Anul I No.

10 BOTOȘANI 1 Februarie 1922

UMĂR
JUDEȚUL BOTOȘANI . I. SIMIOESCU
Profesor Universitar, lași
Pentru țară (versuri) Gh. Tutoveanu
Râmnicu-Vâlcei Tiberiu Crudu
Noapte de zăpadă (trad. din Maupassant) Beatrice Nițulescu
La Pleșeștit lui Vlahuță 1,. Gr. Oprișan
Gh. Asachi și V. Alexandri ca reprezentanți ai
fabulei prozaice Paul I. Papadopol
Pagini vechi: Din „Isopia Voronețeană“ . . Leca Morariu
NOTE: Sentimentul național și interesul economic; Transportul măr-
furilor cu avioanele între Anglia și Franța; Frunzele tinere au mult
fer; Cataracta Catetanar de 1. V. L.
RECENZII Leca Morariu — Un nou ms vechi, Isopia Voronețeană,
Cernăuți 1922 de N. N. Răutu.
REVISTA REVISTELOR : Roma pe 1931 deN. N. Răutu. - Cele trei
Crișuri; Sămănătorul; Educația ; Viața Românească de C. uprescu.
RĂSPUNSURI. - BIBLIOGRAFICE.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 In Bacău va apărea, pe la îhceputului anului
viitor, o revistă Ce se va ocupa du apicultura.
Anunțăm — după rugăminte -r de aceasta pe
cetitorii' noștrii care1- se interesează de viața și cul­
tura albinelor.
Pentru abonamente, lămuriri și orice alte
date, oricine se poate adresa D-lui, 1. Dimitrescu,
avpcat în Bacău.

CONDIȚII DE ABONARE

Revista apare lunar.

Abonamentul ,1a »Revista. Moldovii « costă 60 de lei
pe an.

Cine nu a înapoiat numărul prim se

consideră ca abonat.

Tot ce privește administrația, ca: abonamente,

subscrieri, donațiuni, etc. se va adresa D~lui N. V
A dam, profesor Botoșani.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Anul I No 9 BOTOȘANI I Februarie 1922

REVlSTR MOLDOVEI
•;** LUNAR —

JUDEȚUL BOTOȘANI.

e
î ^(STA^eA ECONOMICĂ)
^ritr'tin articol anterior1), am arătat frumu$e-
r’țfle naturale cuprinse în granițele județului
I nostru. ,Am dat o schiță numai, căci amă-
nuntele fcunfc’tfiult mat fermecătoare. Sunt
r atâtea ’cblțuri tăinuite în fața cărora privirea
k este., oprită, în • cât numai cei localnici ar
putea zugrăvi adevăratul tablou al peisagelor
.tflâritle1 și felurite din județul lui Eminescu.
Frumusețe locurilor ca și darurile cu care natura le-a
înzestrat, nif *fac ‘mare lucru, dacă omul nu se străduește
să^'tieie valoare, sa le folosească, sârle facă mai bogate
prm HTurnea lui.
J ln Fele ce urmează voiu căuta să arăt—tot sumar—
adausulpe câre omul Fa adus naturei. Ținuturi netreb­
nice ajung* rbdniee prin om. Pietrele dau" grâu, apele dau
putere, pretutindeni1 e înviorare unde hărnicia omenească
e fit joc. x ■ —- i
* Asupra stărei economice mal vechi, există un stu-
ditF documentat dattorit D-lui Lazăr Theodoru2). Mi-ar
fi. fost-mult Ușurată 'lucrarea ce am terminat-o asupra
Rodiâhieî’de -dinainte de râsboiu, dacă aș fi avut la în-
dămână, pjentfu toate județele, lucrări atât de amănunțite
ca a D-lui Theodoru.
’ Voi utilizao, în parte, aice, deși scopul meu este
a ăfăta 'comparativ- starea județului Botoșani, față de ce-
CU CȚItfc*} Oii 1' v t ,J ; *
•I 1)'- ftevista* Moldovei an. I No. g
î) L» rȚto*doru. Dare de samă asupra stării economice a județelor
Botpyanj^Șuceavț, Dorohoi—Botoșani, 1906.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 2 Revista Moldovei

lelalte județe ale țârei. Pentru aceasta tn’am servit nw

mult de statisticele generale variate.
• •
Caracteristica morfologică a Județului Botoșani, este
dată de așa numita depresiune a Jijiei, care se întinde
din dealurile dinspre Șiret și până în Prut Ea face
parte din »Pustiul* lui Cantemir, cu întindere rmrtt mai
mare, trecând dincolo de Prut până-n apropierea Nis­
trului. In această depresiune, Jijia curge molatecă ;
afluenții săi, strânși mănunchiu, se opresc in cale for­
mând iazuri nenumărate, mai multe de cât in oricare
altă parte a României. Erau, căci lăcomia după pământ
le-a săcat.
Caracterul de stepă, domină. Ploile sunt puține,
zilele de ploaie, în mediu sunt abea 75 pe an, mai multe
cătră dealurile înalte ale Șiretului.
Cantitatea de ploaie ar trece de 500 mm. anual
afară de dunga dealurilor de la Hârlău și a zonei în-
pădurite de la Șoldănești cu precipitații mai mari anuale
(600 mm.) Temperatura mijlocie anuală in orașul Boto­
șani e de 89. 3, aceiași ca a stațiunilor de la poalele
munților (Tg. Neamț, Piatra Neamț), cu—4.9 In Ianua­
rie și 20° în Iulie. Rar sunt extreme mari. Cea mai ri­
dicată temperatură s’a înscris in August 1905 [37.°6J,
iar cea mai scăzută în Februar 1911 (-303.2). Zilele de
iarnă (cu temperatura = sau c de cât 0) sunt 40 pe
an, aproape cele mai multe din țară, pe când zile de
vară (=sau de 25°) aproape 70. -
Sunt condițiuni climaterice de stepă, Influențate
însă de latitudinea nordică, în ce privește mai ales zilele
de vară. Plante cari cresc în stepele Rusiei dă sud, stră­
bat până în depresiunea Jijiei, arătând mai bine de cât
orice afinitățile climaterice.
Pe suprafața de 3148 km2 (2.3% din întinderea ge­
nerală a țării vechi, abea 1% din a țării actuele^ trăiau
tn 1914, aproape 200.000 locuitori, venind cam câte 65
pe km2, o densitate mai mare de cât a țării întregi
E unul din județele cu pdpulație relativ deasă ve­
nind al 19-lea la rând. Mai ales marginea dealurilor de

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 3

la Hârlău spre nord, e o zonă asămănătoare cu aceia

ce mărginește in Muntenia câmpia română.
Din această populație peste 81% e rurală, intrând
în caracterul general al țărei. Populația este grupată îft
321 de sate (sub media celorlalte județe) și in 19 Că­
tune (iarăși sub medie). Gtupările omenești sunt deci
mai compacte de cât aiurea­
la privința gospodăriei generale, județul Botoșani
era un județ al latifundiilor: 40 6 la șută din exploatările
agricole treceau de 500 ha. Era în fruntea celorlalte ju­
dețe in această privință. Exploatările mijlocii intra 50 —
100 ha, nu ocupau decât 0.2 la sută din întreprinderile
exploatate, iăr dintre cele mici, cele mai multe erau în­
tre 2—5 ha (27%).
In schimb cele mai multe pământuri erau arendate
iarăși o caracteristică a județului. Proprietățile între 500
și. 1000 ha, mai mult de 50%, erau arendate la străini,
iar cele între 3—5000 ha., chiar până la 80%.,
Ar duce prea departe arătarea culturilor ce se fac
in județ Grâul și popușoiul țin cumpănă, orzul și ovă-
sul vin în a 2-a linie. Sfecla de zahar, în Botoșani Șe
cultivă pe o suprafață mai mare de cât în celelalte ju­
dețe afară de Roman iar în ce privește alte plante indu­
striale ca: Floarea soarelui venea în al 3-lea rând.
Viile ocupau o suprafață restrânsă explicabilă prin
aceia că județul vine în aproprierea liniei de graniță a
creșterei viței. In schimb, livezile de pomi ar putea fi
mai multe decât sunt (231 ha). In privința animalelor
domestice, caracteristic pentru Botoșani este numărul
mare de oi, în legătură cu stepa, fiind în categoria pu­
ținelor județe care aveau până la 50 oi pe km3; herghe­
liile dm județ erau odată vestite, hi schimb sericicultura
este restrânsă în 10 sate, abea aflându se 75 de aguzi,
venind al 3-lea județ de Ia coadă.
Nici în direcția atât de importantă a tovărășiilor fe­
lurite, județul Botoșaui, nu tocmai e în frunte. Avântul
enorm ce l’a luat în ultimii ani această speranță sănă-

