Stenoza mitrală

Stenoza mitrală (SM) reprezintă o îngustare a orificiului mitral, care împiedică

trecerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng.

Cauza cea mai frecventă a stenozei mitrale este boala reumatismală, dar exista si
cauze mai rare cum ar fi: endocardita bacteriană, Lupus Eritematos Sistemic
(LES), mixomul atrial.

Complicaţiile stenozei mitrale sunt: hipertensiunea pulmonară, tromembolismul şi

fibrilaţia atrială.

Simptome
Simptomele sunt produse de insuficienţa cardiacă, iar semnele sunt date de
clacmentul de deschidere şi suflul sistolic.

 dispneea – este principalul simptom, asociată cu tusea şi wheezing

(respiraţie şuierătoare)
 hemoptizie
 durere retrosternală
 palpitaţii
 disfonie,disfagie
 astenie, vertij, lipotimie, rar sincope

La examenul obiectiv se poate observa faciesul mitral (cianoza buzelor şi

pomeţilor), raluri subcrepitante, hepatomegalie, turgescenţa jugularelor și reflux
hepatojugular,edeme periferice,ascită si hidrotorax.

La examenul obiectiv cardiac se constată accentuarea zgomotului 1 (Z1), din cauza

închiderii bruşte a cuspelor valvei mitrale stenozate, clacmentul de deschidere al
valvei mitrale, suflul sistolic.

Diagnostic

Diagnosticul de stenoză mitrală este suspectat clinic şi este confirmat prin

explorările paraclinice:

 Electrocardiograma (EKG) – poate să fie normală sau poate să existe

semne de dilatare atrială stângă.
 Radiografia toracică – evidenţiază dilatarea atriului drept sau poate să
existe imagine de dublu contur cu dilatarea atriului stâng, opacităţi hilare
cu aspect de „ aripi de fluture“, edem interstitial
 Ecocardiografia:
  transtoracică:valve mitrale îngroşate,cu deschidere şi mobilitate limitată.
Ecocardiografia transtoracică permite măsurarea ariei valvulare şi a
gradientului mediu transvalvular mitral
 tridimensională: arată morfologia valvulară
 transesofagiană: detecteză prezenţa sau absenţa trombilor de mici
dimensiuni localizaţi în atriul stâng.
 Cateterismul cardic – metodă utilizată pentru cuantificarea stenozei atriale
şi a hipertensiunii pulmonare
 Coronarografia- evaluează circulaţia coronariană preoperator.

Tratament

Pacienţii asimptomatici necesită tratament profilactic împortiva bolii reumatismale

şi a endocarditei infecţioase. Pacienţii simptomatici răspund bine la tratamentul
medicamentos cu diuretice, iar în caz de tahicardie sinusală sau fibrilaţie atrială la
beta-blocante sau la blocantele canalelor de calciu. Pacienţii cu simptomatologie
severă necesită tratament chirurgical.

Tratamentul medical este indicat în cazul complicaţiile stenozei mitrale, dispneea

este ameliorată de diuretice şi nitraţi, iar la pacienţii cu fibrilaţie atrială se
recomandă anticoagulante cu menţinerea unui INR între 2 si 3.

Tratamentul intervenţional:

 valvuloplastie mitrală percutană cu balon;

 este contraindicată la pacienţii cu trombi intraatriali, regurgitare mitrală
moderată sau severă, calcifieri severe ale valvelor mitrale.

Tratamentul chirurgical are indicație la pacienţii simptomatici, dar care au

contraindicat tratamentul intervenţional.
Bibliografie:

1. Le Book des ECN, Ediţia în limba română, Editura Medicală Universitară

Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2011.
2. Lawrence M. Tierney, Maxine A. Papadakis, Stephen J. McPhee,
Diagnostic şi tratament în practica medicală, Editura Ştiinţelor Medicale-
Bucureşti, 2001.
3. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi
tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012