Nr.

4, septembrie 2005

MOLDOVA URBANĂ

ISSN 1857-0380
Anenii Noi Basarabeasca Bălţi Bender Biruinţa Briceni Cahul Căinari Călăraşi Camenca Cantemir Căuşeni Ceadîr – Lunga Chişinău Cimişlia Comrat Crasnoe Cricova Criuleni Dnestrovsc Donduşeni Drochia Dubăsari Durleşti Edineţ Făleşti
Floreşti Glodeni Grigoriopol Hîncesti Ialoveni Leova Maiac Nisporeni Ocnita Orhei Rîbniţa Rîşcani Rezina Sîngerei Slobozia Soroca Şoldăneşti Ştefan Vodă Străşeni Taraclia Teleneşti Tiraspol Ungheni Vadul lui Vodă Vulcaneşti

Oraşul şi Obiectivele de
Dezvoltare ale Mileniului

3 octombrie - Ziua Mondială Habitat

Floreşti, floare rară între oraşele Moldovei 4

Sistemul de economii şi împrumuturi investiţionale 10

Zece principii ale unui oraş confortabil 15

Reforma gospodăriei locativ-comunale 16

Ion Ciobotaru

Chişinăul se poate dezvolta în hotarele sale actuale 17

Valeriu Chirilov

Urbanismul Basarabiei în perioada interbelică 19

dr. hab. Mariana Şlapac

Sculptura de forme mici, vocaţia oraşului 21

 Kofi Annan
Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite

MESAJUL SECRETARULUI GENERAL

CU OCAZIA ZILEI MONDIALE HABITAT
3 octombrie, 2005

Tema Zilei Mondiale Habitat din acest an: „Obiectivele

de Dezvoltare ale Mileniului şi Oraşul” accentuează im-
portanţa coordonării urbanizării rapide şi reducerii sără-
ciei urbane.

Cercetările recente au demonstrat că spre anul 2050, 6

miliarde de oameni sau două treimi din populaţia globului vor
locui în oraşe. Dacă tendinţele actuale vor continua, peste
jumătate din aceşti oameni ar putea locui în cartiere sărăcăcioase. Pe de altă parte, astfel de cartiere
şi sărăcie există chiar şi în ţările bogate, în spaţii bine amenajate, unde toate Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului pot fi lesne abordate integral.

Structura acestor cartiere sărăcăcioase şi a aşezărilor ilegale este cauzată în mare parte de politicile
şi practicile de excludere care neagă serviciile publice şi facilităţile de bază, inclusiv apa, sanitaţia, să-
nătatea şi educaţia. Mai mult decât atât, eforturile comunităţilor de a rezolva aceste probleme adesea
întâmpină obstacole politice şi birocratice. Dar evacuările şi demolările nu prezintă o soluţie pentru pro-
vocările urbanizării rapide. Ar trebui să avem o dezvoltare urbană participativă şi în favoarea oamenilor
săraci. Femeile şi bărbaţii să fie împuterniciţi de a-şi conduce comunităţile sale, iar dezvoltarea să aibă
loc în corespundere cu drepturile omului şi dreptul internaţional.

Oraşul-protagonist al Zilei Internaţionale a Habitatului din acest an este Jakarta, ales să evidenţieze
cooperarea în ceea ce priveşte oferirea ajutorului şi asistenţei supravieţuitorilor calamităţilor din anul
trecut. În Jakarta şi Banda Aceh, precum şi în toate ţările Oceanului Indian lovite de tsunami, efortu-
rile de recuperare se mişcă dincolo de reducerea consecinţelor dezastrului şi de asistenţa umanitară
acordată. Ele sunt concentrate în prezent asupra elaborării unor planuri solide şi concrete de utilizare a
noilor terenuri şi folosire a tehnologiilor moderne de construcţie care ar proteja noile aşezări şi oamenii
de asemenea calamităţi în viitor. Această concepţie cuprinde administrarea terenurilor şi a proprietăţii,
guvernarea locală, dezvoltarea instituţională, formarea capacităţilor şi abordarea nevoilor şi grijilor spe-
ciale ale femeilor. În pofida dificultăţilor, există semne de speranţă, că vom putea ajuta să construim noi
vieţi şi noi posibilităţi.

Trebuie să oferim aceeaşi şansă milioanelor de locuitori din aşezările sărăcăcioase care sunt afectaţi
de urbanizarea rapidă. De Ziua Internaţională a Habitatului, apelez la comunitatea internaţională şi la
toate oraşele din întreaga lume să-şi sporească eforturile pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare
ale Mileniului, în special pentru îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii a cel puţin 100 milioane de
locuitori ai aşezărilor sărăcăcioase către anul 2020.

Moldova urbană, №4, 2005 2

 POLITICI PUBLICE
Elaborarea strategiei
dezvoltării regionale constituie
o prioritate pentru Republica Moldova
- D-le Andrei Cuculescu, ce obiec-
tive îşi propune Direcţia Generală Dez-
voltare Regională, una nouă în cadrul
Agenţiei pentru Dezvoltare Regională?
Obiectivul de bază coincide întocmai
cu denumirea Direcţiei. Teritoriul con-
stituie baza naturală a activităţii oricărui
stat. Indiferent de dimensiunile ţării, între
diferite regiuni există deosebiri privind
demografia şi mediul natural, numărul şi
mărimea localităţilor, structura industriei
şi specializarea agriculturii, nivelul dez-
voltării infrastructurii şi stării sociale.
Ca urmare a crizei anilor “90, care
a determinat înrăutăţirea situaţiei social
-economice, îndeosebi regionale, s-a făcut evident
decalajul între nivelul de dezvoltare din mun. Chişinău
şi cel din restul teritoriului ţării. De asemenea, există
deosebiri esenţiale şi în nivelul de dezvoltare al dife-
ritelor regiuni. Factorul generator de locuri de muncă
şi piaţă de desfacere a oraşelor şi orăşelelor ca centre
regionale s-a diminuat considerabil. Fapt ce a determi-
nat plecarea forţei de muncă din teritoriu şi micşorarea
numărului populaţiei în aceste localităţi.
Este necesar de menţionat, că în ultimii 4-5 ani
în Moldova s-au depus eforturi în vederea stopării pro-
cesului de înrăutăţire a situaţiei social –economice în
mediul rural. Un impact pozitiv în această privinţă are
realizarea proiectelor finanţate prin credite preferenţia-
le şi granturi acordate de către FMI, Banca Mondială,
Uniunea Europeană, precum şi unele state: Japonia,
Kuweit, Suedia, ş.a. Un exemplu pozitiv este realiza-
rea proiectului finanţat de către Banca Mondială, prin
intermediul Fondului de Investiţii sociale, care în afară
de ajutorul financiar acordat localităţilor, include activ
societatea civilă la cofinanţare, adoptarea deciziilor
privind priorităţile de dezvoltare. Aceasta contribuie la
mărirea responsabilităţii societăţii civile în exploatarea
corectă şi păstrarea obiectelor construite. Proiectul
este şi o şcoală pentru beneficiarii şi antreprenorii din
toată ţara în vederea petrecerii tenderilor de antrepri-
ză. O importanţă majoră în dezvoltarea regională o are
programul “Satul Moldovenesc”, care prevede măsuri
concrete întru dezvoltarea social-economică a satului:
construcţia gazoductelor, apeductelor, reparaţia dru-
murilor, instituţiilor culturale şi de învăţământ, protecţia
mediului, ş.a.
Acestea, precum şi alte măsuri, se încadrează în
Strategia Guvernului de Creştere Economică şi Redu-
cere a Sărăciei.
Însă, luând în consideraţie situaţia reală din teri-
toriu, este clar că sunt necesare eforturi financiare şi
organizatorice considerabile pentru ameliorarea stării
de lucruri. Reieşind din cele expuse, sarcina principa-
lă a Direcţiei noastre constă în identificarea surselor
financiare suplimentare (atât interne, cât si externe),
precum şi înaintarea şi realizarea propunerilor de ordin
legislativ şi organizatoric întru amplificarea activităţii
în domeniul dezvoltării regionale cu cointeresarea şi
participarea activă a administraţiei publice locale. În
acest context, Direcţia îşi pune în sarcină elaborarea,
în comun cu organele publice centrale şi locale, cu
participarea ONG şi societăţii civile a proiectului Stra-
Moldova urbană, №4, 2005
tegiei Dezvoltării Regionale. Aici se
vor lua în consideraţie strategiile de
dezvoltare (ale raioanelor şi locali-
tăţilor) deja elaborate, experienţa
Uniunii Europene şi ţărilor care la
moment implementează aseme-
nea strategii. O atenţie deosebi-
tă merită dezvoltarea oraşelor şi
orăşelelor, ca centre de dezvoltare
regională. Ar fi binevenită crearea
unui Fond special pentru dezvolta-
a.n. 1954
Originar din s.Văsieni, r.Teleneşti.
În 1978 absolveşte Universitatea Tehnică,
facultatea urbanistică şi arhitectură, specialita-
tea drumuri auto. Studii suplimentare în dome-
niul tehnologiilor şi managementului în ramura
rutieră: 1985 Moscova, MADI; 1988 Kiev, KADI;
2000 Stocholm, Administraţia Drumurilor.
A activat: colaborator ştiinţific la catedra
drumuri auto a Universităţii Tehnice; la Institu-
tul de Proiectări Drumuri Auto IPDA; Asociaţia
pentru exploatarea drumurilor “Autodrum”; di-
rector al întreprinderii “Drumuri”; şef al Sec-
ţiei servicii edilitare în cadrul Departamentul
transportului public şi căi de comunicaţie
al Primăriei mun. Chişinău; şef de Direcţie,
vice-director de Departament, vice-ministru
al Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei
Drumurilor. Actualmente şeful Direcţiei gene-
rale dezvoltare regională al Agenţiei pentru
Dezvoltarea Regională.
re regională, care ar permite ajutorarea regiunilor mai
puţin dezvoltate şi realizarea unor proiecte de însem-
nătate interregionale.
În afară de aceasta, Direcţia noastră conlucrează
permanent cu administraţiile publice locale întru solu-
ţionarea problemelor curente.
- Dumneavoastră, în calitate de şef proaspăt
numit al Direcţiei Dezvoltare Regională, asupra că-
ror probleme o să atrageţi atenţia în primul rând?
Din păcate probleme în teritoriu sunt multe, dar
socot necesar să se dea prioritate dezvoltării infra-
structurii. Un investitor nu va deschide o afacere, să
zicem, într-un sat, dacă va avea probleme cu aprovizi-
onarea cu apă, gaz şi dacă va fi problematic accesul la
piaţa de desfacere, adică problema drumului de acces.
Referitor la îmbunătăţirea stării drumurilor locale socot
că sunt rezerve atât financiare, cât şi de ordin organi-
zatoric. Nu poate fi un drum de pietriş în stare deplora-
bilă, dacă el este amplasat între cariere, sau este chiar
drum de acces către o carieră de piatră. Adică este
necesară o colaborare productivă între administraţiile
publice de toate nivelurile, agenţii economici cointe-
resaţi şi societatea civilă. Direcţia îşi pune în sarcină
funcţia de coordonare a acţiunilor pentru soluţionarea
problemelor din teritoriu.
Link-uri utile:
www.unchs.org/unchs/english/hagenda/ -
Agenda Habitat
www.iatp.md/distanta - Distanţa dintre
oraşele Republicii Moldova
www.monument.md – Patrimoniul istoric
şi cultural al Republicii Moldova
www.msif.md – Fondul de Investiţii
Sociale din Moldova
www.contact.md – Centrul “Contact”
www.cisr-md.org – Centrul de Investigaţii
Strategice şi Reforme din Moldova
www.viitorul.moldova.org – IDIS „Viitorul”
www.bci.md – ICCM „Business
Consulting Institute”
www.expert-grup.org – “Expert Grup”
www.sdc.md – Agenţia Elveţiană pentru
Dezvoltare şi Cooperare în Moldova
www.rec.md – REC Moldova
www.ipp.md – Institutul de Politici
Publice din Moldova
www.salvaeco.org – ONG “SalvaEco”
www.inarh.home.ro – “Institutul
de Arhitectură” srl, Chişinău
www.zmb.ro – Proiectul “Zona Metropolitană
Bucureşti”
www.vng.nl – Asociaţia Municipalităţilor
din Olanda (VNG)
www.fpdl.ro – Fundaţia Parteneri pentru
Dezvoltare Locală (România)
www.yabloko.ru/Themes/SG/ - Бюллетень
“Муниципальная политика”
www.regions.ru - Информационное
агентство “Россия - регионы”
http://rels.obninsk.com/Club/default.
asp - Клуб муниципальных деятелей
www.lslg.ru – Центр Правовой Поддержки
Местного Самоуправления
http://rels.obninsk.com - Энциклопедия
местного самоуправления
www.stroi.ru – “Строительный Мир”
www.akad.ru – Российская
Муниципальная Академия
www.user.cityline.ru – Российская Академия
Архитектуры и Строительных Наук
http://ais.by – Архитектура и
Строительство Белоруссии
www.eaue.de – Academia Europeană
pentru Mediul Urban
www.gsd.harvard.edu/research/research_
centers/cuds - Centrul de Studii Urbane, Harvard
www.pragueinstitute.org – Institutul de
Dezvoltare Urbană Globală din Praga
www.ccdc.com – Corporaţia Centrului
pentru Dezvoltare a Oraşului
www.mri.hu - Institutul de Cercetari
Metropolitane din Budapesta
http://nethur.geog.uu.nl – Netherlands Graduate
School of Housing and Urban Research
www.ihs.nl – Institute for Housing and
Urban Development Studies Rotterdam
www.soros.md – Fundaţa Soros-Moldova
www.european-capitals.org
– Portalul capitalelor europene
www.mosdevelop.ru – Институт
Развития Москвы
3

FLOREŞTI, FLOARE RARĂ
ÎNTRE ORAŞELE MOLDOVEI
Viorica Cucereanu
Floreşti este unul dintre puţinele oraşe
din provincie care la ora actuală atestă un
ritm rapid de dezvoltare urbană. Deşi a
înregistrat perioade incerte şi stagnante,
statutul său de oraş, pe care-l are din
1946, a ţinut piept politicii nivelatoare din
perioada sovietică, care urma să reducă
centrele raionale la un numitor comun. O
mărturisesc chiar personalităţi ale vieţii
publice, originare din Floreşti.
FLOREŞTI, PRIMUL ORAŞ VĂZUT ÎN
VIAŢA SA DE PRIMUL PREŞEDINTE AL
REPUBLICII MOLDOVA
VITALIE CIOBANU, scriitor, preşedinte
PEN CLUB Moldova:
Floreşti, de când mă ţin minte, este un
orăşel, centru urban destul de important.
Când te apropii dinspre şosea, îţi rămâne în
memorie prin coşurile înalte ale fabricii de
sticlă, acestea sugerând imaginea unui cartier
industrial al New-Yorkului de la începutul
anilor 20 ai secolului trecut, din perioada
prohibiţiei. Pe urmă, desigur, această
impresie se diminuează. Ştiu de o brutărie
care s-a dezvoltat şi, în consecinţă, astăzi
este o întreprindere prestigioasă numită
„Nefis”. Ştiu de fabrica de tutun, o fabrică de
turnare a oţelului...
La Floreşti aveam sentimentul cert că
sunt orăşean. Am mers pe asfalt sau pe străzi
pavate tot timpul. Totuşi, aş putea compara
calitatea mea de orăşean cu ai celor care
locuiesc în sectorul Poşta Veche din Chişinău,
când parcă eşti în oraş, numai că satul ţi se
arată la o azvârlitură de băţ şi te invadează
din toate părţile.
Cel mai vizibil se observa diferenţa dintre
mediul urban şi cel rural când mă duceam la
Varvareuca, sat situat peste Răut, la bunei.
Obiceiurile populare le-am cunoscut mai
degrabă la sat, acolo am avut sentimentul iernii
şi al colindelor, în sânul Basarabiei profunde.
Plonjam în peisajul rustic, dar făceam totodată
un bilanţ pozitiv pentru Floreşti: uite că la
Floreşti avem cinematograf, da la Varvareuca
nu. Mai mulţi locuitori din Varvareuca lucrau
la întreprinderile din Floreşti.
Ce mai avea Floreşti deosebit de alte
oraşe? Tradiţia bazei militare la Floreşti e
veche: în perioada interbelică aici era stabilit
un regiment de ostaşi români şi cazărmile tot
din acea perioadă sunt. În timpul războiului
se zice că a poposit acolo un batalion de
italieni. Apoi, au venit ruşii şi mi-a rămas în
Moldova urbană, №4, 2005
GHIDUL ORAŞELOR
memorie din perioada copilăriei imaginea
ostaşilor sovietici, în haine foarte ponosite,
care mărşăluiau traversând strada spre
cinematograful „Sputnic”.
Floreştiul are toate ingredientele unui oraş
de mici dimensiuni, o anumită atmosferă atât
cât se poate imagina în condiţiile Basarabiei.
N-a avut ca Bălţi sau Soroca un destin urban
mai benefic, dar, aici, au activat permanent
câteva şcoli şi grădiniţe, acum este liceul „Ion
Creangă”, o şcoală de meserii.
MIRCEA SNEGUR, primul Preşedinte
al Republicii Moldova:
Pentru mine, care sunt originar din
părţile celea, Floreştiul a constituit prima
localitate pe care am văzut-o după satul natal
Trifăneşti, primul târg pe care l-am vizitat.
M-au impresionat mult străzile pavate. Vă
imaginaţi un copil venind dintr-un sat unde
era o singură dugheană să vadă mai multe
magazine. M-a uimit, că alimentara era
separată de magazinul de mărfuri industriale.
Îmi amintesc de Regia de fermentare a
tutunului, buneii mei se ocupau de cultivarea
tutunului şi-l predau la Regie.
În calitate de centru raional oraşul Floreşti
s-a dezvoltat mai bine, mai rapid decât
altele, s-a construit casa de cultură, sediile
noi ale două şcoli – moldovenească şi rusă,
stadionul, au fost deschise şcolile de arte şi
de muzică, Muzeul de Istorie şi Etnografie şi
alte obiective de menire social -culturală.
Lucrările de pe şantierul fabricii de sticlă
m-au impresionat foarte mult, pentru că a
fost una din construcţiile moderne. O dată cu
fabrica, a început construcţia caselor de locuit
şi a infrastructurii.
Sunt născut în 1940, anul primului val
FLOREŞTI:
Fondat în 1588
Populaţia: 13.156
Suprafaţa totală: 15.12 km.2
Distanţa până la Chişinău: 131 km
Ziua oraşului: 14 octombrie
Primar: Iurie Ţap
de deportări şi fireşte nu puteam fi martorul
lor. Dar în 1949 eram prezent la gară când
au fost deportaţi floreştenii. Printre ei era şi
bunica mea de pe tată, care nu s-a mai întors,
a murit şi a fost înmormântată în regiunea
Amur. Cu un sentiment deosebit vorbesc
despre aceste momente, şi mă mândresc cu
floreştenii, care au instalat la gara Floreşti
un monument, o cruce în memoria victimelor
deportărilor staliniste. Colegii mei de partid
au contribuit şi ei cu materiale de construcţie
şi cu munca lor la edificarea monumentului.
Poate că, la Floreşti, mai bine decât în alte
părţi se păstrează memoria colectivă. În oraş,
au mai fost ridicate monumente în cinstea
ostaşilor căzuţi în Afganistan, patrioţilor care
şi-au sacrificat viaţa în luptele de la Nistru,
Columna Independenţei.
SERGIU SUMCĂ, jurnalist:
Oraşul anilor 60, pe care cel mai bine îl
ţin minte, se prezenta ca un nucleu industrial
destul de consistent. Astăzi, când aud că
economia Floreştiului s-a reabilitat, încerc un
sentiment de satisfacţie. Citesc, mergând prin
Chişinău, pe capacele de fontă de pe gurile
reţelelor subterane de canalizaţie, că sunt
produse la Floreşti şi-mi atinge acest cuvânt
nişte strune nostalgice.
La Floreşti, în anii adolescenţei mele,
erau două parcuri, Lenin şi Stalin, cu busturile
respective. Parcul Lenin se bucura de
popularitate mai mare, pentru că acolo era
un teren de dans, sâmbăta şi duminica lumea
ieşea la plimbare, mergea la dansuri.
Pe atunci noi, o echipă de elevi, am
montat, la Floreşti, pentru prima dată în
Moldova, o operetă! Una din operetele cele
mai cunoscute în repertoriul ucrainean,
„Zaporojeţ za Dunaem” de Gulac Artemovschi.
Soţia directorului şcolii, d-na Beilina, fosta
primadonă a teatrului de operă din Odesa,
venise cu ideea. Ţin minte şi azi fragmente
din partiţiile interpretate.
Desigur că-n acele timpuri la Floreşti
activa o casă de pioneri. Distinsul arheolog,
Vsevolod Marchevici, apelase la ajutorul
nostru să realizăm săpături arheologice.
Vsevolod Marchevici a reuşit să localizeze
integral etapele unui masiv areal cultural
cunoscut sub denumirea de Aiud-Cucuteni-
Tripolie. Nucleul acestei culturi paleolitice
duce cu sine informaţii uimitoare despre zorile
spirituale ale localităţii. Ţin minte că vara
scoteam cioburi, statuiete străvechi şi iarna
le spălam şi lipeam. Vsevolod Marchevici
le-a altoit multora dragostea pentru istorie şi
cultură.
4