1) Cifrele comparative toate se refera la România de eri

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 4 Revista Moldovei

toasă a viitorului, a cam ocoliț Județul Botoșani. Ia

1918 nu erau de cât 51 de bănci popularp, pu un nu­
măr de 14353 de membri ; aceasta însamnă 1.6% din
numărul total al băncilor cu ceva peste 3% din numă­
rul total al membrilor din toata țara. , De Ia 1913 până
la 1918 nici o creștere. Vine al 5 lea județ di p coadă,
pe acelaș nivel cu jud. Tecuci, cu rp populație cu mult
mai mică. Capitalul deplin vărsat abea se ridicolă 3 mi- t
lioane lei, pe când în medie este* cam 6 mijîpane‘ de,
județ. In schimb, depunerile' spre fructificare se ridică
până la media pe județe. Pe de altă parte bilanțul ^ti­
vului este cu mulț șub media dejudeț (6: 10) ,
In trăsături generale, îri privința băncilor populare,
județul Botoșani nu e în proportiț cu numărul Ipcuito-'
rilor. E cu mult întrecut de altele. ’
Nici în privința cooperativelor de consum hu e așa
cum ar trebui să fie. In 1908 în nijțnăr de 6, se ridică/
la 8 în 1912, abea trecând media de județ,, In această
direcție, câmpul de activitate ‘ai tuturora, este larg des­
chis. Lâncezeala transacțiunilor comerciale* este ‘dovedită
prin puținele insțituțiuții financiare. V ne al 21ea Ja rând
în privinfa numărului societăților pe acțiuni (5% în 1913)
și cam tot acelaș rang.il ocupa în ce privește capitalul,
Represintă 1.2% în privința numărului și abea 2,2% în
privința capitalului Posedă abia'4 bănci, dar nici una
cu un capital mai mare de T‘milion Desigur această
stare e în legătură și cu proasta alcătuire a rețelei de
căi ferate. O singură linie e mai importantă, acea a jijiei
pe care se găsesc 2 centre importante de încărcare acerea
lelor: Ungureni (27.200 tone în 1912) și Trușești ]22000[.
Celelalte linii sunt de trafic general. (BurdujeniJ sau
simple monturi (Verești-Botoșapi, lași-Uârlău). In afară
de cereale, nimic deosebit nu se încarcă pe ele. « Cel
mult 1000 tone de pietre, 15.000 tone lemne la Lespezi
și 600 tone la Hârlău.
Orașul Botoșani nu se află în tabloul celor 14
orașe din țară cu un trafic mai mare de călători.
Numai în privința fainei era mai însemnat fiind
al 6-lea oraș din țară cu trafic mai deosebit J10300 tone).

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 5
Această industrie împreună cu a zahărului și a spirtului
li mai dă oarecare însemnătate ecohomică, deși cea din­
tâi, după Ouni arătat ’D-ITheodoru, e în necontenită re­
gresiune, iar prin ardereă uneia din cele mai samă mori.
Industria fainei,1 în județul cu grâul cel mai căutat, e
aproape de sfârșit.c Nimic îmbucurător nu se poate
spune, nici despre paftea culturală, când se socoate tota­
litatea. Deși îh orașul Botoșani funcționează atâtea școli,
deșP^Una din iele măi Vechi școli primare în Botoșani
s'a înființat, în întregime luat Județul nu stă tocmai în
fruntea celor *cu știutori de carte numeroși. E mai mult
spre cbâdă. Numărul neștiutorilor de carte trece de
50% ^64.7). femeile neștiutoare de carte se ridică chiar
la 77.4. Vine al 19-lea la rând în serie descendentă La
țară nti sînt de t dt °31%’ ștftrtori de carte, ceia ce face
că -e ăl 11-lea de îâ coadă
Orașul Botoșani cuprinde5 cei mâi muiți neștiutori
de carte din România totală |47.9%), mai puțini sînt
chiar în Hârîău’
In 1914/15 abea era o școală la 14300 locuitori,
-'cu mult sub media școlilor pe județe. In învățământul
furat nu au eșit nici 900 de absolvenți, abia 6% din
numărul celor înscriși. Intre 1899 și 1912 au absolvit
școala primară numai 4.8% din numărul locuitorilor ceia
ce.tece^că e al 10-lea Fa coadă.r
Ajunge cred, pentru o revistă de interes general.
Se va găsi poate vreunul din elemeritele tinere cu mai
mult timp disponibilpentru ca să duca mai departe a-
ceste comparațiuni
Sunt neceșare. Nectinoșcând cifrele, judecăm după
presupuneri șf aprecieri' fără fost Tablourile rezumative
făctite din vreme în vreme, pot duce la îndreptări hainice.
- Incheereâ acestei schițe nu e tocmai în coaicordanțâ
cu frumusețile naturale ale județului, nici cu destoinicia
oameni or.
Ceva din tânjirea moldovenească se prinde și în
județul ^Botoșani. Suntem lăsători, de multe ori nepăsă­
tori. Cei care -âr avea curiozitatea să cetească mai te-
meinic Darea de samă a D-lui £. Theodoru, vor găsi
lucruri mai triste. e •

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 6 Revista Moldovei

Aproape nici un meșteșugar nici un comersant ro­

mân — față de numărul populațiunii — nu se găsește în
orășelele Botoșanilor; prea puțini pe la sate Trei lumi
deosebite; una a curajului în întreprinderile practice,
alta a funcționarilor, ce-și istovesc sănătatea pentru o
bucată de pane, și-a boeriților, de cele mai multe ori oas­
peți de zi și noapte ai cluburilor și-a treia a muncito­
rilor de pământ, lăsată în sama lor. în eresurile și tră-
dițiunile vechi, nepotrivite vremurilor.
Lipsește ceva; lipsesc însufiețitori care să spulbere
praful inerției, care să cheme la regenerare culturală și
economică, care să îndrumeze hărnicia săteanului spre
calea conștientei și a culturei.
Prea mare liniște se lasă asupra unui județ și fru­
mos și bogat, în care numai puțină sguduire ar fi deajuns
să trezească energia adormită trebuitoare unei prefaceri
sănătoase,. Și-e nevoie de asemenea trâmbițași. Viața ță­
rii întregi calcă de acum înainte spre o vădită descen­
tralizare. Județele se vor întrece în producție. O cunoaș­
tere a condițiunilor fizice e necesară pentru a aduce o
repartizare mai națională a acelor culturi ce dau o ren­
tabilitate mai mare.
Industrializarea produselor va trebui să urmeze fazei
de până acum, când bogăția și buna stare se bizuiau
numai pe produsele naturale cum erau recoltate. Toată
schimbarea nu o poate aduce de cât cultura răspândită
în mulțime, de cât simțul de solidaritate și întovărășire
mai adânc.
O viață nouă trebuie să înceapă 1 La lucru deci,
tineri iubitori ai locurilor de naștere. Câmpul de activi­
tate e larg și ră plata morala repede va veni. Orice în­
târziere va țese pânza părăsirii, peste un județ atât de
frumos, bogat și de samă. Viitorul lui e în mâinile ce­
lor care locuesc în el. La muncă deci, în toate direcțiile!

I. Simionescu
Profesor Universitar, Iași-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 PENTRU TARĂ,
f
Martie, 1917.

Căzut în șarja ctunf a vijeliei,

Rămâne ’n largul câmpului, stingher,
Culcat așa, cu fața către cer,
In cel din armă spazm al agoniei....

Și tot mai rar, din larma bătăliei

Saud chemări de trâmbiță și pier...
Și câle-odată, fulgere de fier
Brăzdează scurt, ponoarele Chindiei....

De-asupra lui, pe-aripi de vânt, s'adună

Un pâlc de corbi, și văile răsună
Și plâng amar, de-al pradei croncănit.,..

Iar peste zări.,,. întt'un cătun.... o fată....

Ca ochii triști și fruntea ’ngândurată,
Rămâne ’n drum, privind spre răsărit.
O, TUTOVEANU.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 î * S-f i | J\ -4 V4

RÂMNICU- VMCEI.
\rv S' ’Viy^ T*i aV»S ** -
' Familiei d-lui ,0prea\Siniean

In unghiul dinspre a ;>its pe1 clare 4flBia’ ‘Râthflficului îl face

când să varsă în dreapta Qltulyi, este qtiprif^ă. ț\tra orașului
Râmnicu-Vâlcei. Dejurîmprejur, dealuri înalte, nisipoase, cu co­
paci închirciți, prevestesc .munțele? Bradu 1, v{w<tagba culmelor
împădurite, li- sește încă, Orașul, așezat puțin înjț>antă, impre­
sionează îH chip plăcut, pe streinu? viziîatâr. *Fe^ enul pietros a
dat ușurință facerii drumurilqrbune;;fără ^3®re Ctidă și chel­
tuială. Ploile, în mod. natura^ sp^lâ ștră^le toate necurățe­
niile. Dacă mâna omului'*ar ajufă mai muft măturării drumuri-
rilor, capitala Vâlcei ar fi desigur una din cele mai curate și
mai higîenice reședințe de județ ale țăPiV\ Așă Mrtsă, Râmnicul
să silește, măcai\ în, unile părți, să ajușgă în, n^itiărie orcșele
Moldovei, vestite pentru aceasta ! Și e păcșt^căcu dacă la noi
necurățenia este îîr ^strânsă v legătură tu A? ’ țnrtfcya populației
care ne-a cucerit de rnult centrele târgurilor, creind mahalalele
«Cal’cimii» cu. «Calcaina» lor obișnuită/\pr Râmnic nu vedem
cazul. Aick nu sunt două sau |r?ei p4r.|i si.tejni-ȘHp parte Ro­
mâni, ci mai mult de trei părți Români., și restul ^Lstreini. Evrei
sunt câțiva, căci doar au și o ălhagogă pe’ bulevardul lui Tu-
dor Vladimirescu, dar ei nu să văd, nu să simt încă. Pretutin­
deni să află numai negustori români și aceștia veniți cei mai
mulți din Ardeal, de aceia erau numiți, până mai deunăzi, cam
In batjocură, «ungureni» iar de când s’a făcut unirea, li se zic
și lor, pe numele cel adevărat/ «dlițfeni».

