea sa urmeze. Acum nu mai conta ca spusesem eu, ca va fi dificil daca odata cu intunericul se va lasa si ceata. Acum vedeam cu totii cum sta treaba, ca asa va fi. Si ca totul sa fie perfect, pentru prima data in aceasta zi, norii care se ingramadisera toata ziua pe cele doua varfuri au inceput sa coboare spre noi. Iar ziua se pregatea sa predea stafeta noptii.
35

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun Intunericul inghitea treptat lumina vreun punct de reper de baza dupa care sa ne slaba a dupa-amiezii de iarna. Muntii ghidam apoi si pe intuneric. Speram ca vom intunecati apareau mohorati alaturi de creste gasi o solutie si ca cei din spate ne vor putea pe care mai era soare. Umbre si lumini se ajunge dupa urme. Dar zapada in ultima fugareau fara incetare peste piscuri. Vederea vreme fusese din ce in ce mai inghetata, iar lor imi dadea fiori de frig. O bucata de cer urmele din ce in ce mai sterse. Cautam o sa pe albastru si taios sta boltita deasupra noastra. care o stiam, dar n-am gasit-o. De acum era Si aerul era parca altul, acum. Dedesubt, vaile certitudine. In maxim 15 minute urma sa se umpleau de umbre. Inserarea atarna aprindem frontalele, iar vizibilitatea era deja friguroasa deasupra. Se-ntuneca devreme si sub 20 de metri. Atunci, de comun acord, piscurile indepartate pe care mai scanteia simultan si fara vreun sfat in prealabil, am palid zapada parura deodata foarte aproape. decis impreuna cu Alin sa ne intoarcem. Totul Curand capatara relief toate incretiturile si a venit spontan: m-am uitat la el si am vazut scobiturile muntelui. Umbrele se indesau in ca toata vointa lui de a ajunge cu orice chip la vai. Pe creste intarziau lumini palide care refugiu pierise. Acum era clar ca e un risc pluteau rosietice peste zapezi. Brazii isi aratau mare sa mai continuam. Privirea mea insinua siluetele negre, ingramaditi pe vai si pe hotararea deja luata, aceea de a ne intoarce. El picioarele de munte care porneau din vale si m-a intrebat: ce facem, ne intoarcem? Si ajungeau golase, pana la noi. Piscurile asta a fost tot. Decizia era deja luata, dar devenisera stravezii si pareau insingurate. destul de tarziu. Oricum, daca n-am fi ajuns Cand s-a lasat norul peste noi, ne-a pana aici, pot spune ca am fi pierdut cateva gasit imprastiati pe creasta. Eu cu Alin si privelisti de neegalat. Trebuia sa ne intoarcem Cristina eram in fata, Elena si Niki undeva in pe propriile noastre urme pana sub varful spate. Veneau dupa urmele noastre. Alin Batrana,unde facusem popasul de regrupare si privea ingrijorat inainte, la fel si eu. Era clar sa coboram de acolo pe Plaiul lui Patru pana ca nu vom mai vedea nimic, odata cu venirea la masina. O vaga urma de speranta mai era in noptii. Razele soarelui la apus, creau lumini ochii lui Alin, cand privea inapoi, ca poate se fantasmagorice prin perdeaua densa de nori. vor ridica norii, dar acest lucru nu s-a mai Un joc de lumini ca acela, mai rar. Lumina intamplat in acea seara. Inainte nu mai puteam apusului a imbracat muntii Fagaras in haine merge pentru ca nu mai vedeam nimic, nu mai pe care nu le pot descrie. Spun cu siguranta aveam niciun punct de reper si nici nu stiam insa ca astfel de lucruri le vezi doar de cateva daca am mai putea nimeri varianta de ori in viata. Si am rupt cateva clipe din grijile coborare spre refugiu, presupunand ca am fi noastre referitoare la traseu si la orientare si putut trece de cele doua varfuri. Cand am am privit fascinati acel spectacol care se ajuns acasa am aflat ca cei pe care ii lasasem deschidea in fata noastra. Si era numai pentru la Voina, in aceeasi zi au incercat o noi, la ora aceea nu mai era nimeni pe creasta ascensiune in sens invers, dinpre refugiul Iezerului. Am vazut incantarea pe chipurile Iezer spre varful Papusa, adica spre noi, dar ncelor de langa mine, scaldate in lumini calde au putut trece de varful Rosu datorita ghetii. si vii, reflectate din zapada Fagarasului si am Pe intuneric, bezna si vizibilitate zero, fara intuit ca aceeasi expresie se regaseste si pe puncte de reper, gheata pe pante pronuntate chipul meu. era tot ceea ce ne-ar mai fi lipsit. Cand am decis sa ne ocupam din nou Intorsi din drum, faceam galagie prin numai de traseu, nu prea mai aveam de ce ceata si viscol ca nu cumva cei doi din urma anume sa tinem seama. Nu se mai vedea mare sa fi pierdut urmele si sa treaca pe langa noi. lucru, norii erau din ce in ce mai densi, iar Pana aici avusesem prezenta de spirit sa punctele de reper lipseau cu desavarsire. Am scrijelesc zapada tare, in care talpa bocancului mers cu insistenta si hotarare mai in fata, cu nu se imprima, cu betele telescopice pentru o graba, sperand ca la lumina plapanda a mai buna vizualizare, dar in zadar. In jocul de crepusculului sa mai prindem in raza vizuala lumini al crepusculului si prin ceata densa
36

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun abia daca mai puteam zari ceva. I-am intalnit linistit. Stiam ca de acum va fi doar o si pe cei doi. Elena era foarte obosita si cand a chestiune de orientare, bazandu-ne pe repere auzit ca vrem sa ne intoarcem nici n-a vrut sa cunoscute urmele noastre. Le-am pierdut de auda de asa ceva. Habar nu avea ce ne cateva ori. Nu se mai zareau. Ne desfasuram asteapta in fata, dar stia un lucru: inainte, in evantai si le cautam. Le gaseam. Alteori ni oficial mai era o ora jumate sau doua de mers, se parea doar ca le-am gasit, eram inselati de inapoi mai erau vreo 6 ore, poate si mai bine. cutele zapezii. Am gasit si locul unde ma Eu le-am zis ca putem ramane la stana din schimbasem eu, l-am recunoscut dupa urme. plai si ca nu e nevoie sa coboram pana la Doamne, imi parea ca facusem mai mult, masini in noapte aaceea. acum, la intoarcere, decat la dus! Odata cu lasarea cetii si a noptii, Uneori puteam zari, spre dreapta, vantul s-a intetit. Am avut ceva dispute legate luminile localitatilor. Si atata liniste si de decizia de intoarcere cu Elena si, vazand ca incredere imi dadeau acele luminite! Ma momentan la ea nu prima ratiunea, ci doar ghidam sigur dupa ele. Puteam ghici unde e oboseala din trup, n-am mai stat sa-i dau prea un picior de munte sau o vale. Erau pentru multe detalii. Am explicat motivele pentru mine cum stelele erau pentru Columb. Si toate care era mai bine asa: coborand, puteam acele lumini reprezentau viata din jur... ajunge sub plafonul de nori si sa avem o probabil o camera calda in care cineva isi traia vizibilitate mai buna, caci in jurul nostru erau sau isi uita visele sale; sau doar isi odihnea nori, nu ceata si apoi aveam urmele care ne trupul ostenit. Sau poate... cine stie? ghidau sigur pana sub Batrana, iar pe Plaiul In dreapta noastra, intre noi si lui Patru am fi dat de urmele celor 4 tineri luminite, se deschidea un hau fara fund, o care urcasera in acea zi si cu care ne gaura neagra. Era cu siguranta o vale a intalnisem pe creasta. In plus, in fata, in loc muntelui. Urmatorul picior de munte avea sa de acele doua ore estimate de traseu, puteam fie Plaiul lui Patru. N-aveam cum sa-l ratam, petrece mult mai multe, toata noaptea sau, urmele ne duceau la sigur.. cine stie, poate chiar vesnicia, avand in vedere Cand norii se mai subtiau si luminile ca nu vedeam nimic si nu aveam nici un punct deveneau mai clare, muntii de abia se de reper in acel cazan de smoala. desluseau. In schimb le ghiceam masivitatea Aveam mult de mers inapoi. Am in intunericul plumburiu. Atarnau greoi de aprins frontalele. Era bezna totala. Coborand, poalele norilor care acopereau cerul. Iar am ajuns, cum banuiam, sub plafonul de nori. noaptea le invaluia pe toate intr-o atmosfera Viscolul s-a intetit. Dar nu ningea. Eram deja rece si linistita.

37

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

A urmat urcarea spre Varful Batrana. Scurt mai paruse la coborare! Ne-am afundat si mai mult in stratul de nori, urcand, asa ca vizibilitatea era redusa la minim. Puncte de reper in jur, niciunul. Daca nu erau urmele noastre... Eram deja de peste 7 ore jumate in traseu. O vreme facusem cu randul la cautarea urmelor pentru intoarcere, lasam unii pe altii si din neatentie le pierdeam. De aici am ramas doar eu in fruntea plutonului, orbecaind adus de spate sa zaresc urmele in lumina plapanda frontalei. O coincidenta ciudata a facut sa nu stam bine nici la categoria iluminat: nu aveam nici o frontala cu fascicol luminos puternic. Eu o pierdusem pe a mea recent si pe vremea aceea aveam una chinezeasca. Niki uitase sa-i schimbe bateriile si a lui nu lumina nici cat sa-l pozitionezi in spatiu sa nu te lovesti de el. Dar si chinezismele si-au facut datoria. Urmatorul punct de reper, un adevarat Mecca al nostru, erau stancile dupa care unii isi facusera nevoile cand veneam. Erau aceleasi ganduri referitoare la ele si acum, legate de nevoi urgente si, in plus, ele anuntau sfarsitul ascensiunii obositoare. Mult a mai durat! Vantul sufla fara oprire. Chiar daca eram unul langa altul trebuia sa zbieram sa ne auzim. Vizibilitatea era de maxim 2 3 metri si asta numai in raza frontalei Am gasit si stancile. Popasul a fost scurt, exact cat au durat nevoile. Prea frig. Era asa o senzatie ciudata. In jurul nostru, in afara fasciculelor de lumina, era doar un perete negru, atunci cand nu se mai zareau nici luminitele. Parca eram intr-o pestera unde lumina zilei nu a ajuns, inca, niciodata.

Am intrat pe curba de nivel care ocolea varful Batrana si abia aici s-a dumirit exact si Elena unde suntem. Dar ceata era atata de densa incat nu vedeam la mai mult de 3 4 metri. In rest, bezna totala. Punct de reper pentru orientare urmele noastre. Am gasit urmele unde a poposit Cristina si am stiut ca trebuie sa cautam in jos intrarea in traseul de pe Plaiul lui Patru. Ne-am separat iar si ne-am intins pe fata muntelui. Ne indepartam in lant. O persoana a ramas la urmele noastre si apoi am coborat cu totii. Cand lumina de la frontala celui de la urme abia se mai zarea, mai postam pe unul cu frontala pentru reper si restul plecam mai departe. Nu-l mai vedeam pe primul, dar il vedeam pe al doilea. Daca nu gaseam nimic, macar stiam unde sa ne intoarcem. Ca pe ceata, bezna si viscolul acela, cine stie cum ne mai gaseam, sau daca mai nimeream macar urmele noastre. La o distanta mai mare de 10 pasi cu greu ne mai puteam auzi. Eu am fost ultimul, cel mai jos. Elena in urma mea. Speram sa gasesc stalpii de marcaj pe care ii vazusem ziua sau cel putin urmele celor 4 tineri cu care ne-am intalnit pe zi si care urcasera pe aici. Banuiam ca sub mine se afla piciorul muntelui, nu vreun hau. Parca-l si zaream, parca nu! Elena mi-a strigat sa sting frontala. Initial n-am inteles de ce. Ea imi explica, dar nu auzeam. Totusi, am stins frontala. Si dintro data, o senzatie stranie de singuratate. Si bezna in jur. Ce fiori m-au trecut pe spinare! Minteam mea zgaltaita imi spunea ca poate veni orice, de oriunde... nu vad, nu aud. Abia atunci am inteles cat de reconfortanta si cata liniste si incredere ofera lumina. Mi-am
38

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun revenit si m-am concentrat pe ceea ce ma putea, s-ar teleporta direct in cada cu apa interesa. Atunci am inteles ce vroia sa spuna fierbinte. Elena. Cu lumina stinsa, fara reflexia din Ce ti-e si cu dorintele omului! Cand ceata a luminii care ma orbea, am putut sa are parte de ceea ce si-a dorit, parca ar fi fost ghicesc mai bine ceea ce se contura in jur. Am mai bine in alta parte. Acum, nu cred ca zarit vag luminite in departare, conturul vreunul din noi regreta locul unde se afla. muntilor indepartati si, sub mine, parca se Dimpotriva. De asta plecasem de acasa. Nu a vedea plaiul. Dar, cel mai important, am vazut fost cum planuisem noi, dar categoric a fost la cativa metri de mine stalpul de marcaj cu mai interesant. Daca ni s-ar fi spus atunci ca triunghiul rosu, adica traseul care ne trebuia ar fi suficient sa batem din palme pentru a ne pentru coborare. Asta era! teleporta acasa, ma intreb cati din noi ar fi I-am strigat pe toti si ne-am strans in facut gestul respectiv? Banuiesc ca niciunul. jurul acelui stalp, ca indienii in jurul focului Am pornit mai departe. La lumina cand invocau vreun zeu pagan.. Apoi cineva a frontalelor si fara ceata ne orientam mult mai gasit urmele celor 4 tineri cu care ne usor. Tot coboram si coboram, timpul trecea intalnisem si am pornit la vale pe ele. Vantul si stana nu mai aparea. Era planuit un popas sufla taios. Setea era din ce in ce mai mare, mai lung acolo. Sa ne odihnim, sa ne refacem. am uitat sa mentionez asta. Am baut toata apa Era chiar la intrarea in padure. Apoi urma sa pe care o aveam eu in rucsac, din neatentie am coboram si prin padure, sa ajungem la masina mai si varsat un sfert din ea. La setea pe care si sa mergem in Mioveni, la Niki, sa dormim o aveam cu totii, cate cuvinte de lauda n-oi fi acolo si sa plecam a doua zi, duminica, fiecare strans eu in cont, atunci, spuse asa, in gand! spre casa lui. Probabil cu referire la tot neamul meu cu Intr-un final apoteotic a aparut si stramosi cu tot, de la maimuta incoace. stana. Eram sfarsiti! Am intrat inauntru si am Fata ma ardea de la viscol. Buzele mi ramas suprinsi de cat de curata si bine se uscasera. Si am auzit-o pe Cristina amenajata era. Avea priciuri pentru multe marturisind ca s-a razgandit nu-si mai persoane. Era mult mai bine decat in podul de doreste sa prinda viscol pe munte. la Cuca. Dar era frig. Am dat rucsacul jos si Am incercat sa mestecam si cuburile am mancat ceva mai satios. Elena s-a intins de gheata din sticlele lor atasate pe rucsac, dar imediat, cum a nimerit si a adormit probabil n-a fost prea interesant. Sa mancam zapada inainte sa puna capul jos. S-a intins si Niki si inca nu ne interesa. Si oricum, cu cat a adormit si el. coboram, cu atat stratul de nea se subtia si se Am stat vreo 20 de minute acolo, pregatea sa-si ia ramas bun de la noi. Curand poate si mai bine. Dar frigul ne-a invins. am ajuns sub plafonul de nori si am vazut... Poate am mai fi stat, am fi scos sacii si am fi stele. Ba chiar si stele cazatoare! Se pare ca dormit putin, apoi am fi pornit la drum, dar norii erau ingramaditi doar deasupra crestei. eram sfarsiti de sete. Si nu aveam idee de In rest... parea senin. Umbrele masivilor vreun izvor prin jur. Scuipam praf, de sete. munti se ghiceau in departari cu cusma de Asa ca ne-am mobilizat si am pornit. nori aferenta. Cand am intrat in padure, lucrurile au Pe plai orientarea a fost mai simpla. capatat alta perspectiva. Peisajul nu mai era Mergeam din stalp in stalp. Acum vedeam larg, deschis, ci sufocant, coplesitor, restrans. mai bine ca nu mai era ceata. S-a terminat si Nu era luna si prin cetina deasa a coniferelor zapada. Cativa metri de urcare ce se proliferau nu trecea nici strop de lumina. Era... ciudat! in fata ne-a determinat la un nou popas. Elena, Nu m-as fi simtit deloc in largul meu, singur, pe un ton glumet, spunea ca nu intelege ce pe acolo. Mergeam mereu in fata, cautand cu cauta acum aici, ca la ora asta ar fi stat raza frontalei urmatorul marcaj frumusel acasa in patul ei, la caldura... cu Stiam ca vom da de un loc unde o sticlele de apa prin jur, nu sa sufere aici de cadere masiva de copaci a incurcat serios sete, de frig, de oboseala. Spunea ca daca ar
39

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

treaba cu marcajele, care se pierd. Se pierd la modul ca nu le mai gasesti. Si asa a fost. Nu le-am mai gasit. Iar prin hatisul din jur, se conturau mai multe poteci. Of, ce ciuda imi era ca, ultima data cand trecusem pe aci, in urma cu un an, nu am dat atentie suficienta cautarilor de atunci, sa-mi amintesc cum am regasit marcajul. Ne-am sfatuit, ne-am contrazis, ne-am separat si am mers eu cu Alin o vreme pe diverse poteci conturate... nimic. Tot cam in urma cu un an, pierdusera pe aici poteca si Alin cu Niki. Ei n-au mai gasit marcajul, asa ca au coborat de-a dreptul pana au vazut drumul de pe valea Batrana. Numai ca a fost asa abrupt, incat n-ar prea vrea sa repete figura si acum, pe noapte. Leam aratat printre brazi niste luminite. Le-am zis ca acolo trebuie sa ajungem. Si ca trebuie sa pornim intr-o directie, ca nu avem cum sa ramanem pe loc. Am ales o poteca ce se contura prin hatis chiar spre acea luminita. Am vazut pe jos balega de animale domestice si m-am gandit ca e de bine. Poteca asta duce undeva. Apoi s-a intersectat cu alte poteci. Si am tot mers, trecand de pe o poteca pe alta, urmandu-mi intuitia si cautand din priviri la orice intersectie poteca ce continea cat mai multe urme si, dupa vreo 10 minute, ne-am trezit din nou pe poteca marcata. Asta dupa ce pierdusem peste 20 de minute balaurind prin acele hatisuri, cautand-o in zadar.

Imi amintesc si acum senzatia de satisfactie si bucurie pe care am avut-o, primul fiind, cand am anuntat ca vad iar un marcaj. Ah, ce bine era! Ma simteam bine, ma simteam aventurier, ma simteam implinit halaudind asa, in cautarea propriei mele persoane, dar, mai presus de toate, ma simteam tanar. Caci sunt inca tanar. Si vreau sa profit din plin de acest minunat dar al vietii tineretea. Odata trecuta, dusa a fost pentru totdeauna Frunzele copacilor ruginesc, palesc, mor si apoi cad. Dar frunzele intotdeauna au sa inmugureasca din nou. Tineretea noastra, insa, nu se va mai intoarce niciodata. Zvacnirile de bucurie ce se zbat in noi la douazeci de ani incep, treptat, sa se leneveasca. Madularele slabesc, simturile se atrofiaza, parul albeste. Unii numesc asta (intr-un mod eronat, evident), maturitate. In realitate insa, decadem mereu pana cand ajungem niste marionete bantuite de amintirea pasiunilor de care prea rau ne-am agatat si a ispitelor carora nu am avut curajul sa ne supunem. N-oi fi eu un intelept, dar macar atata stiu: lumea este reala, nu este o fantasma; sufletul omului este invelit de trup, nu de vant. Cine crede altfel, se inseala. Si argumente am destule: trupul femeii e cald, zapada e rece, florile au miros, focul
40

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

incalzeste, stanca e aspra si dura, pasarile canta, iar moartea... moartea nu exista. Toate aceste lucruri pe care unii le pot considera efemere, reprezinta de fapt savoarea vietii, o adevarata incantare si bucurie a simturilor. Iar senzatiile pe care le am hoinarind pe munti nu le pot compara cu nimic altceva. Sunt unice. Mai schimband o vorba, o opinie, mereu atenti la marcaj, am ajuns intr-un final si la intersectia cu drumul spre Cuca. Ultimii cativa zeci de metri pana la drum reprezinta o portiune destul de abrupta a traseului. Pana la masina, susurul raului ne-a amplificat senzatia de sete. De mult n-am mai suferit atat din cauza lipsei de apa. Mersesem si mult, de aceea eram asa deshidratati. Am ajuns la masina dupa 15 ore de mers. Pe drum era destul de greu sa tinem ochii deschisi. Cristina a zis ca niciodata, intorcandu-se acasa, nu si-a dorit sa ajunga mai repede, ca acum. Drumul rau nu permitea sa se mearga repede, iar noi sufeream de sete. Abia dupa iesirea din Campulung am oprit la o benzinarie care era deschisa. Am luat-o cu asalt si am cumparat numai sticle de lichide nonalcoolice (apa plata, minerala, ceai, suc,

etc.). Initial am fost reticenti, pentru ca sticlele erau prea reci in vitrine. Si eram satui de rece. Dar eu am descoperit un raft cu cateva sticle de apa plata expuse, ceai si sucuri si am banuiala ca le-am luat pe toate. Am ajuns la casa fiecare cu cate 2 3 sticle mari in brate. Nu imi amintesc sa mai fi cumparat altceva. Am ajuns si la Niki. Ne-am lafait cu mancare si cu cate o balaceala sub jetul de apa calda al dusului. Am mai schimbat cateva cuvinte, iar apoi somnul a venit ca o binecuvantare. Duminica 14 nov. 2009 Despre aceasta zi n-am prea multe de zis. Ne-am trezit tarziu, am mai socializat in acel apartament, apoi Niki ne-a dus spre gara Pitesti, seara, cand norocul a facut sa avem trenuri si spre Craiova si spre capitala, la aceeasi ora. Asa ca ne-am luat ramas bun unii de la altii, pana data viitoare. Niki s-a intors in Mioveni, eu cu Alin am plecat spre Craiova, iar Elena cu Cristina spre Bucuresti. Fiecare pe drumuri diferite, dar cu amintiri comune atat de placute.
41

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun Ca o incheiere, trag cateva concluzii. decat de o singura zi odata si ca asta e Niciodata nu se pleaca intr-un traseu intotdeauna ziua in care esti. Va fi azi toata fara a avea o idee informativa cam cat dureaza ziua pana in noapte si maine va fi azi din nou. parcurgerea acelui traseu. Asta e lucrul cel mai important pe care l-am Iarna se pleaca cat mai devreme in invatat pana acum. traseele lungi. Tanar fiind (unii ar zice ca si Bateriile frontalei trebuie verificate nesocotit), am crezut mereu intr-o lume care acasa, nu in traseu. nu exista si, crezand in ea, o cream. Inexistent Bocancii trebuie sa-i ai in picioare, nu e doar ceva ce nu putem dori cu suficienta acasa, dupa usa. tarie. Si cate nebunii am putut sa fac, in Sa te intorci din drum nu este o numele acestei idei! Si pe cate drumuri care infrangere, ci doar o alta cale. nu duceau nicaieri m-am incapatanat sa Iarna, mai ales noaptea, poti intra continui sa merg! Iar toate astea, daca sunt foarte usor in vizibilitate zero. Sa te gandesti luate in parte, fiecare nebunie si fiecare drum si la ce ai face in acest caz nu inseamna ocolit, pot fi socotite pierdere de timp, opera pesimism. unei minti necugetate, dar, luate impreuna, ele Cand pleci la drum cu un grup, nu alcatuiesc de fapt o linie dreapta, neabatuta, trebuie sa apreciezi situatiile numai in functie care stie ca numai drumurile ocolite te fac sa de tine. inaintezi pe acest pamant bolovanos. Acesta a Scurtaturile sunt periculoase si mai fost si drumul meu. Altfel n-as fi stiut sa obositoare decat traseul marcat. merg. In refugii sau stane, rucsacurile se tin Si tot asa, ceea ce am povestit aici a agatate deasupra pamantului, nu pe jos. reprezentat drumul nostru pe crestele acestui Miscarea in natura inseamna sanatate. minunat munte. Si probabil ca n-am fi stiut sa Viata e minunata, oricand. Trebuie facem sa fie mai bine decat a fost. doar sa invatam sa gustam savoarea fiecari Mirosul iernii purtat de vanturi reci si clipe. taioase incepe iar sa imi infierbante narile. Oricum s-ar incheia povestile vietii Visez sa prind un rasarit de soare in sclipirea noastre, ar fi bine daca s-ar putea sa ne fie zapezii aproape de adevaratul meu miracol. bine si placut. Stiu deja ca nu te poti bucura

42

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Alex Sandrin

Dobrogea Sarica si Piatra Rosie

Anul 2009, ziua 29 ale lunii a 11-a Obiectiv: Vizitarea imprejurimilor satelor Telitei si a Niculitelului urcand pe Muntele Sarica si Muntele Piatra Rosie. Traseu: S-a pornit de la drumul national DN 22E, ce duce catre Tulcea, de la indicatorul rutier cu directia catre satul Telita. Am urcat pe muntele Sarica, continuand pe Valea Telitei si finalizand cu Muntele Piatra Rosie, iar de aici am coborat in satul Niculitel. Nu exista marcaj turistic, orientarea s-a facut pe harta si la fata locului. Intrucat in aceasta zona padurile sunt foarte dese traseul nu este recomandat pe timp de vara. Participanti: Andrei Raftopol si Alex (alex_sandrin) Nu conteaza inaltimea ci conteaza istetimea se spunea odata intr-o reclama teve. Asa ar vrea sa spuna si ai nostri munti batrani, garboviti de atata vreme trecuta si cazuti in fata tineretii altor falnici munti. Dar daca nu ai batrani atunci ar trebui sa iti cumperi; asa cum si un vin e mai bun pe cat e mai vechi, asa e si cu ai nostri munti din Dobrogea. Taine multe ei ascund. Au avut timp sa adune destule. Munti uitati de vreme dar prin sfaturile sale despre ale lui frumoase locuri inca placut ne surprinde si in aceste zile. Sunt muntii ce rad cand noi pentru ei, cei mici ca furnicile, incercam peste el umbra sa facem si sa-l laudam ca inca mai stim sa-i apreciem. Sunt muntii ce plang cand alte furnici rup bucati din el si se hranesc cu ale lui fructe in numele intregului musuroi pentru dezvoltarea armonioasa a intregii colonii. Macinul nu inseamna doar triunghi rosu, banda albastra, galbena sau orice alta culoare. E mai mult decit atat. Am pornit cu sfarsit de toamna calda la drum trecand cu bacul din Galati la ora matinala impreuna cu Andrei, un bun cunoscator al frumusetilor meleagurilor dobrogene si doritor de a mi le impartasi mie; iar prin mine si eu voua. De altfel Andrei m-a ajutat si cu fotografiile, ca aparatului meu i-a cedat placa de baza si la banii ce mi s-au cerut pentru reparatie (ce hoti!) prefer sa mai pun ceva si sa imi iau altul nou.

43

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Alex Sandrin O lectie interesanta predata la fata Ajungem sa privim de sus locului pe bac se rezuma la faptul ca de vrei imprejurimile ce ne ies in calea ochilor; ceata sa stai in fata din coate ar trebui sa iti faci lasata in vai creeaza o atmosfera de poveste. loc. Aveam de ales, sa mergem cu maxi taxi si Continuam putin prin padure dupa sa platim 10 lei de persoana si sa ajungem mai care iesim intr-un nou gol. Orientarea se face tarziu decit ne-am propus sa intram in traseu usor acum toamna si pe langa avem parte de ori puteam aborda fiecare masina in parte de alte peisaje de basm ce ne apar in zare. pe bac pana ne accepta cineva sa ne duca la destinatie. Rezultatele au fost de partea noastra dupa numai 3 incercari. Ba chiar respectivul domn apreciind modul nostru de a ne petrece timpul liber nici macar bani nu a dorit sa ne ia. Trecem pe linga Niculitel si coboram la indicatorul rutier ce ne indica drumul la dreapta catre Telita. Mergem 500 de metri pe drum pietruit pana ce acesta face la stanga inspre sat iar noi continuam pe un drum de pamint inca vreo 10 minute dupa care o rupem de-a dreptul prin padure luand ca reper stancile golase a muntelui Sarica. Chiar daca vremea inca este prielnica, timpul trece in asteptarea iernii cu zapada iar copacii au aproape in mare parte frunzele scuturate, culoarea predominanta acum fiind griul.

Mergem de-a lungul crestei muntelui Sarica si ajungem pe varful acestuia avand inaltimea maxima de 293 metri, de aproape 9 ori mai mic decit cel mai inalt varf din tara noastra. Asta nu insemna ca frumusetile locurilor, indiferent de zona, sunt direct proportionale cu inaltimea muntilor. Aici facem putina orientare la fata locului stabilind cam cum ar trebui sa mergem sa iesim pe muntele Piatra Rosie, sa coboram
44

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Alex Sandrin

de acolo in Niculitel. Prin urmare o buna parte din drum va fi numai prin padure. Pentru inceput ne orientam de-a lungul terenului arabil semanat cu grau ce deja e incoltit. Coboram pana ajungem in dreptul unui drum ce intretaie lanul de grau si se continua in padure pe care il vom urma. Orientarea este mai dificila, padurea este deasa chiar foarte deasa si cu liane, pe timp de vara e greu sa treci pe aici. De altfel am pierdut linia de creasta si am facut un ocol important tinand numai drumul forestier iesind la marginea satului Telita in dreptul unor stupi. Oricum ocolul nu a fost in zadar, mai mult timp de mers, mai multe locuri de vazut. Din dreptul stupilor continuam agale coborirea si ajungem in Valea Telitei la drumul forestier ce leaga satul Telita de satul Valea Teilor. Tinem drumul prin padure trecind pe linga copacii plin de visc (planta parazita) ce asteapta negustorii sa il rupa si sal vanda prin piata. Tot hoinarind prin padure la 70 de metri pe partea stanga a drumului dupa ce trecem paraul Telitei gasim un bordei sapat in pamant, un loc foarte interesant ascuns de ochii lumii; putini se perinda prin aceasta zona, poate doar vanatorii

Revenim si continuam drumul inca o ora si pe partea stanga dam peste o cariera de piatra de mult uitata de vreme. Probabil ca din piatra de la aceasta cariera a fost pietruit acest drum pe care ne plimbam noi acum. Dupa cateva minute pe partea dreapta gasim un izvor amenajat dar si acesta uitat de anii ce au trecut.
45

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Alex Sandrin Telitei care din ce in ce mai mult tot cotea la stinga. Vom iesi in jumatate de ora in Pasul Dervent, la drumul asfaltat de tip romanesc plin de gropi si de petice ce leaga satul Niculitel de satul Valea Teilor pe care il vom urma pana in dreptul releului si vom intra din nou prin padure pe drum forestier tinand linia de creasta. Intre timp ceata de dimineata incepe din nou sa isi faca aparitia, usor usor se lasa din ce in ce mai racoare. Partea de final a traseului ne aduce pe muntele Piatra Rosie ce nu are mai mult de 286 de metri inaltime. A reprezentat cea mai spectaculoasa zona intalnita de-a lungul traseului parcurs. M-a dus cu gandul la creasta Pietrei Craiului dar totodata si la Custura Saratii din Fagaras. Zona deosebit de interesanta ce ne trage de urechi si ne aduce aminte ca odata de ani multi uitati si trecuti, acesti munti au avut si peste 3000 de metri inaltime.

De la acest izvor Andrei propune sa mergem din nou pe de-a dreptul prin padure pe partea dreapta a drumului nostru din Valea

Punem punct la final de drumetie. Seara se lasa si ceata ne acopera sufletele. Coboram in Niculitel si asteptam autobuzul
46

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Alex Sandrin de ora 18.00 sa ne duca spre trecere bac catre locuri. Mai are destule secrete de impartasit, Galati. urmeaza sa mai descoperim din ele.

Desi dimineata credeam ca tura este compromisa din cauza cetii se pare ca nu a fost asa. Ceata nu s-a ridicat de fapt toata ziua din zonele joase, iar noi am avut o placuta surpriza sa gasim soare sus, un peisaj tip "mare de nori", ca pe muntii inalti, deosebit de spectaculos la doar 300 metri altitudineDar cum spuneam frumusetea locurilor intalnite nu este direct proportionala cu altitudinea muntilor. Gasesti locuri interesante si la inaltimi mai mici. Acesti munti ai Dobrogei uitati de vreme inca ne mai surprind cu a lui frumoase
47

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Dincolo de nori in Buila-Vanturarita

Daca s-a hotarat undeva sa iau contact cu muntii inca din copilarie sau a fost doar o decizie intamplatoare a spiritului meu, n-am de unde sa stiu. N-am inteles multi ani de ce primele incursiuni in satul bunicilor mei din Podisul Mehedinti, in care n-am vazut muntii decat de departe (uneori atat de departe!) au sapat crevase atat de adanci in ganduri si suflet si nici nu stiu daca vreodata voi putea sa inteleg. Nu aveam habar ca atingerea pietrelor golase sau acoperite de smocuri de iarba din scurtele incursiuni prin jurul satului bunicilor mei, vor fi doar inceputul unei devastatoare iubiri. Atunci nu am stiut. Atatia ani in care dorul de a ajunge sus pe alte cai, langa poteci umblate de capre negre si langa flori de colt sau adieri de branduse au facut ca dragostea de munte sa cresca din ce in ce, insidios si devastator. Si intr-o zi am urcat pe munte. Era in vara anului 2000. Si de atunci am tot revenit: in miez de vara - cand sus pe creste pielea este atinsa de razele soarelui iar simturile sunt desmierdate de un vanticel incarcat de miresme; toamna - cand tot muntele este bolnav de atatea culori; primavara - cand printre petice de zapada drumul se umple de ghiocei si branduse si cand auzi copacii cum vibreaza, inmugurin; si iarna - cand crestele muntilor si branele lasa cu greu piatra sa se ghiceasca din atata zapada, iar viscolele aduc cu ele zvon de singuratate din inaltul pustiu al cerului. Iar acum era momentul pentru o noua reintalnire cu un masiv de o frumusete aparte Buila-Vanturarita. Sambata 24 octombrie 2009 Craiova Rm. Valcea (tren) satul Cheia Schitul Pahomie (masina) Curmatura din oale (punct galben) vf. Vanturarita Saua Stevioara (marcaj punct rosu, foarte ster, care in multe locuri se pierde cu desavarsire) Ajungeam pentru a doua oara in anul 2009 in acest masiv. Prima data, la sfarsit de primavara, am fost cu o mana de prieteni doar pe creasta Vanturaritei. Acum insa eram cu rucsacul in spate, cu tot echipamentul de campare in el (cort, sac de dormit, izopren, etc.), pentru ca vroiam sa ne prinda dimineata sus pe munte, departe de orice glas omenesc. Eram in fata garii din Valcea, il asteptam pe fratele meu cu masina sa vina impreuna cu celelate persoane, pentru a intregi grupul. Ii asteptam. Nu m-a deranjat niciodata sa astept. De fiecare data cand trebuia sa astept ceva, undeva, chiar si o persoana care intarzia, ma bucuram de momentele de singuratate petrecute acolo unde eram. Important era sa gasesc ceva pe care sa stau, sa nu obosesc. Si daca as fi stat in picioare, as fi fost observat, nu as fi putut observa in liniste. Odata asezat deveneam un spectator intr-o sala mare, goala. Doar eu si filmul care se derula nestingherit. Toti oamenii aceia care s-au perindat prin jurul meu au facut parte din viata mea pentru o secunda sau un minut sau poate putin mai mult... i-am uitat aproape pe toti, sunt foarte putini de care imi amintesc si acum. Insa atunci ii priveam pe cei care treceau si incercam sa le ghicesc povestile. Uneori prindeam fragmente de conversatii sau schimburi de priviri, vedeam oameni mergand spre treburile lor unul langa celalalt fara sa se atinga, ciocnindu-se din cand in cand parca din greseala. Si de fiecare data imi imaginam o poveste ascunsa de dragoste intre oamenii pe care ii vedeam. O lume plina de povesti de dragoste, o lume care ma astepta cu bratele deschise sa ma arunc in ea ca intr-o mare albastra si Suna telefonul. Au ajuns. Imi spun unde ne intalnim. Si iata-i, toti cinci: fratele meu, sotia lui, Florin, Cristina si Andreea. Iar eu intregesc grupul, inghesuindu-ma inauntru cu bagaj cu tot. Noroc ca era incapatoare. Ne aventuram cu masina pe drumul spre satul Cheia si de acolo pe drumul forestier de vreo 15 km pana la schitul Pahomie, de unde vom porni in traseu. Drumul forestier, care este marcat cu semnul cruce rosie, l-am strabatut fara probleme. Am parcat masina langa schit, am facut un

48

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun adevarat festin din mancarea pe care o aveam eram trecuti de mijlocul toamnei, era o la noi, apoi ne-am aranjat rucsacurile si am caldura neasteptata. Eram surprins de acest pornit la drum. Era putin trecut de ora 11, iar lucru, deoarece in urma cu o saptamana cand am vazut ca pe indicator erau trecute 4 fusesem in Cozia, un masiv vecin al carui varf ore pana in Curmatura din oale, am inceput sa incepusem deja sa-l zarim si acolo gasisem ma intreb daca vom ajunge macar pana in zapada din belsug. Probabil ca fusese si pe saua Stevioara, unde sa putem pune cortul, aici, dar a urmat apoi o saptamana foarte caci pana acolo nu era nici un loc prielnic calduroasa, iar acum numai culoarea frunzelor pentru campare. Niciodata nu facusem mai ne facea sa fim constienti ca nu ne aflam intrmult de 3 ore pana in curmatura, insa o zi veritabila de vara. niciodata nu urcasem cu bagaje grele si Ramasesem mai in urma sa-mi mai voluminoase. Din fericire, timpul de pe aranjez echipamentul si cand am ajuns grupul indicator era unul pesimist, caci si cu bagaje am auzit ceva zarva si rasete multe si n-am in spate nu ne-a luat mai mult de 2 ore si 50 inteles despre ce e vorba. Cand am ajuns, de minute sa ajungem in Curmatura din oale, Cristina continua sa rada, dar, chiar daca am adica in creasta Vanturaritei. Semnul de insistat sa aflu ce s-a intamplat, nu mi-a spus marcaj este punct galben. nimeni. Abia seara cand am descoperit o rana De data aceasta n-am mai intrat pe traseu pe la piciorul ei si am intrebat-o cum a capatat-o, acolo pe unde indica marcajul vechea poteca. am aflat ca atunci radeau toti pentru ca ea Aceasta e nefolosita pe partea aceasta, de reusise performanta sa se impiedice si sa cada pornire in traseu si e o intreaga aventura gramada cu rucsacul peste ea, incat a avut strabaterea junglei de maracinisuri, urzici si nevoie de ajutor sa se poata ridica, nu insa toate buruienile din lume pana cand se ajunge inainte de a se mai linisti cu rasul. pe muchia pe care o urmeaza poteca si care Facand abstractie de sudoarea care se delimiteaza o parcela forestiera defrisata, de scurgea pe noi, traseul era chiar placut. Voia cealalta. buna era la ea acasa, printre noi. Poteca urma sa treaca printre niste arbusti si in desisul lor, in vara, stiam ca se afla mii de insecte mici, albastre si foarte suparatoare, care atacau in roi si intrau prin toate orificiile.

