lancu de Hunedoara provenea dintr-o familie de mici nobili romani din Hateg, care au

participat la luptele Ungariei cu Imperiul otoman. El a ocupat consecutiv functiile de ban de

Severin (1438-1441), de voievod al Transilvaniei (1441-1446), de guvernator (1446-1453)
si de capitan general al regatului (1453-1456).

Rolul lui lancu de Hunedoara in stavilirea inaintarii otomane pe linia Dunarii, in

Europa de Est si Centrala prima jumatate a secolului al XV-lea se caracterizeaza prin
confruntari militare dintre lumea crestina, reprezentata de Ungaria, Polonia si Tarile
Romane, sustinute de Papa, si cea musulmana, reprezentata de Imperiul otoman. Imperiul
Bizantin nu mai are forte suficiente de a se opune turcilor si treptat este redus la teritoriul
Constantinopolului si a imprejurimelor lui, iar la 1453 este cucerit de oastea otqmana.
Anglia si Franta, precum si statele italiene (Venetia, Milano, Florenta si Neapole) erau
angajate in lupte unele impotriva altora si nu raspundeau la apelurile Papei de a organiza o
cruciada antiotomana.

Avand o bogata experienta militara, lancu a organizat o armata puternica, pe care a

inzestrat-o cu arme de foc, a intarit-o cu unitati de cavalerie.

Prima etapa a actiunii antiotomane a lui lancu s-a desfasurat in cadrul international creat
de doua evenimente importante: proclamarea de catre Sinodul de la Florenta (1439) a
unirii Bisericilor de la Roma si Constantinopol (nerecunoscuta de patriarhul de la
Constantinopol) si realizarea uniei personale intre Ungaria si Polonia prin alegerea comuna
a regelui Vladislav lagiello (1440). Aceste evenimente contribuiau la crearea unei coalitii a
tuturor fortelor amenintate de expansiunea otomana.

Prin actiunile sale militare si diplomatice lancu de Hunedoara a reusit sa opreasca la

mijlocul secolului al XV-lea ofensiva turcilor spre Europa Centrala, sa apere statele de la
nordul Dunarii de cucerirea otomana si prin aceasta sa apere si civilizatia europeana, fiind
un exemplu pentru lumea apuseana care se hartuia pentru interese marunte.