Ioan de Hunedoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan de Hunedoara (latină Ioannes Corvinus, maghiară Hunyadi János, sârbă Janko
Sibinjanin, slovacă Ján Huňadi, germană Johann Hunyadi) cunoscut și ca Iancu de Ioan de Hunedoara
Hunedoara (alternativ Ioan (Ion) Huniade sau Ioan Corvin, n. ca. 1407 - d. 11 august 1456)
a fost ban al Severinului între 1438-1441, voievod al Transilvaniei între 1441-1446,
guvernator și regent al Ungariei între 1446-1453 și căpitan general al regatului între 1453-
1456, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.

Cuprins
Origini
Domnia și luptele duse de Ioan de Hunedoara
Asediul Belgradului. Moartea
Arborele genealogic al familiei Huniade[10]
Omagieri
Numismatică
Referințe
Bibliografie
Lectură suplimentară
Legături externe
Date personale
Vezi și Născut ~ 1407
Hunedoara, România
Decedat 11 august 1456 (49 de ani)
Origini Zemun, Serbia
Înmormântat Catedrala Sfântul Mihail din
Viitorul voievod s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată în 1409, pentru Alba Iulia
merite deosebite de cătreSigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Tatăl lui Ioan a fost un
Părinți Voicu (Vajk)
Elisabeta de Margina
român[1], sau cuman[2][3] Voicu/Voik/Vajk Corvin[4], "un gentilom destul de modest al Căsătorit cu Erzsébet Szilágyi
comitatului pur românesc Hunedoara", iar bunicul se numea Șerb/Csorba [5]. Mama lui Ioan Copii Matia Corvin,
a fost Erzsébet Morzsinai (Elisabeta de Margina), despre care se spune că ar fi fost de Ladislau Huniade
origine greacă și chiar înrudită cubasileii Bizanțului.[6] Cetățenie Regatul Ungariei
Ocupație lider
În favoarea originii etnice românești a voievodului există mai multe argumente. De om politic
exemplu, până în anul 1439, Iancu este numit în documente Ioan Românul, mai mulți Ban al Severinului
cronicari ai epocii referindu-se la originea românească a acestuia. După ce fiul său, Matei
În funcție
1438 - ?
Corvin, a devenit rege, Frederic de Habsburg i-a reproșat că nu are origini regale, ci că are
Voievod al Transilvaniei
un tată român. Matei, la rândul său, când i se reproșa că nu are origini regale, făcea trimitere În funcție
la originile sale romane.[7][8] 1441 - 1446
Voievod al Transilvaniei împreună cuEmeric
După obiceiul epocii, Voicu a luat numele Hunyadi (de Hunedoara), când a primit în 1409 Bebek al II-lea
de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru 1448
Predecesor Ladislau al V-lea Jakcs
faptele sale de arme în luptele cuturcii.
Nicolae de Ujlak
Succesor Emeric Bebek I
Conform unei legende lansate în secolul al XVI-lea de către Gáspár Heltai, Ioan de Ioan de Rozgony
Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu nobila Erzsébet Regent al Regatului Ungariei
În funcție
Morzsinai, având un frate tot cu numele (Ioan) — duplicarea numelui era un obicei când
1446 - 1452
unul dintre copii avea tatăl diferit.[9].
Activitate
A luptat Regatul Ungariei
pentru
Domnia și luptele duse de Ioan de Hunedoara Bătălii / Cruciada de la Varna
Războaie Asediul Belgradului
 Ioan Huniade a fost un mare Războaie Asediul Belgradului
aristocrat al regatului Ungariei, care Decorații și distincții
Semnătură
își avea domeniul feudal la
Hunedoara. A devenit ulterior ban al
Severinului, comite de Timișoara, Semnătură
voievod al Transilvaniei și regent al
Ungariei. Era unul dintre cei mai
bogați nobili ai Europei timpului său.
Modifică date / text

Moartea prematură a regelui Albert

de Habsburg a deschis o perioadă de
frământări în Ungaria legate de succesiunea
la tron. Marea majoritate a magnaților
ungari, printre care familiile Cillei, Gara,
Ujlaki și Szécsi, o sprijineau pe regina
văduvă Elisabeta, care aștepta un copil,
viitorul Ladislau V Postumul, în speranța
că o vor putea domina cu ușurință și, pe Ioan de Hunedoara în luptă cu husiții;
Blazonul ilustrație din Cronica luiJános Thuróczy
această cale, își vor subordona puterea de
stat.

Iancu a susținut candidatura regelui polon Vladislav al III-lea (Jagello) la tronul Ungariei.
Nobilimea mică și mijlocie, în frunte cu Ioan Huniade, cu palatinul Lőrinc Héderváry și cu
episcopul Simon Rozgonyi, dorea în fruntea țării un rege capabil să o conducă în împrejurările
dificile generate de expansiunea otomană. Alegerea acestora s-a oprit asupra lui Vladislav al III-
lea Jagello, rege al Poloniei din1434.