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 9

A un târg diunal de-Români în

.idftUWIPpldQyan.-sătql .-qlcjror^șele tal^Jiiștreinate; ntr-p vine
î 3t, ani Âpjtâîmte un preot de la
aâ^uJreo-așa degeaba pe
< lângă el, rjanijatret^l^upă ofriceiu z. <> . fit
I * — De unde vii, părrnte^N'f^bf-.
£iti < hi£*. §A eM %?P rUșitbpUtin In stÂrg să caut un geamgiu
>?și,qiay,dj^. cu acaș^! ^ av^itd șeleJl eq s* tem
HO £: gWtîgjiuJ, întrebai eql mirat ?
ef un un bpietanâȘide (ară, cu njirrtean,
^taujjș^ opiqci. M|Uy âbomo > iam siax *^s o >*fr
• *1 hvnUirtiiraq mea «a fost&a$&rdernW£ttt'dft'' cei doi inși1 mă
^riveaumieduhieriți^ca pe» uii$ oW srlr^rvJ x/eMt din altă fiime. lȘi
îl face
rașului v^cadrvăf pu îeram ^eln^i^-gânduhcii 'poft’ ved^a, undeva; în
CU CO’ 5LȚara-R6mârtească, uhîedlptfiViSăTe, ihdu§?riâ( și ’fcomcfful să fie
Imelor * în Qiânâ ndastră â nbțiofifcliloHr '< *• >îâ a^iny.
mpre- el’ *if fRâifff/icul, fiind unn3Fa$ ’^vche plin ^românesc,%re și^ în-
ros a ' fățiși de a' fârgdrilor no'ăsIr^ Străzi ^muHe/bihe pa-
chel- rvSte ’ alînie^Ză ^s^T^’ae *z?d irWipătp&rfe' ce ‘colită*'sî^imite, ’ mai
urățe- ^foaîe, Mtlul VâțidfePtlăiJih’iirâtî,și?5âr^malte‘*,n1ci'n’^un văzut
muri-
‘trt^fcLnîftlc? uritfe SiifrâîajȘW’prS&rhnzise'lipsVsc. Țigănimea, ori
te și
Jpart^1mSf Săia^â^'lSrgdiuî/mi s^ă părut1 p alipire nouă
nicul
rlă ferașiil lsă făr^F^tă' mVei£ ^âtiîigSndînglobând aceste
•'Șele
^părțî'vccHi fiîKs *lh|irRlâtiirarie 'dpdSuntful orașuliiț ^pre pe-
i noi
lapei ' rWdrie, difrtr e 'fe. la'noi. Cetă|enii sunf lqcuitori pașqici cari
alele cai/fă.liîȘ&re'cfe t?^burne<‘for. Acolo r?ai‘ să vezif ca . aiurea,
dem o serie de oameni cari lucrează și al|i) cari’stau degeaba și 'bat
Ro- Stfătlle,' (Jittreertl cafcneleliPși- âuburil(ț cfri ‘se duc la teatre și
’.vrei 'cin^mcftbgfftefe'^ntFu' â bct^l lociiHîl1 din fată sprfe a putea
Tu- ‘ privi*rf»ai bine peb<jdfeie din fWd!'Abolo Hp’sește plei ida celor
tin- ’ cd^âTâii tu spițele la'Ste'ha și'cu fă|â la publfc, formând (Tga-
mal
•leffe de capete, liftei^fhal Serbede șl’ fnaf simandicoase de’ cât
:am
âltele,^cafe*’măsUră1 feră ’-sffclai^ Itrfea diri lojă și staluri, dând
zic
verdicte de ffaifrusfcță*, cochetărie și...'•moralitate !15

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 10 Revista Moldovei

In Râmnic <pierde-vară> n’au ce căută, căci acolo munca

nu trândăvia selecționează pe oameni. Totul este astfel orân­
duit ca vremea să nu să risipească în zădar. Clădirile publice
bunăoară, au fost astfel așezate fn cât poți merge de la una la
alta, fără să alergi și fără să mai iei trăsuri. Palatul de justiție
este peste drum de cel administrativ.
Judecătoria de pace alături de ele ca și Banca Națională,
Puțin mai la vale, pe acelaș bulevard, poșta și telegraful care
să megieșesc cu Primăria. La capătul bulevardului, lângă OH-
e regimentul de infanterie și fn apropriere gara. Nici nu se
poate o așezare mai comodă pentru niște .oameni practici ce
nu vor să-și piardă vremea alergând zădarnic pe drumuri de
la o instituție la alta. De altfel și raza orașului e mică, căci,
din cpntru, dacă te lași puțin spre apa Râmnicului, la miază-zi,
dai la hală, de dugheni cu diferite mărfuri și de fabricile de
pielărie, în fruntea cărora sunt cele ale Simenilor. In partea
opusă, spre miazănoapte, găsești aproape toate instituțiile de
cultură, școlile, bisericile și episcopia. Un oraș atât de mic, nici
nu are 10.000 locuitori, și totuși este înzestrat cu liceu com­
plect, seminar, două pensioane de fete, școală normală de bi­
eți, școală normală de fete, pe lângă școlile primare trebuitoare*
Ba am zărit și o mică bibliotecă publică! Clădirile liceului și
ale seminarului, neisprăvite încă, vor fi foarte frumoase și în­
căpătoare, .Episcopia așezată în partea nord vestică de unde în­
cepe chiar pădurea, nu are nimic deosebit și atrăgător. Biseri­
cile n’au niciun stil și nu se Impun, nici prin vechimea nici
prin frumuseța sau bogăția lor.
Palatul episcopal și biserica episcopiei propriu-zise sunt
bine mai mult pe dinlăuntru. Podoaba cea mai de samă însă
a Intregei episcopii desigur e persoana episcopului însușiI In
adevăr noul vlădică—Bartolomeu Stănescu—caută cu râvnă sl
refacă și să reînvieze totul, până și zilele de sfințenie și cură­
ție morală a vechilor episcopi ce să uită cu încredere te el din
prevăzut cernit al tablourilor ce acopăr zidurile palatului.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 11

Ceia ce face Insă din Râmnic un oraș cu deosebire atră­

gător și plăcut pentru un strein, sunt locurile de preumblare
și odihnă care să găsesc pretutindeni.
Minunată în această privință este măgura Capelei și mai
minunată încă plantația de brazi și pini pe care, cine a făcut-o,
a avut un simț artistic vrednic de toată lauda. Un colț mai
calm, mai pitoresc și mai cu perspectivă de cât drumul în
formă de potcoavă al Capelei, nu ai în Râmnic. Cine sufere de
picioare și nu poate urca panta pietroasă a acestei măguri,
n’are de cât să rămâie în vale, unde, în lungul apei Râmnicului
se întinde grădina publică—Zăvoiul- -cu plopi uriași, cu izvoare
multe, cu alei lungi de copaci umbroși.
Dacă, obosit de monotonia ateloraș drumuri bătute’n
fiecare zi, vrei să schimbi direcția, poți trece apa Oltului și ră­
dica pe podișul de unde, printre stejari și fagi, se vede în­
treaga panoramă a acestui orășel, înzestrat cu toate îndămână-
rile vieții.
Și cine dorește să umble și mai mult, n’are decât să ieie
trenul său trăsura și, apucând pe apa Oltului în sus, îndată
întâlnește stațiunile balneare ale Căii mănești lor, ale Căciulatei,
apoi micuța mănăstire a Coziei părășite, mănăstirea Turnu,
Stănișoara și toate defileurile de munte pe care le străbate Oltul
când întră în (ară.
In jos te cobori până la băile Govora,, m-rea Govora și
vestitele podgorii de ia Drăgășani. Spre apus sunt Ocnele-Mari,
Ocnița, Salinele, M tirele Horezul, Bistrița, iar spre răsărit Curtea-
de-Argeș ! Iată atâtea localități însemnate pe care ușor le poți
vizita, cu deosebire în timpul verii, făcând din Râmnic centru
de excursii!...
Monumentele artistice din acest orășel sunt neizbutite.
Afară de frumosul bust a lui Alexandru Lahovari, din grădina
primăriei, celelalte nu prețuesc nimic, deși banul s’a cheltuit
cu dărnicie. Căci, poate spune cineva un cuvânt de bine des­
pre urâta statuie a independenței ce tronează la capătul bule-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 * 12 Reviste Moldavei

yardului pe panta Capelei? D. I ordănescu,-Sculptorul de la ^ev’

