ORTOPEDIA ŞI TRAUMATOLOGIA

este ştiinţa şi arta care studiază etiologia, patogenia,

manifestările clinice, tratamentul şi profilaxia
traumatismelor şi maladiilor aparatului locomotor.
Ortopedia se ocupă de diagnosticarea,
profilaxia şi tratamentul afecţiunilor,
maladiilor congenitale şi dobândite a aparatului
locomotor pe parcursul vieţii.
Traumatologia se ocupă cu profilaxia şi
tratamentul traumatismul scheletului,
articulaţiilor, muşchilor, vaselor, nervilor
trunchiului şi membrelor.

Ortopedia (orthos - drept, corect; paidion - copil) -

denumire dată de Nicolas Andry în 1741 în lucrarea
„Ortopedia sau arta de a preveni şi corecta la copii
deformităţile aparatului locomotor."
Lui îi aparţine şi simbolul ortopediei: un tânăr copac
încovoiat, legat de un tutore pentru viitoarea corecţie şi
creşterea corectă
Părintele medicinei raţionale
Hippocrates (460-370 î.e.n) printre
cele 60 cărţi sunt şi „Fractures", „De
Articulis" şi alt. despre diagnosticarea
şi tratamentul diverselor
traumatisme.

Celsus (50 î.e.n. - 50 e.n.):

 4 semne cardinale ale inflamaţiei;
 bandaje cu faşe muiate în amidon;
 refracturarea şi realinierea
fragmentelor;
 fixarea cu sârmă a dinţilor în
fractura de mandibulă;
 gimnastica curativă după
consolidarea fracturilor.
 EVENIMENTELE IMPORTANTE ÎN DEZVOLTAREA
ORTOPEDIEI Şl TRAUMATOLOGIEI :
• utilizarea aparatelor gipsate în fracturi de
medicul olandez Matyssen (1851) şi medicul
rus Pirogov (1853) în timp de război
• în 1846 Morton descoperă anestezia cu eter şi
cloroform
• în 1857 Pasteur descoperă microbii, în 1860
Lister descrie antisepsia, în 1868 Semelwelss -
asepsia
• Introducerea implantelor metalice de către
Lane (1890) şi fraţii Lambotte(1905)
• descoperirea razelor X de către Conrad
Rontgen în 1895
• întroducerea antibioticoterapiei de către
Fleming în 1940
• descoperirea materialelor şi instrumentelor de
osteosinteză, artroplastie
Traumatismul este un complex de dereglări
locale şi generale în organismul uman
asupra cărui a acţionat un agent traumatic
cu o forţă, care depăşeşte rezistenţa
ţesuturilor.

Traumatismele sunt produse de 4 factori:

– Factorul mecanic
– Factorul fizic prin energia termică,
electrică, nucleară
– Factorul chimic
– Factorul biologic
 DIN DATELE OMS:
• Anual în accidentele rutiere se traumatizează circa 8-10
mln oameni, decedează din ei 1,2 milioane accidentaţi;
• La fiecare 1,5 min pe glob are loc un accident rutier;
• Fiecare 50 min cineva decedează pe drumurile globului;
• Fiecare 2 sec cineva devine invalid după accidente
rutiere.
Prima cursă de automobile a avut loc în Franţa în 1894 cu
viteza maximă de 20 km/oră.
Primele două accidente mortale de automobil - în Marea
Britanie în 1896 la o viteză de 17 km/oră:
• Bărbaţii sunt traumatizaţi de 2 ori mai frecvent decât
femeile.
• Mai frecvent se traumatizează bărbaţii la vârsta de 15-29
ani şi ocupă locul I printre toate maladiile acestei vârste.
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR ÎN FUNCŢIE DE
PROVENIENŢĂ:
I. Traumatismele în activitatea de producţie sau
profesionale
a. industriale
b. agricole
II. Traumatismele în munca neorganizată
a. casnice sau habituale
b. de stradă
с. produse de transport
III. Traumatismele sportive
IV. Traumatismele intenţionate (suicide, crime, acte
de terorism si alt.)
V. Traumatismele la copii, legate de particularităţile
vârstei copiilor.
 CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR IN FUNCŢIE
DE NUMERIC ŞI LOCALIZARE

