Sunteți pe pagina 1din 30

Iancu

de
Hunedoara
1441-1456
Proiect întocmit de Cucu Giulia
Clasa XI G
Cuprins
1.Originea românească a lui Iancu de
Hunedoara
2.Începuturile lui Iancu de Hunedoara
3.Domnia
4.Etapa marilor confruntări cu otomanii
5.Cstelul Huniazilor
6. Moartea lui Iancu
7. Webografie
1.
Originea românească a
lui Iancu de Hunedoara
Documentele istorice atestă fără dubii originea românească a
lui Iancu de Hunedoara. În 1409, când tatăl său, Voicu, a
primit de la rege moșia Hunedoara cu pertinențele sale, apare
pentru prima dată în izvoare, sub numele Ioan. Peste un
deceniu, în 1419, dania regală pentru Hunedoara a fost
transcrisă la cererea unchiului său, ocazie cu care apare și
fratele său, care avea același nume, Ioan. Nu era un caz
neobișnuit ca doi copii să poarte același nume. Toate
documentele medievale îl menționează cu numele Ioan. Dacă
până prin 1440 izvoarele îl consemnează cu numele Ioan
Românul, după ce a intrat în centrul vieții politice, sursele îi
menționează particula de nobilitate – Ioan de Hunedoara
(Johannes de Hunyad sau Johannes Hunyadi) .
4
5
Dacă originea românească este indiscutabilă, istoricii nu au
ajuns încă la un numitor comun în legătură cu originea socială
și geografică a lui Voicu, tatăl lui Iancu. El apare în izvoare în
calitate de cavaler la curtea regală, adică pe o poziție
superioară în ierarhia curtenilor. Unii istorici susțin originea
lui în Țara Românească, în timp ce alții pe cea în mediul
cnezilor români înnobilați din Țara Hațegului.

6
2.
Începuturile lui Iancu de
Hunedoara
7
Iancu de Hunedoara a avut o carieră
atipică, în sensul că s-a perindat în
slujba mai multor nobili înainte să
intre în serviciul regelui Sigismund de
Luxemburg.
În perioadă insotirii regelui, începe să
acumuleze primele averi în afara
domeniului strămoșesc, primind ca
zălog de la rege câteva sate și târguri,
care apoi i-au fost dăruite pe veci.

Statuie aflata la
Timisoara
8
3.
Domnia
9
Iancu de Hunedoara a fost voievod al Transilvaniei între anii 1441 și 1456. El s-a
remarcat prin calitățile sale de comandant militar și prin faptul că a studiat mult timp tactica
de luptă a otomanilor, constituind detașamente de cavalerie ușoară, capabile să execute
lovituri rapide asupra adversarului. El a fost adeptul campaniilor ofensive antiotomane. Încă
din anul 1438, si-a demonstrat calitățile militare în luptele din Serbia împotriva otomanilor.

În anul 1441, dupa ce a devenit voievod al Transilvaniei, el a învins din nou o oaste a
acestora, iar în 1442 a obținut o altă victorie la Sântimbru, lânga Alba-Iulia, asupra forțelor
comandate de beiul de Vidin.

Aceste victorii i-au asigurat un prestigiu deosebit în Europa, motiv pentru care atât Papa de
la Roma, cât și statul venețian îl considerau potrivit pentru a conduce trupele militare într-o
viitoare cruciadă antiotomană. Voievodul era hotarât să se implice decisiv în aceasta
acțiune, ideea luptei contra Semilunei animându-l pâna la sfârsitul vieții.
10
Domeniul familiei Huniade în vremea domniei lui Iancu 11
4.
Etapa marilor confruntări

12
30.000
de otomani nimiciți în prima bătălie

13
Perioada 1443-1456 a reprezentat etapa
marilor confruntări cu otomanii.
Voievodul transilvănean și regele

Vladislav I al Ungariei
au început campania cea lungă,
desfăsurată la sud de Dunăre.
În mod operativ, Iancu îşi
reorganizează armata, apelând la
forţa de luptă a ţărănimii, porneşte pe
urmele turcilor şi, în
apropiere de Sibiu, îi înfrânge, îi
urmăreşte prin Ţara Românească şi îi
alungă peste Dunăre.

La întoarcere, îl înscăunează ca domn


al Ţăii Româneşti pe Basarab al II- lea.
În vara anului 1442, o altă oştire
otomană pătrunde în Transilvania
dar este înfrântă la Poarta de Fier a
Transilvaniei.

16
Între anii 1443–1444 s-a desfăşurat “Campania cea Lungă”.

