Importanta zincului in

organism
Proiect realizat de Munteanu Mirela
 Zincul este un element esenţial tuturor
formelor de viaţă.
 Semnificaţia zincului în alimentaţia umană şi
sănătatea publică a fost recunoscută relativ de
curând. Deficienţa clinica de zinc în cazul
oamenilor a fost descrisă pentru prima dată în 1961,
când alimentaţia cu conţinut scăzut de zinc (datorită
unui conţinut ridicat de acid fitic) a fost asociată cu
„nanismul nutriţional al adolescenţilor” în Orientul
Mijlociu. De atunci, insuficienţa de zinc a fost
recunoscută de un număr de experţi ca fiind o
problemă importantă de sănătate publică, mai ales
în ţările în curs de dezvoltare.
Zincul participă activ la desfăşurarea în condiţii optime a funcţiilor celulare. Acesta joacă un rol important în
imunitatea mediată de către celulă, formarea oaselor, creşterea ţesuturilor, creşterea fătului şi a copilului,
ajută funcţiile cerebrale, precum şi influenţează maturarea spermatozoizilor şi motilitatea acestora.
Totodată, acesta regenerează funcţia hepatică şi are proprietăţi antibacteriene şi antiseptice.
 Exemple de alimentele care conțin zinc:

• alimente bogate în proteină de origine animală,

precum carnea roșie (vita, porc, oaie, miel) sau
carnea de pui - spre exemplu, 80 de grame de
carne de vită conțin 9 miligrame de zinc;
• leguproduse lactate și ouă - 100 de grame de
iaurt conțin 3 miligrame de zinc;
• me: broccoli, sfecla roșie, ciuperci, cartofi,
sparanghel, varză, morcovi, varză de Bruxelles,
salată verde, dovleac, spanac, roșii. O porție de
100 de grame de broccoli fiert conține 4
miligrame de zinc.
• fructe proaspete: ananas,
mango, căpșuni, portocale,
banane, caise. De exemplu,
100 de grame de portocale
conțin 2 miligrame de zinc.
• fructe oleaginoase: caju,
arahide, migdale, alune, fistic,
nuci. Spre exemplu, o porție
de 100 de grame de migdale
conține 3 miligrame de zinc.
• peste și fructe de mare: somon,
sardine, ton, homar, scoici,
crab sau midii. O porție de 100
de grame de ton conține 8
miligrame de zinc.
 Deficiența de zinc

1.Deficienţa severă de zinc: Majoritatea informaţiilor deţinute la ora actuală despre deficienţa

severă de zinc sunt rezultatul studiului indivizilor născuţi cu acrodermatită enteropatică (dermatoză
cu degenerarea funcţiei intestinelor), o boală genetică care se manifestă prin metabolizarea si
transportarea defectuoasă a zincului.
Simptoamele deficienţei severe de zinc includ încetinirea sau chiar oprirea creşterii şi dezvoltării,
maturizare sexuală întârziată, urme pe piele caracteristice, diaree severă şi cronică, apărare imună
slăbită, însănătoşire mai lentă a rănilor, apetit scăzut, diminuarea capacităţii gustative, orbire
nocturnă, inflamarea şi întunecarea corneei şi modificări comportamentale.
2.Deficienţa uşoară de zinc: Studii recente susţin clar că deficienţa uşoara de zinc contribuie la agravarea unor
probleme de sănătate, mai ales la copiii care trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. Lipsa unui indicator sensibil
care să dea indicaţii privind instalarea unei deficienţe uşoare de zinc îngreunează studiul ştiinţific al
implicaţiilor medicale. Totuşi, realizarea unor teste controlate cu suplimentare moderată de zinc au demonstrat
că deficienţa uşoară de zinc contribuie la încetinirea dezvoltării fizice şi neuropsihologice şi la o susceptibilitate
crescută la infecţii letale în cazul copiilor mici.
 Excesul de zinc

1.Toxicitate acută: Apariţii izolate ale intoxicaţiilor acute cu zinc au fost generate de consumarea de
alimente si băuturi contaminate cu zinc eliberat din containere galvanizate.
Semnele intoxicaţiei acute cu zinc sunt: durerea abdominală, diareea, ameţeala si starea de vomă. Doze
unice de 225 la 450 mg de zinc induc în mod uzual stare de vomă. În cazul administrării unor doze de 50 la
150 mg/zi de zinc din surse sintetice, au fost raportate boli gastrointestinale de intensitate medie.
„Febra de zinc” a fost raportată după inhalarea de emanaţii de oxid de zinc. Transpiraţie abundentă,
slăbiciune, si respiraţie anevoioasă pot apărea în primele 8 ore după inhalarea de oxid de zinc şi pot persista
12-24 ore după ce expunerea s-a încheiat.
2.Toxicitate cronică: Consecinţa cea mai importată a consumului excesiv de zinc pe termen lung este
deficienţa de cupru. Ingerarea unor doze de zinc de 60 mg/zi (50 mg din surse sintetice şi 10 mg alimentar)
s-a descoperit că determină apariţia unor semne de deficienţă de cupru.
Multumesc pentru
atentie!