I. TRAUMATISME IZOLATE - traumatismul unei

formaţiuni anatomo-funcţionale a aparatului
lococmotor, a unui organ. În limitele unei
cavităţi a corpului uman (80 - 85% din toate
traumatismele)
Aparatul locomotor are 30 regiuni anatomo –
funcţionale: 4 – impare şi 13 – pare.
Toate leziunile din cadrul traumatismelor izolate pot
fi:
a.) Monofocale
b.) Polifocale
 CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR IN FUNCŢIE
DE NUMERIC ŞI LOCALIZARE
II. POLITRAUMATISMELE este o noţiune cu sens mixt,
care include traumatismele multiple şi asociate ce au
particularităţi comune In etiologic, clinică şi tratament
(15-
20%);
Gruparea AO (2002) defineşte POLITRAUMATISMELE ca o
traumatizare a diverselor regiuni anatomice corporale în
care una sau mai multe prezintă pericol pentru viaţă.
A. Traumatismul multiplu - include In noţiunea sa leziunea a
două şi mai multor organe dintr-o cavitate, traumatisme în
limitele a două şi mai multor formaţiuni anatomo-
funcţionale ale sistemului locomotor
B. Traumatismele asociate - leziunea organelor interne a 2 şi
mai multe cavităţi, a unei şi mai multe cavităţi
concomitent cu leziuni 1 şi mai multor regiuni anatomo-
funcţionale ale aparatului locomotor.
 CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR IN FUNCŢIE
DE NUMERIC ŞI LOCALIZARE

III. TRAUMATISME COMBINATE - prezintă acţiunea a

doi şi mai multor factori etiologici de geneză
diferită:
– mecanic -traumatisme izolate, multiple,
asociate
– termic - combustii, congelaţii
– chimic - intoxicaţii, arsuri chimice
– nucleară - maladia actinică, acţiunea locală.
 CONTUZIA ŢESUTURILOR MOI

• rezultă după un traumatism direct cu un

corp contondent cu păstrarea integrităţii
tegumentului
• din punct de vedere clinic sunt 2 forme
de contuzii:
a) superficială
b) profundă
 CONTUZIA ŢESUTURILOR MOI

SIMPTOAMELE

• dureri în focarul
contuziei
• dereglarea funcţiei din
cauza durerii
• echimoza precoce
• hematomul suprafascial
• seromul traumatic Morel-
Lavallee
• tumefacţie dureroasă
 CONTUZIA ŢESUTURILOR MOI

TRATAMENTUL
• repaos în mişcări cu segmentul traumatizat
• hipotermie locală pe parcursul primelor 24 ore
(punga cu ghiaţă şi alt.)
• antidolorante primele 3-4 zile
• după 24 ore - optimizarea rezorbţiei revărsatului
sanguino-limfatic (comprese, termofoare, duş,
băi calde, electrofonoforeze, şi alt.)
• termenul de tratament este în funcţie de forma
clinică:
• o contuzia superficială - 7-12 zile
• o contuzia profundă - până la 28-30 zile
 ENTORSELE

Sunt leziunele traumatice prin tensionarea

aparatului capsulo-ligamentare şi a ţesuturilor
periarticulare de o energie ce le depăşeşte
rezistenţa.
După gradul de gravitate:
- entorsă de gr, I -uşoară -o simplă întindere,
elongaţie a aparatului capsulo-ligamentar cu
distorsiune a terminaţiunilor nervoase.
- entorsă de gr, II -moderată -ruptura parţială a
ligamentelor la nivelul fibrelor la diferite
niveluri, planuri.
- entorsă de gr, III -gravă -ruptură ligamentară
totală sau smulgerea inserţiei osoase.
 ENTORSELE

Simptomatologia
• o durere vie în regiunea articulaţiei
traumatizate
• impotenţa funcţională parţială sau
totală
• edem, hemartroză, deformitatea
articulaţiei
• ştergerea reliefurilor osoase, mărirea
în volum a articulaţiei
• dureri la palpare pe parcursul
ligamentelor lezate
• prezenţa mişcărilor anormale
(laxitatea articulaţiei)
 ENTORSELE

Tratamentul

• imobilizarea; bandaj elastic

(gr,l), aparat ghipsat (gr,ll, III);
• antialgice;
• hipotermie locală primele 24
ore, poziţie ridicată, RUS;
• după abandonarea
imobilizaţiei: proceduri
fizioterapice, recuperarea
mişcărilor.
 LUXAŢII

• modificarea permanentă
a raporturilor dintre
extremităţile osoase
articulare cu pierderea
contactului normal
între ele.

