Doamne si Domnite ale Munteniei Moldovei

In Muntenia

Basarab – Marghita, calugarita mai tarziu Teofana

Alexandru Nicolae Voievod (1330 -1364) – 2 sotii: Maria si Clara. Clara era fata de ban ungur de prin partile
Mehedintilor, incerca sa converteasca la catolicism familia si poporul. A reusit sa catoliceasca doar pe Ana, fiica ei,
care ajunsese nevasta de crai, a lui Stratimir,tarul Bulgariei. Ruinele bisericii catolice de la Crutea de Arges sunt de
la biserica contruita de ea. Vladislav, fiul ei, nu s-a lasat convertit si a fost indrumat de Sf. Nicodim de la Tismana,
care a luptat impotriva catolicismului.

Vladislav

Radu I (1374-1385)=Radu Negru, presupusul descalecator – Ana sau Colinichia

Dan I – fata lui Vuc Brancovici, regele sarbilor

Mircea cel Batran – Mara

Vlad Dracul – probabil Maria Musat, sora lui Roman din Moldova

Vlad Calugarul – Maria, calugarita Eupraxia, apoi casatorit cu Rada

Radu cel Frumos (? – 1471) – Maria Despina

Basarab cel Tanar Tepelus – Ana Bengescu

Radu cel Mare – Catalina=Ecaterina. Au ctitorit m-rea Govora

Mihnea cel Rau – fiul lui Vlad Tepes – Smaranda si Voica, a avut ca fata pe Ruxandra, casatorita cu Bogdan, fiul
lui Stefan cel Mare.

Neagoe Basarab (1511-1521) – Despina Milita din neam sarbesc. 3 copii au murit din tinerete+2 fiice si
Teodosie.

Theodosie, inca tanar, e alungat de Radu de la Afumati, o ruda.

Radu de la Afumati (1521-1529) ia in casatorie pe Ruxanda, una din fiicele Despinei ramasa vaduva. Stefanita a
lui Bogdan, fiul lui Stefan cel Mare se casatoreste cu cealalta fiica a Despinei, Stana.

Mircea Ciobanul (? – 1555; 1559 - fiul lui Radu cel Mare casatorit cu Doamna Chiajna (Mircioaia)– “Dezbracata
de legenda si redusa la proportiile adevarate ale ciudatei ei firi, doamna Chiajna ni se infatiseaza ca o femeie
inteligenta, ambitioasa si energica. Atat.” Constantin Gane. Fiica lui Petru Rares si Maria. Exilati la Istanbul, izbuti sa
imbunatateasca relatiile cu turcii “prin farmecul a doi ochi de femeie si a unui zambet ispititor ce era nou, in istoria
noastra, cel putin.” “Chiajna e singurul exemplu din trecutul nostru conducand o ostire in razboi.” Mircea a ctitorit
Biserica Domneasca din Piata Sf. Anton.

Petru, fiul lui Mircea si a Chiajnei, vaduv

 Patrascu cel Bun (1554-1558), tatal lui Mihai Viteazul. Bun, pentru ca a domnit 4 ani fara a macelari; casatorit cu
Voica; a fost otravit

Alexandru Voda, casatorit cu Ecaterina, din sorginte italieneasca crescuta la Constantinopol. Ecaterina este
comparata cu doamna Chiajna pentru ambitia, tactul si nerenuntarea la tron. Ei sunt ctotirii manastirii Radu Voda.
(defapt numele manastirii vine de la domnitorul Radu Voda, cel care in 1614 a refacut Biserica).

Mihnea Turcitul(? – 1583; ? - 1591), fiul lui Alexandru Voda. Se turceste dupa ce este mazilit. Casatorit cu
doamna Neaga, are 5 copii

Petru Cercel , fiul lui Patrascu cel Bun si fratele lui Mihai Viteazul. S-a imprietenit cu regele Frantei, Henric al II-
lea si cu mama acestuia, Caterina de Medici. A fost intemnitat, apoi cusut intr-un sac si aruncat in Bosfor.

