Spatiul romanesc intre diplomatie si conflict in evul mediu si la inceputul modernitatii

Introducere
ncepnd din secolul al XIV-lea, o noua putere politica si militara se afirma n Europa: statul otoman. Spre sfrsitul secolului al XIV-lea, acesta ajunge n expansiunea sa pna la Dunare, amenintnd direct arile Romne. n general, acestea au adoptat o atitudine defensiva, evitnd transformarea n pasalcuri turcesti. Statutul lor politico-juridic evolueaza de la independenta la autonomie, relatiile cu Imperiul Otoman fiind reglementate prin documentele numite Capitulatii. Totodata, situatia arilor Romne a fost influentata si de jocul de interese al marilor puteri crestine vecine: Ungaria, Polonia si, din secolul al XVI-lea, Imperiul Romano-German (Habsburgic).

Alaturi de statele crestine europene, arile Romne au participat la cruciadele antiotomane, devenind adevarate "Porti ale crestinatatii". Spre sfrsitul secolului al XIV-lea, voievodul arii Romnesti, Mircea cel Batrn (1386-1418), a inaugurat politica de alianta cu Regatul Ungariei mpotriva otomanilor. La 7 martie 1395, la Brasov, acesta semna, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg un tratat cu caracter antiotoman . Voievodul Petru I Musat (1375 - 1391) inaugura, la rndul sau, traditia bunelor relatii ale Moldovei cu Polonia, pentru a contrabalansa pericolul reprezentat de Ungaria. Aceasta politica a fost continuata si de alti voievozi moldoveni, ca Alexandru cel Bun (1400-1432) sau stefan cel Mare (1457-1504).

De la sfrsitul secolului al XIV-lea, romnii au fost implicati direct n lupta antiotomana, participnd la sustinerea politicii de "cruciada trzie". Astfel, Mircea cel Batrn a obtinut victoria, la Rovine (1395), mpotriva ostilor conduse de sultanul Baiazid I si a participat, alaturi de Sigismund de Luxemburg, la cruciada de la Nicopole (1396), unde nsa crestinii au fost nfrnti de otomani.

Rezistena antiotoman a rilor Romne (sec XIV-XV)

Sec XIV- Imperiul Otoman ajunge la Dunare, amenintand Tarile Romane. Turcii nu au transformat spatiul romanesc in pasalac, preferand mentinerea autonomiei si a unui regim economic favorabil Obiectivul Tarilor Romane a fost mentinerea independentei si a religiei. Ele au adoptat o strategie defensiva si tactica pamantului parjolit. Marea boierime a avut un caracter duplicitar,sprijinindu-l pe domn cand exista pericolul transformarii in pasalic si parasindu-l cand exista posibilitatea negocierii. Sprijinul extern a venit in contextul cruciadei tarzii, din partea Ungariei sau Poloniei. In cele din urma, Tarile Romane isi pastreaza fiinta statala si incearca sa faca front comun impotriva pericolului otoman(politica de cruciada tarzie)

Romnii, ntre diplomatie si conflict n secolele al XV-lea si al XVI-lea.

Consolidarea puterii otomane, n secolul al XV-lea, a determinat nlaturarea unor dispute mai vechi n relatiile tarilor noastre cu Polonia sau Ungaria. Au fost ncheiate noi tratate antiotomane, precum cel semnat de stefan cel Mare cu regele Ungariei, Matei Corvin (1475). nsemnate victorii militare antiotomane au fost obtinute de Alexandru cel Bun, la Cetatea Alba (1420), de voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (14411456), n campania cea lunga, din 1443 - 1444 si n campania de la Belgrad (1456), de domnitorul arii Romnesti, Vlad epes, n 1461 - 1462, sau de stefan cel Mare, la Vaslui (1475).

