Mao Zedong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acesta este un nume chinezesc; numele de familie este Mao.

Mao Zedong (sau Mao Țe-Tung 毛 泽 东 sau Mao Tzedong, Mao

Mao Zedong
Tzedun; n. 26 decembrie 1893, d. 9 septembrie 1976) a fost un
revoluționar chinez, teoritician politic și lider al Partidului Comunist
毛泽东
Chinez.

În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub

conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând
Republica Populară Chineză.

Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele

comuniste în lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949),
străbătând întreaga Chină pentru a-și recruta armata (este ceea ce
ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost lider al
Partidului Comunist Chinez și, în această calitate, după 1949 - șeful de
facto al statului. Campaniile inițiate de el precum Marele salt înainte ca
și Revoluția Culturală au avut consecințe catastrofale, estimându-se că au
provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. În consolidarea regimului Date personale
comunist în China, Mao s-a bazat pe țărănime și pecultul personalității. Nume la
naștere 毛澤東
Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare Născut 26 decembrie 1893
Shaoshan, Xiangtan, Hunan,
și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de
Dinastia Qing
maoism. Decedat 9 septembrie 1976 (82 de ani)
Beijing, Republica Populară
Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în Chineză
China ca un mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de Înmormântat Mausoleum of Mao Zedong[*]
armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om Părinți Mao Yichang[*]
care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a ajutat la formarea Wen Qimei[*][1]
Frați și Mao Zemin[*][2]
Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar, surori
[8] Mao Zetan[*][3]
din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale.
Căsătorit cu Luo Yixiu (1908–11 februarie
Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt 1910)[4]
Yang Kaihui (1920–1930)[4]
vinovate pentru moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi[9][10]. De
He Zizhen (1928–1938)[4]
când Deng Xiaoping a preluat puterea în 1978, multe politici maoiste au Jiang Qing (20 noiembrie 1938–
fost abandonate în favoarea reformelor economice. 9 septembrie 1976)
Copii Mao Anying[*][5][6][7]
Cu toate acestea trebuie precizate și efectele pozitive ale conducerii lui Mao Anqing[*][5][6][7]
Mao asupra Chinei: Mao Anlong[*][6]
Yang Yuehua[*]
promovarea femeii în societate Li Min[*][4]
îmbunătățirea școlarizării populației, dublând numărul elevilor Li Na[*][4]
asigurarea locuinței tuturor Cetățenie Republica Populară Chineză
abolirea șomajului și inflației Republica Chineză
îmbunătățirea accesului la servicii sanitare Dinastia Qing
Religie ateism
 creșterea semnificativă a speranței de viață.[11][12] Religie ateism
populația Chinei în perioada lui Mao aproape s-a dublat (de la
Apostasy in Catholicism[*]
550 milioane la peste 900 milioane de persoane) [12][13][14] Ocupație om politic
poet
Deși a promovat valoarea femeii în societate, documente publicate de scriitor
Departamentul de Stat al Statelor Unite în 2008, arată că în 1973 Mao a filozof
declarat, într-o conversație cu Henry Kissinger, consilierul pe probleme Primul Președinte al Partidului Comunist
Chinez
de securitate națională al președintelui Richard Nixon, că „China este o
În funcție
țară foarte săracă. Nu avem multe. Ceea ce avem în exces sunt femeile”, 1943 – 1976
după care a propus să ofere Statelor Unite 10 milioane de chinezoaice, Precedat de Zhang Wentian
spunând că astfel se va micșora povara Chinei și va impulsiona creșterea (ca Secretar General al
Partidului Comunist Chinez)
demografiei SUA creând un „dezastru”.[15][16] Mao și Kissinger au
Succedat de Hua Guofeng
convenit ulterior ca aceste discuții despre femei să fie șterse din
Primul Președinte al Republicii Populare
înregistrările făcute publice.[17] Chineze
În funcție
27 septembrie 1954 –Aprilie 1959
Precedat de Poziție creată
Cuprins Succedat de Liu Shaoqi

Tinerețea
Primul Președinte al Comisiei Militare
Centrale a RPMC
Idei Politice În funcție
Războiul 1954 – 1976
Precedat de Poziție creată
Lider al Chinei
Succedat de Hua Guofeng
Vezi și
Primul Președinte al Conferinței Politice
Note Consultative a RPC
Bibliografie În funcție
Legături externe 1 octombrie 1949 – 25 decembrie 1954
Precedat de Poziție creată
Succedat de Zhou Enlai

Tinerețea Partid politic Partidul Comunist Chinez

Alma mater Dongshan Senior High School[*]
Xiangxiang First Senior High
School[*]
First High School of Changsha,
Hunan[*]
Hunan First Normal University[*]
Semnătură

Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

În timpul revoluției din 1911, Mao și-a întrerupt studiile pentru a servi drept soldat
în regimentul local din Hunan, fiind de partea revoluționarilor. După sfârșitul
revoluției și căderea Dinastiei Qing, acesta și-a reînceput studiile.