București, a« profitat de bunătatea și modestie cetățenilor Vâlceni
și ihdi
și le-a pus acea femeie goală să le încununeze cu. lauri țfe
aparte
bronz... o carte tot de bronz, cu numele celor jertfii» pentru Aici I
patrie. Jar steagul țării, în loc să aibă cutele .de bronz,» cum era obosi
mai firesc, este făcut din piatră pe. care vremea o macină. Ințre pe m
steag și femeia care-l ține în mână, este o gaură mică în piatră, fabri<
pe care, dac’o privești din spatef jur că te bufnește râsul 1 De ,ucră
aceia m’am întrebat cu drept cuvânt,, cum un artist^ putut
concepe-o asemenea întruchipare»?? ’
Tot așa de puțin artistică bste și statura din Zăvoia a lui tabii
Barbu Știrbeiu, domnul Țării Romanești, lucrată de profesorul și f
C. Mihailescu::-Un; .morman de figurj., streine cari n’au ce căuta cuc
acolo și deoparte, într’qUj CQlț, bustul vqevod ului,.,-care, șăracpl con
desguștat parcă și el d^e loculjppde se află, încrețește din frunte
și priveștejCiudos aiureaacel sfarmă piatră-și nici acea
femeie goală n’au rost pe monument. Și e regretabil «că cmi-
cepția păcătuește, căcj .lug|*uhîn sifiș se remarcă: atât medalio­
nul Dompitorujui cât mai ajes omulC£ se trudește să sfarme <0
blocul -de marmură sunt bine jexecutațj, chiar fqarte binef, Nici sf;
geniul României, acea femeie; goală ce să. șbate să iasă din sp
stâncă, îrnpingând-o cu amândouă mâmje, nici ea nu e iau fa- și
cută. Toate phfțîle monumentului, luate * decj în mod s^pajat,
sunt bune ; ansamblul însă ... disgrațios și fără nici 6 noimă v<
întreaga operă e ca o poezie fără* fond scrisă călîgrafic,' pe hâr- tc
tie velină ! -~r." - 1 ii »c -• 5;^..-. si
N’a fost mai norocos nici artistul care' a făcnt statuia de
pe palatul Justiției* căreia s’a grăbit să-i puie un cârrtan Aefer,
în mâni rău cioplite, dar?., a* uitat să-i* lege ochii! £au ponte
«Justiția» n’a voit să rămâie cu ochii legați, ori cetățenii Râm­
nicului, oameni practici, s’au temut s’o lase să judece astfel 1
Cine știe! u » b • o, ■ /»>»' r -
rf Viața publică a orașului abia se simte. Fiecare^îns își duce
traiul său comod în confortul casei închise. Un singur club a
dună pe toți. Ac$st club este un loc de întâlnire al negustorilor

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
revista Moldoveivei

ui de la Revista -Moldovei 13
Vâlceni
și industriașilor, unde vine ins A și elit», care nu are un club
lauri de
•parte, ciocoiesc, închis cu ziduri chinezești, greu de trecut.
i pentru
Aici fiecare aleargă să se distreze câteva ceasuri, uitând munca
um.era obositoare și monotonă din timpul zilei. Am admirat în deosebi
«ă. (nfre pe marii industriași, pe Simeni, Lupaș, Șteflea etc. cari, având
n piatră, fabrici de pielărie, ?dau de , dimineață până ’n sVă In mijlocul
ui ! De lucrătorilor, muncind aQalnn cu ei, iar sară, schimblndu-se de
hainte, parfumându-ăe,vin la club fluerând de mulțămirea izbânzii
puiuț
mânilor harnice. Așa ceva nu vedem la noi.
Jocurile obișnuite ale celor adunați la club sunt concina,
kriaMui tabinetul și tablele ! Mâi raf mausul și poketuf care enervează
decont I și foarte rar bal&raua ori cheâîin de fer. Pe lâ^hoi acum nici
e căuta cucoanele nu mai f6icăumauiul1 e prea ăhdsf! De tabinet șl
săracul concină nici nu să pdrheneșHf/
i frunte In Rânjițic Joci^. e pe spme, mici, căci negustorii fiind bo-
gați, au hi,v.ep$re. diijradia nu câștigul. De ac^ia nervii lor nu
ci acea
să ațâță așa de mult ta pe aiurea unde știrii damitH cari, ne*
ă £p41-
având nici o ocupație .ziua, stau toată noaptea cu gândul la
edal io- cărți, pontând sume mari pe care le pun lă bătaie cu gândul:
șfarnie «ori.... ori !>. Vâlcenii pqțiivțsc așa fel ca pe la ora opt să se
L Nici sfârșească partidele angajate și apoi, .voioși, nu furioși, pornesc
[A fa?
ia din spre casă pentru a putea reîncepe adoua zi muncă lor ticnită
3OO6,,
au Xă- și roditoare.
pajat, intr’un cuvânt așezarea pitorească a Râmnicului se potri­
)îniă ! vește minunat cu hărnicia și chibzuință cetățenilor săi munci­
! hâr- tori și modești. De aici tot farmecul și toată frumuseta acestui
simplu și plăcui, orășel de mun^, , . • f
Mrde
Tiberiu Crudu
«afer,
itbvte
.“Kirxa-t ‘ ui '
R&n-
tfei !

duce
b,>a-
rtJpr

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 floapte de Zăpadă.
după „Nuit de Nelge" de G. de Maupmart.

f Câmpia doarme sub albul ei veșmânt.

Un foșnet nu se simte pe-ntinberea pustie
Arareori s’aude, departe, pe câmpie,
Un urlet surd ce rupe tăcerea de mormânt.

Hici cântece, nici miriști. Pe tristele cârâri

Căsatu-s’a grea iarna, cu crivât și ninsoare.
Și besfrunsiții arbori și’nalțâ’n depărtare
Scheletele albite, ca stranii arătări.

Și luna’ngălbenită acuma se grăbește.

€a tremură, s’ar jîce, în ceru’ntunecat
posomorât privește pământul înghețat,
Vâsânb însă pustiul, curând ne părăsește

Sărman? păsărele! In noaptea ’ngrojitoare,

Intr’una sunt lovite be-un vânt, ce-i biciu de foc-
Și ne-mai având cuiburi, grămadă la un loc,
Hu pot să s’obibnească pe sloiuri de picioare.

prin desgolitii arbori, albiți be promoroacâ,

Stau tremurânb în noapte, privinb neliniștite
nămeții be săpabâ, ș’așteaptâ îngrosite
De mult borita noapte, ce n’ar să se mai facă.

Bftrlad. Beatrlct Nlțul<»cu.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 | Zar P/eșeștii Ini Mlăbuță ’’
E si de Paști. Pleșeștli sunt In plini sărbătoare. Par’că
despre el ar fi scris Alexandri ;
•De Paști In satul vesel, ei«uț«le 'nălbite
«Lucesc subt a lor tnalduri de trestii aurite».

Stolitul sat, de pe valea Similii, mă face să rostesc c’o

plăcere, pe care n’am încercat-o de când eram copil, versurile
fui Alexandri. Ce bucurie nouă, curată, icoana unui sat sărac
în haina albă a sărbătorii!
In margine, pe un tăpșan, se ’nvârte scrânciobul și hora.
Drumu-i plin de oameni în haine curate și cu voie bună.
— Hristos a înviat, oameni buni, îl îmbie Părintele Toma,
tovarășul meu de drum.
— Adevărat a înviat, Părinte se grăbesc «a jaspuns, care
Imal repede de cât altul, apropnudu-sc după datina veche, să-1
sărute dreapta.
Și Părintele, obișnuit cu «poporul», găsește pentru fiecare
o vorbă buna, la care toți au cuvinte atingătoare de răspuns.
Cum amândoi suntem «străini», iată că un gospodar ne
’nt reabă cu sfiială despre «tncunjurarea» care ne-aduce pe acolo.
— Vrem să grăim cu cine-I mai bătrân pe la Dv. ca să
ni poală spune câte ceva despre Alecu Vlăhuță.

•> Din studiai «Contribuții ta cunoașterea vieții șl operli Iul Ale­

xandru Vlăhuță».