VASILE MOLDOVANU, muzeograf,
Muzeul de Istorie şi Etnografie din Floreşti:
Cel mai vechi exponat din Muzeul nostru
datează cu 200 mii de ani înainte de Christos.
Sunt obiecte din piatră care dovedesc
prezenţa aşezărilor omeneşti pe aceste locuri.
Denumirea oraşului Floreşti provine de la
cuvântul „flori”. Şi pentru că moşia a aparţinut
boierului Florea, şi pentru că era vestit prin
meleagurile sale împresurate cu flori. Mai
înainte, localitatea făcea parte din moşia
familiei cronicarului Miron Costin.
Avem descendenţi celebri din localitatea
noastră. Scriitorul Grigore Grigurcu din Târgul-
Jiu, România, s-a dovedit a fi nepotul felcerului
de la spitalul de zemstvă Floreşti, deschis la
începutul secolului trecut. Familia Palamar, azi
Marco Maro din Belgia care îşi caută strămoşii,
a apelat la ajutorul muzeului, şi noi încrecăm
să-i ajutăm.
Este un obiectiv istoric foarte valoros, la
Floreşti, Podul cel mare de fier, construcţia
căruia, una specială, din nituri şi nu sudat,
a început în 1909. Sunt două biserici vechi,
biserica Sf.Nicolae ce datează cu anul 1807
şi biserica sf.Mitrofan de Voronej construită
în 1853. Timp de 24 de ani, între 1886-1910,
parohul bisericii din Floreşti a fost preotul Vasile
Guma, remarcabil prin faptele sale duhovniceşti
şi filantropice, refugiat în România în 1944.
Cartea lui, „Povestea vieţii mele” constituie un
document inestimabil al vieţii pe meleagurile
floreştene la intersecţia secolelor XIX-XX.
În anii celui de-al doilea război mondial în
luptele de la Floreşti au căzut 360 de ostaşi
români, 130 germani şi 114 ostaşi sovietici.
Pentru cei sovietici, în perioada respectivă,
fusese ridicat un monument. În anul 2000 am
apelat la autorităţile române şi am instalat
un monument în cinstea ostaşilor Armatei
Române, cu ajutorul preotului Stelian Berza
din Timişoara şi a Fundaţiei „General Pomuţ”.
Este o Fundaţie, care finanţează instalarea
monumentelor în orice parte a globului unde
a căzut chiar şi un singur ostaş român. Am
făcut demers şi la Ambasada Germaniei să
comemorăm ostaşii germani, aici la Floreşti.
Ni s-a spus că vor avea loc deshumări şi
rămăşiţele ostaşilor germani vor fi duse la
Chişinău într-un cimitir comun.
SVETLANA LAZĂR, preşedinte ANTREC
Moldova:
Străbunii mei au fost printre cei dintâi
gospodari care au construit primele zece case
la Floreşti. Desigur că acele case nu s-au
păstrat, dar casa buneilor este. De pe prispa
din cerdac se vedea foarte bine Răutul, iar
mai târziu, calea ferată. Bătrânii se orientau în
timp după mersul trenurilor: a trecut marfarul
- e ora cutare, a trecut rapidul - e miezul zilei
şi tot aşa.
Mi-au rămas în memorie nişte privelişti
floreştene nemaipomenite! Asta pentru că pe
când eram copil mă trezea mama în zorii zilei:
„Vino să priveşti cât de frumos răsare soarele
şi du-te şi scrie câteva rânduri”...
Moldova urbană, №4, 2005
GHIDUL ORAŞELOR
Părinţii mei, ca şi buneii, trăiau în partea
istorică a Floreştiului, partea lui rurală. Bunelul
a murit în „47, în perioada foametei, era
bolnav de ficat. Bunica povestea cum făcuse
la praznic câteva farfurii de mâncare fierbinte.
Se adunase la casa ei oameni înfometaţi, nu
încăpeau pe uşă, încercau să intre prin ferestre
ca să mănânce ceva. Era îngrozitor.
Se ştie că de la gara din Floreşti, în 1940,
au fost deportaţi în Siberia sute de oameni.
Buneii de pe mama, şi de pe tata, ei fiind foarte
buni gospodari, au scăpat de deportări ca prin
urechile acului. Tatăl meu, Ion Dobrotoc, a fost
martorul deportărilor din gara Floreşti. S-a dus
cu pâine la gară. El a aflat că în tren se afla
şi învăţătorul său iubit de botanică, care făcea
nişte experienţe extraordinare de altoire: pe
un curpăn de cartof creştea roşii, de exemplu,
era un om deosebit de talentat...însă nu i s-a
permis să transmită pâinea...
Floreştenii întotdeauna au avut gospodării
îngrijite, femeile concurau între ele, care şi
ce flori mai deosebite să crească în ogradă.
Pe lângă tradiţionalele vâzdoage, busuioc şi
maioraşe cultivau diferite soiuri de gherghine,
gladiole, mama mea, Raisa Dobrotoc, de
exemplu, comanda flori tocmai din Ţările
Baltice.
Trecerea la economia de piaţă a fost
foarte dureroasă pentru floreşteni, pentru
că au început să staţioneze întreprinderile,
din care îşi câştigau bucata de pâine mii
de oameni. Dar tot reformele au turnat apă
vie la floarea veştezită a industriei. În doar
mai puţin de un deceniu, Floreştiul, astăzi,
se înscrie în definiţia oraşului modern,
conform căreia acesta trebuie să fie „un
pol de dezvoltare economică” a regiunii.
Spre deosebire de alte localităţi urbane
autohtone, care nu-şi pot depăşi condiţia
de localitate sătească, menţinându-şi
existenţa din agricultură şi nu din industrie,
Floreştiul exercită o influienţă, uneori chiar
puternică, asupra localităţilor din imediata
apropiere.
Această influienţă se bazează pe
capacitatea sporită, comparativ cu zona
dată, a infrastructurii sociale şi a prezenţei
unui număr mai mare de locuri de muncă.
În raza de 15 km a Floreştiului se află circa
20 localităţi mai mari şi mai mici, printre
care Ghindeşti, Varvareuca, Gura Camencii,
Mărculeşti, Rădulenii Vechi. Astfel, oraşul
Floreşti poate fi considerat pol de creştere
economică, centru al unei microregiuni
rurale, numărul locuitorilor căreia se ridică
la circa 50 mii, şi care se folosesc de
infrastructura Floreştiului, iar în numeroase
cazuri, şi de locurile de muncă ce le oferă.
ORAŞ CARE A LICHIDAT ŞOMAJUL
IURIE ŢAP, primar de Floreşti:
La începuturile economiei de piaţă,
Floreştiul a dispus de un potenţial economic
solid, a avut întreprinderi care determinau faţa
raionului, chiar şi a republicii. Fabrica de sticlă,
de exemplu, era printre lideri în fosta URSS.
La Floreşti funcţionau 9 întreprinderi industriale
mari, inclusiv fabrica de fermentare a tutunului,
uzina de conserve, uzina de utilaj termotehnic,
cu un potenţial mare. În 1999, când am fost ales
primar, majoritatea dintre aceste întreprinderi
activau la capacităţi reduse sau nu activau de
loc, cu excepţia întreprinderii mixte moldo-turce
„Nefis” S.R.L. Aceeaşi fabrică de sticlă, astăzi
SA „Cristal-Flor”, a staţionat tot anul 1998 şi
şase luni ale anului 1999. Începuse procedura
de falimentare a ei din cauza datoriilor pe
care le avea. Împreună cu Vladimir Poleacov,
directorul de atunci, am reuşit să refacem
întreprinderea. Astăzi ea funcţionează, are 600
de angajaţi. Sunt instalate patru linii moderne
germane şi bugetul ţării beneficiază de venituri
considerabile de pe urma activităţii ei. Fabrica
produce sticle pentru vin, şampanie, coniac,
o parte la comanda italienilor. Volumul de
producţie a ajuns la 10 milioane sticle pe lună.
În aceeaşi perioadă ne-a reuşit să
deschidem o fabrică de confecţii, unde
sunt angajaţi circa 500 de lucrători. Mulţi
reprezentanţi ai businessului de peste hotare
sau manageri de proiecte ne întreabă – cum
aţi încurajat deschiderea fabricii? Care a fost
rolul administraţiei publice locale? Fiindcă, de
regulă, APL îşi etalează meritele altora. Aici,
însă, prin acţiuni concrete, prin lobbyng, am
găsit investitorul râvnit. Prin cunoştinţe şi spirit
întrprinzător, prin oameni influienţi am găsit un
investitor puternic. L-am adus la Floreşti, l-am
convins să investească. Este un cipriot englez,
care locuieşte la Londra şi are afaceri în
România. L-am ajutat să-şi găsească un spaţiu,
clădirea unui magazin care staţiona. Aceasta
era în stare bună, dar nu era utilizată. În plus,
i-am ajutat la selectarea cadrelor, fiindcă noi
cunoaştem oraşul. Până şi de înregistrarea
întreprinderii s-au ocupat specialiştii aparatului
primarului cu reprezentanţii acestui om de
afaceri, accelerând, astfel, inaugurarea
fabricii. Mai mult, am participat la construcţia
gazoductului care trebuia să alimenteze
fabrica. Noi, practic, am construit 50 la 50. Ne
convenea şi nouă, deoarece prin conducta
respectivă am deschis calea pentru gazificarea
unor cartiere ale oraşuluii. Aşa am trăit. Şi aşa
trăim azi. Ca rezultat, în 5 ani de zile s-au creat
şi restabilit 1500 locuri de muncă, inclusiv
pe seama întreprinderilor private noi. Este o
realizare extraordinară pentru o localitate de
provincie. Chiar şi la primărie, când am venit
în funcţia de primar, în serviciul de salubrizare
şi cel de amenajare activau 17 persoane,
care deserveau 70 mii de metri patraţi. Astăzi
avem angajate 76 de persoane, noi am creat
în această perioadă 60 de locuri de muncă.
Desigur că nu putem asigura cu funcţii adecvate
toţi specialiştii. Dar în principiu, putem afirma
acum cu certitudine că am lichidat şomajul în
Floreşti, fapt ce constituie o performanţă ieşită
din comun pentru Republica Moldova.
5

-Ce afaceri preferă să pornească
floreştenii?
- Dezvoltarea micului business noi l-
am inclus în Planul Strategic de dezvoltare
a localităţii. Ne-am străduit să creăm toate
condiţiile pentru a avantaja micul business şi
în aceşti ani în oraş au fost iniţiate foarte multe
afaceri. Ne-am condus de principiul: dacă nu
poţi ajuta oamenii, măcar nu le încurca.
Cu părere de rău, prevalează sfera
comerţului: magazine, cafenele, baruri,
restaurante, etc. Cu toate că încercăm în
ultimul timp să dirijăm afacerile. Adică atunci
când punem în vânzare terenurile respective,
terenurile publice, încercăm să condiţionăm.
La moment, am scos la licitaţie clădirea unei
cazangerii, specificând că se cere utilizarea ei
în scopuri social-culturale. Preponderent ea ar
putea fi adaptată la o curăţătorie chimică. Cred
că ar fi o soluţie bună, pentru că populaţia are
nevoie de asemenea servicii.
ORAŞ „FĂRĂ BUGET”
- Care este bugetul oraşului Floreşti şi
cum vă descurcaţi cu bugetul acesta?
- Bugetul oraşului este de 6 milioane 200
de mii lei, pentru anul 2005. Acest buget de
fapt nu este bugetul oraşului ca atare, este
bugetul instituţiilor, pentru că 72 la sută sunt
destinate şcolilor, liceelor şi grădiniţelor. O
mică parte din buget este repartizată să susţină
activităţile culturale, tineretul şi sportul şi 7
procente reprezintă cheltuielile în întreţinerea
aparatului.
Concret pentru dezvoltarea oraşului
dispunem doar de 407 mii lei. Din contul lor
realizăm lucrări de salubrizare, amenajare şi
de creare a spaţiilor verzi. Într-un an de zile,
salariul măturătorilor şi hamalilor se evaluează
la circa 900 de mii, plus 126 mii pentru
procurarea materialelor necesare. Evident că
este nevoie de mult mai mulţi bani, în raport cu
cele 407 mii pe care le avem de la buget.
Revin la formula „bugetul nu este al
oraşului”. Pentru lucrările de reparaţie a
străzilor, de iluminare, pentru construcţia
gazoductelor sau drumurilor noi nu dispunem
de nici un bănuţ. Astăzi, conform modalităţii de
formare a bugetului în baza legii respective,
noi avem 48 la sută alocări venituri proprii, şi
ceea ce nu ne ajunge, celelalte 52 la sută din 6
milioane ne sunt alocate. Este paradoxal acest
lucru.
De ce spun că-i paradoxal? Pentru că eu,
în calitate de primar, am contribuit direct la
reabilitarea fabricii de sticlă, bunăoară, aportul
meu a fost unul decisiv. Dacă nu era concursul
primarului, fabrica nu activa astăzi. Iar acum
circa 30 de milioane de lei provenite din taxa
pe valoarea adăugată a fabricii de sticlă merg
respectiv la medicina prin asigurări. Când
întreprinderea falimenta şi noi o restabileam,
conform legislaţiei de atunci, în anul 2000, noi
aveam dreptul la o parte din venituri în baza
Moldova urbană, №4, 2005
GHIDUL ORAŞELOR
taxei pe valoare adăugată. Şi în anul 2000 circa
un milion de la TVA noi l-am pierdut, fiindcă am
semnat acordul memorandum ca să reabilităm
întreprinderea. Banii aceştea nimeni nu ne-a
recuperat. Acum, când TVA aduce venituri,
sistemul fiscal a fost centralizat. Este corect
oare? Care este interesul primarului ca el să
contribuie la dezvoltarea economiei localităţii,
dacă în ultimă instanţă lui, prin lege, i se iau
toate veniturile?
Am vorbit despre deschiderea unei
întreprinderi noi, a fabricii de confecţii. Oraşul
iarăşi nu are de la această unitate economică
nici un profit. Dacă prin concursul nostru au
apărut sau refăcut mai multe unităţi economice,
noi trebuie să fim stimulaţi. Nu mă refer la
administraţia oraşului, ci la localitatea pe care
o reprezentăm.
Potenţialul economic îi permite oraşului
Floreşti să-şi formeze bugetul în exclusivitate
din venituri proprii. Numai că deocamdată
nu-i posibil. Ne împiedică şabloanele atavice
care, din păcate, mai persistă încă. Trebuie
schimbată de urgenţă modalitatea de creare a
bugetelor locale.
Legislaţia intră în contradicţie cu realitatea.
Este Constituţia propriu-zisă şi este constituţia
noastră - Legea despre APL. În compartimentul
Finanţele publice locale al acestei legi se
spune că APL are dreptul la suficiente finanţe
conform competenţelor oferite de Constituţia
şi legea respectivă. E spus frumos. Dar dacă
luăm competenţele, pe care le avem, circa 30
la număr, doar mai puţin de 10 au acoperire
financiară, celelalte nu au. Întrebare logică: de
ce nu se respectă aceste prevederi ale legii?
Sunt sigur că ţara va prospera cu
comunităţi prospere, cu oraşe şi sate prospere.
Dar va prospera atunci când va fi asigurată o
autonomie reală. Autonomia locală declarată
de Constituţie se încalcă flagrant, şi dacă nu
va fi realizată o veritabilă autonomie locală,
comunităţile nu vor prospera.
ÎN CĂUTAREA INVESTIŢIILOR,
ÎMPREUNĂ CI CETĂŢENII
Floreştiul, astăzi, se dezvoltă în baza a
două planuri strategice. Unul, de dezvoltare
social-economică pentru anii 2003-2005,
realizat în parteneriat cu proiectul USAID
Reforma APL. Cel de-al doilea este elaborat
în colaborare cu proiectul PNUD „Agenda
Locală 21 din Moldova”. În cadrul lui, au
fost selectate cinci oraşe, printre care
şi Floreşti, pentru a elabora strategia de
dezvoltare durabilă pe parcursul a 12 ani:
2003-2015.
IURIE ŢAP, primar de Floreşti:
Ne-am străduit să structuram această
strategie în conformitate cu trei mandate ale
aleşilor locali: 4, 4 şi 4 ani. Chiar dacă va veni
o componenţă nouă a consiliului, un primar
nou, el să nu înceapă de la zero. Să vadă ce-
a fost trasat, realizat, să analizeze, de ce nu
s-a reuşit şi să meargă înainte. Planul local
de acţiune prevede la concret ce urmează
să se facă pe compartimente, în domeniul
politicii economice, în domeniul salubrizării,
amenajării, diversificării economice locale
etc. În strategie este indicat şi suportul
financiar, care vor fi alocaţiile din buget, care
vor fi proiectele, granturile etc. În plus, ea
include portofoliul de proiecte investiţionale,
adică reabilitarea apeductului orăşenesc,
descentralizarea căldurii, reabilitarea blocurilor
locative. În total, avem prevăzute peste 50 de
proiecte, implementarea lor urmând să asigure
o dezvoltare durabilă a comunităţii.
Deţinem o pârghie a progresului şi
modernităţii pentru oraşul nostru. Cu alte
cuvinte, şi primarul, şi consiliul, dar şi orăşenii,
având această strategie, astăzi pot spune cu
fermitate: noi ştim ce-i de făcut. Pentru că bugetul
este unul auster, trebuie să căutăm investiţii. Şi
iată aici principalul avantaj de pe urma faptului
că am lucrat cu USAID şi la prima strategie, şi
la AL 21 Floreşti e că au fost instruiţi consilierii
oraşului, specialiştii aparatului, activul nostru,
specialiştii din serviciile respective şi grupurile
de cetăţeni, pentru ca ei să se poată implica
în acest proces. Noi, de exemplu, eram foarte
slabi la capitolul ONG-uri şi astăzi numărul lor
a crescut la 16. De regulă donatorii preferă să
lucreze anume cu ONG-uri.
Cred că la primul for în domeniul
urbanismului, care a avut loc în noiembrie
anul trecut, au fost puse corect accentele.
Dezurbanizarea trebuie stopată. Majoritatea
oraşelor şi localităţilor, astăzi, nu au planuri
urbanistice generale şi continuă să se dezvolte
haotic. Majoritatea oraşelor nu au arhitecţi.
Prin hotărâre de guvern se prevede să avem,
pornind de la populaţia pe care o are Floreştiul,
0,50 unitate de arhitect- şef. Spuneţi-mi vă rog,
am să pot angaja un specialist pe jumătate
de unitate dacă salariul lui este de circa 800
lei? Evident că nu. În lipsa Planului Urbanistic
General, pe timpuri, Floreştiul n-a căpătat
logica sa de dezvoltare urbană, ceea ce se
resimte, astăzi. Fiindcă avem în centrul oraşului
construite case la sol care contravin concepţiei
arhitecturale noi. Reţelele de apeduct nu
corespund cerinţelor fiindcă au fost construite
arbitrar, fără a ţine cont de normele respective.
Realizăm gazificarea, iar concomitent suntem
nevoiţi să decidem cum să îmbunătăţim
sistemul de canalizare. Mai sunt probleme
de alt ordin - oraşul s-a dezvoltat, dar şcolile
şi grădiniţele sunt concentrate într-un singur
sector. Din centru până la periferie sunt trei
kilometri. Problemele neglijate altădată şi care
astăzi, ne crează duble dificultăţi.
- Care este obiectivul principal al
Planului Strategic?
- Asigurarea dezvoltării durabile a oraşului
cu implicarea cetăţenilor. Până a deveni primar,
eu opt ani am deţinut funcţia de vicepreşedinte
al comitetului executiv raional. Fiind istoric
de specialitate, am văzut şi analizat tot ce se
întâmplă în ţara noastră. Şi unul din principiile
6