Toamna. Defrisari Noi am ales varianta drumului forestier, care incepe la vreo 100 de metri mai jos de schit si care ne scoate fara probleme pe muchia cu traseul marcat. Iesiti pe acel picior de munte, defrisarile din jur ne-au deschis ochilor un peisaj autentic de toamna. Lumina era inca vie de parca ar fi fost dimineata. Soarele invaluia totul intr-o lumina calda si placuta. Cerul era senin si albastru. Drumul se strecura placut pe sub copaci cu frunzele arse si cald colorate si care ofereau o umbra placuta si destul de cautata de noi, caci desi

Se zareste Cozia Speram ca fiind deja toamna sa fi disparut, dar ele erau tot acolo, ne asteptau. Ca de obicei, prin acea zona am uitat cu totii de greutatile urcusului si am trecut aproape alergand sa scapam de acele roiuri enervante de musculite. Am trecut de zona defrisata si am intrat in padure, nu inainte de a mai arunca o privire spre dreapta, spre frumusetile care se
49

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun deschideau privirii si spre varful Cozia, care urzici care se desfasurau pe anumite zone ale deja incepuse sa se iteasca peste culmile din traseului. Imi amintesc ca pana in acest punct jur. de popas au fost zone cu un urcus atat de Orientarea era relativ usoara, pronuntat, incat fiecare am urcat concentrati marcajele fiind suficiente.Acest masiv este doar asupra fiecarui pas, care venea dupa cel caracterizat in general prin lipsa marcajelor pe anterior cu destula greutate fara a scoate foarte multe din traseele mentionate pe harti. vreun cuvant. Dar de fiecare data cand ne Este unul din cele mai prost marcate masive opream pentru un scurt popas, ne roteam din tara si, din acest motiv, este mai putin privirile prin jur. Iar eu simteam ca, macar umblat. Am inteles ca cei de la Administratia pentru o clipa, apartin acelei paduri, sunt una Parcului National Buila-Vanturarita cu tot ce se afla sub ramurile acelor copaci. intentioneaza sa nu mai reinnoiasca marcajul De sus ningea cu frunze uscate si raze de de pe creasta, pentru o mai buna conservare a soare strapungeam coroanele bolnave ale zonei, cat si datorita faptului ca acest traseu copacilor. Si daca cineva care nu ma intelege este unul dificil, mai ales cu rucsac voluminos de ce revin atat de des in mijlocul muntilor ar in spate. Intentia este de a se organiza fi vazut macar ceea ce vedeam eu atunci, cred drumetii cu ghid in zona. Lipsa marcajelor cat ca ar fi inteles. Eram incantat, ma simteam si faptul ca nu prea este cunoscut, fac ca acest bine, efortul pe care il depuneam ma facea sa masiv sa fie unul foarte linistit si pustiu. Noi, ma simt viu, tanar, puternic... si inca nu stiam de exemplu, in cele doua zile de drumetie pe ca acest munte avea rezervate pentru noi creasta acestui munte, n-am intalnit nici un privelisti pe care nu le mai vazusem vreodata. om. Personal, nu recomand abordarea Dupa ce ne-am adunat putin puterile, traseului de creasta al Vanturaritei fara a fi am pornit mai departe. A aparut si zona cu insotit de cineva care cunoaste traseul si, tot la stana binecunoscuta. fel, nu recomand acest traseu persoanelor care nu sunt obisnuite cat de cat cu catararea pe stanca. Orientarea pe creasta Vanturaritei este destul de dificila si pe lumina si cu atat mai mult lucrurile se complica in caz de vreme nefavorabila. Sunt zone unde poteca si marcajul se pierd definitiv. De asemenea, cei care au rau de inaltime ar putea avea probleme pe unele pasaje. In plus, conditia fizica trebuie sa fie peste medie pentru a putea aborda acest masiv, care este considerat fratele mai mic la Pietrei Craiului. Urcusul a inceput sa devina sustinut. Stana Si asa va fi pana sus. In unele portiuni este Pe ultima portiune a urcusului pana la destul de pietros. Poteca nu este bine definita stana, primavara tarziu si vara sunt lanuri de peste tot, dar marcajele sunt suficiente pentru urzici atat de inalte care ajung si pana la o buna orientare. Incepem sa simtim oboseala barbie. Ferice de cei care trec printre ele in si ne facem planul sa ne odihnim cand vom pantaloni scurti si tricou. Acum, aceste urzici ajunge intr-o poiana unde este si o stana. Dar erau aproape duse, uscate, insa tot s-au mai ne-am inselat in privinta locului unde ar fi gasit cateva care sa ne piste putin, macar atat acea stana, in sensul ca era mai sus decat ne cat sa spunem, cu fata crispata de usturime, ca asteptam noi, asa ca am facut un popas in nu e nimic, fac bine la reumatism. mijlocul padurii. Era o liniste placuta in jur. Dupa un scurt popas si aici, cat sa ne Vantul nici macar nu mai adia. Dar aici, la tragem sufletul, pornim mai departe. La scurta umbra, in padure, era racoare. Toamna avea si vreme dupa ce reintram in padure, trecem pe avantajul ca uscase in mare parte lanurile de langa ceea ce in mod normal ar trebui sa fie
50

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun un izvor. Insa apa aproape ca lipsea cu foarte frumos, in drepata, descoperind privirii desavarsire, mai ramasesera doar cateva urme nostre avide masivul Cozia in toata de namol. Ultima data cand trecusem pe splendoarea lui, precum si crestele indepartate acolo, la sfarsit de mai, am gasit aici un izvor si inzapezite ale Fagarasului. cu susur ingemanat si iarba umeda primprejur. In Curmatura din oale nu sunt Am uitat sa precizez ca in traseul nostru nu indicatoare, insa vom vedea spre stanga exista apa. Apa aveam doar acolo de unde am poteca marcata cu punct rosu care continua plecat, la schitul Pahomie si apoi mai aveam spre creasta Vanturaritei. Intersectia potecilor la 10 minute mai jos de Curmatura Builei. se face cam cu 50 de metri inainte de Cum insa planul nostru era sa innoptam in curmatura propriu zisa si cum de acolo, din Saua Stevioara, caci era greu de crezut ca am cauza copacilor, nu se deschide nici o putea ajunge pe lumina pana in Curmatura priveliste, am intrat direct pe poteca ce ne Builei, a trebuit sa caram dupa noi apa care sa interesa, fara sa mai facem micul ocol pana la ne ajunga si pentru toata ziua, cat si pentru ea. In aceasta poienita, numeroase flori noapte. straluceau si scanteiau sfioase in soarele de Urcand, am iesit intr-o poiana unde toamna, iar eu aveam un simtamant acut ca marcajul poate fi pierdut cu usurinta. Aceasta ele apartin unei alte dimensiuni. Nu neaparat este o poiana larga, care se intinde spre fragile, dar petalele lor catifelate si stanga, in urcare, fata de cum iesim din ascunderea timida sub culori parca imateriale padure. In mijlocul poienii se vede un copac creau o senzatia de atemporalitate, ca si cum mare. Pe acel copac se afla un marcaj, vizibil ar sti ca Muntele e vesnic si va reprezenta doar cand ne apropiem de el. Daca este ceata, mereu o cale spre nemurire. recomand urmarirea marcajelor, care sunt Eram obositi si aveam nevoie de un puse pe copacii ce ocolesc pe marginea popas, dar am zis sa mai mergem 10 minute, dreapta intreaga poiana. Nu este nici o urma sa atingem creasta (tot impadurita) si sa facem de poteca pe aici, deoarece aceasta trece prin un popas acolo pentru ca stiam ca se vad mijlocul poienii, insa pe acolo nefiind copaci foarte frumos muntii Capatanii, printre cetina sau stanci inalte si vizibile s-a ales marcarea brazilor. Cand am ajuns in acel loc, ne-am pe aceasta parte, pe copaci. Ideea este ca asezat la popas si am mai infulecat cate ceva aceasta poiana trebuie urmata pe lungimea ei, de prin rucsac, adica niste macaroane cu in stanga, in sensul de urcare. branza, biscuiti pe care ii asortam cu stafide si cu mere, lapte cu melcisori, niste pulpe la gratar... un adevarat festin. Am baut si ceva apa minerala, caci aveam o sticla si din aceasta deoarece mi se pare foarte satioasa si racoritoare. Si apoi am pornit mai departe, caci pe majoritatea celor din grup ii luase frigul, desi eu ramasesm in continuare in tricou. Cozia si Fagarasul Traseul este relativ usor de urmarit o buna Si abia dupa ce urcam de ne ies ochii, parte din traseu, apoi se pierde aproape cu mai ales pe soare, cam doua treimi din aceasta desavarsire. Stiam ca traseul oficial urca in poiana, vom vedea pe dreapta reintrarea partea stanga, pe langa un perete stancos, insa traseului in padure. Este marcaj pe copac si urma sa coboare la acelasi nivel la care eram mai sunt cateva marcaje si pe stanci, care fac noi acum, ceva mai in fata, caci creasta foarte relativ usor de gasit aceasta intrare. Apoi accidentata nu permite conturarea unei poteci traseul continua prin padure, fara mari peste tot. Si cum stiam ca aceasta bucata din dificultati, pe o poteca foarte vizibila si usor traseul oficial este solicitanta si cum noi de urmarit, pana in Curmatura din oale. aveam bagajul greu, am decis ca nu mai are Inainte de a ajunge, privelistea se deschide
51

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun rost sa mergem pe acolo pentru ca oricum nu aveam ceva privelisti in plus datorita padurii, doar efort in plus si am continuat traseul pe curba de nivel, printre brazi, exact pe sub peretele de stanca ce delimita creasta, pe und emai fusesem in luna mai. Pe aici nu este poteca, asa ca ne-am strecurat cum am putut printre brazii nu foarte desi, avand grija sa nu coboram foarte mult si sa pastram cam aceeasi distanta fata de peretele de stanca, pentru a putea gasi poteca cand va cobora din nou, din creasta. In jur au inceput sa apara si cateva petice de zapada. Datorita toamnei, multe ace din ramurile brazilor se pregateau sa cada. Si cand ne mai strecuram printre aceste ramuri si le loveam, imediat eram ninsi cu sute de ace care intrau peste tot prin haine, pana la piele, devenind destul de iritante. Am ajuns din nou la poteca marcata, gasind locul in care cobora pe un mic horn din creasta pana la nivelul nostru. Am urmat mai departe marcajele rare, pana intr-un loc cand traseul urma sa faca stanga printre jnepenis, spre zona stancoasa a crestei. Tin sa precizez ca din acest loc si pana in saua Steviaoara, peste 80% din traseu se desfasoare numai prin sau pe sub jnepenis. Si cu bagajul nostru voluminos, a fost o bucurie! De multe ori bagajul se agata in ramurile jnepenilor si era nevoie de o alta persoana care sa ne descalceasca. Am cautat intrarea in jnepenis si cand am descoperit-o, aproape ca ne-am ingrozit. Era asa de mica cararea printre snepenis! Si in panta. Am urcat mai mult pe branci, pentru a putea sa ne strecuram prin acel hatis. Si mai gaseam si namol, pe jos. Cararea este destul de greu de gasit, caci nu exista nimic care sa indice zona. Poteca nu este vizibila si nici marcaje nu sunt. Dar este singura spartura in jnepenis prin care se poate trece, spre stanga, spre creasta. Dupa ce am iesit din jnepenis am dat de o zona stancoasa unde ne-au fost testate din plin abilitatile de cataratori. Marcajele apar sporadic pe stanci, dar sunt suficiente pentru a indica traseul de urmat. Vantul urca pana la noi din vai adanci si mainile gaseau cu greu crapaturi in care sa se sprijine. Muntii Capatanii se vedeau in toata splendoarea lor.

Muntii Capatanii La un moment dat, poteca trece printrun fel de poarta, sau arcada. De fapt, o stanca imensa, intr-un trecut destul de indepartat, s-a desprins din creasta si s-a prabusti peste locul pe unde azi trece poteca noastra. Stanca prabusita este imensa. Peste ea, desupra, a crescut o padure intreaga de jnepeni. Trecerea pe sub aceasta stanca, insa, am facut-o in pas vioi, caci felul cum s-a erodat stanca in punctele unde se sprijina peste poteca nu ne crea deloc senzatia de siguranta. Un horn sapat in stanca se deschide in peretele din fata noastra. Noi facem stanga, poteca fiind marginita de pereti stancosi de ambele parti, iar in fata noastra se termina intr-o padure de jneapan. De aici, poteca coteste dreapta pe o brana scurta, de vreo 10 metri, dar care cere o atentie sporita pentru a fi trecuta. Pe partea stanga, pe sensul de mers, sunt jnepeni care, daca ai bagaj voluminos, tind sa te impinga spre marginea potecii. Inaltimea e de vreo 7 pana la 10 metri, dar deschiderea larga catre vaile din partea nordica a masivului creeaza senzatia de hau si, implicit, de teama. Dupa acest pasaj, pana pe varful Vanturarita, traseul se desfasoara numai printre jnepeni. Parca si acum simt in palme coaja aspra a jnepenilor, imbinata ici-colea cu punctulete lipicioase si puternic aromate, de rasina. Vantul infasura muntele, in vreme ce noi ne strecuram, cu chiu cu vai, printre jnepenis.
52

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Inzapezitii Fagarasi Poteca merge clar, dar nu este cateva capre negre. Se vedea si drumul dintre suficient de larga. Cu bagaj greu si schiturile Patrunsa si Pahomie, pe care a doua voluminos, ca noi, strabaterea acestei portiuni zi urma sa ne intoarcem la masina. este mai anevoioasa. Cand ne opream sa ne Pe acest traseu se afla o cruce in mai tragem putin sufletul, admiram peste memoria a patru tineri, cu varste sub 20 de acele jnepenilor, minunatele privelisti dinspre ani, care in anul 1998 au murit toti loviti de est, unde se vedeau foarte clar masivul Cozia, un fulger. precum si inzapezitii Fagarasi. Si iata ca dupa lupte seculare cu Am continuat drumul pe poteca pret jnepenii si urcusuri care scosesera sufletul din de cateva injuraturi scapate printre dinti si am noi, mai ales datorita bagajului, am scapat si ajuns la a doua portiune dificila a traseului, cu de portiunea dificila si am intrat in linie 5 minute inainte de varf. E vorba de un prag dreapta spre Saua Stevioara, unde urma sa de stanca, cu o inclinatie destul de pronuntata, dormim. Nici nu ne mai gandeam sa cu o lungime mai mare de 10 metri, care continuam pana in Curmatura Builei, chiar trebuie catarat. Am escaladat portiunea pana daca acolo era un refugiu. Eram destul de sus, cu rucsacul in spate, apoi am fixat o obositi. bucata de cordelina de trunchiul unui jneapan care se afla chiar la capatul final al acestui pasaj, si am ridicat cu ea rucsacurile celorlalti, apoi i-am ajutat impreuna cu fratele meu, sa urce, folosindu-se si de cordelina. Cand am ajuns pe varf, soarele deja incepuse coborarea spre partea cealalta de pamant. Am stat cateva minute pe varf si apoi am plecat mai departe. Coborarea de pe varf este, iar la fel, ceva mai abrupta, dar destul de scurta, apoi traseul urmeaza o serie de urcari si Saua Stevioara coborari, de multe ori chiar printre jnepeni. Poteca poate fi urmarita, desi marcajele sunt foarte sterse, pe unele portiuni lipsind cu desavarsire. Pe vaile de sub noi am vazut
53

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun Am instalat corturile, pozitionate cu iesirea catre indepartatul Fagaras. Era un loc foarte frumos de campat. Semana cu un cuib in varf de munte. Dupa lasarea intunericului, daca faceam cativa pasi de la corturi admiram luminile localitatilor de la sud de masiv. Neam strans toti la mine in cort si ne-am infruptat din mancarurile noastre acolo, povestind. Afara, intunericul ne coplesise. Diverse situatii ne-au adus zambetul pe buze, prin faptul ca unii dintre noi se speriau din diverse motive, nejustificate. Oricum, acest munte este asociat cu multe legende si povesti despre fenomene si situatii inexplicabile, de la voci auzite in noapte fara sa se vada cineva pe langa corturi si pana la altele care tind sa treaca in zona fantasticului sau ezotericului. Cert este ca aceasta zona are o puternica incarcatura spirituala, fiind si doua schituri cu canoane destul de stricte in preajma si este o zona prin care inca se mai mentioneaza prezenta pustnicilor. Chiar si eu am intalnit unul, undeva pe drumul forestier spre Cantonul Cheia, prin 2004. Sunt persoane ciudate, dar interesante in acelasi timp. Nimeni nu stie exact pe unde au salasul, sau din ce traiesc, pentru ca ei evita pe cat posibil contactul cu oamenii si chiar de se intalnesc din intamplare, nu scot nici un cuvant. Nu stiu in prezent cati pustnici mai sunt in zona, nici nu stiu sigur daca mai e vreunul. Dupa masa si povestile de rigoare, fiecare s-a retras spre cortul lui. Am adormit tarziu, in noapte, dupa miezul noptii. Inainte de asta, am iesit putin afara si o senzatie stranie m-a cuprins cand am vazut ce ceata deasa era in jurul nostru. Nu vedeam nimic in jur, decat iarba la 2-3 metri, unde lumina frontala. In rest, bezna. Sfios si cu furnicaturi prin piele, m-am retras in cort. N-am inteles cum pot unii oameni sa mearga singuri, pe munte. Cum reusesc sa se simta in siguranta, fara sa aiba langa ei un om de incredere, sau macar o persoana cu care sa schimbe cateva cuvinte si sa-si alunge uratul. Cata nevoie am de lumina, pentru a exista intreg! M-am bagat in sac dar somnul tot nu ma lua. Mi se intampla uneori sa adorm, iar gandurile sa-mi ramana treze, cutreierand locuri nestiute, afland frumuseti nebanuite si descoperind ceea ce mie abia peste ani de zile imi va fi dat sa stiu. Dar cateodata, prin nu stiu ce miracol, imaginile isi fac aparitia in fata ochilor mei, se pierd in ore lungi din noapte si mai rar, raman in amintire sub forma viselor, a fragmentelor pe care dimineata ma chinui sa mi le aduc aminte si sa le unesc, fara a sti ce inseamna cu adevarat. Si atunci, in ceasurile noptii se pierde orice bariera, se redescopera vechile dorinte si vise. Iar eu ca persoana nu exist. Eu dorm, uitat undeva intrun pat, sau intr-un cort oarecare, iar EU, sufletul acestei persoane prinsa in panza somnului, scap de rautatea ce ma inconjoara, scap de temeri, de frica, de lume. Orice e posibil, absolut orice in aceasta lume a viselor. Dar, ca in orice vraja, exista si un opozant: rasaritul atat de crud si rece. Duminica: Saua Stevioara Curmatura Buile (punct rosu)i Schit Patrunsa (punct galben) Schit Pahomie (drum forestier) Pe cat de greu mi-a fost sa adorm seara, pe atat de greu mi-a fost sa ma trezesc dimineata. Cum insa nu aveam incotro m-am scos din sac. Am infulecat ceva in graba, am strans bagajul si cortul si am ridicat rucsacul in spate. Pale de nori si ceata treceau valurivaluri, peste noi. Inca nu vazusem in ce dimineata vrajita ne trezisem. Cand am pornit la drum, s-a stabilizat si plafonul de nori, sub noi si abia atunci am vazut. Toata zona de sud, tot ceea ce cu o zi in urma cuprinsesem cu vederea, acum era doar o mare valurita si alba. Totul se afla sub nori, iar noi, deasupra.

Saua Stevioara, dimineata

54

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

In fata se deschidea masivul Buila, iar dinspre nord veneau nori ce pareau ca se izbesc de varfuri precum valurile inspumate ale unei mari agitate.

fiind ceva cu adevarat necesar, nu doar un moft. Dincolo de saua Stevioara incepe masivul Buila. Spre deosebire de Vanturarita, acesta este mult mai accesibil, insa este la fel de prost marcat. Regula de baza este sa se urmeze linia crestei. In rest, poteca nu este tot timpul vizibila, iar pe tot muntele nu stiu daca se gasesc 10 marcaje. Noi stiam destul de bine pe unde sa mergem, iar vizibilitatea era excelenta.

Fascinati, am cazut cu totii de acord ca lucrurile s-au potrivit atat de bine si ca n-am dormit la refugiul din curmatura care, probabil ca acum se afla chiar in nori, in ceata. Daca am fi fost acolo, am fi pierdut aceasta splendoare. Niciodata nu am mai intalnit o mare de nori atat de intinsa. Am vorbit la telefon acasa, in Craiova si mi s-a confirmat ca este noros, mohorat. Si in Bucuresti era la fel. Tot sudul Romaniei se afla sub acel plafon de nori, cu o priveliste mohorata, iar noi eram deasupra lor si un soare vesel si zglobiu ne insotea tot drumul. Lumina era reflectata in albul norilor si era de-a dreptul orbitoare, ochelarii de soare

Privind in spate, vedeam norii care ocolisera masivul Vanturarita cum se avantau spre noi, dorind probabil sa ne incercuiasca din toate partile. Cuvintele imi sunt inutile in incercarea mea de a descrie exact cum arata peisajul si
55

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun mai ales ce trezea in noi. In fiecare lucruri Cand am facut un popas, aveam diferite, banuiesc. Dar zambetul de pe chip impresia ca nu suntem pe munte, ci undeva la indica o stare de spirit placuta, in interior. malul marii. Il priveam pe fratele meu si sotia Mereu am crezut ca nu poate rade cu pofta si sa, undeva in fata mea, asezati jos si imi zambi cu intreaga fiinta, fiind cu adevarat inchipuiam ca se odihneau inainte de a mai coplesit de fericire atunci cand ceva cu face o baie... adevarat extraordinar se intampla si ii misca Drumul nu este greu. Nu sunt urcusuri sufletul in mod pozitiv, un om care n-a epuizante si nici coborasuri abrupte. Singura cunoscut suferinta. Doar stiind ce inseamna problema e orientarea, mai ales pe vreme frigul, te poti bucura cu adevarat de caldura, o nepotrivita. Se merge mereu pe fata sudica a bucurie pe care n-o va intelege niciodata cel muntelui, caci partea nordica, dincolo de care nu a tremurat macar o clipa. Tot la fel, creasta este reprezentata printr-o prapastie. cel ce nu a cunoscut suferinta in viata sa, cel Dupa varful Albu, incepem sa care a fost ferit de drame si zbuciumuri coboram spre stanga. Se vede o despicatura in sufletesti dureroase, nu poate rade cu lacrimi, fata muntelui, ca un fel de canion si pe acolo nu poate zambi cu adevarat si nu poate sa se trece si poteca marcata. Vom gasi si cateva bucure de un lucru placut cu aceeasi bucurie semne de marcaj. Cotinuam pe sensul acesta si fericire, ca un om trecut prin multe patimi. de coborare pana cand dam de un ogas adanc creat de ape.

Si astfel, bucuria imensa din sufletul meu care facea sa treaca fiori prin mine de fericire, imi spunea multe despre mine, despre trecutul meu. De pe varfuri, privelistea era coplesitoare. Se iteau crestele Parangului dintre nori, iar varful Cozia rasarea ca o insula in mijlocul unei mari inspumate si agitate.

Continuam sa coboram pe malul stang al acestui ogas si, in locul unde se termina padurea, vom gasi un semn de marcaj punct

56

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

Coborand spre Curmatura rosu pe o stanca, acela indicand locul pe unde ciobanilor, acestia sa nu-l ocupe pentru ca este vom trece ogasul si vom intra in padure, mai comod decat stana lor si sa-l distruga. pentru coborarea in Curmatura Builei. Poteca este vizibila, se poate urmari cu usurinta. In curmatura este o stana, asa ca vara este plin de urme ale mioarelor in zona. Coborand, cum era de asteptat, am intrat in plafonul de nori. Lasam in urma privelistea deschisa si senina de deasupra norilor, acum ne afundam in mare.

Ajunsi in Curmatura Builei am fost placut surprinsi sa vedem cum arata noul refugiu amenajat in zona. Era curat si destul de spatios, avand 2 camere cu priciuri amenajate. Sper insa ca odata cu venirea

Refugiu Am vazut si o priza si am vazut in caietul lasat pentru impresii si cateva cuvinte
57

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun ceafa si pe maini. Am intors capul bursc spre legate de un generator, dar noi n-am vazut mijlocul poienii. Nu ma inselasem. Ochii erau niciunul. acolo, se uitau ficsi la mine, poate mirati. Am Mare lucrur nu am vazut in aceasta realizat imediat ca e un animal mare, caci curmatura, caci era ceata. Dar mi-am amintit distanta de la ochi pana la pamant era o noapte de pomina petrecuta aici, intr-o apreciabila. Am simtit cum mainile si primavara, cu vreo 5 ani in urma, impreuna cu genunchii incep sa-mi tremure. Cel mai tare o fata. Eram doar noi si toata pustietatea in jur ma speria faptul ca nu aveam nici cea mai parea sinistra. Fata fiind mai sfioasa din fire, vaga idee cu ce am de-a face. Toate acestea scu intrebarile ei tematoare incepuse sa ma au petrecut in mai putin de o secunda, dupa faca si pe mine sa-mi pierd stapanirea de sine. care linistea a fost sparta de un suierat scos de Cand ne-am bagat la somn, in linistea de animal. A fost un fel de pufnitura pe nas, un afara, o pasare, vedea-o-as impaiata, toata fel de fornait, un jet de aer scos cu putere pe noaptea a cantat sinistru intr-un copac nari. Ulterior aveam sa aflu ca asa face o deasupra refugiului. Fara oprire. Undeva pe la capra neagra cand se sperie sau cand da pe 1 noaptea, m-am trezit presat de niste treburi neasteptate de oameni, dar pe atunci nu stiam. care nu mai sufereau amanare. Trebuia sa ies Singurul lucru care mi-a venit in minte a fost afara. S-a trezit si ea si m-a intrebat unde ma sa fac zgomot, asa ca am fluierat cat de tare duc. I-am zis. A zis ca vine si ea. Bine. M-am am putut, facand cioburi linistea din jur. In ridicat si m-a apropiat de usa, care se acel momenat animalul a rupt-o la fuga. Il deschidea in interior si era inchisa cu un drug auzeam cum fugea in padure dislocand din lemn, un surcel cat degetul meu prins intrpietrele pe acolo pe unde calca. Cand m-am un cui. Si daca stranutai de partea cealalta a uita spre refugiu, fata cu care eram tocmai usii, spre ea, si tot se rupea acea incuietoare vroia sa iasa dar auzindu-ma fluierand a care, pare-se, avea doar scopul de a tine usa zbughit-o in refugiu, palida la fata. Am avut inchisa. Si cum se stie ca mintea omului ii prezenta de spirit sa ma calmez si sa nu-i spun este cel mai mare dusman in locuri straine, pe nimic, ca daca afla ceva nu mai dormeam in intuneric si cand e singur, am inceput sa-mi noaptea aceea. In plus, eu nu stiam ce a fost. inchipui tot felul de bazaconii. Daca e ceva Asa ca am intrebat-o ce are, de ce nu iese dincolo de usa? Fie ce-o fi, dar nu mai afara? M-a intrebat de ce am fluierat, am puteam, trebuia sa ies. Asa ca am tras aer vazut ceva? Nu, asa doar, sa se stie in adanc in piept, am desfacut drugul, am pus pustietatea asta ca suntem aici. Am convins-o mana pe usa, am inchis ochii (sa nu vad, daca ca n-am vazut nimic, a iesit si apoi s-a intors e ceva sa se termine repede) si am trasc brusc in refugiu, intrebadu-ma daca nu vin si eu. Ide usa. Am deschis ochii si bineinteles ca nu am zis ca mai stau putin. Imi tremurau prea era nimic. In departari se vedeau luminile rau picioarele. Cand am reintrat in refugiu am localitatilor de la poalele muntelui. M-am adormit bustean, iar ei nu i-am zis decat a linistit. Cu frontala pe cap am iesit afara pe doua zi, seara, cand eram deja cazati undeva prispa. Nu m-am indepartat mai mult, pentru in Caciulata. treburile mele nu era nevoie. Si cum stateam Mi-am amintit zambind aceasta eu asa si ma desfasuram linistit, am invartit intamplare legata de acest refugiu, pe care o capul dintr-o parte in alta a poienii din stiau si cei care erau cu mine. Apoi am curmatura dinspre stanga spre dreapta. Si coborat la vale, pe marcaj punct galbem, spre cand am ajuns in dreapta, am intepenit. schitul Patrunsa. La 10 minute de la refugiu Mintea mea atunci a realizat ca in mijlocul am ajuns si la izvor unde am facut un popas, poienii, au lucit doi ochi in raza de lumina a reimprospatandu-ne rezervele de apa. Apoi frontalei. O transpiratie de gheata m-a invaluit am pornit la drum. instant si fiori reci m-au trecut prin sira Coborarea prin padure a fost placuta. spinarii. Am simtit cum parul mi se ridica pe Eram tot timpul in nori insa, asa ca nu vedeam nimic. Pe jos frunze amestecate cu
58

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun pietre, bucati mici de calcar care uneori se trebuit sa ocolim mergand de-a dreptul printrinvarteau sub talpile bocancului. o padure tanara, plina de lastaris si mai mult Pana la Patrunsa o singura zona este din intuitie am revenit la drum. Dar tot n-am mai problematica cu orientarea. Dupa o ora scapat de noroaie. Era uimitor in ce hal putea jumate de coborare de la refugiu, se iese intr-o sa arate acel drum! poiana in padure. Poteca este vizibila cat de cat, pe partea stanga a acestei poieni, in sensul de coborare. Daca se tine aceasta margine si, in mare, piciorul de munte pe care s-a coborat pana aici, vom regasi marcajul cand intram din nou in padure. Apoi poteca devine clara si vizibila. Ne apropiam de schitul Patrunsa, asa ca am facut liniste. Cand trecem pe acolo, observam ca modestele chilii ale calugarilor erau toate prevazute cu panouri solare. Am cerut ceva sfaturi de la calugarii intalniti referitor la drumul de urmat si ne-au sfatuit sa nu mergem pe poteca marcata care da in drum, pentru ca este namol foarte mult. Ne-au zis de o alta varianta, am pornit pe acolo, ne-am pierdut asa ca am revenit la drumul ce leaga cele doua schituri. In jur, toamna isi intrase pe deplin in drepturi, colorand aprins si cald coroanele copacilor.

Dupa ce am pierdut poteca recomandata de calugari si am cautat-o in zadar pret de cateva minute, am decis coborarea catre drum pe un picior pe care lam vazut in dreapta noastra si am intuit ca duce spre traseul clasic de legatura intre cele doua schituri. In jur, fiecare copac avea alta culoare. Acesta era un avantaj al toamnei, spre deosebire de vara, cand toti copacii au coroanele verzi. Si au avut dreptate calugarii. Drumul era cumplit, cu noroaie care ar fi putut ajunge pana la brau. Se exploata lemn in zona, asa ca drumul era facut praf de rotile tractoarelor. A

Abia dupa ce am implinit cativa kilometri de mers, drumul a revenit la sentimente mai bune. Si am ajuns si la masina si astfel am incheiat o noua tura care cu greu va putea fi uitata, in primul rand datorita frumoasei privelisti de deasupra norilor, din aceasta ultima zi de traseu. A fost frumos. Am fost deasupra norilor, apoi ne-am afundat in ei si

59

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Claudiu Craciun

am ajuns in final sub plafonul de nori, la fel ca toti ceilalti. In incheiere, vreau sa amintesc ca viata insasi este o calatorie - iar daca plecam de acasa, undeva trebuie sa ajungem iar acel undeva poate insemna multe pentru evolutia noastra, daca il asimilam si il intelegem cum trebuie. Reusita in viata, insa, nu e un punct de destinatie, ci calatoria in sine. Fiecare asa numita ratacire are semnificatia ei anume, e un drum pe care l-am creat noi insine sau pe care instinctul ne indreapta pentru o ratiune anume.

De aceea mai important si mai plin de intelesuri e drumul pe care il parcurgem si nu faptul de a ajunge undeva. De altfel, fiecare sfarsit de drum e un inceput al unei alte calatorii. Este ca mersul pe munte: odata ce ajungi pe varful muntelui descoperi ca sunt atatea alte piscuri de cucerit, atatea alte vai, coborasuri si urcusuri de strabatut, la fel de placute, precum si nepretuitele clipe petrecute pe varf care nu pot si nici nu trebuie sa reprezinte mai mult decat o fractiune din intreaga experienta. Cu cat urcam mai sus, cu atat vedem mai clar ce mare e lumea si ce orizonturi largi ni se deschid. Caci asta e o regula a vietii: trebuie sa urcam cat mai sus, daca vrem sa vedem cat mai departe!

60

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Vasile Morariu&Iulian Croitoru

O tura de Paste
O tura propusa de Adi isi face drumul catre urechile mele si parea foarte interesanta. Propunea o tura in Muntii Retezat si cum noi avem timp mai mult in weekend pica cum era mai bine, deoarece aveam mai multe zile la dispozitie. Toate bune si frumoase, ne intelegem la traseu pe unde si cum, hotaram data de plecare si in data de 18 aprilie ne urcam in tren si la drum cu noi. Adi cu Ionut (Balahur) si Dani pornesc din Vatra Dornei si eu din Bistrita si ne intalnim intr-o gara, de unde plecam catre Uricani, avand sa urcam prin Muntii Tulisa. Traseul nostru incepea din Uricani, o luam pe Valea Serpilor pe punct rosu pana in Curmatura Tulisa in prima zi, dar spre surpriza noastra nu exista marcaj pe acest traseu decat copaci incrustati de turisti plictisiti. Desi nu era marcaj luam harta si aveam un GPS mai vechi la noi adus de Ionut care a mers superb si am ajuns la prima noastra zona de campare Curmatura Tulisa. A fost o vreme superba, de vara cu mult soare si in departare vedeam varfurile marete ale Retezatului si ne uitam la munti cu un zambet modest. 19-04-2009 Ne trezim, vremea arata promitator, ne facem bagajele si o luam inspre Poiana Fagetel, Bilugu Mic, Bilugu Mare, Vf. Vacarea cruce galbena sau banda rosie si aici iara supriza, nu exista marcaj pe acest traseu si ne-am cam invartit sa cautam calea cea buna si cu putin noroc gasim poteca; buna si cum e normal incepem sa taiem urme prin zapada grea si uda. Ratam putin urcarea catre Vf. Vacarea dar Ionut gaseste drumul cel bun si la deal catre Vf. Vacarea, unde odata ajunsi ne oprim sa vedem pentru prima data varfurile semete acoperite inca de un strat consistent de zapada ce stralucea in soarele de seara. Incepea sa bata un vant rece si in departare se vedeau nori suparati si speram sa nu vina ploaia in acea noapte. Ne continuam drumul sperand sa trecem de Vf. Lazarului unde aveam sa campam in acea seara. Inainte sa ne ajunga seara eram trecuti de Vf. Lazarului unde am deschis cortul si ne-am bagat infrigurati in saci asteptand sa ne incalzim;
61

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Vasile Morariu&Iulian Croitoru dupa care sa iesim din saci si sa mancam va trece, deoarece avea asa o splendoare in ceva; de obicei suntem oameni de cuvant dar fata! Ne facem bagajele si pornim incetu catre de data asta ne-am lasat prinsi de caldura si nu Vf. Gruniu. Traseul pe ziua asta era: Vf. am vrut sa mai iesim din saci iar dupa o Gruniu Vf. Ciomfu Mare Vf. Valea Marii gustare foarte scurta ne-am pus la un somn Vf. Custura - Vf. Papusa Mica Vf. Papusa bine meritat cu speranta de vreme buna pentru - Saua Pelegii unde aveam sa si campam. a treia zi. Pana in acest loc nu am gasit nici un Trecand de Vf Gruniu ne intrebam daca este marcaj din cele ce apar pe harta. marcata creasta deoarece noi inca nu am gasit marcaj pana aici dar speranta moare ultima. Noi ne facem drum printre varfurile cu ceata si pe la amiaza ceata incepe sa paraseasca varfurile lasadu-ne o priveliste mirifica. Inainte sa urcam Vf. Valea Marii dam peste o turma destul de mare de capre negre pe care le admiram timp de cateva minute, dar la un moment dat au disparut toate si ne gandeam ca noi le-am deranjat dar cred ca era altceva (eram de 3 zile pe munte). Acuma toti aveam o fixatie, sa ajungem pe Vf. Custura, cel mai inalt varf urcat de mine pana atunci. Ajungem si pe Vf. Custura unde avem parte de o priveliste extraordinare plus inca o mare supriza pentru noi care era marcajul.

20-04-2009 Trezirea ne este data de un strat proaspat de zapada pus in acea noapte si care a ingreunat cortul intins pe fuga. Vremea se vede a fi destul de buna, de dimineata un pic cam suparata da stiam ca ii

Banda rosie si atunci am stiut ca am intrat in liga varfurilor de peste 2300 m. Acuma mai era de urcat si Vf. Papusa stiind ca odata cu atingerea lui aveam sa ne doboaram recordul de inaltime inca odata in
62

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Vasile Morariu&Iulian Croitoru aceasi zi. Speram la o supa calda seara, un sac 21-04-2009 ne gaseste in Saua Pelegi; cald si primitor. Incet ajungem si pe Vf. vremea se arata destul de buna, putin cam Papusa care era golas si fara ceata exat asa innorat si un pic de ceata dar vizibilitatea cat cum speram sa fie ca sa putem imortaliza se poate de buna; ne strangem bagajele si in ascensiunea lui. Ne croim drum incet catre jurul orei 9:00 plecam. Find odihniti am mers Saua Pelegii unde asteptam cu nerabdare sa destul de bine si in jurul orei 10:00 atingem facem o supa calda si sa ne descaltam cel mai inalt varf din Maivul Retezat deoarece eram uzi la picioare si infrigurati. Vf.Peleaga (2509 m), poposim un pic pentru Printre norii subtiri incep sa se vada putin cateva fotografi si plecam mai departe Coltii Pelegii. De pe Vf. Custura ii destul de deoarece eram presati de timp din cauza bine marcat traseul care noua ni se parea cam joburilor si in ziua repectiva vream sa ciudat dupa ce am balaurit atata vreme fara ajungem la cabana Pietrele. marcaj, dar ne obisnuim repede cu scimbarea. Dupa ce intindem cortul mancam ceva cald si ne bagam la somn gandindu-ne la ce frumuseti o sa mai vedem in ziua ce urmeaza.