Mao în 1927 După ce a absolvit Școala Provincială Normală Nr. 1 din Hunan în 1918, Mao a
călătorit alături de Yang Changji, profesorul său din liceu și viitor socru, până la
Beijing pentru a lua parte la Mișcarea de la 4 mai din 1919.

La 23 iulie 1921, Mao participă la Congresul Național al Partidului Comunist Chinez din Shanghai. Doi ani mai târziu, este ales
comisar al Comitetului Central al partidului.
Idei Politice
Articol principal: Maoism.
Mao Zedong a avut un interes puternic în sistemul politic, încurajat de tatăl său. Două dintre cele mai faimoase eseuri ale sale,
ambele din 1937, "Despre Contradicție" și "Despre practică", se referă la strategii practice ale mișcării revoluționare și accentuează
importanța cunoștințelor practice, de bază, obținute prin experiență.

Ambele eseuri reflectă rădăcinile maoiste ale mișcării de gherilă din necesitatea de a construi bază în mediul rural împotriva forțelor
de ocupație japoneză și subliniază necesitatea de a câștiga inimile și mințile prin "educație". Eseurile, reproduse ulterior ca parte a
"Citate ale președintelui Mao Zedong", avertizează împotriva comportamentului unui om legat la ochi, care încearcă să prindă vrăbii,
și "trimisul imperial" care coboară din trăsura sa ca să "declame opinii".

După ce a absolvit de la Școala Normală din Hunan, cel mai înalt nivel de școlarizare disponibil în provincia sa, Mao Zedong a
petrecut șase luni studiind în mod independent. Mao a aflat prima dată de comunism în timp ce lucra Universitatea
la din Peking, și în
1921 el a participat la reuniunea Partidului Comunist din China (sau PCC). El a întâlnit pentru prima oară marxismul în timp ce a
lucrat ca asistent de bibliotecă la Universitatea din Peking.

Alte influențe importante asupra lui Mao Zedong au fost Revoluția rusă și, potrivit unor cercetători, operele literare chineze:Haiducii
din Mlaștină și Romantismul a Trei Regate. Mao Zedong a încercat să submineze alianța imperialismului și feudalismului în China.
El credea că Kuomintang este vulnerabil atât economic cât și politic și, astfel, revoluția nu poate fi condusă de naționaliști.

În anii 1920, Mao Zedong a condus mai multe greve de muncă bazate pe studiile sale de propagare și organizarea circulației forței de
muncă contemporane. Cu toate acestea, aceste greve au fost înfrânte cu succes de către guvern, și Mao a fugit de la Changsha, Hunan
după ce a fost etichetat ca activist radical. El a meditat la aceste eșecuri și în cele din urmă și-a dat seama că muncitorii din industrie
nu pot să conducă revoluția, deoarece sunt doar o mică parte a populației din China, și luptele neînarmate ale forței de muncă nu ar
putea rezolva problemele legate de suprimarea imperială și feudală.

Mao Zedong a început să depindă de țărani chinezi, care mai târziu au devenit susținători de nădejde ai teoriei sale de revoluție
violentă. Această dependență de mediul rural, mai degrabă decât proletariatul urban de a demara revoluție violentă îl distinge pe Mao
de predecesorii săi și contemporanii. Mao Zedong a provenit el însuși dintr-o familie de țărani, și astfel, el și-a cultivat reputația
printre fermieri și țărani convertându-i pe aceștia la marxism.

Războiul
În 1927, Mao Zedong a realizat celebra Revoltă a Recoltei de Toamnă în Changsha,
în calitate de comandant-șef. Mao a condus o armată, numită "Armata revoluționară
a muncitorilor și țăranilor", care a fost învinsă și împrăștiată după lupte înverșunate.
Ulterior, trupele epuizate au fost forțate să plece din Hunan și să se ducă în Sanwan,
Jiangxi, unde Mao a reorganizat soldații împrăștiați, rearanjând divizia militară în
regimente mai mici.