mele este de a reface încrederea cetăţenilor în
putere. În puterea locală, în primul rând.
După ce am fost în câteva vizite de
documentare în cadrul diferitelor proiecte, în
Suedia, Olanda şi SUA, societăţi „bolnave” de
democraţie, m-am convins că nu poate puterea
de una singură să soluţioneze problemele
cetăţenilor. Şi necesită implicarea acestora.
Transparenţa deplină prevede antrenarea
populaţiei în procesul decizional. Dacă azi avem
resurse limitate şi dacă le distribuie consiliul
sau primarul, oricum, o parte din populaţie va fi
nemulţumită. Deaceea, dacă acest buget limitat
este discutat la etapa prealabilă cu cetăţenii
şi dacă împreună se va decide asupra căror
probleme să ne concentrăm atenţia, evident
este mai uşor de lucrat pentru că nu trebuie
la fiecare pas să explici, de ce se procedează
anume aşa. Cetăţenii cunosc problemele
oraşului şi dacă împreună luăm deciziile, noi
împreună începem să le soluţionăm.
Noi, am elaborat un set de acţiuni proprii
de implicare a cetăţenilor în viaţa urbei, una
din acestea fiind sărbătorile străzilor. Până a
le desfăşura, oraşul era în stare dezastruoasă,
sute şi sute de metri de bordură şi de trotuar
tehnic zăceau îngropate sub pământ:
bordura construită 30-40 de ani în urmă n-
a fost îngrijită. Am început să facem ordine
pe sectoarele unde le deserveam noi, şi să
organizăm sărbătorile respective. Adunam
locuitorii străzii, formam consiliul străzii, un
fel de organ de autoadministrare. Discutam
ce trebuie să facem, inclusiv ce ajutor ne-
ar putea da autorităţile locale, şi începeam
lucrul. Ca mai apoi, în ziua stabilită, sâmbăta,
duminica sau de-o sărbătoare religioasă, să
organizăm o mică festivitate, un fel de bilanţ
al celor realizate. Cu genericul „Noi, locuitorii
str. Ştefan cel Mare”, de exemplu. Şi-n cadrul
sărbătorii ne străduiam să vorbim despre toţi
locuitorii străzii, sau că sunt veterani, sau că au
educat copii buni, sau că au alte merite, dar ne
Moldova urbană, №4, 2005
GHIDUL ORAŞELOR
străduiam să-i pomenim pe toţi. Ce obţineam?
Se făcea ordine în stradă, în plus, oamenii se
relaxau, şi ce este mai important, comunicau,
se împrieteneau. Mai departe această ordine
urma să se menţină de către locuitorii străzii,
iar toate problemele se soluţionau de acum
înainte cu acordul comitetului străzii.
La noi, oamenii nu simt că ei sunt stăpâni: ai
satului, ai oraşului, ai ţării. De aceea la fiecare
pas te împiedici de gunoişti, în parcuri, scuaruri,
pe malurile râurilor, în perdelele forestiere, pe
malul lacurilor. Nouă, în linii mari, ne-a reuşit
să soluţionăm problema salubrizării anume
datorită implicării cetăţenilor. În ultimii doi ani
de zile străzile parcă s-au luminat. Locuitorii
uneia din ele, Vasile Alecsandri, se minunau:
-Abia acum am văzut că strada noastră e mult
mai lată decât cum era! Ei au dezgropat, au
dezvelit bordurile, în plus au curăţat-o de-o
parte şi de alta şi practic strada s-a lărgit cu
trei metri. La Floreşti, mai multe străzi sunt
pavate încă din perioada interbelică, şi-s mai
funcţionale ca cele asfaltate. S-au dovedit
a fi o frumuseţe de străzi, când s-au dezvelit
bordurile. Dar s-a muncit foarte mult: pe unele
străzi s-au evacuat zeci de remorci de pământ,
gunoaie, etc.
Azi avem înaintate 6 proiecte în cadrul
proiectului USAID „Participare cetăţenească”.
Valoarea fiecărui grant la care pretindem
este de 20 mii de dolari, vă daţi seama că-i
considerabilă. La Floreşti este un cartier nou,
Speranţa, care practic nu are străzi amenajate.
Grupul de cetăţeni, ales la adunarea generală a
locuitorilor acestui cartier, format din 7 oameni
şi instruit de către specialiştii noştri, a elaborat
un proiect şi acum încercăm împreună să-l
promovăm spre a obţine mijloace necesare
pentru construcţia străzilor.
Avem proiecte mai mari, cu ajutorul banilor
câştigaţi intenţionăm să reabilităm apeductul
de pe strada Mihai Viteazul, care alimentează
o bună parte a oraşului, cu peste 1,5 mii de
consumatori, inclusiv fabricile de conserve,
de sticlă. Tot în cadrul proiectului USAID
Reforma APL am înaintat un proiect şi sperăm
să obţinem o maşină de evacuare a deşeurilor
din oraş, foarte necesară, deoarece tehnică
de care dispunem are peste 25 de ani şi nu-i
funcţională.
Fiind parteneri ai Agendei Locale 21, am
participat la un concurs de proiecte mici, până
la 2,5 mii de dolari, şi am câştigat bani pentru
construcţia unui teren de joc pentru copii. Este
un pas înainte? Da, este.
La moment, în cadrul proiectului FISM 2,
au fost stabilite prin decizia consiliului 3 obiecte
care necesită reabilitare urgentă. Unul din ele
e grădiniţa de copii, care solicită 1,2 milioane
din 1,5 milioane acordate, partea noastră va
constitui 180 mii inclusiv de la cetăţeni 35
de mii. Şi sper că acest proiect va fi realizat,
vom avea o grădiniţă model, cu participarea
cetăţenilor oraşului. Proiectele desigur că
salvează nişte situaţii, totuşi, oraşul trebuie să
dispună de un buget adecvat cerinţelor lui.
FLOREŞTI, CEA MAI VERDE, SALUBRĂ
ŞI AMENAJATĂ LOCALITATE
IURIE ŢAP, primar de Floreşti:
Regretul meu este că s-au pierdut unele
tradiţii de floricultură la Floreşti, dar avem intenţii
bune şi încercăm să colaborăm cu drochienii,
am găsit acolo persoane care cultivă flori şi am
încercat să restabilim răzoarele de trandafiri.
Apropo, în strategie am inclus chiar o poziţie
care prevede organizarea concursului florilor.
Mai avem concursul orăşenesc „Pentru
o cultură sanitară exemplară şi folosirea
raţională a naturii”, în cadrul căruia au loc
competiţiile„Cea mai amenajată stradă”, „Cel
mai amenajat cartier”, „Cel mai amenajat bloc,
scară, fântână, gospodărie, unitate economică,
instituţie bugetară”. Acest concurs prevede ca
o condiţie de bază sădirea răzoarelor de flori:
în străzi, pe teritorii aferente, în curtea şcolilor,
etc, etc. Una că este frumos, dar oraşul Floreşti
are şi denumirea adecvată care într-un fel ne
obligă să etalăm frumuseţea florilor.
Aşa le spun cetăţenilor- e simplu să faci
ordine în oraş, fiecare gospodar face ordine în
gospodăria sa şi pe terenul aferent. Gospodarii
unei străzi fac ordine pe strada respectivă, tot
aşa, în cartierul respectiv, în unităţile economice
şi bugetare respective şi, ca rezultat, oraşul
este în ordine, prosperă, se dezvoltă în cele
mai bune condiţii.
Apropo, noi în 2001 am fost învingători în
concursul naţional „Cea mai verde, salubră
şi amenajată localitate”, câştigând locul doi,
locul întâi nu ni s-a oferit pentru că nu aveam
aprobat Planul Urbanistic General. În 2004
iarăşi am luat locul doi în acelaşi concurs.
- Când vorbiţi de durabilitate ce anume
aveţi în vedere?
A utiliza potenţialul economic, ecologic,
7

uman pentru a satisface necesităţile de astăzi
fără a leza ziua de mâine a generaţiei noastre.
Potenţialul economic trebuie pus în mişcare
de aşa manieră ca unităţile economice să
fie viabile şi peste 15-20 de ani. Strategia
noastră presupune să ajungem în 2015 la
un punct terminus, de la care să ne putem
continua ascensiunea, şi nu degradarea.
Se ştie, de exemplu, că pentru a asigura
echilibrul ecologic este nevoie de 22-23 de
procente de terenuri împădurite. Raionul
Floreşti dispune de 11 la sută din terenuri
împădurite, iar oraşul Floreşti de 10 procente.
Pentru a ajunge la o normalitate, trebuie anual
să asigurăm creşterea terenurilor împădurite
cu un procent. Am întreprins în acest scop o
mulţime de acţiuni. Şi astăzi, după o perioadă
lungă de descreştere, la Floreşti se atestă
creşterea suprafeţelor de terenuri împădurite.
În 2015 ne propunem să avem 20 la sută.
Iată un exemplu de acţiune durabilă. Exact
aşa procedăm şi-n celelalte cazuri. Plantăm
tot ce este posibil, în primul rând terenurile
accidentate, supuse alunecărilor, râpele.
Chiar în centrul oraşului lângă strada Miron
Costin era o râpă, poligon ilegal de gunoaie.
Astăzi aici e o pădurice tânără care, cred eu,
în 5-6 ani va fi foarte frumoasă. Am izbutit
să lichidăm definitiv depozitarea gunoiului,
am instalat un container în preajmă, salvând
astfel circa 2 ha. Iată un pas concret. În plus,
am efectuat câţiva ani la rând regenerarea
parcului din preajma casei de cultură plantat
după război şi care deja era bolnav, degradat.
Trebuie să ţinem cont de imperativele
viitorului.
Aş mai vrea să subliniez, că noi am pus
accent pe lucrul cu copiii. De ce? Pentru
că pot fi mai uşor organizaţi, mai uşor de
plămădit, dar este important şi de a-i orienta
pe calea cea dreaptă.
Avem o acţiune, iniţiată acum doi ani, de
care sunt mândru: „De la sat la sat - maluri
de Răut curat”. Datorită ei, azi pe teritoriul
subordonat oraşului Floreşti malul râului
Răut este curat. Nu mai sunt gunoişti. Au
fost lichidate anul trecut, şi anul acesta au
continuat lucrările de salubrizare. În ele au
fost implicaţi copii şi foarte mulţi adulţi, vreo
20 de colective, două săptămâni au lucrat.
Multe mecanisme au grămădit, transportat
deşeurile de pe malul râului Răut şi azi
sunt câteva izvoare pe malul Răutului foarte
bine amenajate, văruite, puse la punct, este
plajă. Asta educă copiii. Pentru că una e să
vorbim despre ecologie, despre necesitatea
de a avea un mediu sănătos, şi alta-i să
implici copiii şi vârstnicii să facă asemenea
lucru. Mă bucur că oaspeţii de prin alte părţi
menţionează aspectul plăcut, curăţenia din
oraşul nostru.
CURAT, SUB LIMITA SĂRĂCIEI
- Cu siguranţă că este plăcut să
locuieşti într-o urbe perfect curaţată şi
Moldova urbană, №4, 2005
GHIDUL ORAŞELOR
amenajată. La ce foloseşte, dacă nu-ţi
ajunge de pâine?
- Este adevărat. Problema cea mai
mare, sunt veniturile foarte reduse, sub limita
coşului de consum. Şi cele ale lucrătorilor
din sfera bugetară, şi cele ale angajaţilor din
întreprinderile private, şi cele ale pensionarilor.
Pensiile în medie sunt de 300 lei, salariile
sub o mie de lei. Raportate la preţuri, ele nu
rezistă criticii. Aceasta, însă, deja, nu mai ţine
de competenţa doar a primarilor.
Cu părere de rău, avem circa 4-5 mii
de persoane care fac naveta peste hotarele
republicii: revin, pleacă, iarăşi revin. Floreştiul,
conform ultimului recensământ, are 13700 de
locuitori. Nu-i, după mine, o cifră reală, dar
asta e deja o altă poveste. Un lucru e clar. În
1989 erau 18 mii de locuitori în oraşul nostru
şi de atunci se atestă o scădere evidentă.
La Floreşti, circa 270 hectare sunt luate
în posesie de către cetăţeni. Dar constat şi
aici, cu părere de rău, că circa 150 ha nu se
lucrează. Populaţia renunţă la pământ! Poate
este dur spus, dar este consecinţa mentalităţii
formate de fostul regim sovietic, când
cetăţenii aşteaptă să fie asiguraţi, să li se
creeze condiţii, etc. Oamenii au fost dezvăţaţi
să gândească liber, să ia decizii de sine
stătătoare. Cum să renunţi la pământul care
te poate hrăni? Ei astăzi trebuie să înţeleagă
că bogăţia lor, bunăstarea lor depinde direct
de proprietatea lor, de rezultatele muncii lui.
CREAREA ASOCIAŢIEI ORAŞELOR
ESTE UN IMPERATIV AL ZILEI
-Ce lecţii ar putea oferi Floreştiul altor
loclităţi?
-Eu cred că ceea ce ne-a reuşit nouă cu
adervărat este instruirea, implicarea populaţiei
în procesele decizionale. Am spus-o aceasta
şi elevilor şcolii n.1, pe data de 1 septembrie,
la ora pe care am susţinut-o cu genericul „A
învăţa şi a trăi demn”.
În ţară, avem practici de succes, dar ele
nu sunt generalizate. Mai e ceva, specific
autohton: primarii, mulţi, sunt excesiv politizaţi
şi deseori se sustrag de la problemele urbei.
Deaceea este extrem de actuală Asociaţia
Oraşelor care acum se constituie, sper să
fie un exemplu în generalizarea practicilor
de succes existente în comunităţile noastre.
Fiindcă fiecare comunitate are o experienţă
mai mult sau mai puţin importantă. Proiectul
USAID Reforma APL a reuşit să invite
trimestrial oraşele partenere, sau mai bine
zis, comunităţile partenere, la un dialog. Acest
proiect este pentru noi o şcoală a teoriei şi
practicii administraţiei publice locale, dar şi
a practicilor de succes. Apropo, în cadrul lui
este lansat un concurs anual, „Practici de
succes” care în anul curent va fi în ediţia a
treia.
Mă bucur că floreştenii, în principiu, ţin
la oraşul lor. S-au implicat într-o mulţime
de activităţi. Cu dragoste, obţii multe. Am
certitudinea, că oraşul Floreşti va fi unul de talie
europeană. Cel puţin, în sensul, amenajării.
Sunt la al doilea mandat, o să lupt pentru cel
de-al treilea pentru a duce la bun sfârşit ceea
ce am pornit. Oricum, cu mine sau fără mine,
sunt convins că de acum încolo, cu voia lui
Dumnezeu, se vor face lucruri bune pentru
dezvoltarea oraşului Floreşti.
VITALIE CIOBANU, preşedinte PEN
CLUB Moldova:
Cred că investiţiile în economie ar oferi
şanse mari Floreştiului.
MIRCEA SNEGUR, primul Preşedinte al
Republicii Moldova:
În perioada mandatului meu de Preşedinte
al Republicii Moldova nu m-am implicat în
mod special în viaţa oraşului Floreşti. N-ar fi
fost corect să-i atrag mai multă atenţie decât
altor localităţi urbane. Prin Floreşti trec, ori de
câte ori mă duc la Trifăneşti. Mă bucur că în
ultimul timp oraşul are noroc de gospodari buni,
care ţin la plaiul natal şi gradul de urbanizare
este chibzuit. Pentru că totul trebuie făcut cu
chibzuinţă, trebuie obţinută o îmbinare optimă
a plăcutului cu utilul, care va asigura un proces
de urbanizare elevat.
VASILE MOLDOVANU, muzeograf,
Muzeul de Istorie şi Etnografie din Floreşti:
Îţi iubeşti mama nu pentru că-i frumoasă,
dar că-i a ta. Localitatea natală, la fel, o
iubeşti, că aici te-ai născut şi aici ai crescut.
Floreştenii au norocul de a trăi într-o urbe cu
adăvărat frumoasă. Deşi sunt şi cozi de topor,
majoritatea îşi merită denumirea, sunt frumoşi
ca florile.
SERGIU SUMCĂ, jurnalist:
Acum, când mă duc la Floreşti, constat că
urbea se dezvoltă. Se construiesc blocuri de
locuit cu câteva etaje, specifice oraşului. Şi mai
constat o curăţenie care deosebeşte oraşul de
alte localităţi ale Moldovei. Parcul vechi a fost
curăţat, eliberat de arborii uscaţi, cresc mulţi
copaci tineri care-i dau, ca şi întregii urbe, o
imagine adolescentină.
SVETLANA LAZĂR, preşedinte ANTREC
MOLDOVA:
Am o atitudine cu totul deosebită faţă de
această localitate, şi un gând anume, legat
de turism, pentru el. Consider că merită să fie
realizată o rută turistică aici, pentru că întruneşte
toate condiţiile - are biserici valoroase, un
landşaft pitoresc cu renumitul canion Roşietici-
Ţâra, un potenţial arheologic foarte bogat la
Varvareuca, cu multe obiecte conservate.
De-o icoană însă nu te apropii cu prea multă
îndrăzneală. Mai întâi, voi face seminare, mi-
aş dori o colaborare au administraţia publică
locală prin fapte, una reală şi fructuoasă.
Pentru mine, Floreştiul este centrul micro şi
8