La coborare vizibilitatea se mareste 100% si apare soarele. O luam "incet" catre Curmatura Bucurei (2206 m) inaintam bine doarece nu erau portiuni mari cu zapada si mergeam mai mult pe grohotis; la un moment dat ceata se aseaza si vizibilitatea scade undeva la 30-40 de m si totusi nu suntem singuri in Retezat. Dupa 3 zile de mers fara sa vezi tipenie de om auzim ceva in ceata deasa, dar nu, nu sunt oameni ci doar niste cainii nu am reusit sa ii vedem dar important e ca erau acolo in vizita si ei; ne continuam drumul prin ceata deasa cand ne dam seama ca se poate sa fi gresit traseul, scoatem harta ne "orientam"
63

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Vasile Morariu&Iulian Croitoru si ne dam seama ca ne-am dus prea mult coborat printre sute de bolovani amestecati cu stanga fata de traseul initial asa ca nu ne zapada cea ce ne facea coborarea si mai ramane decat o varianta si anume aceea de a dificilia. Si totu-i minune, ceata incepe sa se lua panta in piept,cea ce nu prea ne incanta ridice in fata ochilor inaltandu-se maiestos deoarece avea o inclinatie undeva la 35 grade Varful Retezat (2485 m) iar in stanga noastra si se vedea pe zapada urmele unor avalanse aveam sa vedem rezervatia Gemenele iar nevazand ce era sus din cauza cetii; cea mai undeva in departare Masivul Godeanu. mare grija era sa nu ne lovim sus de niste Facem un popas in Saua Retezat (2251 cornise pe care sa nu le putem catara si atfel m) pentru a manca ceva si mergem mai sa ramanem blocati sau si mai rau ca acele departe. Deja soarele arde cu putere si ne face cornise sa nu vina la vale deoarece 3 zile la sa ramanem la tricou. Ne asteptam ca vremea rand doar acest peisaj l-am avut in toata sa se strice deoarece in departare se vedeau creasta: cornise desprinse si plecate pana in nori negri ce probabil urmau sa vina in scurt vale sau altele destul de uriase care stateau sa timp peste noi. Oprim undeva pe traseu pentru cada. Dar spre norocul nostru nu sa intamplat a lua niste apa din topirea zapezii si plecam nimic, in scurt timp am ajuns in creasta fara mai departe. Vremea a inceput sa se strice din sa intampinam nici o dificultate nou, ajungem in Varful Retezat (2485 m) poposim putin si dusi suntem, din nou suntem in ceata si nu prea dibuim traseul; dam la un moment dat de niste urme vechi de coltari pe zapada si ne dam seama ca acesta este traseul. Mergem inainte si la un moment dat avem parte de un traseu de alpinism clasic. In stanga noastra trebuie sa descataram un perete de stanca, find varianta cea mai simpla deoarece a doua varianta era sa coboram pe o limba de zapada instabila. Zis si facut; Iuliu pleaca primul, coborarea decurge destul de greu deoarece peretele era destul de abrupt si cu gheata (bine ca am carat trei zile coarda, hamurile si toate cele necesare pentru catarare si nici intr-o atfel de ipostaza nu le-am scos sa le folosim). Ionut pleaca dupa Iuliu; deja ma luase frigul si vroiam sa fac un pic de micare, asa ca mi-a venit o idee "geniala": sa imi dau drumul pe limba de zapada ca doar ma opresc in piolet si imediat ajung jos. O idee destul de proasta: ies in exteriorul peretelui de stanca vreo 5 metri si cand dau sa plec la vale, aud o pocnitura si zapada pleaca la vale de sub picioarele mele. Nici nu stiu cand am ajuns Ajungem in varful Bucura (2433 m) lipit de peretele de stanca. O greseala ce ma stam un pic sa verificam harta, ceata nu a vrut putea costa daca zapada pleca de undeva deloc sa se ridice si aveam o singura priveliste deasupra mea. Mi-am dat seama ca procentul in fata ochiilor si anume niste culoare de de 80% dintre cei ce sunt surprinsi de avalanse pe o panta de 45 de grade care se avalanse chiar ei le declaneaza este cat se afundau in ceata dandu-ti impreia ca se duc in poate de adevarat, acelasi lucru l-am facut si neant. Asta este, nu avem ce face, trebuie sa eu, zapada destul de grea fiind asezata mergem mai departe cu sau fara vizibilitate, deasupra. incepe o portiune extrem de abrupta de
64

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Vasile Morariu&Iulian Croitoru Unui strat de gheata nu i-a trebuit vroia sa "cante", al lui da, mai mergem ce mai decat un mic factor declansator care s-a mergem cand deodata si al meu a inceput sa nimerit a fi tocmai eu; e bine ca nu am plecat scoata acel zgomot. Ne oprim il chemam si pe deodata cu ea si acum eram lipit de stanca in Ionut si stam toti sa ne acultam pioletii cum siguranta si gandindu-ma (totusi Superman "cantau in duet". Si in ziua de azi ne pare rau exista, adica eu) ca nici nu mi-am dat seama ca nu am scos o busola sa vedem cum cum de am ajuns asa de repede langa stanca. reactioneaza deoarece singura explicatie Cred ca in acele moment am prins aripi! pentru cele intamplate ar fi niste unde magnetice. Trecem peste asta si mergem mai departe, deja eram destul de obositi si asteptam sa ajungem la cabana. Vremea sa mai inseninat, depasim si Vf. Lolaia Sud si Nord si deja zarim cabana Pietrele undeva jos, cea ce ne-a ridicat moralul. In scurt timp ajungem la cabana, destul de obositi si destul de uzi dar se pare ca nu se afla nimeni acolo (cel putin asa am crezut in prima faza) Dupa vreo jumatate de ora de cautari am dat de cabanieri, ne-am luat camerele in primire apoi am mers si am mancat o omleta excelent de buna, am baut cate o bere si ne-am retras in camerele noatre. La cat de obositi eram eu cu Dani nici foc in camera nu ne-a mai trebuit. Iuliu cu Ionut si-au aprins focul la ei asa ca toate hainele noastre ude au ajuns intinse in camera lor, noi ocupandu-ne mai mult de somn. Pana dimineata! La ora 6:00 am fost in picioare si la 7:00 am plecat de la cabana Pietrele catre Nucoara. Pe drum am vazut cu ce ajunge Salvamontul la cabana si anume cu un taf pe care scria mare SALVAMONT. Dupa vreo 3 Coboram cu bine jos si mergem mai departe, ore de la plecare ajungem in sat, asteptam un vremea s-a stricat rau de tot si a inceput o microbuz care a ne duca pana in Ohaba de sub burnita care facea inaintarea destul de grea Piatra, apare si microbuzul ne imbarcam si deoarece toti bolovani erau uzi. Mergem ce dusi suntem. In Ohaba am prins o ocazie care mergem cand la un momenta dat aud un ne-a dus pana in gara Simeria, de acolo Iuliu zgomot. Iuliu era in fata mea, din rucsacul lui ne-a parasit deoarece a prins o legatura mai se auzea un zgomot ciudat; ii spun sa se devreme cu care sa ajunge la Bitrita. Noi am opreasca sa vad ce se intampla mai ramas cateva ore bune in asteptarea Se opreste ascult nimic; mai trenului dar a fost bine, caci ne-am putut mergem ce mergem acelasi zgomot care acum odihni si noi picioarele, gandindu-ne ca din il auzea si Iuliu, suna exact ca o musca prinsa nou vom ajunge acasa (ceea ce cred ca intr-o punga, imi spune ca probabil are o oricarui iubitor de munte ii displace). albina sau ceva in capac la rucsac si sa o scot. In concluzie o tura frumoasa, foarte Ma uit nimic si intr-un final realizez ca grea, cu niste peisaje la care nu le gasesc pioletul lui agatat de rucsac scoate acel sunet cuvinte. ciudat fara nici o logica. Si totusi pioletul scoatea acel zgomot, ma uit la al meu care il aveam in mana; il "acult". Nimic, al meu nu
65

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Ana Maria Brasoveanu

Cerul Ceahlaului
Dumnezeu a zis: Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost. Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua. Geneza 1/6-8

Participanti: Mihai F, Mihai B, Cosmin, Vlad, Ana-Maria Hana, Marius, Alina, Alex, Claudia, Stefan, Madalina, Ovidiu cu sotia lui Maria, Loti, Catisor, Florin, Adi J, Flor, Stelica, Nicu S, Monica, Catalin Traseu: Prima zi (vineri): Izvorul Muntelui (P.A.) Lutul Rosu (B.A.) Cabana Dochia; sambata: Cabana Dochia (C.R.) Cascada Duruitoarea (C.R.-T.G.) Cabana Fantanele (BR) Varful Toaca Cabana Dochia. Duminica, la coborare: Cabana Dochia Lutul Rosu Izvorul Muntelui Povestea: Dumnezeu a fost bun cu mine: anul acesta am avut ocazia sa vad 9 munti noi printre care si Ceahlaul. Se spune ca este muntele sfant al Romaniei iar pentru mine a fost o tura care m-a tulburat si m-a incarcat cu nostalgie. Si mai ales m-a rascolit cerul lui, prin sirul nesfarsit de tonuri si nuante si prin formele norilor desfasurati. Am ajuns in Bucuresti de joi noapte, unde eu si Alexandra ne-am bucurat de ospitalitatea Alinei si a sorei ei. Vineri dimineata ne-am grupat in 4 masini si am plecat pe rand, in ordinea completarii locurilor. Datorita putinului somn, fierea mea se gandeste sa dea o reprezentatie si mi se face rau, asa ca ma aleg cu un nemeritat loc in fata. Parasim orasul alergand prin noapte. Vlad e gentil si da drumul la caldura, ma lungesc pe scaunul incalzit si ascult Children al lui Robert Miles. Prin parbriz cerul se arata gri cu pete negre, sau negru cu pete gri. Careo fi cerul? Care sunt norii? La iesirea din Urziceni un minor accident scoate din circulatie una din masini

si doi oameni se intorc acasa. Ceilati sunt distribuiti in celelalte masini, si uite ca este posibil, cu putina bunavoina, ca o masina sa faca fata unui drum de 800 km dus-intors, cu 5 oameni la bord plus rucsacii aferenti. Cu inima stransa pentru cei ramasi in urma plecam mai departe. In stanga Vlad conduce linistit si sigur, cu miscari line si precise si, desi viteza normala e demult depasita, calmul lui ma relaxeaza. A schimbat muzica si acum Queen ne incanta cu simfonia de sunete si vocea inconfundabila a lui Freddie. Masina goneste gri prin ceata laptoasa. Inconjurati de ceata si avand rasaritul in dreapta, am senzatia unui zbor printre nori. Cerul bleu cu nori albi se deschide ca o pleoapa turcoaz-azurie din care irisul soarelui apare pal ca o chemare. Si m-as strecura prin geam catre fereastra despicata in nori cu draperie de ceata, catre o alta lume. Freddie Mercury intreaba dezamagit si resemnat: Who wants to live forever? Chiar, daca nu ai gasit un scop nobil si etern acestei scurtei existente, pentru ce ai vrea sa traiesti vesnic? Cu scurte pauze pe la benzinarii, aproape tot drumul am calatorit prin ceata: vinerea cetii pentru Romania. Intalnirea cu cei din vestul tarii, veniti cu 2 masini, se face la Bicaz. Ajunsi la Izvorul Muntelui, lasam masinile, ne incarcam cu rucsacii grei. Toata lumea se imbraca, se echipeaza, regleaza rucsacii, numai Marius ia masa tacticos pe plafonul masinii. Are un tonus si o pofta de viata baiatul asta! Traseul e bine marcat, are si mese cu bancute in vreo 2 locuri, balustrade si trepte din lemn din loc in loc si chiar plancarde cu lectii de cunoasterea mediului,
66

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Ana Maria Brasoveanu din care tragem concluzia ca este un traseu dupa culori politice, dupa basmalute... La educativ amenajat. inceput mersul e greoi, pasii aluneca pe frunzis sau pe noroiul cleios, dar pe masura ce castigam altitudine, intrezarim peisajele din departare, printre trunchiuri, in punctele de belvedere: lacul Izvorul Muntelui, vaile si culmile Ceahlaului. Intram in zona crinilor de munte, unde poteca este acoperita de frunzele lor marunte si aurii. Nu stiam ca la zada sau larice i se mai spune si crin de munte, dar imi plac copacii acestia cu frunze diafane si sensibile ca o boare vegetala. Doar in locurile umbroase intalnim ceva pete de zapada, toamna asta tarzie rataceste si ea pe poteci indragostita de paduri. La al doilea punct de belvedere ne odihnim ochii si obiectivele pe Ocolasul Mic. Impadurit si singuratic domina valea care scade brusc spre punctul de unde am plecat. Urmatorul punct care ne face sa cascam gura este Cetatuia si Calugarii care isi tin de urat reciproc in linistea inserarii. Deaici nu mai e mult pana la cabana Dochia asezata pe platou si bantuita de vanturi nebune.

Suntem multi si neomogeni, asa ca gasca se sparge in grupulete, dupa afectiuni cardiace,

Langa zid, ingramaditi unii intr-altii cativa caini maturi si 4 guguloaie mai mici din care unu blond cu ochi albastri, pe cat de frumusel si dulce pe atat de salbatic si nevricos. Mihai F. ne distribuie pe camere, ne instalam si coboram in sala de mese la mancare, la o cana de vorba. Cabanierii sunt oameni primitori, servirea e prompta, iar muzica ... tangouri interpretate la acordeon care te duc cu gandul la cafenelele pariziene. Mai tarziu, cativa plecam pe intuneric sa cautam schitul la lumina frontalelor. Intai
67

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Ana Maria Brasoveanu nimerim la statia meteo, apoi o luam inapoi si, as odihni pe un nor ca pe o saltea de puf, din dupa ceva zbatere prin jnepenis si alunecus pe moment ce avem aceasi substanta. noroi, nimerim bisericuta de lemn, acoperita Parca as asista la nasterea unei noi de intuneric si pazita de doi calugari lumi, si am o tristete pentru cei ramasi in nedumeriti probabil: ce-or fi cautand niste urma, care n-au reusit sa se rupa de somnul buimaci noaptea pe acolo? Ma mir ca sunt negru sau se tem sa infrunte vantul care ne doar doi, anexa pare mult mai incapatoare, dar scutura hainele. Incandescent rasarit care ma probabil e proiectata pentru drumetii osteniti, duce cu gandul la facerea unui cer nou si a se stie doar ca oamenii Moldovei sunt saraci unui pamant nou promis de Isus! material dar bogati la suflet si primitori de Si dincolo de pareri si senzatii cel mai oaspeti. mult imi doresc sa ma pot dezbraca de mine Cand ajungem inapoi, Mihai sefu ne insami ca de o haina veche si sa devin da in avans doua tarte delicioase cu fructe de asemeni Lui: calda, buna si radianta. Si tot ce padure. Nu stau mult, sunt obosita asa ca ma reusesc este sa ma zbat la mijloc, intre cer si spal si ma bag la somn. pamant, intre Duh si materie, ca o alta biata fiinta chinuita: Mamma, I dont wont to die, somtimes I wish Id never been born at all In fiecare rasarit e o speranta: am la dispozitie inca o zi de alegeri, inca o zi sa fac diferenta intre lumina si intuneric, intre bine si rau, viata si moarte, dragoste si ura. Dar cati mai sunt obsedati de gandul vesniciei? Ne intoarcem in cabana pentru micul dejun, ne echipam si plecam pe banda rosie prin spatele cabanei, spre Cascasa Duruitoarea. Coborarea e lina, trece mai intai pe langa niste stanci cu forme ciudate, apoi pe langa un popas cu bancute, ca sa urmeze mai apoi poteca prin padure intretaiata rar de cateva jgheaburi cu gheata pe care le ocolim cu grija pe sus. Alina imi imprumuta telefonul ei ca sa vorbesc cu Stelica, ultimul venit, care era undeva pe la Izvorul Muntelui, si sa-i dau indicatii de traseu ca sa ne prinda din urma. Si Steli vine-vine, calca totul in picioare, si in doua ore jumate a facut aproape tot traseul nostru cu o zi inainte, trece de cabana si ne si prinde din urma. Parca n-ar fi ardelean! O fi prins supersonicu de creasta. Reuniunea se Ma trezesc dimineata odihnita si ies face la cascada Duruitoarea, unde ciugulim afara. Sunt destul de multi care s-au trezit cate ceva, pozam apa inspumata care se (mai mult sau mai putin spontan) si au iesit sa intinde in lung si lat pe o albie rotunjita. astepte invierea soarelui. Marea de nori se Cativa insista sa bea apa din cascada chiar cu intinde incremenita ca o saltea alba si pufoasa riscul unui dus neprogramat. sfasiata de varfurile Ceahlaului. Lumina Urmam apoi poteca prin padure pana portocalie poleieste incet norii, apoi inunda la o rascruce de trasee, unde Mihai F. grijuliu, toata culmea si totul devine oranj inclusiv e atent ca toata lumea sa urmeze triunghiul oamenii, de parca ne-am fi transformat: nu galben. mai suntem pamanteni am devenit ceresti si avem corpuri de plasma. Si ma gandesc ca m68

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Ana Maria Brasoveanu belvedere. De aici lacul Bicaz se vede clar, stramtorat in lung de pantele Muntilor Stanisoarei. In lumina apusului mergem pe cararea serpuita printre jnepenii verde inchis. Soarele ne suliteaza piezis, ascuns dupa Panaghia. Mancam niste biscuiti si urcam pe Vf Toaca cu statia meteo drept mot. Aici vantul este deo salbaticie crunta. Ne invartim putin in jurul nostru, lafaindu-ne privirile peste culmile invadate de verdeta, si coboram. Apusul e incantator, norii se despart in fasii pe straturi suspendate, marea de ceata are alte nuante, in culori reci de data asta, dar la fel de ireala. Masa de seara e coplesita de diferite feluri de slana (fiarta sau nefiarta, afumata sau nu, groasa sau subtire, cu muschiulet sau fara, cu sorici fraged sau rigid) pe care o impartim intre noi spre degustare, ceapa si usturoiul e marfa de contrabanda, iar desertul e asigurat de cei doi sarbatoriti, Mihai F si Mihai B, asa ca suntem rasfatati cu Nu mai coboram pana la Durau, o 4 tarte de ciocolata, specialitati de ciocolata si taiem pe drum luminat de soarele tomnatic, vin rosu spre Cabana Fantanele. Cabana se lafaie insorita pe o poiana, o parte din noi mananca din traista, o alta parte face comenzi la bucataria deservita de o singura doamna molcoma in fire si in miscari.

Cei care nu am facut comenzi ne plictisim si vrem sa plecam mai departe. Mihai n-ar vrea sa spargem echipa, dar e si intelegator asa ca reusim sa-l convingem si sa-l si luam dupa noi. Mergem incet cu pauze mici si dese, Mihai declara ca niciodata n-a mers asa de incet, mai admiram stancile din conglomerate si din gresie, si facem pauze de fotografii la Caciula Dorobantului si punctele de
69

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Ana Maria Brasoveanu

Profit de ocazie si ii iau un interviu lui Mihai F: cum de reuseste sa stranga atatia oameni la o tura asa departe, sa organizeze si sa aiba grija de tot? Nu se simte stresat? Nu e obositor? Nu-l deranjeaza responsabilitatea? Pai nu, de fapt i-ar fi placut sa fim si mai multi, ii place sa isi asume responsabilitati, ii place sa fie lider, si cand iti place ceea ce faci responsabilitatea nu e obositoare. Concluzia la care ajung: cei mai buni lideri sunt cei care iubesc oamenii, iar oamenii simt asta si-i urmeaza. Ma retrag la somn, urmeaza o noapte agitata pentru unii (Marius, Cosmin si Steli), care au un rest de neliniste prin calcaie si fac o vizita la statia meteo si pe Varful Toaca pe la 2-3 noaptea, probabil sa se asigure ca nu l-a mutat vantul din loc. Eu raman in camera unde am ocazia sa socializez cu Maria. Imi place toleranta, rabdarea ei si mai ales capacitatea de a intelege oamenii care ii sunt diferiti. Dimineata ne despartim cu nostalgie de Dochia cu ale ei cojoace de catei, coboram pe acelasi traseu, cel putin asta era intentia. Eu cu Florin, Mihai B si Claudia- ecologistul de serviciu, ne pretam la traditionala ratacire. Adica uitam sa cotim stanga pe carare si o

luam de-a dreptul in coborare accentuata. Facem un schimb de strigaturi cu Alina si celalalt Mihai, fara nici-un succes notabil, pentru ca tot nu reusim sa-i intalnim cu toata bunavointa ambelor tabere.

70

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Ana Maria Brasoveanu

Totusi Creatorul ne consoleaza truda cu cateva momente mirifice. Padurea devine linistita iar printre ramurile ei soarele ne trimite scari de ingeri snopuri dense de raze curgatoare pe care am impresia ca as putea urca sau cobori ca pe topogan. Copacii au sosoni de muschi verde intens, iar unul isi deschide inima ca o rama de fotografie. Ajungem cu bine la masini, pupaturi, calde strangeri de mana, batistute fluturate, poza de final (Marius iar ia masa pe capota masiniiprobabil la el e ritualul de incepere si sfarsit al unei ture), si ne impartim pe masini si pe drumuri alergate. La intoarcere, apusul sclipeste la fel de hipnotic prin parbrizul masinii. Vlad e un gentleman, ma indatoreaza si ma duce pana la autogara de unde prind autobuzul spre Targoviste. Orasul imi ofera un alt spectacol apocaliptic, diametral opus celui vazut in munti: vantul a zmuls banere si plancarde si a risipit gunoaiele pe strazile pustii, zgaltaie inca schelele blocurilor aflate in reabilitare termica, iar haite de caini sunt stranse langa tomberoane. Imi vine sa ma intorc in munti, dar ma strecor in cutiuta betonata ca o lasa conformista ce sunt, prinsa in mecanismul civilizatiei.

PS: N-as fi vrut sa scriu aceste randuri de teama ca nu as fi inteleasa, dar se pare ca nespusul ma urmareste si se iveste in momentele de neatentie, sub forme subtile, fie si sub masca unui cantec fredonat in surdina: Who wants to live for ever?
71

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Marius Ciobanu

Un altfel de Ceahlau

De mult, am incercat si Ceahlaul pe nemarcate. In principiu a iesit, dar nu a iesit exact ce ne-am propus initial, adica Jgheabul Armenilor. Intre timp am mai avut iesiri in Olimpul Moldovei, dar acum de curind, rasfoind fotografii de demult, ceva ma framinta si lansez pe grupul de discutii HPM un remember cu privire la o posibila reeditare a turei anterioare. Reactia nu se lasa mult asteptata, dar completarile cele mai exacte vin din partea lui Titus. In consecinta se stabileste o noua tura prin jgheab, de data aceasta avindu-l ca cunoscator al zonei pe Titus. Dupa mai multe schimburi de e-mailuri Vine si ziua de sambata, 13 iunie. Plecam dupa amiaza din Iasi, Claudiu, Ionut si subsemnatul pana in Pascani unde ne asteapta Titus si doamna Lucia. De aici plecam impreuna spre Izvorul Muntelui. Prima zi, nimic deosebit, doar stabilirea camparii si o mica excursie pana la Turnul lui Butu si Ana. A doua zi, duminica 14 iunie. Dupa ce unii dintre noi se trezesc la 5 dimineata ca nu mai au somn, iar altii incearca sa vaneze rasaritul de soare, plecam pe traseu in jurul orei 7:30 (cu toate ca initial stabilisem sa plecam undeva pe la 9). O zi superba ni se arata de dimineata, si plecam voiosi spre Poiana Maicilor, iar de aici spre intrarea in Jgheabul Armenilor.

Daca in tura precedenta am ales sa intram pe firul apei, acum am venit undeva pe curba de nivel pana in apropierea intrarii in jgheab. Eu aveam in memorie acele locuri din tura precedenta, si eram foarte curios sa vad unde ajung, unde e intrarea (ce o ratasem). Ajunsi in jgheabul format de paraul Maicilor, recunosc zona, deja acum sunt mai luminat. Privesc cu readucere aminte a frumoaselor si salbaticelor locuri, Claudiu filmeaza si face poze (el si cu Ionut erau la prima intilnire cu zona respectiva). De aici, mergem iar cand pe curba de nivel, cand in urcus, sa intalnim jgheabul mult cautat. Cam in 10-20 de minute ajungem si la jgheab, chiar sub Polita lui Calistru. De aici nu e decat de urcat. Cand mergi pentru prima data, ai toate sansele sa ratezi intrarea spre Polita lui Calistru sau spre Brana de Sus de sub Ocolasul Mic. Suntem norocosi ca avem un indrumator ce cu bucurie ne arata minunatele locuri ascunse ale Ceahlaului, descoperim si noi la rindul nostru; cat de mult visam sa descoperim un altfel de Ceahlau. Urcam pe poteca ingusta spre Polita lui Calistru.

Privelistea de aici e deosebita. Tot Ceahlaul parca ne sta la picioare, noi fiind undeva in imensul perete al Ocolasului Mic. Tot Maria Sa Muntele ne rasplateste umila incercare de ai deslusi tainele, scotandu-ne in cale (cei drept, departe totusi) si o familie de capre negre cu iezii mici si jucausi impreuna.
72

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Marius Ciobanu Frumos. Ne face placere sa-i urmarim cu privirea, altii cu camerele foto. Dupa aceasta escapada de pe traseul jgheabului, ne continuam urcusul, iar in apropierea iesirii din jgheab alegem o alta iesire, mult mai spectaculoasa, pe fete inierbate si pante aproape verticale, direct spre afinis. Pentru noi, aici jgheabul se termina. Un moment de leneveala la soare, si pentru ca suntem in grafic alegem sa coborim pe alt jgheab Jgheabul lui Marcoci, nu inainte de a admira imprejurimile de pe Tronurile Zeilor. prin Ceahlau si seara fiecare la casa lui. Vii? - DA! Apoi cum sa ratez o iesire cu Titus? Multe vad, multe invat! Cum eram prin oras, ajung imediat acasa si consult meteorologul de pe net. Vremea pentru a doua zi, joi, era dementiala! Deci pe cai, ca se filmeaza. Facem echipa, eu cu Claudiu plecam cu trenul pana in Pascani, de acolo ne preia Titus, si mai departe dupa cum aveam sa aflam, in Piatra Neamt de unde merge si Paul cu noi. Mai frumos nici ca se putea! Plecam pe la 16 si ceva din Iasi, nu mai conteaza ca am gresit trenul si ne-am suit in altul sau ca am iesit la ocazie sa ajungem la timp in Pascani important era ca ieseam pe munte. Din Iasi si pana in Piatra Neamt a tot plouat. Abia in apropiere de Girov s-a mai oprit ploaia si am vazut (si captat foto) un apus de o rara frumusete. Cand ajungem (pe intuneric) in Izvorul Muntelui ploaia e de mult oprita, apar stelele, semn ca vremea va fi exact cum a fost prezisa. Ne echipam si plecam. Punct albastru urmat de banda albastra, pana la Rachitis. De aici am intrat in padure, cautand un loc bun de nani-nani, dar si cu priveliste buna spre rasaritul de dimineata. Am avut parte de o noapte dementiala: fara vant, senin, puzderie de stele, luna plina (in descrestere usoara), aer curat, si somn pe masura. Dimineata ne-am trezit sa vedem cum rasare soarele, ce nu a intarziat sa se ridice de sub marea de nori ce acoperea Izvorul Muntelui, lacul de acumulare si imprejurimile. Fenomenal!

Coborare frumoasa pana in Poiana Stanile, de aici pe traseul turistic pasii ne poarta pana la corturi (nu inainte de a vedea si doua urme proaspete de ursache), iar de aici coborire spre Izvorul Muntelui, respectiv spre casa. In concluzie, o tura de o zi, o tura scurta, dar incarcata de atatea locuri noi si frumoase. *** A inceput o noua saptamana, libera de data aceasta. Aveam de gand sa plec in Fagaras, dar nu prea am gasat parteneri. Cei locali, fie nu au avut liber asa cum am avut eu, fie e prea departe si. Am incercat si cu altii din alte zone ale tarii, dar se pare ca momentul nu a fost unul bun. Dupa doua tentative de a pleca singur pe munte (parca ceva ma retinea in Iasi) ma suna Claudiu. - Salut, ce faci? nu ai plecat nicaieri? Titus face o iesire in Ceahlau pe ceva trasee nemarcate. Se pleaca in seara asta, maine

73

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Marius Ciobanu zdravana ne readuce cu picioarele pe pamant. De la culori timizi de rosu, incet-incet Avem de coborat spre Fundul Ghedeonului, si se trece la galben. Zada incepe sa de acolo spre Izvorul Muntelui. Coboram pe straluceasca, parca copacii erau poleiti cu aur! un jgheab, iar de acolo pe o brana pe sub Ne facem curaj si parasim locul de odihna, Acele Caprei, traseul nostru incheindu-se la si incepem explorarea zonelor mai putin Crucea lui Paul. cunoscute ale Ceahlaului. Intram pe brana Acelor Caprei, tinta noastra fiind Acele Caprei. Locuri de o rara frumusete, intr-o lumina de vis. Nu ratam nici o polita, cat de mica ar fi ea, privelistea deasupra abruptului fiind de neimaginat. Sub noi, un covor multicolor.

Ceahlaul in haine de toamna ne imbata simturile vizuale. Pur si simplu ne bucuram ca niste copii. Incet-incet, ne revenim la cele normale, si continuam traseul pe poteci de animale pe langa peretii inalti, mingiiem copacii de aur si ciudatele forme de conglomerat ale peretilor. Ajungem si la Acele Caprei. Sub noi, Fundul Ghedeonului se asterne la picioarele noastre. Undeva deasupra Pietrei Late din Ghedeon inca se mai vede luna. Suntem scaldati de razele calde ale soarelui. E bine si frumos, ma pun jos si cad in visare. Viata in sine, e si complexa dar si simpla. E ciudat cum noi oamenii, in marea majoritate a timpului preferam sa alegem varianta complexa. In fine, ma trezesc la realitate. Cum inca mai e timp, decidem sa urcam putin spre Cremenis pentru a vedea Acele Caprei si de sus. Fara cuvinte! Nu ma mai satur de privit, nu ma mai satur sa-mi relaxez urechile cu linistea padurii Totusi, avem un dusman. E Timpul! Nu ne lasa prea mult in visare si dupa o palma

Iar ne luam la harta cu Timpul, si cum am mai castigat ceva timp pretios, mergem pana la Zaruri, bucati imense de piatra ce inchid traficul pe jgheabul Ursilor. Natura ne ofera si privelistea unui tap ce fluiera nelinistit spre noi. Nu stie ca suntem pasnici, si ne bucuram ca l-am intalnit. Inca o batalie cu Timpul, de data aceasta pierduta de noi. E momentul cind ne retragem la masina. Luam cu noi amintiri, imagini Avem sufletul incarcat, cum se zice in popor, putem muri impacati. Inca o tura fenomenala se termina, muntele tot acolo ramane, iar atunci cand va voi sa ne primeasca, o va face cu placere. Astazi ne-a primit si ne-a aratat o parte din tainele lui. Suntem bucurosi, bucurie pe care vam impartasit-o si voua acum.

74

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru

Am fost si pe acolo! (Giumalau din nou)

Muntilor! Pentru ce e in voi atata frumusete?" G. Byron Si s-a facut (ca un facut) ca pe la jumatatea lunii noiembrie sa ni se puna pata pe un Giumalau. Pe munte nu mai fusesem de mult timp, exact de doua saptamani, insa acum plecam in expeditie, exact cum eroii din Ciresarii plecau sa caute comorile ascunse si negasite din pesteri uitate de timp si de vremuri. La inceput mult mai multi pentru ca la un moment dat mai ca sa nu mai mearga nimeni. Pana la urma trupa s-a definitivat chiar cu jumatate de ora inainte ca celebrul accelerat Iasi Timisoara (trenul foamei; al obositilor plecati spre eldoradoul fericirii spre vestul tarii; al vanzatorilor de cafea, bere proaspata si buna, seminte de toate felurile si restul) sa plece din gara. Eram precum celebrii muschetari plus DArtagnian, adica cei patru ce aveam sa ne desfatam sufletul pentru urmatoarele doua zile si ceva cu frumusetile muntelui si cu frigul din gari: Liviu, Ramiro, Ionut C. si cu mine. Nu mai fusesem in Giumalau de ceva timp; trecusera aproape un an de cand facusem ultima traversare de la Vatra Dornei pana la Campulung Moldovenesc. Si urma sa fie prima data cand vom dormi la cabana Giumalau. Auziseram multe lucruri despre cabana asta, auzisem de cabanieri neprimitori, de certuri si multe si multe alte pareri nu tocmai bune. In ultimul timp auzisem si ca totul acolo in varf de multe, la peste 1600 de metri s-ar fi schimbat in bine. Din fericire neam convins de acest lucru. Si am redescoperit o cabana autentica de munte, fara curent electric dar cu lumanari, fara calorifere dar cu sobe pe lemn calduroase, cu paturi calde si primitoare si mai ales cu cabanieri care pe langa faptul ca au grija si tin o cabana sunt oameni de munte. Am mai zis de cateva ori ca probabil cabana Dochia este cea mai

primitoare cabana de creasta din Carpatii Romaniei; acuma urmeaza sa spun ca probabil cabana Giumalau este pe langa un loc primitor probabil unul din singurele locuri in care se mai poate intalni atmosfera calda si primitoare a muntelui. Cam cum ar fi cabana Barcaciu de prin Fagarasi de acum vreo opt ani cand am ajuns ultima oara pe acolo. O fi si acuma la fel, nu zic nu, doar ca nu m-au mai purtat pasii prin Fagarasi de mult timp. Urma sa urcam si sa coboram pe trasee pe care nu mai mersesera nici unul dintre noi; din Valea Putnei si apoi a doua zi coborare spre Pojorata. Insa inainte de prima zi, asa cum sta bine unui calendar era ziua zero.
75

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru despre munte, despre munca, despre copii sau sotii, despre alegeri sau despre viata. Nici nu stim cum trece timpul: Targu Frumos, Pascani, Dolhasca, Veresti, Burdujeni, Gura Humorului, Vama si ne trezim in Campulung centru (vest). Trezit e un fel de a spune caci e deabia trecut de miezul noptii si pe langa noi prin oras mai umbla doar taximetristii, boschetarii si ceva voinici iesiti de pe la vreun birt si care sunt in cautarea fericirii (pe dupa un colt de bloc sau direct acasa in pat). Din gara hotaram sa mergem spre un bancomat care sa-mi ia comision cat mai mic la extragerea de numerar. Trec pe la vreo patru (cu nervi si cuvinte de dulce murmurate printre buze) caci nicaieri nu reusesc sa-mi scot ceva banuti. Pana la urma tot masinaria de la concurenta imi da hartiile mult ravnite; nu fara oarece emotii ... Toata afacerea asta dureaza cam o ora. E deja aproape doua noaptea; ne-ar fi prins bine un pat cald, doar ca renuntasem la el tocmai pentru a fi la prima ora in traseu acolo unde ne place cel mai mult, pe munte. Incerc si reusesc sa tai din fasa tendintele de a mitui receptionerele de la hotelul din centru; tentatia unui pat cald mai ca sa ne duca in ispita sa uitam sa platim teveaul. Hotaram sa ne cazam/gazam in gara. In felul acesta urma sa fim la curent si cu mersul trenurilor. La curent si in curent, dar mai ales in frig, caci iarna nu e ca vara, iar noaptea pare si mai lunga cand e frig. Norocul nostru ca am fost singuri in sala de asteptare: ne lungim cum vrem si cat vrem pe bancile din sala; frigul insa ne cuprinde din toate partile. Fiecare se apara cum poate mai bine: 20.11.2009. Seara de vineri ne gaseste ne scoatem echipamentul de iarna; manusile pe la ora opt in gara langa un pahar de plastic si cagulele nu-si mai gasesc locul in rucsaci. plin de cafea. Ne luam pe rand rucsacii in Ramiro e cel mai fericit, are un sac soft de brate incercand sa aflam care-i mai usor sau dormit in cabana in care se baga si-i da cu mai greu. Ne scanam din priviri si din mers somn. Noi, ceilalti, dansam pe ritmuri de ce spre locurile noastre, ne ocupam si de cald e la tine-n sac ori hai odata dimineata. hidratarea corespunzatoare mersului pe tren Crampee de somn combinate cu ture in jurul noaptea: sucuri, cafele, ape minerale si garii, vizite la crasmele din zona pentru un energizante. Plus un suc de hamei care era la ceai instant (dar fierbinte) ori o cafea ne fac sa reducere si pozitionat in vitrina magazinului declaram spre dimineata gara din oras drept exact langa servetelele nazale. Ce-i si cu cea mai primitoare! marketingul economiei asteia de piata ... 21.11.2009: Campulung Moldovenesc In tren inghesuim cum putem bagajele sat Valea Putnei (tren personal). Cu noaptea noastre dupa care-i dam drumul la povesti:
76

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru in cap facem ture pe afara rugandu-ne ca Pe aici se poate merge si cu masina pana la macar de data asta cefereul sa se tina de ocolul silvic care se afla la capatul drumului cuvant si sa nu aiba trenurile intarziere. Avem nostru. noroc si in sfarsit ne miscam spre destinatia Aici pe langa o pauza normala finala, Valea Putnei. In tren insa caldura e scoatem harta plus descrierea din Muntii mare, oboseala acumulata si mai, asa ca Nostri. Urma sa o luam inainte pentru inca suntem cat pe ce sa coboram un pic mai sus, vreo 150 metri dupa care traversam Putna spre Vatra Dornei. Mare. E in jur de ora 10 si ne gandim ca In gara cerem cheia de la impegat si in deabia de aici inainte o sa dam de urcus mare; sala de asteptare mancam si de hidratam suntem doar pe la 900 metri altitudine. Ghidul corespunzator pentru jumatate de ora. In nostru spune ca dupa ce traversam Putna urma sfarsit ne astepta muntele ... sa trecem pe langa o cabana forestiera si una silvica. Poate asta era acum 30 de ani ... Valea Putnei (835 metri) Poiana Facem cei 150 metri dupa care tinem un Itcani Poiana Rosului Poiana Scaldatori drumeag dreapta. Marcajul nu prea exista deci Poiana Ciungi Cabana Giumalau. Marcaj banda galbena, diferenta de nivel trebuie un pic de atentie. De ratacit nu te poti aproximativ 950 metri strabatuta cam in patru rataci, doar ca posibil sa pierzi timp pretios. ore de mers lejer; traseu accesibil tot timpul Deci o luam in dreapta si undeva in stanga anului, iarna odata iesiti in Poiana Ciungi se apare un canton silvic; mergem inainte si impune atentie la orientare. In caz de ceata ori traversam pe un podet Putna dupa care intram vizibilitate redusa un GPS va poate scuti de pe un forestier. Ghicim mai mult pana aici multe probleme. vreo doua semne de marcaj. Din apropierea garii, la circa 100 m in O fi fost exploatare/parchet recent ori amonte (spre Mestecanis si Vatra Dornei), se taie constant din padure? Ajungem la mergem spre stanga, traversam calea ferata. concluzia asta dupa transeele lasate da tafuri Ionut intreaba vreo doi oameni daca directia e pe drum. Traseul nostru la un moment dat corecta, astia spun ceva de marcaj punct face stanga. De aici iarasi atentie, caci trebuie albastru (pe care-l vazusem si noi dar harta ne tinut drumul cel mai bine conturat. Sunt zeci spunea ca nu pe acolo vrem sa urcam de data de urme de taf si la fel acelasi numar de asta) si iesim pe drumul forestier care merge drumuri forestiere. Semnele de marcaj sunt spre exploatarile situate in bazinul celor doua aproape inexistente, cate unul pe ici pe colo la Putne Mare (sau Paraul Rosu) si Mica. distanta de 200-300 metri. Iarna, cu zapada Exploatari plus ceva pastravarii care se afla pe multa e posibil sa te pierzi prin padurea ce te partea dreapta pe directia noastra de mers. inconjoara, atat timp cat nu te mai poti ghida Mergem repede pe drumul forestier cale de dupa drumul cel mai folosit. aproape opt kilometri de-a lungul vaii Putnei. Urcam forestierul destul de in panta. E partea cea mai grea caci mergem fara nici o perspectiva deocamdata.

