Maladia traumatică

Sau cu
durată mai
Difiniție: scurtă- în
Maladia De regulă e de
cazurile de
traumatică lungă durată- deces
reprezintă o în cazurile cu
stare gravă, ce însănătoșire
rezultă din completă sau
traumatismele
corporale grave.
Are incompletă

stadii
Are
faze
 Etiologia maladiei
traumatice

Vârsta celui
traumatizat ți Gradul de gravitate al
posibilitățile sale legiunilor survenite în
timpul acțiunii factorului
individuale de a
rezista la gravele traumatizant asupra
acțiuni traumatice țesuturilorvii ale corpului
exogene
Numărul focarelor
de traumatizare și
specificul regiunilor
anatomice implicate
în leziune.

Localizarea leziunilor
și structurilor
anatomice
traumatizate
 Patogenia

Hemoragia

La desfășurarea
procesului Hipoxia
patologic participă
mai mulți factori

Sindromul algic

Toxemia

Dereglătile specifice ale

organelor lezate și altele.
 Clasificare

3 perioade:

• perioada I – acută, cu durata de 48 de ore;

• perioada a II-a – a declanşării manifestărilor
clinice ale maladiei, cu durata de până la 28–
30 de zile;
• perioada a III-a – de reabilitare.
 Perioada acută

Începe din momentul traumatizării, ea fiind şi

debutul maladiei traumatice. Durata ei poate fi
diversă: de la câteva minute – în traumatismele
extrem de grave (incompatibile cu viaţa), după
care urmează decesul, şi până la 48 ore – în
traumatismele grave, medii.
 Perioada acută evoluează în

3 faze.
• Faza I – instabilitatea funcţiei organelor vitale;
durează până la 6 ore după traumatism. Ea se
mai numeste faza şocului traumatic.
 Faza II

Faza a II-a – stabilizarea relativă a funcţiei

organelor vitale; durează 24 ore după
traumatism şi se caracterizează prin obţinerea
unei uşoare compensaţii a funcţiei acestor
organe, sisteme. Însă, unele manipulaţii,
transferuri, intervenţii pot să agraveze uşor
starea bolnavului şi să cauzeze iarăşi o
decompensare.
 Faza III
• Faza a III-a – adaptarea stabilă a funcţiei
organelor vitale; durează 24 de ore. Această
adaptare este la un nivel minim de com-
pensare şi în evoluţie benignă ea va continua
cu o stabilizare mai înaltă a funcţiei organelor
şi sistemelor. În caz de apariţie a posibilelor
complicaţii, cu o evoluţie negativă a maladiei
traumatice, pot avea loc decompensări ale
funcţiei unor organe, sisteme, chiar şi o
insuficienţă poliorganică, care poate provoca
decesul traumatizatului.
 Perioada II
• Perioada a II-a – a declanşării manifestărilor clinice ale
maladiei traumatice – durează până la 28–30 zile după
traumatism. Convenţional, această perioadă poate fi
divizată în 2 faze: catabolică şi anabolică.
În faza catabolică se produce liza şi absorbţia prin
eliminarea ţesuturilor necrotizate, demarcarea lor de
cele cu circulaţia sangvină adecvat păstrată. În această
perioadă, după o scurtă predominare a manifestărilor
clinice locale, reapare o manifestare dominantă a
reacţiilor generale, se activizează mecanismele
adaptării. Pe parcursul fazei anabolice are loc
completarea, înlocuirea ţesuturilor necrotizate cu
ţesuturi conjunctive, fracturile se consolidează.
 Perioada II complicații
• În perioada a II-a a maladiei traumatice cca 30–
45% din pacienţi decedează din cauza diverselor
complicaţii:
• 1) septice-inflamatorii în afara zonei de leziune
(pneumonii, pleurite, traheobronşite, inflamaţii
ale căilor urinare, sepsis);
• 2) toxice (dereglări ale psihicului, insuficienţe
renale, hepatice);
• 3) dereglări postcirculatorii şi trofice (escarii,
embolie grăsoasă, tromboembolie, tromboze,
edem cerebral, edem pulmonar)
 Perioada III
• Perioada a III-a – de reabilitare – durează de la
o lună până la câteva luni sau chiar câţiva ani,
cu o recuperare anatomică şi funcţională
completă (însănătoşire completă) sau
incompletă (invalidizare), reabilitare socială şi
profesională.
 Gradele MT
• În funcţie de gradul traumatizării, al
manifestărilor clinice, maladia traumatică
poate avea 3 grade:
• gradul I – uşor; suma punctelor
traumatismelor suportate – până la 2,9;
• gradul II – grav; suma punctelor – 3–6,9,
• gradul III – extrem de grav; suma punctelor –
mai mult de 7–9.
 Principiile de tratament în
maladia traumatică
• 1. Maladia traumatică necesită un tratament
activ, bazat pe asistenţă chirurgicală şi de
reanimare.
• 2. Un tratament precoce reduce cazurile de
deces al traumatizaţilor şi preîntâmpină
apariţia complicaţiilor.
 Tratament
• 3. Tratamentul trebuie să fie complex, spre a
normaliza într-un termen foarte scurt funcţia
sistemelor şi organelor, în primul rând a celor
vitale.
• 4. Componentele tratamentului complex al
maladiei trebuie să corespundă cu perioada,
faza şi stadiul ei.
 Tratament

• 5. Tratamentul adecvat al maladiei traumatice

necesită o organizare a asistenţei medicale la
toate etapele:
• a) reanimarea şi resuscitarea prespitalicească
în serviciul medical de urgenţă;
 Tratament
• b) intervenţiile chirurgicale şi de reanimare –
într-o instituţie specializată în tratamentul
traumatismelor;
• c) terapia intensivă – în secţiile specializate;
• d) tratamentul de reabilitare – în secţiile şi
centrele de recuperare medicală.