macrocosmosului, sau, dacă doriţi, buricul
Pământului. Un spaţiu sfânt, cu un nume
plin de lumină şi armonie. O palmă de
pământ plină de tainele civilizaţiei umane.
Nu întâmplător cu 5-6 mii ani în urmă aici
şi-au ales loc de trai reprezentanţii culturii
cucuteni-tripoliene. Mi-aş dori mult ca noi,
băştinaţii acestui spaţiu, să-l cunoaştem
mai profund şi să-l valorificăm precum îl
merită.
„Într-o zi de toamnă, după
masă, când mă pregăteam să plec
cu trăsura, să văd gospodăria, îmi
vine în vizită de la gară un drumeţ
francez. L-am poftit să meargă cu
mine. Nu am apucat să intru în
ţarină că gospodarii floreşteni, prin
dreptul cărora treceam, au început
a ne opri, rugându-mă să-i vizitez şi
să le binecuvântez gospodăriile din
câmp. „Părintele Vasilică, bine că te-
a adus Dumnezeu pe la noi! Odihniţi-
vă puţin la noi şi gustaţi din mâinile
noastre, din cele ce am primit şi
noi din Mâna lui Dumnezeu!” Cu
asemenea cuvinte ne întâmpinau
ei printre care primul era Luţă
Leuşanu şi care avea chipul unui
pustnic. Ne primeau cu struguri,
castraveţi, harbuji, zămoşi, popuşoi
copt, fructe, miere, caş şi altele. La
urmă mai da şi în trăsură, pentru
casă, pentru preacinstita preoteasă
şi copilaşii, până ce s-a umplut
trăsura. Tovarăşul meu mânca
şi el cu mare plăcere. La urmă el
mă întreabă, când mă voi socoti
cu fraţii? Şi îi răspund că toate
acestea sunt daruri benevole, date
din toată inima lor, din dărnicie
şi de pomenire. El s-a mirat mult,
zicând că prima dată vede aşa ceva,
că el este republican, de origine din
Franţa, dar trăit în Rusia şi nu a
văzut până aici un popor atât de bun
şi de evlavios.”
(Vasile Guma, „Povestea Vieţii
mele”, editura Căpriana, Paris, 1999)
Moldova urbană, №4, 2005
GHIDUL ORAŞELOR
Contacte Primării
Primăria Adresa Telefon de contact
Anenii Noi str. Suvorov 6, MD-6501 (265) 22588, 24935, 25770
Basarabeasca str. Karl Marx 57, MD-6702 (297) 21494, 25251, 21495
Bălţi Piaţa Independenţei 1, MD-3100 (231) 23181, 25251, 26450, 22397, 22351
Biruinţa str. Al. Rotaru 20A, MD-6202 (262) 61643, 61661
Briceni str. Independenţei 28, MD-4701 (247) 22801, 22195, 22802
Bucovăţ str. Ştefan cel Mare 18, MD-3711 (237) 62238, 66210, 62236
Cahul str. Piaţa Independenţei 6, MD-3901 (299) 22400, 22249, 22921, 21450
Cantemir str. Trandafirilor 2, MD-7301 (273) 22639, 22254, 22048
Căinari str. Ştefan Vodă 15, MD-7701 (277) 22236, 23566, 23346
Călăraşi str. Mihai Eminescu 19, MD-4401 (244) 22773, 20125, 22073, 22761, 22267
Căuşeni str. Meşterul Radu 3, MD-4301 (243) 22233, 21649, 22144
Ceadîr – Lunga str. Lenin 91, MD-6101 (291) 22509, 23017, 23023, 20836
Cimişlia str. Decebal 9, MD-4101 (241) 22187, 22282, 22842
Comrat str. Tretiacov 36, MD-3801 (298) 22660, 22760, 24446, 22800
Corneşti str. Muzicescu 45, MD-3608 (236) 61244, 61616, 61236
Costeşti str. Prieteniei 10, MD-5617 (256) 32350, 32460
Criuleni str. Biruinţei 12, MD-4801 (248) 22585, 20601, 22745
Cupcini str. Livezilor 6, MD-2646 (246) 71183, 71180, 71230
Donduşeni str. Independenţei 49, MD-5101 (251) 22205, 22364, 22203
Drochia bd. Independenţei 15-a, MD-5202 (252) 22506, 22437, 22509
Edineţ str. Cirimpei 30, MD-4601 (246) 22636, 22775, 25333
Făleşti str. Ştefan cel Mare 73, MD-5902 (259) 22272, 22196, 23447
Floreşti str. Ştefan cel Mare 30-a, MD-5000 (250) 22338, 22574, 22244
Frunză str. Feroviarilor 6, MD-7108 (271) 61310, 61311
Ghindeşti str. Fabricii 1, MD-5021 (250) 71856, 71094
Glodeni str. Suveranităţii 4, MD-4901 (249) 22673, 22232, 22236
Hînceşti str. M. Hâncu 138, MD-6900 (269) 23286, 23347, 23493
Ialoveni str. Alexandru cel Bun 45, MD-6801 (268) 22430, 22487, 22484, 22430
Iargara str. 27 August 3, MD-6321 (263) 63236, 63436, 63238
Leova str. Independenţei 5, MD-6301 (263) 23733, 23803, 72285
Lipcani str. Gagarin 6, MD-4706 (247) 61267, 61374, 61246
Mărculeşti str. Ştefan cel Mare 64, MD-5005 (250) 45244, 45317, 45245
Nisporeni str. Alexandru cel Bun 55, MD-6401 (264) 23604, 23139, 23604, 23833, 23242
Ocniţa str. Mihai Viteazul 1, MD-7101 (271) 23078, 23870, 22361
Orhei str. Vasile Mahu 160, MD-3505 (235) 22767, 23767, 20850, 24266
Otaci str. Poselcovaia 18, MD-7106 (271) 79243, 79904, 79390, 24510
Rîşcani str. 31 August 4, MD-5600 (256) 23487, 23439, 23163
Rezina str. 27 August 1, MD-5401 (254) 24453, 22844, 22048, 23131
Sîngerei str. Independenţei 124, MD-6201 (262) 23406, 24260, 22480
Soroca str. Ştefan cel Mare 5, MD-3000 (230) 23787, 22176, 22125, 22660
Străşeni str. Eminescu 32, MD-3701 (237) 22947, 22343, 23632
Şoldăneşti str. Victoriei 16, MD-7201 (272) 22494, 22272, 22305
Ştefan Voda str. Ştefan cel Mare 31, MD-4201 (242) 23053, 22153, 23052
Taraclia str. Lenin 138, MD-7401 (294) 23393, 25988, 25774
Teleneşti str. 31 August 8, MD-5801 (258) 22078, 22088, 22643, 22530
Ungheni str. Naţională 7, MD-3600 (236) 22437, 22336, 22106, 23181
Vulcăneşti str. Gagarin 40, MD-5301 (293) 23150, 23250, 23740
9

ИНВЕСТИЦИОННЫХ СБЕРЕЖЕНИЙ И ЗАЙМОВ
А. Гуцу, д.э.н.,
Е. Шамис д.т.н.,
сотрудники Международной
инновационной компании
„HI-TECH PATENT POOL».
А. Томша, д.э.н.,
зав. кафедрой АЭЗРМ
1. Актуальность проблемы
Становление современного рынка
недвижимости – одна из насущных за-
дач экономических реформ, проводи-
мых в Молдове, без разрешения которой
невозможно ни подлинное повышения
благосостояния народа, ни эффектив-
ное развитие национальной экономики.
Основное внимание при этом должно
уделяться применению наиболее при-
влекательных для населения разноо-
бразных кредитно-финансовых меха-
низмов, которых в мировой практике
насчитывается более четырех десятков.
За последние пятнадцать лет в ре-
спублике были предприняты многочис-
ленные попытки внедрения механизмов
финансирования недвижимости с ис-
пользованием денежных сбережений
населения и банковских кредитов, од-
нако массового использования они не
получили. Кредитными услугами ком-
Moldova urbană, №4, 2005
LOCUINŢE
СИСТЕМА
мерческих банков в настоящее время
пользуется не более 10% наиболее вы-
сокодоходной части населения респу-
блики.
Основными барьерами эффективного
внедрения в республике, широко распро-
страненных в мире механизмов дешевого
и долгосрочного массового кредитования
недвижимости являются:
a) недостаточное развитие законода-
тельной и нормативной базы, порождаю-
щее многоуровневую коррупцию и взаим-
ное недоверие населения, государства и
финансовых учреждений;
b) низкое соотношение между дохода-
ми значительной части населения и ры-
ночной стоимостью недвижимости;
c) слабая склонность населения к дол-
госрочным сбережениям из-за недостаточ-
ной экономической культуры и неумения
сопоставлять выгоды и убытки;
d) масштабный характер теневых до-
ходов, скрываемых «в потайных сейфах»;
e) ограниченность кредитных возмож-
ностей коммерческих банков, высокие про-
центы и краткосрочность банковских кре-
дитов, связанных со слабой склонностью
населения к долгосрочным сбережениям,
масштабным характером теневых доходов
и риском отсутствия кредитных историй у
большинства потенциальных заемщиков.
Низкая склонность населения к долго-
срочным сбережениям и далеко не беспо-
чвенные опасения банков предоставлять
населению дешевые и долгосрочные кре-
диты коренятся в высокой степени неопре-
деленности и неуверенности обоих сторон
«в завтрашнем дне». Другая важнейшая
причина – недостаточно аргументиро-
ванное и малоэффективное стремление
коммерческих банков трансплантировать
(импортировать) в экономически отсталую
среду современные ипотечные кредитно-
финансовые механизмы, которыми в со-
стоянии воспользоваться лишь незначи-
тельная и наиболее обеспеченная часть
населения республики. В то же время
другая более или не менее обеспеченная
часть населения (в.т.ч. работающая за гра-
ницей) предпочитает объединять свои де-
нежные сбережения в «теневых кассах»,
используя их для нелегального кредитова-
ния людей, не имеющих залоговой недви-
жимости и кредитных историй и лишенных
тем самым права пользоваться услугами
банковской системы. Примечательно, что
в этой нелегально функционирующей за-
емной среде ежегодно прокручиваются
около 1 млрд. долларов США. Эта сумма
в десятки раз превышает объем иностран-
ных инвестиций и в 4-5 раз больше общей
суммы кредитных ресурсов, предоставля-
емых всей банковской системой республи-
ки избранной части наиболее преуспеваю-
щих бизнесменов.
2. Мировой опыт
Исследования, выполненными много-
численными авторами, показали, что
на протяжении двух последних веков ни
одной стране в мире не удалось создать
современную массовую ипотечную систе-
му, минуя стадию разнообразных сбере-
гательно-заемных обществ. Такая точка
зрения подтверждается анализом 89-ти
эпизодов из 200-летней истории возникно-
вения современных финансовых институ-
тов в 54 странах мира.
Так, в США становление классиче-
ской американской ипотеки началось не
с создания вторичного рынка закладных
в 30-х годах ХХ столетия, а с возникнове-
ния строительно-сберегательных коопе-
ративов, начиная с 30-х годов XIX века. В
начале ХХ-го века эти кооперативы были
преобразованы в кредитные союзы, сбе-
регательно-заемные ассоциации и сбере-
гательно-заемные банки, успешно функ-
ционирующие и ныне наравне с мощной
классической ипотечной системой США.
10

Уже на протяжении 95 лет строитель-
ные сберегательные кассы (ССК) играют
важную роль в экономическом и социаль-
ном развитии Германии и Австрии. Сегодня
более 19 млн. граждан Германии являются
владельцами одного или нескольких до-
говоров о стройсбережениях. В Австрии с
гражданами заключено более 2 млн. до-
говоров, притом, что общая численность
населения этой страны составляет око-
ло 8 млн. человек. По состоянию на 2003
год, обязательства немецкого населения
перед стройсберкассами составили 15%
всех долговых обязательств, перед сбере-
гательными и ипотечными банками – соот-
ветственно 30 и 20 %. В Австрии на долю
стройсберкасс приходится 45% долговых
обязательств населения, на сберегатель-
ные банки – 22, на ипотечные банки – 13%.
Кредиты предоставляются на 10-12 лет в
Германии и от 14 лет до 21 года в Австрии.
Примечательно, что более 30 лет в ав-
стрийских и немецких ССК ставки по депо-
зитам оставались на уровне 4% годовых, а
ставки по кредиту – 6%. В это же время на
финансовых рынках этих стран процентные
ставки на банковские кредиты колебались в
пределах 8-12 процентов годовых.
Начиная с 1992 года, при поддержке
немецких и австрийских специалистов,
ССК начали функционировать в Слова-
кии, Чехии и Венгрии по следующей схо-
жей схеме:
• клиент ССК должен делать регуляр-
ные взносы в течение 4-6 лет и накопить
50% суммы, оговоренной в контракте, для
того чтобы получить кредит на остальные
50% по льготной ставке 6% годовых. Став-
ка по депозитам равна 3%.
• на сбережения клиентов ССК начисля-
ется премия в размере 20-40%, выплачива-
емая из государственного бюджета.
• ежегодный объем премии не может
превышать установленного предела, как
правило, не более 50% средней месячной
зарплаты клиента ССК.
Размер премий в этих странах ежегодно
пересматривался правительствами при со-
ставлении государственных бюджетов, что
позволило в течение 10-ти лет четырежды
снизить их размер с 40 до 20%, постепен-
но уменьшая нагрузку на государственный
бюджет по мере улучшения экономиче-
ского и социального состояния граждан.
Важно также отметить, что начальное за-
вышение размера премий использовалось
для преодоления недоверия населения к
новому кредитному институту. В первый же
год клиентами ССК стали 2% жителей (бо-
лее 150 тыс. человек) в Чехии и около 3%
жителей (300 тыс. человек) в Венгрии. На
седьмой год работы ССК доля стройсбере-
жений в ВВП повысилась в Чехии в 49 раз
(до 4,9%). Спустя десять лет после начала
работы ССК (к 2003 г.), действующие сбе-
регательные контракты имелись уже у 4,6
млн. чехов (45% населения).
Moldova urbană, №4, 2005
LOCUINŢE
Благодаря привлекательности новой
системы, в 1993-2003 гг. ССК Словакии вы-
дали своим клиентам 270 тыс. займов, в то
время как банки предоставили населению
в этом же периоде всего 21 тыс., а государ-
ственный фонд – только 18 тыс. кредитов.
Через 7 лет работы чешские ССК выдали
307 тыс. кредитов, тогда как кредиты бан-
ков достигли 21 тыс., а займы с субсидией
процентной ставки – всего 8 тыс. креди-
тов. Государственные расходы на премии
вкладчикам непрерывно увеличивались и
через семь лет достигли около 1% госбюд-
жетов этих государств.
Примечательно, что определенная
часть клиентов ССК делали денежные
вклады, но не брали займы и по оконча-
нию договорного накопительного срока
использовали право выхода из составов
ССК без потери государственных премий.
Такой подход позволил кассам стимули-
ровать аккумулирование «длинных инве-
стиций» и за 7 лет в этих странах каждая
денежная единица премии привлекла
10-12 денежных единиц строительных
сбережений. Те же клиенты касс, кото-
рые накапливали сбережения в течение
4-6 лет и отказывались от займов, фак-
тически финансировали других клиентов
ССК, которые приобретали необходимые
им объекты недвижимости с использо-
ванием своих денежных накоплений в
кассах и займов, предоставляемых им
кассами.
В отличие от Словакии, Чехии и Вен-
грии, в Польше, при содействии амери-
канских специалистов, в последнем де-
сятилетии ХХ века основная ставка была
сделана на развитие коммерческих бан-
ков и институтов секьюритизации ипотеч-
ных кредитов по американскому образцу.
Ошибочная стратегия польского прави-
тельства замедлила становление более
массовых институтов кредитования не-
движимости и привела в 2002 г. сокраще-
нию объемов жилищного строительства
на 40% по сравнению с уровнем 1989 г.
В связи с этим польское правительство
в настоящее время усиленно внедряет
немецкую систему строительных сбере-
жений.
Следуя примеру соседей, немецкая си-
стема стройсбережений начала внедряться
в Хорватии - с 1998 г., Словении – с 1999
г., Румынии – с 2004 г. Планы запуска ССК
сейчас разрабатываются в Болгарии, Лит-
ве, Латвии и Эстонии. Определенные шаги
в этом направлении предпринимаются в
Беларуси, Украине, Казахстане, Узбекиста-
не и Китае.
В России, как и в Польше, попытки
построить ипотечный рынок по образцу
классической американской ипотеки, при
консультативной помощи американских
специалистов, не привели к успеху. Рос-
сийская ипотека оказалась востребованной
лишь высокодоходными слоями населения.
Стремление расширить узкий ипотечный
рынок вынуждало агентов недвижимости
прибегать к поддержке государства. По-
траченные государственные ресурсы не
принесли ожидаемых результатов, и как
следствие, региональным правительствам
пришлось искать выход из создавшегося
положения посредством создания кредит-
ных потребительских кооперативов и сбе-
регательно-заемных касс.
3. Молдавский опыт
Масштабное вовлечение денежных
сбережений населения в строительство жи-
лья началось в Молдове с создания Киши-
невского муниципального агентства (КМА).
На первых порах (1999-2003гг.), используя
простой метод рассрочки для оплаты не-
движимости, КМА привлекло в строитель-
ство жилья более 40 млн. лей, построив
в Кишиневе 8 жилых многоэтажных домов
общей площадью 22 тыс. кв. метров и обе-
спечили жильем более 300 семей. Набрав
определенный опыт и популярность среди
населения, КМА совместно с АКБ «Agroind-
banc», приступили к применению более со-
вершенных методов кредитования жилья,
основанных на привлечение денежных сбе-
режений населения в сумме не менее 50%
стоимости жилья и банковских кредитных
ресурсов под залог приобретаемой кварти-
ры сроком на 10 лет под 15% годовых.
Аналогичный, но более благоприятный
кредитно-финансовый механизм предла-
гает населению строительная компания
ENIF-ALSO SRL совместно с Румынским
коммерческим банком: первоначальный
единовременный взнос – не менее 30%
стоимости квартиры, банковский кредит не
более 70% сроком на 15 лет под 16-18%
годовых.
Однако, как в первом, так и во втором
случае, непременным условием получения
кредита для всех покупателей недвижимо-
сти является их кредитоспособность, кото-
рая определяется на основании семейных
доходов, подтверждаемых соответствую-
щими официальными документами.
Например, для приобретении через
КМА 2-х комнатной квартиры общей пло-
щадью 77,3 м2, будущему жильцу необхо-
димо в течение 2-х месяцев внести в АКБ
«Agroindbanc» около $20 тысяч, или 50%
ее стоимости. Остальные $20 тысяч предо-
ставляются банком на 10 лет под 15% го-
довых. Согласно календарному графику,
будущий владелец квартиры только в те-
чение первых 2 лет должен обеспечить по-
гашение кредита, внося в банк ежемесячно
по 5000 лей (2100 лей – возврат кредита,
2900 – плата процентов за кредит). Следо-
вательно, чтобы стать клиентом КМА, еже-
месячный семейный бюджет покупателя
такой квартиры должен быть не менее 7-8
тыс. лей в месяц.
Еще более недоступным для большин-
ства населения является кредитно-финан-
11