77

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru

Ajungem in Poiana Scaldatori si facem o mica pauza. Inca 10 metri si avem o priveliste minunata spre cupola dezgolita a Giumalaului, ghicim in stanga in vale drumul forestier ce duce de asemenea la cabana. In spate se vede Suhardul cu al sau varf Ousorul prevestitor de vreme buna pentru depresiunea Dornelor. Vremea e minunata, avem vizibilitate pana in Alpii Austrieci, plus ca e asa de cald ca mergem la tricou. De ar fi fost asa cald si asta noapte ... Din poiana, spre stanga (nord) se vede unul din varfurile muntelui Muchia Sterparului (1451 metri), acoperit in intregime de padure, ce face parte din rezervatia forestiera Codrul secular Giumalau Valea Putnei (macar aici am trecut pe langa un codru secular mai de aproape), in care, pe o suprafata de 314 hectare, este ocrotit arboretul pur de molid, cu o varsta de peste 130 de ani. In bazinul Paraului Rosu exista de asemenea si o rezervatie, in suprafata de 211 hectare, pentru ocrotirea vanatului, in special a cocosului de munte. Daca or mai exista. Din Poiana Scaldatori, cararea strabate pe o scurta distanta padurea alcatuita din minunate exemplare de molid, apoi iese pe pasunea subalpina, trecand peste cel de al doilea varf al muntelui Muchia Sterparului, de 1482 metri. Au fost pe aici exploatari masive de padure caci in dreapta muntele e ras din pamant pe hectare intregi. Mergem pe curba de nivel si in curand o luam spre sud printr-o fasie de padure. S-a cam terminat se pare cu urcatul. Deja ni se pare ca aproape coboram,

ne gandim chiar de nu am luat-o aiurea caci ne asteptam sa fie ceva mai mult de urcat. Se zareste in fata un luminis, apoi ni se pare ca e o poiana. Si chiar asa e, caci am ajuns in Poiana Ciungi. Pana aici marcajul a fost fie rar fie inexistent.

Pana aici destul de putina mizerie pe poteca. Locurile curate mi-au aratat de cele mai multe ori ca sunt si cele mai putin batute
78

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru de catre oameni, fie ei turisti, ciobani ori Intram in Poiana Ciungi. Daca pana muncitori forestieri. aici peisajul a fost destul de monoton, mare parte a traseului fiind prin padure, de aici avem paradisul la picioarele noastre. E o zi calda, poate prea calda de toamna tarzie, cerul e albastru si in fata noastra ni se infatiseata maiestuos varful Giumalau. Toate sunt bune si frumoase pana cand intoarcem capul sa vedem de unde am plecat. Stiam preabine ca porniseram din Valea Putnei, dar nu ne asteptam la asa priveliste in spatele nostru: Suhardul cu ale sale varfuri Ousoru, Faraoane si mai in spate Omului dezvaluind privelisti de neuitat pentru ca in spatele lor si putin in dreapta sa avem Muntii Rodnei, Alpii nostri acoperiti de zapada. In stanga Calimanii iar la 90 de grade si mai in stanga sa inceapa a ni se dezveli privirii Muntii Bistritei (nu, din acest loc inca nu vedem creasta BogulinPietrosul!). Ne intindem in iarba uscata, e timpul pentru o pauza, a sufletului si a mintii. Ni se pare ca e prea frumos ca sa fie adevarat. Cautam un loc unde sa ne dam rucsacii din spate si sa lenevim. Intai Ionut, apoi ramiro si Liviu pentru ca in final eu incercam sa mai urcam sau sa mergem inca cativa metri. Fiecare pas, fiecare secunda ne aduce peisaje si perspective noi. Tolaniti in iarba nu scoatem nici un cuvant ... am strica spectacolul naturii, care probabil ne este oferit in exclusivitate. Intrarea in Poiana Ciungi pe acest traseu este foarte usoara insa daca se face traseul in sens invers e foarte posibil sa se nimereasca mai greu intrarea in padure. Exista un brad inalt chiar inainte de a intra pe drumul forestier dar fara marcaj, asa ca daca e iarna e posibil sa cautati putin la liziera padurii pana ce veti da de drumul forestier. Pe directia noastra de mers se afla si o stana putin in dreapta; o inspectam avand in vedere faptul ca nu se stie niciodata ce vreme si ce vremuri ne-or mai prinde pe muntele asta: e mare si incapatoare, lemne sau posibilitate de a aduna uscaturi din padure sunt; are trei incaperi si chiar retea electrica. De la generator, desigur. M-a frapat asta, e prima stana pe care o intalnesc cu becuri si prize care probabil sunt conectate la generator. In schimb mizerie,
79

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru

multa mizerie ... Oricum pare un loc mai bun de pus cortul decat afara in caz de vreme rea. Ii dam inainte chiar de la fiecare suta de metri ne oprim pentru a admira peisajul. Frumos, atat de frumos incat suta de metri devine metru. Mai ca nu ne-am da plecati de aici, insa facusem rezervare la cabana Giumalau si fusesem rugati ca in cazul in care intervine ceva si nu mai ajungem sa sunam. Pe la ora doua ajungem la cabana. Un miros de foc ne intampina alaturi de latratul unui caine. Cetina aia care arde si mirosul lemnului de conifere l-ai simtit vre-odata? Ar trebui, caci asta poate sa insemne ca te-ai nascut a doua oara. E pentru prima data in viata cand suntem intampinati inainte de a deschide usa de cabanier, e prima data cand suntem intrebati dupa ce ne dam rucsacii jos daca dorim o cana de ceai. Bineinteles ca dorim, chiar si a doua cana doar ca afara, in curtea cabanei. Peisajul si natura sunt prea frumoase pentru a sta inauntru. Povestim si palavragim despre munti cu Bebe, cabanierul. Vorbim si iar vorbim dupa care frigul ne face sa intram in salon. Cabana asta imi aduce aminte de cabana Turnuri, doar ca aici din veranda peisajul e mult mai frumos, plus ca soarele apune exact in spatele Muntilor Rodnei. Si stau intr-un fotoliu la lumina lumanarilor. Iar in salon care e si sala de mese te simti exact ca la mama acasa. O masa mare, covoare pe jos, pe banchete si multa caldura. In camere duduie

sobele si incet incet acelasi lucru se intampla si cu burtile noastre. Punem in practica o reteta necunoscuta inca: fasole cu costita la conserva, combinata cu ceva sunca prajita plus o ceapa rebela. Asta le felul doi, caci supa de rigoare facuta din plicuri instant a avut o mana de ajutor de la doi morvovi, jumatate de ceapa (cealalta jumatate am dat-o la schimb pentru painea pe care o uitasem acasa) si trei cartofi albi care merg numai bine la fiert.

80

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru E timpul ca materialul care l-am carat inainte. Si dai si lupta si mergi inainte. Ne in spate pana aici sa ne astampere foamea ori miscam repede uneori prea repede caci sa ne hidrateze; mai apare un grup din aproape ca nu ne dam seama cat de repede am Suceava si impreuna stam la povesti. Pana ajuns in zona varfului Chilii. Pana aici tot aproape dincolo de miezul noptii. Si vorbim si timpul am avut Raraul in dreapta noastra. ne facem planuri la lumina lumanarii, Platoul cu Munceii Insirati in stanga lui, acompaniati de muzica mai mult in soapta de Pietrele Doamnei cu varful ce poarta numele la mp3-ul pe care l-a adus Ramiro. Schimbam muntelui nu fac decat sa ne aduca aminte de bateriile si ramanem fara frontale, doar doar alte iesiri minunate alaturi de oameni ne-or tine cat mai mult lautarii. Iar muzica si minunati. ea e regala, e muzica de munte, muzica veche, populara ori nu, muzica cenahlului Flacara ori a lui Grigore Lese. Suntem noi, mai aproape de noi si asta-mi place cel mai mult! 22.11.2009 Cabana Giumalau Varful Giumalau (1857 metri) Varful Stegile (1750 metri) Varful Chilii (1652 metri) Muntele Zmarzii (1442 metri) forestier spre Pojorata. Diferenta de nivel aproximativ 1000 metri, marcaj punct rosu, marcaj bun, pana inaintea varfului Chilii combinat cu marcaj punct albastru. Pe timp bun, traseu fara nici un fel de probleme; pe timp de ceata necesita putina atentie iar iarna e bine ca traseul (mai ales in zona expusa de creasta) sa fi fost facut in conditii de vara. De altfel ca orice alt traseu. Timpul de parcurs in jur de 6 ore, in acest timp fiind cuprinsa si urcarea pana pe Varful Giumalau. Peste noapte a fost cald, foarte cald in cabana. Dimineata ne trezim tarziu, pe la ora Perspectiva pana aici este minunata; in opt insa se pare ca suntem cei mai matinali. dreapta Raraul iar in stanga depresiunea Mancam (suntem deja cunoscuti in cabana din Dornelor cu Obcinile insirate ori muntii de cauza primusului) si urmeaza inca o surpriza: dincolo de ea. Mergem si atat; inca suntem o cana mare de cafea naturala, la fel din partea sub vraja si farmecul zilei trecute, a peisajelor casei, pardon cabanei. La fel savurata pe care au inceput a ni se arata ochilor de la veranda avand in fata ochilor spectacolul prima raza a soarelui si pana la apusul naturii. Daca nu ati avut parte inca de o soarelui peste muntii incarcati de zapada, a asemenea cafea aromata va invit pe munte. oamenilor ce i-am cunoscut aici in acesti Indiferent unde este, la gura cortului intr-o munti. dimineata senina, in cort intr-o dimineata Caine sau lup? E de fapt un caine lup. ploiaosa ori in veranda de la Giumalau. Si cercetas pe deasupra, caci are o bandana O luam din loc tarziu, pe la 10 dupa ce rosie in jurul gatului. Iar din urma apare un multumim gazdelor noastre. om. Uite-l si pe Voicu spune Liviu ... E in Avem ceva de tras pana pe varf, cam patrulare sau in miscare cum ne zice el, nu ne 200 metri diferenta de nivel. Urcam incet dar asteptam sa-l vedem aici, ma gandeam ca mai sigur asa ca dupa trei sferturi de ora deja am degraba o fi prin Raraul mai celebru decat baut cana de ceai fierbinte pe langa crucea Giumalau. Stam cateva minute de vorba; ma Giumalaului. Urmeaza coborare de aici bucur ca ne recunoaste; suntem o parte (mica
81

de altfel) care i-am cerut ajutorul cu cateva saptamani in urma pentru transport spre codrii de la Slatioara. Ne recomanda traseul in continuare pe punct albastru spre Varful Alunu cu coborare spre Valea Putnei, noi insa hotaram sa mergem spre Pojorata (se zice ca ar fi si o hora pe acolo, sau sarba ... cea de la Pojorata!). Pierdem rapid altitudine. Si mai rapid dupa ce poteca devine drum forestier. Si devenim Spidi Gonzales dupa ce oarece fosnete auzite de noi lenesii plus viziunile si vederile lui Ionut care era cap de coloana ne trimit in urmarirea ursului brun de Giumalau. Suntem patru oameni asa ca fugim pe drum, paralel cu directia din care vin zgomotele in dorinta de a vedea sau imortaliza namila. Nu reusim dar ramanem cu zgomotul crengilor rupte plus glumele ce-l tachineaza pe Ionut. Facem zgomot in caz ca ne intalnim cu jumatatea ursului speriat de noi. Ii fac un semn discret lui Ionut, caci suntem in fata cam cu 200 de metri de Ramiro si Liviu. Uite caprioare zic eu. Unde?. Acolo!. Si reusesc sa fac vreo doua fotografii cu caprioarele de Pojorata. Stam pe un butuc si ne uitam la fotografii pana vin si ceilalti. Ghinionul lui Ionut, care ramane aproape fara droguri ( a se citi si la propriu si la figurat tigari),

subsemnatul ramanand fara materie prima inca de dimineata.

Ajungem intai la namol, apoi la forestier bun de mers cu jipanul pe el dupa care la asfalt. Suntem deja pe drumul ce urca din Pojorata pana pe Rarau. Noi suntem insa in coborare. Spre gara de unde avem un personal ce ne duce in Campulung Moldovenesc si spre sectia de votare. Pentru
82

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Mihai Cibotaru turul intai al prezidentialelor. Si a onoratilor facuta din zapada topita, ori un ceai fierbinte, prezidentiabili. ori ...) dupa care asteptam trenul care avea sa ne readuca la Iasi.

Poate pentru unii o iesire banala (ceva gen da ce eu nu am ajuns de atatea ori prin Giumalau-Rarau?), insa pentru noi o iesire de vis cum spun unele guri din targul Iesilor. Gurile celor patru voinici ce au fost vrajiti de munte pentru incaodata. In rest la fel numai de bine; de bine indiferent de vreme ori de munte, important e sa fii mereu bine echipat si pregatit pentru ce e mai rau. Daca se intampla sa fie mai bine, asta nu face decat ca acea iesire sa-ti para mai usoara. Sau mai frumoasa. Sau nu; depinde. Mai putine vorbe, mai multa miscare... Magazine inchise (ca doar e duminica trecut de ora trei) si cumparat tigari la bucata. Eu si Ionut de la un observator de la sectia speciala de votare. Clar omul ala si-a meritat banii pentru ziua de munca! Urcam intr-un personal, ajungem in Campulung (trecem prin gara fara a intra in sala de asteptare, statusem suficient cu doua zile in urma) si zburam spre pizzeria din centru. Mancam cea mai buna mancare de oras (care oricum nu se compara cu o supa
83

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti

Vara, toamna, iarna . munte familist

Ne-am invatat de multe ori ca noi, barbatii in special, sa mergem in preumblarile noastre montane fara membrii din familie, fara sotie, fara copii. Motive ar fi de genul, ori sunt copiii prea mici, ori copii au prea multe mofturi, iarasi la cort, iarasi urcam 6 ore, cum si cand ajungem pana la locul de campare si multe altele asemenea.. Cand ajungi acasa, seara, cu bocancii murdari, plini de praf, mirosind a tren, cu rucsacii mizerabili in spinare sau cu bagaje descarcate din alte masini, vezi ca te intampina piticii din prag, te iau in seama si iti spun: tata, tata, unde ai fost? Cum a fost la munte? De ce nu m-ai luat si pe mine? Si ce sa le mai spui, ramai inghetat , ca nici nu mai poti sa le povestesti ce minuni ai vazut, dar sa le mai arati si poze si filme. Dojenitoare, dar cu maximum de toleranta cu capriciile barbatului (ce vrei, nu fumeaza, nu bea decat rareori cu prietenii, nu are alte vicii) dar si cu setea si pasiunea comuna amestecata cu olecuta de ciuda de negustare intru cele ale inaltimilor si bucuriilor montane, sta in capatul camerei sotia mult iubitoare si dragalasa. Acuma imaginea fiind completa, peisajul poate fi intarit si cu un oftat din partea-mi si cu o inganare: Data viitoare! Intr-una din zile gandul unei iesiri la munte cu sotia si cu copilasii vine incet incet. Testez terenul atat printre familii cu copiii cat si printre tovarasii de munte si atat din asociatia noastra Haipemunte din Iasi, rezultatul este pozitiv: toata lumea este incantata de o iesire cu copilasii. Petrica, prietenul nostru, tata si el a doi copiii imi simte gandurile si imi marturiseste acelasi of: sa ducem copiii cu cortul acolo unde lipsim noi de acasa. Si incep sa curga ideile precum Bistrita si afluentii ei incat dupa multa cerneala si batai in tastatura calculatoarelor apare hotararea definitiva: prima tabara pentru copii la cort. Scopul? Noaptea la cort, ziua pe munte. Si iarasi le coacem, gandim activitati, inaintam propuneri de locuri prielnice dar ideea mult rumegata sta in lemnul din camara pe post de carie, asa ca, dupa ultimele iesiri cu Matei, si cu Cristina ma decid si supun votului majoritatii: poiana Stanilelor din Ceahlau, in curtea schitului Sf Antonie, la umbra Pietrei Sure si sub maretia Stanilelor Mari, Ocolasul Mare si Turnul lui Budu si Ana. Acolo eu unul fusesem deja de 3 ori in vara si il cunoscusem pe parintele Arsenie, gazda noastra buna si primitoare de la schit. Accesul era facil cu masina pana la schit, sursa de apa aveam, era si toaleta si pentru nevoi mai serioase in cadrul schitului, padure, poiana, trasee usoare, confirmare telefonica de gazduire de la parinte, mai lipseau copiii. 7 familii sunt de acord, postez un anunt de tura si pe internet, pe liste de discutii hai_pe_munte@yahoogroups.com, apoi pe siteul meu drag si de suflet www.carpati.org, asa ca haideti cu povestea in Stanile. Vineri seara ne adunam cinci familii iar sambata dimineata mai sosesc 2 familii, in total fiind 7 corturi.Cei care sosesc seara nu reusesc sa vada mare lucru din zona, pentru ca la ora 21 e deja intuneric, insa copiii impreuna cu parintii lor cunosc bucuria unui cer instelat. Luceafarul, Calea Lactee, o gramada de constelatii care cer lamuriri , toate se aduna desupra noastra, binecuvantandu-ne cu imensitatea si maretia cereasca. Numai felinarul lui Marcel palpaie, frontalele sunt inchise, tuica deschisa si aerul rece ne face sa hapaim bunatatile aduse, in special cele din familia Ciobanu: alba ca zapada si negrese. Apoi ne bagam in somn la cort, cu speranta unei zile insorite si dornici de o noua drumetie in familie. Paradoxal, copiii nostri nu erau prezenti, aveau ziua unei fetite de sarbatorit exact atunci in mijlocul bunicilor. Am insistat, i-am rugat dar dragoste cu sila nu se poate. Ar fi mers amandoi dar tare le ardea de zbenguiala in alta parte decat la munte. Gandul e fapta si daca am spus ca merg in tabara am mers in tabara. Si nu ne era oare dor sa mai stam ca in studentie, ca doi porumbei?
84

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti Iata-ne in picioare la ora 7, unii bunic care sta la taclale cu nepotii, nu am ratat savurand o cafea, toti un mic dejun, ne uitam prilejul sa le povestesc legenda Turnului lui cu bucurie sa vedem copiii cum ies din cort, Budu si Ana si legenda ciobanului Stanile. Nu unul cate unul, primul mai harnic, ultimul mai le stiti? Inca nu v-am umplut pana acum capul lenes. Copii se trezesc pana in 9, bagajele sunt cu Turnul lui Butu si Ana si cu nenea asta facute. Incep sa le explic planul meu, Stanile? Daca nu le stiti veniti in Ceahlau si o inmanand la fiecare copil cate o harta. Le sa vi le spun sub un cer instelat sau in poienile explic unde suntem, ca ne aflam in Poiana personajelor noastre intr-o zi cu soare. Ma Stanile, in ce loc pe harta ne situam si incep uitam la copiii in timp ce incercam sa tin firul sa le spun stancile cat mai corect cu putinta si povestii, cu ce ochi mari se uitau la mine si la planul nostru de a urca in acea zi: de la stanci, de parca asa ca m-am simtit foarte dreapta la stanga, dupa privelistea din fata responsabil in sensul Claudiu, ai grija ce noastra, Turnul lui Budu si Ana, imbratisati si spui! Si eram responsabil, dupa unele pareri! ingemanati, vrajitoarea Helgea, armasarul lui Iata-ne trecuti de bariera pusa pe Butu, Stanilele Mari cu vestitul jgheab al lui drumul ce duce de la schitul din Stanile pana Marcoci, undeva in stanga ar fi curmatura la curmatura, de acolo unde incepe traseul Stanilelor si desenand linia ajung la jgheabul nostru marcat. Ce poate fi mai frumos decat o lui Voda, iar in stanga noastra in fundal , un tura cu copiii si parinti? Stop: peisaj in spate, pic in spate Piatra Sura, iar in indaratul hat departe se zareste Piatra Singurateca din schitului, Batca Neagra. Planul nostru este sa Hasmas, se vad culmile Tarcaului si mai urmam drumul forestier din Poiana Stanile aproape le povestesc copiilor de Piatra Sura si care duce sus pana la curmatura Stanilelor si de farmecele ei. Reusim sa-i tinem pe ingerasi apoi La scaune, ca apoi sa mergem pana la un pic pe loc iar cand am spus hai sa Dochia cabana si daca om avea puteri sa mergem toate fapturile angelice s-au urcam si pe Toaca. transformat in mici atleti care au zbughit-o din loc ca la maraton. Din senin apar primele reguli spontane: Regula numarul unu: nu fugim! Regula numarul doi: ascultam de mama si de tata Regula numarul trei: cand obosim facem popas.

Va inchipuiti ca nu am mai asteptat nu stiu ce moment ca sa le spun povesti. Acum e vremea lor, asa ca ma transformai intr-un

O luam in sus pe drumul pietruit si colindam treptat bucuriile Ceahlaului. Depasim jgheabul lui Marcoci si il lasam in urma pe partea dreapta si pana in locul de
85

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti unde incepe traseul marcat incerc sa indetific Dupa o pauza de hidratare si de fiecare jgheab in parte:jgheabul Pavilionului consumat dulce, ne aruncam privirile in sus si ce coboara de sus dinspre Ocolasul Mare din intalnim marcajul care ne scoate sus, paralel brana ciobanilor, jgheabul Florilor ce coboara cu Jgheabul lui Voda si jgheabul Stanilelor, din brana Lupilor incerc sa-l disting printre printr-o zona pieptisa si inca impadurita,. doboraturi de copaci. Urcam spre saua la Palarie indemnati de Copii nu mai prididesc cu zmeura de motivatia precisacine vede mai multe pe marginea drumeagului si luand-o agale, semene, iese castigator, marcajul fiind banda dupa o ora de mers, ajungem la izvorul de albastra. dinainte de curmatura. Acolo suntem In varf La palarie ne oprim pentru a fermecati de ceea ce vedem in fata noastra si admira in stanga noastra drept in spate chiar daca este cald avem vizibiltate Ocolasul Mare, cu brana sa celebra si acceptabila; de la stanga la dreapta ca intr-o neaccesibila decat cu aprobare, jgheabul lui fotografie memorabila de familie intrezarim Voda, gardul Stanilelor, plus hat de parte spre Batca Neagra in spatele schitului gazda, apoi Hasmas, Vithos si Calimani. Incerc cu Basil poiana Stanile si mandra Piatra Sura cu sa identific Pietrosul Bistritei dar ma las cocoasele ei de dinozaur adomit, incadrata pagubas.Mie mi se pare in schimb ca am intre cele doua vai croite odata prin stanga de vazut Budacul intr-un plan mai apropiat si Bistruta si prin dreapta de Bistra Mare cu Ousorul undeva mai departe dar este posibil Scorusul ei, stanci imense ce ne amintesc de sa ma fi inselat. salbaticele si neprea batutele Chei; ramanem Multa lume pe Ceahlau pe platou, cred cu ochii in departari si in planurile doi si trei ca pana atunci nu am mai vazut asa popor vedem tot de la dreapta la stanga Paitra acolo sus. Cred ca in doua ore am intalnit Singurateca, Haghimasul, culmile de la peste 300 de oameni, toate categoriile Ucigasu si pana incoace, cariera din Chei, cu posibile, slapi, trolere, si atitudini nepotrivite varfurile Ciurgaului, cu Highesul cel plesuv si de genul Uite ma moldovene, fa-mi poza pt cu creasta Pietrei Vithos atragand atentia hai5 din partea unor indivizi cocotati in carca copiilor. Pietrei Lacrimate. Cabana Dochia era deja statiune la mare. Cu o coada de peste 50 de oameni la mancare si cu mesele pline, nenea Nicu Lazar facea fata cu greu la atatea comenzi. L-am salutat peste toti si mi-a raspuns cu un zambet pe sub mustata.

Daca mai in vale copiii au invatat ca pe munte se da buna ziua la necunoscuti sau salutare la cei apropiati de varsta lor, acuma era aproape imposibil sa dam buna ziua la

86

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti atatia oameni pe platou, dar nu va zic ca unii Seara a fost deosebita pentru copii dar din ei au incercat. si pentru parinti prin aniversarea a doi Facem aproape de schit o poza copilasi: Vladut 4 ani si Maria 9 ani. Tort, frumoasa cu Varful Toaca in spatele nostru si sampanie pentru pitici, coifuri de toate ne hotaram sa mancam la umbra cabanei, felurile, suc, prajituri, toate au fost feriti, intr-un coltisor. Copii sunt obositi de acompaniate de Multi Ani traiasca si de o atat zgomot in jurul lor si incercarea noastra muzicuta in surdina. Ba mai mult , la masa de a urca pe Toaca esueaza, singurul care copiilor s-au alaturat si alti cativa prichindei, ajunge ca o furnicuta fiind Sebi. oaspeti si ei la schitul din Stanile. Iar cerul a Bulevardele, aglomeratiile, plajee fost din nou generos si l-am admirat in acea montane ma obosesc, deja ma simt ca in noapte in toata dantelaria de stelute, unii la un Carrefour asa ca decidem cu toti impreuna sa pahar de suc altii la altul tamaioasa asa cum ne intoarcem pe unde am venit. Am fi vrut sa bine se cadea sa cinstim Ceahlaul si Poiana megem pana la Coloana Dorica si apoi in Stanile. Poiana Maicilor, dar drumul era lungut asa A doua zi ne trezim, mai harnici, mai incat exista riscul sa ne apuce noaptea cu ei lenesi si aflu ca spre dimineata, ca-n legenda prin padure, lucru clar de evitat din lipsa lui Butu si Ana , am avut o vizita noctura. Un frontalelor si lanternelor dar si din cauza ursache trecuse prin spatele Schitului, aproape oboselii pruncilor. Am oprit un pic la schit si de grajdul cu vite, dornic de a manca vreo i-am multumit lui Dumnezeu pentru bucuria vitica, noroc cu fratele paznic care l-a de a fi impreuna in mijlocul naturii, la munte. alungat. Baietii nostri, Sebi, Basil si Marcel Pe drumul de intoarcere ne am intalnit si cu dar si fetele lui Marcel, Andreea si Maria au fratele Radu, de la manastire, cautator de auzit zgomot si s-au trezit, ba chair Basil si plante rare pentru ceaiuri si siropuri. Cu Sebi au iesit din cort si mi-au marturisit ca Ajungem in aproape trei ceasuri la au si vazut dihania dar si lumina puternica de schit, unde vedem cu surprindere ca mai erau la lanterna fratelui pazitor. cateva corturi. Curios nevoie mare m-am dus direct la sursa, la fratele gospodar, paznicul animalelor, Doamne, dar cu ce bucurie mi-a istorisit patania si iata-ma in misunea ingrata de a va povesti si eu cu aceeasi bucurie: era a doua oara in acest an cand venea ursul, in dimineata aceea a venit pe drumeagul din spate ce taie Batca Neagra, venind cumva dinspre rapele si canioanele Bistrei Mici sau poate din padurile si ascunzisurile Pietrei Sure, sau dinspre Neagra cumva, cine stie. O fi fost un urs alpinist daca s-o incumetat sa ajunga in poiana dar cu siguranta nu avea cordelina ci mult curaj, fiind un exemplar tinar, fara experienta; se stie ca in zonele montane mai putin desacralizate, ursul are oleaca de frica de om si nu prea are curaj sa se apropie decat daca stie ca are ceva hrana si poate sa fure, un vitel, o vitica, un cal. Tocmai de aceea o ajuns salbaticiunea si prin zona Stanilelor, mirosind a o friptura de vitel, tocmai din ograda schitului. Cainii au inceput sa latre puternic cand l-au simtit asa ca fratele de paza a iesit, l-a vazut si l-a luminat cu o
87

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti lanterna puternica ca un reflector, insotitnd pe langa socul video si un strigat de pasare, de cucuvea, strident si exemplificat cu mandrie de el a doua zi. Dupa chiotul aista de pasare de prada sau de noapte, ursul s-a indreptat dea lungul gardului spre poiana unde se mai aflau niste cai si niste vaci libere sa pasca; se pare ca fratele l-a mai speriat de cateva ori asa ca ursul a sters-o rapid in padure. nebunie nu pot atat timp cat am pasit aproape de ea, odata i-am calcat cu indrazneala hotarul dar acest lucru a fost dinspre Bistra Mare, nevoit sa o deranjez pe imparateasa Sura cu pasii, cu framantarile, cu gandurile mele. Acum invitatia este facuta, dorul se face mare, misterul la fel prinde conturi si lumina. Ma trezesc din ganduri si vad ca m-am indepartat bine de schit pe Batca Neagra , dar nu ma simt singur pentru ca sunt aproape de uriasii mei, ce vegheaza de sub cer; ii vad la intoarcere cum se trezesc si imi spun buna dimineata. Oare ce fac prichindeii? S-au trezit cu totii? Sunt gata de plecare? Cand colo dau de o parte din ei aproape de gard , cautand si ei urme, dupa ce in prealabil, fratele cel cu grija gospodariei si fara frica de salbaticiuni le povestise tot ce se inatmplase in zori. Ceilalti copilasi se jucau si zburadu prin iarba si se harjoneau si erau fericiti. Am intentionat sa fac cu ei cateva jocuri in natura , tematice dar se pare ca vraja unor zile splendide petrecute la munte a fost mai puternica decat orice joc gandit. Libertatea de a alerga prin iarba mare sub un cer senin si la poalele muntilor ii incanta pe ciufulici mai mult. Nu am vrut sa fortam si iam lasat sa simta in elementul lor si sa isi creeze ei jocuri si sa zburde cat vroiau iar muntele, muntele le propunea chiar el primele jocuri pentru varsta lor. Timpul trece asa ca pe la 9.30-10 dimineata ne echipam si suntem gata de drum de data aceasta insa intr-o formula un picut mai restransa, cu un numar mai mic de copii si parinti. Traseul propus este Poiana StanilePoiana Varatec si retur cu oprire in poiana. Am fi vrut initial sa mergem si in Poiana Maicilor dar am renuntat la intoarcere. In padure Basil gaseste hribi, apoi o coscogemetea ciuperca, numai buna de o mancarica colosala! Noi gasim zmeura si fragi si iara nu ne mai saturam si incercam cu chiu si vai sa mai lasam si pentru alti turisti. Doamne, tare pfticiosi mai suntem! O vaca vine tacticoasa pe carare, asa cum merge ea deobicei si chiotulHai la deal, hai ladeal se face auzit pana in Poiana Varatec pret de vreo

Pana si parintele Arsenie s-o cam mirat mai tarziu cand i-am istorisit asemenea ispravi si mi-a povestit ca prin padurile astea salbatice dinspre Batca Neagra si dinspre Piatra Sura mai apar ursi, drept dovada fiind urme gasite dupa vizitele lor (ce-i drept nu foarte dese). Ca sa ma conving de spusele celor doi prieteni, de parca nu i-as fi crezut, m-am uitat spre vechiul drumeag de explotare forestiera de pe Batca Neagra si am dat de cateva urme de ursache pe care copii curiosi au incercat sa le studieze la umbra..Vis-a -vis dintii Pietrei Sure imi zambeau imbietor, poftindu-ma in imparatia buniei salbatice. Ca sa-i spun

88

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti 5 minute atunci cand mai dam de inca vreo 5 aceasta poiana. Dupa o jumatate deora de vaci ce luau micul dejun pe cararea noastra. admirat, fotografiat, ne intoarcem spre Stanile Copiii, desi au oboseala zilei pe acelasi drum. precedente , urca excelent. Admiram acum Fericiti si obositi dupa prima noapte la Turnul lui Budu si Ana, asa cum se zareste el cort pentru multi dintre copiii am incheiat in Varatec, dintr-o alta perspectiva si le explic mica noastra tabara duminica pe la amiaza. partenerilor mei, dupa schitele doctorului Ce-au lipsit: inca vreo sase copilasi Iacomi, toate denumirile stancilor ce compun printre care si copiii nostri, calatoria pe Batca intregul grup de stanci: aici e Caciula lui Neagra, calatoria in Poiana Pietrei Sure, Ciperca, aici e Asezatoarea Oilor si tot asa. caprele negre, ploaia. Ce n-au lipsit: dragostea copiilor si caldura lor, disponibilitatea parintilor de a petrece cateva zile in natura, sprijinul asociatiei HPM, din Iasi (primus, saci de dormit, corturi), generozitatea Ceahlaului in ore de vara. * * * Cantecul toamnei se face simtit dupa cateva plimbari prin bogatia de culori. Cunoasteti bineinteles paleta de culori specifica toamnei si senzatiile unice de a o simti ori sub o ploaie care nu se mai termina ori sub un cer senin sub care copacii se iau la intrecere. Intr-un sfarsit de saptamana de octombrie ne hotaram mai multe familii sa petrecem cateva zile la munte in familie. Copii sunt pe categorii de varsta de la 1 an la 12 ani si deabia asteapta de fiecare data orice iesire. Tabara ne-am asezat-o intr-o Casuta Bunicilor de langa Humor, in Obicenele Bucovinei, Casuta Bunicilor este o cladire din barne de lemn veche ridicata prin 1830 de un gospodar din partea satului Carlibaba (sat aflat mai sus de Gura Humorului, pe Bistrita Aurie) si mutata aproape de manastirea Humorului, restaurata si conservata in asa fel incat sa pastreze autenticitatea gospodariei din Bucovina. Inca de la inceput, gazda noastra, bunicul ne-a facut un scurt istoric al casei, aratandu-ne obiectele pastrate din vremea proprietarilor, o flinta, tablouri, o roata de olarit, multe ciuveie, un patefon si o multime de alte lucruri vechi. In colt icoana si stergarul bucovinean nu lipsesc, haina bucovineana, Ne mai uitam cu jind spre Neagra, mesele lungi de lemn pe care mamaliga a spre Stanile, stam si vegetam la soare vizitati trebuit sa o taiem cu sfoara si lavitele care te ba de un greiere, ba de o muzicuta si un indemnau la somn (actiune pe care am si cantec, ba de amintiri recente si frumoase din
89

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti facut-o intr-o seara tarzie). In casa tot confortul unei pensiuni de 3 margarete. Tot de Obcini: uite cum faci, o iei inca vreo 3-4 gazda noastra ne-a expus cele doua reguli: in km si din centrul satului faci la stanga spre casa nu se fumeaza si nu se asculta manele, Lucina, e un indicator si drumul e bun. reguli foarte clare si obisnuite pentru noi din Ii multumesc si o intreb daca vrea sa-i cauza ca nu inghitim fumul de tigara si fac o poza si e foarte bucuroasa, apoi vad refrenele amintite. semnele lui Zorro prin obcini si incep sa simt zona cat mai mult.

Afara un iaz cu pastravi, si la fereastra de la bucatarie copiii se harjoneau cu o caprioara, cu iepurasul bosumflat numit Gil de catre prichindei , cu o rata si cu o curca. A doua zi dimineata in sunete de cucurigu, o parte dintre noi parintii, impreuna cu copiii, ne urcam in masini si alegem destinatia Lucina, un loc in care nu ajunsesem niciodata. Stiam ca acolo este o herghelie de cai, veche si indrazneam sa o vedem.. Facut si zis. Ca sa ajungi la Lucina din Humor, strabati Gura Humorului spre Campulung, admiri o dimineata mohorata de toamna cu plafon de nori foarte jos ca de-abia intrezaresti sau ghicesti culmile Raraului inspre Campulung Moldovenesc, treci prin Campulung si in comuna Pojorata , in centrul satului faci dreapta spre Izvoarele Sucevei. Dupa 40 de kilometric, in comuna Moldova Sulita ne oprim si o vad pe tanti Radina, care bucuroasa de oaspeti, cu un buchetel de flori in mana, ne intampina in acea zona minunata

Daca nu stai de vorba cu oamenii nu ai cum sa simti Bucovina, mai ales aceste plaiuri. Aici intalnesti foarte multi ucrainieni, oameni dintr-o bucata dar foarte amabili si ospitalieri. Si aici unde izvoraste Moldova si peste munti la Izvoarele Sucevei sau peste inca vreo 4 munti, la Brodina, ospitalitatea si simplitatea specifica omului de munte sunt la ele acasa. Te afli in patria Bradului, in plina Bucovina, acolo unde sunt ficiorii! Te afli pe plaiuri domoale, cu obcinele astea miraculoase si de abia asteptam sa ajungem la Lucina, locul unde pornesc doua din Obcini: Obcina Feredeului si Obcina Mestecanisului. Drumul de la Moldova Sulita pana la Lucina tot cu masina il batem si vedem cat se taie in padurile noastre, la cateva blocaje pe drum din cauza gaterelor. In schimb farmecul acestui drum este deosebit, brazii inalti pana la cer, padure inca deasa si miros de cetina. La Lucina ne asteapta prietenul nostrum
90

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti inginer care ne arata toata herghelia din partea dreapta, din zona aflata mai aproape de varful Lucina. Copii sunt nerabdatori, dar ii potolim. Ploaia se opreste.

Sa va povestesc un pic despre herghelia aceasta de la Lucina si despre Lucina. Veche de la 1788, din timpul

Administratiei austro Ungare, herghelia de la Lucina are specific rasa de cai numita hutuli, preluata de la localnicii hutuli, oameni voinici

dintr-o bucata. Cand Franz Iosef si-a vizitat supusii din Bucovina, a cerut stimularea cresterii cailor de munte pentru armata sa.
91

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti Herghelia este situata pe muntele Lucina, La Lucina am simtit si am vazut o aproape de varful Lucina (1588) pe mica parte din Bucovina, o parte din Obcini. intainderea unor platouri alpine imense Am vazut ca exista si cazare acolo, intr-o Noi am vizitat herghelia, ne-am fosta tabara de copii, inca acceptabil incantat privirile cu exemplarele de rasa cu intretinuta, o camera ajungand la aproximativ hutuli si ponei si cai de Bucovina si bucuria 50 de lei pe noapte. noastra cea mai mare a fost calaritul timp de Si am vazut traseele spre Varful vreo doua ore. Nu stiu cum sa va arat aici Lucina, de acolo de unde se vede granita cu bucuria copiilor, nerabdarea lor (ba eu primul, Ucraina. ba eu primul, cand pot sa calaresc si eu), Ne-am intors la Humor si a doua zi avand la dispozitie vreo 3 4 iepe si fiind aveam programata o iesire pe micile culmi vreo 5-6 familii. Eu nu va mai spun mare pline de foiase dar si de conifere din jurul lucru ca am vazut ca la calarit ma pricep tot casutei bunicilor. cat la vaslit , insa rezultatul final este ca am stat in sa si am mers.

Dis de dimineata , cerul ne sugereaza ca avem o zi superba si ca vom vedea toamna in adevarata-i splendoare. O turma de oi urca muntele din fata casutei, si nu ma mai satur sa respir aerul curat si sa admir coloritul frunzelor.

