Curs 4.

TRANSILVANIA, SPAȚIU MULTIETNIC

(scurtă istorie)
4.1 Migrația și așezarea ungurilor în Europa;

4.2 Cucerirea Transilvaniei; locuitori români ai Transilvaniei medievale

4.3 Iancu de Hunedoara (1442-1456)

4.4 Transilvania, principat autonom sub suzeranitate otomană (1541-1623)

4.5 Cucerirea Transilvaniei de către Habsburgi

4.6 Transilvania în timpul monarhiei dualiste

4.7 Religie
 4.1. Migrația și așezarea ungurilor în Europa
Maghiarii, popor de origine fino-
ugricã, originari la est de Munții
Ural, la sfârșitul mileniului I. î.H.
s-au așezat pe cursul mijlociu al
râului Volga și Kama.

În 830 maghiarii se desprind din

Imperiul Chazar și migreazã spre
vest stabilindu-se în nordul Mãrii
Negre între Nipru și Prut, pe
teritoriul
numit Etelköz (teritoriul dintre
râuri).

Sub presiunea pecenegilor, la sfârșitul

secolului al IX-lea, părăsesc aceste
teritorii iar în jurul anului 895
începe așezarea în Bazinul Carpatic
(câmpia Panoniei), proces ce
poartã numele de descalecat.
 4. 2 Cucerirea Transilvaniei de maghiari ; locuitori români ai
Transilvaniei medievale
Din Panonia, maghiarii au trecut Carpaţii apuseni, pătrunzând în podişul Transilvaniei, care devine
astfel „Tara de dincolo de pădure”, Transilvania, (Erdely).

Cucerirea teritoriului intracarpatic se realizează lent pe etape succesive în secolele XI-XIII.

Într-o primă fază, sub regele Ştefan cel Sfânt, este cucerit teritoriul dintre Tisa – Dunăre şi Mureş,
Crişana, Sătmarul.

În secolul XII, cucerirea continuă, iar teritoriul intracarpatic este transformat într-un principat, formă
maghiară de organizare administrativă, apoi într-un voievodat, formă tradiţională româno-slavă.

Pentru a consolida stăpânirea noului teritoriu, regalitatea maghiară colonizează populaţii precum
secuii şi pecenegii.
Secuii - folosiţi ca avangardă a înaintării spre est, unde au şi fost instalaţi spre a apăra trecătorile
Carpaţilor Orientali de ultimii migratori.
Regii maghiari au adus şi alte populaţii, saşii, care erau meșteri pricepuți în construirea de orașe și
cetăți.
 4. 2 Cucerirea Transilvaniei de maghiari ; locuitori români
ai Transilvaniei medievale
Regele maghiar Ștefan a început organizarea administrativã a țãrii, introducând
sistemul de comitate organizate în jurul cetãților care erau conduse de câte un comite,
(reprezentantul regelui în teritoriu cu atribuții militare, administrative, fiscale și
judecãtorești).

Urmașii lui Ștefan, regii arpadieni, au continuat activitatea de organizare administrativã.

La sfârșitul secolului al XI-lea – începutul secolului al XII-lea - organizate în
7 comitate: Solnocul Interior, Cluj, Alba, Târnava, Hunedoara, Turda, Dãbâca.

Dupã așezarea lor definitivã în secolul al XIII-lea, în S-E Transilvaniei, secuii au fost
organizați în scaune. Ciuc, Odorhei, Mureș, Trei Scaune, Gheorghieni, Arieș.

Populația românească- organizată după dreptul cutumiar (ius valahicus)- în obști

sătești și unuini de obști: Țara Amlașului, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara
Maramureșului.
Organizare administrativă a Transilvaniei:
comitate, scaune
 4.3 Transilvania în timpul voievodului Iancu de Hunedoara (1442-1456)

Sec. XII, Transilvania organizată în voievodat, condusă de un voievod, numit de regele

Ungariei.
Voievodul- atribuții militare și judecătorești asupra locuitorilor din cele șapte comitate
(regale) și atribuții limitate asupra scaunelor săsești și secuiești.