совый механизм, предложенный КБ «Victor-
iabanc», который выделяет кредиты сроком
на 5 лет под 16-18% годовых. Чтобы стать
клиентом этого банка, покупателю анало-
гичной 2-х комнатной квартиры необходим
семейный доход в сумме не менее 12-13
тыс. лей в месяц.
Такими финансовыми возможностями
настоящее время обладают лишь около
10% граждан Молдовы. В тоже время дру-
гая, более значительная (60%) часть насе-
ления республики имеют более скромные
семейные доходы, и поэтому воспользо-
ваться кредитными банковскими услугами
для решения своих жилищных проблем они
просто не могут, в то время как их скром-
ные денежные сбережения, составляя в со-
вокупности миллиарды лей, остаются пока
бесполезными для развития национальной
экономики.
Анализ истории становления современ-
ных финансовых институтов в различных
странах (см. выше) позволяет сделать вывод
о том, что для более масштабного использо-
вания инвестиционных возможностей населе-
ния в строительство объектов недвижимости
различного (жилищного, производственного,
сельскохозяйственного, коммерческого и т.д.)
назначения необходимо узаконить порядок
создания и функционирования в республи-
ке различных форм сберегательно-заемных
объединений граждан. Только пройдя шко-
лу сберегательного и долгового поведения,
граждане республики приобретут не только
свои кредитные истории, но и навыки долго-
срочного планирования своих семейных бюд-
жетов, вливая в совокупности многомиллион-
ные инвестиции в экономическое развитие
страны, создавая тем самым экономические
предпосылки для постепенного массового и
эффективного внедрения в республике со-
временных ипотечных методов кредитования
недвижимости.
4. Правовые аспекты
В целях эффективного использования
разрозненного легального и нелегального
инвестиционного потенциала населения и
экономических агентов для удовлетворе-
ния потребностей в объектах недвижимости
различного назначения, авторами насто-
ящей статьи разработан пакет законода-
тельно-нормативных документов, устанав-
ливающих порядок создания и финансовый
механизм функционирования в республике
касс инвестиционных сбережений и займов.
В состав этого пакета входят следующие
документы:
1. Закон о кассах инвестиционных сбе-
режений и займов.
2. Положение о порядке создания и
финансовом механизме функционирова-
ния касс инвестиционных сбережений и за-
ймов.
3. Нормы финансовой предосторожно-
сти в деятельности касс инвестиционных
Moldova urbană, №4, 2005
LOCUINŢE
сбережений и займов.
4. Положение о Национальном агент-
стве по регулированию деятельности касс
инвестиционных сбережений и займов.
5. Положение о федерации касс инве-
стиционных сбережений и займов.
6. Положение о государственном стиму-
лировании инвестиционной деятельности
членов касс инвестиционных сбережений и
займов.
7. Положение о порядке создания и ис-
пользования общего резервного фонда касс
инвестиционных сбережений и займов.
Принятие и утверждение этих докумен-
тов Парламентом и Правительством ре-
спублики позволит обеспечить правовые,
методические и финансовые содействия
физическим и юридическим лицам при
строительстве новых, а также реконструк-
ции, расширении и приобретении на рынке
недвижимости, действующих объектов не-
движимости различного назначения.
В качестве инвестиционных ресурсов бу-
дут использоваться собственные инвестици-
онные сбережения граждан и экономических
агентов, а также заемные средства, предо-
ставляемые кассами своим членам из общей
инвестиционной массы сроком не менее чем
на 15 лет, под процентные ставки минимум в
2 раза ниже, чем на финансовом рынке ре-
спублики.
5. Социально-экономическая
эффективность
Создание национальной системы ин-
вестиционных сбережений и займов позво-
лит:
a) изучить реакцию населения на вне-
дрение новой кредитно-финансовой систе-
мы в республике и предпринять меры по
непрерывному вовлечению в состав касс
новых ее членов;
b) осуществить маркетинг будущего
рынка недвижимости республики на осно-
вании инвестиционных заявок постоянно
растущего числа членов касс;
c) разработать инвестиционные про-
граммы в разрезе городов и районов респу-
блики, с учетом генеральных схем их раз-
вития;
d) отладить корпоративные связи, меж-
ду всеми участниками инвестиционного
процесса;
e) разработать перспективные програм-
мы деятельности каждого участника инве-
стиционного процесса.
Длительность становления и разверты-
вания национальной системы инвестици-
онных сбережений и займов составит не
более 3 лет. В течение этого периода кас-
сы инвестиционных сбережений и займов
предполагается создать в гг. Кишинэу, Бэлць
и Кахул. Членами касс за этот период могут
стать не менее 10000 физических и юриди-
ческих лиц. Общий объем инвестиционной
массы, аккумулируемой членами касс, со-
ставит не менее 400 млн. долл. США, то
есть в среднем по 50000 долл. США на каж-
дого члена кассы.
Инвестиционные средства, накаплива-
емые кассами, станут важным вкладом вы-
полнения «Стратегии экономического роста
и снижения бедности в Республике Молдо-
ва в 2004-2006 годах», согласно которой на
проведение приоритетных экономических
мер в республике предусмотрено направить
в течение трех лет 9,2 млрд. лей, или около
730 млн. долл. США.
Особую роль сыграет национальная
система инвестиционных сбережений и за-
ймов при реализации Национальной про-
граммы „Satul Moldovenesc”, благодаря
использованию денежных сбережений граж-
дан Молдовы, в том числе, работающих за
границей, среди которых более 60% - вы-
ходцы из сельской местности.
Благодаря использованию сберега-
тельно-заемных механизмов, положенных в
основу деятельности касс инвестиционных
сбережений и займов, производственный
потенциал республики пополнится новыми
предприятиями различного назначения и
новыми рабочими местами, что в комплек-
се обеспечит дальнейшее развитие нацио-
нальной экономики в целом.
Развитие производительных сил респу-
блики будет способствовать повышению
уровня занятости как городского, так и сель-
ского населения, воздержанию от выезда за
границу в поисках работы молодых трудо-
способных граждан Молдовы.
Налоговые средства, поступающие в
государственный и местные бюджеты от ин-
вестиционной деятельности физических и
юридических лиц, позволят поднять жизнен-
ный уровень всего населения республики.
Легализация значительной инвестици-
онной массы населения и экономических
агентов через кассы инвестиционных сбе-
режений и займов позволит государству в
ближайшее время выйти «из долговой ямы»
и в конечном итоге отказаться от внешних
кредитов, а также будет способствовать
укреплению финансового состояния ком-
мерческих банков, страховых компаний,
пенсионных и медицинских фондов.
Успешное решение разнообразных
жизненных потребностей населения будет
способствовать снижению социальной на-
пряженности в обществе, ускорению ритмов
проведения экономических реформ в стра-
не, улучшению морального и физического
состояния людей, стимулированию рожда-
емости и дальнейшему развитию городов и
сел Республики Молдова.
По мере роста благосостояния населе-
ния и укрепления финансового состояния
касс инвестиционных сбережений и за-
ймов, последние смогут быть постепенно
преобразованы в ипотечные сберегатель-
но-заемные банки, на что понадобиться не
менее 20 лет.
12

“Продолжение финансирования
проекта спасло бы Кишинев
от затопления”
С главным инженером проекта про-
ектного института “Аквапроект” Пав-
лом Мындрилэ беседует корреспондент
“Moldova Urbana” Вадим Дрелинский
- Не секрет, что последнее летнее
наводнение в Кишиневе шокировало всех
жителей столицы...
- Хочу сразу Вас поправить - у нас произо-
шло затопление. Наводнение - это более ши-
рокое понятие. Оно происходит в основном
весной, когда начинается таяние снега.
- Но шок у кишиневцев от этого не
уменьшился: в некоторых секторах го-
рода по улицам неслись потоки грязной
воды, были значительно повреждены под-
валы и первые этажи многих зданий, фак-
тические разрушены дома одной из улиц.
Мы уже давно привыкли к тому, что
после сильных ливней происходит зато-
пление возле здания железнодорожного
вокзала и под мостом на Набережной. Но
то, что произошло этим летом, конечно,
для Кишинева событие экстраординар-
ное. Хотелось бы узнать мнение специ-
алиста - это случайность или возможны
повторения?
- Затопления - это постоянная и серьез-
ная проблема в Молдове. Надо сказать, что
особого внимания со стороны властей этой
проблеме не уделялось. Хотя все понимали,
что это может произойти. В этой связи обычно
вспоминают очень большое затопление Ки-
шинева в 1948 г. Также в ужасном положении
находятся и некоторые села республики. На-
пример, село Миток под Оргеевом затаплива-
ло несколько раз.
- С чем связана существование по-
добной проблемы в республике?
- У нас затопление происходит, в основ-
ном, в летнее время. Осадки выпадают ло-
кально, иногда с очень большой интенсивнос-
тью. Это и вызывает затопление территории.
Иногда из-за паводка, иногда за счет склоно-
вого стока. Опасная паводковая ситуация на
значительной части территории республики,
сохраняется в течение всего лета.
- Чем это обусловлено?
- Интенсивностью ливневых осадков, гори-
зонтальной и вертикальной расчлененностью
рельефа, геологией и морфологией речных
долин. Рельеф оказывает существенное вли-
яние на паводковую ситуацию в республике.
Кроме того, традиционно населенные пункты
размещаются вдоль водотоков. Их застройка
Moldova urbană, №4, 2005
CAPITALA
идет в поймах рек без учета вероятности за-
топления паводками. К сожалению, застройка
пойменных территорий продолжается и сей-
час. Примэрии и архитектурные службы рай-
онов должны обратить особое внимание на
недопущение строительства без проведения
соответствующих защитных мероприятий. В
настоящее время из-за сокращения финан-
сирования работ по их содержанию, резко
ухудшается состояние крупных защитных
объектов - оградительных валов, русел рек,
водохранилищ. В будущем это может приве-
сти к крупномасштабным затоплениям.
В последнее время построено множество
прудов, примерно 2500-3000. В большинстве
случаев мелкие пруды построены без проектно-
сметной документации. К тому же срок службы
многих прудов уже истек. Положение ухудшает-
ся тем, что многие из них бесхозны и техниче-
ские паспорта у них отсутствуют. Кто несет за них
ответственность - непонятно. Паводки показали
(и нынешнее в Кишиневе, и ранее в бассейнах
рек Реут и Черная в 1994 г. и водотоков Кэлмэцуй
и Лэпушна в 1995 г.), что тяжелые последствия
обусловлены, как правило, ненадлежащей экс-
плуатацией сооружений существующих прудов.
Однако, несмотря на тяжелые последствия,
ведется их бессистемное и бесконтрольное вос-
становление, причем без согласования с госу-
дарственными службами управления водными
ресурсами и головным отраслевным специали-
зированным институтом “Аквапроект”.
На автодорожной сети в пределах насе-
ленных пунктов проектирование и строитель-
ство водопропускных сооружений, нередко
ведется без учета их возможного влияния на
затопление.
Можно также отметить и отсутствие в про-
шлые годы контактов между основными про-
ектными институтами республики с целью
разработки комплексных генеральных планов
застройки населенных пунктов, в том числе и с
учетом мероприятий по защите от затопления.
Все эти причины и приводят к тому, что во
многих населенных пунктах затопление носит
масштабный характер, а их защита услож-
нена, например, в Хынчешть, Басарабяска,
Абаклия, Шолдэнешть и др.
Кроме затопления, территории подвер-
гаются еще и подтоплениям за счет подъема
уровня грунтовых вод. Например, в кишинев-
ском секторе Ботаника в процессе застрой-
ки произошел наиболее значительный рост
уровня подъема грунтовых вод.
- А в чем причина?
- Антропогенные факторы - интенсивная
застройка, асфальтирование значительных
площадей, исчезновение сплошного рас-
тительного покрова. Земля лишилась есте-
ственных условий испарения влаги. Кроме
того, происходят утечки из канализации и
водопровода. Все это способствует подъему
уровня грунтовых вод.
- Каковы способы защиты от зато-
пления в условиях нашей страны?
- Немного истории. По заданию правитель-
ства, начиная с 1995 года наш институт присту-
пил к разработке Схемы защиты населенных
пунктов Республики Молдова от затопления.
Для начала нами были обследованы все на-
селенные пункты республики с целью выявле-
ния причин и оценки опасности затопления. В
ходе дальнейшей разработки, для всех городов
и сельских населенных пунктов, были опреде-
лены и предложены конкретные комплексные
защитные мероприятия в разрезе бассейнов
рек и водотоков. Схема прошла техническую и
экологическую экспертизы, была одобрена пра-
вительством республики. Вышло соответствую-
щее правительственное постановление. Было
определено, что в опасных зонах при затоплении
находятся 659 населенных пунктов республики,
это более 32 тыс. жилых домов и строений в ко-
торых проживают более 103 тысяч человек и на-
мечены основные защитные мероприятия.
- Какие мероприятия?
- Строительство новых противопаводковых
прудов и водоемов, реконструкция существую-
щих прудов, очистка русел водотоков, устрой-
ство отводящей сети, реконструкция существу-
ющих оградительных валов и строительство
новых валов. Предлагалось также устройство
новых и реконструкция старых мостов и труб-
чатых переездов, вынос и локализация воз-
13
 CAPITALA

которому была благоустроена и об-

воднена река Дымбовица в Бухаресте.
Поскольку дебит ее водотока пример-
но равен дебиту нашей реки Бык.
Обводнение решается по принципу
строительства в русле реки ряда со-
оружений, которые перегораживают сток
воды выше их местоположения. Излишек
воды перетекает вниз и создает впечат-
ление полноводности реки. Кроме того, в
обоих случаях выше по течению рек нахо-
дится водоем, регулируюший сток. У нас
это Гидигичское водохранилище, но оно
в полной мере не может защитить Киши-
нев от затопления. Сбросной расход рас-
четной обеспеченности составляет около
190 кубометров воды в секунду. В том со-
стоянии, в котором оно находится сейчас,
русло реки Бык может пропускать макси-
мум 20-30 кубометров в секунду. Есте-
ственно, русло необходимо расширить и
углубить с учетом прохождения паводка,
который к центру города увеличивается
до 260 кубометров в секунду.
Комплексно подходя к этому вопро-
су мы решаем две проблемы: возмож-
можных источников загрязнения и защита от ния) по Кишиневу. ТЭО включало Кишинев и ность защитить территорию от затопления и
затопления источников водоснабжения. 24 населенных пункта, которые входят в со- благоустройства русла реки Бык в пределах
- Какая ожидалась экономическая став муниципия. Перед нами была поставле- от Полтавского шоссе до Грэдина Ботаникэ.
эффективность от проведения всех за- на комплексная задача - не только защитить Строительство намечается осуществить
щитных мероприятий, предлагавшихся территорию города от затопления, но и благо- поэтапно. В первую очередь строительства
Схемой? устроить и обводнить русло реки Бык. В 70-е входит русло реки Бык от ул.Измаильской
- Общая стоимость защитных меропри- годы прошлого столетия для этого предлагал- и вверх по течению до Полтавского шоссе,
ятий составляла на 1998 г.
- $218,4 млн. В результате ре-
ализации этих мероприятий
можно будет предотвращать
ежегодный среднемноголетний
ущерб от паводков в размере
$43,8 млн., что составляет око-
ло 20 процентов от общей сто-
имости защитных мероприятий.
Таким образом, коэффициент
экономической эффективности,
предусмотренных защитных
мероприятий в целом по респу-
блике составляет 0,19, срок их
окупаемости - 5,4 года, что ниже
нормативных 8-12 лет. При этом,
определена очередность реали-
зации защитных мероприятий и
их стоимость по населенным
пунктам с выделением переч-
ня первоочередных начиная с
2001 года. Но, к сожалению, все
осталось на бумаге.

- В чем причина, как всег-

да отсутствие денег, недо-
понимание госорганов?
- Возможно - и то и другое.
Мы представили эту схему во
всех органах местного самоуправления в том ся вариант переброски воды из Днестра. В а также часть впадающих притоков на этом
числе и в Кишиневе. Она заинтересовала тог- наше время - это не реально. участке - ручей Дурлешть, Гусева балка в
дашнее руководство муниципия и институт Мы изучили опыт обводнения, таких районе Вистерничен, Цыганка в районе ба-
получил заказ на более детальную проработ- водотоков, в других городах - в Минске и зара Каля Басарабией, ручей Долина Роз и
ку ТЭО (технико-экономического обоснова- Бухаресте. И остановились на принципе по Малая Малина.

Moldova urbană, №4, 2005 14


Работа была закончена и в мае 2003 г.
утверждена решением столичной примэрии.
Далее институту была заказана “Рабочая до-
кументация” по пусковому комплексу первой
очереди строительства. Есть у нас контракт
с заказчиком. Им является Управление
капитального строительства примэрии. В
2003-2004 гг. мы работали над разработкой
рабочих чертежей. К сожалению, в 2005 г.
финансирование было прекращено.
- Чем мотивировали прекращение
финансирования?
- Говорят - нет денег. В марте институт
направил аналитическую записку в адрес
примэрии и Муниципального совета с дово-
дами о необходимости продолжения подоб-
ных работ. Сейчас, после затопления, еще
раз обратились в местные органы власти с
тем, чтобы было обращено внимание на не-
обходимость решения данной проблемы.
В настоящий момент есть указания Ко-
миссии по ликвидации последствий зато-
пления по ручью Галбачика. Я уже говорил,
что осадки у нас выпадают локально и с
большой интенсивностью. На этот раз 18-19
августа в районе сел Гулбоака и Гратиешты
выпали осадки. Их интенсивность близка к
повторяемости один раз в 100 лет. Такой ли-
вень способен сформировать расход до 90,0
кубометров секунду и объем до 3,0 млн кубо-
метров воды. Ранее для защиты микрорайо-
на Чеукарь от затопления запроектировали
противопаводковый пруд, который должен
был весь этот объем аккумулировать
- Другими словами, продолжись фи-
нансирование, то сейчас был бы уже
противопаводковый пруд и никаких лет-
них затоплений?
- Рабочий проект противопаводкового
пруда был подготовлен в 1999 г. и уже в 2000
г. приступили к реконструкции существую-
щей плотины в районе Чеукарь. За неиме-
нием средств все работы законсервировали.
Но если бы ранее были выполнены те меро-
приятия, которые мы предлагали, то ул. Ип-
подромную не затопило. Еще повезло, что по
чистой случайности не было человеческих
жертв. А могли быть.
В этой связи хочу отметить что в 1994-
1995 гг. нашим институтом по крупным рекам
республики были разработаны системы опо-
вещения об опасности разрушения плотины
Дубоссарского водохранилища на Днестре,
плотины гидроузла Костешть - Стынка на
Пруте и плотины Гидигичского водохранили-
ща на реке Бык И все они должны были быть
в состоянии постоянной готовности.
- И эти системы работают?
- Нет, они не реализованы. Заказчиком
тогда был Департамент Гражданской защиты.
- Если не будет принято решение о
продолжении работ, реально ли повто-
Moldova urbană, №4, 2005
CAPITALA
рение подобных чрезвычайных ситуа-
ций?
- Опасность подстерегает нас и в буду-
щем. Это абсолютно реально и на любом
другом водотоке - реки Реут, Икель, Ишновец
или Бык.
- А Гидигичская плотина?
- Опасность разрушения Гидигичской
плотины минимальна. Там все построено на
совесть. Плотина выдержит паводок повто-
ряемостью один раз в 500 лет. Вода через во-
досбросные сооружения будет переливаться
в русло реки Бык.
- То есть сейчас главная задача - рас-
чистить русло реки Бык?
- Да, необходимо расчистить русло реки
Бык и выполнить те мероприятия, которые
были запланированы, чтобы избежать повто-
рения ситуаций, подобных летней. Кроме того,
не следует забывать, что Кишинев - столичный
город. Необходим комплексный подход к благо-
устройству реки. Нужно также учитывать нюан-
сы архитектурного облика столицы.
- Я коренной кишиневец, родился
рядом с рекой Бык, но за сорок четыре
года жизни ни разу в ней не искупался -
очень грязно.
- К сожалению, состояние реки Бык на-
прямую зависит от соблюдения санитарных,
экологических норм, да и просто от культур-
ного уровня развития населения. Вода сама
по себе грязной не бывает, ее грязной дела-
ют люди.
- Утверждается, что в реку Бык ча-
сто сбрасываются и промышленные
отходы?
- Сбрасывается все, что хотите. Эта за-
дачу должны решать контролирующие ор-
ганы, санитарная инспекция, экологические
организации, чтобы исключить такие выбро-
сы. Кстати в плане мероприятий, которые
нами были предложены, эти вопросы были
проработаны и находят свое решение.
Нами предлагается оригинальная схе-
ма, которая одновременно и предохраняет
реку Бык и решает вопросы ее благоустрой-
ства. Причем, объем затрат вполне прием-
лем для нашей сегодняшней экономической
ситуации. И если начинать, то создавать не
голое русло, а жизнеспособную реку для со-
временного европейского города.
- Если русло и близлежащие терри-
тории будут окультурены, то можно на
реке Бык создать зону отдыха?
- Да, абсолютно реально. Есть все пред-
посылки создать здесь для кишиневцев зону
благоустроенного народного отдыха. Зачем
ездить куда-то далеко, когда можно отдыхать
рядом со своим домом?
- Спасибо за интервью.
10 ПРИНЦИПОВ
СОЗДАНИЯ
УДОБНОГО ГОРОДА
Американский Институт Архитекторов\
American Institute of Architects сформули-
ровал 10 принципов, которым должны сле-
довать архитекторы, желающие возвести
города и поселки, в которых будет приятно
и удобно жить.
Принцип 1. Интересы человека - превы-
ше всего. Жители населенного пункта долж-
ны иметь возможность гулять, пешком посе-
щать магазины, культурные центры и пр. Это
позволяет улучшить ситуацию с дорожным
движением и экологической обстановкой.
Принцип 2. Предоставлять выбор.
Люди должны иметь возможность выбора
при поисках жилья, хождения по магазинам,
способам отдыха и пр. Наличие выбора по-
зволяет привлечь в населенный пункт самых
разных жителей - разного возраста, благо-
состояния, профессии и пр. У детей обяза-
тельно должны быть возможность играть в
безопасных условиях на улице.
Принцип 3. Поощрять разнообразие в
использовании земли и архитектурных сти-
лей. Город не должен представлять из себя
монотонный и скучный пейзаж.
Принцип 4. Сохранять центр города.
Исторический центр города следует ре-
ставрировать и всемерно поощрять его раз-
витие. Старые дома придают населенному
пункту индивидуальность и очарование.
Исторический центр - “нерв” города, кото-
рый обеспечивает его устойчивое развитие.
Принцип 5. Варьировать транспортные
возможности. Люди должны иметь возмож-
ность выбора между хождением пешком, ез-
дой на велосипедах, общественным транс-
портом и пр.
Принцип 6. Создавать общественные
пространства. Люди должны иметь возмож-
ность видеть друг друга, знакомиться и об-
щаться. Для этого необходимы обществен-
ные здания и площади, в которых могут
проходить собрания, выставки, концерты,
парады и пр. Только принимая участия в по-
добных мероприятиях, люди ощущают себя
частью единого целого - их города.
Принцип 7. Создавать добрых соседей.
Каждый квартал должен иметь свою и не-
повторимую идентичность. В этом случае,
жители квартала гордятся своим местом
обитания и стремятся облагородить и бла-
гоустроить его.
Принцип 8. Сохранять окружающую
среду.
Принцип 9. Беречь традиционные
ландшафты. Сохранение в черте города
участков леса, поля и пр. с традиционными
для них растениями, насекомыми и живот-
ными крайне важно для города и горожан.
Принцип 10. Придумывать дизайн.
Удачный дизайн города - основа его про-
цветания.
(Washington ProFile)
15
 Gospodăria locativ comunală
Необходима реформа ЖКХ
Ион Чоботару,
консультант Дирекции
коммунального развития
Агентства регионального
развития Молдовы
В мире известны три основных типа ката-
строф: стихийные, военные и индустриаль-
ные, однако, по мнению специалистов, этим
перечнем возможные катаклизмы не исчерпы-
ваются.
В часности, из-за крайней запущенности жи-
лищного фонда, износа основных узлов конструк-
тивных элементов и инженерного хозяйства горо-
дов, неоднократного промерзания ограждающих
конструкций, возможна социальная катастрофа,
последствия которой, по мнению зарубежных спе-
циалистов, могут оказаться более губительными
чем действия стихий и аварий.
Так, согласно Виталия Черепенко, вице-при-
мара муниципия Кишинэу, только в столице у 900
крупнопанельных жилых домов истекает срок экс-
плуатации (добавлю от себя-без проведения капи-
тального ремонта в нормативные сроки).
«Все стыки в этих конструкциях давно проржа-
вели и реконструировать такие дома не представ-
ляется возможным. У городских властей остается,
фактически, один выход – снос ветхих 3-х, 4-х и 5-
ти этажных «хрущевок» и строительство на их ме-
сте новых 9-10 этажных домов» („Moldova urbană”,
№ 2, стр.20).
Идея столь же хорошая, сколь и невыполни-
мая в ближайшем будущем. Во всяком случае до
2015 года - срок к которому страна наметила значи-
тельно повысить уровень жизни населения.
С учетом сегодняшнего реального положения
дел в экономике страны на первый план выдвига-
ется проблема реформирования жилищно-комму-
нального хозяйства, что в конечном итоге должно
отразиться и на техническом состоянии многоэтаж-
ных жилых домов.
Среди первоочередных мер, составных частей
реформы видятся:
- продолжение концентрации основных фон-
дов ЖКХ в ведение органов местной публичной ад-
министрации за счет завершения передачи им всех
ведомственных жилых домов и общежитий;
- совершенствование системы управления в
ЖКХ за счет сдвига с нуля по республике процесса
создания кондоминиумов, сдачи в концессию ком-
мунальных услуг и др.;
- установление единого и обязательного по-
рядка финансирования капитального ремонта
жилых домов и внутридомовых инженерных сетей
за счет определеного процента от их балансовой
стоимости, создания ремонтного фонда за счет на-
копления средств собственников квартир в ЖКХ,
МПО ЖФ, АВПК, АСК;
- обеспечение текущего содержания домов и
инженерных сетей на основе планово-расчетных,
экономически обоснованных тарифов;
- внедрение системы заключения прямых,
индивидуальных договоров между поставщиками
услуг и потребителями (или их уполномоченными
физическими или юридическими лицами), между
управляющими жилым фондом и эксплуатацион-
ными компаниями.
Moldova urbană, №4, 2005
В настоящее время, исходя из сложившейся
ситуации, оптимальным решением видится выбор
администратора в каждом многоэтажном жилом
доме. Эта идея озвучена в примэрии Кишинева и
заслуживает внимания с целью ее изучения и вне-
дрения.
Одновременно с определением основных
направлений рефор-
мирования ЖКХ сле-
дует начать переход,
постепенно, к оплате
жилья и коммуналь-
ных услуг в зависимо-
сти от степени и уров-
ня его комфортности.
Собранные платежи
должны обеспечи-
вать возмещение из-
держек производства
этих услуг, так как се-
годня большая часть
средств расходуется на выполнение управленче-
ских функции управляющими жилым фондом.
В условиях увеличения цен на все виды матери-
алов и оборудования, роста тарифов на энергетиче-
ские ресурсы, доля населения в оплате эксплуата-
ционных издержек оказалась решающей в покрытии
общих затрат жилищно-коммунальных организаций.
Фактор роста цен и роста стоимости жилищно-ком-
мунальных услуг, а также безработица, низкая пла-
тежеспособность подавляющей массы населения
обусловили массовые неплатежи и огромную по
масштабам задолженность за эти услуги.
Вызывает сомнение тот факт, что население
просто так, в один прекрасный день, рассчитается
полностью за накопленные годами долги.
На мой взгляд целесообразно заявить об этом
и разработать механизм сбора и использования
накопленных долгов на нужды каждого конкретно-
го дома. Иначе, по истечении времени, все долги
окажутся безнадежными для их взыскания, так как
многие просто ждут истечения срока исковой дав-
ности.
Известно, что основные фонды жилищного
хозяйства страны ранее составляли колоссальную
цифру – одну треть всех основных фондов народ-
ного хозяйства. С учетом выбытия части промпред-
приятий из сферы производства эта цифра автома-
тически выросла.
В связи с этим на первый план выдвигается
проблема: как сберечь это огромное всенародное
богатство - жилищный фонд.
До недавнего времени ( с 1994 года и ранее)
главным направлением в совершенствовании экс-
плуатации и сохранности жилищного фонда явля-
лось своевременное проведение планово-пред-
приятельного, капитального и текущего ремонтов,
эффективное использование средств, выделяе-
мых на эти цели, в том числе из государственного
бюджета.
Для обслуживания многоэтажных и высотных
домов и их инженерного оборудования внедрялись
средства автоматизации и диспетчеризации управ-
ления лифтами, освещения мест общего пользова-
ния, контроля за люками для выхода на кровлю, за
состоянием подвалов, технических этажей и др.
Так, в Кишеневе только на территориях двух
тогдашних ЖЭУ (7 и 20) объединенные диспечер-
ские системы осуществляли контроль за работой
инженерного оборудования 64 многоэтажных жи-
лых домов общей площадью 238,6 тыс.м2, была
осуществлена диспетчеризация 381 лифта (40% от
их общего количества).
Только эти мероприятия позволили высвобо-
дить 56 человек обслуживающего персонала и по-
лучить экономический эффект в сумме 345,0 тыс
рублей (по ценам того периода).
В реализации указанных выше проектов при-
нимал и я непосредственное участие, являясь на-
чальником жилищного управления Фрунзенского
района столицы.
Для создания удобств жителям, основной упор
делали на выполнении предупредительных про-
филактических мероприятий на внутридомовых
инженерных сетях. Для этого отдельные слесаря-
сантехники брали на обслуживание по 600 квартир
вместо 250 по норме. Это приводило к значитель-
ному сокращению утечек холодной и горячей воды,
а в случае их выявления стоимость воды по праву
относилась на расходы эксплуатирующей жилой
фонд организации. (Сегодня, когда нет четкости
в этих вопросах только АО «Апэ-Канал Кишинэу»
имеет убытки от нераспределенных объемов воды
в жилищном фонде в сумме более 90,0 млн леев).
Как видно из текста, проблем много и их надо
решать комплексно. Настала пора разработать и
внедрить новую реформу в ЖКХ, тем более что ее
основы заложены в имеющихся законодательных
и нормативных актах, а также в тех, которые нахо-
дятся в стадии их рассмотрения и утверждения.
Речь идет о проектах нового Жилищного Ко-
декса, закона о тепловой энергии, а также закона
об изменении и дополнении закона о кондомини-
муме.
Значительным подспорьем для внедрения
последующих реформ послужат и находящиеся
в стадии завершения проекты практических по-
собий – Положения о техническом обследовании,
инвентаризации и паспортизации жилых домов и
Положения о техническим обслуживании, ремонте
и реконструкции жилых зданий, коммунальных и
социальных объектов.
В ближайщее время будут предложены для
рассмотрения и внесения предложений о включе-
нии в тематический план разработки нормативных
актов в строительстве:
- Инструкции о составе, порядке разработки
согласования и утверждения проектно-сметной до-
кументации на капремонт жилых домов;
- Методических указаний по отбору жилых до-
мов и разработке перспективного плана капремон-
та жилого фонда;
- Инструкции о порядке планирования и фи-
нансирования затрат и норм отчислений на капи-
тальный ремонт жилищного фонда.
Составной частью ЖКХ является отрасль, ока-
зывающая услуги населению по водоснабжению и
канализации. Финансовое положение большинства
предприятий вызывает обоснованую тревогу, одна-
ко это тема уже для другого материала.
Радует тот факт, что пока собирался и обоб-
щался этот материал, Примэрия Кишинэу, при
поддержке Правительства республики, уже при-
ступила к реализации грандиозных по масштабам
инвестиций, проектов ремонта жилых домов, на-
ружных инженерных сетей для благоустройства
межквартальных территорий чтобы довести их
уровня образцовых.
16
 PUG Chişinău
Кишинев может развиваться
и в своих нынешних границах
С генеральным директором
архитектурно-проектной
фирмы “Linia Nova” Валерием
Кирилловым беседует
корреспондент “Moldova
Urbana” Вадим Дрелинский
- Вы принимали активное участие в
разработке Концепции нового генплана
Кишинева. На Ваш взгляд, какие городские
проблемы должны быть в нем отмечены
как приоритетные?
- По большому счету самая большая про-
блема - не совсем четкое понимание того, что
в течении ближайших 15-20 лет мы можем
развиваться в нынешних границах города.
- Но сейчас часто говорят о стро-
ительстве так называемых “городов-
спутников”, утверждая обратное...
- Вопрос развития за границами города
Кишинева поднимается чуть ли не ежедневно.
Да, сегодня встает вопрос о строительстве го-
родов-спутников, но мне кажется, что это во-
прос более политический, чем экономический.
И решают его чисто административным путем
без учета мнений специалистов-градострои-
телей. А зря.
По той простой причине, что для развития
города в ближайшие 15-20 лет нам не нужны
новые территории. При общей площади го-
рода Кишинева в 115 тысяч гектаров иметь
резерв территории всего лишь в 3 тысячи
гектаров - это очень мало. Мы эти 3 тысячи
гектаров можем “съесть” за 5-10 лет и потом
нашим детям придется строить будущий го-
род на оползневых территориях, на склонах
и тратить огромные деньги на борьбу с этими
геологическими явлениями.
С другой стороны, выход за границы - это
увод инвестиций от решения проблем внутри
города. Не лучше ли будет потратить эти же
средства на реконструкцию существующего
городского жилого фонда и инженерных сетей,
на строительство внутригородских дорог? Это
гораздо эффективнее, чем, например, прокла-
дывать новую инженерную инфраструктуру и
подсоединять ее к старым ветхим сетям. Все
здесь взаимоувязано. Город начинает распол-
заться забывая о тех проблемах, которые есть
в границах города.
- Сейчас идет интенсивная скупка
земель, прилегающих к Кишиневу. Вам не
кажется этот процесс хаотичным?
- Генплан этот тот инструмент, который
должен регулировать застройку и функци-
ональное использование территорий неза-
висимо от того, находится эта территория в
границах города или это прилегающие земли
сельскохозяйственного назначения. Действи-
тельно, сегодня идет интенсивная скупка тер-
Moldova urbană, №4, 2005
риторий и очень жаль, что не все понимают
значение генплана в области функционально-
го закрепления территорий. Именно генплан
помогает избежать хаотичного использования
территорий.
Сегодня люди скупают территории рассчи-
тывая, что завтра они ее застроят и с выгодой
реализуют. Генплан способен этот хаос оста-
новить. Цель генплана “застолбить” террито-
рии в тех функциях, которые выгодны именно
городу. Генплан является тем инструментом
диктата - не побоюсь этого слова, потому что
без этого тоже не обойдешься - который мо-
жет все привести в порядок.
Другое дело, что в процессе разработки
генплана все моменты функционального ис-
пользования территорий должны оговари-
ваться всеми участниками процесса - местной
администрацией, инвесторами и населением.
И если все три участниками этого процесса
придут к согласию, то это даст возможность
создать такой генплан, который будет полезен
для всех.
- Какие насущные проблемы города
Вы бы выделили?
- По большому счету всех проблем не
перечислить. Например, транспортная. У нас
есть транспортная схема, определенная ген-
планом 1984 г. В нем было зафиксированы
строительство различных объектов улично-
дорожной сети, но ни один из объектов по-
строен не был. Прежде всего необходимо
увести транзитный транспорт из центра го-
рода, создав кольцевую объездную дорогу, а
в центре упорядочить движение. Например,
многие специалисты предлагают пробить про-
спект Кантемира, но тогда от центра города
ничего не останется и мы получим еще одну
безликую ул.Измаильскую. Есть предложе-
ние транспортную схему решить по-другому.
Проспект Кантемира нужно оставить только
для общественного транспорта, а весь част-
ный транспорт пустить по кольцевой, которая
пройдет по ул.Албишоара. Еще пример: с
ул.Букурешть и ул.Пирогова общественный
транспорт перебрасывается на ул.Щусева,
а сами ул.Пирогова и ул.Щусева становятся
односторонними. Таким образом, пассажиро-
поток по ним увеличивается как минимум на
33 процента.
Кроме того, ул. Пирогова нужно выводить
на виадук к Ботанике. Метров 150 мы будем
“пробираться” по ветхой застройке, но такой
“Шанхай” как в этом районе не может вечно
существовать в столице европейского госу-
дарства. Попробуйте подняться на крышу
девятиэтажки в центре города и посмотрите
вокруг на трущобы этой зоны. Ведь на центр
страшно смотреть сверху. Это в своем роде
уникальная европейская столица - есть цен-
тральная улица и больше ничего, вокруг сель-
ские постройки.
Также необходимо построить еще два-три
виадука. Можно просчитать, что нужно сде-
лать в первую очередь, во вторую очередь. К
сожалению, у нас сегодня хотят иметь все, не
вкладывая ни копейки. О транспортной теме
только говорят. Для решения проблем нужно
выделять средства.
- Говоря о транспортной проблеме
неизбежно приходишь к проблеме разме-
щения мест приложения труда. Сейчас в
этот вопросе все сильно изменилось по
сравнению с прошлым веком.
- Как у нас раньше шло планирование?
Были спальные районы и были промзоны, где
концентрировалась производственные пред-
приятия. И каждое утро в Кишиневе весь по-
ток мчится на работу в одном направлении в
переполненном транспорте, а вечером то же
самое происходит в обратном направлении.
Одна из задач будущего генплана как раз и
состоит в том, чтобы приблизить места прило-
жения труда к месту жительства человека.
Мы также сможем решить эту проблему за
счет реконструкции. В идеале человек должен
жить в пешеходной доступности к месту своей
работы. Я не думаю, что это легко решаемая
проблема, но ей нужно заниматься. Например,
решать проблемы пешеходной доступности
детских садов, школ. Эти проблемы решались
в предыдущих генпланах, поэтому нам здесь
немного легче. Другое дело, что сейчас мно-
гие детсадики перепрофилированы в офисы,
частные учебные заведения, таким образом
поменяли свой статус.
Поэтому нужен очень четкий анализ и
по местам приложения труда и по объектам
соцкультбыта, что поможет нам показать то
состояние в котором мы сейчас находимся.
И уже предложения генплана должны начать
решать проблемы, стоящие перед админи-
страцией города.
17