Sebi si cu Gabi se duc la cules de bureti iar noi restul hotaram ca impreuna cu copii sa facem un traseu aleatoriu circular, cu
92

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti intoarcere acasa. Dar oare nu ne murdarim? Mai incolo strabatem carari de munte, intreaba unele doamne. Haideti sa mergem pe pline de frunze dar si de noroi, ca toamna nu munte si sa ne bucuram de tot ce inconjoara. inseamna numai pictura. Incercam sa ne ferim Copii uita de urcus si se iau cu joaca. cat putem. Dupa o plimbare asa frumoasa sub Ajungem si la un fanar sau la o fanarie un cer senin, ne intoarcem fericiti, impreuna si votez la idea veche a lui Titus de a duce cu copiii. copiii in fanarie. Ce bucurie a fost pe ei, cand Doua zile de toamna superba, in au gasit salteaua naturala; nu mai puteam sa-i mijlocul naturii, sus pe munte a insemnat opresc din sarit. Ce bucurie cred ca i-am facut pentru noi mica noastra iesire, intalnirea de stapanului fanariei cand si-o gasit fanul tot toamna a piticilor. batut si zvanatat. Uite colo la feareastra stau * piticii si se uita, o viata as sta cu ei sa ma * * bucur de mirosul acesta de fan. Afara, unii din noi s-au apucat de badmington, iar cei mai Iarna, iarna, dor de iarna, dor de duca, mici dintre noi au adormit la soare in bratele unul vine altul pleaca, un an se termina, un an celor mari. incepe, conventii omenesti ale timpului, inmagazinate in mintile noastre, in voluptatile si nazuintile firesti din inimile noastre, dor de zapada mare, toate se intrepatrund incet intr-o idee de o iesire. Eu am numit-o mica noastra tabara de iarna cu copiii, pentru ca nu am petrecut la munte nici de Craciun, nici de Revelion, ci chiar in a doua zi din conventia de abia inceputa: 2010. Va inchipuiti ca anul ar fi ceva feminin? Poate da, poate nu, poate doar sensibil, pentru ca asa ne dorim un An sensibil cu sanatate si bucurii. Sa fie iarna si sa nu fie zapada, obsedanta formula in care ne regasim si ne mofturim dar in schimb avem munte din belsug. Gasim si o modalitate de cazare pentru copilasii nostri si pentru parintii dornici sa mai stea la vorba tihnita si la un pahar de vin, asa ca trei familii, 6 parinti si 5 copii au purces din Iasi spre Bicazul Ardelean. Numai bine ca am ajuns pe la orele 11 ca papucii in picoare, o gustare inainte de plecare si hai inspre Chei. Obiective prima zi: prima pestera pentru multi dintre noi, salbatica, neexplorata, fantastica, nemaivazuta si nemaintalnita si carare nemarcata pe sub stanci imense aproape de Cheile Sugaului- pestera Ghiocelu Munticelu. De ce este atat de importanta aceasta pestera pentru mine? Pentru ca inca nu ati citit inca povestea ei. Pestera Ghiocelu Munticelu este o pestera relativ recenta descoperita si anume a fost gasita de niste prichindei in anul 1973.
93

Cativa copiii cu parul rosu si cu pistrui, copiii baiatului evreu din sat casatorit din dragoste cu fata crestina cautau ghiocei impreuna cu cainii lor. Acuma nu ma intrebati daca taica-sau era cioban sau nu, eu am auzit ca era bun gospodar si ca o iubea mult pe mama lor. Sa nu ne pierdem in amanunte. Dupa cum va povesteam copiii mergeau la cules de ghiocei intr-o zi frumoasa de primavera (undeva eu asa imi inchipui ca ziua aia era tare frumoasa.) copilasii au pierdut cainele undeva pe sub Piatra Glodului, Piatra ce despartea satul Bicaz Chei de Cheile Sugaului. Copii se aflau cam la trei sferturi de ora de sat si deodata au vazut cainele cum iese si intra intr-o gaura undeva intr-un perete. Curiosi, prichindei s-au dus dupa caine si au vazut intrarea la o pestera. Imediat au coborat in sat si le-a spus parintilor de descoperirea lor. Acestia s-au dus la autoritati si au anuntat in cateva ore Militia, primarul comunei si reprezentantii Muzeului de Stiinte Naturale si Istorie din Piatra Neamt au sosit sa vada ce au gasit copilasii. Asa ca doar cu multa indrazneala au gasit sigiliul pesterii, o pardoseala subtire, o pojghita de calcar care se spargea sub picioarele lor. Si apoi incepeau sa vada

stalactite, stalagmite, coloane formate si groase si au stat multe ore si au cercetat-o. Tatal meu a participat si el, ca reprezentant al Muzelui de Istorie, la intrarea pentru prima data in pestera. Si cum sai spuna altfel decat pestera Ghiocelu dupa actiunea ciufulicilor. Iata-l pe tatal meu si pe unul din copiii in momentul descoperiii, si ma mir inca si acum de mirarea de pe fata lor. In pestera au gasit si oase de urs, oase care au fost recuperate si duse o parte la muzeul de Stiinte naturale din Piatra Neamt, in rest o pestera fara prea multe amenintari. Suprafata.este relative plana, nu exista riscuri de a cadea in vreun aven, si are cateva camere. Timpul a trecut de atunci si interventia omului s-a facut simtita. In primul rand s-a deschis gura pesterii, probabil cu ajutorul unor explozii la intrare, si apoi s-a facut si o usa metalica pentru a fi inchisa. Masura de inchidere a fost luata si probabil in urma devastarii ei de catre incosntienti: ruperea si distrugerea a sutelor de stalactice, stalagmite si coloane, precum si afumarea pesterii de catre niste oameni fara suflet (s-a folosit ori cauciuc ori motorina pe post de incalzire, asa incat pestera este toata afumata). Acum pestera nu mai are decat toc metalic, usa
94

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti nemaiexistand. De cativa ani pestera este merge o suta de metri in deal pe o sina de cale inclusa in arealul Parcului National Cheile ferata exact pe langa peretele Pietrei Glodului. Sugaului Munticelu si probabil se incearca Iata-ne cu totii la drum. pastrarea ei in cele mai bune conditii. Chiar si Vremea este una de toamna tarzie, asa, pestera s-a dovedit foarte interesanta iarna nu prea isi facuse aparitia asa ca ne pentru copii, pentru ca ei pana atunci nu mai hotaram sa ocolim drumul plin de noroi care vazusera niciodata o pestera. ne-ar duce pana aproape de pestera si o luam incet incet printre garduri avand drept paznic in stanga interesantul perete al Pietrei Glodului. Usor, usor, copii merg si spre marea mea bucurie, Maria tine ritmul. Mai intai cu mine, mai apoi cu mama, Matei este deja obisnuit si merge pas la pas cu ceilalti copii. Nu am uitat sa-i pe copilasi cu inzestrez cu bete de trekking sau cu bete usoare de ski pentru marimea lor. Ei sunt acum pentru a doua sau a treia oara pe un traseu nemarcat dar directia este precisa pentru ca acum stiu cu siguranta unde este pestera (prima data cand am vizitat-o am avut nevoie de prieteni buni care m-au ajutat sa o gasesc, fara Titus prin telefon, Lica, Mihai ,Ionut si Ionut nu as fi reusit mai ales ca veneam din cu totul si cu totul alta directie). Din sfert in sfert de ora odihna; pe Maria o mai incurajez cu politica celor 100 de pasi si simt ca functioneaza. Iar odihna, inca o poveste si motivatia este puternica pentru fata mea: sa vada o pestera ca in jocul cu Barbie de pe calculatorul de acasa. Panta este destul de abrupta si usor incantata de peretii ce se vedeau in stanga ma Emotia de a in trai in pestera a fost strecor printre maracini, spini si scaieti, crengi pentru minte traita anul trecut la 36 de ani si ramurele si simt mai usor nemarcatul si diferenta fata de emotia parintelui meu. Am mirosul de toamna iarna. Merg mai aproape auzit povestea si a fost o datorie de suflet de peretele Pietrei Glodului si ajung undeva pentru mine sa merg acolo si sa simt paralel cu drumetii mei dragi. Remarc ca toti picaturile care inca curg in tavan , sa simt merg intr-un ritm foarte bun, sustinut, cu umezeala din pestera si sa vad ce a vazut tatal pauze lungi si dese specifice atat copiilor de meu. Dar asta este cu totul si totul o alta varsta lor cat si parintilor sedentari. Poposim poveste pe care o sa v-o istorisesc cine stie si incerc sa le imprumut entuziasmul meu cu cand. privire la peretii din dreapta, creste ascutite si Iata ca acum era randul meu sa le arat miraculous formate, deja ne simtim mai bine prichindeilor cum poate arata o pestera si care si undeva in perete gasesc cateva intrari. Stiu sunt atat riscurile intr-o pestera cat si ca pe acolo pe undeva sus este o trecere tunel experienta de a intra in ea. prin peretele Pietrei Glodului pana pe partea Zis si facut, lasam masinile la cariera cealalta in Sugau , si cred ca o vad destul de de piatra din capatul satului Bicaz Chei si bine dar imi dau seama ca copilasii mei nu usor usor pornim spre birtuletul din sat de sub prea ar avea sanse sa se urce pe acolo asa ca Piatra Glodului. Acolo in spatele birtului sunt explorarea deschiderii ramane pe alta data. scarile si un mic trenulet de materiale care
95

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti Mai avem mult incep intrabarile, la frontale si 2 lanterene. Poze, poze, oau, care raspunsul meu este simplu inca 10 trepied, care mai de care; toata lumea este minute, asta ne-ai spus si data trecuta. foarte incantata. Pestera are cateva riscuri Zambesc si observ ca Petrica si cu Stefan, minime, poti sa te impiedici sau sa dai cu baiatul cel mare o intind puternic pe sus. capul de o coloana, sau poti sa aluneci. Incep Raman in urma si ajut pe Matei , pe Simona si sa le spun copiilor despre riscurile unei pe Gabi, baietul cel mic si pe Felix si pe Sebi pesteri. Hait ca aici am gresit., Cand am sa sara niste garduri cu sarma si incet, incet ne inceput sa le spun despre lilicei, despre gauri apropiem. sau avene posibile sau despre viituri si Tinem la un moment dat stanga si ne inundatii, Matei deja simtea frica. Incerc sa ii trezim pe un mic platou langa Piatra Glodului, linistesc sa le spun ca aceasta pestera este deja acolo unde exista deja cateva trasee de explorata, dar important este ca intr-o pestera escalada. Matei este obosit, panta i-o scos sa nu intre singuri si sa se documenteze sufletul, asa ca se aseaza pe o piatra si se inainte de a intra in ea. Copiii se bucura, se odihneste. Nu avem nici o graba, glumesc ca mira, incep intrebarile iar bucuria este mare. si-o iesit din ritm dar nu-i prea ii place gluma Tatal meu, eu, copiii mei, sunt deja trei mea. generatii trecute pe aici in decurs de 35 de ani si inima mea este plina de bucurie. Gabi, sotia lui Sebi vine cu propunerea sa facem o rugaciune intr-o pestera asa asemanatoare dupa ea cu o catedrala si subscriu cu draga inima la propunerea ei. Copii se linistesc, Matei este bucuros, au grija toti sa nu rupa sau sa distruga vreo stalactita sau stalagmita. Multi descopera tavanul tarziu, o ploaie de turturi sau de lumanari, iar eu exclam cu glas tare multumim tie Doamne pentru tot ce ai creat. In partea stanga, in camera din capat era destul de multa apa pe jos, asa ca hotaram Urmam o panta accentuate sil aud pe sa nu mai mergem, in schimb nu ne mai Petrica ca ne striga, eu la randu-i il intreb daca saturam de poze, chiar daca multe nu le a gasit intrarea si imi dau seama ca este foarte reusesc. aproape de pestera. Cararea este clara coteste Iesim cu un regret usor ca nu am mai in stanga si urca accentuat printre brazi si cu stat si aflu mai pe seara ce bucurosi au fost un hau usor in stanga. Il ajut pe Matei sa urce, copii ca am ajuns acolo. Copii au calitatea de mai ales la cateva locuri un pic riscante din a se bucura de ce e frumos, mai ceva decat noi cauza unor pietre alunecoase si la fel procedez oamenii mari. Si se bucura din tot sufletul de si cu Maria si cu Cristina si cu ceilalti copiii, lucrurile simple, deosebite. sfatuind parintii sa fie prevazatori. Na, La vale, ca e deja 4 si intr-o ora pisalogul de Claudiu. Copii sunt nerabdatori suntem la masini, nu inainte de a mai admira sa intre in pestera, iar Petrica si baietii ne Piatra Glodului si varful carierei unde se mai astepat in tinda pesterii, in ograda unde cerul aduna inca nori. se vede printre deschiderea stancilor. La pestera nu trebuie sa coboram ca sa intram, ci Maria ii marturiseste mai tarziu mamicii ca a trebuie sa urcam pentru a o explora. fost cea mai fericita zi din viata ei. Si pentru Este deja ora 3 jumatate dupamiaza si mine a fost o zi fericita mai ales ca nu stiam stim ca intunericul vine pe la 5 seara. Inainte cum de Maria a urcat asa de bine impreuna cu de a intra le explic copiilor asa dupa capul Matei . Raspunsul a venit mai tarziu tot d ela meu cateva detalii despre pestera, istoria sotia mea: tot jocul de la barbie citire i-a pesterii. Intram in pestera si avem cel putin 4
96

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti insotit tot drumul, Maria i-a povestit cu atat ora. Le explic ca acestea cascada face parte patos in cat a uitat de oboseala. din canioanele Laposului, acolo unde curge Fericit ca am fost toti impreuna si paraul Laposului, si ca drept straja e Piatra felicitari copiilor si parintior Altarului, dar credeti ca mai mai asculta Seara urmeaza clasicile jocuri, cineva? Au luat-o la fuga. Marocco, vin negru, tintar, NTSF (nu stiti? Nu te supara frate) si un pic de Ducu Bertzi la muzica combinat cu muzica pentru copii si oameni mari. Ne imprietenim cu gazdele noastre de la pensiunea Paleu din Bicazul Ardelean si aflam ca stam intr-o casa veche de 100 de ani si ca vis-a vis a fost inainte de 1918 granita si cladirea granicerilor. Suntem bucurosi sa le propunem prietenilor nostri cascadele Laposului de a doua zi. A doua zi ninge. Ninge usor cu fulgi mari, hop in masini, pe la 9.30-10, si in drum spre Bicazul Ardelean coana vulpe ne trece prin fata masinii. Incepe sa ninga ca in basm si traversam Cheile Bicazului pana la ultimul rand de serpentine, imediat dupa tunel, cum mergi spre Lacul Rosu.

Suntem mai multi la numar impreuna si cu copii gazdelor noastre incercam sa ajungem la una din cascadele de pe Lapos. Bucuria copiilor de a ajunge la o cascada poate fi iarasi o motivatie puternica, insa cand le povestesc ca aceasta cascada este una speciala pentru ca poti sa stai in spatele ei si sa privesti cum curge apa in fata ta deja le sticlesc ochii de bucurie. Echiparea, betele, nelipsitele bete de trekking si in vartejul nerabdarii vedem cum se astearne zapada. Incet, delicat, ninge si se aseaza zapada. Bucuria e mare in ochii copiilor dar si in sufletele parintilor. Toti ma intreaba: cat facem pana la cascada? In mod normal un sfert de ora, dar cu voi jumatate de

Ajungem la primele portiuni abrupte, si incercam sa le ocolim, pe unele insa le luam chiar de-a dreptul. Copii tin ritmul impreuna cu parintii, mai aluneca, dar suntem atenti cu totii, tinand traseul marcat cu triunghi rosu. Ajungem la ultima panta de pe traseul marcat, undeva inainte ca si cararea sa o ia la dreapta si incet, incet ducem copii, ba in brate, ba in carca, ba de manuta, jos fiind destul de alunecos. Urcam panta si facem pentru a patra sau a cincea oara popas. Ninge frumos, ca-n basme si suntem coplesiti. Eu si cu Petrica mergem in dreapta ca sa vedem drumul prielnic. Mai mersesem toamna trecuta la cascada si cararea de abia se distingea printre copaci. Prind curba de nivel si in loc sa urc cobor, Petrica vede cascada si ramane in cararea de abia conturata ca punct de reper. Eu ma intorc, chem. copiii si incet incet dupa cateva doboraturi sau pante cu mici expuneri ajungem in zece minute la Petrica. Usor, usor ne indreptam spre canionul Laposului si vedem Piatra Altarului imensa pe partea cealalata a paraului.
97

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti Acuma stam in dubii si ne gandim daca sa ducem copii cat mai aproape de cascada. Este loc de oleaca de aventura, chiar este un pic periculos dar daca esti atent poti sa ajungi la cascada. Noi barbatii reusim desi stanca e plina de zapada iar jos e gheata si e usor sa confunzi raul inghetat cu gheata de peste albia raului. Stancile sunt foarte inghetate si mai alunecam si noi. Femeile prevazatoare ne sugereza sa renuntam, mai mai sa abandonez idea si eu daca nu venea Petrica cu ideea sa facem poduri cu copiii pana la cascada. Mai incercasem o varianta sa urcam prin padure si sa ajungem in linie cu caderea apei, dar era destul de greu si pentru copii, fiind multe crengi desprinse si panta inclinata. Asa ca unul cate unul facem pe cativa metri poduri, luand copiii in brate de la unul la altul. In zece minute suntem in fata cascadei. Sentimentul de fericire este coplesitor cand aici esti cu toti cei dragi. Nu am rabdare si incerc spatele cascadei, iar copii Nu mai stim de frig, de zapada, de simt nerabdarea mea si imi cer sa-i duc si pe ninsoare, de confort, pe mine ma ploua in ei la minunatie. Unul cate unul aproape toti au cap, suntem intr-un extaz total. bucuria de ca vedea cum se poate privi din Sunetul vijelios al apei, duduitul spatele unei casacade, caci aceasta cascada a cascadei, zapada inghetata din jurul acestui Laposului (mai sunt vreo 4-5 si mai sus) are loc ne face sa poposim mai mult aici pe farmecul de te lasa sa stai in spatele ei, intr-o canioanele Laposului. Titus ne-a spus acest mica grota. Florile de gheata poposesc la pont asa ca ma gandesc la el si ma rog sa-i intrarea in cascada si din cand in cand mai fac dea Dumnezeu sanatate si sa ne mai bucure cu cunostiinta cu apa seminghetata care balteste asemenea minuni si ponturi. in jurul cascadei. Copii sunt fericiti si cred ca la fel sunt si parintii.

98

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Birliba; Foto: Claudiu Birliba&Petrica Blajuti

Ne intoarcem tot prin metoda numita poduri si facem drumul invers. E frumos si la coborare si incercam iarasi sa ocolim zonele periculoase. Mai cu copii in spinare, mai pe ocolite, mai invatam si mersul pe laterala asa ca intr-o ora suntem la masini. Aceasta a fost mica noastra tabara de iarna, in care ne-am bucurat prichindei si oameni mari impreuna in natura. Vara, toamna, iarna, ce urmeaza? O mica tabara de primavera. Unde? Unde o da Domnul, ca munti sunt destui si natura de abia ne asteapta sa o cantam alaturi de cei dragi.

99

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel Lupu

ZEND I TORA

1. Geneza Si se facea ca eram netocmit si gol si Dumnezeu a zis sa fie in sufletul lui Luminasi a fost Lumina. Si a zis Dumnezeusa fie in sufletul lui puterea de a distinge binele de rau si ca sa nu se trufeasca, sa fie in sufletul lui Dragostea de viata si Bucuria. Si a vazut Domnul ca acestea erau bune si a zis: sa fie in sufletul lui cautarea vesnica a idealului, sa caute toata viata frumosul si sa afle in sufletul prietenilor numai nestemate Si a vazut Domnul ca toate acestea erau bune si a zis Sa fie in sufletul lui dragostea de munti, de zari, si nicicind , pe acest pamint, linistea sa nu-si afle, mereu sa caute Clipa, mereu sa tinjeasca dupa adincii codrilor si dupa gerul cumplit si dupa stincile si dupa vaile muntilor si doar acolo pacea sufletului lui sa-si afle menirea. FLASH: candva in viitor..

Zapada era pina la briu si eu am ajuns la Arinis, aproape sa se lase noaptea si nu am timp sa ma mai intorc inapoi. Va trebui sa trec prin iadul acesta! Nu-i nimic. Asta e Clipa si de vreme ce sunt aici inseamna ca sunt pregatit. Imi pun coltarii, insa bocancii mei, vai de mama lor, nu erau pregatiti de asemenea experienta apriga, asa ca de pe bocancul drept , coltarul imi sare. Ma intorc inapoi.ce naiba sa fac?!.Imi mai fixez odata coltarul pe bocancul drept si ma pregatesc, injurind aprig in barba. Azi chiar n-am chef sa mor. Nu simt nici un pic de glorie. Doar ciuda ca m-am bagat singur in nebunia asta. Mai pornesc o data. N-apuc sa fac trei pasi in zapada care imi depasea usor briul si simt cum iar imi sare coltarul de pe bocancul drept.Am pus-o.. Mi-e clar ca sunt la limita cu nervii. De n-as claca dracului.. Ramin nemiscat o vreme si imi dau seama ca statul pe loc ma tureaza caci cele mai negre ginduri isi fac loc in sufletul meusumbreaspre. Ma uit la bradul din fata aproape cu repros. Doua batai pe piolet ma despartsi daca as atinge creanga, miine ar deveni posibil Asa am invatat ca ne apartinem pina in ultima clipa si ca putem depasi orice moment, oricit de greu ne-ar fi in viata. Oricit de greu.. FLASH: candva in viitor Jepii Mici. Trei zile m-am perpelit si-n cele din urma m-am hotarit. O sa urc, cuminte, prin Sinaia si-o sa ma bucur ca un copil de iarna in care mereu ma simt ca-ntr-un basm. In ultima clipa ma razgindesc si cobor in Busteni.Nici nu stiu cind am trecut de saritoriCe saritori? Totul era un povirnis aproape vertical! Dar zapada m-a tinut o vreme si mi se parea totul aproape amuzant. Mai sus pe cale, insa, rinjetul meu a inceput sa se transforme in rictus pentru ca mi-era din ce in ce mai greu sa mai urc. Dar vorba aceea.daca am ajuns pina aici!!! Cind am
100

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel Lupu ajuns sub Caraiman aproape ca-mi venea sa in viata meaimi dau seama si de ce: n-am vomit de oboseala. Maine o sa-mi sun semnal! Ma uit in stinga, ma uit in dreapta, prietenii si o sa ma laud cu isprava. Arunc o doar, doar voi gasi un motiv sa nu-mi ies din privire de zeu plictisit deasupra, inspre minti. Imi vine totusi in gind, intr-un moment Caraiman si aproape ca inghet instantaneu de de luciditate, sa cobor usor pe unde am venit, spaima, desi aruncasem scurte ocheade si cind incercind sa captez semnalul [] eram mai jos, pe cale. Primele 3 secunde trec seci lasind in sufletul meu ecouri care ma vor bintui si peste ani. Imi dau seama ca n-am timp sa cobor inapoi, urmind a se insera in vreo ora, o ora jumatate cel mult. Parca deja imi ascult prohodul .Imi dau seama ca n-am cum sa scap cu viatan-am cum. Mi-a fost foarte greu sa asimilez socul ideii. Cate minuni poate trai un om intr-o viata?!. Astept.. Ma gindesc sa sun Salvamontul. Realizez ca as fi penibilul secolului. De trei ori tipul de la Salvamont mi-a spus ca Jepii, la momentul acesta, sunt moarte sigura. Stau cu telefonul in mina ca o prostituata ieftina, fara un gand, fara sa schitez ca mi-as dori ceva. Efectiv stateam. Nu reuseam sa capacitez situatia. Timpul trece..As putea sa-mi numar bataile inimii. Ma gindesc la ai mei si instantaneu simt lacrimi pe fata. Ar trebui sa-i sunt, sa le spun ca sunt OK, super fericit si ca miine seara vin acasa, cumva sa stiu ca mi-am luat ramas bun. Miine .miine , cuvint care Apas tasta si numarul se pentru mine aproape ca nu mai are nici o formeaza.clipe lungi. De nu mi-ar simti semnificatie. Nu reusesc sa-mi dau seama ca disperarea din voce!Imi raspunde voioasa, cu sunt intr-o situatie limita, ca sunt in preajma o voce calma, bucuroasa. Ii spun .si-n deznodamintului aluia.despre care am ultima clipa ma razgindesc si o intorc ca am gindit mereu ca mie nu are cum sa mi se incercat sa urc pe Jepi dar n-am reusit si acum intimple. Refuz sa accept ca e pe cale sa mi se sunt in Busteni. Tace.tace incredibil de intimple. Hotarasc. Nu-i sun. Ar fi prea greu mult si momentul devine stinjenitor pentru pentru mine sa ma pot abtine din plins si aici mine. In fineo aud, consternata: cum ai poate nu-i totul pierdut. Si totusi ar trebui saputut face asa ceva? Dar ai coborit, nu? Acum mi iau ramas bun.Stau asacoplesit de esti bine?. Ma grabesc pentru ca realizez ca durere. Ma uit inspre Caraiman. In mod clar, n-am curaj sa-i spun adevarul, n-am curaj sazapada sta sa cada, asteptind doar un fraier mi iau ramas bun. Ingaim in graba ca sunt OK care s-o miste. Poate pe la primavara or sa ma si ca tre sa inchid ca sa nu mi se termine gaseasca. Pe cine sa sun, totusi? Ma bateria la mobil si inchid. Daca e sa fie, macar gindesc.ce prieten sa-mi sun? Hotarasc s-o am dreptul sa mor decent, nu ca un patetic sun pe Vali, prietena mea dintotdeauna. Vocea ei imi mai ramine in suflet o vreme, Astept sa ma linistesc si-o s-o sun, in speranta prietena mea care mi-a fost mereu alaturi, in ca ii voi putea cere sa le spuna alor mei ca icele mai cumplite momente, sau in cele mai am iubit si ca m-am gindit la ei pina-n ultima marete. Care mereu mi-a gasit un cistig, chiar clipa. Cit de dureros poate fi totul in aceste si-n cele mai groaznice infringeri, care nu m-a momente!... Ma uit mirat la telefonul mobil, lasat sa cad niciodata. O prietena cit 10 de parca atunci l-as vedea pentru prima data prieteni! Ce rau imi pare acum de toate astea!
101

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel Lupu Imi aduc aminte de zimbetul ei, atit de povesteasca mai ales pentru ca ma distra linistitor pentru mine, de discutiile noastre accentul ei de ardeleanca, cu vorba molcoma, despre Eliade, despre munti, aventuri, despre dind importanta tuturor cuvintelor, cu o voce ce ne mai dadea noua prin cap sa vorbim. Imi suava, o placere sa o ascult. aduc aminte ca-mi povestea despre copilaria Timpul trece si eu, coplesit de ei si, cu emfaza, mi-a spus odata ca a fost moment, astept o minune.. bacita, cuvint care m-a facut sa zimbesc, ea O sa dezamagesc pe toata lumea cu fiind ardeleanca la origine, iar accentul ei pe moartea mea, absolut stupida. Si cit au insistat cuvintul bacita era colosal de amuzant. ai mei sa nu ma duc! Am ajuns la cearta. Gindul ma moaie si hotarasc sa sun la Salvamont. In fond asta le e profesia, sa vina dupa totii nebunii, dupa toti cretinii. Si duc telefonul mai aproape de fata sa vad mai bine ecranul , caci incepea sa ninga usor si deja statea sa se innopteze. Surpriza.mi se terminase bateria, probabil de la frigul cumplit. Zapacit, ramasesem cu telefonul in mina. Abia acum a fost ca un dangat de clopot. Mi-a fost incredibil de greu sa trec peste acest moment. Nu stiu de ce, imi aduc aminte de primul meci, cind am tras atit de mult de mine ca sa inving, ca prima data, doar pentru mine. Am auzit doar indemnul colegilor si bataia pe spate a antrenorului, restuldoar amintiri atroce, de singe , de ura, de pinda. Omul poate fi o fiara cumplita. Si eu am fost. Am vazut ura din mine, ura rece, apriga, lipsa oricarei mile, detasarea, calculul sinistru ca nu ar fi deajuns sa inving, trebuie sa coplesesc, o victorie de sa-mi ajunga pentru tot restul vietii. Atunci doar am invins Facuse o usoara pauza sa vada daca dau pe si dorinta imi racea sufletul. Nu stia nimeni ca spate de ineditul situatiei, ea fiind, in fapt, o as fi preferat sa mor decit sa pierd meciul. Cea femeie de-o delicatete desavirsita. Cind ma mai amara victorie pe care am trait-o aud cum am intrebat-o, adica cum a fost vreodata, cea mai cruda, cea mai nedreapta, ciobanita?!, imi spunea c-o trimitea bunica-sa asa mi se paruse atunci. Invinsesem cel mai cu mincare la ciobanii unde bunicii ei aveau bun prieten. Viata imi dadea prima lectie: oi. Am mereu un diavol al iscodirii.care nu uneori victoria poate fi cea mai groaznica ma lasa in pace, asa ca si acum zic da. dar infringere. Mi-am zis atunci ca asa e viata, cioban e acela de pazeste oile.La care ea , cu sensul luptei e victoria, ca oricum unul dintre pretiozitateeu le minam. Mi-o si noi doi trebuia sa invinga si bine c-am fost eu inchipuiam speriind oile si imprastiindu-le pe acela! La o adica, ne putem justifica usor tot versantul, spre disperarea si exasperarea nemernicia, sau poate doar ma maturizam, alor de-or fi fost ciobani.asa ca adaug poate viata imi musca din suflet idealuri de obicei, asta fac ciinii, la care Vali, cu o prostesti. M-am urit atunci. O victorie fara usoara roseata in obraji, conchide categoric, pic de glorie. E greu sa te trezesti ca, brusc, fac si ciobanii si eu eram foarte priceputa. nu mai esti copil. Dar mi-a prins bine pentru Conchid in ganddafoarte tare tot restul vietii pentru ca niciodata nu m-am bacita. De multe ori o provocam sa

102

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel Lupu

mai atasat de momentul victoriei, care a devenit un simplu reper in peisajul meu interior, neperceputa nici macar ca eveniment monden. De ce dracu imi aduc aminte acum de toate astea? Poate deja morsi nici macar nu-mi dau seama. Sau poate Dumnezeu ma invata minte, imi da o lectie, ca nu trebuie sa pui dorinta victoriei mai presus de viata. Macar atunci am invins cu onoare. Azi e altceva, insa eu sunt acelasi si cand dracu am abandonat eu vreodata o lupta? Cand m-am resemnat eu vreodata in fata asprimilor vietii? Cind?Incep sa urasc acest moment. Incep sa clocotesc. Gandul ca ar fi o cretinitate sa abandonez ma incranceneaza rau de tot. Totul se contracta in mine, totul incepe sa se revolte. Simt cum creste ura si ajunge sa ma copleseasca. Azi nu voi muri, asa am hotarat.. Asa am invatat ca uneori daca hotarim sa mergem pina la capat, putem irosi toate fericirile viitoare, ca in fata unei incercari merita sa porti in suflet prietenia cuiva si ca onoarea inseamna sa recunosti, macar fata de tine insuti, ca ai gresit. Numai asa poti invata ceva, numai asa poti merge mai departe, tragind aerul in piept cu nesat, admirind frumusetea din jurul tau si neprimind ca in acel moment ceva, oricit de mic, de insignifiant, sa-ti pingareasca sufletul. Pentru ca tot ceea ce pe lumea asta e frumos, maret, sublim, magnific, ne apartine si nu asteapta decit momentul ca acestea sa se implineasca in sufletul nostru.

FLASH: candva in viitor Grossglockner. Sunt pe al doilea ghetar, cu doi prieteni. Trecerea pe al doilea a fost nebunie curata. Insa pe al doilea ghetar, moartea a devenit o probabilitate destul de ridicata. Imi dau seama ca asigurarea noastra la piolet e iluzorie dar nu le zic nimic prietenilor.sa nu-i descurajez. Mai e un pic si se lasa noaptea..Simt acelasi regret ca-n trecut. Ma simt harazit nefericirii si pustiul din sufletul meu devine coplesitor. Imi zic ca moartea chiar ar fi de un banal grotesc. Mi-o merit. Prostii nu invata niciodata , nici macar din greselile lorMa uit spre zari. Deja ma simt desprins de tot ce-i omenesc, de tot ce-i pamintesc. Aproape ca-mi doresc ca totul sa se sfirseasca mai repede. La ce bun atita lupta inutila?! Ce voi reusi sa demonstrez vreodata?! Mai e un pic si se innopteaza .In zare vad un virf care seamana cu Matterhorn. Semn rau pentru mine, imi zic..As da orice sa nu fiu acolo. Dar imi merit soarta. Ma linistesc privind zarile. As vrea sa cuprind cu sufletul cit mai mult. Acum nu-mi mai pare rau. Experientele anterioare m-au facut sa stiu ca puterile sufletului scad groaznic uneori si ceea ce ne face sa revenim poate fi un amanunt aparent insignifiant din trecutul nostru sau un ideal inca neimplinit al viitorului. Si se lasa noaptea si noi suntem pe creasta. Dar, in mod paradoxal, faptul ca s-a adaugat un element in plus, ma face sa-mi revin si chiar sa ma bucur ca macar suntem pe stinca, chiar daca-n stinga si-n dreapta noastra
103

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel Lupu se casca hauri fara fund, cum aveam sa vad a buze si sun cu putere.si-ntr-o clipa viitorul doua zi! Gandul ca la cabana voi avea parte va deveni prezent si apoi trecut. Pina si eu, cu de-un ceai si un pat in care sa inchid ochii si sufletul meu de copil, de atunci, m-am sa ma gindesc acasa, la cei dragi, ma umple infiorat, nestiind ca am chemat zarile.. de-o voiosie aproape nefireasca. Ma abtin cu Peste ani voi deslusi totul. E bine ca greu sa nu fac citeva glume sinistre. Deja nu suntem intelepti dintr-o data. Ar fi totul cu eram incarcati emotional cu totii, dar mult prea dureros. Dar chemarea la lupta a simteam ca parca moartea deja trecuse fara sa ramas mereu aceeasi, nedeslusita, ne bage in seama. fascinanta.. apriga. Poate intr-o zi voi fi Si asa am aflat cum poti gasi Clipa, perfect. Astept cu mare nerabdare acea clipa. caci pentru un moment totul a incremenit, CLIPA. chiar totul. Am vazut maretia momentului, Daca Dumnezeu te-a nascut vintul care spulbera zapada si ceata, lumina razboinic, asta inseamna ca ti-a implinit de la frontalelor care sfisiau noaptea intr-un dans inceput toate dorintele. sinistru, tacerea noastra, stinca care era Grea zicere! Ce-o fi insemnind?! Ca acolo fatisa, impersonala, neagra. Mi-am nu am voie sa-mi mai doresc nimic?, sau ca revenit si primul gind a fost ca ziua peisajul orice mi-as dori se va implini?! trebuie sa fie de vis. Mi-am dat seama ca nu Muntii sunt acolo, in sufletul, meu. voi pati nimic. Era totul mult prea frumos! Asteapta doar sa creasca, asteapta doar ca eu sa cresc odata cu ei. Muntii..

Intuneric.teama cumplita, un frig groaznic si o groaza coplesitoare de orice. Si uit de amintirile viitorului. Prima amintire a copilariei: mama ma alinta pe cap , topita de dragoste pentru mine si-mi pune in brate un cadou de Mos Craciun, un scrinciob de bilci de jucarie si o trompeta, cadoul plin de umor al tateisi-asa faceam galagie infernala toata ziua! Ridic trompeta la
104

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru & Ramiro Matei

Retete culinare montane

Meniu complet pentru o masa copioasa la munte. Numarul de portii depinde de numarul de participanti plus apetitul fiecaruia. Cu toate ca se stie si din batrani (tocmai de la stramosii daci care bagau oaia intreaga in cuptor asa arata cel putin pe Columna lui Traian), reamintesc ca o masa sanatoasa si bogata te pune in prize pentru a doua zi si te ajuta sa te tii bine pe picioare. Totusi daca tineti neaparat la silueta, consultati tabelele alternative ce va dau numarul de calorii pentru fiecare suta de grame consumata. insa daca dorim sa nu uitam asa de repede iesirea pe munte (nici dupa 3 zile cand ati ajuns acasa si mai frecati inca ceaunul de funingine) va recomand supa facuta la foc de lemne. Dezavantaj in a doua varianta: cel putin 1 kg in plus pe rucsac (ceaunul). In principiu ingredientele (dupa gust pot fi adaugate unele si scoase altele) ar fi urmatoarele: zapada cat cuprinde, pulver sau imbibata cu apa (depinde de altitudinea la care ati campat); 3-4 cartofi albi (cei roz sunt buni prajiti sau daca ati carat si o tigaie); doua cepe (pot fi si mai multe, va vor folosi la felul doi); 1 morcov potrivit, cules din stratul din spatele casei; de langa morcov puteti intinde mana si sa luati si un pastarnac; o sfecla rosie potrivita. 1-2 supe instant pentru gust; pot fi si mai multe daca oala e ditamai oloiul si ati iesit cu toata scara de la bloc pe munte. Mod de preparare: Se aprinde focul suficient cat sa va dezghete si mainile. Dupa maxim 10-15 minute pe acestea din urma le puneti la munca: oala se incarca cu zapada si se pune pe foc la topit; dupa care cu cani, capace, pumni sau tot ce credeti de cuviinta (depinde de imaginatia fiecaruia) zapada ce aproape a disparut din oala (nu disperati, zapada nu e moarta, zapada se transforma!) este completata cu alta proaspata. Sfat practic: nu luati primul strat de zapada, vantul mai mult ca sigur ca a umplut-o de ace de brad, praf ori frunze. Scormoniti putin stratul, doar v-am zis sa puneti mainile la munca! Se repeta operatia pana considerati ca aveti suficienta apa in ea. Asteptati sa se incalzeasca apa, timp in care va puneti colegii de drumetie la munca (ca doar voi ati citit reteta si sunteti chf bucatar, dati mai mult indicatii): cartofii, cepele, morcovul si pastarnacul, plus sfecla
105

Felul 1: Supa de legume cu adaos suplimentar de e-uri (varianta de iarna) Se recomanda acest minunat fel de mancare in orice masiv montan, indiferent de vremea de afara sau de perioada in care ajungem pe munte. Varianta descrisa mai jos se potriveste de minune iesirilor de iarna, la cort sau stana cand ajungi inghetat si nu mai stii ce haine sa pui pe tine pentru a te incalzi. Varianta moderna se poate face la primus,

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru & Ramiro Matei rosie le curatati dupa care le taiati. Totul se Combinati legumele cu apa ce tocmai da face dupa gust si direct proportional cu gerul in clocot si, posibil, pana aproape ce vor de afara: daca sunt -200 Celsius verificati fierbe o sa mai trebuiasca sa completati cu macar sa nu le fi pus necuratate in oala! Nu va zapada. Sfat: cand topiti zapada, suplimentar chinuiti sa le spalati, frigul cu siguranta a mai transformati cam un litru de apa, o sa va omorat toate bacteriile, salmonelele si fie de folos in faza asta. microbii, plus ca ceilalti s-au insirat deja la rand pentru un ciocanel (dar asta e alta poveste).

