POLITICA DE CRUCIADA A VOIEVOZILOR ROMÂNI

Primul domn care a adus o politica de cruciada a fost Mircea cel Batrân
(1386-1418). La începutul domniei el a încheiat o alianta cu Polonia pentru a
preveni o actiune ostila din partea Ungariei.
Mircea cel Batrân s-a aliat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg,
alianta fiind îndreptata împotriva turcilor.
La Rovine turcii au suferit o grea înfrângere, fiind nevoiti sa se retraga.
Victoria de la Rovine a încurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze
o noua cruciada anti-otomana în 1396. De aceasta data însa, turcii obtin
victoria, la Nicopole, si îsi consolideaza stapânirea in Peninsula Balcanica .

Iancu de Hunedoara (1441-1456) a fost principalul organizator al rezistentei

antiotomane. În 1441,el începe campaniile pentru alungarea turcilor de la
hotarele tarii sale, învingând pe beiul Semendria în Serbia.
Ulterior, în septembrie 1442, obtine o noua victorie, pe râul Ialomita.
În ciuda fortei militare adecvate, în „campania cea lunga” (1443-1444) au fost
cucerite orasele Nis si Sofia, dar venirea iernii a determinat retragerea
cruciatilor. Este obtinuta o pace avantajoasa, semnata la Seghedin.
În 1446, Iancu este numit guvernator al Regatului Ungariei, demnitate pe care
o va exercita pâna în 1452. În anul urmator va primi titlul de „capitan suprem”
al armatei regale.
O noua încercare de a-i alunga pe turci esueaza la Kossovopolje în 1448, când
Iancu este înfrânt.
Iancu nu abandoneaza lupta si, la Belgrad, in 1456, obtine o victorie împotriva
lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.

Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, rolul de aparator al crestinitatii a fost

asumat de Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476), domnul Tarii Românesti.
În iarna anului 1461-1462, Vlad Tepes a facut o incursiune fulgeratoare pe malul
drept al Dunarii, distrugând dispozitivul militar din zona.
Reacţia turcilor a fost imediată. Campania initiata de Sultan s-a încheiat cu
înscaunarea lui Radu cel Frumos, sprijinit de o parte dintre boieri, care îl
abandoneaza pe Vlad Tepes. Sperând sa obtina ajutor de la Matei Corvin,
acesta se retrage în Transilvania, dar cade si aici prada unui complot.
Abia în 1476, Vlad este eliberat - la cererea lui Stefan cel Mare - si reînscaunat
pentru a continua lupta antiotomana. Un ultim complot boieresc avea sa-l
scoata definitiv din scena câteva luni mai târziu, prin uciderea sa.

În anul 1457 îsi începe politica de cruciada Stefan cel Mare (1457-1504).
Interesati de bogatele resurse ale Tarilor Române, turcii au vizat obtinerea
suzeranitatii asupra Moldovei. Lor li se opuneau Polonia si Ungaria, puteri
catolice cu interese speciale în aceasta regiune.
La început, Stefan a acceptat suzeranitatea regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea,
pentru a-l elimina pe Petru Aron, domnul care închinase tara turcilor în 1456.
Al doilea obiectiv al politicii externe a lui Stefan a fost înlaturarea
suzeranitatii otomane. Acesta a încheiat un sistem de aliatie cu Venetia.
Întelegând necesitatea luptei unite împotriva turcilor, Matei Corvin încheie un
tratat de alianta cu Stefan cel Mare în iunie 1475.
Venetia, Ungaria si apoi Polonia încheie pace cu turcii. Ulterior, Stefan va fi
nevoit sa faca acelasi lucru.

Ultimul voievod al sec. XVI este Mihai Viteazul (1593-1601).

La sfârsitul sec. al XVI-lea în Europa se forma o noua coalitie antiotomana,
Liga Sfânta, la invitatia papei Clement al VIII-lea.
Domnul Tarii Românesti începe rascoala antiotomana în noiembrie 1594. În luna
urmatoare, ajutat de trupe din Moldova si Transilvania, Mihai Viteazul
cucereste cetatile de pe linia Dunarii, cu exceptia Giurgiului.
Mihai a apelat la aliatii saii pentru a face fata atacului turcesc. Ortodocsii din
Transilvania îsi îmbunatateau statutul politic si religios, prin subordonarea lor
Mitropoliei Tarii Romanesti.
Având asigurat un ajutor militar, Mihai Viteazul l-a învins pe Sinan Pasa la
Calugareni la 23 august 1595.
Mihai Viteazul elibereaza Târgovistea, Bucuresti si întregul teritoriul al Tarii
Românesti.
În 1598, Mihai încheie un tratat cu Rudolf al II-lea, împaratul romano-german,
obtinând un mare succes diplomatic: împaratul îi acorda ajutor împotriva
Imperiului Otoman, iar domnul muntean se elibera de tutela principelui
Transilvaniei, Sigismund Báthory, si de îngradirile impuse de boierii sai.

Bibliografie:https://historiaestluxveritatis.wordpress.com/2018/03/29/politica-de-cruciada-a-voievo
zilor-romani-in-sec-xiv-xvi/