PUG Chişinău
- Давайте поговорим на тему жилья.
- На прошлой неделе в Кишинев приезжа-
ли представители ЮНЕСКО. Мы тесно с ними
общались, показали им Кишинев. Особенно их
интересовали две проблемы - охрана памят-
ников застройки прошлых веков, и проблемы
массовой застройки 60-х гг. прошлого века. Их
эта проблема очень заинтересовала, тем бо-
лее, что они были представителями комиссии
ЮНЕСКО во время землетрясения в армянском
городе Спитаке. Поэтому с проблемой некаче-
ственного жилья знакомы очень хорошо.
Специалисты ЮНЕСКО посмотрели котель-
цовую и панельную застройку Ботаники, Рыш-
кановки, Старой Почты. Они сходятся к той же
мысли - все что представляет опасность для
жизни человека, должно быть ликвидировано
или перестроено на нормальное жилье. Мы го-
ворили и раньше, что в Кишиневе 455 домов,
срок эксплуатации которых уже истек. Было
бы хорошо решить эту проблему в первую
очередь. 455 домов - это огромное количество
людей, которые сегодня живут - будем говорить
откровенно - в опасной зоне. На мой взгляд,
строительство мансард - это тот механизм,
который может коренным образом изменить
облик города. У нас 1103 котельцовых дома,
которые могут быть после соответствующей ин-
женерной экспертизы надстроены мансардами
и за счет продажи дополнительной жилой пло-
щади отремонтированы и реконструированы.
Есть механизмы, которые позволяют провести
весь цикл работ без средств муниципалитета
- за счет частных инвестиций.
- А кто выигрывает больше всех от
реализации программы мансардного стро-
ительства - инвесторы?
- Я не знаю сторону, которую можно было
бы назвать проигравшей. Выигрывают все
участники этого процесса: во-первых, вы-
игрывают жильцы, которые получают свои
дома в отремонтированном виде; во-вторых,
выигрывают местные власти, ничего не затра-
тив, они снимают с себя груз ответственно-
сти за состояние отремонтированного жилья;
в-третьих, частный инвестор, получающий
свою выгоду от реализации дополнитель-
ной жилой площади. Другого пути нет. Люди
должны понять, что пришло время им самим
позаботиться о состоянии своих домов.
Проблему “хрущевок” можно решить. Не
всех, конечно, но те, что построены после 70-х
годов можно реконструировать.
- Какую главную мысль, на Ваш взгляд,
должен содержать новый генплан?
- Главное состоит в том, чтобы мы нашли
механизм, который позволил бы работать еди-
ной командой городской администрации, насе-
лению и инвесторам.
- То есть, генплан должен быть, в пер-
вую очередь, объединяющим городским ме-
ханизмом?
- Да, гармоничным механизмом, который
бы отвечал интересам всех участников строи-
тельства нашего города.
- Спасибо за интервью.
Moldova urbană, №4, 2005
Proiectul LGI/OSI Budapesta
şi Fundaţia Soros Moldova
„Descentralizarea
Fiscală: provocări pentru
Republica Moldova”
Proiectul „Descentralizarea Fiscală: provocări pentru Republica Moldova” este o iniţiativă comună a Business
Consulting Institute, Centrului de Antreprenoriat Social şi Investigaţii Counterpart şi Fundaţiei CASE Moldova.
Această iniţiativă a fost precedată de mai multe discuţii publice, publicaţii în presă, discuţii în mediile academice,
care au argumentat necesitatea abordării problemei descentralizării fiscale şi autonomiei financiare într-un cadru
mai larg. Care sunt impedimentele în calea descentralizării fiscale şi autonomiei financiare pentru Republica
Moldova? Care poate fi gradul de descentralizare fiscală şi autonomie financiară? În complex cu care alte politici
publice trebuie abordată problema descentralizării fiscale în Moldova? Există sau nu o voinţă politică sau un
parteneriat în acest sens în societatea moldovenească la moment? Sunt câteva din întrebările de la care au
pornit iniţiatorii proiectului şi la care îşi propun să găsească răspunsurile împreună cu toate părţile interesate într-o
manieră transparentă. Demararea proiectului a fost posibilă graţie suportului oferit cu amabilitate de către Open
Society Institute Budapesta şi Fundaţia Soros Moldova.
Care este scopul şi obiectivele proiectului?
Proiectul îşi propune drept scop crearea cadrului conceptual şi instituţional pentru asigurarea promovării
şi implementării acţiunilor de descentralizare fiscală şi autonomie financiară în Moldova, iar pentru realizarea
acestuia au fost stabilite următoarele obiective:
• Analiza evoluţiei / involuţiei sistemului fiscal, a relaţiilor inter-bugetare şi a impactului lor asupra
descentralizării fiscale şi a autonomiei financiare
• Crearea cadrului de lucru pentru constituirea unui sistem de administrare publică locală transparent, resp-
onsabil şi eficient bazat de autonomie financiară şi descentralizare fiscală
• Elaborarea recomandărilor de politici pentru realizarea autonomiei financiare şi descentralizării fiscale
• Crearea Coaliţiei principalilor actori interesaţi pentru sprijinirea descentralizării fiscale şi stabilirea unei
administraţii publice locale eficiente în Moldova.
Cum vor fi realizate cele preconizate?
• Mai întâi de toate a fost format cadrul instituţional de implementare a proiectului, la baza acestuia se află
Consiliului Consultativ al proiectului. Sarcina principală a consiliului nominalizat este asigurarea comunicării şi
cooperării într-o manieră permanentă între părţile interesate. Din cadrul consiliului fac parte reprezentanţi ai
legislativului, ministerelor de resort, autorităţilor publice locale, ONG-urilor, mediilor academice etc.
• Desfăşurarea la nivel naţional a 6 mese rotunde de dezbateri pe probleme majore ale descentralizării fisca-
le şi altor 2 mese rotunde la nivel local pe problemele descentralizării fiscale în regiuni, toate fiind premărgătoare
Forumului Naţional.
• Desfăşurarea concursului public pentru elaborarea studiilor privind descentralizarea fiscală astfel încât la
Forumul Naţional vor fi prezentare 10 studii, care vor aborda diferite aspecte ale descentralizării fiscale şi auton-
omiei financiare. La moment este în plină desfăşurare procesul de elaborare a studiilor.
• Evenimentul principal va fi Forumul Naţional privind Descentralizarea Fiscală preconizat pentru luna oct-
ombrie, care va avea menirea de a pune în discuţie preocupările părţilor interesate în domeniul descentralizării
fiscale şi autonomiei financiare, elaborarea şi înaintarea recomandărilor de politici către Autorităţile Publice Ce-
ntrale (Parlament, Guvern, Preşedinţie).
• Aşa cum Forumul nu este un scop în sine, ci un mediu pentru dialog şi conlucrare, nu mai puţin importantă
este elaborarea unor instrumente pentru promovarea şi transpunerea în practică a recomandărilor pe politici în
domeniul descentralizării fiscale şi autonomiei financiare. În acest sens în partea finală a forumului se va propune
crearea unei coaliţii pentru descentralizarea fiscală în Moldova şi semnarea unei declaraţii în acest sens. Coaliţia
pentru Descentralizare Fiscală fiind un instrument de promovare a propunerilor şi recomandărilor forumului şi un
cadru de conlucrare permanentă a instituţiilor publice centrale şi locale cu părţile interesate.
Perioada de implementare: 1 Iunie 2005 - 1 Iunie 2006.
Informaţie suplimentară despre procesul de implementare a proiectului şi evenimentele care vor avea loc pot
fi solicitate la organizaţiile prezentate mai jos.
Business Consulting Institute
Mihai Roscovan Director
Str. 31 August 1989, 98, Chişinău MD-2004, Republica Moldova Tel: (373) 22 237474
Fax: (373) 22 203464 E-mail: office@bci.md
Centrul COUNTERPART
Svetlana Arionescu Director
Tel/Fax (+373 2) 22 62 67 E-mail: sveta@moldnet.md
CASE – Moldova
Petru Veverita Director
Str. Alexandrescu 5, Chisinau, MD-2001, Republica Moldova, Tel: 069134243,
E-mail: case_moldova@yahoo.com
18
 ISTORIOGRAFIE URBANĂ

Urbanismul Basarabiei
în anii 1918-1940
Mariana Şlapac, doctor habilitat Plămădeală, A. Baillayre, V. Doncev, V. Tarobuhin
în studiul artelor, colaborator ş.a., având în frunte pe deputatul Sfatului Ţării V.
Cijevschi, fondează la Chişinău Societatea Artelor
ştiinţific coordonator al Frumoase. Această organizaţie se ocupă de studie-
Academiei de Ştiinţe a Moldovei rea şi ocrotirea monumentelor basarabene. Într-un
scurt timp se alcătuieşte inventarul mai multor mo-
Urbanismul Basarabiei interbelice constituie numente funerare şi sunt restaurate monumentul
până în prezent o lacună. În literatura de speciali- Mariei Mavrocordat, lui Carol von Dietrich, lui Alexei
tate, apărută în Uniunea Sovietică, se găsesc doar Caragheorghevici ş.a.
pasaje scrise sub influenţa unor anumite clişee poli- În Arhiva Naţională a Republicii Moldova se pă-
tice şi ideologice: “Ocuparea Basarabiei în 1918 strează “Planul oraşului Chişinău” întocmit de Vasile
de către România regală a rupt-o de la Rusia C. Brăiescu în 1920. Din document se vede clar că
Sovietică pentru 22 ani, a transformat-o într-o partea medievală a urbei s-a constituit spontan pe
semicolonie, frânând pe mult timp dezvoltarea malul râului Bîc pe lângă vechile căi de comerţ, iar
acesteia. partea nouă, cea din secolul al XIX-lea, are o orga-
Oraşele Basarabiei degradează, numărul nizare hippodamică conform unei rigori geometrice
populaţiei scade. Întreprinderile industriale se deosebite. Principala magistrală urbană este bd. Ale-
închideau sau erau transferate în România. Co- xandru cel Bun, care din 1931 va fi divizat în două
merţul a degradat din cauza că întreprinderile tronsoane: de la extremitatea sudică până la actuala
au fost izolate de la pieţele tradiţionale de des- str. Armenească va rămâne vechea denumire, iar
facere. Construcţia urbană e stopată, deoarece de aici până la extremitatea nordică se va numi bd.
cercurile dominante nu credeau în posibilitatea Regele Carol al II-lea. Alte străzi din zona centrală
1933 afectează întreaga ţară, din care cauză legea
aflării lor pe mult timp în regiune. În cei 22 ani a oraşului sunt str. Ştefan cel Mare, str. Puşkin, str.
nu este întotdeauna respectată. Nu se petrec la ni-
de ocupaţie a fost construită doar primăria în Gogol, str. Regina Maria, str. Mihai Viteazul ş.a. Pe
velul cuvenit nici lucrările edilitare. Cele mai ample
oraşul Bălţi, iar la Chişinău s-a început edifica- desen sunt indicate edificiile publice, bisericile, pie-
acţiuni de sistematizare au loc în anii 1935-1936 în
rea clădirii Adunării Ofiţerilor, cinematografului ţele, cimitirele ş.a.
zona de nord a Bucureştilor. În alte oraşe româneşti
şi clubului-cazino. Construcţia lor a continuat 10 Un alt plan al Chişinăului este cel anterior anu-
eforturile urbanistice sunt mult mai modeste.
ani, dar aşa şi nu s-a terminat…”; “Stagnarea lui 1925. Dar aici se propune mai puţină informaţie
În Basarabia, politica urbanistică este deter-
generală în toate domeniile vieţii gospodăreşti de ordin urbanistic: reţeaua stradală cu denumirea
minată de caracterul agrar al regiunii. Principalele
şi culturale a spaţiului din dreapta Nistrului străzilor, cimitirele (printre care cimitirul ortodox şi
ramuri ale industriei sunt cea alimentară, uşoară şi
care caracterizează perioada ocupaţiei româ- cel luteran), linia de cale ferată ş.a. În Arhiva Naţio-
de prelucrare a lemnului. O înviorare a economiei
neşti s-a manifestat şi în construcţia urbană. nală a Republicii Moldova se mai păstrează câteva
are loc în anii 1919-1921, când antreprenorii locali
Până în anii 40 ai secolului al XX-lea oraşele planuri ale oraşului, nedatate, elaborate în perioada
şi cei veniţi din Regat deschid mai multe firme şi
din dreapta Nistrului rămâneau la dezvoltarea interbelică.
întreprinderi. O deosebită atenţie se acordă căilor
secolelor anterioare, cu toate neajunsurile ca- În 1928, la iniţiativa chişinăuienilor, lângă Gră-
de comunicaţie. Astfel, într-un scurt timp sunt efec-
racteristice acestora – o gospodărie comunală dina Publică orăşenească, este inaugurat monu-
tuate lucrările de reconstrucţie şi modernizare pe
înapoiată şi o neglijenţă totală faţă de necesi- mentul lui Ştefan cel Mare (sculptor A. Plămădeală,
tronsoanele de cale ferată Ungheni-Chişinău-Tighi-
tăţile oamenilor muncii care locuiau la periferii arhitect E. Bernardazzi). El a fost dezvelit cu ocazia
na, Reni-Romaneşti-Cetatea Albă, Reni-Romaneş-
în cartiere suprapopulate ce contrastau strident celei de-a zecea aniversări a hotărârii Sfatului Ţării
ti-Prut. Apare şi un tronson nou Revaca-Căinari. În
cu raioanele centrale, unde locuiau păturile în- privind unirea Basarabiei cu România. Alte monu-
1919-1921 este construită şoseaua Chişinău-Huşi
stărite ale populaţiei”. mente dedicate trecutului românesc inaugurate în
prin Hânceşti-Prut. Sunt edificate mai multe poduri.
După 1991 au apărut informaţii singulare privi- perioada interbelică sunt: monumentul în cinstea lui
Din 1921, la Chişinău funcţionează aeroportul.
toare la unele arhitecturi urbane din Basarabia in- Simion Murafa, Alexei Mateevici şi Andrei Hodoro-
În acelaşi timp sunt elaborate o serie de proiecte
terbelică. Şi totuşi, această perioadă a lăsat o anu-
privind îmbunătăţirea co-
mită amprentă asupra oraşelor între Prut şi Nistru,
merţului cu alte ţări. Firmele
care, din 1918, au fost integrate în viaţa economică,
comerciale exportă din Ba-
politică şi culturală a României Mari.
sarabia poamă, nuci, fructe,
Intervalul de timp între anii 1922 şi 1928 se
vin, piei neprelucrate şi fier
caracterizează printr-o stabilitate relativă în econo-
uzat, dar importă zahăr, ar-
mia ţării. După aplicarea reformei agrare din 1921,
ticole de lână, maşini agri-
agricultura se dezvoltă vizibil. Succesele în dome-
cole, pâine şi făină. Apar
niul industriei şi comerţului atrag în oraşe mase
mai multe bănci şi societăţi
mari de oameni, astfel populaţia acestora creşte
pentru acordarea creditelor.
considerabil. Apar şosele moderne, se extind liniile
Astfel, la Chişinău în anii 20
de căi ferate. Se începe utilizarea noilor structuri şi
funcţionează Filiala Băncii
materiale de construcţie. Este reluată activitatea
Naţionale Române, Banca
constructivă din anii de după război.
de Stat şi circa 20 de bănci
În 1929 este emisă “Legea pentru organizarea
particulare cu filialele lor.
administraţiei locale” care prevede obligativitatea
Oraşul devine centrul jude-
oraşelor de a-şi întocmi planuri de sistematizare
ţului Lăpuşna.
în termen de 10 ani. Se începe lucrul asupra do-
În 1921, un grup de
cumentelor urbanistice ale mai multor localităţi din
oameni de creaţie din do-
România: Bucureşti, Cluj, Craiova, Braşov, Bacău,
meniul artelor plastice şi
Câmpulung ş.a. Dar criza economică din 1929- Chişinău, casa lui Dm. Feodosiu
arhitecturii, printre care A.

Moldova urbană, №4, 2005 19


Bălţi. Episcopia
gea (sculptor V. Ionescu-Varo), monumentul latinităţii
– Lupoaica (autorul soclului E. Bernardazzi), monu-
mentul lui A. Donici (sculptor A. Plămădeală) ş.a.
Importanţa oraşului Bălţi, un însemnat centru
de prelucrare a produselor agricole şi al exportu-
lui de cereale, sporeşte în legătură cu terminarea
construcţiei în 1923 a tronsonului de cale ferată
Ungheni-Bălţi. În acelaşi an oraşul devine locul de
reşedinţă a Episcopiei Hotinului. Acum la Bălţi se în-
registrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare
economică şi arhitecturală dintre toate centrele ur-
bane din Basarabia. Orientarea neoromânească a
arhitecturii oraşului arată adevărata sa măsură în
cadrul programelor eclesiastice. Apariţia lor datorea-
ză, în special, episcopului Visarion Puiu care invită la
construcţie arhitecţi cu renume. Primul exemplu de
stil neoromânesc în Basarabia îl constituie biserica
“Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (arhitect A. Ivanov),
terminată în 1929. În anii 1924-1935 este edificată
catedrala episcopală “Sfinţii Împăraţi Constantin şi
Elena” (arhitecţi A. Gabrielescu şi A. Ivanov). Acest
edificiu de cult prezintă un exemplu semnificativ
pentru categoria programelor religioase realizate în
stilul neoromânesc. Procedeele decorative utilizate
denotă influenţa arhitecturii brâncoveneşti. O lucrare
valoroasă – replică la vestita biserică a mănăstirii Ar-
geşului – este biserica “Sfânta Cuvioasa Parasche-
va”, construită în anii 1924-1935. Autorul proiectului,
arhitectul A. Gabrielescu se manifestă ca promotor al
arhitecturii eclesiastice munteneşti, probabil, pentru
a comemora locul anterior de activitate a episcopului
Visarion Puiu – mănăstirea Argeşului. Între 1924-
1932, la comanda lui Visarion Puiu, se construieşte
reşedinţa Episcopului Hotinului. Arhitecţii A. Gabrie-
lescu, N. Mihăiescu şi R. Mihăiescu adoptă o soluţie
specifică arhitecturii neoromâneşti interbelice, utili-
zând detalii de origine brâncovenească şi un joc al
învelitorilor înalte din ţiglă verde smălţuită. O serie de
case de locuit, edificate în aceşti ani la Bălţi, pun în
evidenţă nuanţa modernismului românesc.
Un oraş specializat în turism devine Vîlcovul –
“Veneţia Basarabiei”. După 1918 aici apare o centra-
lă electrică şi un hotel pentru oaspeţi. Sunt realizate,
de asemenea, unele lucrări inginereşti în canale.
Urmări nefaste pentru Basarabia are criza eco-
nomică de la sfârşitul anilor 20 – începutul anilor 30.
Dau faliment mai multe întreprinderi. La Chişinău
rămân 1650 întreprinderi, dintre care cele mai în-
semnate sunt fabrica de tutun şi moara lui Cogan,
centrala electrică, staţia de alimentare cu apă şi fa-
brica farmaceutică “Farmaco”. O parte din orăşeni
se ocupă în timpul crizei cu grădinăritul şi creşterea
animalelor. Scade brusc volumul total al comerţului.
Moldova urbană, №4, 2005
ISTORIOGRAFIE URBANĂ
În 1932 o inundaţie
puternică distruge o parte
a oraşului Soroca, aşeza-
tă pe malul Nistrului.
Şi totuşi, autorităţile
Basarabiei încearcă să
soluţioneze în aceste con-
diţii dificile diferite proble-
me de ordin urbanistic. În
anii 1925-1935 producţia
energiei electrice la Chişi-
nău creşte cu 6,7%. Este
reparată centrala electrică.
Sunt elaborate o serie de
Bălţi. Biserica «Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena»
proiecte privind construcţia conductelor de apă, în
special cu alimentare din râul Nistru. Cu ajutorul capi-
talului străin la Chişinău apare o fântână arteziană, in-
clusă în reţeaua conductelor de apă în zona centrală
a oraşului. În partea de jos a Chişinăului funcţionează
două linii de canalizare. Transportul urban include un
parc de tramvaie care aparţin unei companii belgiene.
Ele circulă pe 4 rute cu o întindere de circa 14 km:
de la gara feroviară până la spitalul orăşenesc; pe
actuala strada Puşkin, pe actuala stradă Armeneas-
că şi de la gara feroviară până la cimitirul evreiesc.
Funcţionează şi transportul cu automobile.
Cu lucrările de amenajare a oraşului se ocupă
Primăria. Astfel în anii 1934-1935 sunt alocate 10 mln
lei pentru reamenajarea pieţei de lângă gara ferovia-
ră şi a Bazarului Nou. O parte din bani se cheltuiesc
pentru refacerea unei porţiuni a străzii Alexandru cel
Bun. Se acordă atenţie şi unor pieţe de comerţ: Baza-
rul Vechi (Iliin), Bazarul de Vite ş.a. Pe înserate, oraşul
este luminat cu felinare. Modernizarea tehnică atinge
diferite tipuri de comunicaţii: în 1938 este dată în ex-
ploatare staţia de telefoane, iar în 1939 este termina-
tă construcţia Staţiei Radio. Din acelaşi an datează
planul de sistematizare a oraşului, păstrat la Arhiva
Naţională din Republica Moldova.
În 1933, în centrul Chişinăului în acelaşi cartier
cu Banca de Stat, se începe zidirea Palatului de
Cultură. În partea de sus a oraşului apar locuinţe
de piatră, de o arhitectură remarcabilă, care aparţin
chişinăuienilor înstăriţi: funcţionari, medici, avoca-
ţi, antreprenori ş.a. Un exemplu de stil funcţionalist
european îl constituie casa medicului V. Cervinschi
edificată în 1936. O clădire executată în stil neo-
românesc este casa lui Dimitrie Feodosiu atribuită
arhitectului Nicolae Mertz. În 1933 este construită în
stil neoromânesc clădirea fostei şcoli-internat pentru
copiii feroviarilor.
La Soroca, pe locul caselor distruse în timpul
inundaţiilor, apar construcţii noi, realizate în stilul
modern, neoromânesc şi neoclasic. De asemenea,
se efectuează lucrări de amenajare publică. Se pla-
nifica construcţia unui dig împotriva inundaţiilor şi
ridicarea catedralei în Piaţa Unirii. Proiec-
tul acestei catedrale a fost realizat, dar lu-
crările de construcţie sunt stopate în 1944.
Printre edificiile noi apărute la Soroca pot
fi menţionate clădirea gimnaziului pentru
băieţi “A.D. Xenopol” (după 1932), farma-
cia (1934) ş.a. Este cunoscut şi un plan al
oraşului din perioada interbelică, anterior
anului 1924, unde sunt indicate străzile şi
principalele clădiri.
În oraşul Bălţi, după criza economică,
apar noi case de locuit, realizate în maniera
modernului românesc şi a constructivismului.
Exemple de valoroasă arhitectură interbelică
prezintă complexul de clădiri al Universităţii
Pedagogice “Alecu Russo” (1934-1938),
Liceul teoretic pentru fete “Domniţa Ileana”
(1936, arhitect E.R. Spirer), Liceul teoretic
pentru băieţi “Ion Creangă” (1938, arhitect
E.R. Spirer), Liceul evreiesc ş.a. Aceste
edificii marchează extinderea arhitecturii
constructiviste, moderniste şi funcţionalis-
te în domeniul instituţiilor de învăţământ.
În 1936-1938 interiorul casei de locuit a lui
Hagi Marcarov au fost refăcute pentru Pri-
măria Bălţilor (arhitect E.R. Spirer).
Lucrări constructive şi de amenajare
a teritoriului sunt realizate la Cetatea Albă,
Chilia, Ismail, Bolgrad, Tighina, Orhei ş.a.
La Orhei prezintă interes vila arhitectului N.
Bengulescu (1929-1930), Palatul Asociaţiei
învăţătorilor din oraş şi judeţ (1936-1937), spitalul şi
fostul liceu, toate întrunind calităţi ale arhitecturii neo-
româneşti. Modernului românesc aparţine clădirea
fostului liceu pentru fete din Tighina (arhitect E.R. Spi-
rer). Este cunoscut şi un plan al oraşului Tighina, ante-
rior anului 1924, dar aici este reprezentată schematic
doar reţeaua stradală7. Principalele artere orăşeneşti
sunt: str. Cetatea Albă, str. Nistrului, str. Regele Ferdi-
nand, str. Regina Maria, str. Soborului ş.a.
Printre arhitecţii care contribuie la dezvoltarea
arhitectonică şi urbanistică a oraşelor basarabene
pot fi menţionaţi N. Ţiganko, A. Gabrielescu, A. Iva-
nov, N. Metz, E.R. Spirer ş.a.
Şi totuşi, activitatea urbanistică desfăşurată în
această perioadă în Basarabia nu înregistrează suc-
cese comparabile cu perioada precedentă, rusească,
şi cu perioada ulterioară, sovietică. Se resimt urmă-
rile crizei economice care a zguduit întreaga Româ-
nie, anumite greşeli în politica urbanistică a statului,
pregătirile de război de după 1939 ş.a. Se cerea o
perioadă de tranziţie pentru formarea şi consolidarea
legăturilor economice noi. La toate acestea se mai
adaugă insuficienţa specialiştilor locali şi a documen-
taţiei urbanistice bine întocmite, prezenţa unui cadru
urban neromânesc format în secolul al XIX-lea ş.a.
Nu pot fi comparate nici posibilităţile financiare ale
României cu cele ale Imperiului Rus sau ale Uniunii
Sovietice.
20