Cand cartofii sunt comestibili (dar nu asa de comestibili incat la sfarsit sa va iasa un terci) adaugati plicurile de supa, cele cu supliment de e-uri. Nu neaparat foarte sanatoase, de cele mai multe ori acestea sunt singura sursa pentru o supa pe munte, fara pastarnac si morcovi. Plus ca functie de modelul ales veti avea parte de gusturi de pui, vita, patrunjel ori smantana. Din acest moment mai urmeaza vre-o 10-15 minute de fiert. Nu mai ramane decat sa mai invartiti in oala, dar mare atentie! Ramaneti vigilent, caci deja foamea posibil sa faca ravagii in grup si de regula cine invarte cu lingura in oala mai sterpeleste cate o inghititura si pentru propriul folos. La aceasta operatie rog a fi numita o persoana competenta si cu un moral ireprosabil. Cu polonicul se umplu farfuriile dupa care pe sub sprancene sau musteata se urmareste mimica faciala a consumatorilor. Functie de satisfactia afisata puteti impune conditii de genul eu nu car cortul maine ori sa leneviti
106

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru & Ramiro Matei cutit, lingura, farfurie, paine si o cana ca trantorul dimineata cand se trage la sorti de vin fiert dupa. cine va face cafeaua ori ceaiul. Mod de preparare: O reteta simpla, usor de facut de catre oricine. Ideala atunci cand fileul de rechin si salata de broccoli le-ati uitat acasa ori au devenit perisabile. La fel de ideala si atunci cand sunteti pe fuga (cu somnul, timpul etc) ori vreti sa-i impresionati pe cei (cele!) din grup cu cunostintele voastre gastronomice. Sa trecem insa la treaba caci mi s-a facut foame si mie! Vedeti ca v-au ramas cativa stropi pe barbie. Pofta buna! Felul doi: Fasole la conserva cu adaos de sunca&costita Daca nu v-ati saturat dupa castronul cu supa si conservele din rucsac nu sunt suficient de inghetate incat sa nu le puteti desface e timpul sa trecem la felul doi. E vorba despre o mancare hranitoare, rapid de facut si gustoasa. Singurul inconvenient e ca dupa masa marea majoritate isi vor face de munca prin jurul cortului (am vazut o ancora nu prea bine intinsa) sau pe langa stana (mai caut lemne pentru la noapte). Va spun eu ca sunt efectele secundare la cei cu bun simt. In cazul ca sunt persone cu voi care nu au aceste efecte secundare si dormiti impreuna e bine sa va reganditi organigrama de somn. Ingredientele de baza sunt urmatoarele: Conserva de fasole boabe (cu costita ori carnaciori ori carne de strut, nu conteaza); cam o conserva de fiecare nesatul; 100-200 grame de sunca si costita afumata la butoi acasa la parinti; proportiile pot fie egale sau functie de ce am gasit acasa in frigider; ceapa ce a ramas de la felul unu sau o alta ceapa; una mare cam la doua conserve; chestii administrative: ceaun, primus eventual (daca nu e loc si timp de foc),

In prima faza va probati calitatea cutitului de firma pe care vanzatorul de la magazin vi l-a vandut la pret dublu, deschizand conservele. E momentul zero, momentul adevarului. Daca rezista (cutitul) in acelasi timp treceti la portionarea suncii in bucatele mici, mici de tot. Asa de mici incat sa le puteti manca dintr-o inghititura. Cu oala pe foc (aceasi de la supa, nu va chinuiti sa o spalati, pe munte totul se consuma, nimic nu se arunca) puneti cu grija bucatile taiate marunt dupa care aveti grija sa nu se arda. Acasa puteti folosi o lingura de lemn, aici nu e cazul; si o furculita e buna. Alaturi de sunca
107

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru & Ramiro Matei prajita aruncati repede si ceapa taiata felii copt ori alte minunatii, plus o cana de vin rosu dupa preferinte. Cui nu-i place din grup, scoasa direct din butoi. Pentru chestiile invitati-l sa coboare pana la cabana. Asta mai optionale va las pe voi sa-mi scrieti retetele si ales daca face macar 5-6 ore pana la coborare. sa-mi spuneti cum ati carat ingredientele pana Asa, lucrati la psihic, nu-i lasati sa va taie in creierul muntilor. elanul cu carcotelile lor! Cu putina imaginatie mancarea voastra va arata exact asa (doar ca va trebuie o investitie langa stana de cateva sute de mii de euro ...):

Odata ceapa prajita sau arsa (oricum o sa vi se para acelasi lucru) rasturnati conservele si continuati sa invartiti minunatia. Gustati (de data asta aveti voie) si cand considerati ca e suficient de fierbinte aliniati farfuriile, castroanele, jumatatile de pet-uri transformate in castroane si puneti portii egale. Acuma si egalitatea asta daca va place cu adevarat mai puteti pastra un polonic pe fundul oalei. Se serveste cu paine. Optional cu salata de varza murata, de rosii, ardei gras

Hai noroc si sa va fie de bine! Desert: ceai fierbinte cu arome inconfundabile La deserturi mai mergea o ciocolata calda ori o cana de cacao fierbinte, dar acolo nu-ti trebuie multa imaginatie, doar apa fierbinte si siguranta ca nu ti-ai uitat plicurile pe masa de acasa din bucatarie. La ceai e la
108

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru & Ramiro Matei fel de usor sau mult mai complicat, depinde. nu, ce fel de ceai cu arome inconfundabile Acest desert spre deosebire cel de la mesele mai e si asta? Pai e aroma zapezii in cazul in de la restaurant poate fi servit in orice care ati plecat total nepregatiti de acasa. Total moment al mesei, rolul sau fiind acela de nepregatiti! In caz contrar se procedeaza in hidratare corespunzatoare, precum si de urmatorul fel stiintifico-academic: incalzire a trupului si a spiritului.

Ingrediente: in afara de cartofi si ingerdientele de la felul doi merge cam totul. Glumesc din fericire, ca ar iesi ghiveci, nu ceai. Asadar: zapada multa, proaspata si buna; zahar sau mai comod indulcitor; daca nu aveti asta-i treaba, scoateti pixul si notati pentru data viitoare; plicuri de ceai, la fel in lipsa uitati-va atent in jurul vostru, prin padure ori gol alpin (o sa vedeti de ce); lamaie, multa lamaie; coaja de la o portocala-doua; o bucata de scortisoara ramasa de la vinul fiert, daca ati folosit-o pe toata deja, nu-i nimic, o refolositi; oala, cani si tot ce ati mai folosit la felurile principale. Mod de preparare Daca ati citit cu atentie observati ca obligatoriu e sa aveti macar zapada. Interesant

Focul si zapada stiti deja sa le faceti. Ideal ar fi fost ca in momentul in care ati topit zapada pentru supa sa fi refacut si rezervele pentru apa, asa incat acum cu burtile pline sa
109

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru & Ramiro Matei nu mai alergati prin jurul cortului la adunat V-a placut? Cine da o cana de ceai la zapada. Nu-i asa ca e frig afara? Dochia data viitoare? Numai de bine. Prima data eu pun cojile de portocala si/sau feliile de lamaie (o lamaie la 2-3 litri de ceai). Apoi in ordine aleatoarie zaharul (dupa gust), scortisoara, plicurile de ceai (cam unul pentru fiecare sfert de litru de bautura). Se lasa la fiert si se serveste fierbinte. Plus o feliuta de lamaie pentru fetele din grup. Baietii? coaja de portocale si cate inca un brat de lemne!

In cazul in care ati uitat plicurile de ceai acasa merge facut ceaiul din restul ingredientelor dar va iesi o apa chioara, nu veti da pe spate pe nimeni cu reteta asta. In schimb de aveti ochiul format poate mai gasiti pana pe la 1400-1500 metri ceva pojarnita (ori menta da mai rar, ca-i zboara frunzele de la primul inghet si noi suntem in ianuarie acum). Inghetata desigur, dar nu-si pierde din calitati, stati calmi. De asemenea merisoare si frunze de afin. Daca e zapada dar stiti locurile aproape imposibil sa nu va intoarceti cu o mana de frunze de afinis si deabia atunci sa vedeti cum o sa se uite tot poporul ca la unul ce a urcat si coborat Everestul de doua ori intr-o zi!

110

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Radu Filipescu

Cu bicicleta de la Alba Iulia la Iasi peste sase munti (iunie-iulie 2009)

Ziua I-a: 30 iunie 2009- seara fuga la trenul de Timisoara, impreuna cu colegul Sorin Untu, zis Ghiocel. Cum C.F.R. nu mai dispune de vagoane postale, demontam rotile de la biciclete si le punem in mijlocul compartimentului. Din fericire, nasii si ceilalti pasageri sunt intelegatori. Ziua a II-a: 31 iunie 2009 -nu zabovim mult in Alba. Ne montam rotile pe cadrul bicicletei, punem pe porgbagaj coburile, cortul, sacii de dormit si izoprenele. Pornim spre Sebes, un orasel in care placile cu numele strazilor sunt bilingve, in romaneste si germana. Placutele in limba germana is noi si ochioase; deh, macar atat sa aminteasca de sasii plecati. De la Sebes incepe un drum prin padure care incepe sa urce spre Muntii Cindrelului. Padurea de foioase se pravaleste parca peste sosea. Trecem pe langa Masa Jidovului, un grup de stanci care strajuiesc imprejurimile. Apar padurile de brad. Ajungem la lacul Tau. O ploaie ne uda leoarca, dar apoi e senin din nou. Ne schimbam rapid langa lacul Oasa. La un moment dat drumul forestier abrupt devine orizontal. Ghiocel ma anunta fericit ca am ajuns in pasul Tartarau (1678 m). Dupa cum arata drumul parea a fi pregatit de asfaltare. Din pas am coboarat la Obarsia Lotrului(1400m), unde poposim la casute, dupa un drum de 12 ore. Curatica, 30 de lei pe noapte, cu doua paturi. Astazi am pedalat cam 103 km. Ziua a III-a: 1 iulie 2009 -Il asteptam pe colegul nostru Tiberiu Panainte zis Tibi, care a participat la o actiune a biciclistilor in Balcani. El a urcat spre Obarsia Lotrului prin Petrosani impreuna cu Ionut, un bucurestean de gasca pe care l-a cunoscut pe un site de bikeri. Pana vin colegii tragem o fuga la barajul lacului de acumulare Vidra si inapoi, in total 44 de km. Ziua a IV-a: 2 iulie 2009. Parasim

Obarsia Lotrului si pornim spre Transalpina. Este cea mai inalta sosea din Romania. Sosea vorba vine, deoarece urmeaza sa fie asfaltata. La intrarea in traseu se lucra la refacerea unui pod, asa ca am traversam Lotrul printr-un mic vad, un pic mai sus.

Unele portiuni ale Transalpinei erau nivelate si sablate, gata sa primeasca in perspectiva covorul asfaltic. Ghiocel este dezamagit. El a mai urcat in 2008 pe aici si regreta drumul forestier plin de hartoape. Spre culme a revinit poteca plina de pietre. De aici am admirat crestele Parangului in toata splendoarea lor. Lasam in dreapta Transalpina care continua spectaculoasa spre pasul Urdele; coboram pe un drum de munte pietruit spre Muntii Latoritei. La coborare, ne-a prins o ploaie cu trasnete si gheata... mai prinsesem asa ceva pe creasta Retezatului in 2005, numai ca atunci eram ,,pedestru, iar acum ,,cavalerist. Sentimentul este foarte ciudat in
111

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Radu Filipescu

conditiile in care trasnetele se auzeau tot mai aproape de noi si eram mitraliati de bucati de gheata. Banuiesc ca asta se intrebau si cavaleristii pe vremuri, in timpul sarjelor ,,urmatoarea ghiulea de tun oare pentru cine este? La un moment dat am ajuns pe un platou si sentimentul primar ne-a manat spre padurea care aparea sub noi. Din fericire, Ionut a observat prin negura de pe platou o stana. Uzi si cam inghetati ne adapostim acolo. Inauntru este o alta lume, arhaica. Focul arde pe o vatra, deasupra lui este agatat

un ceaun urias. O femeie toarce linistita. Refuza politicosi vodka oferita de mine; au un alcool mai bun si mai natural. Ploaia s-a oprit si ne continuam drumul care urca si coboara printre stanci tocite de vreme, asemanator celor din filmele cu Margelatu. Punem cortul pe o culme. Jos se vede lacul Vidra. Poate cea mai frumoasa noapte din tura...o luna limpede si muntii negri in jur. In ziua asta am parcurs doar vreo 32 km. Dar asa este pe drumurile de munte.

112

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Radu Filipescu

Ziua a V-a: 3 iulie 2009- Coboram din Muntii Latoritei pe un drum plin de bolovani. Ajungem la asfalt in Pasul Curmatura Vidrutei(1571 m) de unde coboram spre Voineasa. Candva aceasta a fost cea mai inalta sosea din Romania. De la drumul plin de zdruncinaturi lui Tibi i se rupe portbagajul suspendat, agatat de bara de sub saua bicicletei. Reuseste sa il repare provizoriu cu o sarma mai groasa. In pas, niste omuleti sfatosi si guralivi care vind miere si tuica ii dau o groaza de sfaturi cum sa isi rezolve problema. Suntem in Oltenia, ce dracu, vericule...Adevarul ca portbagajele cu suport pe roata cum avem eu si Ghiocel- is cele mai sfinte, care suporta aproape oricat (sic). Spre Voineasa soseaua e plina de serpentine, printre padurea de fag care ne aminteste oarecum de codrii Barnovei. In statiune Tibi isi trimite acasa un colet plin cu bagaje din tura balcanica de care nu mai avea nevoie. Urmeaza un drum intins spre Valea Oltului, salbatica, imblanzita din loc in loc de viaducte. Soseaua e agitata ca de obicei, plina de camioane, masini mici. Un pic mai sus de Calimanesti facem stanga, aproape de castul roman. Ionut ne paraseste si isi continua drumul spre Bucuresti. Pornim pe dealuri spre Transfagarasan. Sate argesene pitoresti, cocotate pe coline. In zare vegheaza semet Muntele Cozia. Se insereaza si Tibi se intereseaza de cazare. Dormim in Satul

Berislavesti, la un nene simpatic, proprietar de magazin si popicarie-poate singura atractie din zona. Azi am parcurs 98 de km. Ziua a VI-a: 4 iulie 2009- Parasim Berislavestiul si pe drumuri ocolite (o alunecare de teren a distrus o portiune de sosea) ajungem la asfalt. La 3 km de Curtea de Arges intram pe Transfagarasan. In zare semeti, Fagarasii. Caldura mare. Trecem grabiti pe langa monumentul soldatilor italieni din Primul Razboi Mondial. Sus pe munte se aduna nori de ploaie. Deja se aud trasnete. O iau inainte, cu o nostalgie perversa a furtunii din Parang dar la poalele Cetatii Poienari Ghiocel si Tibi ma ajung rapid si ne intoarcem la o pensiune. Vine ploaia si nu merita sa faci drumul asta superb pe vreme rea, desi la cat creier am in cap mi-ar fi placut sa continui. Dupa aventurile din zilele trecute, azi am parcurs 51 de km in 4 ore, de la 8 la 13, dupa care a trebuit sa ne oprim motoarele. Casutele din popasurile de pe drum erau ocupate. Am poposit la pensiunea ,,Micul Vrajitor din satul Capataneni, comuna Aref (http://www.micutul-vrajitor.ro). Dusul cald a meritat amanarea de o zi. In plus, la parter am rasfoit albume cu poze vechi din zona si neam benoclat printr-o monografie interesanta a zonei, scrisa de Ion Stanciu Stanciulescu, Aref, monografia satului, Bucuresti, Editura Arefeana, 2006. Eram un pic frustrati ca stam cu burta in sus. In seara aceea la TV a rulat filmul ,,Marea Evadare".

113

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Radu Filipescu Ziua a VII-a: 5 iulie 2009- Zi senina. cand am urcat cu biclele abia se deschidea Incepem atacarea Transfagarasanului sudic. tunelul si zapada era abundenta. Acum vara Imi amintesc de cartea citita in ziua isi intrase in drepturi; zapada e putina si anterioara. Pe vremuri drumul urca pe firul murdara. Profitam de ziua lunga si urcam apei spre un sat, Cumpana. Exista si o fara bicle- pe varful Capra. O capra neagra se mocanita...Apoi lacul de acumulare Vidraru a tine dupa noi ca un catel. Apoi dispare printre inecat valea si a impins drumul pe versantii stanci. Seara se lasa pe negandite si jos, inspre muntilor. Padurea de foioase lasa loc celei de Ardeal, admiram panglica argintie a Oltului. brad. Un pic mai jos de Piscul Negru, vad In total vreo 65 de kilometric si astazi. cateva masini oprite pe ambele directii de Ziua a VIII-a: 06 iulie 2009mers. Incep sa depasesc coloana si langa Coboram Transfagarasanul spre Cartisoara. ultima masina vad aruncati niste covrigi. Multe stanci cazute pe sosea, care amintesc Langa mine, dintr-o tufa de langa sosea, intre civilizatiei ca suntem totusi la granita lumii brazii desi aud un ,,puffffff, shhhhhh, mrrr", salbatice si libere. Este luni si drumul e adica un soi de ,,p.... matii, m-am speriat'' in aproape pustiu. Cativa motociclisti care urca limba ursilor. Am apucat sa vad doar capul ne claxoneaza cu simpatie. Ajungem in satul unui urs destul de tanar si sperios-norocul Cartisoara. Trecem grabiti pe langa casa meu, care a disparut in padure. Daca era un muzeu ,,Badea Cartan, pe care am vizitat-o clovn batran si obisnuit cu lumea, ma alegeam cu alte prilejuri. Calatorului ii sade bine cu probabil cu chilotii rupti si cu jumate de janta drumul... Oltul, firicelul vazut ieri de pe in mana. Nu m-am oprit, mi-am continuat creasta muntilor apare langa noi impunator drumul..totul a fost prea scurt ca sa am vreo dar calm. Il traversam pe un podet suspendat reactie. Aflat la vreo doua serpentine in la Carta. Trecem pe langa ruinele abatiei spatele meu, Ghio a fost atentionat de un sofer cisterciene de secol XIII. Apoi ne adancim in ca e urs in zona, dar cred ca Martinel deja dealurile si vaile Podisului Transilvaniei. In papase covrigii si dormea pe vreo brana. satele adunate, casele fortareata si bisericile Golul alpin este superb. Varfurile catolice amintesc de sasii plecati. Am trecut Museteica, Raiosul privesc grave niste rapid prin Sighisoara. Urcam un deal omuleti pe bicicleta care le-au ajuns aproape asemanator Buciumului. De acolo spre nord de umeri. incep sate unguresti. Ajungem la Balauseri si lasam la stanga drumul spre Targu Mures. Cotim la dreapta spre Sovata. Tibi iarasi se intereseaza de cazare. Nu gasim decat pensiuni destul de scumpe, se innnopteaza... Hotaram sa mergem pe malul lacului de acumulare Bezid. Din Sangeorzul de Padure facem stanga vreo 2 km. Ajunsi acolo constatam ca nu exista o zona de agrement propriu-zisa. Nu e nimic amenajat. Punem cortul langa cele ale unui grup de stundenti polonezi hidrotehnisti aflati in practica. Un nene de la baraj ne da apa potabila din lac, epurata in instalatiile de Trecem prin tunel si iesim in caldarea langa debarcader. Are gust de clor, dar asta e; Balei. Langa Lacul Balea e un targ duminical. crezusem ca gasim un restaurant langa lac. De toate, dar mai ales branza afumata si Oricum, dupa o zi de mers pe bicicleta, o baie palinca. Cabanele ,,Balea si ,,Paltinul" au in lac e binevenita, mai ales pentru relaxarea preturi destul de mari. 100-150 lei patul pe posterioarelor tabacite. Ne uitam la noapte. La capitolul mancare, ,,Paltinul" e mai vitezometru si aproape nu ne vine sa credem, accesibla la preturi ca si in anii trecuti. Punem cortul langa Cabana Salvamont. In iunie 2006
114

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Radu Filipescu astazi picioarele noastre au pedalat cale de Saon, tel. 0723150164). Este un soi de muzeu 156 km. pensiune, un anticariat in miniatura. Ne Ziua a IX-a: 7 iulie 2009permitem sa platim 20 ron de om pentru o Merita revenit la acest lac, care a inghitit un noapte. Azi a fost un tur de forta, 130 de km. sat in momentul constructiei barajului. Am Ziua a X-a: 8 iulie 2009- Dupa un ajuns in secuime. Sate unguresti, apoi Sovata mic dejun copios la pensiune(produse oras. Nu avem timp sa intram in statiune. agroturistice, sic) pornim spre Iasi. Acelasi Avem de traversat doi munti pana in Cheile soare aiurea. Din Piatra Neamt o cotim pe la Bicazului. Intram in Muntii Gurghiului si Girov, unde trecem pe langa celebrul deal incepem urcusul pe un soare cumplit spre care privit din depatare pare a fi o masca pasul Bucin (1287m). Soarele e din ce in ce mortuara. Poposim langa Hanul Ancutei. De mai puternic iar serpentinele tot mai la Sabaoani facem stanga spre Targul Frumos. anevoioase. Un izvor cu apa rece apare ca o La Trei Iazuri preturile sunt piperate, asa ca binecuvantare. In pas mancam carnati inghitim in sec si plecam mai departe. secuiesti la una din restaurantele din zona. Ajungem la Iasi obositi dar satisfacuti, plini Intradevar, secuii is maestri in domeniul de amintiri, dupa o zi in care am facut un preparatelor din carne. Apoi coboram spre mars fortat de 175 de km. Per total am Gheorgieni. Traversam orasul plat si intram in strabatut cu bicicleta 854 km. Muntii Hasmasului. Urcam serpentinele care duc spre Lacul Rosu. Is obosit si fundul meu e Radu Filipescu, Clubul de Turism si batucit zdravan de seaua bicicletei. Daca in Ecologie ,,Turistor Iasi celelalte zile am mers cat de cat compact, incep sa raman in urma. Baietii ma asteapta la cumpana apelor, in Pasul Bicaz (1256m).

Coboram pe o ploaie marunta Cheile Bicazului si innoptam in Bicazul Ardelean. Tibi a gasit o pensiune foarte faina, numita ,,Saon de la numele proprietarei.(Viorica
115

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Iulian Nica; Foto: Marius Curca

File din istoria orientarii sportive

Romaniei. O harta si o busola, o pereche de haine (trening) si o pereche de papuci sunt tot ce-ti trebuie. Mai ramane sa gasesti o padure, si poti porni.

Istorie Orientarea, isi are originile la inceputurile omenirii, cand pentru a-si procura hrana componentii familiilor erau nevoiti sa se deplaseze mult in afara comunei, si nu puteau realiza aceasta fara sa-si dezvolte simtul de orientare, pentru a fi in masura sa se reintoarca cu hrana vanata la baza. De mii de ani in pregatirea armatelor se foloseau lectii de orientare cu harta si busola. Chinezii sustin ca in timpul imparatului Hoang-Ti, prin anul 2637 I. Hr., s-au inventat primele busole cu ac magnetic. Hartile au fost deja ramase dintr-o epoca anterioara de la o rasa astrala. Nu se gasesc explicatii pentru hartile pe care geografii din antichitate le-au realizat para-se folosindu-se de imagini luate din spatiu.

Ce este orientarea? Orientarea este un sport modern, care pune in valoare calitatile necesare unui atlet cu miscarea in natura, aducand astfel sportul mult mai aproape de rolul pe care l-a avut in negura istoriei: acela de a fauri caractere puternice in deplina armonie cu mediul inconjurator. Orientarea nu e un sport scump, numai bine adaptat conditiilor economice ale

Se spune ca "orientarea inseamna o clipa de adevar, o gura de aer curat, o ora de liniste, o zi petrecuta in natura, inconjurat de paradisul culorilor, de murmurul izvoarelor, de oxigenul pur produs de frunze, de cantecul pasarilor, de parfumul florilor". Se poate merge si mai departe, afirmandu-se ca "orientarea este o stiinta absoluta cu un scop precis, acela de a ne invata ca, in cel mai scurt timp, sa alegem drumul bun, sa mergem exact la punctul dorit, atit in padure cat si in viata, cand treptat, prin extinderea deprinderilor de orientare, fiecare va descoperi ca, numai pe baza efortului personal, se poate inscrie pe drumul cel bun, pentru a ajunge la locul dorit, cu incredere in fortele proprii". Orientarea a fost descrisa ca fiind "alergare in timp ce joci sah" sau "alergarea vicleana". Este usor sa inveti orientare, dar provocarile pe care sportul le provoaca sunt infinite. Orientarea ofera o provocare intelectuala ordinarului exercitiu fizic. Orientarea este un sport care are la baza pasiunea pentru natura si mai putin avantajele materiale. Practic, acest sport presupune o intrecere atletica in mijlocul naturii, in care sportivii pleaca de la start
116

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Iulian Nica; Foto: Marius Curca "inarmati" cu o harta si o busola. Descifrand harta, sportivul isi alege drumul intre mai multe puncte de control, la fiecare asemenea punct trebuind sa composteze o foaie de parcurs. Cel care reuseste sa treaca prin toate obiectivele in timpul cel mai scurt este declarat invingator. Cea mai populara dintre toate tipurile de orientare si punctul de plecare pentru toate celelalte este orientarea clasica de vara (orientare pe jos sau orientare in alergare). Alte tipuri mai sunt: Orientarea pe mountain bike Orientarea pe schiuri Orientarea printre trasee Orientarea prin radio Orientarea cu canoia Orientarea calare Orientarea pentru persoanele cu handicap Rogaining (orientarea pe distante foarte lungi, originara din Australia) Adventure racing (combinatie de mai multe discipline intr-o singura cursa) Maraton montan (orientarea unde unghiul de urcare este un element de dificultate in plus)

Orientarea sportiva in lume Sport marginalizat in Romania, orientarea este populara in Occident, si mai ales in tarile scandinave, un cunoscut practicant al acestei discipline fiind chiar regele Harald al Norvegiei. Aparuta in tarile nordice (Scandinavia) aproape odata cu secolul XX, extinsa apoi si in restul Europei, orientarea turistica sau "sportul padurilor" se practica astazi peste tot in lume: in Canada, SUA, Venezuela, Australia si Noua Zeelanda, in Japonia si Coreea. Exceptand Africa nu cred ca exista zone cu paduri in care acest sport sa nu se practice. Norvegienii au organizat la 3 mai 1897, in localitatea Bergen, primul concurs de orientare, in fapt o mini-expeditie turistica, si au denumit-o atunci "sportul padurilor". Documentar se poate atesta primul concurs sportiv de orientare organizat de Uniunea Sportiva din Stockholm la 25 martie 1919, la care au luat startul 202 sportivi. Organizatorul acestui concurs a fost Ernest Killander care a fost numit "parintele orientarii" in Suedia.

117

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Iulian Nica; Foto: Marius Curca Primul concurs international s-a tinut Norvegia, iar in 1966 primul Campionat in anul 1932 intre Suedia si Norvegia, in Mondial de Orientare, in Finlanda. In 1978 apropierea orasului Oslo. Primul concurs orientarea a fost recunoscuta ca disciplina triunghiular, in 1938, a inclus si Finlanda. Ia olimpica. nastere astfel primul concurs "Nord". In anul 1960 la concursul international "Nord" au Orientarea sportiva in Romania participat si 3 tari din Europa Centrala. In Romania, primul concurs de Punctul culminant al dezvoltarii orientare sportiva a avut loc in 26 octombrie orientarii ca sport il constituie infiintarea la 22 1947, in Podgoria Aradului din Muntii mai 1961 la Copenhaga (Danemarca) a Zarandului, fiind organizat de "Sindicatul Federatiei Internationale de Orientare (I.O.F.). Functionarilor Particulari". Evenimentul a fost Membrii fondatori au fost: Bulgaria, RFG comentat cu interes de presa vremii, care (Germania Federala), RDG (Germania semnala "aparitia unui nou sport, demult Democrata), Cehoslovacia, Danemarca, asteptat de tineretul nostru" (Turismul Norvegia, Suedia, Elvetia, Ungaria, Finlanda. popular). In anul 1990 se infiinteaza Federatia Romana Fondatorul acestei intreceri sportive a de Orientare (FRO) si prin afilierea sa fost regretatul tehnician Coloman Davidhazi Romania devine membru plin I.O.F. (1913-1987), cel care a format numeroase generatii de sportivi si arbitri, la randul lor propagatori ai orientarii sportive in orasele Iasi, Sibiu, Cluj, Bucuresti si Timisoara unde, in perioada 1950-1952, au avut loc primele intreceri de gen. Pe parcursul celor patruzeci de editii a "Cupei Zarandului", organizatorii au promovat o serie de inovatii in tehnica orientarii sportive, au realizat harti tip scoala si de competitii la nivel national si international, contribuind la ridicarea In 1962 s-a desfasurat primul calitativa a acestei discipline. Campionat European de Orientare, in

118

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Iulian Nica; Foto: Marius Curca Inceputul a fost timid, dar dupa anul O federatie de specialitate in anii 1953, concursurile de orientare au capatat o comunismului nu a putut fi intemeiata. Asta dezvoltare neasteptata, depasind chiar si cele cu toate ca in septembrie 1958 echipa romana mai optimiste previziuni. In septembrie 1958 s-a clasat pe locul al III-lea la concursul sportivii romani s-au clasat pe locul al III-lea international din Bulgaria, organizat de la concursul international din Bulgaria, Uniunea Turistilor Bulgari. Dar in martie organizat de Uniunea Turistilor Bulgari, la 1990 ia fiinta Federatia Romana de Orientare, care au participat reprezentative din sase tari iar la 24 iulie acelasi an, F.R.O. se afiliaza la europene. I.O.F. (International Orienteering Federation), In 1959 este infiintata Comisia de cu prilejul congresului de la Cambridge Orientare, afiliata la Federatia Romana de Marea Britanie. Romania este cea de a 35-a Turism si Drumetie Montana. Ca urmare, in tara afiliata la I.O.F. Cele mai notabile 1963 se organizeaza primul concurs oficial de evenimente de la fondarea F.R.O.: in 1995 are orientare, Cupa Banatului, desfasurat in loc la Buzau prima editie a Cupei Tarilor muntii Semenic. In anul imediat urmator se va Latine, iar in 1996 federatia organizeaza desfasura primul Concurs National pe echipe, Campionatele Mondiale de Orientare pentru in Muntii Parang. Juniori, la Govora. Prima harta de orientare moderna in culori a fost tiparita la Oradea in 1967, iar in anul urmator se organizeaza primul Campionat National de Stafeta (raliu), la Olanesti. Anii '60 vor fi importanti pentru acest sport, intrucat in 1968 are loc primul concurs international, Cupa Romaniei, la Busteni, iar in 1969 se va disputa primul Campionat National individual, la Bistrita, pentru ca in 1970 sa se organizeze primul Campionat Balcanic la Slanic Moldova. Dar cel mai mare concurs international de orientare, Trofeul Valea Prahovei, va avea loc in 1987, cu participarea a 1.100 concurenti, reprezentand 12 tari. Acest sport s-a aflat intr-o izolare totala in anii comunismului, cand orientarea era vazuta ca o activitate care putea dauna sigurantei nationale. Sportivii romani nu puteau avea contacte cu cei straini, intrucat se considera ca hartile intocmite pot transmite informatii strategice peste granitele tarii. Cupa Tarilor Latine la Orientare a Inainte de '89, hartile pentru orientare fost o competitie imaginata de presedintele erau primite direct de la armata. Pentru a F.R.O. Constantin Alexandrescu, iar ea a fost putea fi folosite, li se schimba scara, ca sa nu inclusa in calendarul oficial al federatiei semene cu originalul, si erau inchise in internationale dupa Congresul IOF de la dulapuri de fier, pentru a nu "transpira" Varna din 1994. Prima editie a intrecerii a informatii de interes national. Izolarea avut loc la Poiana Pinului, in judetul Buzau, aberanta impusa romanilor nu era valabila si in 15 octombrie 1995. Inca o editie a acestei pentru straini, care foloseau tehnica de varf competitii s-a desfasurat in anul 2001 in pentru a intocmi harti pentru orientare orasul Victoria din judetul Brasov, iar in anul sportiva. 2007 s-a desfasurat o noua editie in judetul Alba.
119

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Iulian Nica; Foto: Marius Curca Poate fi semnalat si faptul curios ca, Sportul orientarii este practicat in 1980, in cadrul manifestarilor de masa regulat in Romania de catre un numar de organizate mai cu de-a sila, mai cu binisorul aproximativ 700 de persoane. Cu cei care vin de catre autoritatile comuniste au participat ocazional ar putea fi in jur de 3000. Din cele peste 38.000 de oameni la un mare concurs de 32 de cluburi de orientare, 70 la suta sunt orientare. Este vorba de Cupa Chemarea private, adica niste afaceri de familie. La noi, Toamnei, desfasurata in Parcul "Dumbrava" orientarea traieste de pe o zi pe alta... Un din Sibiu, organizator fiind profesorul Heintz echipament complet pentru acest sport, Dezideriu. Acesta ar fi un adevarat record bocanci speciali, trening si busola, ajunge in mondial de participare, care insa n-a putut fi medie la 200 de euro, putini fiind cei care se omologat deoarece numarul total al incumeta sa investeasca aceasta suma. participantilor nu a putut fi verificat, iar Orientarea poate fi practicata de concurentii nu au participat de bunavoie si oameni de toate varstele, incepand de la copii nesiliti de nimeni la eveniment, asa cum cer de 10 ani, care pot fi insotiti pe traseu de catre regulile acestui sport. parinti, si pana la varste inaintate, peste 90 de ani. In loc de incheiere Nefiind sport olimpic, fondurile primite de la Guvern sunt intotdeauna insuficiente, iar Ministerul Educatiei si Cercetarii nu se implica indeajuns. "Orientarea este singurul sport fara spectatori. Esti doar tu si padurea", spune presedintele Federatiei Romane de Orientare, Constantin Alexandrescu. Marele sau regret este ca, din lipsa audientei, acest sport este tratat ca o "cenusareasa", neputand primi bani din publicitate.

120

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Lucian Chelaru

Trasee de trekking in jurul Iasului

Mens Sana in Corpore Sano

Romanii aveau mare dreptate caci, cu totii stim ca daca nu facem miscare muschii ni se atrofiaza,dar ceea ce multi oameni nu inteleg este ca si creierul isi mentine o forma mai buna atunci cand corpul este exersat si sangele - pus in miscare. Numeroase alte lucruri pe care le intreprindem, inclusiv participarea la activitati care ne obliga sa gandim, sa facem regulat miscare, sa avem o viata sociala si chiar o atitudine pozitiva, au o influenta considerabila asupra eficientei functiilor noastre cognitive, atunci cand ajungem la batranete. La indemnuri de genul: face-ti miscare, descoperiti si iubiti natura, multa lume motiveaza: cand, unde, cu ce, cum si mai ales de ce, inventand tot felul de motive pentru a evita schimbarea modului de viata pe care chiar credem ca nu si-l doresc, dar inertia

indusa de sistemul de valori actual ii face niste oameni de plastic. Daca locuiesti intr-un oras, cum este Iasul si nu stai intr-o zona montana nu inseamna ca daca vrei sa faci miscare nu ai unde. De aceea incercam sa aducem la cunostiinta si in constiinta tuturor, locuri din jurul Iasului si metode de a face miscare si de a cunoaste natura. Cea mai simpla forma de miscare si la indemana tuturor este mersul pe jos ori trekking-ul in limba Esperando care se doreste a fi viitoarea limba a Noii Ordini Mondiale. Dar ce inseamna trekking? Etimologic provine din dialectul sud african Afrikaans cu radacini evidente din olandeza si care inseamna drumetie, plimbare prin natura,prin locuri mai mult sau mai putin accesibile, in general la munte. Noi am adoptat repede aceasta forma si o utilizam cu orice ocazie la o iesire in mijlocul naturii.

121

Aceasta forma de miscare se poate face oriunde dar cel mai frumos si mai sanatos este in zonele impadurite si ozonate din jurul Iasului. Pornind de la faptul ca inca din 1984 existau o serie de trasee marcate, cativa oameni inimosi, tineri si veterani, au incercat cu surse proprii sa contureze din nou aceste trasee pentru a face mai sigura deplasarea prin padure si pentru a avea o anumita logica acesta gen de miscare adica sa aiba un punct de plecare si unul de sosire. In general sa cautat ca aceste puncte de plecare si sosire sa fie acesibile mijloacelor de transport, iar traseul sa treaca prin anumite locuri ce merita vazute si placute ochiului. S-a cautat ca aceste trasee sa uneasca deasemenea si cateva puncte de interes din zona verde a Iasului ca schituri, manastiri, poieni, rezervatii floristice si forestiere, rezervatii fosilifere, codri seculari, puncte cu semnificatie istorica deosebita a dainuirii neamului romanesc pe aceste meleaguri .Neavand pretentia ca marcajele au fost facute in cele mai bune conditii, si nici cele mai relevante ca variante de teren, sunt si trasee diferite marcate cu acelasi semn din cauza lipsei unui plan comun si din cauza refuzurilor de a colabora a unor institutii abilitate, ele constituie un inceput care este si un pas inainte pentru viitor. Enumeram cateva dintre acestea cu speranta ca in viitorul apropiat se vor putea cartografia si zonele mentionate in descrieri pentru editarea unor noi harti turistice. Pe aceasta cale dorim ca toti cei care vor sa colaboreze cu noi (fie ca deja cunosc sau au marcat cu diferite ocazii alte trasee sau fie ca vor sa participe pe viitor la aceste activitati) sa ne contacteze. 1) Rezervatia Repedea - Poiana Rotunda - Sat Slobozia Cantemir Cabana Barnova, 15km, 3-4 h, 250 metri diferenta de nivel, marcaj banda rosie Primul traseu marcat in 1983-1984 de catre un grup de entuziasti ieseni a fost banda rosie (traseu creasta ?!!!!?) care porneste de la rezervatia fosilifera de pe dealul Repedea, urmeza marginea abruptului stancos de pe versantul vestic, intrand in padurea de fag, apoi coboara cca 50 m diferenta de nivel pe 2 variante - una direct pe langa traseele de alpinism, si alta pe la capatul abruptului intalnindu-se apoi pe un drumeag ce

serpuieste pe curba de nivel vreme de 20 min. pina la o bifurcatie de unde traseul face la dreapta si la vale printr-o padure tanara de stejar si fag.