Mihai Viteazul (1592-1601) - fiul lui Patrascu cel Bun si al Tudorei, crasmarita, nelegitim; casatorit cu Stanca,
nepoata lui Dobromir, marele ban al Craiovei; ajunge ban – stolnic - postelnic – mare ban al Craiovei (1592).

Radu Voda Serban (1601-1611). Faptele lui Mihai Viteazul destepase in sufletul valahilor vechea vitejie a
primelor vremuri si le aprinsese in inima o flacara de ambitie, o dorinta de a trai liberi. Nu urmareau unitatea
nationala, a carei notiune nu o posedau, insa un surplus de energie avea nevoie sa fie cheltuit. De aceea, in timpul
lui Radu Serban s-au dus lupte impotriva lui Simion Movila, ajutat de poloni si a lui Radu Mihnea, ocrotit de turci. A
fost vel paharnic in Coeni. A avut ca sotie pe Elena. A fost un domnitor instarit, dar vazandu-se ocrotit si in pace si
nesocotind pericolul din jur, a pierdut de 2 ori domnia. Este ctitorul manastirii Comana, pentru ca a rezidit-o. Este
inmormanant in Manastire. Resedinta o avea in Coieni, sat situat la 8 km de Comana.

Simion Movila

Radu Mihnea (1611-1616; 1620-1623). A fost fiul lui Mihnea cel Turcit, iar prin acesta, Radu Mihnea si
Alexandru, fiul lui Ilias, si el turcit, se incheie perioada in care puterea a fost sub dinastia directa a Basarabenilor si a
Musatinilor, timp de peste 250 de ani. Mihnea si Ilies sunt precursorii perioadei fanariote, pentru ca au adus multi
greci care au fost asezati in cele doua principate. Om erudit, a stat 2 ani in muntele Athos la Ivir si apoi a fost dus
de mama sa in Venezia, unde a fost crescut de neamuri. Era vremea in care piata San Marco din Venetia se
transformase intr-un adevarat muzeu prin Sansovino, care adusese pe Tizian, Michelangelo si altii. A fost casatorit
cu Arghira. A rezidit Biserica Troitei (1620) dupa distrugerea acesteia din timpul si Mihai Viteazul de catre Sinan
Pasa, dupa care s-a numit M-rea Radu Voda. “Biserica lua numele de Radu Voda si ramase in veacuri, alaturi de-a lui
Mihai Viteazul cea mai bogata si mai frumoasa din Capitala.” Deasupra, pe zid, sta pictat, in marime de om, chipul
lui, prefacut poate mai tarziu, dar totusi unul din cele mai frumoase tablouri de voievod ce avem in tara. I-a cinstit
pe boieri, atragandu-i de partea sa si a cheltuit mult pe podoabele din curtile domnesti.

Alexandru Coconul (1623-1627) – fiul lui Radu Mihnea. A fost petit cu Ruxanda, fiica unui prieten grec bogat din
Constantinopol, dar fiindca se imbolnavise si se “uratise”, a fost intoarsa dupa cununie, iar aceasta s-a casatorit cu
un vanzator de matasuri, “sarac ca un soarec si frumos ca un zeu”, Nicolo Mavrocordat si venea din insula chios.
“Din aceasta casatorie se nascu unul din cei mai de seama diplomati ai Europei din sec. 17-lea, Alexandru
Exaporitul, care fu tatal lui Nicolae si bunicul lui Constantin si din care se trag toti Mavrocordatii.”