• luxat este segmentul

distal în articulaţie.
 LUXAŢII

Ca excepţie în luxaţia
corpului vertebral şi a
extremităţii acromiale
a claviculei luxat se
consideră segmentul
proximal.
 LUXAŢII

FRECVENŢA

Frecvenţa luxaţiilor în raport cu fracturile este

de 1:8:
– luxaţia humerusului - 50-60%
– luxaţia oaselor antebraţului - 18-25%
– luxaţia degetelor mâinii, plantei - 8-9%
– luxaţia femurului - 5-6%
– luxaţia oaselor gambei - 0,5-0,8%
– luxaţia oaselor trunchiului corpului uman
(claviculei, vertebrelor, alt.) - 3%
 LUXAŢII

CLASIFICAREA

A. în funcţie de gradul
deplasării segmentului:
A.1. Luxaţie completă
(extremităţile osoase şi-
au pierdut complet
contactul)

A.2. Luxaţie incompletă -

subluxaţie (extremităţile
osoase şi-au pierdut
contactul parţial)
 LUXAŢII

B. După provenienţă:
B.1. Congenitale
B.2. Patologice
a. Prin afecţiuni ale
părţilor moi a
articulaţiei (patologii
ligamentare,
musculare, nervoase)
b. Prin leziuni osoase
(TBC, osteoartrită,
tumori)
 LUXAŢII

B. După provenienţă:
B.3. Traumatice:
a. Pure
b. Fracturi - luxaţii
с. Cu unele complicaţii (leziuni
vasculare, nervilor, etc.)
 LUXAŢII

C. În funcţie de durata posttraumatică

până la reducere:

– Recente - primele 3 zile de la

traumatism
– Postrecente (învechite) - pe parcursul
a 3 săptămâni după traumatism
– Tardive (vechi) - peste 3 săptămâni
după traumatism
 LUXAŢII

Mecanismul luxaţiilor traumatice:

1. Direct-foarte rar
2. Indirect- mai frecvent

Luxaţia recidivantă - luxaţia repetată

în aceeaşi articulaţie pe parcursul unui
an calendaristic după prima luxaţie
traumatică
 SIMPTOMATOLOGIA LUXAŢIILOR
A. Semnele subiective:
1. Durerea foarte pronunţata redeşteptată de cea mai
mică mişcare;
2. Dereglarea funcţiei
B. Semnele obiective:
1. Deformarea regiunii articulaţiei;
2. Cavitatea articulaţiei goala;
3. Fixaţie elastica a segmentului luxat;
4. Deformarea axei extremităţii cu unghiularii,
scurtări, rotaţii;
5. Proeminenţa anomală a unei extremităţi osoase;
6. Semnele radiologice;
7. Tumefacţia, echimozele sânt mai puţin
importante.
 TRATAMENTUL LUXAŢIILOR

Elementele fundamentale al tratamentului:

1.Reducerea;
2.Imobilizarea;
3.Tratamentul functional.
 TRATAMENTUL LUXAŢIILOR
Reducerea cu respectarea următoarelor principii:
• necesită să fie efectuată cât mai curând posibil
"luxaţia produsă în cursul zilei să fie tratată
înainte de apusul soarelui, iar cea apărută
noaptea să nu aştepte răsăritul".
• asigurată o anestezie adecvată;
• în reducere extremitatea luxată va parcurge în
sens invers drumul traumatizam – respectarea
legii lui Gun;
• reducerea se efectuează prin extensie şi
contraextensie, asociate cu rotaţie;
• tracţiunea în continuu fără brutalitate;
• reducerea se va efectua pe articulaţia în
poziţie intermediară sau în flexie.
 TRATAMENTUL LUXAŢIILOR

Criteriile reducerii luxaţiei:

– Prezenţa clicului articular;
– Apariţia posibilităţii de a efectua în volum
deplin mişcările pasive în articulaţie;
– Controlul radiografic cu constatarea
reducerii segmentului luxat.
 TRATAMENTUL LUXAŢIILOR

Imobilizarea - un repaos neîntrerupt

pentru refacerea ţesuturilor moi lezate, în
special celor capsulo-ligamentare. Durata
acestei imobilizaţii este variabilă după
articulaţia traumatizată -de la 2-3
săptămâni -până la 4~6 săptămâni.

Tratamentul functional - pe parcursul

imobilizării cu porţiunele neimobilizate.
După suprimarea imobilizării se va
continua tratamentul funcţional si la
nivelul articulaţiei fost traumatizate.