Mao a ordonat, de asemenea, ca fiecare companie să aibă o sucursală de partid cu un

comisar ca lider al său, care ar da ulterior instrucțiuni politice bazate pe mandate
superioare. Această reorganizare militară din Sanwan, Jiangxi a inițiat controlul
absolut al PCC-ului asupra forțelor sale militare și a fost considerată a fi cel mai
profund și fundamental impact al revoluției chineze. Mai târziu, s-au mutat în
Munții
Jinggang, Jiangxi.
Mao în 1931
În Munții Jinggang, Mao Zedong a convins doi lideri locali insurgenți să-și ia un
angajament de credință lui. Acolo, Mao și-a unit armata cu cea a lui Zhu De, creând
Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor, Armata Roșie pe scurt. Tactica lui Mao Zedong a fost puternic bazată pe cea a Gherilelor
Spaniole din timpul Războaielor napoleoniene.
Din 1931 în 1934, Mao Zedong a ajutat la stabilireaRepublicii Sovietice Chinezeși a fost ales președinte al acestei republici mici din
zonele muntoase din Jiangxi. Aici, Mao a fost căsătorit cu He Zizhen. Soția lui anterioară, Yang Kaihui, a fost arestată și executată în
1930, la doar trei ani de la plecarea lor.

Se spune că Mao a orchestratLiga de incidente Anti-Bolșeviceși Incidentul Futian.

În Jiangxi, dominația autoritară a lui Mao, mai ales aceea de forță militară, a fost contestată de ramura Jiangxi din PCC și de ofițeri
militari. Adversarii lui Mao, printre care cel mai proeminent a fost Li Wenlin, fondator al sucursalei PCC și Armata Roșie din
Jiangxi, s-au opus politicilor de teren ale lui Mao și propunerilor de reformare a sucursalei locale de partid și conducerea armatei.
Mao Zedong a reacționat în primul rând prin acuzarea adversarilor de oportunism și că sunt
chiaburi și apoi prin pornirea unei serii de
suspendări sistematiceprintre aceștia.

Sub conducerea lui Mao, au avut loc oribile metode de tortură.

Mao, cu ajutorul lui Zhu De, a construit o armată modestă, dar eficientă, a făcut experimente în reforma rurală și în guvernare, și a
asigurat refugiu comuniștilor care fugeau de epurările din orașe ale Kuomintangului. Metodele lui Mao sunt menționate în mod
normal ca metode ale războiului de gherilă, dar el însuși a făcut distincție între războiul de gherilă (youji zhan) și războiul mobil
(yundong zhan) Doctrinele lui Mao privind Războiul de gherilă și Războiul mobil erau bazate pe o înarmare slabă și pregătirea
militară a Armatei Roșii, care a constat în principal din țărani săraci, care, totuși, toți erau înflăcărați de avânt revoluționar și aspirau
după utopie comunistă.

În jurul anilor 1930, au existat mai mult de zece regiuni, de obicei, intitulate "zone sovietice", sub controlul PCC. Prosperitatea
relativă a "zonelor sovietice" l-au speriat și îngrijorat pe Chiang Kai-Shek, președinte al guvernului Kuomintang, care a condus cinci
asedii împotriva "zonei sovietice centrale." Mai mult de un milion de soldați Kuomintang au fost implicați în aceste cinci campanii,
dintre care patru au fost învinse de către Armata Roșie condusă de Mao Zedong. Până în iunie 1932 (când s-a ridicat la putere),
Armata Roșie a avut nu mai puțin de 45 de mii de soldați, cu200.000 noi miliții locale, care acționau ca o forță auxiliară.

Sub presiunea tot mai mare din partea Kuomintangului, a existat o luptă pentru putere în interiorul conducerii comuniste. Mao
Zedong a fost scos din pozițiile sale importante și înlocuit de alte persoane (inclusiv Ciu Enlai), care era loial pe linia ortodoxă
susținută de Moscova și reprezentată în cadrul .PC.C. de către un grup cunoscut sub numele deCei 28 de bolșevici.

Chiang, care a preluat mai devreme controlul efectiv al Chinei în parte datorită Expediției de Nord, a fost hotărât să-i elimine pe
comuniști. Până în octombrie 1934, el i-a înconjurat, determinându-i să se angajeze în "Marșul cel Lung", o retragere lungă încheiată
în Shaanxi. Distanța marșului a fost de peste 25.000 de kilometri. După învingerea înregistrată în urma celui de-al cincilea asalt al
naționaliștilor, numeroși membri ai PCC au cerut revenirea lui Mao la conducerea armatei. În timpul Marșul cel Lung Mao s-a ridicat
în vârful conducerii PCC. În timp ce era în Yan'an, Mao a divorțat de He Zizhen și s-a căsătorit cu actrița Lan Ping, care va deveni
cunoscută sub numele deJiang Qing.

