Patrician

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la clasa privilegiată în Roma antică. Pentru alte sensuri, vedeți Patrician
(dezambiguizare).
Patricienii au fost la început casta elită în Roma antică. În timpurile vechiului Imperiu Roman, termenul patrician era un titlu
specific dat unui înalt oficial de curte.

Patricienii erau proprietari de pămînt,dispuneau de drepturi politice depline și formau masa cetățenilor,numită Poporul Roman
(populus romanus.) În latină cuvântul pentru „patrician“ este patricius (plural patricii). El provine de la patrēs (cōnscrīptī), pluralul
lui pater („tată“) și din sensul adăugat al „părinților înrolați“ (membrii Senatului roman). Cuvântul revine limbii engleze ca
„patrician“ din versiunea înengleza de mijloc - patricion și din franceză veche - patricien.

Cuprins
Castă patriciană
Poziție patriciană
Listă de patricii
Uz modern
Uz în ficțiune
Articole corelate

Castă patriciană
În primele zile ale Republicii Romane, patricienii au format un grup dominant ereditar înăuntrul Senatului. Patricienii pretindeau că
erau capabili să-și urmărească linia familiană până la membrii inițiali ai Senatului roman. Toate magistraturile erau interzise non-
patricienilor, care erau cunoscuți ca plebei. Statutul patrician era moștenit, iar intermariajul dintre patricieni și plebei era interzis. De
asemenea, și comerțul între cele două părți era interzis.

De-a lungul timpului, conflictul s-a amplificat între cele două clase, iar patricienii erau încet forțați să renunțe la puterea lor. În 494
î.Hr., oficiul de tribun a fost creat pentru a îngriji interesele plebeilor; nici un patrician nu putea deține acest oficiu. Până în anii 320
î.Hr., toate magistraturile erau deschise candidaților plebei și importanța distingerii dintre patricieni și plebei a început să se piardă. În
plus, pentru că statutul patrician era strict moștenit și nici o familie nouă nu putea fi creată, numărul familiilor de patricieni a scăzut.

Până în ultimele zile ale Republicii Romane în secolul I î.Hr., familii de plebei înstărite deveniseră de ceva vreme o parte integrală a
elitei romane, iar statutul patrician oferea puțin mai mult decât prestigiu. Această realitate a devenit clară în 59 î.Hr., când patricianul
Publius Clodius Pulcher a aranjat să fie adoptat de un plebeu (care era cu un an mai tânăr decât el!) astfel încât să poată candida la
oficiul de tribun. Una dintre puținele poziții care rămâneau rezervate patricienilor în acel moment era oficiul de preot înalt sau
pontifex maximus. Iulius Cezar, unul dintre cei mai proeminenți politicieni patricieni din timpurile sale, a deținut acest oficiu până la
moartea sa.

Poziție patriciană
Sub Imperiul Roman, statutul de patrician așa cum fusese înțeles în Republică a încetat să mai aibă înțeles în viața de zi cu zi.
Împăratul Constantin a reintrodus termenul; Patrician (Patricius) a devenit un titlu onorific pentru cei care demonstrau serviciu
credincios Imperiului. Au fost, în general, puțini patricieni în Imperiu în același timp, iar uneori unul chiar unul singur. Până în
secolul V în Vest, titlul denota în general un om care deținea puterea în spatele tronului imperial, de obicei un general al armatei
romane. Între patricienii acestei ere se includ Stilicho, Constantius III (înainte să devină co-împărat), Aëtius, Boniface și Ricimer.
Termenul a fost folosit ocazional în acest sens în Europa vestică după finalul Imperiului Roman; de exemplu, Papa Ștefan III a
acordat titlul „Patrician al romanilor“ conducătorului franc Pippin III. În est, unde împărații mențineau controlul asupra puterii, titlul
și-a menținut un înțeles onorific, până când titlurile latine au ieșit din uz pe măsură ce
greaca devenea limba curții.

Listă de patricii
Flavius Iulius Constantius: 335-337
Flavius Stilicho: 394-408 (și magister militum)
Flavius Constantius: 417-421 (mai târziu împărat februarie-septembrie 421)
Flavius Castinus: anii 420
Bonifacius: 432
Flavius Aëtius: 433-454 (și magister militum)
Petronius Maximus: 445-455 (mai târziu împărat martie-aprilie 455)
Ricimer: 456-472 (și magister militum)
Gundobad: 472-473 (și magister militum, mai târziurege de Burgundia 473-516)
Odoacer: 476-493 (și rege al Italiei)
al-Harith ibn Jabalah: 529-569 (și rege de Ghassanids)

Uz modern
În engleza modernă, cuvântul patrician este în general folosit pentru a denota un membru al clasei superioare, adesea cu conotații de
avere moștenită, elitism și un sens dedatorie nobilă. Această definiție derivă din înțelesul inițial al cuvântului anterior
.

Uz în ficțiune
În seriile satirice de fantasy Discworld de autorul britanic Terry Pratchett, orașul Ankh-Morpork era condus de o figură prezidențială
asemănătoare vechii nobilimi romane. Liderul conducea sub titlul de patrician, dar este cu toate meritele un simplu tiran. În seriile de
romane City Watch (vezi Guards! Guards!) patricianul este numit Havelock Vetinari și deși înfățișează o fațată democratică, este în
toate intențiile și scopurile undictator, unul (relativ) indulgent însă.

În trilogia SF Fundația de Isaac Asimov, în romanul Fundația și Imperiul, lui Ducem Barr i se face referire ca fiind un patrician al
Imperiului. Întru această poveste este un titlu nobil, clar derivat din sensul roman imperial, după care imperiul Galactic al lui Asimov
a fost modelat. În plus, o serie a celebruluiStargate SG-1, intitulat StarGate: Haven, are Imperiul Patrician ca inimicul principal.

Articole corelate
Patriciat

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Patrician&oldid=12257118

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 iunie 2018, ora 10:25.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.