SCULPTURA DE FORME MICI,
CERCEII ŞI MĂRGELELE
CARE LE LIPSESC ORAŞELOR NOASTRE
Viorica Cucereanu
-D-le Tudor Braga, ce ne spune istoria
artelor plastice despre începuturile sculp-
turii de forme mici? De ce a îndrăgit-o ome-
nirea?
- Povestea „Sculptură - plastica mică” este
o poveste care începe în timpul Renaşterii, la
Florenţa. Începe cu gluma unuia din membrii
familiei Medici, care a dorit să dea o interpre-
tare celebrei ziceri a lui IIsus Christos, că mai
degrabă cămila va trece prin urechea acului
decât păcătosul va nimeri în rai. A glumit şi,
cică, ar fi făcut chiar din marmoră o ureche de
ac prin care trecea un om cu cămila. Aceas-
ta este o metaforă, mai bine, zis o inversie la
ceea ce numim noi plastică mică.
Plastica mică este o expresie alegorică a
credinţei mozaice şi a templului de la Ierusa-
lim. Dacă templul însemna Dumnezeu, iată că
este o treaptă inferioară care are aceleaşi atri-
buţiuni, dar nu are aceiaşi autoritate şi acelaşi
grad de sacralitate. În raport cu mesajele ma-
gistrale, cu ideile naţionale, ideile imperiale
ale sculpturii monumentale, în plastica mică
sunt deseori acreditate idei intime, camerale.
Plastica mică se deosebeşte de sculptura mo-
numentală prin proporţii şi mesaj. E ca şi cum
am vorbi despre text şi context. Monumentali-
tatea ţine de text şi plastica mică de context.
Din Florenţa, plastica mică, aceste sculp-
turi miniaturale care nu depăşesc mărimea
unui metru-unui metru şi jumătate, s-a răs-
pândit prin toată Italia, apoi în Franţa şi mai
departe a cuprins întreaga cultură occiden-
tală. În perioada Renaşterii se expunea, de
regulă, în forurile potentaţilor zilei – a împă-
raţilor, regilor, baronilor, cardinalilor, episco-
pilor, altor categorii ale nobilimii şi clerului.
Iar o dată cu constituirea burgheziei, aceasta
şi-a însuşit, desigur, atributele date. Când bur-
ghezia, după cum spunea un istoric, a devenit
sătulă, ea a dorit să se împartă cu plebea,
adică cu orăşenii, cu poporul. A început să-şi
etaleze strălucirea şi generozitatea. Şi nici nu-
i de mirare. Burghezia era mai democratică
decât straturile sociale pe care le-a cunoscut
societatea până atunci.
Dar în genere difuzia începe cu Franţa,
care este primul stat naţional în istoria ome-
nirii şi care, probabil, a dorit să se diferenţieze
de Italia, fiind totodată în competiţie cu Sfântul
Imperiu German şi cu Austria. Identitatea sa
francezii şi-au confirmat-o prin două inovaţii,
dăruind omenirii această difuzie a plasticii mici
precum şi sticla obişnuită de geam, furând se-
cretul din Veneţia.
Moldova urbană, №4, 2005
Sculptura urbană
Exemple celebre de plastică mică ne
servesc vilele nobilimii din Italia şi parcurile
franceze din secolul XVII. Aşa numitele par-
curi tipice franceze, cu o planimetrie rigidă, şi
o mulţime de sculpturi de forme mici, acestea
TUDOR BRAGA
Director, Centrul
Expoziţional
„C.Brâncuşi”din Chişinău
având motive biblice, motive mitologice şi mo-
tive amoroase. Cu siguranţă, tematica plasti-
cii mici s-a diversificat pe parcurs.
-Vocaţia acestui gen, de a servi ele-
ment de decor al oraşelor, rămâne valabilă
în timp?
-Exact element de decor
şi exact perpetuat în timp.
Cu trei mii de ani până la
era noastră, în perioada ne-
oliticului, la oameni a apărut
dorinţa de a-şi pune măr-
gele, cercei. Acum nimeni
nu se mai întreabă, trebuie
mărgele şi cercei sau nu.
Asta este un dat, adică este
inerent stilului nostru uman,
felului nostru de a fi, modu-
lui nostru de civilizaţie. La
fel e cu plastica mică. Tot ce
ţine de societatea modernă,
societatea urbană este un
dat, este inerent modului de
a fi al omului. Aceasta este
o intimitate, dulceaţa vieţii
noastre.
Mostră remarcabilă de plastică mică: Paris, Shamps Elysee
De ce genul plasticii mici s-a realizat atât
de plenar în Italia şi Franţa, după cum spu-
neam? Pentru că plastica mică este produsul
procesului de industrializare a societăţii. Din
moment ce societatea noastră a fost una agra-
ră, iar stratul industrial a fost introdus de fapt
prin alogeni, adică industria a fost controlată
de aceştea, şi pătura angajaţilor din această
industrie era tot constituită din alogeni, s-a
produs un proces distorsionat, un proces muti-
lat în evoluţia noastră istorică şi noi de fapt nici
nu simţim că sculptura mică lipseşte în urbe.
Dacă ne întoarcem la mediul nostru rural,
atunci vom observa că izvoarele, fântânile,
cimitirele, etc conţin unele afinităţi cu genul
care ne interesează. Să zicem, aceste celebre
„mese ale tăcerii”, care există într-o multitudi-
ne de localităţi din Republica Moldova şi care
l-au inspirat pe Brâncuşi. Dacă am porni din
Carpaţi de-a lungul Răutului până la revărsa-
rea lui în Nistru, vom întâlni în majoritatea lo-
calităţilor asemenea elemente, adică o sculp-
tură monumentală de proporţii mici în foruri
pubice, mesajul cărora se constituie într-unul
profund intim şi prin excelenţă uman. „Masa
Tăcerii” se presupune că este o construcţie
din megalitic, apărută prin mileniul doi-doi ju-
mate înaintea erei noastre. A fost dezvoltată în
Marea Britanie, în nordul şi sudul Franţei, în
sudul Europei, în Balcani, în Orientul Apropiat,
într-un anumit segment al Indiei şi, curios, în
Japonia. Nimeni n-are o explicaţie logică, de
ce acest traseu al „meselor tăcerii”.
Încă Constantin Noica se întreba: -Ce se
întâmplă cu noi? - spunând că marele neajuns
al civilizaţiei române este lipsa culturii urbane.
21
 Sculptura urbană

plastică mică. Abia după anii

60 ai sec.XX forurile publice
au acordat o oarecare atenţie
subiectului în cauză, dar se
plasau nişte obiecte, sau ideo-
logizate, sau nefinisate, lipsite
de valoare: ursuleţi, vultureţi,
din astea, etc. Şi astăzi, în um-
bra unor arbuşti din preajma
Hotelului Naţional, se piteşte
una din mostrele de plastică
mică din perioada sovietică
– o piatră comemorativă Pavel
Tcacenco.
În a.a 70 s-a apelat la nişte
specialişti proaspeţi veniţi din
spaţiul URSS, gen Dubrovin,
care au început să realize-
ze piese mai valoroase. Îmi
amintesc de-un cerbuleţ, o că-
prioară în cadrul bulevardului
Tineretului din Chişinău, care,
pare-mi-se, a şi dispărut. De
altfel, au dispărut peste noapte
şi alte câteva mostre de plas-
tică mică instalate la Chişinău
în perioada postbelică. La
Muzeul Naţional de Arte de pe
bd. Ştefan cel Mare 115 era o
Dar dacă privim mai profund în istorie, prima
civilizaţie veche a Europei ce s-a dezvoltat
tocmai în zona noastră, societatea în care s-a
constituit agricultura în istoria umanităţii, iată
că ea este taxată drept o societate preurba-
nă. Artificiul s-a întâmplat din cauza aşezării
noastre geografice şi a situaţiei geopolitice, de
a fi fost mereu boxaţi şi nu am avut posibilita-
tea dezvoltării continue. O dezvoltare continue
presupune o dezvoltare care a avut cel puţin
trei generaţii. Dacă se produce aşa ceva, ape-
le se limpezesc şi se întâmplă ce trebuie să
se întâmple.

- Pentru concetăţenii noştri plastica

mică, spectacolul intimităţii şi confortului

ce-o imprimă spaţiilor urbane, ţine de

domeniul necunoscutului. Doar călăto-
rind peste hotare basarabenii îşi pot da
seama de rolul sculpturilor de forme
mici în viaţa oraşelor.

-Este adevărat că la noi la Chişinău

povestea aceasta a căpătat dezvoltare cu
întârziere de secole şi s-a soldat, cu apa-
riţia, în perioada lui Antonescu, a doi lei de
marmură pe Aleea Clasicilor din grădina
Ştefan cel Mare. Aceşti lei, pe care-i cu-
nosc toţi de la mic la mare, deveniţi emble-
matici pentru urbea noastră, ilustrează cât
se poate de elocvent capacitatea sculpturii
de forme mici de a conferi spaţiului urban
intimitate şi individualitate.
Până la apariţia acestor lei eu nu
cunosc în istoria Chişinăului mostre de

Moldova urbană, №4, 2005 22

curte cu un parculeţ, un havuz şi o sculptură de
vultur, exemplu clasic de plastică mică, care,
iarăşi, nu mai este. Eu mă gândesc că lucrătorii
Ministerului Culturii trebuie să-şi facă mea cul-
pa pentru că nu au păstrat şi puţinul care a fost.
În 1990 lucrarea de liceu a unui sculptor care
azi a câştigat un nume sub soare şi se numeşte
Gheorghe Postovanu, autorul monumentului lui
Ştefan cel Mare la Bălţi, lucrarea lui a fost am-
plasată în scuarul Teatrului de Operă şi Balet
din Chişinău, şi, de câteva săptămâni, în urma
restaurării, nu mai este. O lucrare concepută în
tehnica şamotă, gândită în limbaj modern, ce
reprezenta nişte moduluri din Coloana Infinitu-
lui, una interesantă, cine a dispus înlăturarea ei
din spaţiul urban?
După aceste vagi tentative de a promova
genul plasticii mici, de secole încetăţenit în
lumea occidentală, cu ce ne alegem astăzi la
Chişinău? Cu leii de pe Aleea Clasicilor despre
care am pomenit, cu vaze pentru flori din spa-
tele monumentului lui Ştefan cel Mare, creaţia
sculptorului Alexandru Plămădeală, şi cu bilele
din cadrul complexului memorial Grigore Co-
tovschii. De fapt, aceste exemple de plastică
mică reprezintă cele trei direcţii de preocupare
a genului dat – motive antropomorfe, motive
din lumea vegetală şi animală, şi motive ab-
stracte, dacă vreţi, în formă sublimată.
Şarmul plasticii mici, astăzi, au sesizat-o
oamenii de afaceri. Sculptorii sunt solicitaţi să
împodobească case şi ogrăzi particulare, deşi,
din păcate, deseori li se comandă kitsch-uri.
Dar noi vorbim nu de spaţiul privat, ci de spaţiul
public. Nu există o politică adecvată în acest
sens. Iar responsabili de aspectul spaţiului
public este Departamentul Cultură şi Departa-
mentul Arhitectură şi Urbanism al primăriei Mu-
nicipiului Chişinău. Uniunea Artiştilor Plastici a
încercat să impulsioneze procesul în cauză,
sugerând oraşului că are şanse să-şi moderni-
zeze aspectul, şi organizând trei ediţii de
sculptură în plain air în curtea Muzeului Naţional
de Istorie. Un şir de piese au prezentat Valentin
Nejimov, Dumitru Şevcenco, Valentin Vârtosu,
Ioan Grecu, Tudor Cataraga, Veaceslav Zaiţev,
Iurie Horovschii şi alţi artisti plastici. Dacă am fi
fost o societate cu adevărat civilizată, atelierele
sculptorilor, astăzi, nu s-ar fi transformat în de-
pozite ticsite cu lucrări de diferite genuri, unele
chiar capodopere.
-Despre ce potenţial al sculptorilor au-
tohtoni în ceea ce priveşte plastica mică am
putea vorbi astăzi?
-Eu n-aş zice că noi suntem nişte oame-
ni inerţi şi cu voinţa paralizată, chiar dacă ne
aflăm sub incidenţa premiselor dezvoltării isto-
rice. Bunăoară, oameni ca primarii de Ungheni,
de Soroca şi de Criuleni îşi dau seama că ne-
ajunsuri şi lipsuri avem multiple. Dar şi-au făcut
o relaţie aparte cu sculptorii şi au încercat să
mobilizeze potenţialul creator, să-l inducă în
mediul localităţilor lor, al oraşelor. La noi aşa-
numitul balast al psihologiei biologizate parcă
ni s-a băgat în toate celulele şi căutăm cineva
Moldova urbană, №4, 2005
cumva să ne rezolve pro-
blemele. De fapt proble-
ma aceasta at trebui s-o
rezolve oamenii, inclusiv
cetăţenii de rând, să spu-
nă, în cartierul acesta s-ar
potrivi o lucrare anume, şi
aici altceva.
Orice fenomen presu-
pune trei componente, trei
etape şi unul dintre ele se
numeşte conştientizarea
fenomenului. Din moment
ce „Moldova Urbană” a
propus acest subiect, vă strâng mâna. În felul
acesta, mediatizând problema, noi o să mobili-
zăm contemporanii să conştientizeze căutările
noastre, că staţi fraţilor, trebuie să ne creăm
într-adevăr un mediu civilizat, pe care ni-l de-
monstrează statele avansate.
România, de exemplu. Cât mergi de la Chi-
şinău la Ungheni? 106 km, mai parcurgi vreo
30 km şi nimereşti la Iaşi, unde deja aceste
elemente persistă. Fiindcă atunci când a fost
acceptat în România regimul de regalitate, el
a venit cu toate atributele regale, adică cu un
mod anume de a înţelege viaţa. Regele a venit
cu o percepere occidentală a vieţii urbane, a
comunităţii, şi aceste atribuţiuni s-au dezvoltat,
această percepere a fost inoculată în societa-
tea românească. Şi dacă n-ar fi fost regimul lui
Antonescu, noi n-am fi avut acest exemplu cla-
sic la îndemâna oricui în urbea noastră, repet
–aceşti doi lei din inima oraşului. Adică vreau
să spun, că nu suntem primitivi să nu ştim de
acest fenomen. Pur şi simplu, n-am avut o dez-
voltare firească şi lucrul acesta din păcate iară-
şi este pus sub semnul de zdruncinare.
Pentru că, dacă, să zicem, în sec.XIII noi
am avut o invazie tătărască, în secolul XV ocu-
paţie turcească şi în secolul XIX una rusească,
acum cred că ne aflăm sub iminenţa celei mai
mari primejdii în istoria neamului nostru care se
numeşte depopularea. Depopularea înseamnă
că tot ce este vital sub aspect resurse umane,
este plecat. Nu mâine, poimâine, aici va fi ceva
care caracterizează poate numai zonele numi-
te ghetouri din oraşele americane, o decădere
morală, ceva care-i mai negru decât negru. Ar
fi ca un fel de pictură de negru pe negru. Dacă
a făcut Grecu o pictură alb pe alb, atunci ar fi în
istoria noastră o pictură de negru pe negru.
Oricum, omul are două posibilităţi de a se
comporta – egoist sau generos. Iar generos,
înseamnă să-l recunoşti pe celălalt, proiecţia
„eu” în celălalt. Această intercomunicare, ea
este subminată în ultimul timp. Iată în acel an
1987 au început lucrurile, când a spus Gorbi
că se poate de vorbit în stradă ceea ce vorbim
în bucătărie. Să realizăm coeziunea între eu şi
tu, adică eu şi celălalt, adică intercomunicarea,
care de fapt este baza culturii, cum ne învaţă
Umberto Eco. Fără intercomunicare, nu-i po-
sibilă arta.
Noi, astăzi, dacă luăm 35 de membri ai
secţiei sculptură a Uniunii Artiştilor Plastici,
iar conform datelor neoficiale, în Chişinău
există peste 70 de sculptori, dacă adăugăm
la aceştea ceramiştii noştri, care tot ar putea
să se producă în domeniul dat, apoi dessig-
nerii şi arhitecţii noştri, sub aspectul po-
tenţialului creator noi n-am zice faţă de un
reprezentant al Parisului că nu deţinem ca-
pacităţi. Deţinem. Dar cultura generală este
de aşa natură că noi nu ne putem porni. Cum
a spus un filosof, există un prim impuls, un
impuls din exterior. Sau cum zicea altul, eco-
nomia în Japonia merge bine pentru că este
ca o mişcare de bicicletă. Mai întâi trebuie s-o
porneşti şi apoi dacă ai pornit-o merge bine.
Adică această problemă, ea nu se poate re-
zuma la o discuţie a mea cu tine. Nu se poate
rezuma la câteva sute de pancarde sau alte
materiale publicitare prin oraş, care ar pleda
cauza plasticii mici. Trebuie să însemne un
proces. Soluţia sigur că ţine de prerogativa
primăriei, v-am adus exemplul celor trei pri-
mari. Nu ştiu ce se întâmplă că persoanele
cu abilităţi publice nu-s interesate de acest
aspect al decorului şi intimităţii urbane.
În fotografii: mostre de plastică
mică din Chişinău.
23
 Geneza
Moldovei Urbane
Adresa:
of. 610, str. Cosmonauţilor 9, MD
2005, Chişinău, Republica Moldova
tel/fax: 21 14 28
E-mail: mesmol@mtc.md
Web: www.habitatmoldova.org
Moldova urbană, №4, 2005
Andrei Herzen – doctorand, Universitatea
Pedagogică de Stat din Moscova
Proiectul PNUD Buletinul “Moldova Urbană” este
“Moldova Fermecătoare” editat cu sprijinul financiar al PNUD
Moldova
Manager de Proiect:
Ghenadie Ivaşcenco
Opiniile exprimate nu reflectă
Editori: neapărat punctul de vedere al PNUD
Vadim Drelinski Moldova
Viorica Cucereanu
Design şi machetare:
Igor Ceapa
Tiraj: 1000 exemplare
24