Acceptarea coroanei Ungariei de către Vladislav al III-lea al Poloniei, devenit astfel Vladislav I al
Ungariei, la 6 martie 1440, venirea acestuia în regat, la 21 mai, și încoronarea sa la 17 iulie la
Alba Iulia, au dus la declanșarea unui sângeros război civil, în provinciile de sud și nord ale
Regatului ungar (astăzi Slovacia), care a durat până în1441.

Devenind adevăratul conducător al grupării favorabile regelui Vladislav I al Ungariei, Ioan de

Hunedoara a fost răsplătit din plin de acesta, demnitatea cea mai importantă ce i-a fost
încredințată în 1441 fiind aceea de voievod al Transilvaniei. Astfel, el a reușit să imprime
Ungariei o linie politică predominant antiotomană, conflictele din Europa Centrală cu Frederic III
de Habsburg (1440-1493) și cu Jan Jiskra, aliatul acestuia și adevăratul stăpân al Slovaciei,
trecând pe un plan secundar.

Liniștea internă a fost obținută prin încheierea în vara anului 1443 a unui armistițiu pe doi ani cu
Frederic III de Habsburg, tutorele, după moartea reginei Elisabeta, al viitorului rege al Ungariei,
Iancu de Hunedoara înChronica
Hungarorum, Brno 1488 Ladislau Postumul. După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I, Ioan de Hunedoara se
impune politic și este numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului
Ladislau Postumul. Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei s-a
sprijinit și pe serbi, și astfel în "Campania cea Lungă" (1443-1444) produce importante pierderi Semilunei otomane; această campanie se încheie printr-o
pace favorabilă semnată pe 10 ani. Efectiv, pacea nu a fost una de durată -coroana ungară, la insistențele papalității, organizeaza o nouă cruciadă
antiotomană, Cruciada de la Varna, care se încheie cu un dezastru pentru creștini, regele Ungariei pierzându-și acolo viața.

În Dieta din februarie 1445 s-a format un guvern provizoriu, alcătuit din cinci Căpitani generali, Ioan de Hunedoara primind în guvernare Transilvania,
Banatul și Crișana. Deoarece anarhia rezultată ca urmare a acestei diviziuni a scăpat de sub control, Iancu a fost ales regent al Ungariei (Regni
Gubernator) la data de 5 iunie 1446 în numele regelui Ladislau Postumul. Prima sa acțiune ca regent, a fost să-l atace pe împăratul romano-german
Frederic al III-lea pentru refuzul acestuia de a-l elibera pe Ladislau. După ce a înfrânt ducatele Stiria, Carintia și Carniola și a amenințat chiar Viena,
datorită dificultăților din alte zone, Ioan de Hunedoara a fost nevoit să semneze un armistițiu cu Frederic, care a durat doi ani.

După înfrângerea de la Kosovo Polje, Iancu intră în Moldova și îl înscăunează pe vărul săuBogdan al II-lea, (tatăl lui Ștefan cel Mare).

În 1448 Iancu de Hunedoara a primit titlul de Prinț (Princeps) de la Papa Nicolae al V-lea, și continuat luptele împotriva otomanilor. A fost învins în
bătălia de la Kosovo (1448)din octombrie 1448 din cauza superiorității numerice a turcilor și a trădării lui Dan al II-lea, pretendent la tronul Valahiei, și
a vechiului său rival Gheorghe Branković, care i-a interceptat ajutoarele sosite din Albania și conduse de Skanderbeg, împiedicându-le să ajungă la locul
 bătăliei. Branković l-a luat prizonier pe
Ioan de Hunedoara, aruncându-l, pentru o
perioadă, în temnițele fortăreței
Smederevo, de unde a fost răscumpărat de
aliații săi. După rezolvarea diferendelor cu
numeroșii săi oponenți din Ungaria, Ioan
de Hunedoara a condus o expediție punitivă
împotriva prințului serb, care a fost nevoit
să accepte condiții de pace foarte aspre.

În 1450, în orașul liber regesc Pozsony,

Cruciada de la Varna din 1444, așa cum
(citește [Pojoni]; astăzi Bratislava), Ioan de
apare în ediția din 1564 a lui 'Martin
Hunedoara a negociat cu Frederic al III-lea Bielski' - Cronici Poloneze
termenii predării lui Ladislau al V-lea, dar
nu au ajuns la un acord. Mai mulți dușmani
ai săi l-au acuzat de o conspirație politică
împotriva regelui. Pentru a reduce
tensiunile crescânde pe plan intern, Ioan de
Hunedoara a renunțat la titlul și funcția de
regent al Ungariei. Reîntors în Ungaria la
începutul anului 1453, Ioan de Hunedoara a
fost numit de Ladislau conte de Bistrița-
Iancu de Hunedoara
Năsăud și Căpitan general al regatului.
Totodată, regele a inclus în blazonul Castelul Hunedoarei.
familiei „Leii de Bistrița”.