Alexandru Ilias – pro turc

Tomsa Voda al II-lea

Leon Voda
 Matei Basarab (1632 – 1654) – a inlocuit, impreuna cu Vasile Lupuin slujba religioasa limba slavona cu cea
romaneasca, infiintant tipografii. Inceteaza istoria catolicismului in Romania. “Dupa epoca acelor Movilesti, cu
neveste catolice si cu inclinari spre Polonia, s-au perindat pe scaunele noastre domni romani grecizati, cu doamne
la fel, cand nu erau chiar grecoaice. Dupa ei au urmat domni bastinasi, cu simtamantul legaturii pamantului, iar din
punct de vedere al credintei, cu privirile indreptate inspre patriarhia Constantinopolului. Pe urma, epoca
fanariotilor a facut din biserica noastra un fel de anexa a acestei patrarhii.”Matei era fiul lui Danciu vornicul si al
Stancai, descendent din Neagoe Basarab; a fost si ostas al lui Mihai Viteazul . Casatorit cu doamna Elena. Tatal
Elenei, Radu Nasturel Herescu (din satul Fieresti), are descendenti pana la 1874. Un Nasturel Herescu a infiintat
premiul literar al Academiei Romane. Elena “stia greceste si slavoneste, iubea literatura, istoria, arta. Ea si sora
acesteia erau la noi in tara printre cele mai culte persoane ale veacului.”; “Cu toate ca intre noii casatoriti, Matei si
Elena era o deosebire de 19 ani, ei se intelesera si se iubira. Au dus in boierie un trai de oameni intelegatori a tot ce
e romanesc; el, patriot, luptator impotriva cotropitorilor straini; ea, linistita culegatoare de datini, ocrotitoare
bisericii, a literaturii si a artei.

Pe deosebite taramuri cu substrat comun, sufletele lor s-au intalnit si pana intr-atat s-au armonizat incat, dupa
ce a a juns domn, Matei Voda s-a facut ocrotitorul bisericii, al litarturii si al artei, iar doamna Elena a capatat o
luminata dragoste de mosie.”

Unul din cei mai de seama scriitori si traducatori ai epocii a fost Udriste Nasturel Herescu, fratele mai mic al
doamnei Elena. El a tiparit pravila mica de la Govora.

Matei Basarab este ingropat la Arnota, impreuna cu sotia, dupa ce initial a fost injumat in Biserica Domneasca
din Targoviste: “ Aici zace Matei Basarab, cu mila lui dumnezeu odinioara stapan si domn al Tarii Romanesti, barbat
intelept, indurator si milostiv, intemeitor si inoitor a multor biserici si manstiri, niciodata biruit, ci biruitor,
dusmanilor infricosat, prietenilor de folos, imbogatitor al tarii sale, cel ce in plina pace a domnit 21de ani.”

Grigore Ghica – casatorit cu Maria Ghica, “zbuciumata doamna, frumoasa poate, vanitoasa desigur a carei viata
i-a fost dat s-o traiasca in salturi, cand in mariri si avutie, cand in scaderi si saracie.” El este primul din neamul
Ghiculestilor care a iesit in evidenta. Fiul sau s-a numit Gheorghe Ghica si a fost deasemenea domnitor. S-au dat
lupte intre Ghiculesti si Cantacuzini timp de 20 de ani. “Noul domn era un om ambitios, energic chiar, insa lipsit de
o anumita finete, fara de care in politica nu o poti duce departe.” “Casatoria acasta, care – dadu multa vaza Mariei ,
deoarece facu dintr-insa o doamna, fusese totusi la inceput mai mult in avantajul lui Grigore decat al Mariei, fiindca
el era fiul unui vrednic strain,fara legaturi cu boierii tarii, iar ea era dintr-un vechi neam moldovenesc, inrudita si
prin mama-sa cu toata floarea boierimii.

“Familia Cantacuzino, care se trage din Imparatii Bizantului, a intrat in tara la noi la inceputul secolului al XVII-
lea. Satul de binele turcului – bunicul lor Mihai Saitanoglu fiind sugrumat din porunca padisahului si tatal lor
Andronic omorat dintr-un capriciu al vizirului patru frati Cantacuzinesti, fiii lui Andronic, fugira din adapost, unul in
Cimeea (Dumitru) si trei dintre ei in tarile noastre. Un al cincilea frate, Mihai, ramase singur in Constantinopol. Cat
despre cei veniti la noi, Toma si Iordache, se stabilira in Moldova. Al trelea, Constantin, si pare-se cel mai mare
dintre toti, se stabili in Muntenia, unde sosi prin anii 1615, la varsta de vreo 25 de ani. Inaltat la rangul de boierie, el
ajunse vel postelnic sub Matei Basarab, care facu din el omul sau de incredere si-l insura cu Elena Basarab, fiica lui
Radu Serban[...]Sotii acestia Cantacuzino au ramas in istoria noastra luminate chipuri de oameni de treaba, suflete
curate si firi cinstite. Din casatoria lor se nascura 6 fii si 5 fete.” .... “ Si astfel incepu luota aceea intre romani si
greci, care mai tinu 11 ani de acum inainte, si care a prezentat aceasta ciudata anomalie, ca in capul romanilor a
stat o familie de greci, Cantacuzinii, iar in fruntea grecilor stateau romanii neaosi, ca Stroe Leordeanul si Radu Leon.
 Radu Leon zis Tridia, pentru ca ar fi fost in Stambul vanzator de stridii, era urmas al lui Leon Teomsa, Stefan
Tomsa I si II; “nascut si crescut pe malurile Bosforului, se grecizase intu atata, incat las ca abia vorbea romaneste,
dar veni in tara cu o droaie de grecotei dupa el, lacomi de bani si gata la jupuiala.”

