IANCU
         DE
HUNEDOARA 

ELEV : LAZAR VLAD

PROF: TOPOLEANU GEORGETA 

CLASA : 9B
Origini
Tatăl lui Ioan a fost un român,
sau cuman Voicu/Voik/Vajk
Viitorul voievod s-a născut în Corvin, "un gentilom destul
jurul anului 1407 într-o de modest al comitatului pur
familie înnobilată. românesc Hunedoara", iar
bunicul se numea
Șerb/Csorba.

. Mama lui Ioan a

Numele real al  voievodatului fost Erzsébet Morzsinai
este IOAN DE (Elisabeta de Margina), despre
care se spune că ar fi fost de
HUNEDOARA.  origine greacă și chiar înrudită
cu basileii Bizanțului.
Domnia și luptele duse Iancu de
Hunedoara
• Ioan de Hunedoara a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea
domeniul feudal la Hunedoara. A devenit ulterior ban al Severinului, comite de
Timișoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei. Era unul dintre cei mai
bogați nobili ai Europei timpului său.
• Ioan a susținut candidatura regelui polon Vladislav al III-lea (Jagello) la tronul
Ungariei. Nobilimea mică și mijlocie, în frunte cu Ioan de Hunedoara, cu
palatinul Lőrinc Héderváry și cu episcopul Simon Rozgonyi, dorea în fruntea țării
un rege capabil să o conducă în împrejurările dificile generate de expansiunea
otomană. Alegerea acestora s-a oprit asupra lui Vladislav al III-lea Jagello, rege al
Poloniei din 1434.
•  Ioan de Hunedoara a fost răsplătit din plin de acesta, demnitatea cea mai
importantă ce i-a fost încredințată în 1441 fiind aceea de voievod al
Transilvaniei. Astfel, el a reușit să imprime Ungariei o linie politică predominant
antiotomană, conflictele din Europa Centrală cu Frederic III de Habsburg (1440-
1493) și cu Jan Jiskra, aliatul acestuia și adevăratul stăpân al Slovaciei, trecând
pe un plan secundar.
• Câteva zile mai târziu, cu efective întărite, oastea regală maghiară a învins
în Bătălia de la Sibiu, ocazie cu care a fost pus capăt asediului otoman al
cetății. În bătălia de la Sibiu armata otomană a fost zdrobită, iar
comandantul Mezid omorât. Armata regală maghiară a trecut la
contraofensivă Țara Românească, unde l-a impus pe tron pe Basarab al II-
lea (1442-1443). În replică sultanul Murad al II-lea a trimis o armată
numeroasă sub comanda beilerbeiului Rumeliei, Șehabeddin Pașa.rite,
oastea regală maghiară a învins în Bătălia de la Sibiu, ocazie cu care a fost
pus capăt asediului otoman al cetății. În bătălia de la Sibiu armata otomană
a fost zdrobită, iar comandantul Mezid omorât. Armata regală maghiară a
trecut la contraofensivă Țara Românească, unde l-a impus pe tron
pe Basarab al II-lea (1442-1443). În replică sultanul Murad al II-lea a trimis
o armată numeroasă sub comanda beilerbeiului Rumeliei, Șehabeddin Pașa.
Ambițiile regale ale lui Iancu de
Hunedoara
• Papa Eugeniu al IV-lea a intervenit direct în războiul civil din Ungaria și a trimis
un legat palal cu msiunea împăcării celor două tabere pentru a declanșa cruciada
antiotomană. Cardinalul Giuliano Cesarini a reușit doar să obțină un armistițiu
între cele două partide.
• Marea cruciadă a pornit în toamna anului 1443. Campania cea lungă a durat trei
luni, până în ianuarie 1444. Armata maghiară, condusă de regele Vladislav,
avându-l alături pe Iancu de Hunedoara, a pătruns în Balcani, dar s-a retras din
cauza condițiilor climaterice vitrege. Deși nu au fost victorii de anvergură, din
punct de vedere moral a fost un succes pentru oastea cruciată. Aura lui Iancu de
comandant invincibil s-a mărit considerabil cu ocazia acestei campanii.
Intrarea în marea politică. Voievod al
Transilvaniei
•După instalarea sa în funcţia de ban al Severinului, Iancu, ajutat de fratele său, s-a preocupat mai întâi de întărirea
cetăţilor Severin, Gureni, Orşova şi Mehadia. Turcii ocupau poziţii tot mai avansate la Dunăre şi ameninţau cu luarea
Belgradului. În vara lui 1939 regele Albert organizează o primă ofensivă antiotomană, lipsită de vigoarea şi
coordonarea necesară. Iancu participă, fiind fidel regelui, dar acţiunea este un eşec, armata se dezintegrează şi regele se
reîntoarce, bolnav, la Strigoniu, unde şi moare la 27 octombrie. Regina Elisabeta, rămasă văduvă, aştepta totuşi un fiu,
dar Ungaria fără rege şi fără un moştenitor sigur, devine instabilă din punct de vedere politic. Pe de altă parte, la porţile
regatului băteau turcii, care se apropiau ameninţător. Pe acest fond, are loc un conflict pentru putere dintre marea şi
mica nobilime maghiară. Micii nobili cereau o regalitate puternică, capabilă să ţină piept turcilor, marii nobili se
mulţumeau cu un rege tânăr, care să conducă numai cu numele. La dieta de la Buda din 1 ianuarie 1440, regina
Elisabeta ceru sprijinul nobilimii pentru conducerea interimară a regatului şi susţinerea succesiunii la tron. La această
dietă ia parte şi Iancu de Hunedoara. El a încercat să convingă dieta de primejdia turcească şi de necesitatea instalării
imediate a unui rege cu autoritate reală, susţinând apropierea Ungariei de Polonia (curtată şi de sultan) şi instalarea pe
tronul Ungariei a regelui polonez Vladislav III Jagiello. Cuvântarea sa a fost suficient de convingătoare să întrunească
adeziunea majorităţii membrilor dietei. Însăşi regina se lasă înduplecată şi trimite o solie la curtea polonă.
Legendele lui Ioan de Hunedoara

• Ioan de Hunedoara se numără printre cele mai iubite personaje ale epocii medievale din istoria
românilor, dar şi a maghiarilor şi sârbilor şi a fost eroul a numeroase legende.
• Ioan de Hunedoara, cel mai faimos voievod al Transilvaniei medievale, a fost încă din timpul vieţii
sale un personaj legendar, a cărui origine şi ascensiune au fost dezbătute aprig, de-a lungul
timpului, de istoricii români şi maghiari. Erou al maghiarilor, românilor şi sârbilor, istoria
voievodului transilvan este înţesată de mituri. Iată câteva dintre cele mai cunoscute.

Ioan de Hunedoara s-a născut în jurul anului 1387, în ţinuturile Hunedoarei sau ale Haţegului,
potrivit unor istorici, însă data şi locul naşterii sale au rămas în registrul controverselor istorice, la
fel şi originea etnică a voievodului şi a familiei acestuia. Deşi a fost contestată de numeroşi oameni
de ştiinţă maghiari şi români, cea mai cunoscută legendă despre Ioan de Hunedoara îl plasează ca
fiu nelegitim al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Ioan de Hunedoara şi prizonierii turci

• Fântâna din curtea interioară a Castelului Corvinilor datează de aproape şase

secole şi ar fi fost construită, potrivit legendei, de trei prizonieri turci, cărora
Ioan de Hunedoara le-a promis că dacă vor găsi apă în stânca pe care a fost zidit
castelul vor fi eliberaţi. Turcii au dat de apă, la aproape 30 de metri adâncime,
după 15 ani în care au săpat în stâncă. Între timp, în anul 1456, voievodul
Transilvaniei a murit, iar soţia sa Elisaneta Szilagyi, nu a mai respectat
promisiunea acestuia şi a poruncit decapitarea prizonierilor. O inscripţie în
arabă, descoperită în „casa fântânii”, a dat naştere acestei poveşti.
Misterul morţii lui Iancu de Hunedoara

• Iancu de Hunedoara, unul dintre marii eroi din trecutul

românilor, a murit în 11 august 1456, la scurt timp
după ce oştile conduse de acesta au reuşit să distrugă şi
să alunge de la porţile Belgradului marea armată a lui
Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
Patimile din Castelul Corvinilor: domniţe ucise cu
piroane bătute în cap, prizonieri torturaţi în catacombe

• Castelul Corvinilor impresionează prin legendele sale sumbre. Crimele odioase,

atrocităţile şi tortura nu lipsesc din trecutul cetăţii lui Iancu de Hunedoara, un
monument unde turiştii pot afla amănunte înfiorătoare despre modul în care erau
pedepsite actele de nesupunere faţă de nobili şi de lege.
• Cel mai înfiorător loc al Castelului Corvinilor este sala de tortură, cu cele două
încăperi întunecoase ale ei, camera şi bastionul, ocupate de mai multe instrumente
folosite în trecut la schingiuirea şi uciderea într-un mod cât mai dureros a
prizonierilor. Până în anul 1787, când tortura a fost interzisă complet şi în
Transilvania o dată cu intrarea în vigoare a Codului Iosefin, atrocităţile la care
erau supuşi condamnaţii erau practici curente, reglementate chiar şi prin lege.
• Vechea sală de tortură a Castelului Corvinilor a funcţionat până spre
sfâşitul secolului XVIII. Redeschisă în urmă cu patru ani, ca expoziţie,
cuprinde în prezent mai multe dintre instrumentele de chinuire, inspirate
din Constitutio Criminalis Theresiana, codul penal al împărătesei Maria
Tereza. Acest cod, menit, printre altele, să reducă atrocităţile comise în
numele legii stabilea o serie de metode corecte de aplicare a „torturilor
legale”. Codul terezian a fost în vigoare timp de două decenii, între 1768
şi 1787, iar anexele sale cuprindeau detalii tehnice, schiţe şi planuri de
construire a instrumentelor de tortură. Erau descrise modurile de aplicare
a pedepsei cu moartea prin ardere pe rug, decapitare cu spada sau prin
spânzurare, precum şi pedepsele corporale prin biciuire, agăţare în cârlige
sau mutilare prin smulgerea unor părţi ale corpului.
Biografie 

• https://ro.wikipedia.org/wiki/
Pagina_principal%C4%83
• https://ro.wikipedia.org/wiki/
Ioan_de_Hunedoara
• https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/
Iancu_de_Hunedoara
• https://historia.ro/sectiune/general/romanul-
iancu-de-hunedoara-legenda-o-enigma-si-
575327.html