Turcii solicită oprirea ostilităţilor


şi se încheie pacea de
la Szeged (1444), pentru 10 ani.
Faima succeselor militare, precum
şi ameninţarea constantă pe care o
reprezentau turcii, l-au determinat
pe papa Eugeniu al IV-lea să
iniţieze o nouă cruciadă
antiotomană, în care un rol
important urma să aibă Iancu de
Hunedoara
Din 1446, in condiţiile
minoratului regelui Ladislau al V
Postumul, Iancu de Hunedoara
devine
guvernator al Ungariei.
Politica sa externă se orientează,
deocamdată, în sensul alcătuirii
unui front
românesc antiotoman.

Se reiau luptele în acelaşi an, desfăşurându-se cruciada de


la Varna. Din cauza unor greşeli tactice, bătălia se încheie
cu înfrângerea coaliţiei creştine.
Regele Vladislav este ucis. 19
În anul 1453 sultanul Mahomed al II -lea cucereşte
Constantinopolul.

Însă după 2 încleștări teribile,


acesta este înfrânt.
Bătălia s-a dat la Belgrad,considerată o
“poartă de intrare în Europa”.
5.
Castelul Huniazilor

21
Situat în sud-vestul municipiului
Hunedoara, pe dealul Sfântu
Petru, Castelul Corvineștilor
reprezintă cel mai important
monument de arhitectură gotică din
România.
Ridicat în secolul al XIV-lea, pe
locul unei vechi întărituri, pe o
stâncă la picioarele careia curge
pârâul Zlasti, castelul este o
construcție mareață, cu acoperișuri
înalte și divers colorate, cu turnuri și
turnulete, ferestre și balcoane
împodobite cu dantelarea pietrei
cioplite.

22
Fiind una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Iancu de
Hunedoara, castelul cunoaște în timpul acestuia însemnate transformări.
El devine astfel o somptuoasă locuință, nu numai un punct strategic întărit.
Cu trecerea anilor, diverșii stapâni ai castelului i-au modificat înfățișarea,
imbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și
donjonul-ultimul turn de apărare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), rămase
neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum și Turnul
Capistrano (după numele unui vestit călugar de la curtea castelului)
reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției.

23
24
6.
Moartea lui Iancu

25
S-au împlinit 566 de ani de la moartea lui Iancu (Ioan) de
Hunedoara, personalitate emblematică pentru istoria românilor
şi a maghiarilor. Iancu de Hunedoara, la acea vreme mare
comandant al Ungariei, a murit în 11 august 1456, în tabăra de la
Zemun, lângă Belgrad, la doar trei
săptămâni după marea
victorie a armatelor creştine
împotriva otomanilor care
au asediat Belgradul.

26
Moartea voievodului din Transilvania, susţin unii istorici, a fost cauzată de
epuizarea fizică şi de epidemia de ciumă care cuprinsese tabăra militară, pustiită de
armatele sale după retragerea turcilor.

„Şi din această oboseală a căzut în friguri, din a căror cauză s-a consumat de tot.
Medicamentele doctorilor au fost zadarnice. I-au dat sfatul să schimbe aerul şi a
pornit cu prietenii săi în Semlin, ca acolo, la aer nou, să-şi învioreze corpul. Acolo
erau ambii săi fii şi mai mulţi prieteni, cu Capistran dimpreună. Medicii erau
îngrijoraţi asupra vieţii lui, deoarece temperatura nu mai înceta şi neîntrerupt îl
mistuia. Şi Capistran a început a-l face atent, că aceasta este voinţa lui Dumnezeu,
că voieşte să-l ducă din această viaţă mizerabilă, la fericirea eternă. Deci să se
îngrijească de testament, să le rânduiască toate în ordine frumoasă şi bună şi să se
gândească şi de suflet ca şi un creştin bun”, relata cronicarul Gaşpar Heltai, din
secolul al XVI-lea. Auzind sfatul călugărului franciscan, Ioan de Hunedoara i-ar fi
răspuns: „Nebun este omul acela care îşi amână lucrurile testamentului său pentru
timpul din urmă, deoarece nu ştie când va veni ceasul ultim”, relata cărturarul.
27
Iancu de Hunedoara este
înmormântat în
Catedrala Catolică de la
Alba-Iulia, iar pe piatra lui
de mormânt scrie:
„S-a stins lumina lumii“.

28
Webografie
Wikipedia, Ioan de Hunedoara

Iancu de Hunedoara calificativ.ro

Castelul Corvinilor.ro

Janos Hunyadi – Encyclopædia Britannica

Lupta antiotomană sub conducerea lui Iancu de Hunedoara și Vlad Ţepes

The Doomed Empire: Austria and Hungary

János Hunyadi „Hammer of the Turks”


29

S-ar putea să vă placă și