Mentionez ca de aici se desprinde alt traseu la stanga (cruce rosie) care va fi descris ulterior. Urmeaza trecerea peste paraul Nicolina si urcarea pe un drumeag de exploatare, apoi pe poteca pe o muchie de deal pana sub abruptul dealului Rotunda dupa care pe curba de nivel pana la iesirea in creasta principala la un pandar de vanatoare. De aici urmam creasta principala cu traseu comun cu punct rosu pana la o bifurcatie unde mergem la stanga catre poiana Rotunda (atentie poiana e dreptunghiulara) situata pe un platou insorit, loc de odihna si binemeritat
122

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Lucian Chelaru popas unde se afla si un adapost de vanatoare bun in caz de nevoie. Mergem apoi spre vest cca 600 m si pe dreapta intalnim vf. Movila Rotundei altitudine 412 m (a nu se confunda cu Vf. Rotunda) loc in care intalnim traseul punct rosu ce coboara pe muchia Rotundei prin vechiul codru de stejar al Barnovei la Cabana protocol Barnova Sat aproape de Manastirea Barnova. Continuam drumul nostru pe platou, coboram intr-o sa ca apoi sa urcam usor prin poiene si raristi de aluni si mure ajungand curand in vf SloboziaCantemir alt. 399 m si la cabana padurarului din satul Slobozia (de Ciurea) unde avem placerea de a gasi o veche fantana cu cumpana.

continuand pe langa drumul comunal cca. 150 m, dupa care se indreapta vertiginos la vale catre gara Barnova, iar mergand pe drum inainte se ajunge in satul Poiana cu Cetate. Se atentioneaza calatorul ca urcarea spre varful Rotunda nu mai are marcaj intrucat sa defrisat tot versantul si ca marcajul e mai putin vizibil pe portiunile de poiana, din aceasta cauza dar si datorita diferentei mari de nivel a acestui traseu in 2008 am marcat o alta variant cruce rosie care iese la canton silvic Vama Perjului si de acolo pe culmea deal Rotunda marcajul triunghi rosu pina la Poiana Rotunda realizat ulterior de niste veterani in ale drumetiei. 2) Manastire Barnova - cab. Barnova sat-muchia Rotundei - Vf. Movila Rotundei 1 -2 h, 250 metri diferenta de nivel, 6 km, marcaj punct rosu. Traseul urmeaza drumul comunal pana la intrarea in padure unde trecem pe langa cab. Barnova care apartine de R.A. Protocol de stat

De aici urmam drumul satesc ce ne plimba prin poiana cu acelasi nume pana la intersectia cu drumul Dobrovatului spre stanga, noi continuind inainte pana la radar Dopler (reper foarte pretios pentru oricine se plimba in aceasta zona). Traseul vechi continua prin spatele radarului atinge varful Barnova si coboara printre brazi seculari la cabana cu acelasi nume

dupa care traseul intra in padure la dreapta si se angajeaza in urcare prin vechiul codru de stejar al Barnovei pe muchia Rotundei si pana la o lutarie unde se intalneste cu traseul banda

123

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Lucian Chelaru

rosie. Dupa vreo 500 m de traseu comun o ia la stanga direct catre vf. Movila Rotundei (412m), unde se intalneste iarasi cu banda rosie. 3) Canton silvic Vama PerjuluiPoiana Rotunda - Vf Rotunda, 4 km, 45 min marcaj triunghi rosu. De la cantonul Vama Perjului ne deplasam catre Dobrovat pe sosea cca 200m dupa care intram in padure la dreapta si urmam culmea dealului pe un drum de care, pana intr-o sa. De aici traseul face incet la stanga pe partea stanga a poienii Rotunda prin raristi si poiene pana la o iesle (hranitoare pentru caprioare) loc in care se intalneste cu banda rosie. 4) Poiana ACR langa releu (punct informare turistica) - Dealul Paun - Poiana Mieilor - Padurea Lacul Negru - Popas Stana Poieni, 9 km, 2 -3 h, diferenta de nivel 50 m, marcaj banda albastra. Se porneste pe drumul forestier ce pleaca din soseaua Iasi Vaslui la km 13.7 la stanga (in dreapta este aleea betonata ce duce la Releu Bucium) si dupa cca. 300 m marcajul face la stanga urcand usor pana in varful dealului Paun. De aici se urmeaza culmea dealului cu acelasi nume, prin padure ajungandu-se la intersectia cu drumul forestier Fanatu Mare 2 (era si un panou forestier acolo) apoi 50 m pe drum pana in Poiana Mieilor, loc incantator si bun ptr campare si popas. In continuare traseul urmeaza drumul forestier ce urmareste pana la iesirea din codrul Lacul Negru, paraul Vasluiet.

Se ajunge apoi intr-o poiana larga strajuita de stejari, loc de odihna si admirare a naturii, dupa care se va deplasa pe liziera pe acelasi drum pana la o bifurcatie unde se afla un panou forestier de aici traseul intrand pe o poteca in padure, la stanga drumul mergand catre Cariera de Nisip obiectiv foarte interesant ce merita vazut iar in dreapta se poate ajunge la pensiunea Quatro Rotte din satul Poieni. Aici poteca se strecoara pe curba de nivel cale de vreo 2 km pana in spatele cantonului silvic Poieni, urmand apoi o poteca mare ce iese in spatele popasului Stana Poieni unde vini cini vre si pleaca cini poati- punct final al calatoriei noastre.

124

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Lucian Chelaru drum de carute. Dupa vreo 400 m, intr-o 5) Stana Poieni-Dealul Curatureiintersectie de drumuri de carute intalnim spre culmea dl,Perjului jonctiune cu tr.cruce stinga marcajul banda albastra ce duce la stina rosie (Manastirea Dobrovat) 1 - 2h, 120 Poieni. metri diferenta de nivel, 7km, marcaj banda albastra De la Stana Poieni se pleaca pe sosea inspre Iasi pina la podetul peste Vasluiet dupa care se face la stinga pe un drum de exploatare care traverseaza paraul Carbunarie si apoi la dreapta pe malul paraului prin padure cale de 1,5 km. In apropierea cantonului silvic Carbunarie traseul urca pana in culmea dealului Curaturii si continua pe un drum forestier pana intr-o sa unde drumul face la dreapta in vale catre poiana Cerbarie, dar noi mergem inainte prin padure pe o poteca ce ocoleste Dealul Perjului; prin stinga Din acest punct traseul coboara trece un mic parau si urca in culmea dealului dreapta usor cale de vreo 2 km pana cand traversand un drum forestier (ce duce la drumul face o serpentina si apoi o taie direct catre drumul forestier ce se zareste la vale (drumul Humariei), il traverseaza si apoi si paraul Pietros dupa care urca pieptis direct prin padurea Pietrosu (rezervatie forestiera) ajungand din nou la soseaua Dobrovatului in coltul de nord al poienei Dobrovat, pe care o parcurgem pe liziera pana la jonctiunea cu traseul triunghi rosu descris anterior (dupa ce traversam paraul Nastea)

cantonul Slobozia Melului) si ajunge dupa cca. 300 m la traseul cruce rosie care duce la Manastirea Dobrovat 6) Platou Repedea-Bifurcatie cu banda rosie - Canton Vama Perjului Culmea Dealul Perjului - Padurea Pietrosu - NV P-na Dobrovat - Manastirea Dobrovat: 16km, 150 m dif de nivel, 4-4 h, marcaj cruce rosie. Traseul porneste pe aceiasi poteca comun cu banda rosie numai ca la bifurcatie facem la stanga in urcare usoara catre cantonul Vama Perjului situat la soseaua Dobrovatului. De aici traseul urmeaza drumul forestier ce inainteaza spre sud pe culmea dealului Perju si indata ce intram in Poiana Perjului; lasam drumul sa plece la stinga noi continuind inainte pe aceiasi culme pe un

De aici traseul urmeaza o poteca ce serpuieste pe malul paraului prin padure dupa care urca usor cateva curbe de nivel iesind in poiana si mergand pe liziera pe langa o falnica padure de pin American plantata de pe timpul reginei Maria, odata cu infiintarea scolii de fete din incinta manastirii ce a functionat in acele timpuri. De mentionat ca pe portiunile de liziera din poiana Dobrovat nu se mai
125

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Lucian Chelaru cunoaste marcajul dar e usor de ajuns si fara islaz Calina deasupra satului Protopopesti el. ,loc ideal de popas. 7) Poiana Dobrovat - Canton Protopopesti - Canton Poiana cu Cetate Cabana Barnova, 9 km , 2 - 3 h 100m diferenta de nivel, marcaj triunghi rosu. Traseul a fost marcat tot in anii 80 dar a mai fost refacut in 2008. Acest traseu are menirea de a inlesni accesul in zona Dobrovat prin gara Barnova facand legatura cu un alt traseu (in coltul nord vestic al poienei Dobrovat) ce vine de dealul Repedea (cruce rosie). Pornind din coltul nord vestic al poienei Dobrovat traseul urca cateva curbe de nivel pentru a se strecura pe sub dealul

Continuam calatoria pe aceiasi culme de deal ajungand dupa vreo 2 km in spatele cantonului silvic Poiana cu Cetate intr-o poienita unde o sa observam un marcaj mai nou punct rosu, la stanga, ce traverseaza drumul si coboara usor cale de vreo 500m pana la jonctiunea cu punctul albastru ce vine de la cabana Barnova si continua pana in inegalabila poiana Schitului.

Coloneasa coborand apoi pana la drumul forestier ce vine din dreapta de la cantonul silvic Nastea. Aici traseul face la stanga traversand drumul forestier urcand usor dealul Calina pana in spatele cantonului Protopopesti pe care il avem in stanga de unde urmeza aproape de liziera padurii pe un drumeag de care pana ce ajunge la un gorun secular in marginea unei poieni frumoase denumita

Traseul nostru continua paralel cu drumul forestier pana la bifurcatia cu drumul

126

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Lucian Chelaru principal (la dreapta radar Dopler) punct din Cetate (legatura cu triunghi rosu) si dupa cca care se coboara inainte spre cabana Barnova 600 m ajunge in inegalabila Poiana Schitului cca 500 m cu mentiunea ca marcajul nu mai loc incantator cu valente istorice stravechi este vizibil pe aceasta portiune dar se poate prin prezenta ruinelor unui vechi schit atestat merge inainte pe drumul comunal. de prin sec XIV din care a mai ramas doar 8) Traseul: Cabana Barnova Poiana Schitului, 3.5 km, 1 h, marcaj punct albastru. Din Gara Barnova se urca spre dreapta din spatele Garii prin padure pe poteca pana se ajunge la drumul ce duce la cabana . De la cabana traversam drumul comunal si o luam perpendicular spre padure prin poiana spre sud pe un drum de care. La intrarea in padure vedem primele marcaje si dupa traversarea unui valcel ne insriem pe un platou cale de vreo 700 m pana la traversarea unei vai mai mari pe unde trece paraul Cucoara, pe un podet, unde in anotimpul corespunzator vom admira o frumoasa cascada. De aici drumul iese iar pe

clopotul, dar si prin grupurile de sculpturi realizate in piatra cu ocazia unor tabere de sculptura in anii 85-88 de aceea si nu in ultimul rand datorita rezervatiei floristice de exceptie existenta aici. Atentie aici nu este apa decat in anii ploiosi la un izvor sub versantul vestic la cca 200m. Mentionam ca este un loc de campare ideal, de aceea rugam turistii sa mentina curatenia si linistea acestor locuri!

platou unde se intalneste cu traseul de legatura ce vine de la cantonul Poiana cu

127

Everestul , nimic mai simplu!?

Soarta a facut ca acest articol sa apara dupa 11 ianuarie, data la care comemoram doi ani de la disparitia dintre noi a unui mare alpinist si mai ales a unui mare om, neozeelandezul Edmund Hillary. In acest context nu pot sa nu spun cateva cuvinte despre Edmund Hillary. S-a nascut la 20 iulie 1919, in Auckland, Noua Zeelanda, si a decedat in urma unui infarct miocardic tot la Auckland la 11 ianuarie 2008. In 1953, a fost selectat sa faca parte din expeditia condusa de ofiterul britanic John Hunt, in urma careia a fost atins, in premiera, cel mai inalt varf din lume Everest (8848 m altitudine). Edmund Hillary a facut echipa cu serpasul nepalez Tenzing Norgay. Expeditia a debutat in luna martie si a fost dusa la capat pe 29 mai doar de Hillary si de serpasul nepalez Tenzing Norgay, ceilalti alpinisti renuntand pe parcurs, din cauza epuizarii. La 28 mai, Tensing si Hillary au campat la inaltimea de 8504 metri. Dupa o noapte de inghet si nesomn, cei doi au pornit din nou, ajungand pe varful sudic la ora 9 dimineata. O ora mai tarziu, au ajuns la un pas stancos, extrem de abrupt, aflat 12 metri mai sus. Agatandu-se de o crapatura, Hillary a inceput sa urce incet, strabatand pasul care ulterior avea sa poarte numele sau. Hillary a aruncat o franghie, iar Norgay l-a urmat. Aproximativ la ora 11:30 a.m., alpinistii au ajuns pe acoperisul lumii. Succesul expeditiei a fost anuntat public in ziua incoronarii reginei Elisabeth II a Angliei, pe 2 iunie 1953. Hillary si Hunt au fost facuti cavaleri de catre regina. Norgay, pentru ca nu era cetatean al unei tari din Commonwealth, a primit Medalia Imperiului Britanic. Hillary sia continuat activitatea participand la instalarea in anul 1957 a bazei Scott in Antartica. A depus eforturi fructuoase pentru constructia de scoli si spitale in Nepal. Ca o recunoastere a meritelor sale in 1985 a fost numit ambasador al Noii Zeelande in India, Nepal si Bangladesh. In 1991, era desemnat Reprezentant Special UNICEF pentru copiii din Himalaya, iar in 1995 primea de la regina Marii Britanii distinctia maxima existenta in Regatul Unit: Jarretiera. De asemenea, a continuat alpinismul de performanta pana in decada anilor '80, urcand varfuri ca Tamserku, Kangtega, Aba Dablan, de peste 7000 m. A fost prezent in expeditia ce a atins la 4 ianuarie 1958 Polul Sud cu vehicule (tractoare cu senile), s-a intors in Himalaya in cautarea miticului Yeti, a incercat in 1960-1961 - fara succes - sa urce Makalu (8470 m) fara butelii de oxigen. Ultima premiera a fost in anul 1985, cand, la 66 de ani, impreuna cu astronautul Neil Armstrong (cuceritorul Lunii), a aterizat la Polul Nord. Devenea astfel primul om care a atins cei trei "poli ai Lumii": Polul Nord, Polul Sud si Everestul. Chiar si la 78 ani era o persoana foarte ocupata. Patru luni pe an calatorea prin lume pentru a tine conferinte si a strange fonduri pentru actiunile umanitare din Himalaya. Iar restul de 8 luni, il petrecea in casa sa din Auckland, scriind, raspunzand la scrisori, facand noi proiecte Cu doi ani in urma, legendarul alpinist, aventurier si filantrop a plecat sa se alature camaradului Norgay, care s-a stins din viata in 1986. Admiratia si profundul nostru respect pentru cei doi alpinisti de neuitat Hillary-Tenzing. Cateva elemente de decor: Sir Edmund a fost singurul neozeelandez care a aparut, in timpul vietii, pe o bancnota in circulatie in tara sa. In 1975, Tabei Junko din Japonia a devenit prima femeie care a ajuns in varf, iar trei ani mai tarziu, Reinhold Messner din Italia si Peter Habeler din Austria au reusit ceea ce inainte parea imposibil: au ajuns in varf fara oxigen. Pentru aceste modeste randuri am apelat in mare parte la un articol scris impreuna cu un bun prieten Iulian Nica si publicat anul trecut pe Alpinet. Si acum sa trecem la tema propriuzisa: putem sa speram ca vom ajunge vreodata pe Everest calcand pe urmele lui sir Edmund
128

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel-Antonie Lazarovici Hillary si ale lui Tenzing Norgay? In cele ce intr-un an circa 2500 de persoane. Spre urmeaza voi arata ca, da, este posibil. comparatie pe Aconcagua in sezonul De mic copil am fost atras de munte. 2007/2008 au ajuns peste 7658 de Ca orice copil am visat sa ajung pe cele mai turisti/alpinisti de diverse varste, din care: 25 inalte varfuri montane si desigur pe cel mai au avut sub 15 ani si 18 peste 71 de ani. Ce inalt. La sfarsitul anului 1958 a aparut in vreau sa subliniez este faptul ca astazi Editura Tineretului o carte deosebita: Fritz ascensiunile pe cei mai inalti munti, cu Rudolph Tigrii din Himalaia, aveam exceptia poate a lui K2, este posibila marii aproape 10 ani si imi amintesc ca am citit-o majoritati a celor interesati. Practic, aproape pe nerasuflate. oricine care apeleaza la o firma specializata in turism la inalta altitudine, folosind ceea ce se cheama expeditiile comerciale, poate sa ajunga pe cel mai inalt varf al Terrei. In acest mod au ajuns pe Everest cca. 2000 de persoane. Cei mai numerosi sunt americanii, dar sunt si canadieni, englezi, elvetieni, japonezi, sud-africani, nouazeelandezi si polonezi. Acum sa nu credem ca chiar oricine ajunge pe Everest. Trebuie sa fie indeplinite concomitent cinci conditii, si anume: sa ai viza, sa ai timp, vremea sa fie favorabila ascensiunii, sa ai o conditie fizica buna si sa ai bani . 1. Viza. Cetatenii romani au nevoie de viza pentru a intra in Nepal. Ambasada romana din India reprezinta interesele Romaniei in Nepal. 2. Timpul. O expeditie pe Everest este programata, de regula, pentru 90 de zile, ori primavara, ori toamna. Firmele specializate au optat pentru o varianta de circa 60 de zile. Deci ne trebuie o vacanta lunga. 3. Vremea. Nu este cazul sa discutam prea mult despre vreme. Evident ca o vreme frumoasa fara intemperii si vant este favorabila ascensiunii. Echipa de meteorologi montani din tabara de baza va preciza Atunci am facut cunostinta cu muntii intervalul potrivit pentru ascensiune. Acest Himalaya si varfurile sale. Astazi la aproape interval trebuie sa se incadreze in timpul 60 de ani de drumetii am ramas in buna parte alocat expeditiei. un visator. Eu nu am ajuns pe Everest, dar 4. Conditia fizica. Este evident ca asta nu inseamna ca romanii nu pot sa faca trebuie sa fii sanatos, in forta, capabil a face eforturile necesare sa atinga aceasta ascensiuni de durata. Nu trebuie sa uitam performanta. De aceea va voi prezenta pe niciun moment ca o expeditie presupune o scurt ce eforturi presupune o expeditie pe munca de echipa si deci ceilalti trebuie sa se Everest si ce trebuie sa faceti pentru a reusi. bazeze pe tine asa cum si tu te bazezi pe ei in Informatii de acest gen nu se prea vehiculeaza caz de nevoie. Este o chestiune de viata si in Romania, de parca ar fi secret de stat. De moarte. Expeditiile comerciale se alcatuiesc exemplu, stim noi cati turisti ajung pe an pe Moldoveanu? Nu stim. Nu exista date statistice. Dupa mine ajung pe Moldoveanu
129

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel-Antonie Lazarovici

din oameni cu experienta montana, de aceea se impune sa detinem un certificat medical pentru a fi pe deplin incredintati ca putem sa realizam ceea ce ne-am propus. Este nevoie de un curs de formare la mare altitudine de cel putin o saptamana si de a fi reusit sa urci pe varfuri cum ar fi Denali, Aconcagua, ChoOyu sau Vinson. Ati vazut ce simplu este?! Am analizat deja patru puncte vitale pentru reusita expeditiei. 5. Costul expeditiei. Sa analizam ultima problema: cat ne costa? Din documentarea mea rezulta ca aceasta este o chestiune deosebit de delicata, atat pentru alpinistii profesionisti doritori de mari performante pe cai asa-zis virgine, cat si pentru alpinistii amatori procupati sa isi indeplineasca un vis. De la bun inceput trebuie sa fim convinsi ca nu poti face nimic fara bani. Aici nu merge cu iama nene, dormitul in refugiu sau cort si cu mancatul din traista. Sa incepem cu echipamentul.

Fara pretentia de a epuiza lista in expeditie este necesar sa aveti la dv.: boneta de lina; palarie de soare; esarfa de bumbac (pentru a proteja gitul de soare); vesta sintetica cu mineca lunga; T-shirt cu mineci lungi si scurte; camasa cu mineca lunga; hanorac; polar; manusi cu un deget; lenjerie de corp scurta si lunga; pantaloni ce se pot transforma in pantaloni scurti; bocanci; adidasi; papuci ; ciorapi. Nu discutam aici despre materialul din care sa fie executate. Stiti ca sunt voci pro si contra bumbac sau material sintetic sau lana etc. De asemenea trusa de igiena personala; sapun multi-scop biodegradabil pentru corp si imbracaminte; prosoape de hartie; hartie de toaleta. Apoi, un rucsac de 60 - 80 litri; un rucsac mai mic de 30 litri necesar in ascensiunea spre varf; sac de dormit; saltea autogonflabila si trusa ei de reparat; ochelari de soare de buna calitate; bete telescopice; tablete de iod pentru apa; frontala si baterii de rezerva; un flacon izolat de un litru; aparat de fotografiat/filmat si baterii de rezerva; dopuri pentru urechi; pungi de plastic pentru a
130

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel-Antonie Lazarovici mentine lucrurile uscate; portofel de calatorie ieftin cu doua conexiuni, bonusul de (agatat de git); cutit de buzunar; pachete de ascensiune (in caz de reusita) pentru porter alimente energizante (nuci, fructe uscate); 1000 $ si pentru sherpa 1500 $, taxa pentru jurnal de calatorie si stilou; gunoi de 2000 $, alte costuri privind Sa nu uitam medicamentele: alimentele, combustibilul, oxigenul, antibiotice cu spectru larg (Cypro 500 mg); asigurarea medicala etc. evaluate la aproape antiperistaltic (Imodium 2mg sau de alta 10.000 $. natura); anti-greata (Gravol sau de alta Una peste alta cred ca 100.000 $ sunt natura); anti-inflamatorii (Voltaren, suficienti. O expeditie realizata prin eforturi Naprosyn); diamox 250 mg (pentru rau de proprii, fara a apela la turismul comercial, va altitudine); analgezice (paracetamol, aspirina); costa in mod sigur mult mai putin. creme antibiotica (Polysporin sau de alta Expeditia comerciala are un avantaj natura); pachete de servetele; produse de major pentru alpinisti si anume faptul ca nu ai protectie solara 30 +; balsam pentru buze. Sa grija transportului bagajelor, iar traseul (scari, nu uitam materialele tehnice: coltari, corzi , corzi,etc.) este amenajat de insotitori. Ce sa crampoane, carabiniere etc. zic, aproape nu ai nicio grija. Nu insist prea mult deoarece in cazul Programul unei expeditii este de ca sunteti admisi in expeditie veti primi o lista regula urmatorul: cu toate echipementele obligatorii. Cert este Ziua 01: Sosire pe aeroportul din faptul ca se doreste ca acestea sa fie noi, Kathmandu in Nepal si cazarea la un hotel. oricum nu mai vechi de 6 luni. Nu fac decat Ziua 02: Acomodarea cu Nepalul, o estimare a costului echipamentului pentru vizitarea orasului Kathmandu, completarea ca este posibil ca aceasta sa poata fi si echipamentului. inchiriat. Dupa mine este nevoie de circa. Ziua 03: Pregatirea formalitatilor 20.000 de dolari. Sa nu uit, in Nepal pentru pentru expeditie si de regula un scurt briefing alpinisti moneda de baza este dolarul la Ministerul Turismului. american. Ziua 04: Zborul la Lukla si apoi se Turismul comercial asigura o serie merge la Phakding (2640m); intreaga de facilitati organizatorice, insa Ziua 05: Phakding - Namche Bazar; contra cost. Astfel de 65.000 de dolari putem Ziua 06: O zi petrecuta la Namche fi siguri ca vom avea asigurate cazarile in (3446m) pentru aclimatizare. Katmhmandu, transportul cu avionul tur-retur Ziua 07: Namche Manastirea pe distanta Katmhmandu-Lukla inclusiv Thyanboche (3867m); transportul a 60 kg., porterii care ne transporta Ziua 08: Thyanboche - Pheriche bagajele la tabara de baza si inapoi, produsele (4243m); alimentare pentru intreaga perioada de Ziua 09: Pheriche - Lobuche (4930m) stationare in tabara de baza, cortul personal, Loc de tabara. cortul pentru masa, cortul pentru toaleta, Ziua 10: Sosire la tabara de baza, mese, scaune, bucatarii, ghizii, ofiterul de Everest Base Camp (5400m) legatura pentru orice problema legata de Ziua 11-60 In aceasta perioada se face echipamentul aferent expeditiei, asigurari,etc., aclimatizarea, antrenamentul si se asteapta salariile personalului, transferul la aeroportdecizia meteorologilor pentru zilele favorabile hotel-aeroport, telefon satelit in regim apel ascensiunii. pay, panouri solare pentru lumina si Ziua 61: Tabara de baza incarcarea bateriilor, si nu in ultimul rand, dar Thyanboche (3800m) cel mai important, permisul de a urca pe Ziua 62: Thyanboche - Phakding Everest. (2600m) Pe langa acestea trebuie sa adaugam Ziua 63: Phakding - Lukla (2800m) costul biletelor de avion BucurestiZiua 64: Lukla Kathmandu Katmhmandu si retur circa 2500 $ cel mai Ziua 65: Plecarea spre tara.
131

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel-Antonie Lazarovici

Cateva cuvinte despre taberele folosite in ascensiune. Tabara de baza: 5400 m In tabara este foarte multa lume din diverse colturi ale planetei. Este ocazia unica de a inchega prietenii cu unii din marii alpinisti ai momentului. Aici se petrece destul de mult timp pentru aclimatizare si transportul in etape a echipamentului la tabara 1. Aici se oficiaza ceremonia prin care un lama (preot) invoca binecuvantarea zeilor pentru toate echipele care urmaresc sa ajunga pe varf. Aclimatizarea va continua in fiecare tabara. Se va urca si reveni din taberele superioare pentru a se desavarsi aclimatizarea. Fiecare tabara reprezinta un pas pentru asaltul final. Tabara 1: 6400 m Aceasta tabara este situata pe o suprafeta plana de zapada. Din cauza reflectiei Soarelui din acest loc temperatura ambientala este destul de ridicata. Noaptea se pot asculta sunetele profunde produse de fisurarea crevaselor. Ca sa ajungi aici trebuie sa traversezi asa numita Khumbu Icefall considerata de multi ca etapa cea mai periculoasa a expeditiei. Sunt cascade de

gheata de 700m, multe crevase, unele cu adancime de 200m. Sherpa vor avea grija sa intinda corzile si sa instaleze scarile de aluminiu in asa fel incat orice pericol sa fie inlaturat. Tabara 2: 6750 m Aceasta tabara este situata la poalele inghetate ale muntelui Lhotse. Vremea aici este in general buna, dar pot apare nori rai. Vintul poate fi foarte violent si suficient de puternic sa distruga corturile. Tabara 3: 7100 m Tabara este situat in apropierea peretilor muntilor Lhotse. Aici isi spune cuvantul aclimatizarea. De obicei nu se utilizeaza buteliile de oxigen. Apar necesare primele cunostinte de alpinism. Este tabara pregatitoare pentru pasul decisiv la tabara 4. Tabara 4: 8400 m Este ultima tabara a expeditiei. Aici se asteapta vrerea divinitatii, o fereastra de vreme frumoasa. Aceasta este partea finala si periculoasa a ascensiunii. Acest loc este asediat de vinturi feroce si violente. Asaltul incepe la lumina frontalelor si se ajunge pe varf pe la amiaza. Cea mai buna cale de a ajunge pe varf este prin zona ingusta de Sud
132

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Gabriel-Antonie Lazarovici

Est Ridge care precede varfurile de de Sud de cca. 8750m. De aici drumul este usor si se ajunge pe Everest la 8848m; Acest traseu a fost utilizat de Sir Edmond Hillary si Tenzing Norge Sherpa in 1953. Ajungand la finalul expozeului ne ramane in minte o cifra si anume 100.000$,

aceasta cifra reprezinta cheia succesului. O fi greu de strans acesti bani, se vor gasi sponsori, asta numai Dumnezeu stie! Eu nu pot decat sa va doresc din tot sufletul SUCCES! Blog personal: veteranul1.sosblog.com

133

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Iulian NIca

Istoria cuceririi varfului Nanga Parbat

Varful Nanga Parbat (Muntele Golas) sau Diamir (Regele Muntilor) este al noualea varf ca inaltime de pe Pamant si al doilea ca inaltime din Pakistan si a fost descoperit, la jumatatea secolului 19, de fratii Schlagintweit, originari din Munchen. In 1954 i-au trasat primele coordonate pentru ca numai trei ani mai tarziu, unul din ei sa moara pe munte, astfel inceapand ceea ce in randul alpinistilor e numit "blestemul Muntelui Golas". Varful Nanga Parbat are o inaltime de 8125 de metri si trei versanti principali: Ra Kot, Diamir si Rupal. Este considerat intre alpinisti ca unul dintre piscurile de peste 8000 de metri altitudine cele mai grele de escaladat. In contrast cu Muntele Everest, chiar "ruta conventionala Kinshofer" este foarte dificila din cauza pantelor mari si pericolului avalanselor, care au dus la 61 de accidente mortale. Posibilitatea de a muri la escaladarea acestui munte este considerata de trei ori mai mare decat cea a urcarii Everestului.

Primele tentative de escaladare a varfului Nanga Parbat au avut loc incepand cu prima jumatate a secolului 19. In 1895 Albert F. Mummery a condus o expeditie, pe latura vestica a muntelui, Diamir, care a reusit performanta de a ajunge pana la inaltimea de 7000 de metri. Intr-o expeditie ulterioara, de data aceasta intreprinsa pe Ra Kot, Mummerey si doi serpasi au disparut fara urma. Membrii expeditiei germane din anul 1934

134

In anii '30 sase expeditii germane au esuat in tentativele de escaladare a muntelui, 12 alpinisti murind in perioada aceea, susprinsi fiind de avalanse si furtuni de zapada. Totusi altitudinea de 7700 de metri a fost atinsa pe versantul Ra Kot.

tanarul de 29 de ani din Innsbruck, va infrunta de unul singur muntele pacatos si necunoscut: fara oxigen, cort, sac de dormit, pulover gros, apa, ceai, hrana. La ora 19.00, Herman Buhl ajungea la 8125 metri, pe varful Nanga Parbat, neinfrant aproape 60 de ani. Timp de 10 minute, Buhl face cateva fotografii si infinge pioletul sau, cu cele doua steaguri ale Germaniei si Pakistanului, in gheata. In momentul in care amurgul si raceala noptii incep sa coboare peste crestele muntilor, va porni spre tabara de baza. Pe drum isi va pierde si un coltar, dupa care va fi obligat sa petreaca o noapte geroasa, de minus 20 de grade, in bezna, luptand cu disperare pentru a supravietui.

Hermann Buhl in escalada Nanga Parbat se supune in 1953 Trecuseara 35 de zile de cand Edmund Hillary si serpasul Tenzing Norgay izbutisera sa cucereasca varful Everest, cand, la 3 iulie 1953, alpinistul german Herman Buhl, din Innsbruck, de meserie ghid alpin, dadea asaltul asupra varfului Nanga Parbat. Facea parte din expeditia mixta germano-austriaca, pe care o conducea Karl Maria Herrligkoffer din Munchen, fratele vitreg al lui Willy Merkl, conducatorul expeditiei germane din 1934. In ziua de 3 iulie 1953, la ora 2.00, Herman Buhl, insotit de coechiperul sau Otto Kempter, pornesc in ultimul asalt pentru a invinge acest varf care a cerut atatea sacrificii, unde isi dorm somnul de veci, sub mantia groasa de gheata, peste 30 de oameni indrazneti care s-au incumetat sa-l invinga Dupa mai bine de cinci ore de lupta, Otto Kempter, epuizat, renunta. Herman Buhl,

Nanga Parbat, povestea merge mai departe: A doua expeditie care a reusit sa cucereasca varful, a avut loc in 1962 si a fost condusa de Toni Kinshofer, S. Low si A. Mannhardt. Latura muntelui preferata de cei trei alpinisti a fost Diamir care ulterior a devenit ruta standard pentru escaladare. In 1970, italienii Reinhold si Gunther Messner au atins varful alegand un traseu deosebit de dificil, prin Rupal Face. Conducatorul expeditiei a fost ca si in 1953 Karl Maria Herrligkoffer. Aceasta a fost cea de-a treia expeditie reusita pe Nanga Parbat, finalizata din pacate printr-o tragedie dupa ce Gunther a fost
135

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Iulian NIca surpins de o avalansa naprasnica la coborarea Nanga Parbat, dupa ce cucerise acest optmiar, pe ruta Diamir. Fratele sau, Reinhold, a al 11-lea din cariera sa. pierdut mai multe degete de la maini (trei) si de la picioare (sapte) din cauza degeraturilor. Romani pe Nanga Parbat Temutul varf Nanga Parbat este abordat in anul 1996 de expeditia romaneasca condusa de Razvan Petcu. Vremea nefavorabila opreste echipa la aproape 8000 de metri. Razvan Petcu si Gabriel Stana incearca sa forteze inaintarea, dar dispar sub o uriasa avalansa. Unul dintre supravietuitorii expeditiei, Mihai Cioroianu, reuseste in anul urmator sa atinga varful, impreuna cu trei spanioli, dintre care unul moare la coborare. Performanta a fost nominalizata printe cele mai valoroase realizari ale sportului romanesc si premiata de catre Ministerul Tineretului si Sportului. Din pacate, la 10 iulie 1999 Mihai Cioroianu moare in tentativa de ascensiune a piscului K2 de 8611 metri, al doilea din lume ca altitudine si considerat de experti a fi cel mai periculos.

Gunther Messner In urma mortii sale au luat nastere o serie de speculatii potrivit carora expeditia nu ar fi fost un succes asa cum sustinea Reinhold, insa descoperirea cadavrului lui Gunther Messner in 2005 a eliminat orice suspiciune. In luna august 2005, a avut loc una din cele mai spectaculoase tentative de salvare a unui alpinist, slovenul Tomaz Humar fiind recuperat de armata pakistaneza dupa ce ramasese blocat pe o muchie extrem de ingusta a muntelui, timp de sase zile, la o altitudine de 6000 de metri. Din pacate, in noiembrie 2009 Humar moare la 5600 metri pe fata de nord a Langtang Lirung in Nepal. In septembrie, Vince Anderson si Steve House au reusit o ascensiune rapida pe o ruta noua, directa. In iulie 2009, Mi-Sun Go, o alpinista din Coreea de Sud a murit la coborarea de pe

Mihai Cioroianu

136

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu; Foto: Adrian Fako & Lucian Rosu

Elbrus 2009-un munte mare urcat cu pasi marunti

I've learned that everyone wants to live on top of the mountain, but all the happiness and growth occurs while you're climbing it. Operei, vechile porti ale orasului, piata centrala a Kiev-ului, Biserica Sf. Mihail, Sf. Andrei. Dupa cateva ore petrecute in inima ortodoxismului, parasim bisericile pentru a traversa Niprul. Suntem placuti surprinsi de senzatia de libertate intr-o tara comunista, de oameni nonconformisti, oameni ce tin la traditiile lor dar in acelasi timp aduc ceva nou. Imensitatea spatiilor verzi ne fac sa ne pierdem prin oras. Seara ajungem sa vedem si casa presedintelui, Casa cu Chimere (chimera-creatura din mitologia antica formata din multe animale). Facem ultimele cumparaturi din magazinele din Kiev iar seara suntem in trenul spre o destinatie necunoscuta. 13 august, trenul spre Mineralnie Vody, clasa a 3-a. Suntem incantati de acest Platzcart, cele mai ieftine bilete.

Miercuri, 11 august, ora 12.00. Sunt in gara din Pascani, alaturi de un rucsac de 43 de kg. Astept trenul spre Kiev. Deja are intarziere, grijile incep sa creasca, la fel si emotiile. Lumea trece ingandurata pe langa mine.... Un mosulet ma intreba incotro ma indrept. Spre Rusia, ii raspund. Incepe sa imi povesteasca din aventurile lui cu armata Rosie. Totusi nu ii vine sa creada ca ma indrept spre o tara cu orizonturi atat de inchise. Intr-un final apare si trenul. Abia urnesc din loc rucsacul, dar din tren apar Ady si Tibi. Emotiile se mai risipesc, incepe sa imi apara zambetul pe buze. Suntem in trenul spre Kiev. Orele trec repede, la vama nu se raporteaza nici un incident, doar o conversatie despre viata de dupa si energiile negative alaturi de un vames foarte simpatic care agreeaza ideea ca viata e o calatorie continua. Calatoria pana-n Kiev dureaza 24 de ore, timp in care povestim facem planuri, radem, glumim si dormim! Dupa lungi ore, ajungem in gara mare din Kiev. Cum limba rusa nu e punctul nostru forte, cumparam biletele spre Mineralnie Vody prin semne, desene, dupa ingelungi dezbateri si negocieri. Toate bune si frumoase, iesim din gara cu gandul de a vizita un oras cu nu foarte multe recomandari.

