Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS
Traumatismele închise ale ţesuturilor moi. Managementul
pacientului cu luxaţie traumatică conform PCN.
Chişinău
Lecţie teoretică
2
Traumatismele mecanice:
3
2. Traumatismele închise ale ţesuturilor moi.
Contuzia ţesuturilor moi (contuzio) - este lezarea ţesuturilor moi sau a organelor cu un obiect bont
(cu suprafaţă netedă) cu păstrarea integrităţii pieli.
Contuziile se pot produce în mod:
1. Direct – acţiunea directă a agentului vulnerant (prin acceleraţie);
2. Indirect – prin lovirea corpului uman în mişcare de un obstacol (prin
deceleraţie).
Manifestările clinice locale:
1. Durere vie permanentă;
2. Tumefiere;
3. Echimoze ;
4. În contuzii mai grave formarea hematomului. Hematomul se modifică treptat în
culoare de la roş-brună, cianotică, verde, galbenă;
5. Limitarea mişcărilor regiunii respective.
Echimoza este forma cea mai simplă de contuzie superficială, fiind produsă de contuzii moderate. Are
loc lezarea vaselor sangvine mici (capilare), iar sîngele scurs infiltrează ţesutul subcutanat. Apare ca o
zonă roşie albăstruie, care în câteva zile îşi modifică culoarea, devenind albastră-vânătă, apoi galben-
verzuie şi pe măsura resorbţiei dispare în timp de 2-3 săptămîni.
Hematomul este o colecţie sangvină în ţesuturile moi, în urma unor traumatisme mai intense cu
lezarea vaselor de calibru mare. Apare ca o tumeficaţie dureroasă, de volum variabil de consistenţă
elastică.
Asistenţa de urgenţă:
1. Repaus absolut cu ridicarea regiunii lezate în sus;
2. Primele 24 ore aplicarea frigului (pungi cu gheaţă, prîşniţe reci);
3. Începând cu a 2 zi local căldură sau proceduri fizioterapeutice;
4. În echimoze şi hematoame mici se face aplicarea bandajului compresiv;
5. În caz de hematom mare - se face aspiraţia conţinutului cu întroducerea antibioticilor în
cavitatea formată.
Bolnavii trebuiesc internaţi la timp. Este indicat repausul absolut şi tratamentul necesar pentru
restabilirea funcţiei organului lezat.
AU, tratamentul - vezi contuzia.
Entorsa - este o formă minoră a leziunilor articulare, ce se produc la mişcarea
bruscă şi forţată ce depăşeşte posibilităţile fiziologice ale articulaţiei.
4
Entorsele se produc mai frecvent în articulaţia talocrurală (tibiotarsiană, a gleznei) radiocarpiană (a
mâinii) şi a degetelor.
Pot fi:
1. Entorse simple - elongaţii a ligamentelor;
2. Rupturi de ligamente;
3. Rupturi de ligamente şi a capsulei articulare.
Manifestările clinice:
Durere violentă în momentul traumei, ce se micşorează pe câteva ore şi apoi se
desfăşoară cu o intensitate mai mare;
Poziţia forţată a membrului cu limitarea mişcărilor;
Primele ore paliditatea şi răceala membrului, mai târziu poate apărea hipertermia locală;
Edemul pronunţat ce provoacă mărirea în volum şi deformarea articulaţiei;
Mai târziu poate apărea echimoza şi răceala în regiunea lezată;
Asistenţa de urgenţă:
1. La persoanele mai sensibile combaterea durerii prin administrarea analgezicelor (Analghin
+ Dimedrol, Ketanol)
2. Crearea stării de repaus fizic (imobilizarea) prin aplicarea bandajului compresiv în „8”, sau
atela Kramer;
3. Se aplică punga cu gheaţă;
4. Se transportă la punctul traumatologic, pentru examinarea radiologică;
Tratamentul include imobilizarea cu atela ghipsată pe 1-3 săptămîni (în dependenţă de
localizare).
1. Local primele 24 ore se aplică frigul - punga cu gheaţă, zăpadă, sau prîşniţe
reci;
2. Repaus absolut cu ridicarea membrului pe 7-10 zile;
3. Începând cu a 2-3 zi se aplică proceduri calde, proceduri fizioterapeutice.
În entorse complexe se face intervenţie chirurgicală.
După terminarea perioadei de imobilizare se vor face mişcări în articulaţie pentru
recuperarea funcţională, se vor recomanda şedinţe fizioterapeutice, aplicarea
unguentelor Fastum gel, Diclofenac, Capsicam, Indovazin etc.
Cel mai des se întâlnesc luxaţiile traumatice. Se afectează mai des articulaţiile:
1. Umărului - 50-60%
2. Degetelor;
3. Cotului (cubitală)
4. Mîinii (radio-carpiană)
Cauzele:
1. Căderea pe mîina întinsă;
2. Căderea pe spate cu sprijin în cot;
3. Lovitură directă.
Manifestările clinice:
1. Dureri extrem de violente în articulaţie;
2. Impotenţă funcţională;
3. Poziţia antalgică a membrului, a regiunii lezate;
4. Deformarea articulaţiei;
5. Scurtarea sau alungirea segmentului luxat;
6. Examenul radiografic – arată poziţie anormală a suprafeţelor articulare şi
exclude fractura.
Asistenţa de urgenţă:
1. Combaterea sindromului algic (sol. Analgin + Dimedrol, Ketanol, Togesic, Promedol 1%-1,0
s/c).
2. Aplicarea pungii cu gheaţă, a prîşniţelor reci;
3. Imobilizarea de transport;
4. Transportarea la punctul traumatologic;
5. Examenul radiologic în 2 planuri.
Tratamentul - constă în reducerea luxaţiei.
Pentru articulaţiile mari sub anestezie generală cu relaxarea musculară se face reducerea
luxaţiei după una din metodele Coher, Djanelidze, Stamatin. După reducere se face
imobilizarea postreducţională cu basma sau aparat ghipsat pe 2-3 săptămîni. După înlăturarea
imobilizării se face recuperarea funcţională
(gimnastica curativă, masaj).
În luxaţiile degetelor reducerea luxaţiei se face sub anestezie locală. Se imobilizează cu atelă
ghipsată pe 7-10 zile.
Dacă reducerea luxaţiei nu reuşeşte pe cale nesîngerîndă, atunci se face pe cale chirurgicală.
6
Protocolul clinic naţional Luxaţii traumatice
Anexa 1
In ghid se explică indicative adresate pacienţilor, părinţilor şi tuturor celor care doresc să cunoască cat
mai mult despre luxaţie, ajuta să înţelegeţi mai bine opţiunile de profilaxie, îngrijirea şi tratamentul
luxaţiilor traumatice. Detalii aflaţi de la medicul de familie. Luxaţiile traumatice sunt leziuni mecanice
a articulaţiilor rezultate unor traumatisme severe. Nosologia aparţine urgenţelor medico-chirurgicale şi
e nevoie de diagnosticat precoce şi reducerea ei cat mai rapidă de la apariţia ei. Încă Hipocrate a
atenţionat că о luxaţie nu trebuie să „întîlnească răsăritul sau apusul soarelui”. De rapiditatea şi
calitatea tratamentului depinde restabilirea rapidă a funcţiei şi reducerea recidivelor luxaţiilor. Se va
evita examinarea pacientului de persoane necompetente.
7
8