Asediul Belgradului. Moartea

Turcii au rupt armistițiul în 1454 și au asediat Semendria, dar Iancu a repurtat o nouă victorie împotriva lor la Kruševac (se pronunță Crușevaț), unde i-a
zdrobit cu desăvârșire. Miza cea mai mare era cetatea Belgradului, pe care sultanul Mahomed al II-lea se pregătea intens să o cucerească. La rândul lui
Iancu a luat măsuri pentru întărirea ei și a chemat oameni de la orașe și sate să ia parte la război. Pentru a avea un aliat în Țara Românească, l-a ajutat pe
Vlad Țepeș să-și recapete tronul și a reușit să adune din Transilvania 20.000 de soldați și mici nobili. De această dată a beneficiat și de un sprijin mai
consistent din Apus. De asemenea a reușit să adune o armată de oameni simpli cu arme proprii, coase, furci, prăștii de circa 27-28.000 de țărani cu toată
opoziția nobililor și a orășenilor.

Asediul Belgradului de către turci a început la 4 iulie 1456, și a fost deosebit de puternic. Însă, flota cruciată a câștigat bătălia pe apă distrugând, în 14
iulie, flota turcească, ce împiedica aprovizionarea orașului. Lupta decisivă s-a dat între 21-23 iulie. Atacul musulman a fost respins în 21 iulie, iar în 23
iulie creștinii atacau tabăra turcilor. Concepția strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forțe defavorabil
creștinilor și să obțină cea mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor
.

Ca omagiu papa Calixt al III-lea elogiază victoria obținută de Iancu de Hunedoara ca fiind „cel mai fericit moment al vieții sale” și a ordonat ca toate
clopotele bisericilor catolice din Europa, de atunci încoace, să fie trase în fiecare amiază, ca o chemare zilnică a credincioșilor la rugă pentru apărarea
orașului. Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod tradițional sărbătoririi internaționale a victoriei în bătălia de la Belgrad,
contra oștirii otomane a sultanuluiMehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului. Tot Papa Calixt al III-lea, l-a numit pe Iancu de Hunedoara: „atletul
cel mai puternic, unic al lui Cristos”.

Iancu de Hunedoara a murit în 11 august 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun. S-a instaurat, după victoria creștinilor de la Belgrad, o perioadă de 70
de ani de liniște relativă la granița de sud est a regatului maghiar
.

Iancu de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail. Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”. Până și sultanul
Mahomed al II-lea (Mehmed II) i-a adus omagiul său: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai
cunoscut, niciodată, un asemenea om.”

Arborele genealogic al familiei Huniade[10]

Mengu-Timur
│ Mengu-Timur
Thocomerius

Basarab I
│
 │
Cneaz cuman ∞ ... Basarab
│ │
|─────────┐──────|
│
Both
│
┌───────────┴──────────┐
Csorba /Sorb/Șerb(∞Édua) Rados
│
┌──────────────┬────────────────────|─────────────────────────────────---------------------┐
Rados Magos Vajk/Voicu(∞ Erzsébet Morzsinai /Elisabeta de Margina) Candachia
│
┌───────────|--------─────——────────────────┐─────────┐──────——──┐─────——──┐─────——──┐
János Ioan de Hunedoara/János(∞ Erzsébet Szilágyi ) Iván Vajk Erzsébet Klára
Mária
1395-1400 1407-1456
┌───────────┴─────────┐
László Matia Corvin (Matei Corvin ) (o-o Borbála Edelpeck)
1431-1457 1443-1490
++ │
Ion Corvin ( Corvin János ) (∞Frangepán Beatrix)
1473-1504
│
┌───────────┴─────────┐
Elisabeta Corvin Kristóf Corvin
1496-1508 1499-1504
++ ++

Omagieri

Numismatică
La împlinirea a 575 de ani de când Ioan de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei, Banca Națională
a României a pus în circulație, la 4 aprilie 2016, în atenția colecționarilor, o monedă de aur și o alta de
alamă, de circulație.[11]

Moneda de aur are titlul de 900‰, are valoarea nominală de 100 delei (RON), este rotundă, Pecetea lui Ioan de Hunedoara
cu diametrul de 21 mm, are greutatea de 6,452g și cantul este zimțat. Întregul tiraj de 250 de
exemplare este de calitateproof.[11]

Moneda de alamă de circulație are valoarea nominală de 50 debani, este rotundă, cu

diametrul de 23,75 mm, are greutatea de 6,1 g, de calitate UNC (necirculată), iar cantul este
inscripționat cu textul ROMANIA, de două ori, cu câte o steluță între cuvinte. T
irajul acestor
monede este de 1.000.000 de exemplare.[11]
[11]
Ambele monede au putere de circulație pe teritoriul României.

Referințe
Mormântul lui Ioan de Hunedoara
1. ^ Ioan Aurel Pop, Din mâinile valahilor schismatici, Editura Litera, 2011, p. 347 în nava de sud a Catedralei
2. ^ Mór Bán, Hunyadi. Genealogia familiei Hunyadi, Editura Gold Book, 2010.ISBN 978 963 Romano-Catolice din Alba Iulia
426 182 7. p. 394
3. ^ Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricae, p. 425, 427(http://books.google.co.uk/
books?ei=V-l5TannFomFhQe2p53pBg&ct=result&hl=hu&id=kNkT AQAAMAAJ&dq=Cuman+or
igin+Hunyady&q=Tatar-Cuman#search_anchor)
4. ^ Drăghicescu, Dumitru,Marea Unire a românilor cu românii: 1918. Banatulși Transilvania;
Bucovina și Basarabia. Ediție îngrijită și prefațată de Virgiliu Constantinescu-Galiceni. Editura
Albatros, București, 2001, pp.74-75
5. ^ Bán Mór: Hunyadi. Genealogia familiei Hunyadi. pag. 394. Editura Gold Book, 2o1o ISBN
978 963 426 182 7
6. ^ Bonfini, Antonio (1690). Historia Pannonica: sive Hungaricarum Rerum Decades IV et
Dimidia. p. 304.
7. ^ Marius Diaconescu. „Matia Corvin, românul de pe tronul Ungariei”(https://www.historia.ro/s
ectiune/general/articol/matia-corvin-romanul-de-pe-tronul-ungariei) . Accesat în 24 februarie
2018. Parametru necunoscut|citat= ignorat (ajutor)
8. ^ Pop, Ioan Aurel (2016). Istoria Transilvaniei (ed. II). Cluj-Napoca. pp. 92, 95.Parametru
necunoscut |coautori= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor)
9. ^ Heltai Gáspár: Krónika az magyaroknak dolgairól (în limba maghiară)(http://www.hik.hu/tan
konyvtar/site/books/b152/ch12s01s01.html)
10. ^ Mór Bán, Hunyadi. Genealogia familiei Hunyadi, Editura Gold Book, 2010. ISBN 978 963
426 182 7.
11. ^ a b c d Banca Națională a României:Emisiune numismatică dedicată împlinirii a 575 de ani
de când Iancu de Hunedoara a devenit voievod al rTansilvaniei. (http://www.bnr.ro/page.asp
x?prid=11419) Accesat la 1 aprilie 2016
Bibliografie
Manole Neagoe, Pagini legendare din istoria poporului român, Editura Ion Creangă, București, 1981
Adrian Andrei Rusu, Întregiri și interpretări privitoare la itinerariile lui Iancu de Hunedoara
, în AIIX, XXVII, 1990

Lectură suplimentară
Iancu de Hunedoara: monografie, Camil Mureșan, Editura Știinifică, 1968
Ioan de Hunedoara și Românii din vremea sa: studii
, Adrian Andrei Rusu, Editura Presa Universitară, 1999
John Hunyadi: Defender of Christendom, Camil Mureșanu, Editura Center for Romanian Studies, 2001

Legături externe
Ileana Căzan, Eugen Denize: Marile puteri și spațiul românesc în secolele XV -XVI
Adrian Andrei Rusu: Heraldica transilvană a lui Ioan de Hunedoara
Iancu de Hunedoara la enciclopediaromaniei.ro
Corvinestii: mit si adevar, 5 decembrie 2005, Carmen Preotesoiu,Jurnalul Național
Pe urmele Corvinestilor in Ungaria, 21 martie 2007, Stefan Ciocan,România liberă
Armele secrete ale lui Iancu de Hunedoara împotriva turcilor
, 22 iulie 2013, Adevărul - articol Historia
en Enciclopedia Britannica despre Ioan Huniade
Monede cu caracter comemorativ dedicate împlinirii a 575 de ani de când
Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei,
01.04.2016, bnr.ro

Vezi și
Familia Huniade
Istoria Timișoarei
Listă de voievozi ai Transilvaniei

Succesor:
Predecesor: Voievod al Transilvaniei Emeric Bebek I
Ladislau al V-lea Jakcs 1441-1446

Voievod al Transilvaniei împreună cu Emeric Succesor:

Predecesor:
Bebek al II-lea Ioan de Rozgony
Nicolae de Ujlak
1448

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_de_Hunedoara&oldid=12453872

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 noiembrie 2018, ora 13:59.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.