Serban Voda,

In Moldova

Bogdan din Cuhnea –a descalecat cand era batran – primul voievod adevarat moldovean, a venit in Moldova cu
o nevasta batrana, Maria, o poloneza catolica. A plecat din Maramures ca voievod razvratit si l-a alungat pe Drag,
fiul lui Sas, fiul lui Dragos. Ultimii 3 erau vasali ai craiului ungur. Mariei, navasta lui Bogdan, catolicii ii spuneau
Marghita, a facut biserici dominicane.

Latco, fiul lui Bogdan (? – 1373) - s-a convertit la catolicism prin mama sa catolica, dar sotia a carui nume nu se
stie, a ramas ortodoxa, la fel ca fiica lor Anastasia. Anastasia s-a casatorit cu Iuga, fiul ducelui Lituaniei.

Iuga (1373-1375) – Anastasia – inca nu se stie daca au domnit.

Petru - 16 ani domnie – fiul Musatei. Musata era, dupa Constantin Gane, fiica lui Bogdan descalecatorul, sora lui
Latco si a dat neamul Musatinilor care au domnit in Moldova peste 250 de ani.

Roman – fratele lui Petru – 3 ani domnie, casatorit cu Anastasia.

Stefan – fratele mai mic (1357-1400).

Alexandru cel Bun (1400 – 1433) – fiul lui Roman si al Anastasiei . A fost insurat de 4 ori: Margareta, din
Transilvania, Neacsa sau Ana, romanca, a murit la scurta vreme( e posibil sa fi fost fata lui Mircea cel Batran),
Ringala din Polonia de neam mare, pe care a lasat-o dupa 10 ani (1421), probabil din cauza problemei confesionale.
A 4-a nevasta, Marina, “fata lui Marin”, autointitulandu-se “doamna de sine statatoare a toata Moldova si a malului
marii”. Marina e intaia doamna romanca de la care ne-a ramas chipul “autentic”: un epitrafir, tesut de mesteri
bizantini contemporani. Aceasta a fost mama lui Petru Aron.

Ilie – primul fiu al lui Alexandru se casatoreste cu Maria, sora reginei Poloniei, dar cand se instaleaza pe tron, la
moartea lui Alexandru cel Bun, Stefan, cu ajutor de la Vlad Dracul vine din Moldova si ii alunga. A revenit cu ajutor
polon si a domnit 9 ani cu fratele Stefan, fiecare in zona de influenta (1435-1444). La moartea lui Vladislav al III de
la Varna, Stefan se napusteste la Suceava si ii scoate ochii fratelui sau si il arunca in inchisoare. Marinca, prin tact si
diplomatie, reuseste sa il impuna pe fiul sau Roman pe tron, dar doar in partea Hotinului.

Stefan si Petru Aron, al treilea frate raman la conducerea moldovei, pana ce pe tron ajunge Roman, ajutat de
noul rege al poloniei Cazimir al IV-lea, iar Stefan este omorat. Petru Aron vine cu ajutor unguresc, il descauneaza,
iar Ilie moare ulterior in Polonia. Doamna Marinca obtine ajutor unguresc si il instaleaza pe celalalt fiu, Alexandru,
ca domn in partea de sus a Moldovei.

Bogdan (al 3lea), fiu nelegitim a lui Alexandru cel Bun preia tronul, dar este ulterior omorat la Reuseni, langa
Suceava de catre Alexandru si Aron Voda. Alexandru e otravit la cetatea Alba.

Stefan cel Mare – 1463 se casatoreste cu Evdochia din Kiev, care moare de boala
 - 1472 – se casatoreste cu Maria de Mangop. Moare in 1477
- 1480 – se casatoreste cu Maria Voichita, fiica lui Radu cel Frumos

Petru Rares este fiu nelegitim

Cu prima sotie i-a avut pe Ilie, mort de tanar probabil si Alexandru, care a murit la 45 de ani.

Cu Maria de Mangop nu a avut copii.

Cu Maria Voichita a avut 2 copii: Maria sau Chiajna, nemaritata si Bogdan, zis Orbul sau Schiopul.

A mai avut o fiica, pe Elena, casatorita cu tareviciul Rusiei; a murit la un an dupa moartea lui Stefan, avusese un
fiu, Dimitrie, care a fost otravit.

Bogdan, fiul, fusese asociat la domnie inca din 1502 (1504-1517) – casatorit probabil cu Nastasia si Ruxanda,
basaraba, fiica lui Mihnea cel Rau.

Stefanita a lui Bogdan (1517-1527), fiul lui Stefan cel Mare, se casatoreste cu cealalta fiica a Despinei, Stana.

Petru Rares( 1527- ?; 1541–1546) casatorit cu Maria (2 ani,inmormantata la Putna), apoi pe Elena, sarboaica,
sora Despinei Milita. A ctitorit Probota. A avut 2 fiice: Ruxanda si Chiajna si pe Bogdan, Ilias, Stefan, Constantin.

Stefan Lacusta(ptr ca in timpul domniei au navalit lacustele) , fiul lui Alexandru al lui Stefan cel Mare.

Ilias Turcitul(1546-1550), fiu al lui Petru.

Stefan, fratele (1550-?)

Alexandru Lapusneanul (?-1561; 1563-1568), fiul lui Bogdan Chiorul si a Nastasiei din Lapusna – casatorit cu
Ruxanda, fiica lui Petru Rares.

Despot Voda (1561-1563) sau Iacob Heraclid zis senior de Samos si conte Palatin, “stranepot de zeu, al lui
Hercule” – casatorit cu fata lui Mircea Ciobanul si a doamnei Chiajna; era levantin protestant.

Bogdan , fiul lui Lapusneanu si al Ruxandei (1568-1572)

Ion voda cel Cumplit(1572-1574) – doamna Maria, calugarita mai tarziu Teofana. capul lui a fost adus in fata
curtii domnesti din Bucuresti si pironit in poarta; a fost rupt in bucati de cozile a 4 camile; a fost un domn glorios; a
avut dragoste de cei mici si slabi = voievodul haiduc; era armean

Petru Schiopul (1574-1579; 1582-1591), nepotul lui Mihnea cel Rau – casatorit cu Maria Amirali, din familie de
italieni grecizati, la fel cum a facut si fratele sau Alexandru. A fost un domnitor milos.

Iancu Sasul(1579-1582) – cu Maria Paleologa

Aron Voda – fiu al unei evreice cu un boier roman

Razvan Voda – a fost tigan

Eremia Movila – Elisabeta. Una din cele mai frumoase doamne din Moldova, alaturi de Anastasa Duca, are
chipul pictat la m-rea Sucevita. – a ctitorit M-rea Sucevita. Intr-o cutie de argint, in forma de mar, agatata de bolta
bisericii, se afla astazi bogata cosita de par castaniu a doamnei Elisabeta; “frumoasa, mandra, ambitioasa,
interesanta Elisabeta de Lozna” – C. Gane

Simion Movila (1606-1607) – casatorit cu Marghita, poloneza; neamul provine din sec. XV. Legenda spune ca
Stefan cel Mare l-a facut pe aprodul Purice cu nume de Movila fiindca intr-o lupta s-ar fi facut el movilita ca sa
poata Stefan incaleca mai repede pe cal.

Mihai Movila, urmat de Constantin (1607-1613)

Stefan Tomsa (1613-1615) - domnitor crud, betiv.

Alexandru Movila (1615 – 1616)

Radu Mihnea (1623 – 1626)

Miron Barnowski –“fusese un domn bun si un om foarte de treaba”

Alexandru Ilies – pro greci si turci

Vasile Lupu - I se zicea albanezul, dar era roman macedonean. Fost logofat, “om intreg la trup si la minte,
destept, cu carte, cunoscand mai multe limbi si cunoscandu-le bine, vioi, indraznet, viteaz, ambitios, mai cu seama
ambitios.” A avut “o viata zbuciumata, dar o glorioasa domnie.” Casatorit cu Tudosca Bucioc (familie de mari
boieri). El si-a adaugat la numele de domnie si pe cel de “Vasile”, amintind de vechii autocrati ai Bizantului, avea
ambitia de a ajunge asa de sus. Pe Tudosca “n-o aflam amestecata nici in politica, nici in operele de binefacere, nici
la zidirea bisericilor, sau ajutorarea manastirilor, si nici macar, ca vecina doamna Elena a lui Matei Basarab, in
miscarea culturala, care marcheaza atat de stralucit epoca acetor domnii pamantene[...]Tudosca era insa o
priceputa educatoare si o harnica gospodina.” A introdus limba moldoveneasca in biserici, a facut legi dupa cele
bizantine, a instalat tipografii, a ajutat tiparituril, a creat scoli. A ctitorit Biserica Goliei si Sfintii Trei Ierarhi din Iasi.
“Voda, care stia multe, vorbea de nevoile tarii, de politica, de poezie, de legile bizantine si de autorii eleni. Vorbea
romaneste, cu accentul tinutului sau, insa turceasca o poseda bine, ior greceasca la cea mai mare perfectie.”

Gheorghe Stefan (1653-1658). “Aceasta domnie n-a fost nici stralucita, nici macar intru nimic insemnata. Daca
figura acestui voievod intereseaza astazi, ea ne atrage mai mult prin nenorocirea lui dupa ce n-a mai fost domn,
decat prin faptele ce-a facut pe cand era.” “Gheorghe Stefan Voda, cand era boier, murindu-i jupineasa, a ramas
vaduvoi; intalnind o jupineasa saraca, frumoasa, tanara, anume Safta de neamul Boestilor, au intampinat-o pe
drum mergand cu radvanul la Iasi si a oprit radvanul cu sila, si s-a suit fara de voie inauntru, si a intors radvanul
inapoi la casa lui. Si pe urma a primit si ea si s-a cununat cu dansul” . Un amanunt privitor la modul in care
domnitorii sau boierii se deplasau in pribegie. Gh. Stefan a fost pribeag 10 ani: “Peregrinarile acestea ale fostilor
voievozi nu erau simple calatorii. Erau deplasari in bloc ale unui intreg aparat de curte: boieri, secretari, medicul,
duhovnicul, servitorii, bucatarii, gradjarii, un ghidus, ca piticul Bolea a lui Petru Schiopul. Mai veneau rudele: frati,
surori sau veri; si apoi doamna, care-si avea si ea curtea ei.” Din Berlin a ajuns in Rusia, unde “nu a avut nici un
noroc. Tarul primi cu deosebite onoruri pe acest voievod detronat care, trecand pe strazile Moscovei cu 75 de
persoane ce-l intovoraseau, venea “nu pentru a cere paine”, ci pentru a fi de folos crestinatatii, propunand din
partea imparatului Leopold, zicea el, o cruciada impotriva turcilor. Insa propunerea sa, ascultata politicos si rece, fu
respinsa.”

Stefanita, fiul lui Vasile Voda. “Stefanita avea abia vreo 17 ani. Domnia lui nesigura fu tulburata si de domnul
Munteniei, Constantin Serban, si de tatari, si de Mustafa Pasa din Silistra. Mai veni si o foamete urmata de o ciuma,
incat bietul copil, frumos ca o icoana si inimos ca un viteaz ramase in istorie cu urata porecla de “Papura Voda”
fiiindca in vremea lui mancau oamenii, sleiti de foame, radacini, frunze si papura.”

Istrati Dabija

Antonie Ruset