Unii voievozi s-au implicat n sustinerea pe tronul celorlalte tari romnesti a unor domnitori favorabili luptei antiotomane. Iancu de Hunedoara i-a sustinut, ntre altii, la tronul arii Romnesti, pe Vladislav al II-lea, iar pe cel al Moldovei, pe Bogdan al II-lea . stefan cel Mare a intervenit, la rndul sau, sustinndu-i, n ara Romneasca, pe Vlad epes sau pe Laiota Basarab. Voievodul moldovean a urmarit si obtinerea sprijinului altor puteri europene, fapt demonstrat, de pilda, de trimiterea solului Ioan amblac la Venetia, n 1475.

arile Romne nu au fost cucerite de otomani, si-au pastrat autonomia interna, fara a deveni pasalcuri, platind nsa un tribut anual catre sultan. Din secolul al XV-lea, relatiile cu Imperiul Otoman au fost reglementate prin documentele numite capitulatii. n secolul urmator, cnd statul otoman a ajuns la apogeul extinderii sale teritoriale, dominatia otomana asupra arilor Romne s-a accentuat, regimul tributar devenind unul vasalic. n 1540, centrul Ungariei a fost transformat n pasalc.

Prin urmare, Transilvania a intrat sub suzeranitate otomana, fiind organizata ca un principat autonom (1541). Istoricii moderni considera ca statutul arilor Romne n raport cu Poarta a fost mai degraba rezultatul unui compromis ntre clasa politica de la nordul Dunarii si Imperiul Otoman. arile Romne si pastrau institutiile proprii, iar marea boierime - privilegiile. n schimb, Poarta primea, ca recunoastere a suzeranitatii sale, si dreptul de a exercita o anumita supraveghere asupra statelor din spatiul romnesc.

 n a doua jumatate a secolului al XVI-lea, tributul a nregistrat o crestere fara precedent, fiind nsotit de instituirea monopolului comercial otoman, de cumpararea domniei si un control tot mai sever al Portii asupra acesteia. De aceea, se poate considera ca otomanii au avut mai multe avantaje din exploatarea indirecta a spatiului romnesc, dect daca l-ar fi cucerit direct.

Personalitati importante din acea perioada

Mircea cel Batran 1386-1418
1388-incorporeaza Dobrogea Tarii Romanesti incheie aliante cu Ungaria si Polonia 1394- campanie la sud de Dunare atragand expeditia sultanului Baiazid I, care dorea sa il inlature de la conducere. La Rovine (toamna 1394/primavara 1395) romanii castiga. 1396-participa la Cruciada de la Nicopole alaturi de regele ungar Sigismund de Luxemburg se amesteca in luptele ptr putere din Imperiul Otoman, atragandu-si mania noului sultan, Mehmet I Dobrogea este cucerita in 1417/ 1420, iar Tara Romaneasca accepta plata tributului care semnifica rascumpararea pacii, nu dependenta de Poarta Otomana

Iancu de Hunedoara(1441-1456)
Actiunea militara a lui Iancu este precedata religios in 1439 de semnarea unirii religioase de la Florenta intre biserica bizantina si ceea romana, iar in plan politic de uniunea polono-maghiara realizata in 1440 sub sceptrul lui Vladislav II Jagiello. Politica ofensiva a lui Iancu cuprinde victoriile de la Santimbru-1441, Ialomita-1442 si campania cea lunga-toamna lui 1443, care duc la sporirea influentei lui Iancu in Moldova si Tara Romaneasca si impunerea unei paci favorabile crestinilor la Seghedin-1444. Esecul cruciadei de la Varna-1444 si a coalitiei balcanice in 1448Kossovopolje, duc la scaderea autoritatii lui Iancu in timpul domniei regelui minor Ladislau Postumul. Cucerirea Constantinopolului de catre turci este contrabalansata de ultima victorie a lui Iancu la asediul Belgradului-1456.

Vlad Tepes( 1456-1462 )

Venit la tron cu spijinul lui Iancu, el va actiona impotriva pretendentilor sprijiniti de brasoveni si sibieni, a pretentiilor de independenta a boierilor si a monopolului economico-comercial al sasilor. Intareste autoritatea centrala, armata, administratia, restaureaza ordinea si legile, favorizeaza pe mestesugarii si comerciantii locali. In 1461-1462 declanseaza lupta antiotomana, inceputa prin campania sud-dunareana si apoi prin respingerea ofensivei turce din vara lui 1462. Lipsit de sprijinul boierilor si a lui Matei Corvin, este inlocuit la tron de turci cu fratele sau Radu cel Frumos.

Stefan cel Mare(1457-1504)

Reprezentand ceea mai lunga si glorioasa domnie medievala, epoca lui Stefan marcheaza apogeul statului medieval moldovean. Venit la tron cu sprijinul lui Vlad Tepes, Stefan inlatura anarhia feudala, restaureaza autoritatea domneasca, consolideaza statul si reocupa cetatile de granita aflate in mana vecinilor(Chilia, Cetatea Alba, Hotin). Inlatura pretentiile de suzeranitate maghiara prin victoria de la Baia-1467, pericolul atacurilor tatare prin victoria de laLipnic-1469, refuza plata tributului fata de turci si se implica in tentativa de a scoate Tara Romaneasca din sfera puterii otomane. Conflictul cu turcii este marcat de bataliile de la Vaslui-1475, Razboieni1476, Catlubuga-1483 si Scheia-1485, dar se soldeaza cu pierderea cetatilor maritime Chilia si Cetatea Alba in 1484 . Recunoasterea suzeranitatii otomane este urmata la sfarsitul domniei de zdrobirea tentativei polone.

Mihai-Viteazul(1593-1601) - Lupta antiotomana

Actiunile din perioada 1538-1541 duc la sporirea dominatiei otomane concretizata prin numirea unor domni supusi, cresterea tributului(haraciul), a darurilor catre sultan si dregatorii otomani(peschesurile), a contributiilor in bunuri, a canalizarii comertului spre Istambul si a impunerii monopolului comercial otoman. Venirea la tronul Tarii Romanesti in 1593 a lui Mihai Viteazul, marcheaza aderarea la Liga Sfanta, crearea unei apropieri a statelor romanesti si declansarea luptei antiotomane jalonata de bataliile de la Putineiu, Serpatesti si Stanesti-iarna lui 1594-1595, Calugareni-august 1595 si Giurgiu-octombrie 1595. Statutul politic este confirmat de pacea cu turcii-1597 si de tratatul cu Hasbsburgii1598, in timp ce pe plan social taranimea este legata de glie si aservita marii boierimi in 1595.

Mihai-Viteazul(1593-1601) Unirea de la 1600

Venirea la tron in Moldova a lui Ieremia Movila si in Transilvania a lui Andrei Bathory, ambii dusmani ai lui Mihai, ostilitatea Poloniei si a Imperiului Otoman, il determina pe domnul muntean sustinut de Habsburgi sa treaca la ofensiva. Victoria de la Selimbar-octombrie 1599, ii aduce stapanirea Transilvaniei, iar campania din mai 1600 pe ceea a Moldovei. Ostilitatea vecinilor, lipsa coeziunii politice, opozitia nobilimii ardelene si a boierilor moldoveni duce la spargerea unirii. Infrant de nobilii ardeleni aliati cu generalul habsburgic Basta la Miraslau si de fortele poloneze la Bucov si Curtea de Arges, Mihai pierde toate teritoriile si apeleaza la sprijinul Habsburgilor. Recucerirea tronului muntean cu sprijinul boierilor credinciosi si a Transilvaniei prin victoria de la Guraslauaugust 1601, sunt de scurta durata, domnul fiind asasinat de mercenarii valoni ai lui Basta in tabara de la Campia Turzii.

Proiect realizat de:

Lupu Alin Sandu Cezar Scutaru Constantin