Suntem suprinsi de simplitatea oamenilor, de aerul de capitala europeana si de amestecul frumos de arhitectura al cladirilor. De-a lungul orelor vizitam Casa
137

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu; Foto: Adrian Fako & Lucian Rosu peisajul. Dupa o scurta pauza ne urcam in cea Alaturi de noi tot felul de oameni care ne fac de-a doua telecabina si suntem la 3300 m. sa ne simtim bine. Sunt curiosi sa ne Deja resimtim diferenta de altitudine de cunoasca, iar noi rabdatori sa ne facem dimineata (300 m) si acum. Stam o ora, ne intelesi iar pe parcursul celor 27 de ore de plimbam prin imprejurimi dar suntem dornici mers cu trenul ajungem sa invatam mai mult sa urcam si mai sus. Cea de-a treia telecabina de 2 cuvinte in rusa. Ne dam seama ca ne ofera si ceva emotii, dar suntem la capat, la degeaba cunoastem noi 6 limbi straine, caci 3700 m. singurele limbe vorbite par a fi rusa si limba mandarina. Afara aceeasi priveliste de fiecare data, un gard viu, verde, de copaci care ne permit sa nu vedem nimic din Rusia. Doar ne imaginam ca traversam marea campie rusa. Din cand in cand mai trecem prin orase, sate si vedem viata trista si inceata ce o deruleaza acest popor. Dormim, mancam, dormin, povestim, radem si usor usor trec cele 27 de ore. 14 august, 3 dimineata, suntem in gara din Mineralnie Vody. Suntem acostati de rechini care ne intreaba multe, pacat ca nu ii intelegem. Ajungem sa cunoastem si omul nostru de legatura. Ne suie in masina si goana spre Azau sau Elbrus sat. Inca e noapte si nu putem vedea nimic. Primele ore de lumina si vedem unde suntem. Caucazul e plin de varfuri inzapezite. Ne inchipuim ca unul din acele varfuri trebuie sa fie Elbrusul. Speram degeaba, soferul ne povesteste ca nu e nici unul din acelea. Trecem grabiti prin sate, chei, canioane, lasam in urma orice urma de civilizatie si dupa 4 ore de mers ajungem in Elbrus sat (2000 m). Gazda noastra, o domnisoara draguta ne povesteste cum se petrec lucrurile pe aici, ce trebuie sa facem, ne arata camera. Ii povestim pe scurt ca nu avem nevoie de hotel, caci vrem sa mergem mai sus, la 4000 m. Putin cam surprinsa de decizie, nu multi indraznesc sa se arunce din prima, fara aclimatizare, fara un tur de acomodare. Lasam jumatate din bagaj la hotel, iesim afara si surpriza totala. Micuta si pustia statiune turistica e dupa 3 ore plina ochi de turisti. Luam pranzul pe o pajiste si De acum pe picioarele noastre. Cu ceva efort apucam sa admiram privelistea. In sfarsit ne ne echipam, de la pantaloni scurti si sandale bucuram caci suntem aici, toti 4, cu o pofta de trecem la echipament mai serios, mai ales ca munte de necrezut. Nu mai rabdam mult, iar ceva fulgi razleti ne ameninta. Incepem pe la 13 decidem sa urcam. Luam prima urcusul, dar vremea capricioasa nu ne lasa sa telecabina, urcam cateva sute de metri, vedem inainte. Urcam incetisor, oleaca admiram pe cei care coboara, dar mai ales
138

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu; Foto: Adrian Fako & Lucian Rosu ametiti, presiunea pe umeri se simte din plin, La Pashtukova (4800 m) facem tabara iar greutatea rucsacului pare alta. Decidem sa de baza. E dupa-amiaza si, in ciuda oboselii urcam pana la Diesel, dar pare prea departe, acumulate suntem foarte bine dispusi, un asa ca punem corturile ad-hoc. Undeva la moral excelent. Totusi in mintea noastra e o 4000 m. Vremea se face frumoasa, primele singura intrebare, ce facem maine, urcam pe poze cu varful, asa de aproape si totusi asa de varf? Dupa o zi extenuanta si fara departe. Incepe activitatea de gospodini, aclimatizare, toti ne resimtim, mai mult sau topeste zapada, fa ceai, curatenie in casa. Spre mai putin. Sapam cu pioletii locul de cort, seara primii musafiri, colegii din Cluj care au facem un zid de aparare impotriva vantului, urcat astazi pe varf. Ne cunosteam dinainte, ii desfacem rucsacii...Impotriva firii normale a felicitam, le dam ceva cald, ne dau mai multe lucrurilor, sacul lui Tibi aluneca din mainile informatii, merg mai departe si noi in cort. domnului si o ia usor usor la vale. Ne uitam Mancam, povestim, radem, dormim. muti la spectacol, sacul prinde viteza, 15 august. E dimineata, soare, iar noi coboara, coboara pana cand nu mai vedem inca lenevim. Grabim putin lucrurile, astazi sacul. Uite sacul, nu mai e. O noapte la 5000 facem un salt mare. Vrem sa ajungem in saua m fara sac ar fi letala, o noapte in cautarea dintre varfuri la 5300 m. E mult dar visam sacului, printre crevase, avalanse, ar fi foarte acolo, daca se poate. Strangem rucsacii si periculoasa. Asa ca, in 10 minute suntem incepem agale sa urcam marele deal. La echipati (eu si vinovatul) pentru o coborare Diesel facem o pauza mai mare, deja ne in forta, spre un teritoriu necunoscut, plin de resimtim. Totusi nu e grav, mai avem ore crevase. Urmarim posibila traiectorie a bune pana la apus. Trecem de tabara de sacului. Coborarea e facila, aproape alergam corturi, sperand sa gasim mai sus locuri bune prin ultimii stropi de lumina. Dupa o jumatate de camping. Urcusul devine greoi, facem de ora, in marea alba parca vedem un punct multe pauze, compensam mancand multa negru spre care ne indreptam. Suntem obligati ciocolata. Efortul incepe sa se resimta din ce sa sarim o crevasa imensa, careia nu i se vede in ce mai mult, e abia a doua zi si noi suntem fundul, dar cu ceva emotii si o asigurare in la aproape 5000 de m. Decisi sa urcam pana la piolet o sarim repede. Dupa alta jumatate de 5300 m totusi renuntam, avand primele ora si cateva crevase ocolite ajungem la sacul simptome de AMS (Acute Mounain buclucas...estimam ca am coborat vreo 1500 Sickness). m altitudine, dupa densitatea mare a moleculelor de oxigen. Dar e deja noapte, mai mult decat frig si un munte de urcat din nou. Nu mai suntem obositi, ci de-a dreptul epuizati. Nici o ciocolata nu isi mai face efectul, doar windchilul il simtim, cum ne mangaie suav obrajii. Facem o pauza, doua, dar totusi resursele nu sunt foarte multe. Ajungem din nou sa sarim acea crevasa, acum din vale in deal, deci mult mai dificil. Tibi imi lasa tot rucsacul, trece peste, asigurat fiind de mine in 2 pioleti si o cordelina. Ii arunc pioletii lui Tibi, e randul lui sa ma asigure, e randul meu sa sar. Presiune, greutate psihica, toate isi spun cuvantul. O crevasa acoperita, careia acuma cateva ore nu ii vedeam fundul, ci doar multi turturi si multa gheata. Gandul ma sperie putin, mai ales ca sunt asigurat intro cordelina de agatat rufele la uscat si am un rucsac considerabil in spate. Totusi am
139

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu; Foto: Adrian Fako & Lucian Rosu incredere in coltari si in Tibi. Fac un pas, amuzati de patanie, mai ales ca ne simtim incerc sa sar, dar un picior aluneca frumos excelent. Totusi din cortul vecin nu se aude spre crevasa. Ma proptesc cu coltarii, fac nimic. Dorm probabil. Trece timpul, mai cumva sa nu alunec mai tare si hop ies din lenevim in cortul incalzit de razele soarelui, crevasa pe partea cealalta, cu niste stropi de dar totusi suntem putin enervati. Asadar transpiratie pe fata. trezirea. Ileana sare repede din cort, in schimb Tibi este prea epuizat pentru a schita vreun deget. Toata ziua de 15 august, o zi frumoasa, cu mult soare, o petrecem lalaind, activitati de gospodini. Facem mancaruri, ceaiuri, socializam cu cei care coboara de pe varf, dar ne si lasam amprenta pe zapada alba. Spre seara il scoatem si pe Tibi din cort, si impreuna facem o tura usoara pana la limita celor 5000 m. Ne simtim din nou bine, seara incercam sa mancam cat de mult se poate (slanina este meniu principal pentru mine la toate mesele), pentru ca urmeaza ziua cea mare. Se anunta vreme buna pentru urmatoarea zi, avem noroc.

Adrenalina care am acumulat-o ne mai tine in ritm cateva minute. Nici nu stim cat timp a trecut, tot incercam sa grabim ritmul, pasul dar nu reusim. Intr-un final vedem lumina de la corturile noastre (il rugasem pe Ady sa ne lasa o luminita, pentru moral). Pe la 1 noaptea ajungem intr-un final la corturi, dupa 7 ore (2 de coborat si 5 de urcat), putin epuizati si slabiti. In corturi, situatia nu e prea roz, Ady si Ileana avand greturi si simptomele raului de altitudine. Incercam sa imbucam ceva, mai mult fortati, dar eu unul reusesc sa mananc destul de bine. Repede intram in sacii de dormit si somn de voie, maine fiind clar zi de pauza. Trezirea se face devreme in cortul ocupat de mine si Ady. Povestesc entuziasmat de sacul buclucas, la fel Ady povesteste de apa varsata in cort la pregatirea mesei. Radem

16 august ora 4.00. Dam trezirea, afara intuneric bezna, doar cateva luminite in vale. Ne echipam, in jumatate de ora suntem gata de plecare. In acest timp multa lume trece pe langa noi, destul de infrigurati. Da, este frig, simtim si noi. Intram incet pe cararea care duce spre varf. Depasim multa lume, avem un ritm bun, ajungem printre primele grupuri. Totusi Tibi ramane mult in urma. Asteptam putin, dar e mult prea frig pentru a sta. Decidem sa il asteptam in sa, unde speram sa fim incalziti de soare. E 6 dimineata si vedem primele raze de soare, se lumineaza, in urma noastra e o adevarata feerie, zeci de grupuri, ca un furnicar. Primele poze pe ziua de azi, dar nu ne permite sa stam mult. In sa este la fel de frig, nu stam nici aici mult. Toti 3 avem un ritm bun, dar pe Tibi nu

140

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu; Foto: Adrian Fako & Lucian Rosu il mai vedem in urma. Incepe ascensiunea finala. Panta e din ce in ce mai abrupta, dar ritmul nostru e constant. Incet dar sigur. Ajungem soarele, sau ne ajunge el pe noi. Aici luam prima pauza sanatoasa. Nu avem de ce sa ne grabim, avem o zi la dispozitie. Ne hlinzim la soare, indopam stomacul cu tot felul de prostii, lenevim in speranta ca Tibi va aparea.

Nu putem sta totusi prea mult. Mergem mai departe, varful inca nu se vede, pare a fi departe. Dam coltul uriasului vulcan si vedem varful si cativa oameni bucuranduse. Suntem fericiti, mai e putin pana acolo. Imediat ajungem sub varf, cei de pe varf ne incurajeaza, ne aplauda. Un gest frumos, dar ne oprim. Am decis, il asteptam pe Tibi, la 10 m sub varf.

Asteptarea e lunga, obositoare. Mai facem poze, mancam cate ceva, mai povestim, eu apuc sa adorm putin. Au trecut 2 ore de cand il asteptam si nu a venit. Intr-un final apare si Tibi, mergem sa il intampinam, urcam cu el si suntem pe varf. Elbrus 5642 m, cel mai inalt varf din Europa.Un colos pentru multi. Un deal mare pentru noi. Stam pe varf o ora aproape, ne pozam fiecare cu fiecare, toti, cu malaesieni, coreeni, rusi, aproape ca umplem un card de poze. Visul de anul asta lam implinit, mult mai repede decat ne asteptam si mult mai usor. Totusi privelistea e unica- ghetari, crevase, tot lantul caucazian se poate distinge foarte usor. In departare se vede perete Bezengi, adevaratii munti din
141

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu; Foto: Adrian Fako & Lucian Rosu

Caucaz. Visez ca odata voi ajunge si acolo. Ma simt mandru ca am reusit, cateva lacrimi se scurg pe obraz dar ingheata instant. Ma gandesc la familie, prieteni, geografi, toti cei ce m-au sustinut in aceasta expeditie. In tot acest timp, emotiile si sentimentul de a fi acolo nu m-au lasat sa imi dau seama ca starea fizica a mea (si a celorlalti 3) nu e chiar grozava. Intr-un moment de reverie imi dau seama ca sunt slabit, 3 degete le simt mai ciudat in bocanc, si ca mi-as dori sa cobor de pe varf. Incepem repede coborarea, dupa aproape 3 ore de zacut la 5640 m. Ajungem repede in sa, unde resimt si mai tare efortul prelungit. Tot ce imi doresc e sa stau, sa lenevesc, sa adorm. Nu putem sta prea mult, caci vrem ca seara sa o petrecem jos, la hotel. Calculam putin si ne dam seama ca suntem cam la limita. Grabim lucrurile, mersul, dar ma uit cu jind la Elbrus Est. As fi avut resursele necesare sa urc si dincolo. Totusi coboram, coboram, coboram. Ady si Ileana ajung primii, coborarea mea e putin cam ambigua, dezechilibrata, dar imediat ajung si eu la corturi. Tibi inca nu apare. Sa strangem

corturile, sa ne pregatim de coborare. Il asteptam pe Tibi sa vedem ce facem. Intr-un tarziu ajunge. Slabit, cu dureri musculare si ametit. Deci petrecem inca o noapte la aproape 5000 m. 17 august. Ma trezesc intr-o ceata si un viscol crunt. A nins toata noaptea. A nins si in cort, si in absida, a nins. Afara nu se vede nimic, probabil nimeni nu a indraznit sa urce pe varf, deci nimeni nu a trecut pe langa noi. Dam trezirea, vrem sa coboram cat mai repede, dar Tibi nu poate sa se trezeasca. E epuizat complet, nici un deget nu poate sa miste. E vant puternic, viscol, ninge, e frig si avem de coborat 2000 m cu Tibi imobil.

Dar asta e cu totul alta poveste...

142

Revista trimestriala de turism montan si drumetie

Glume montane
Se duce iepurele la urs si ii spune: -Ba, ursule au facut bere cu numele tau -Da, ma? -Da. Se duce ursu la magazinu din colt si spune: -Dati-mi si mie un Danut. *** Doi serpisori se plimbau pe drumul spre Poiana Brasov. la un moment dat unul din ei intreaba: - Tata, tata, noi ssuntem veninossi? - Da fiule, ssuntem veninossi, da de sse ma intrebi? - Mi-am musscat limba *** Leul, regele padurii da decret ca in fiecare zi aimalele trebuie sa vina sa ii aduca de mancare si daca nu-i place mancarea ii bate cu sceptrul pe spate. Primul vine ursul cu un borcan cu miere. Leul nervos: - Pai bine, ma ursule, m-ai vazut tu pe mine vreodata sa minc miere? Si jap! il bate de-l nenoroceste. A doua zi apare iepurasul cu un morcov: - Bai iepurasule, ma stii tu pe mine sa mananc morcovi? Si da-i si bate-l. La care iepurasul cu un ochi plangea si cu unul radea. Leul intrigat: - Bai iepurasule, de ce cu un ochi plangi si cu celalalt razi ? - Pai cu unul plang ca ma doare si cu celalalt rad ca ariciul vine cu un mar.
*** De pe o stanca inalta cad jos doi alpinisti un optimist si un pesimist. Pesimistul: - Eu cad ! Optimistul: - Eu zbor ! *** Un alpinist cazut in crapatura unui ghetar este gasit de o trupa de la crucea rosie si salvamont. Astia striga de sus: -Crucea rosie si salvamontul sunt aici! Iar alpinistul din prapastie: -Nu donez nimic!... *** Un alpinist neasigurat sta sa cada de pe un perete de stanca. Abia se mai tine cu o mana deasupra haului. Se uita la cer si striga disperat: -Doamne, e cineva acolooo ??! Se aude o voce grava: - Da, fiule! - Ce sa fac, sa nu ma zdrobesc de pamant? - Roaga-te sa-ti fie iertate pacatele si desprinde-te de stanca fara teama. Se gandeste putin alpinistul, apoi striga iar: - Altcineva mai e pe acolo ???! *** Intr-o zi se plimba iepurasul prin padure si se intalneste cu vulpea. - Buna, ce mai faci iepurasule ? - O, bine, vulpeo, ma simt excelent, sunt intr-o forma grozava, daca ma intalnesc cu ursul ii dau cateva labe de-l nenorocesc, praf il fac. - Extraordinar. Mai merge el ceva, se intalneste cu lupul. - Cum o mai duci iepurasule ? - Nemaipomenit, ma simt excelent, sunt intr-o forma grozava, daca ma intalnesc cu ursul ii dau cateva labe de-l nenorocesc, praf il fac. - Uluitor. Mai merge cat mai merge, iata ca vine chiar ursul. - Hai salut iepurasule, am auzit ca-ti merge nemaipomenit, ce mai faci ? - Ce sa fac nene ursule, ia, ma plimb si eu prin padure si vorbesc prostii... *** Un melc bate la usa unui urs. Iese ursul, se zgaieste, nu vede pe nimeni, dupa care se uita in jos si da de melc. Enervat, il ia pe melc de guler si-l azvarle cat poate de departe. Dupa 6 luni se aud iar batai in usa ursului, care iese din casa si da cu ochii de melc. Melcul, nervos: - Ia asculta, ba, ce-a fost faza asta de adineauri? ***

143

Revista trimestriala de turism montan si drumetie

Iepurasul se duse intr-o zi la brutarie. - Tanti, va rog mult, aveti cumva chiflute din acelea mici mici si tari tari de tot pe care nu le poate manca nimeni ? - N-avem asa ceva, noi suntem o brutarie respectabila, mars de-aici. A doua zi: - Tanti, va rog mult, aveti cumva chiflute din acelea mici mici si tari tari de tot pe care nu le poate manca nimeni ? - Intelege ca aici facem numai paine ca lumea, nu avem asa ceva. A treia zi: - Tanti, va rog mult, aveti cumva chiflute din acelea mici mici si tari tari de tot pe care nu le poate manca nimeni ? - Da, ma, ca m-ai innebunit, am gasit cateva mici mici si tari tari de tot de nu le poate manca nimeni, pe fundul unui sertar. Dar iepurasul zice: - Bun, acum sa vedem cine le mananca. *** A fost odata, peste noua mari si noua tari, de mergeai cale lunga sa-ti ajunga, prin pustiuri de nisip si codri de arama, un iepuras. Intr-o dimineata se trezeste el si zice: -Ai de capu' meu, ce departe stau!!! *** Animalele se plimba cu avionul.Ratza ii palma ursului si ii spune: -Da ba o tigara! Ursul se executa. Dupa 5 minute iar: -Da ba un foc! Ursul ii da. Dupa 10 minute faza se repeta. Din spate, vulpea, sa se dea rotunda ii da o palma ursului si ii cere o tigara. Ursul se enerveaza, ia ratza si vulpea si le arunca pe geam, la care rata: -Vulpe, stii sa zbori? -Nu! -Si atunci de ce faci figuri in avion? *** da o Un speolog cobora pe o galerie argiloasa in stare de ebrietate, si cu o sticla in buzunar. La un moment dat, speologul aluneca si cade, oprindu-se dupa zece metri de cadere. Pune mana pe picior si simte ceva cald prelingandu-se. Isi impreuneaza mainile si incepe sa se roage: - Da Doamne sa fie sange! ***

Pe un viscol cumplit, un turist intra grabit in cabana si lasa usa deschisa. Cineva din sala de mese striga disperat: - Inchide domnule usa, este frig afara! - Si daca o inchid, crezi ca va fi mai putin frig afara? *** Un iubitor de drumetii montane se duce ca tot consumatorul secolului XXI la un magazin specializat in echipamente montane sa isi cumpere o pereche de pantaloni. Dupa ce incearca o multime de perechi, vanzatorul il intreaba amabil pe client la ultima proba: - Ei, cum va vin? - Sunt in regula, raspunse drumetul, numai ca sunt prea largi la subtiori. *** Batranul alpinist Ionel simte ca i se apropie sfarsitul si atunci o cheama la capatai pe sotia lui : - Maricica , eu ma indrept spre crestele vesnice.M-am tot gandit, vreau sa-i las coltarii lui Gerogica. - Nu, Georgica nu mai merge demult iarna pe munte, genunchii l-au cam lasat, mai bine lasa-i coltarii lui Radu. - Bine atunci betele de trekking i le las lui Andrei, ca si asa el nu are. - Mai bine i le lasi lui Georgica, nu ti-am spus ca l-au cam lasat genunchii? - Bine, atunci hamul si carabele si tot echipamentul de catarare i le dau lui Radu. - Lui Radu? Tu nu iti dai seama ca Radu , la cat e de gras nu-i vine hamul tau?, Da-le toate lui Andrei, ca si asa baiatul asta merge des la catarare. - In regula, atunci imbracamintea toata si rucsacii i le-as da lui Marian. - Marian are destule, mai bine i le donezi lui Sandu ca am auzit ca isi cauta un rucsac, - Asculta Maricica, vreau sa te intreb ceva. - Te ascult Ionel. - Spune-mi te rog ca sotie iubitoare ce imi esti, cine moare, tu sau eu?

144

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Elena Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru

Capra neagra (Rupicapra rupicapra)

Unii o confunda poate cu o caprioara (caci la urma urmei nu e chiar asa de neagra cum numele ii spune), altii mai putin experimentati cu un magar sau mai stii poate chiar cu o marmota, lup, mistret sau urs (doar ca atunci ar trebui sa ai la indemana celebrul cutit de lemn). In toate cazurile trebuie privita ca o regina; a stancariilor si a vremurilor de unde isi trage originea. 1. De unde a venit: e o supravietuitoare a cuaternarului, o perioada rece a Pamantului cand trebuia sa arzi multe lemne pentru a te putea incalzi cand ai fi vrut sa stai pe malul marii, nu mai zic sus pe munte. Acum aproape doua milioane de ani, in perioadele glaciare ale acestei perioade, pe vremea mamutilor si a rinocerilor lanosi, clima era chiar pe gustul ei. Insa topirea ghetarilor si incalzirea climei nu au speriat-o, capra neagra retragandu-se pe inaltimile alpine ale Eurasiei si castigand titlul de cel mai batrin mamifer din tara noastra.
Capra neagra este o specie de capraantilopa originara din muntii Europei (M-tii Carpati din Romania, Alpii Europei, Muntii Tatra), Balcani, unele parti ale Turciei si in Caucaz. Capra neagra a fost dusa si in South Island a Noii Zeelande. Caprele negre sunt strict protejate sub Directiva Europeana a Habitatelor. Sunt doua specii de capre negre din genul rupicapra: R. rupicapra propiu-zisa, iar in Pirinei R. pyrenaica. Rupicapra rupicapra face parte din familia Bovidae, care se remarca prin faptul ca toti membrii acesteia (ambele sexe) au coarne, care cresc in fiecare an si pe care nu si le pierd niciodata. Capra neagra este insa un gen distinct si nu are rude apropiate in lumea copitatelor. Oamenii de stiinta considera capra de zapada, din America de Nord, si seraul si goralusul, din Asia Centrala, ca fiind cele mai apropiate rude ale acestui mamifer alpin. La o prima privire, ambele sexe arata la fel. Totusi, masculii sunt mai grei decit femelele, cantarind cam 30 pina la 40 kg toamna devreme, in timp ce femelele ajung rar la 30 kg. Capra neagra din Carpati este printre cele mai mari din lume, avind o greutate cu circa 10% mai mare decit cea din Alpi. Aviz amatorilor. Capra neagra face parte din subfamilia capra-antilopa (Caprinae) a familiei Bovidae alaturi de oi si capre.

Numele englezesc chamois provine din francezul chamois care este derivat din latinescul camox imprumutat de la gali care probabil l-au imprumutat si ei de la iberici. Numele german este gems, iar pentru mascul numele este gemsbok. In africana numele gemsbok se refera la o specie de antilopa subsahariana din genul Oryx. Denumiri ale caprei negre functie de arealul geografic:

R. r. tatrica Muntii Tatra din Slovacia si Polonia; R. r. balcanica Albania, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, nordul Greciei (Muntii Pindus), Macedonia, Serbia, Muntenegru si Slovenia; R. r. carpathica Romania; R. r. cartusiana Franta; R. r. rupicapra Austria, Franta, Germania, Italia, Elvetia, Slovacia (VelKa Tatra, Slovak Paradise); R. r. asiatica Turcia;
145

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Elena Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru mai putin decat cele din Europa, greutatea lor R. r. caucasica Azerbaijan, fiind direct proportionala cu rezerva de hrana Georgia, Rusia; existenta. R. r. ornata (R. pyrenaica Capra neagra din muntii Piz ornata) Italia. Beverin din Elvetia Datorita faptului ca au carnea gustoasa 2. Unde o mai intalnim (in lume): caprele negre de aici ajung foarte des in bataia Capra neagra este regasita cu predilectie in pustii. Principalele atuuri ale vanatorilor sunt: regiunile stancoase si pe pajistile alpine din faptul ca dimineata si seara sunt foarte active Europa, in special, in Carpati, Pirinei, Alpi, si miscandu-se mult atunci cand se hranesc si Asia Mica. Aclimatizata sau oferita cadou faptul ca caprele negre au tendinta de a se uita poate fi gasita si in Noua Zeelanda. Capra mai mult in jos dupa pericole, in timp ce neagra traieste in regiunile inalte stancoase vanatorul de sus are timp sa o ia in bataia din muntii Alpi, regiunea Savoia (Italia, pustii. Smocul de par de pe spatele gatului Elvetia) pina sudul Frantei, Pirinei, Dalmatia, (coama) este purtata drept decoratie la palarie Grecia iar spre nord pina in Anatolia, muntii prin satele si orasele limitrofe acestui areal. Caucaz, Muntii Carpati (Romania), Pielea este foarte fina si absorbanta fiind Steiermark (Austria) Tatra Mare (Slovacia), preferata pentru curatarea si lustruirea Schwarzwald (Germania). masinilor de lux (de la 100000 euro in sus) Capra neagra din muntii Tatra deoarece nu lasa urme. Traieste la altitudini moderate si este adaptata la a trai pe un teren accidentat, abrupt si stancos. O capra neagra adulta atinge o inaltime de 75 cm si cantareste aproximativ 50 kg. atat femelele cat si masculii au coarne scurte, aproape drepte care sunt putin intoarse spre spate aproape de varf. Vara blana are o culoare maro, iar iarna aceasta capata o culoare gri. Caractere distincte: fata alba cu dungi negre pronuntate sub ochi, o crupa alba iar pe spate o dunga neagra. Pot trai pana la 20 de ani. Femelele si puii traiesc in ciopoare, masculii adulti avand tendinta de a fi solitari aproape tot anul. In timpul rutului (sfarsitul lui noiembrie, inceputul lui decembrie in Europa, mai in Noua Zeelanda) masculii adulti se angajeaza in lupte aprige pentru atentia femelelor. Femelele gestante nasc un singur pui de obicei, foarte rar 2-3. Puiul ajunge la maturitate dupa 3 ani. Capra neagra din Noua Zeelanda A ajuns aici in 1907 drept cadou din partea imparatului Austriei Franz Joseph I. primele eliberari de capre negre reusite au Capra neagra din Carpatii nostri avut loc in regiunea Aoraki/Mount Cook iar (capra noastra neagra) acestea s-au raspandit gradual intr-o mare In Romania, capra neagra este parte a South Island. In Noua Zelanda nu este reprezentata de subspecia R. r. Carpathica, interzisa vanatoarea de capre negre, mai mult care se deosebeste de celelalte capre negre chiar este incurajata pentru a se limita din regiunile Europei prin talia sa mai impactul asupra florei alpine native. Caprele dezvoltata. Este localizata in cateva masive negre de aici cantaresc cu proximativ 20%
146

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Elena Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru muntoase din Carpati: Rodnei, Ceahlau, Piatra Craiului, Bucegi, Fagaras si Retezat, Ciucas, Vrancea, Lotru, Cozia si Nurutiu, Cindrel si Tarnovu, Lotrita, Buila - Vanturarita, Parang si Sureanu; in ultimii ani inregistrandu-se o scadere a numarului de exemplare. Astfel ca, legislatia romaneasca este foarte stricta in acest sens, capra neagra fiind declarata specie ocrotita si protejata prin lege. Tara noastra detine trofeul international cel mai important, obtinut in anul 1937, care constituie recordul mondial, cu un exemplar vanat in Muntii Fagarasului in 1934, in ocolul silvic Arpas. Pe vremuri, cele mai frumoase capre negre se gaseau in Muntii Rodnei. Dar dupa primul razboi mondial, romanii au decis sa se foloseasca de armele ramase in zona intr-un mod original: braconajul. 1924 este anul in care majoritatea cercetatorilor plaseaza extinctia caprelor negre din acest masiv. La inceputul anilor 30, se infiinteaza aici o rezervatie pe o suprafata destul de mica (183 hectare), dar nu se aloca suficiente fonduri pentru angajarea paznicilor. Acest lucru se petrecea aproape concomitent cu declararea speciei drept monument al naturii, statut legal pe care il obtine in 1933. In aceeasi perioada, numarul caprelor negre scazuse ingrijorator si in Bucegi, dar acolo gestiunea a fost eficienta: s-a dat o cota mica de vinat, s-au infiintat patru posturi de padurar si s-a inchiriat o vale in fiecare an menita exclusiv pasunatului caprelor negre. Abia in 1964, Institutul Silvic Cinegetic a inceput repopularea Muntilor Rodnei cu exemplare din aceasta specie. Procesul a fost lent. Intr-o prima faza, au fost adusi 42 de iezi, alaptati de capre domestice, iar dintre ei, 81% nu au supravietuit celui de-al doilea an de viata. In 1967, au fost eliberati in salbaticie primii iezi, dupa care au mai fost aduse 16 capre adulte. Desi extrem de costisitor, proiectul de repopulare s-a incheiat cu succes. In cei mai buni ani sporul natural a fost de 100%, in 1980 ajungindu-se la circa 200 de exemplare, iar in 1990, la peste 500. Dupa care vaya con Dios!

Aspect si dimensiuni Capra are o inaltime intre 110 si 130 cm, are o coada scurta (maximum 8 cm), avind inaltimea la greaban de 75 cm, cantarind intre 30 si 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copita despicata, un gat relativ lung terminat cu un cap scurt prevazut la ambele sexe cu doua coarne inelate si incovoiate spre indarat. In spatele coarnelor se gasesc doua glande care secreta in perioada de imperechere un lichid cleios cu miros neplacut.

147

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Elena Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru

In timpul verii capra neagra are o culoare spalacita brun-roscata, partea inferioara a corpului fiind alb galbui, avind pe spate o dunga neagra. Iarna culoarea caprei este brun inchis, brun negricios, fiind alb pe abdomen si picioare, capul fiind de culoare alba-galbuie, pe crestet avind o dunga de culoare inchisa. Linia mediana a spatelui este negra cafenie, in timp ce fata si gatlejul sunt de un galben pal. In coltul anterior al ochiului, intre nari si buza superioara o pata galbena-roscata. In timpul iernii culoarea partii superioare trece in negru brun, iar cea inferioara in alb curat. Fiind foarte sensibile la schimbarile de temperatura, caprele negre obisnuiesc sa-si aleaga locul de trai dupa mersul vremii. Astfel, in anotimpul calduros le intalnim in partile apusene si nordice, iar in timpul iernii pe versantii sudici ai muntilor, incalziti de soare, unde obisnuiesc sa pasca pana la limita zapezii. Traiesc in grupuri mici, compuse dintr-un tap si mai multe capre, impreuna cu puii lor, iar liderul grupului este, de obicei, capra cea mai batrana cu experienta. Atunci cand turma se odihneste, unul sau mai multi membri ai grupului stau de paza; in caz de primejdie emit niste sunete suieratoare, batand, in acelsi timp, pamantul cu copitele din fata. Caprele negre pot fugi cu o viteza

uimitoare pe stancile cele mai prapastioase, executand salturi ce pot atinge 12-16 m. inaltime. Mamifer erbivor prin excelenta, capra neagra isi face rareori simtita prezenta. Trebuie sa te consideri nocoros daca ai avut vreodata ocazia sa-i distingi silueta pe vreunul dintre piscurile din Carpati. In timpul lunilor de vara, carduri de capre negre cutreiera pajistile alpine de la altitudini de peste 1800 metrii. Odata cu sosirea iernii, capra neagra coboara la altitudini mai mici (sub 1100 metrii), unde se poate adaposti in padurile montane, dar va ramane aproape de pantele stancoase ale muntilor. In perioada imperecherii, de la mijlocul lunii noiembrie pana la inceputul lunii decembrie, cetelor li se alatura tapii puternici, care au trait izolat pana acum. Este vremea cand masculii poarta intre ei batalii sangeroase, folosindu-se de coarnele puternice si inconvoiate, pentru a aplica lovituri potential mortale adversarilor. Tapii nu se dau batuti decat numai atunci cand sunt foarte aproape de a fi ucisi. In acel moment invinsul se lasa jos, intinzandu-si gatul in fata, in semn de supunere. Femela naste, de obicei, un singur pui, dupa o sarcina de 174 pana la 190 de zile; caprele batrane pot naste 2, maximum 3 pui.
148

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Elena Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru Acestia isi urmeaza mamele la doar cateva ore si continue existenta din cele mai vechi dupa nastere pe stancile muntilor timpuri pana astazi. Fie iarna, fie vara, capra Toata lumea considera intalnirea unei neagra este intotdeauna pregatita. De altfel, capre negre pe culmile cele mai inalte ale adaptarea plina de succes a acestui mamifer la Carpatilor un lucru deosebit, o sansa si un mediul montan este demonstrata cel mai bine motiv de mandrie. Intr-adevar, capra neagra de picioare. Copitele mari pot fi desfacute (rupicapra rupicapra) este deosebita, ocupand pentru a evita scufundarea in stratul gros de un loc exceptional in fauna tarii noastre. zapada din timpul iernii. Marginile copitelor, Biotopul limitat la golurile stancoase ale ascutite si tari, ii permit o buna ancorare pe muntilor inalti si la un brau ingust de padure pamint, iar la interior sunt foarte aderente, de sub acestea, fac greu de realizat o intalnire permitindu-i astfel sa alerge in jos chiar si in a acestor minunate monumente ale naturii. Nu zonele cele mai stincoase. Astfel, chiar si pe este pretioasa la hrana. Nici n-ar avea cum, stancile abrupte, capra neagra poate atinge o tinand cont de locurile unde vietuieste. In viteza de 50 km/ora. anotimpul cald mananca plante ierboase sau muguri de arbusti, in timpul iernii culegand lichenii, tulpini de afin, muguri de jneapan ienupar si molid. Capra neagra isi cauta hrana dimineata si seara, in restul zilei odihnindu-se sau fiind o desavarsita jucausa. In iernile grele coboara din zona inalta in perimetrul padurilor de conifere si foioase. In zilele noastre, caprele negre mai pot fi intilnite in Romania in numai cateva masive muntoase. Drumetii care se incumeta pe crestele din Muntii Rodnei, Piatra Craiului, Bucegi, Fagaras, Retezat sau din Muntii Vrancei (unde au fost introduse de curand) pot spera sa aiba norocul de a le intalni. Traind in ciopoare de 5-30 de exemplare, conduse de femele batrane si cu experienta, caprele negre sunt insa dificil de zarit de catre turisti. Tapii, santinelele grupului, dau alarma la cel mai mic zgomot. Suieratul caracteristic si loviturile in pamant cu picioarele din fata au darul de a-i alarma pe ceilalti membri ai grupului, care imediat se fac nevazuti printre stancile ascutite ale inaltimilor alpine. Iar terenul accidentat, cateodata imposibil de parcurs chiar si pentru un pasionat al muntelui cu experienta, nu reprezinta nici o problema pentru caprele negre. Acestea se disting printr-o agilitate iesita din comun. La nevoie, se pot avanta chiar si in traversarea inot a lacurilor alpine, insa acest lucru le epuizeaza. Traiul la munte, chiar daca placut, nu a fost niciodata prea usor. Iar zonele cu adevarat alpine, adica deasupra limitei superioare a padurilor de conifere, cer conditii speciale. Nimic din toate acestea nu a impiedicat-o sa149

Habitatul si aria de raspandire In timpul lunilor de vara, carduri de capre negre cutreiera pajistile alpine de la altitudini de peste 1800 metri, delimitandu-si domenii de pana la 74 hectare. Odata cu apropierea iernii, caprele negre migreaza la altitudini mai joase, unde se pot adaposti in regiunile impadurite, ramanand cu toate acestea in apropierea pantelor stancoase. Cand sunt in pericol sau sunt avertizate de alti semeni, caprele negre se retrag cu repeziciune in locurile cel mai putin accesibile, executand salturi de pana la 2 metri inaltime si 6 metri lungime. Extrem de sprintene si rezistente, caprele negre pot calatori pana la 50 km/ora pe terenurile abrupte sau accidentate. Determinarea varstei la capra neagra. Ca si in cazul oilor, dintii caprei negre se schimba odata cu inaintarea in varsta. Dintii cresc intr-un anumit ritm, aspect pe baza caruia se poate estima varsta exemplarului examinat. Dantura se uzeaza odata cu imbatranirea animalului. Coarnele caprei negre cresc in lunile de vara in fiecare an. In perioada de iarna, coarnele nu mai cresc, ceea ce induce formarea inelelor de corn, evidente si definitive. Prin numararea inelelor formate pe coarne, este posibila estimarea varstei animalului. Bineinteles, ca aceste metode sunt greu de aplicat pe teren chiar si pentru cei experimentati. Coarnele cresc intr-un anumit ritm si urmaresc un anumit model, pe segmente, ramanand pe toata durata vietii animalului, neaparand fenomenul de inlocuire

ca in cazul altor cornute. Dezvoltarea segmentelor celor mai mari se produce in primii 1-4 ani de viata ai caprei negre, urmand ca apoi sa apara segmente mai mici. Prin numararea segmentelor de dimensiuni mari si apoi a inelelor se poate determina varsta aproximativa a exemplarului. Determinarea sexului (sexarea) Una dintre modalitati este examinarea coarnelor. La masculi, coarnele sunt mult mai arcuite si mai lungi decat la femele. Totusi, aceasta metoda este greu de aplicat in teren, in special daca acest lucru este facut de o persoana fara experienta si exista cativa indivizi pentru a fi comparati. Poate exista, de asemenea, o variatie considerabila a acestei caracteristici facand ca identificarea corecta numai pe baza aspectului coarnelor sa fie dificila. O alta metoda care se poate aplica in teren este examinarea marimii grupului. Grupurile mari de capre negre sunt apoape sigur formate din femele, in timp ce exemplarele solitare sau grupurile de 2-3 exemplare sunt cel mai probabil masculi. Femelele sunt mai mici si mai slabe decat masculii. Inca o data, si aceasta metoda este dificil de aplicat in teren, mai ales daca sunt cateva exemplare care pot fi comparate. Pericole: paraziti si braconieri Printre dusmanii caprelor negre se numara ursii, lupii, risii si acvilele de munte, dar numarul exemplarelor nu este periclitat de pradatori, ci de specia dominanta pe acest pamant: oamenii, in speta braconierii.
150

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Elena Cibotaru; Foto: Mihai Cibotaru Voci din ONG-uri afirma ca Muntii - pe cap culoarea blanii este alburiuRodnei au constituit un paradis al caprelor galbuie, cu o dunga bruna de la urechi pena la negre, acestea nefiind amenintate de varful botului. braconaj, aspru pedepsit, sau de expeditiile - de-a lungul spinarii, exista o coama cinegetice ale lui Ceausescu, care nu l-au de par mai lung si mai aspru. purtat niciodata pana la acest masiv. Desi - isi schimba parul de doua ori pe ani, suprapopularea devenea o problema, ea s-a primavara si toamna. rezolvat pe cale naturala, caprele migrind spre - ambele sexe poarta coarne. La est, de-a lungul crestei principale. Aceasta masculi unghiul dintre coarne este mai mic de migratie in zona centrala a Masivului Rodnei, 90, pe cand la femele acest unghi este mai Puzdrele, Piatra Rea si chiar in partea estica a mare de 90. Muntilor Rodnei, Zona Ineului, e - pe coarne au un strat de rasina documentata prin date concrete si observatii deoarece obisnuiesc sa frece coarnele de personale. arborii rasinosi din zona, marcandu-si astfel teritoriul. Situatia actuala De la inceputul anilor 90 pina in - se hraneste cu ierburi alpine, lichene, prezent, situatia se inrautateste: Dupa 89, a muschi. Mai rar, accepta fanul care i se pune mai existat o initiativa de a reintroduce la dispozitie, dar frecventeaza permanent caprele negre in zona Cheile Nerei, dar, dupa sarariile cu bulgari de sare. eliberarea a doar doua exemplare, actiunea a - in stomacul caprei negre se gaseste fost sistata, din motive necunoscute. Chiar si adesea o formatiune densa, de consistenta datele privind numarul caprelor negre de pe unei pietre, rezultata din conglomerarea teritoriul Romaniei au fost subiectul unor resturilor celulozice nedigerate. controverse. - are un vaz exceptional si distinge La ora actuala, se deruleaza un proiect miscarea de la distante mari. numit Cu ochii pe caprele negre, initiat in - are activitate exclusiv diurna, 2004 de Ecosilva Retezat, WWF Romania si dimineata devreme si dupa-amiaza inainte de UNESCO Pro Natura. Zonele-pilot sint in crepuscul. masivele Retezat si Rodnei. Intentia acestor - traieste in grupuri numite ciopoare, ONG-uri este de a conlucra cu autoritatile formate din femele cu iezii lor si din tapi pentru a depista cele mai bune metode de tineri. evaluare a populatiei de capre negre, astfel - tapii batrani duc, de obicei, o viata inlaturindu-se discrepantele dintre datele solitara. adunate. - capra neagra naste un pui, foarte rar doi. De tinut minte si spus copiilor: - traieste in goluri de munte, la limita - la numai cateva ore de la fatare, puii superioara a padurilor, deci la aproximativ sunt capabili sa-si urmeze mama. 1500m altitudine in sus. - alearga cu mare iuteala, cu dese si - are corpul robust, 1,1-1,3 metri, cu o scurte opriri pentru orientare, si este capabila coada de numai 3-4 centimetri. Spinarea ei sa urce si sa coboare fulgerator pante abrupte, atinge inaltimea de 0,7-0,8 metri, iar greutatea fara nicio ezitare. corpului ajunge la 60-65 kilograme. - dusmanii caprelor pot fi avalansele - picioarele sunt puternice, cu copitele de zapada, mai rar lupul si rasul, dar si cainii perfect adaptate la viata in mediu alpin. ele au ciobanesti, precum si unele boli. Am uitat sa o mare aderenta chiar pe stanca uda. Blana zic ca pe primul loc e omul! este galbuie roscata cu nuante cenusii, iar iarna devine brun-inchisa.

151