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 ft ■'>;Și li 'țlămj.'noi
> f i <:• • >lănjjrjr|i
X$ fi ! Că .li: ââ^d ikrrtează să '
înalțe, de 1
marelui lor consătean un mouurhent care să vorbească viitdiimft râtu
și am avea nevd'e^de știwte cufese din guradamenilor «de iartă nu
IUT>. $
*— Apoi, cinstite Părinte, mai bătrân caomu ista, .nu-ți *’
găsi la noi altul, ni arătă un flăcău chipeș pe’ un bătrânel cam
.. . x . ni,
ciupit de vărsat.
—Uite eu sunt și mai bătrână de‘'cât moșneagu ista, mă-
mtică, (intră în vorbă, mătușa Aughclyia. . Ațf 'ț
Ș-o pornirăm noi k voibîfe, piciftim în sti^, lăsând hora
4n seama tineretului. Din vorbă-ir vorbă iafă-ne ajunși în mar-
ginea ^mp^ioar^^ carpJos^t, Vțahu-ță,; kbăjjrâțiul. *
Nu-s mai mult ca 300 de pași de ^^gj^ai^a^țuliM. ț* b .
— Iaca, vedeți Dv. pământul ista, de sus, din dealul Ibă- .
neștilor și pâhă;ns^ăf^a'^^lalttf* ^tâ^HbfaG», a fost a iui «Idic- »
liu«, c-âșă era porecla iuT«BÎăliu|ă *. După plecarea;:băeților,
caresșb416-unde, bătrânitrau făcut vânzător pământul * Lizei, 4a ta:
Iof măritată ouaSlRăjescu,! aburii (călugăriță. MoiMârzifr aldej Stră-
jescu .au pkca-t^și ei din P&ffmaștify vânzând’âfcesl păintML#7
țărani din Pleșești.
Eu sunt ifnul edinhe 'aceia*) spuse Badrța Ohfecftghe
Cojocaru. Uite chiarHbucafa .asta rmfhejtnliHă, '.unde-a’ fost' Câsa
Iui Blăhufăp este acum a'm£ajudMi-artK gdspo'âăfit o4âfă, după
cum vedeți, în casa de lângă împrejmu!rert«nb -ii
— Dar.ijncjț* anum^^ fost cașaritiiVi^huță5într^hani noi?.
t HaidețL-de vă uitay ^ la> vatr^. ej, jtț? ^’nijie gospodarul,
trăgând *la o parte crengile ce ’nchipuiesc un pârleaz. El luu»
conduce la vr-ty 20 de păși de Ia .drum ca să?ne ar&te1’w$ele
vremii- ki :>i# % t .
* Pe locul unde era. «casa, cu două odăi, pe o tindă, cu fața
la drum, cu pri&iiai’naltă șl a^opedtăi cu sUih» nu se mai ob­
servă de cât pata moknulni pesie^are ta tțefut>Dlugu}i; arnes*
tecând laolaltă fărraăluri de pietre,: cărămi^^sdrumlc^e^ capete .

,1) In satul acesta.de pe valea Rachovil (Vaslui^, Stjăjescu erg aren­

daș. Vlăhuță pomenește în multe părți despre locuirile dlh valea Rachovii,
pe care le colindase în vacanții, ducându-se la sora sa.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Moldavei < J Revista Molovdel 17

f. se înalte j | de lemn cu vălătucii din care a fost clădită. După culoarea a-

ă v/ildi împ ! f răturii mai deschise și după infoierca pământului caie pare a
«de iarf^T B* nu fi vrut să se așeze încă și să se netezească subt brazda plu-
K gutui, se recunosc lesne urmele cuibului hi care s’a născut
| Viăhuță i).
ista, nu-ți
— Dar fântâna casei, să fie asta din marginea drumului,
anei cam
I mamă Anghelușă ?
— Nu, mămucă aceia s’a astupat de mult.
ista, mă-
— După plecarea bătrânilor de pe aici, casa lui Blăhuță,
I a fost—până s’a dărîmat—cârciumă, adaugă Moș Gavrilă Mocanu.
no hbra
Oamenii nu știu să ni spună cât de mare este țarna a-
în mar- ceasta, care a fost a familiei Viăhuță. O apreciem din ochi cu
ă/râ<iul.. F aproximație. Ar fi cam 2 kilometri și ceva toată lungimea <mo-
| ș.ioarii», iar lățimea vr’o 400 de metri, ceea ce ar reveni vr’o
ui Ibă- •5 de hectare sau 60 de fălci moldovenești.
i «Idic- j La vr’un kilometru de eșirea nordică a satului sunt Pă-
ăeți/or, 4 trăș cânii, cu iazul in care s’a înecat un frate 2] a lui Viăhuță.
et, 3a tac Tot aici e și «Curtea» Doctorului Pâțea din București, unde
Stră^ trăgea poetul când venea prin satul lui natal.
— Ei, mamă Anghelușă, dar nu ne spuseși nimjc despre
alde Viăhuță 1
frghe Știu că tare era bună coana Catinca — Dumnezeu s’o
ierte,—da și Blăhuță era bun, numai că nu prea stătea el mult
după, pe acasă. Pe Aiecu, abia îl țin minte când era copil. Venea
prin vacanții ș’atunci umbla singurel pe câmp și prin pădure8)
Pe atunci erau multe păduri pe dealurile acestea. Liza lui Stră-
wi ? -
jtacu era „frumoasă in curmeziș» 4).
arut^n
— Aiecu erâ un băiat smad, complectă moș Gavrilă Mo-
I
eanu, care pretinde că s’a dat de-a huruișa cu el la «Râpa cu
Bele

fota 1) Prin 1886 scrie Viăhuță că, după 20 de ani, când și-a revăzut
cb-' satul, casa era o grămadă de moloz acoperită de bălării, livada părăgfnită
fântâna astupată c'un maldăr de spini.
res-
2) Qheorghieș.
ele
3) Vezi automărturisirea poetului în bucata prea frumoasă ..La
Gura Sobii“.
en- 4) „Mândră cozu.
vii,

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 1Ș Revista Moldovei

perji» și ni arătă, la răsărit, acea râpă de pe răzășia părinte®^ î

a lui Vlăhuță.
— Iacă, parcă ar fi fost eri când mă scăldam eu el in ce'
gârlă. Pe atunci satul nostru n’av?a de cât 11 case1). Era.sat mi
nou, alcătuit din necăjlții ce fugiseră din Pătrășcani de friq
boerului de acolo, care-i punea la jug.
Vizita noastră dă de bănuit unora. Aud șoapte ca acestea, a
«Oare n’or fi niscâiva moștenitori de a lui Blăhuță ?»
Mama Ancuța, decana bătrânelor din sat, despre care se 1
crede c’or ști multe să ni spună, ține morțiș că ea nu știe
nimic.
.-v-H- Las’ mătușă, strigă un gospodar în vrâstă, nu te teme,
dumnealor nu te pun martoră.
In adevăr, groaza de a fî «țârii tă prin j idecăți»,. ea care
n’a ținut niciodată umbră pe la ușa judecătoriilor, o înspăimântă
ia gândul c’ar fi vorba de vr’o cercetare asupra pământului
care a fost a lui Vlăhuță, bătrînul.
Cu <cWu cu vai de ne-a spus că pe Alecu nu l’a mai
văzut «de cînd a purces la .școală» și nu mai știe în ce «străi­
nătăți» o fi.
Cîrciumarul, care are «năvală» azi, se laudă că lucruri cu
temeiu numai el .nL-ar ptitea spune, că Ylahuță nu era să tragă
doar la Baba Ancuța când venea în Pleșești, ci la dînsul. Ni
adaugă, foarte grăbit, că Vlăhuță la «cinstit» ca oaspe de două
oîî. Ca să nu stricăm deverul omului, chiar în dauna unor
știri «cu temeiu», ne vedem de drum.
Pe învățător nu lam găsit. In legătură cu școala însă, ni
spune bătrînul cel ciupit de vărsat, că Vlaujă a împărțit odată
la băeții de școală, foarte multe cărți.
Cu preotul n’am avut ce vorbi despre Vlăhuță. Sfinția sa
n’auzise aproape nimic despre acest fiu al Pleșeștilor; în schimb
însă știa foarte piuite lucruri despre «Anțechrist».
In materie de informații, • cu atâta m’am ales din satul
scriitorului. Dealtminteri nici nu m’am dus cu iluzii mai mari
în această privință. Auzisem mai de mult despre iluziile celor

1) Azi, Pleșeștli au aproape joo de case.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 10

ce-iu vizitai Humnleștii lui «Nica Petrii», un «răspopit» și ni­

mic mai mult—șl nu m’aș fi mirat de Pleșești.
Dar, în răndui întâi, cei cari vizitează Pleșeștii sunt pele­
rini. Și, desigur, generațiile viitoare, care vor pătrunde opera
lui Viăhuță în adâncul ei uman, vor poposi mai des în satul
acesta
Aici este un coif de lume care-ți strecoară sentimentul
unei profunde piețâți. Îmi opresc ochii la crăpa cu perji», ce
pare o rană deschisă pe «moștoara» lui Vlahu(ă, bătrânul*
Amintirile mă duc pe urmele pașilor unei copilării triste. Cu-
trier șesul, malul «gârlei», zarea dinspre apus și cea de «la
Horați», în răsărit. Mă fură susurul molcom al gârlei potolite,
cu discrete undoeri ca și visurile lui Viăhuță, ca și graiul lui
așezat și cumpănit. Aci îl văd, copil, hoiner pe coastei: dă-
moale ale dealurilor Siinilii și discuit ca un PaJ rătăcit prin
basme; aci îl văd pe prispa casei tânjind după un strop din
bucuria copiilor ce se joacă și acum pe șesul lui natal. Mă- uît
la semnul care închipuie urma unni club omenesc mistuit de
vremuri și gândesc că de subt ruini nu răsar numai bălării
care să le ascundă, ci și flori care să perpetuieze în moluzul
veșniciei sămânța aruncată acolo, cândva, de viața ce le-a în­
suflețit odată.

