Familia

Se naşte (cel mai probabil) în 1433 la Borzesti.

Schița genealogică a Mușatinilor pînă la Ștefan cel Mare

Biserica din Borzeşti,

ctitorită de voievod
 PĂRINȚII
Era fiul lui Bogdan al II-lea şi
nepot al lui Alexandru cel Bun,
Bun
din familia domnească a
Muşatinilor,
Muşatinilor întemeiată de
Margareta-Muşata, mama lui
Petru I (1374-1392). Muşatinii
moldoveni erau înrudiţi cu
neamul valah al Basarabilor,
care a dat Munteniei mai mulţi
domni celebri: Mircea cel
Bătrîn, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş.
Mama voievodului este
doamna Oltea.
Ştefan cel Mare a avut trei
căsătorii :
•cu Evdochia de Kiev
•cu Maria de Mangop
•cu Maria Voichiţa fiica lui
Radu cel Frumos, domnul
Ţării Româneşti, fratele lui
Vlad Ţepeş.
Toate erau de rang princiar, descendente
din mari familii domnitoare, între care cea de-a
doua, Maria de Mangop, chiar urmaşa familiei
imperiale bizantine a Asan-Paleologilor.
FII ȘI FIICE
Prima soţie,
Evdochia de Kiev
(cu care s-a căsătorit la 5 iulie 1463)
i-a născut doi feciori, Alexandru şi
Petru, şi o fiică, Elena, fiul cel mai
mare, Alexandru, fiind favoritul
domnitorului.
A doua soţie,
Maria de
Mangop, cu care
s-a căsătorit în
1472 i-a născut
doi băieţi: Ilie şi
Bogdan.
 A treia soție:
Maria-Voichiţa l-a
născut pe Bogdan,
ajuns domn al
Moldovei după
moartea lui Ştefan
cel Mare - s-a aflat
pe tronul ţării din
1504 pînă în 1517.
Bogdan a avut două
surori: Ana, moartă
de timpuriu, şi
Maria, căsătorită cu
un prinţ polon.
 Poporul l-a numit „cinstit”, bun,
mare şi sfânt.

„Bun”, pentru faptele sale de

milostenie şi iertarea celor greşiţi;

„Mare”, pentru iscusinţa cu care a

condus ţara cu dreptate, întrucât prin
el Dumnezeu a pedepsit pe cei
lacomi şi trădători;

„Sfânt”, pentru luptele sale de

apărare a întregii creştinătăţi, cât şi
pentru numărul mare de biserici şi
mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat
cu cele necesare spre slava lui
Dumnezeu şi mântuirea
credincioşilor.