Comunitățile săsești și secuiești- autononmie administrativă și juridică din partea

regalității; voievodul autoritate militară asupra lor.

Organizarea statală și biserica romano-catolică au influențat dezvoltarea societății,

pătrunderea influențelor europene.
 4.3 Transilvania în timpul voievodului Iancu de Hunedoara (1442-1456)
Context internațional
Imperiul Otoman atacuri asupra Țărilor Române după ce cucerise Peninsula Balcanică (tendința
de a ajunge până în centrul Europei).
Mari Puteri: Ungaria și Polonia- unuine personală- rege Vladislav Iagiello (1440).
Florența incheie alianțe cu Ungaria și Polonia pentru a stopa înaintarea turcilor (politică de
cruciadă).

Începutul domniei:
Iancu de Hunedoara- fiul lui Voicu, înnobilat de regele Ungariei Sigismund de Luxembrug.
deține funcții în Transilvania: ban de Severin, voievod (1442).
tactică ofensivă impotriva turcilor- atacuri în Țara Românească pt a opri înaintarea turcilor;
pune domnitori prieteni în Țara Românească și în Moldova.
 4.3 Transilvania în timpul voievodului Iancu de Hunedoara (1442-1456)

Luptele cu turcii:
1443- Iancu expediție la Sud de Dunăre, împotriva otomanilor- campania ce lungă.
Iancu se retrage din cauza iernii.
1444- Regele Ungariei și Poloniei, Vladislav insoțit de Iancu (oaste cruciată) îi atacă pe
turci în Peninsula Balcanică- lupta de la Varna – cruciații învinși. Regele Ungariei
ucis în luptă. Iancu devine guvernator al Ungariei (1446).

Turcii conduși de sultanul Mahomed al II-lea încearcă să pătrundă în centrul Europei.

Asediază Belgradul (1456). Iancu de Hunedoara în fruntea oștii maghiare.- victorie.
Iancu moare ucis de ciumă.

Urmează la tronul Ungariei Matei Corvin, fiul lui Iancu( 1458-1490), politică de
centralizare. Ungaria- mare putere; deezvoltare economică, politică, culturală.
 4.4. Transilvania, Principat autonom sub suzeranitate otomană
(1541-1623)
La începutul Evului Mediu, românii au intrat în structurile politice a voivodatului
alături de nobilii maghiari și conducătorii sașilor și secuilor.

Cu timpul se produce un fenomen de marginalizare a românilor; în urma

răscoalei de la 1514, nobilimea, preponderent maghiară, saşii şi secuii,
realizează bazele unei societăţi tripartite care îi exclude pe români, ca şi
componentă etnică din sistemul juridic al voivodatului transilvan.

În urma înfrângerii maghiarilor la Mohacs la 1526, partea centrală a regatului

Ungariei este cucerită de turci şi transformată în paşalâc (provincie otomană)
, iar Transilvania se transformă în Principat autonom sub suzerantitate
otomană.
 4.4 Principatul Transilvaniei (1541-1691)
1541 Centrul Ungariei este transformat in paşâlc. (provincie
otomană), condusă de un pașă). Acea parte își pierde independența.

Situată în Europa Centrală, Transilvania este o fortăreaţă naturală,

înconjurată de munţi, acoperiţi cu păduri.
Ea devine Principat autonom sub suzeranitate otomană.
(Principele putea să ia măsurile pe care le credea potrivite în
interiorul Transilvaniei; nobilii se bucurau de privilegii).

În secolul al XVI-lea, maghiarii speră să refacă statalitatea ungară în

Transilvania, care cuprindea şi Partium– (părţi din Regatul
medieval al Ungariei) – teritoriile din afara Transilvaniei propriu-
zise – şi avea o suprafaţă mai mare decât Ungaria de azi.
Ungaria după bătălia de la Mohacs (1526)
 4.5. Cucerirea Transilvaniei de către Habsburgi
Luptele între Imperiul Habsburgic și turci s-au prelungit până în sec XVII. În 1683-
asediul Vienei de către turci. Turcii- înfrânți.