Intorcându-mă din satul natal a lui Viăhuță, încerc senti­

mentul unei bune predici. Graiul locurilor mi-a vorbit neasă-
mănăt mai profund de cât cutare Conferință de la Ateneu ori
Casa Școalelor. Și cu toate că oamenii din Pleșești sunt aproape
neștiutori de lucrurile de dincolo de poarta țărnii lor, știu să
pună in vorbă un strop din filozofia care scapă atâtor Confe­
rențiari ce urcă drumul celebrității pe grumajii marilor răposați
un tremurat de lacrimă.
In fiecare din bătrânii, femeile și copiii cu care am vorbit
în Pleșești, am găsit ceva din sufletul lui Viăhuță. Sfioși și
blânzi, potoliți la vorbă și cumpătați la judecată, de un supe­
rior bun simț și de o tradiție bătrânească după cea mai bună

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 20 oldovei

datină: așa sunt Pleșeștii. Toate acestea mă îndrituesc a crede Revl

că sunt de esența unui omagiu care se îndreaptă spre memo­
ria celui mai bun propovăduitor de omenie al generației n,ce j
noastre, me-nd
Cine vrea să verifice multe din *essab-urile Lui Vlăhuță
să vină la Pleșești : Sămânță oamenilor dintr’o bucată n’a pie- sonal
rit pe meleagurile acestea. tura I
I. Gr. Oprișan.
13 nd
nat'id

DIN ISTORICUL FABULEI ROMÂnEȘTI rupt

ofer

GH. ASflCHI Șl V. ALEXANDRI CA

REPREZENTANȚI Al FABULEI PROZflKE1)
---------------- Și
ratarea laolaltă a acestor două nume în legătură gei
cu subdiviziunea literară de mai sus—ar părea —I
eelor mai mulți dacă nu imposibilă, desigur m<
paradoxală. Intr’adevăr: faptul de a asocia un nt
scriitor la îndemâna oricui de un om de cui- vc
tură — expulzat din manualele didactice de ne-
cruțătoarea programa analțțică—-fși jncă faptul de a alătură un tr;
cunoscut fabulist de un mânuitor îndemănatec al atâtor fe.
luri de literatura minus aceia de care ne ocupăm aici—ar justi- b
ficâ într’o măsură unele aprecieri nu răutăcioase, dar superfici- s
ale și—deci^neautorizat?. Pentru cercetătorul răbdător și mi­
nuțios însă, chestiunea imposibilului e o irealitate și cele mai ?
surprinzătoare apropieri ii alungă din minte infinitatea parado- c
xelor din vieața de toate zilele, Faptul însă că atât cultura cat v
și literatura noastră au fost studiate numai parțial și faptul a- v
gravant că chiar aceste studii sKau clătinat între superficialitatea
dubioasă și minuțiozitatea informativă, âr fi două scuze puter- 1

X Fragment dintr’un studiu.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 oldovei

esc a crede Revista Moldovei 21

ipre memo-
generației B nice pentru publicul cetitor care din parcurgerea acestor etxre-
B me-nu puteă scoate mai mult decât dau ele,
ui Vlahuță In cele de mai jos vom da rezultatul unor cercetări per-
tă îi ’a pie- I sonate în legătură cu scriitorii menționați și cu felul de litera»
B tura amintit-
Iprișan. Plecăm dela a consideră fabula altfel decât până acuma
| Ia noi, fără însă să ne fi servit de autoritatea vreunui savant
I național sau internațional.
Dându-i înțelesul larg de formă literară—pedeoparte, am
I rupt cu tradiția care o mărgenlă la poezie—iar, pedealta, i-am
[oferit putința unei ni uî tipii citați de manifestare, după care să-
I se poată urmări evoluțiunea.
FU In felul acesta prin fabulă înțelegem o anume formă sti-
| listica generală complexă— narațiunea descriptiv—dialogică—
flICE1) l aplicabilă tuturor genurilor literaro-pbetice și—deci—și prozei.
! Și dacă prin acest fd de manifestări literare (prozaice) înțele­
legătură gem operele caracterizate printr’un plus de element intelectual
-ar părea —fabula specific prozaică va avea exact aceiaș trăsătură funda­
desigur mentală, deosebindu-se de fabula comună-și pe care noi o
iciă uu numim : poetică'—tocmai prin absența atmosferii. sentimentale
de cul- voioase, caracteristice acesteia.
2 de ne- I Reprezentanți tipici ai acestei fabule sțnț, în literatura noas­
ură un tră, mai ales Gh. Asachi șj V. Alexandri.
ifor fe. Vom luă ca termen de comparație pe Esop-creiatorul fa­
ir justi- bulei și modelul permanent al acestei specii==înqrustâtă cu tră­
perfici- sătură retorică.

și mi­ Asachi îi va fi inferior mai ales ca formă : stilul uneori

prea propriu, limba excesiv de familiară și câteodată chiar in»
le mai
corectă din cauza numeroaselor inversiuni și a abundenței pro-
>arado-
vincialisme. In felul acesta el ne apare—ceiace de altfel este—
ra cat
un primitiv, un neîndemânatec al- formei.
ptul a-
Cu totul altfel se prezintă lucrurile ca fond .• narațiunile
ilitatea
unuia dintre primii scriitori și oameni de cultură sînt mâi tot-
puter-
peauna veridice : mici istorioare morale, lipsite de elementul in­

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 22 Revista Moldovei

tențional (retoric) al modelului, care ar puieâ fi considerate—șj

mrt refer mai cu seamă ia cele publicate ca parte l-a1)—ca
fabule prozaice propriu zise, dacă numeroasele elemente poetice
propriu zise—atât în fond, cât și în formă—datorite desigur
modelelor din afară pe care era ținut să Ie traducă sau să ie
imiteze—nu ne-ar face să Ie trecem—uneori—în domeniul pro­
zei poetice. Aceasta este—în altă ordine de idei—trăsătura de
unire dintre Esop și La Fontaine—unul creiator și altul desă­
vârși tor al fabulei—după ordinea : proza retorică (Esop), proza
propriu zisă, proza poetică, poezia propriu zisă (La Fontaine],
Când—după câțiva ani—Asachi dă la iumina tiparului a II
parte, care-i complectează opera de fabulist—2)—fără a părăsi
drumul, încă nebătut pentru literatura noastră, și impropriu în­
suși sufletului său, al poeziei—el recurge adeseori la numeroa­
se lungimi periodologice—îi replică șl în morală, care-i trans­
formă fabui>, până acum numai proz lică sau prozaic—poetică,
în specia retoric —[ca realizare]—prozaieă (intenție)—despre
care va fi vorba altădată.
Cât despre Alexandri—eî poale fi considerat reprezentan­
tul tipic al fabulei esopice la noi—prin cele patru iucrări de
acestfel pe care ni ie-a lăsat și care sînt toate3) prozaice [ca
realizare) și retorice (ca intenție) adecă cu morala preconcepută
— [fără să insist asupra faptului că toate sînt imitate după Al.
Donici, căruia îi și dedică una 4). Din ele rămînem cu o idee
exactă deceeace poate da îndemânarea stilistică și ușurința ver-
rificațfei unite cu ușor—superficiala adaptare a subiectelor ce­
lor mai variate.
Natural ca fabulistlca românească e cu mult mai bogată—
în chiar această specie. .

1) Fabule versurile Iași I839.

2) Fabulele versurile Ed. I. 1844 I»Șl-
Ed. II. 1862 Uși-
3) „Minciunile"
4) Poezii Minerva Buc. — pag. 60’61. 160-161
5) Ibidem pag. 160’161

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 23

Scopul acestui articol însă n’a fost atât o parte din is­
toricul acesteia, cît fixarea, mai mult teoretică, a doua specii
sub care se prezintă fabula universală și care nu lipsesc nici
scrisului romfiiesc—deși, pînă’n prezent, ele au rămas complect
necunoscute, atît marelui public, cît și numeroșilor teoretieiant
literari oficiali ori neoficiali—și exemplificarea lor tipică, iari
concluziile iui concurg în această direcție :
Oh. Asachi și V. Alexandri fac trecerea, prin fabulele
lor, între Cichindeal (Esop) și Or. Alexandrescu (La Fontaine).

Paul I. Papadopol

P AG i N 1 V ECHI
PILDA 55 i)

(din Isopia Voronețeană)

Epurii avea odată mare războia cu vulturii și să

tot bătia. Iară epurii să ruga vulpilor să le dea ajutoriu,
iară vulpile zisără: „Bucuroasă v'am da ajutoriu, de nu
v'am ști cine sânteți și cu cine vă bateți"

Nota Redacției. — D-l Leca Morariji, profesor în Cernăuți are

amabilitatea a ne trimite spre publiaare aceste două pilde, scoase din îns,
aflat în posesiuuea sa și intitulat de D-lui „Isopia Voronețeană**. Ie deo­
sebit interesantă ortografia acestui manuscript, cu care literatura romînă
se îmbogățește. Pentru amănunte, vezi la Recenzii, în acest număr. — Tot
odată, mulțămlm D-lui Leca Morariu pentru bună-voința D-sale față de
,,Revista Moldovei".