În timpul războiului chino-japonez, strategiilor militare ale lui Mao Zedong,

prevăzute în Războiul de Gherilă s-au opus atât Chiang Kai-Shek cât și Statele
Unite. SUA l-a considerat pe Chiang ca un aliat important, capabil să ajute la
scurtarea războiului prin angajarea ocupanților japonezi în China. Chiang, în schimb,
a căutat să construiască armata pentru anumite conflicte cu forțele comuniste ale lui
Mao, după sfârșitul Primului Război Mondial. Acest fapt nu a fost înțeles bine de
SUA, și prețiosul armament a continuat să fie alocatKuomintangului.

Mao în 1938, scriind Un Război de La rândul său, Mao a petrecut o parte a războiului (dacă acesta a fost cel mai mult
durată sau doar un pic este contestat) prin combaterea Kuomintangului pentru controlul
anumitor părți ale Chinei. Atât comuniștii cât și naționaliștii au fost criticați pentru
lupta între ei, mai degrabă decât aliindu-se împotriva armatei imperiale japoneze. Unii susțin, totuși, că naționaliștii au fost mai bine
echipați și au luptat mai mult împotriva Japoniei.
 Cei mai mulți dintre americani au fost favorabil impresionați. PCC părea mai puțin corupt,
mai unificat, și mai energic, în rezistența sa împotriva Japoniei decât Kuomintangul.
Avioanele SUA doborâte în nordul Chinei au confirmat ... față de superiorii lor că PCC-ul a
fost atât puternic și popular într-o zonă largă. În cele din urmă, contactele cu SUA dezvoltate
cu PCC-ul au dus la foarte puțin.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, SUA a continuat să-l sprijine pe Chiang Kai-shek, care acum era deschis
împotriva Armatei Populare de Eliberarecondusă de Mao Zedong, în Războiul Civil Chinez pentru controlul Chinei. Sprijinul SUA a
fost un ajutor pentru înfrângerea comunismului mondial. De asemenea, Uniunea Sovietică a oferit sprijin cvasi-secret lui Mao (în
calitate de vecin, fiind mai mult decât un aliat militar, pentru a evita un conflict deschis cu SUA) livrând arme Partidului Comunist
din China, cu toate că sursele chineze relevate recent indică faptul că "livrările" sovietice nu au fost atât de mari cum se credea, și au
scăzut în mod constant, în scurt timp neatingând valoarea ajutorului promis.

În 1948, sub conducerea directă a lui Mao Armata Populară de Eliberare a înfometat Kuomintangului apoi au ocupat orașul
Changchun. Se crede că cel puțin 160 de mii de civili au pierit în timpul Bătălia de la Changchun, care a durat din iunie până în
octombrie. Locotenentul-colonel al Armatei Populare de Eliberare, Zhenglu Zhang, care a vorbit despre asediu în cartea sa Zăpadă
albă, Sânge roșu, l-a comparat cu Hiroshima:" Pierderile au fost aproximativ la fel. Hiroshima a durat nouă secunde; Changchun a
durat cinci luni. "

La 21 ianuarie 1949, forțele Kuomintangului au suferit pierderi masive în fața forțelor lui Mao. În dimineața zilei de 10 decembrie
1949, trupele Armatei Populare de Eliberare au asediat Chengdu, ultimul oraș din China continentală, ocupat de Kuomintang, iar
Chiang Kai-shek a fost evacuat de pe continent în insulaTaiwan (Formosa), în aceeași zi.

Lider al Chinei

Vezi și
Micuța Carte Roșie

Note
Iosif Stalin și Mao înfățișați pe un
timbru poștal chinezesc
1. ^ Mao: A Life, p. 23
2. ^ Mao: A Life, p. 27
3. ^ Mao: A Life, p. 28
4. ^ a b c d e Mao: A Life, p. 635
5. ^ a b The Search for Modern China, First Edition, p. 531
6. ^ a b c Mao: A Life, p. 116
7. ^ a b The Private Life of Chairman Mao (1996 edition) , p. 56
8. ^ en Short, Philip (2001). Mao: A Life (http://books.google.com/books?
visbn=0805066381). Owl Books. p. 630. ISBN 0805066381. „Mao had
an extraordinary mix of talents: he was visionary , statesman, political and
military strategist of cunning intellect, a philosopher and poet. ”
 9. ^ Short, Philip (2001). Mao: A Life (http://books.google.com/?id=4y6mA
CbLWGsC&pg=PA631&dq=mao+a+life+all+the+dead+of+the+second+w
orld+war). Owl Books. p. 631. ISBN 0-8050-6638-1.; Chang, Jung and
Halliday, Jon. Mao: The Unknown Story. Jonathan Cape, London, 2005.
ISBN 0-224-07126-2 p. 3; Rummel, R. J. China's Bloody Century:
Genocide and Mass Murder Since 1900(http://www.hawaii.edu/powerkill
s/NOTE2.HTM) Transaction Publishers, 1991. ISBN 0-88738-417-X p.
205: In light of recent evidence, Rummel has increased Mao'sdemocide
toll to 77 million (http://democraticpeace.wordpress.com/2008/11/24/getti
ng-my-reestimate-of-maos-democide-out/); Daniel Jonah Goldhagen.
Worse Than War: Genocide, Eliminationism,and the Ongoing Assault on
Humanity. PublicAffairs, 2009. ISBN 1-58648-769-8 p. 53: "...the
Chinese communists' murdering of a mind-boggling number of people,
perhaps between 50 million and 70 million Chinese, and an additional
1.2 million Tibetans."
10. ^ Eroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; niciun text nu a fost
furnizat pentru ref-urile numiteFenby
11. ^ Eroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; niciun text nu a fost
furnizat pentru ref-urile numiteMoboGao
12. ^ a b The Cambridge Illustrated History of China, by Patricia Buckley
Ebrey, Cambridge University Press, 2010,ISBN 0-521-12433-6, pp. 327
13. ^ Atlas of World History, by Patrick Karl O'Brien, Oxford University Press
US, 2002, ISBN 0-19-521921-X, pp 254
14. ^ Eroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; niciun text nu a fost
furnizat pentru ref-urile numiteBritannica
15. ^ Nipa Piboontanasawat (13 februarie 2008). „China's Mao Offered to
Send 10 Million Women to U.S. in 1973” (http://www.bloomberg.com/app
s/news?pid=newsarchive&sid=atXZLzWsle9Y) . Bloomberg. Accesat în
28 iulie 2015.
16. ^ „Mao offered US 10 million women”(http://www.theaustralian.com.au/a
rchive/news/mao-offered-us-10-million-women/story-e6frg6t6-111111554
2823). The Australian. 13 februarie 2008. Accesat în 28 iulie 2015.
17. ^ Steve Jackson (13 februarie 2008). „Papers reveal Mao's view of
women” (http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/7243500.stm) .
BBC News. Accesat în 28 iulie 2015.

Bibliografie
Carter, Peter (1976). Mao. London: Oxford University Press.ISBN 978-0192731408 Verificați valoarea |isbn=:
checksum (ajutor).
Chang, Jung; Halliday, Jon (2005). Mao: The Unknown Story. London: Ted Smart. ISBN 978-0224071260.
Dikötter, Frank (2010). Mao's Great Famine. London: Bloomsbury Publishing PLC.ISBN 978-0747595083. Text
"Mao's Great Famine: The History of China's Most Devastating Catastrophe, 1958–62]] " ignoratajutor)
(
Feigon, Lee (2002). Mao: A Reinterpretation. Chicago: Ivan R. Dee.ISBN 978-1566634588.
Gao, Mobo (2008). The Battle for China's Past: Mao and the Cultural Revolution
. London: Pluto Press.ISBN 978-
0745327808.
Hollingworth, Clare (1985). Mao and the Men Against Him. London: Jonathan Cape.ISBN 978-0224017608 Verificați
valoarea |isbn=: checksum (ajutor).
Li, Zhisui (1994). The Private Life of Chairman Mao. London: Random House.ISBN 978-0701140186 Verificați
valoarea |isbn=: checksum (ajutor). Text "The Private Life of Chairman Mao: TheMemoirs of Mao's Personal
Physician " ignorat (ajutor)
MacFarquhar, Roderick; Schoenhals, Michael (2008). Mao's Last Revolution. Cambridge, Massachusetts: Harvard
University Press. ISBN 978-0674027480.
Schram, Simon (1966). Mao Tse-Tung. London: Penguin Books.ISBN 978-0140208405.

Legături externe
Mao Zedong, învățătorul care l-a înlocuit pe împărat
, 4 Mai 2011, Lavinia Irimia,Historia
120 de ani de la nașterea lui Mao: trei sloganuri maoiste care au marcat perioade importante ale regimului comunist
din China, 27 decembrie 2013, Radu Eremia,Adevărul
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mao_Zedong&oldid=12140489

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 2 aprilie 2018, ora 11:59.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.