Transilvania întră în componența Imperiului Habsburgic ca Principat autonom.

1691- Diploma Leopoldină – document prin care Habsburgii recunosc privilegiile

nobilimii transilvănene. Impăratul habsburg putea să decidă în problemele politice
ale Transilvaniei. Era reprezentat de un guvernator- conducea Guberniul.

Pentru a atrage populația de partea lor habsburgii acceptă formarea Bisericii greco-
catolice.

1703-1711- populația din Transilvania se ridică împotriva Habsburgilor. (Răscoala

condusă de Francisk Racokzi al II-lea). In final victoria Habsburgilor.
 IV. Transilvania în timpul monarhiei dualiste (1856- 1918)

După realizarea monarhiei dualiste (1856), lucrurile iau o turnură

dificilă pentru naţionalităţile nemaghiare din Ungaria.

Recensământul din 1880 atestă o prezenţă de 25,2% de maghiari,

12% germani şi 54,9% români.

La 1910, recensămintele maghiare constată un număr sporit de

maghiari, 31,6%, faţă de un număr scăzut de germani, 10,7%, şi
un număr relativ stabil de români, 53,7%.
V. Religia

Creștinarea propriu-zisã s-a fãcut dupã ritul latin cu ajutorul papalitãții

și a diferitelor ordine cãlugãrești.

De numele lui Ștefan se leagã organizarea bisericeascã, dintre cele 10 episcopate înființate
de el, unul a fost pe teritoriul Transilvaniei, având sediul la Alba Iulia . Totodatã a
poruncit ca 10 sate sã construiascã câte o bisericã, iar duminica credincioșii erau obligați
sã participe la slujbã.

Introducerea normelor de moralã creștinã occidentalã au contribuit la rãspândirea

creștinismului, la statornicirea așezãrilor și la consolidarea societãții feudale.
Comunitãțile maghiare, au îmbrãțișat noile confesiuni protestante în secolul al XVI-
lea, după Reforma Bisericii catolice.

Confesiunea evanghelicã (lutheranismul) și confesiunea reformatã

(calvinismul) au fost preluate din Europa apuseanã, iar antitrinitarianismul
a fost fondat în Transilvania de Dávid Ferenc.

Alegerea unei confesiuni a fost fãcutã de principii Transilvaniei, de nobili, care astfel
au influențat apartenența religioasã a enoriașilor („Cuius regio, eius religio”).

Dieta Transilvaniei organizatã la Turda în anul 1568 a introdus, pentru prima datã în
Europa, libertatea confesionalã.
BIBLIOGRAFIE
Bărbulescu, M., Deletant, D., Hitchins, K., Papacostea, Ș., Teodor, P. (1998). Istoria României, București: Editura
Enciclopedică.

Ciocan, Ș. (2018). ”Principatul Transilvania- confederație între trei națiuni politice” , Glasul Hunedoarei, 18 ianuarie,
2018 din https://glasul-hd.ro/principatul-transilvaniei-confederatie-intre-trei-natiuni-politice/.

Giurescu, C., C. (2000). Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea regelui Ferdinand,
București:Editura Humanitas.

Constantiniu, F. (1999), O istorie siinceră a poporului român, București, Univers enciclopedic.

Kristo, G. (2004). Ardealul timpuriu (895-1324) , Szeget.

Páll-Szabó, F., (coordonator ştiinţific), Pócsai, S., Rad C., Dr. Éva-Andrea Váradi, E., A., Wellmann, L. (2014). O istorie
a maghiarilor , Cluj-Napoca: Editura Világhírnév.

Pop, A.I. (2016). Transilvania starea noastră de veghe, Cluj- Napoca, Editura Școala Ardeleană.