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 24 Revista Moldovei

Pilda arată:
Mulți oameni începând pricini și vrajle, sdnguri iș
fac pierdere capului și stricare vieții când să pune (sic) la
price cu cel mare și mai tare de cât dânsul.

• P I L D A 68 o
a
(din Isopia Voronețeană) <

- Un măgar sâcnit1) în spate umbla păscând iară

un corbu flămând s’au pus în spinarea lui șl începu a-l
scobi la sacna2) iar bietul măgariu săria și răcnia și
nu-l putea alunga din spatele Ini. Iară păstoriul șădea
de-l prăvia și râdea de dânsul. Iară unlupu șidea aproa­
pe cam de o parte, de prăvia și zice: «sărace măgariute
ce ți să întâmplă (ie, a să strica trupul tău de corb*.
Și oftă tare lupulu zicând: O sărăcii de noi, lupii, pre
noi cât ne văd, ne și alungă, iară pre corbi nu4 alun­
gă, încă stau de-l prăvăscu șl încă le pare și bine și nu
ic zic nimica. ,
Pilda arată:
Pre omul făcătoriu de rău de-l văd oamenii cât de
departe și măcar ca viare gînd să facă rău, el tot dan
Credință și să păzăscu de dînsul ca de lupu.

’) - rănit
2) — rană

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 25

[ NOTE.
----------------------------- - 1

Sentimentul național și interesul economic

Republica sovietelor rusești isbutise chiar de la apa­
riția ei să-și câștige antipatia lumii întregi. Izvoarele i-
mcnse de bogăție a solului și subsolului stăpânit de Ruși
au prins a schimba cu încetul atitudinea satelor, cari au
de exploatat economiceste fața pământului. Cele dintâi,
au fost, natural1 Ar glia și St.-Unite, cari se pândeau una
pe alta și priveau totodată galeș spre imensele bogății
rusești, chiar din anul 1919. Anglia, practică și interesată
ca întotdeauna în comerțul lumii, nu putea să privească
prea mult de dragul Franței, cum St.-Unite își înfigeau
adânc degetele în avuțiile nemăsurate din răsăritul Sibe­
riei și deaceea, călcând prețioase principii, a legat repede
raporturi comerciale cu sovietele și indirect au contribuit
la încurajarea și întărirea organizapunilor rusești.
Singură Franța continuă încă să facă teorii în ce
privește relațiunite cu sovietele. Aceste fapte constituise
încă o ilustră pildă în Istoria Universală că afacerile e-
conomice devin repede fapte, cari primează și sfidează
teoriile înaltelor sentimente naționale.
Un exemplu din atâtea spre a ne face o idee de
bogățiile naturale ale Rușilor : Peninsula Kamceatka din
răsăritul Siberiei, uitată adesea să fie desenată pe hărțile
elevilor, este întinsă aproape cât Ițalia, sau cât România.
N’are decât 10.000 locuitori. Are însă ca 200.000 km*
numai păduri* de brazi în cari mișună numai animale cu
blănuri scumpe, în special de zibelină, lutră de mare,
vulpi albastre și urși.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 26 ' Revista Moldovei

Subsolul posedă mult capital negativ, iar coastele penin­

sulei încă slab explorate și dfcci neexploatabe, sunt renu
mite prin bancurile de somoni, atrași de apropierea cu­
rentului maritim rece de cel cald. Așa de puțin sunt ex­
ploatate coastele și totuși în 1914 s’a prins pe coastele
Kamceatkei 90.000 tone somon, iar fabricele de conserve
de somon srunt incomparabile pe Ipme, datorită exploa­
tării jap obeze.
După desvăluirea anarhiei in toată Rusia, în 1920,
o firfrră americană a obținut o concesiune considerabilă
în Kamceatka, concurând Japonia vecină. Anglia nu putea
Să rămână simplă spectatoare și a început în acelaș an
descompunerea cadavrului rusesc dinspre apus, scoțând
platina și ^raiitul din Urali.
Franța așteaptă despăgubiri în rate.

Transportul mărfurilor cu avioanele între

Anglia și Franța.
După statistica oficială a serviciilor aeriene din Anglia
comerțul exterior efectuat cu ajutorul avioanelorbîn de­
cursul anului 1920, a dat rezultate neprevăzute. S‘au im­
portat în Anglia pe căile aeriene, mărfuri în5 văloare' de
cirta 35 milioane franci Jumătate din această sumă re­
prezintă valoarea rochiilor de damă, cumpărate din Franță.
Valoarea exportului mărfurilor s*a urcat “la 17 milioane
fr. constând mai afes - din haine bărbătești,’Cumpărate de
cătră vFranța.j • i
Dacă cifra comerțului aerian prezintă interes din
punctqL d? vedere al perfecționării avioanelor de tranș<

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 27

portat mărfuri, felul mărfurilor exportate și importate este

semnificativ. Gustul modei femeești franceze a început să
placă mult sexului frumos din Anglia, esclusiv femenis—
telor (?) iar bărbaților francezi pare că a început să li
placă haina solida și serios croită în Anglia

Frunzele tinere au mult fer. Cercetându-se compo­

ziția chimică a plantelor, s’au găsit în ele numeroși com­
puși metalici, ca : cuprul (arama), ferul, etc. Dintre aceș­
tia, ferul interesează mai mult organismul nostru ca untd
ce intră în compoziția sângelui și anume în globulele
roșii Aceste, globule, dacă n’au fer îndeajuns, sunt slabe,
iar organismul din care fac parte este anemic. Nu toate
plantele și nici toate organele aceleiași plante au aceiași
cantitate de fer. Cel mai mult fer se găsește în orga­
nele tinere, cari au o viață mai activă, ca :■ mugurii^ se■
mințele și frunzele tinerr. De aceia, saladele de maroler
spanacul* tânăr, mazerea verde, etc. se recomandă ca în-
tăritoare a sângelui anemicilor.

^Gataracta Katetanar < ste cea mai mare din lume:

In Guiana Engleză din America de Sud, Rio Portaro se
aruncă în Essequibo dela 250 metri înălțime pe o lățime
de 120 metri, fără să întâlnească an.,cale vreun obstacol;
Cascada este deci de 5 ori mai înaltă de câț a Niagare
și de două ori mai mare de cât căderile Victo iei depei
Zambez. Kaietanar are o energie disponibilă de 2.2&0A100
cai putere și așteaptă să fie întrebuințată de om cași
acea a Niagarei, lângă care erește azi un oraș.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei

mintral Rftzboaele sunt ca ape curgi- * J

toare : distrug spre • clădi. Intre clădirile războaelor J
sunt descoperirile și invențiunile. bTajungea cauciucul ve- <
getal și fiindcă era absolut trebuitor, s’a inventat unul
mineral, denumit in comerț M R. (mineral rubbef) J
S’a obținut amestecând asfalt feibinte cu bitumul numit
gilsenitâ sau cu rămășiți din distilarea petrolului. Are
aproape însușirile cauciucului, dar nu se întrebuințează
de cât la roțile autobuzelor greoae. Fiind eftin (la noi
ar fi 0.40—1 leu kgr.) se amestecă adesea cu cau ciucu
Vegetal fără a micșura elasticitatea acestuia.
I. V. L

cg£Sxă!S)

KECEHZII
Leca Morariu: Un nou ma­
nuscris vechiu; Isopia Voront-
feană, Cernăuți, 1922.
Broșurică D-lui Morariu, ne
readuce in amintire acel centru
cultural de tradiție cărturărească
de la o vreme, care a fost Vo-
ronețul Bucovinei. Ea cuprinde
un studiu al Jsopiei Voronefene.
Manuscriptul aflat în posesi­
unea D-sale e din 1801. E o
copie făcută de un leronim
Stoleriu, moldovean după nume
și probabil, și ca origine. Aceas­
tă Isopie prezintă inșănnătate
filologică și literară. După afir­
mația D-lui Morariu, care a stu­
diat mscriptul în amănunt, ea
este «o copie după un text in
idiom nemoldovenesc». «Copis­
tul > a modificat textul original,
moldovenizîndu-l pe apucate.
Autorul dovedește aceste afir-
mațiuni, studiind graiul hoția
supt raportul fonetic, morfologic
și lexical. Pretutindeni e ames­
tec de moldovenism cu particu­
larități de graiu din alte regiuni
românești.
Că ms actual e o copie după

