Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria

poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru
modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar
adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea
voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”. Ioan de
Hunedoara, cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara, (1407 - 1456), a rămas în istoria
Europei drept unul dintre cei mai importanţi voievozi români. Ioan de Hunedoara a
fost Ban al Severinului din 1438, Voievod al Transilvaniei între 1441 - 1456 şi
guvernator al Ungariei între 1446 - 1452.

Domeniul familiei Huniade în vremea domniei lui Iancu

Luptele împotriva Imperiului Otoman
Rolul lui Iancu de Hunedoara în stăvilirea înaintării otomane pe linia Dunării,
în Europa de Est și Centrală prima jumătate a secolului al XV-lea se caracterizează
prin confruntări militare dintre lumea creștină, reprezentată de Ungaria, Polonia și
Ţările Române, sustinute de Papă, și cea musulmană, reprezentată de Imperiul
Otoman.
Bătălia de la Belgrad – 1456

În fruntea luptei antiotomane de la mijlocul secolului al XV-lea se

situează Iancu (Ioan) de Hunedoara, de numele căruia sunt legate ultimele mari
încercări de a respinge turcii din Europa.
Având o bogată experiență militară, Iancu a organizat o armată puternică, pe care a
înzestrat-o cu arme de foc, a întărit-o cu unități de cavalerie.
Prima etapă a acțiunii antiotomane a lui Iancu s-a desfășurat în cadrul internațional
creat de două evenimente importante: proclamarea de catre Sinodul de la Florența
(1439) a unirii Bisericilor de la Roma și Constantinopol și realizarea unirii personale
între Ungaria și Polonia prin alegerea comună a regelui Vladislav Jagello (1440).
Aceste evenimente contribuiau la crearea unei coaliții a tuturor forțelor amenințate de
expansiunea otomană.

Bătălia de la Varna, pictată într-o cronică poloneză din 1564

La cruciada antiotomană, Iancu intră în 1447 în Ţara Românească, îl înlătură de la
domnie pe Vlad Dracul și îl asează în scaunul domnesc pe Vladislav al II-lea (1447-
1456). La începutul anului 1448 Iancu intervine în Moldova și îl sprijină pe Petru al
Il-lea (1448-1449), înlăturându-l de la domnie pe Roman al Il-lea (1447-1448), care
era sustinut de poloni. Pentru ajutorul acordat Petru cedează lui Iancu cetatea Chilia.

Turoczy Janos – Campania lui Iancu de Hunedoara

În septembrie 1448 Iancu trece cu oastea Dunărea. Dar ajutorul albanezilor și sârbilor

nu soseste la timp si, în octombrie, în valea Moravei, la Kossovopolje, oastea creștină
suferă o grea înfrângere. Astfel se sfârseste prima perioadă a luptei antiotomane dusă
de Iancu de Hunedoara, care avea drept scop alungarea turcilor din Balcani.
A doua perioadă a luptei lui Iancu cu turcii avea deja drept scop nu alungarea turcilor
din Europa, ci împiedicarea înaintării lor spre centrul continentului.

Iancu de Hunedoara îi invinge pe turci, gravură din 1534, Alba Iulia, realizată de
Janos Szapolyai
Iancu încercă să diminueze influența polonă și otomană în Ţările Române. În iulie
1456 turcii înconjoară Belgradul. Iancu trece Dunărea, distruge flota turcească de pe
acest fluviu și la 21-23 iulie se da bătălia decesivă, câstigată de eroul transilvănean.
Vestea despre victoria lui Iancu se serbeaza în toată Europa.
Mormântul lui Iancu de la Alba Iulia
În 11 august 1456, la doar trei săptămâni după victoria asupra armatei sultanului, Ioan
de Hunedoara moare, în tabăra lui de lângă Zemun. Iar voievodul a fost printre cei
răpuşi de molima ciumei. Unii cronicari turci susţin că Ioan de Huendoara ar fi murit
atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii acestuia din calea armatei creştine.
Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail, iar pe piatra sa
funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”. După moartea sa, timp de şapte decenii
conflictele armate din sud-estul Europei s-au domolit.