MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AL RM

COLEGIUL DE MEDICINĂ DIN ORHEI

REFERAT

TEMA:Rahitism

Elaborat:Stupeliman Cristina
Grupa 42, anul 4
Specialitatea Îngrijirea bolnavilor
Calificarea asistent medical
Durata studiilor 5 ani
Profesor: Ticu –Corciu L

ORHEI, 2019
 CUPRINS

1. Difinitia de rahitismul
2. Cauzele rahitismul
3. Semnele si simptomele rahitismului
4. Diagnosticheaza rahitismului
5. Tratamentul rahitismului
6. Incidenta de vindecare a rahitismului
7. Preveni rahitismul
8. Rahitismul pe scurt
Rahitismul este o afectiune care afecteaza procesul de dezvoltare al copiilor
nostri, de aceea el trebuie sa constituie o preocupare permanenta pentru parinti. In
tara noastra, de exemplu, profilaxia rahitismului incepe inca din cea de-a doua
saptamana de viata a bebelusului, prin administrarea zilnica a vitaminei D si
expunere solara.
Ce este rahitismul?
Rahitismul este o dereglare cauzata de deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor.
Rahitismul duce la osteomalacie (inmuierea oaselor), fiind des intalnit la copilasii
cu varste cuprinse intre 6 si 24 luni.

Exista cateva tipuri de rahitism

 Rahitismul hipofosfatemic (rahitismul familial sau rezistent la vitamina D)
 Rahitismul renal (osteodistrofie renala)
 Rahitismul nutritional (cauzat de alimentatia deficitara in vitamina D, calciu
sau fosfor), cea mai intalnita forma de rahitism, denumit si osteomalacie.

Cauza apare rahitismul

Indiferent de tipul rahitismului, cauza aparitiei acestuia este prezenta deficitara in
organism fie a vitaminei D, calciului sau fosforului. Cele mai comune trei cauze
ale rahitismului includ rahitismul nutritional, renal sau hipofosfatemic.

Rahitismul nutritional
Denumit si osteomalacie, este o dereglare cauzata de deficienta de vitamina D.
Vitamina D este o substanta liposolubila (adica absorbita de grasimi) si are rol
esential in formarea oaselor si dintilor, precum si pentru absorbtia intestinala
corecta a calciului si fosforului. Este prezenta in mod natural, in cantitati mici, in
unele alimente cum ar fi pestele de apa sarata (somon, sardina, hering si in uleiurile
din ficat de peste), galbenus de ou, unt, lactate nedegresate, insa nu este continuta
de nicio leguma. Vitamina D este, de asemenea, produsa de organism, putand fi
sintetizata natural de celulele pielii ca urmare a expunerii la soare, fiind imediat
absorbita de vasele de sange.

Cele mai predispuse categorii de sugari si copii ce pot dezvolta rahitism sunt cele
ce includ sugarii cu piele de culoare inchisa, cei alaptati exclusiv si cei nascuti din
mame cu deficienta de vitamina D. Pe langa acestea, copiii mai mari care sunt
feriti de expunere directa la razele ultraviolete sau cei cu o dieta vegana reprezinta,
de asemenea, categorii supuse riscului de aparitie a rahitismului.

Rahitismul hipofosfatemic
Rahitismul hipofosfatemic este declansat de nivelurile joase ale fosfatilor prezenti
in organism. Oasele devin dureros de moi si casante. Cauza o reprezinta o
deficienta genetica dominanta X-linkata constand in abilitatea rinichilor de a
controla cantitatea de fosfor excretata in urina. Individul afectat este capabil sa
absoarba fosforul si calciul, insa fosforul este pierdut in urina. Nu lipsa vitaminei D
trebuie blamata in aceasta situatie. Pacientii cu rahitism hipofosfatemic prezinta
simptome specifice pana la implinirea varstei de 1 an. Tratamentul consta, in
general, in suplimente nutritionale de fosfor si calcitriol (colecalciferol, forma
activa a vitaminei D).

Rahitismul renal
Similar cu cel hipofosfatemic, rahitismul renal este provocat de diverse dereglari la
nivelul rinichilor. Pacientii cu probleme renale au capacitati reduse de reglare a
nivelurilor de electroliti pierduti in urina. Acestea includ calciul si fosforul, de
aceea indivizii afectati acuza aceleasi simptome ca la rahitismul nutritional sever.
Si in cazul acestei disfuctii se vor recomanda rezolvarea problemelor renale si
administratea de suplimente nutritionale.

Semnele si simptomele rahitismului

Copil cu rahitism sever

 Dintre semnele si simptomele (apar frecvent in intervalul de varsta 3 luni – 2

ani) cele mai importante ale rahitismului amintim:

 Durerile osoase, tendinta de fracturare a oaselor

 Diformitatile dentare, cresterea numarului de carii dentare

 Aparitia tardiva a dentitiei

 Micsorarea tonusului muscular,

 Oprirea cresterii, slabire progresiva

 Aparitia febrei, mai ales in timpul noptii

 Fontanela mai mare decat normalul

 O multitudine de diformitati ale scheletului, cum ar fi forma anormala a

craniului (denumita craniotabes, la presiune digitala, aceste zone ale
craniului dau senzatia palparii unei mingi de celuloid), curbarea anormala a
membrelor inferioare, sternul infundat sau proeminent, deformarea
pelvisului si a coloanei vertebrale.

In cazuri foarte rare, atunci cand avem de a face cu un rahitism sever, pacientii pot
acuza simptome mai accentuate decat cele enumerate mai sus datorate nivelurilor
scazute de calciu si fosfor; printre aceste simptome amintim tetania (contractia
involuntara a muschilor) si criza epileptica. Acestea constituie urgente medicale si
necesita tratament imediat.
Diagnosticheaza rahitismul
Rahitismul este diagnosticat clinic de catre un medic dupa un examen medical
amanuntit. Daca suspectul de rahitism este un copil, insa acesta nu prezinta
simptome grave ca tetania sau crizele epileptice, medicul poate recomanda o
radiografie a oaselor lungi (radius si ulna – oase ale antebratului, si femur).

Se vor evalua nivelul vitaminei D, fosfatazei alcaline, hormonului paratiroid

(hormonul responsabil cu mentinerea nivelului corect de calciu si fosfor in
organism) si ai electrolitilor, alaturi de efectuarea unor masuratori ale functiei
renale ( ureea serica si creatinina), in cazul in care, la radiografie, se constata una
din urmatoarele situatii:

 Largirea sau o forma neobisnuita a metafizei (parte a unui os lung, cartilaj de

crestere situat intre diafiza si epifiza)

 Curbarea evidenta a femurului

 Osteopenia (o densitate osoasa mai mica decat normalul, un semn al

demineralizarii)

 Evazarea cutiei toracice

 Fracturi multiple

Tratamentul rahitismului
Tratamentul rahitismului depinde de cauza acestuia.

In situatia unui rahitism nutritional si a unei deficiente de vitamina D, primul pas

este prevenirea complicatiilor provocate de lipsa calciului si fosforului din
organism prin corectarea nivelurilor scazute ale acestora cu ajutorul suplimentelor,
precum si cu vitamina D in forma activa (calcitriol). Odata confirmat diagnosticul
de rahitism, se recomanda administrarea suplimentelor de vitamina D, precum si o
dieta bogata in calciu, mai ales in cazul copiilor cu o dieta vegana (alimentatie fara
proteina animala).

In ceea ce priveste tratamentul diformitatilor osoase, acesta depinde de severitatea

fiecarui caz in parte si este recomandabil a se consulta un specialist ortoped.

Care este incidenta de vindecare a rahitismului?

Tratamentul copiilor cu rahitism are rezultate excelente, mai ales daca este
diagnosticat timpuriu. Suplimentele cu calciu si vitamina D vor duce la remedierea
deficientelor osoase in intervale de timp cuprinse intre cateva zile si cateva luni.
Curbarea pronuntata a membrelor inferioare intalnita in cazurile severe de rahitism
poate avea rezolvare in intervale de timp de ordinul anilor de zile, fara a fi insa
nevoie de interventii chirurgicale. In cazurile foarte avansate de rahitism,
schimbarile sunt permanente.

Prevenrea rahitismul
Expunere solara zilnica

Pediatrii si ginecologii sunt responsabili de educarea parintilor (prezenti si viitori)

in legatura cu prevenirea rahitimului. In cazulviitoarelor mamici, acest lucru
presupune prescrierea de suplimente prenatale si acordarea de sfaturi
pentru adoptarea unui stil de viata sanatos. Noua mamica trebuie sa fie informata
de administrarea vitaminei D bebelusului(mai ales in cazul celor alaptati exclusiv),
iar pe masura ce copilul creste, trebuie sa fie consiliata in privinta unei diete
sanatoase si a unei expuneri zilnice la soare a copilului, in intervalul orar
recomandat.
Insuficienta vitaminei D este recunoscuta pe plan mondial ca un risc medical greu
detectabil pentru persoanele de toate varstele. Academia Americana de Pediatrie a
publicat recent un raport conform caruia toti sugarii, copiii si adolescentii trebuie
sa ia suplimente de vitamina D si sa evita expunerea prelungita la razele solare sau
alte surse artificiale de lumina, datorita riscurilor de sanatate la care se supun
(cancer, etc.). La ora actuala, studiile sunt incerte in privinta cantitatii necesare de
vitamina D, insa recomandarea actuala este de minim 400 UI zilnic.
Datorita faptului ca suplimentarea cu vitamina D nu este disponibila la nivel
global, trebuie intreprinse noi cercetari pentru a determina cantitatea suficienta de
expunere solara pentru sintetizarea vitaminei D la nivelul epidermei, insa medicici
recomanda in jur de 20 – 30 minute de expunere zilnica a copiilor la orele
diminetii.