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei
nn original mai vechiu o dove­
desc numeroase arhaisme, din
cari enumeră interesante D-l
Morariu.
Dar Isopia aceasta are și o
lăture originală: graiul ei prezintă
un colorit popular moldovenesc
fapt care-i de o reală valoare
literară. La pag. 5 6 din studiul
său, autorul dă o listă bogată
de particularități caracteristic
moldovenești în graiul «îsopiei
Voronețene*.
Tratînd în sfirșit, despre «ra­
portul de filiațiune dintre ms
Voronețan> și dintre celelalte
redacțiuni ale Isopiei* autorul
REVISTA REVISTELOR
Roma, Revistă de cultură ita­
liană, Decembrie 1921, București.
Cu numărul acesta «Roma» își
închee primul an de existență,
vioiu și bogat în făgăduinți. Supt
direcția profesorului de Italiană
la Universitatea din București,
d. Ramiro Ortiz s’a desfășurat
in răstimpul unui anin paginile
simpaticei publicații, o muncă
informativă cu rod prețios pen­
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
20
crede că modelul copistului nos­
tru a fost ; Viața și pildele prea
înțeleptului Esop, tip. la Sibiu în
1795, fără să fie, însă, Isopia
Voronețană chiar o copie a a-
celia.
De linele lucruri spuse aici
cît și de frumusețea reală a graiu­
lui Isepiei își va face ideie ce­
titorul din «Pildele» publicate
în numărul de față.
Noi așteptăm de la munca și
răbdarea D-lui Leca Morariu ti­
părirea ei întreagă.
N N. Răete
tru viitorul nostru cultural și le­
găturile noastre cu Italia.
Cum e și firesc, revista a cău­
tat să ne informeze mai ales a*
supra sufletului italian contem­
poran. A făcut’o, vorbindu-ne
de marii scriitori ai actualității,
de gânditorii italieni de azi cu
faimă mondială, de unele cărți
ce cuprind comori de poezie, la
noi necunoscută, de altele pre-
 30 Revista Moldovei

țloase prin erudiția lor. Ni s’au nu fără sctnteieri eterne; ceau

dat, în traducere, mai ales pagini cea italiană, eu faima secui,’
de proză, pagini de critică lite^ și nestîrșite comori strălucitor
rară, unele scrise anume pentru Dorim muncii începute enL
«Roma». w siasmul și voiciunea tinereții prj
Anul 1921 fiind cel al seșcen- mulut an, chiar cînd ani duPj
tenarului lui Dante, mai fiecare ani adăugându-se și uniișia|J
număr aducea o nouă informație ne vom pleca spre pământ și CJ
despre divinul poet; o nouă pa­ cari seriți acolo și cei cari cetiu
gină din vastă literatură danto- aici.
N. N. R|d
logică italiană, Un nou îndemn
cătră cunoașterea operei dantești
ășa de puțin cunoscută culturei
Despre Cele trei Crișuri noj.
noastre de azi.
n’am pomenit de Ioc în Revista
Numărul ultim (Decembrie 1921)
Moldovii. ^>i e vina noastrî,
cuprinde pagini de călătorie
fiindcă Cele trei Crișuri merită,
[Roma și Veneția) de D-l N. prin sârguința apariției, prin
lorga : continuarea unui intere-,, îs vor ul de unde pleu că (Oradia-
sânt studiu despre «Renaștere* Mare) și prin tendințele ce ur­
datorit D-lui R. Ortiz, expunînd mărește în acele locuri; de
vederi interesante șt noi asupra multe ori chiar prin conținut,-
acestei strălucite epoci culturale, să fie cunoscută și răspândită,
vioaie. * Scrisori din Italia* de Nu e propriu zis o revistă
Mario Fulini și Cronica cultu­ literară, ci, precum singura își
rală și literară, așa de prețios definește rostul, o revistă de
informativă pentru cei cărora cultură, mai ales prin Cronicile
informarea de la izvor le^ e de și Hotele ei.
tot grea. în aceste vremi, ori Ajunsă acum aproape de al
chiar pește putință. III-lea an, ^-Revista Moldovei8
Astfel fiind, munca unui an îi dorește cât mai mult spor,
jiu va întârzia să-și arăte roadele mai ales că nici străduințele
Din colțul nostru salutăm aceste noasțre nu se deosebesc prea
năzuinți de apropriere și mutu­ mulțe de cele dela „Cele trei
ală cunoaștere a două culturi : Crișuri 41.
una a noastră, încă modestă dar

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revilta Moldovei 31

| La Brașov apare în anul V merită sa fie citită tniăi de

Sămănătorui „revista socială- membrii corpului nostru • di­
* religioasă", redactata de Ion dactic de orice grad și apoi de
Podea, fb’st protopop în Ame­ ovicine are grijă de creșterea
rica șl anume la Youngstbwn- tinerelor generațiuni.
Ochio, tinde «SAmănAtorul» a Școala și familia se condi­
. și apărut primii patru ani. Se ționează reciproc în opera edu­
știe ca în zisul oraș exista o cativa, așa că, o revistă care
frumoasă colonie de Români, să urmâriască câmpul de acti­
care, împreună cu alții din îm­ vitate al fiecărui din acești doi
prejurimi, scot, cum am amin­ factori, cum și pArțile din sfe­
tit într’un număr anterior, liU* rele lor care coincid, e tot ce
rul «RotnAnul». poate fi mai necesar și mai
; întors în patria s de ori util.
gină, acum mărită și mare,
D-nul lou Podea continuă a
scoate «Sămănătorul» său, a- Piața Românească își scum­
vând tot fostul program : «edu­ pește numărul dela io la 14
cația muncitorimii noastre de lei și abonamentul dela 100 la
peste Ocean—mai adăugând—, 150 lei anual, cu începere dela
și al (sic 1) poporului nostru 1 Ianuarie 1922. Vom suporta
dela sate și orașe». și această nouă.:, hausse-z, fiind
însemnăm aici și apariția că, oricum pe lângă «Flacăra»
«Sămănătorului», fiindcă re­ și «Gândirea», trebuie să citim
viste de felul lui nu ani avut în fiecare lună și ce scrie
în vechiul regat și abia acum «Viața Românească»! Altmin-
în preajma războiului revistele treli orice pretenții... literare
religioase au început să apară din partea oricui, n’ar fi mai
și la noi, cum apăreau și mai de loc justificate.
înainte în Ardeal. In anul precedent — 1921—
«Viața Românească» a menți-
nuț la suprafață numele cola­
Educația — revistă pentru boratorilor mai noi și tineri,
școală și familie — scoasă sub ceiace înseamnă că, pentru oa­
îngrijirea soților Beiu-Pâladi. menii superiori care trebuie
ajunsă aproape de ăl V--ea an, să fie conducătorii ei, trecutul

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 M Reviili Moldovă

aricit de glorios, nu cenMltuit reanu. Eugen Filotti, E, q.

o pavam, care sl nu fie in ciun, L. Rebrtanu Mih4

atare a lisa sa m faci loc cu* Rallea. Așteptâm,JnJaceit

rentelor mai tinere, mal noul, rândurile LMui Ibrlileano J

prin tnsi|i mentalitatea majo­ ale lui C. Vraja, care, desi^

rității colaboratorilor : Al. nu vor întârzia sA vie.

Al. Philippide, Ionel Teodo- Conți. Opreici

000000

RĂSPUNSURI
Pisici S. Cosmin — Bucovina
Noi, deși mai mici și mai tineri, suntem ceva mai preten­
țioși decât «nașul» D-tale literar. Dar «macar o strofă», tot Iți
putem arătă, in așteptarea altora mai bune:
«Așteaptă sfioasă o clipă frumoasă
S’o legene undele ochilor tăi,D
Ca’n noapte zefirul când leagănă firul
De nufăr, pe-a apelor lin căpătâi».

Sergiu Manolescu — Loco.

Faci pe.... «sergiu manolescu» local, căci omonimul D-tale
dela «Flacăra», nu scrie de loc așa de sarbăde eminescianismt
D-lui Prof. M. Gr. P.—Loco. — Poite în numărul viitor.
R. A.

Reviste primite la redacție

«Viața Românească» No 12 pe 1021 — lași.
«Gândirea» No. 16 — Cluj.
«Sburătorul Literar» — numerile la curent.
«Viața Nouă» N-rile 10-12.
«Ideea», Anul I No. 5.
«Muguri», Anul 1 No. 2 — Tg -Măgurele.
«Răsăritul», Anul III No. 13-16 — Chișinău-Bucurcști.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 ‘ ^^®>®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®s®^^

înștiințare pentru d. d. colaboratori

Primim spre publicare scurte monografii de sate*
târguri, orașe, biserici și mănăstiri din Moldova întregită;
dăm preferință culegerilor populare (poeziilor, popeștilor,
cântecelor) apoi documentelor inedite, descripțiilor de lo­
calități interesante, fie prin folosul ori frumuseța lor ac­
tuală, fie prin însămnătatea lor istorică, amintirilor per­
sonale, datelor arheologiqe, în fine tuturor lucrărilor atrac­
tive și folositșar^ jcar^ jSjQjt pzq/itribjți..-Jat cunoașterea mai
de aproape a ioamenilor șl ă fulurilor noastre^moldo-
venești. Astfel jnădăjduimMă pîttem da^gcestei rbV?^ în-
sămnătatea ei’-'TnorălT'-c^^ muncii și
sacrificiilor ei materiale.
Revista Moldovei

Comitetul de Redacție: Tiberiu Crudu. profesor, Dir

Șc. Normale, secretar de redacție; Răutu N. N. profesor
Șc. Normală ; . Ghiricuță Th. preot-profesor; Halunga
Octav profesor și Oprescu Const. avocat

Tot ce privește redacția, ca : manuscrise, cărți,

reviste, corespondență etc. se va adresa «Revistei
Moldovei» Botoșani, cu sediul la Asociația Cercetașilor

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază; colabo­

ratorii sunt rugați să-și scrie articolele citeț și numai pe
câte Oi singură ‘pagină.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA