Familia Boierilor Andronescu din Targoviste,

oamenii si aliantele lor matrimoniale, destine catre

Marele Razboi.
12.05.2018- Alin B. Popescu

Comunicare prezentata la AL XVIII-LEA CONGRES DE GENEALOGIE SI HERALDICA,

Iasi, 10-12 Mai 2018
Cele mai vechi atestari ale existentei neamului Andronestilor, inca din secolele XVII-XVIII ne
sunt oferite de Biserica Sf.Nicolae-Andronesti din Targoviste, mentionata de N.Iorga in studiul
sau dedicat monumentelor targovistene (Studi si Documente XV, p.89;353). Deasemenea, Prof.
univ.dr.Mihai Oproiu-Universitatea Valahia din Targoviste, acum pensionar, aminteste intr-un
articol al sau din revista Curier (1) “Date noi privind familia Smarandei Gheorghiu” despre un
anume preot Androne proistos, care lasa marturie posteritatii activitatea sa de renovare a
bisericii, sculptandu-si numele intr-un romb pe portalul acestei bisericii: “Popa Androne, 7277”
(1768-1769). (2).

O alta inscriptie din 10 Iunie 1808, facuta pe o evanghelie, arata ca acesta a decedat conform
marturiei preotului Anghel, la data de 24 Martie 1809 si ar fi pastorit la acea biserica timp de 43
de ani (3), deci ar fi fost nascut pe la 1745-1750.

Nicolae Andronescu, unul dintre fii acestuia probabil, polcovnic si conducatorul rascoalei
targovistenilor la 1821 apoi Logofat “da Divan” si Judet al Orasului Targoviste la 1831, este
primul reprezentant de seama al acestei familii boieresti care poarta acest nume si pentru care
exista date sigure, el fiind inmormantat in biserica Sf.Nicolae-Andronesti, in 1849 (4).

Dar abia nepotul sau de fiu, Ionita (Nita) Andronescu (1821-1894) pitar si tist de dorobanti al
orasului, fiul Postelnicului Dimitrie si al Elisabetei (5), participant alaturi de Ion H. Radulescu la
revolutia de la 1848, este cel care va da un avant deosebit acestei familii.

Nita se casatoreste cu Alexandrina Vladescu, fiica cea mai mica a Serdarului Mihalache
(Mihail) Vladescu (1800-1868) si a Elenei Bratescu si au impreuna zece copii care ajung la
maturitate, dand nastere astfel unei prime ramuri a familiei Andronescu.

Serdarul era un descendent al vechii familii boieresti Vladescu (ramura de Valcea) (6), iar Elena
era fiica postelnicului Mihail Bratescu, din care descinde si scriitorul Ioan Al. Bratescu-Voinesti,
nepot de fiu al lui Nicolae Bratescu, fratele Elenei Bratescu-Vladescu.

1
 Mihalache a fost primul din neamul sau care se stabilileste in Targoviste plecand din Valcea,
fiind al treilea la parinti (avand doi frati mai mari Theodorache si Nituica, diminutiv de la
Nicolae), si ajunge unul dintre cei mai importanti membrii ai urbei adoptive, judecator la
Tribunal si Prezident (7) al Sfatului Orasanesc al Targovistei (echivalentul actual al functiei de
Primar, 1835-1839).

Boierii Vladesti, atat cei din Valcea cat si cei din Arges descindeau din Barasarabi si erau inruditi
intre ei (8). Unele surse ii considerau pe cei din Valcea coboratori din Staico (Stanil) fratele mai
mic al lui Mircea cel Batran (9) iar pe cei din Arges coboritori din Dominca sora lui Radu de la
Afumati, nepotul de fiu al lui Mircea cel Batran, casatorita cu Marele Vornic Dobromir, nepotul
de fiu al Jupanului Albu-Negru catre traia la 1430. (10)

Fratele Alexandrinei, a fost gen. Matei Vladescu (1835-1901), erou al Razboiului de

Independenta, aghiotant al regelui Carol I, apoi Minsitru de Razboi, senator si Seful Casei
Militare Regale, despre ale carui fapte aminteste monumetul funerar de la Manastirea Viforita
de langa Targoviste, ridicat de Carol I acestuia, in semn de omagiu pentru intreaga sa activitate
in slujba Coroanei Romaniei.

Deasemenea si celilalti frati si surori ai Alexandrinei Vladescu au urmat traseul obisnuit al

descendentilor unei familii de vaza romanesti, reusind sa ocupe pozitii insemnate in societate
sau sa realizeze aliante matrimoniale foarte bune pentru familia lor.

Astfel, Mr. Mihail Vladescu ajuns ofiter si functionar public, se casatoreste cu Elena Fleva si au
impreuna un baiat (probabil aceasta este o nepoata de frate al lui Nicolae Fleva, celebrul om
politic si primar al Bucurestilor) pe scriitorul George M. Vladescu, autorul romanelor “Menuetul
“(1933) si “Moartea fratelui meu “(1934). Apoi un alt frate este cpt. Ion Vladescu, despre acesta
nu avem alte informatii, apoi Alexandrina (Luta) se va casatori cu Stefan Hagi-Panteli, avand
impreuna o fiica Sofia care va fi sotia Gen. Alexandru Candiano-Popescu conducatorul miscarii
antidinastice de la 1869, intrata in istorie sub denumirea de Republica de la Ploiesti. Ulterior
acesta este decorat de Carol I ca erou al Razboiului de Independenta, devenind general.(11)

Si ultima prezentata dintre cei sase frati, este Smaranda Vladescu casatorita Georgescu, bunica
Viceamiralului Vasile Scodrea(12). Se pare ca acesta era var primar cu Gen. de corp de armata
Constantin Prezan (1861-1943), Seful Marelui Cartier General al Armatei Romane in Marele
Razboi numit onorific maresal in 1930. Mama sa, Alexandrina Scodrea si tatal viceamiralului
Vasile Scodrea (1873-1934), Ion erau frati, fiind fii mosierului G. Scodrea. Vasile Scodrea in
timpul Marelui Razboi a fost numit la comanda Flotilei de Operatiuni, in 1919 a fost numit Sef
de Stat Major al Comandamentului Marina si in 1925 i s-a incredintat comanda Marinei Militare
a Romaniei Mari.

2
O alta ramura se deschisese printr-o a doua casatorie a tatalui lui Ion (Nita), Postelnicul
Dimitrie Andronescu cu o Tica impreuna cu care are doi copii, Ion (din nou acelasi nume) si
Constantin (Dinca), primul avand descendenti pana in zilele noastre, oameni de mare valoare,
avocati, medici si ofiteri. In Volumul I din Familiile Boieresti din Moldova si Tara Romaneasca,
coordonator si coautor Mihai Dim.Sturdza la pagina 73 gasim arborele genealogic al familiei
Andronescu. As aminti doar pe Leon Andronescu (1887-1955), nepot de fiu al lui Ion
Andronescu II, de profesie ofiter, care lupta in Marele Razboi si se casatoreste la Targoviste a
doua oara cu Iosefina Ioana Binder, rezultand de aici urmasi pana in zilele noastre pe linie
masculina. Stranepotul lui in linie directa se numeste Alexandru, el fiind singura persoana de
sex masculin din familie, care mai poarta numele de Andronescu astazi. La poalele Manastirii
Dealu, langa Targovite se gaseste si astazi o casa foarte frumoasa cu forma de mic castel avand
un turn ca de cetate, numita Vila cu turn rosu, construita de Ion Andronescu II.

Cei zece copii ai Pitarului Ionita (Nita) Andronescu vor deveni mari personalitati ale tarii sau vor
incheia aliante matrimoniale care vor spori pozitia sociala si faima membrilor acestei familii.
Asupra acestor descendenti insa, ne vom apleca atentia in continuare, existand mai multe date
pastrate in arhiva familiei si care au fost transmise din generatie in generatie.

Astfel, primul dintre ei este scriitoarea, publicista si feminista Smaranda Gheorghiu (1857-
1944), ramasa in amintirea posteritatii ca autoarea versurilor cantecului pentru copii “Vine, vine
primavera”. Ea este prietena si confidenta Veroniclei Micle, muza lui Mihai Eminescu.

Petre Gh.Birlea in cartea dedicata Smarei “O romanca spre Polul Nord “analizeaza amanuntit
biografia si cariera literara, social-obsteasca si conferientara a acesteia, rolul ei de ambasadoare
si mesagera a sufletului romanesc peste hotare, folosind pentru documentare si date din arhiva
familiei Andronescu, puse la dispozitie de Marta Anineanu-Andronescu, fiica lui Gheorghe
Andronescu (fratele Smarandei) si nepoata de fiu a Pitarului Nita Andronescu.

Despre Maica Smara, supranumita asa in societatea vremii la initiativa lui Mihai Eminescu
(pentru ca desi tanara, obisnuia sa se imbrace in haine de culoare neagra ce-i confera un aer
usor monahal), nu vom face acum o expunere larga, s-au scris déjà lucrari si articole de mare
valoare despre personalitatea ei atat de complexa dar vom arata pe scurt, din punct de vedere
genealogic, rolui ei in linia familiei Andronescu, dorind mai intai sa prezentam o alta
personalitate de ordin cultural si istoric care a ajutat mult la cunoasterea Smarandei
Gheorghiu.

Marta Anineanu, caci despre ea este vorba, dupa studii de istorie in cadrul Facultatii de Litere si
Filosofie a Universitatii din Bucuresti unde isi ia licenta in 1937, urmeaza pentru o perioada in
paralel si Scoala Superioara de Arhivistica si Paleografie de pe langa Arhivele Statului din
Bucuresti (diplomata in 1936) si apoi lucreaza dupa razboi (1948-1949) mai intai la Arhivele

3
Statului unde intra prin concurs. Devine apoi treptat o erudita cercetatoare, lucrand din 1949 ca
paleograf si cercetator istoric si literar la Cabinetul de Manuscrise si Carte Rara al Bibliotecii
Academiei Romane, apoi activeaza ca Sef Servicu intre 1964-1973. E cunoscuta in lumea
specialistilor mai ales ca editoarea vastei corespondete a lui Vasile Alecsandri, dar realizeaza si
lucrari de sinteza ca –“Repertoriul documentelor Tarii Romanesti publicate pana azi, 1290-1508,
Valenii de Munte 1937, de Marta Andronescu. (13)

Despre Smaranda Andronescu dorim sa amintim doar ca se casatoreste de foarte tanara (la
saptesprezece ani, ascultand de dorinta parintilor) cu Gheorghe Garbea poet, librar si profesor
de literatura la liceul Enachita Vacarescu din Targoviste (fiind totodata si unul dintre
intemeietorii acestuia) originar din Jud. Mehedinti si se muta apoi in Bucuresti unde in casa
acestora are loc un celebru salon literar la care obisnuiau sa vina I.L. Caragiale, Barbu
Stefanescu Delavrancea, Alexandru Vlahuta, George Cosbuc, Mihai Eminescu etc. In familia
Garbea il regasim mai tarziu pe gen. Titus Garbea (1893-1998) care a indeplinit functii in
diplomatia romana in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial dar a luptat si in Marele Razboi
(luptele de la Gorj, Campu Mare, Podul de pe Jiu, ajungand pana la gradul de locotenent).

Au impreuna doua fetite, nascute in primii ani ai lor de sedere la Bucuresti 1875- 1876 dar care
mor dupa doar doi ani din cauza bolilor care bantuiau prin orasul Targoviste unde Smaranda se
intorsese satula de umilintele suferite in casnicia care nu mergea bine cu Gh. Garbea, ca sa-si
gaseasca linistea sufleteasca dar sa si ajute la pregatirea unor materiale pentru ambulantele
sanitare ale Armatei Romane.

Ulterior in 1893 mai au o fiica numita Zoe (poreclita in familie Oita), scriitoare care se va
casatori pe 6/19 Decembrie 1919 cu Radu Tomellini de profesie doctor la Institutul Medico-
Legal din Genova si care pentru multi ani va ocupa functia de consul in cadrul Consulatului
General al Romaniei din Genova. Ea va purta ambele nume Garbea-Tomellini si va continua
munca pe teren social si cultural in sprijinul Romaniei dar din Italia, infiintand prima Camera de
Comert Romano-Italiana in 1919, in propria ei casa din Genova, dupa doauzeci de ani de
zbateri si conferinte sustinute in acest sens prin toata Italia . Acestia au impreuna un fiu Radu
care se naste la 1 Mai 1912 care va urma medicina si care la randul lui are urmasi pana in zielele
noastre, se pare.(14)

Se casatoreste a doua oara cu Capitanul Petre Gheorghiu, fiul lui Gheorghe si al Smarandei
nascut la Focsani, descendent al lui Dumitru Gheorghiu, care era de origine macedo-romana, de
provenienta din Salonic.

La aceasta casatorie a participat, ca prieten de familie, fiind unul dintre cei doi martori, Mr.
Constatin Prezan, viitorul șef al Marelui Cartier General al Armatei Române victorioase în Primul
Război Mondial. (15)

4
Din casatoria cu Petre Gheorghiu nu stim sigur daca rezulta copii dar Smaranda va mai avea o fiica,
Magdalena Paunescu nascuta in 1894 care este si anul casatoriei (16 Septembrie, Biserica Alba, Calea
Victorie, Bucuresti) cu Cpt. Petre Gheorghiu. Aceasta va fi casatorita cu ing. Ionel Paunescu, profesor
universitar.

Legat de paternitatea Magdalenei, Gh. Barlea formuleaza ipoteza ca Gen. Panaitescu ar putea fi tatal
acesteia dar nu exista vreun document concludent, in nicio privinta. Dupa un an de casnicie linistita cu
capitanul P.Gheorghiu acesta moare, Smaranda Gheorghiu ramanand din nou fara sprijin moral si
material.

Al doilea, poate cel mai realizat dintre cei zece frati, Constantin Andronescu (1859-1943),
profesor si doctor docent in medicina, medic militar cu specializare in ginecologie si igiena se
va casatoti cu Alice Ghika (1875-1964) si va da nastere ramurii Andronescu-Ghika.

Va publica treizeci si opt de lucrari de specialitate iar In pragul Marelui Razboi il regasim in
anturajul familiei regale, avand gradul de colonel medic. Dr.C. Andronescu primeste la
implinirea frumoasei varste de 80 de ani sub egida Facultatii de Agronomie din Bucuresti, un
volum omagial a carui prefata este semnata de Prof.N.D.Cornateanu, Ministrul agriculturii si
domeniilor de la acea data (1939) si care prezinta activitatea sa pe taram stiintific national si
international dar si in relatie cu elevii sai pentru care a fost profesor de igiena timp de 42 de
ani. C. Andronescu a fost membru fondator al Uniunii Generale a Vanatorilor din Romania,
presedinte al primelor ei sedinte si cel care a desenat si propus emblema (insigna) acesteia.
Uniunea ii va aduce si ea un omagiu la implinirea celor 80 de ani, din care spicuim pentru a
intelege mai bine personalitatea deosebita a doctorului:

“Nelipsit la toate sedintele, a sustinut si a aparat interesele Uniunii si a propus in adunarea

generala din anul curent, cladirea unui palat al Uniunii generale a tuturor vanatorilor din
Romania- propunere care a fost adoptata cu unanimitate de intreaga adunare. In toate mediile
sociale-in care d-sa a patruns ca gynecolog si mamos- a avut numai succese. Pentru aceasta i se
spunea: In stiinta ideal; La femei fara rival.” Avea darul de a povesti, era glumet si vesel, ii
placea adevarul si era de o sinceritate brutala mai ales cand era provocat. “Pe langa vanatoare,
practica si propovaduieste educatia fizica de peste o jumatate de veac, pe principii de fiziologie,
nu cu efort cum se practica azi…” A starnit si invidie, caci dansul s’a ridicat numai prin munca.
(…). “..a fost invitat si a luat parte la numeroase congrese in strainatate, unde s’a distins prin
conferinte, comunicari si discutiuni stiintifice, publicate si in revistele straine, in frnatuzeste si
englezeste, relative mai ales la sanatatea publica. A vizitat toate statele Europei, America,
Egiptul si Tunisia. Decorat cu mai multe ordine nationale si straine, poarta cu mandrie si
“Legiunea de Onoare”, in grad de ofiter al Frantei. In momentele libere si-a insusit o multime de
cunostinte in domeniul literelor si filosofiei. Iar cultul muzelor l-a stapanit inca din cea mai

5
frageda varsta.” Un alt ordin strain fusese Sf.Sava in grad de ofiter, pentru salvarea a peste opt
sute de raniti aflati la Belgrad, in timpul razboiului Sarbo-Bulgar.(16)

Sotia sa Alice Ghika, era fiica lui Nicolae Scarlat Ghika (1845-1914), Procuror General al
Romaniei la Curtea de Casatie, descendent din ramura munteana a Ghiculestilor si a lui Francine
Suhr. C. Andronescu si Alice Andronescu-Ghika au impreuna un baiat Nicolae Andronescu-
Ghika (-1963) de profesie avocat care se casatoreste in 1929 cu Maruca Dona fiica dr. Iosif
Dona (1875-1956) , mare colectionar de arta, descendent al familiei boieresti Dona, bunicul
Marucai fiind gen.Nicolae Dona (1837-1915). Sora dr. Iosif Dona, Margareta a fost sotia
scriitorului Alexandru Vlahuta. Fiica lor a fost casatorita cu fiul pictorului Nicolae Grigorescu,
Gheorghe.

La randul lor Nicolae si Maruca Dona au un baiat Serban Andronescu-Ghika, nascut la Paris in
1931, ajuns doctor. in medicina si profersor in USA , casatorit cu Maria Kelesz . A decedat in
2005 fara descendenti, fiind casatorit la batranete a doua oara cu Constanta.

Se pare ca Nicolae Andronescu-Ghika a mai fost casatorit o data cu Rosalie Klein (n. in Polonia
1911 si inmormantata in Israel in 1994). Din aceasta casatorie a rezultat un alt baiat, numit
Constantin ca si bunicul sau, care a trait in USA (1994-2005) si care are doua fete in viata, una
dintre ele fiind casatorita.(17)

A treia nascuta in familia Pitarului Nita Andronescu, este Teodora (1862-1930) care se va marita
cu Stelian R. Dudau (1857-1918), mare comerciant si proprietar din Targoviste, fiul ispravnicului
Ioan-Raducanu Dudau (1810-1881), primar al urbei in trei mandate si membru in Divanul Ad-
hoc al Unirii, membru fondator al Partinului National Liberal filiala Dambovita, alaturi de
Constantin Fussea.

Teodora a contribuit ca si mama ei, la aprovizionarea Armatei Romane cu imbracaminte si

materiale necesare ingrijirii ranitilor in timpul Razboiului de Independenta, fiind la randul ei
decorata de doua ori. Dintre cei opt copii ai acestora, cinci au ajuns la maturitate.

Primul copil nascut este o fata, Alexandrina (1879-1943) care la doar 13 ani este casatorita de
parinti cu Ion Sutzu-Dudescu (1856-1910), nepotul de fiu al Domnitorului Mihai II Sutzu (1784-
1864), tatal sau fiind Constantin M. Sutzu. Sotul Alexandrinei, Ion tocmai divortase de prima lui
sotie Zoe Grecianu in 1892 si in acelasi an se si recasatoreste. Alexandrina va avea o fiica
numita Sisi care banuim ca este rodul acestei casatorii desi in arborele familiei Sutzu publicat pe
site-ul familiei Budu-Ghika nu apare mentionata, fara a putea cunoaste insa cauza. Nu pare
logic ca abia dupa inca opt ani cel putin Sisi sa se fi nascut, adica dupa moartea lui Ion Sustzu-
Dudescu, avand in vedere ca apare intr-o poza din arhiva familiei in Sept.1913 deja ca o tanara
domnisoara. Va fi casatorita cu Col.Noni Jitaru, fara descendenti cunoscuti.

6
Urmatorii doi copii (Gheorghe si Maria) ai sotilor Teodora si Stelian Dudau mor de tineri, iar
apoi in 1884 se naste o alta fata Elena (Linica), poreclita in familie Smara cea Mica. Ea face studii
de sericicultura la Como si Padova si apoi deschide la Targoviste, Scoala de Industrie Casnica,
unde fetele invata sa intretina o gospodarie dar si sa creasca viermi de matase, sa prelucreze
borangicul si sa teasa covoare. Va calatori mult si intr-o poza (carte postala trimisa Teodorei in
1912), din arhiva familiei o vedem alaturi de verisoara ei primara Zoe Garbea-Tomellini fiica
Smarei, la Venetia. Elena se va casatori cu magistratul Gore Dumitrescu, vor avea o fiica
impreuna, Atisor casatorita cu Col. Mihai (Misu) Badulescu (1918-1997), ofiter de cavalerie
decorat cu Ordinul Mihai Viteazu in al Doilea Razboi Mondial dupa batalia de la Odessa unde si-
a pierdut mana dreapta. Era fiul gen. M.Badulescu. Exista descendeti ai acestora pana in zilele
noastre si din aceasta linie.

Urmeaza alt copil nascut in 16.01.1887 Gheorghe (Georgica, stra-bunicul autorului) care a ajuns
Directorul Scolii de Arte si Meserii din Targoviste, dupa studii de prelucrarea metalelor (bronz,
arama, fonta) in Italia. A fost prieten bun si coleg cu sculptorul Ion Jalea care in semn de
pretuire i-a realizat un bust ce se gaseste acum in Casa Dudau-Popescu din Targoviste. Intr-o
poza realizata in jurul varstei de 40 de ani , apare in tinuta de locotenet de geniu, cu tresa de
termen redus, probabil fiind rezervist in anii 1935-1940, nu avem date ca ar fi luptat si in
Marele Razboi, mai ales ca avea trei baieti mici, nascuti la inceputul acestuia. Se va casatori cu
Elena, nascuta Knoch von Amelunxen, la Iasi in 1890, ai carei parinti venisera, tatal Max din
Gemania iar mama Theresa descendenta din familia nobiliara Dreina din Italia, pentru a
intemeia un pensionat in acelasi oras, pe strada Cuza Voda 16, pe la 1888, (limbra romana,
franceza si germana curs primar si secundar facultativ, piano, gimnastica, lucru manual si
croitorie). Elena Knoch-Dudau este si ea profesoara de limbi staine si pian, are patru copii,
Stelian, Radu, Constantin si Teodora, bunica autorului. Stelian Dudau (n. 1914) devine medic
veterinar si moare pe front in 1945, Radu (n. 1915) devine profesor si ofiter de cavalerie in
rezerva, moare in razboi in URSS la Slavianskaia in 1942, Constantin devine ofiter de aviatie si
supravietuieste razboiului murind insa de tuberculoza in 1974. Niciunul dintre cei trei frati nu
are urmasi. Doar Teodora (1919-1964) sora lor, se va casatori cu Cpt. de infanterie Nicolae
A.Popescu din Visina, Dambovita, invatator, decorat cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III- a in
grad de cavaler, pentru faptele de vitejie in luptele de la Cotul Donului unde este ranit grav. Se
reface si revine pe frontul de Vest. In Slovacia, la Plesivec este ranit din nou, un glont ii trece
prin cap si-l lasa paralizat de mana dreapta si picorul stang. Supravietuieste, isi continua viata cu
multa darzenie, activand aproape ca un om normal desi ramane cu acest handicap si moare la
85 de ani in 1993. Are impreuna cu Teodora doi copii, Nicolae licentiat in filosofie si Andrei-
Adrian-Daniel Popescu, inginer ofiter, tatal autorului.

In 1898 se naste Ecaterina (Titi) Dudau fiica a lui Stelian, care prin casatoria cu avocatul si
senatorul Mihai Cornescu (1876-1954), ales primar al Gaestului (18), face legatura cu o alta

7
familie foarte cunoscuta in istoria sociala si culturala a tarii. Cornestii se trageau din logofatul
Serban Greceanu care se casatorise cu Ilinca Brancoveanu, fiica domnitorului si care primise de
zestre, printre altele, satele dambovitene, Cojasca si Cornesti. Primul care ia numele de
Cornescu este fiul lui Serban, Marele Stolnic Draghiceanu-Ionita (decedat 1758), al carui fiu
pastreaza insa si numele vechi Scarlat Constantin Cornescu-Greceanu. La randul sau acesta il
are ca fiu pe Costache S.Cornescu (1791-1870)-Ministrul Cultelor, care are doi baieti, primul
este Costache C. Cornescu, intemeietorul societii de vanatoare Sitarul, autorul “Manualului
bunului vanator”(1895) , bunicul acad. Alexandru Rosetti–Balanescu (1895-1990), si celalalt este
gen.Ioan C. Cornescu, Sef de Corp de Armata la 1862 , erou al Razboiului de Independenta, tatal
lui Mihai Cornescu.

Titi si Mihai Cornescu vor avea impreuna o fiica, Gabriela (1917-1999) ajunsa jurist de profesie
(matusa draga pe care am cunoscut-o personal), maritata cu Col. Andrei Cristescu un militar
desavarsit, ranit in 1943 in al Doilea R.Mondial, este evacuat in tara si revine ca instructor si
comandant de divizion la Scoala de Ofiteri de Cavalerie Regele Ferdinand din Targoviste. Din
aceasta casatorie vor rezulta doi copii, Mugurel Cristescu, inginer si Viorel Cristescu care a
mostenit firea tatalui sau si urmeaza aceasi cariera militara, ajungand pana la gradul de
lt.colonel. Acesta are ca urmasi un fiu.

Dintre ceilalti descendenti directi sau rude prin alianta, ai pitarului Nita Andronescu care joaca
un rol in Marele Razboi, vom aminti pe scurt doar, din cauza timpului prea scurt pentru aceasta
prezentare, in ordinea nasterii copiilor sai:

-pe locotenet Constantin Dudau (1988-1919) fiul lui Stelian si al Teodorei Dudau, acesta
supravietuieste aproape intregului razboi dar moare de tifos exantematic pe front in Moldova,
la sfarsitul acestei epidemii. O poza din arhiva familiei ni-l arata in tinuta de ofiter impreuna cu
un camarad de razboi.

-pe Col. Dumitru (Take) Isvoranu (originar din Mehedinti, un descendent al familiei boierilor
Isvoreni) devenit Cavaler al Ordinul Mihai Viteazul pentru bravura sa in aceste lupte. A fost
casatorit cu Domnica Dudau-Andronescu fiica Teodorei Andronescu, nu au avut descendenti. O
scrisoare de pe front din anul 1917, trimisa cumnatilor sai (Ecaterina, Elena, George) si sotiei
Domnica (Ica) se pastreaza in original in arhiva familiei.

-pe Mr. Constantintin Sanatescu viitor general si prim-ministru al Romaniei, ginerele Elenei
Stematiu-Andronescu (1868-1950) o alta fiica a pitarului Nita. Aceasta se casatoreste cu
Alexandru Stematiu (1856-1911), mare proprietar si comerciant din Targoviste. Au impreuna
patru copii (Matei, Gabriela, Viorica si Angelica). Gabriela va fi sotia viitorului gen. si Presedinte
al Consiliului de Ministri al Romaniei in 1944, provenind dintr-o familie boiereasca din Gorj cu
traditie militara. A luptat in ambele razboaie mondiale, a fost comandant militar al Bucurestilor

8
in timpul rebeliunii legionare. In calitate de comandant al Corpului 8 armata a fost cel care a
oprit progromul impotriva evreilor declansat la Dorohoi in anul 1940 (19). Fiica sa si a Gabrielei,
a fost Simona Ghitescu (1913-1992) care a avut grija pana la caderea comunismului ca jurnalul
Gen. Sanatescu sa nu se piarda si sa poata fi publicat in 1992.(20)

Exista descendenti pana in zilele noastre din casatoria Vioricai Stematiu cu magistratul
Constantin Cosma. Radu Cosma (n.1950) nepotul acestora, in cartea sa “ Pieterele care raman”
(pag.11-12, editura Amanda Edit, 2016) face o frumoasa descriere a familiei din care se trage.

-pe Gen. Ioan Anastasiu (1864-1946) comandantul Diviziei 1 Infanterie (Oct.-Dec 1916) eroul
bataliei de la Jiu (21) si al Diviziei 12 Infanterie (25.12.1916-21.01.1917), sotul Sofiei
Andronescu (n.1870) o alta fiica a pitarului Nita Andronescu. A fost decorat cu Ordinul Coroana
Romaniei (1909) si Steaua Romaniei (1912). A scris peste opt lucrari si carti de tactica si
strategie militara. Au impreuna sase copii, dintre care Madeleine se va casatori cu ing.Aurel
Rainu, director general si actionar pana in 1948 al Societatii anonime pe actiuni Dambovita,
precursoara Combinatului de ciment de la Fieni. Au avut impreuna trei copii, Sanda, Ionica si
Nicusor.

- pe Gheorghe Andronescu (1872-1935), Colonel, decorat cu Coroana Romaniei, fiind fratele

Teodorei Andronescu. A fost casatorit cu Elena Andronescu, fiica lui Theodor Andronescu deci
nepoata de var vitreg. Exista urmasi pana in zilele noastre. Cealalta fiica a col.Gh. Andronescu,
Florica, s-a casatorit mai intai cu col. Aurel Mihai-Negrescu din Roman dar acestia divorteaza si
nu au copii impreuna. Apoi acesta se recasatoreste cu Georgeta R.Sutzu iar Florica se
recasatoreste cu col. Paul Otto Fuschs si au impreuna o fiica, arhitecata Martha Fuschs
casatorita cu istoricul Stefan Popa. Acestia din urma, au o fiica descendenta a acestei linii.

In incheiere, ii mentionam doar pe ceilalti patru copii ai pitarului Nita Andronescu, neamintiti
pana acum si despre care avem putine date in plus fata de cele existente in enciclopedia
Familiile Boieresti din Moldova si Tara Romaneasca de Mihai Dim.Sturdza si “O romanca spre
Polul Nord” de P.G.Birlea:

- Xenofon (1864-1923) magistrat, Presedintele Curtii de Apel din Galati a fost casatorit cu
Lucretia Bassarabescu, din familia boiereasca din care descindea si scriitorul I.A. Bassarabescu
care din partea mamei Elisaveta sin Starostescu (1830-1897) se inrudea cu familia Boteanu.

-Ecaterina (1866-1930), casatorita cu inginerul hotarnic austriac Constantin Josef Kulle.

- Alexandrina (1874-1972) casatorita Negulescu, a avut doua fete, Liliana si Bobocica, aceasta
din urma a vand doi copii, despre care nu avem alte date.

-Dumitru (1880-) doctor in stiinte agricole cu studii in USA.

9
BIBLIOGRAFIE:

(1) “Date noi privind familia Smarandei Ghorghiu”,de Dr.Mihai Oproiu si Alexandrina
Andronescu, revista “Curier” editata de Biblioteca judeteana I.H.Radulescu,
nr.2(15)/2001, pag.7
(2) Inscriptii si insemnari din Judetul Dambovita, Vol.1 de Radu Goglovan si Mihai Oproiu,
Muzeul Judetean Dambovita 1975, pag.122, Cap.XVI, Biserica Sfantul Nicolae Andronesti
(3) Ibidem, inscriptia 271, pag.127
(4) Ibidem, inscriptia 253, pag.123
(5) “O romanca spre Polul Nord” de Petre Gheorghe Birlea (Editura Sport Turism, 1988),
pag.17
(6) Ibidem, pag.18
(7) Enciclopedia Orasului Targovistei, editia a II-a, Editura Bibliotheca, Targoviste 2012,
pag.504
(8) ”Paraienii Valahiei “ de Constanta si Petronela Badea, Mihai Paraianu, Editia a IIa,pag.77
(9) Ibidem 7 si “ Smara Gheorghiu in Arhiva Colectilor Speciale ale BNR”, de Alina
Siminiceanu- revista BNR nr.1-2/2009, pag.30
(10) Arbore genealogic al Familei Valdescu, ramura de Arges, autentificat Arhivele
nationale Romane, 1926 (Nicolae M.Vladescu)
(11) “O romanca spre Polul Nord” de Petre Gheorghe Birlea (Editura Sport Turism,
1988), pag.19
(12) Ibidem (11)
(13) Revista “Curier” editata de Biblioteca judeteana I.H.Radulescu, an XX,
nr.1(39)/2014
(14) http://horiagarbea.blogspot.ro/
(15) “Smara Gheorghiu in Arhiva Colectilor Speciale ale BNR”, de Alina Siminiceanu-
revista BNR nr.1-2/2009, nota 4, pag.31

(16) Omagiu Profesorului Dr. C. Andronescu – Facultatea de Agronomie Bucuresti- Inginerii

Agronomi de la Herastru, pag.81-85, Ambulanta Romana la Belgrad

(17)Site:https://www.myheritage.ro/research/collection-1/arori-genealogici-
myheritage?s=273643801&itemId=261946721-1-1&indId=individual-273643801-
1500039&action=showRecord&recordTitle=Constantin+Andronescu

(18) Enciclopedia Orasului Targovistei, editia a II-a, Editura Bibliotheca, Targoviste 2012,
pag.178-179

(19) https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_S%C4%83n%C4%83tescu

10
 (20) Jurnalul Generalului Sanatescu, Editura Humanitas 1993, cu o prefata de Simona Ghitescu-
Sanatescu

(21) https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Anastasiu

11