“APROB”_______________ USMF

“N.Testemitanu”
Sef catedra ortopedie si Facultatea perfectionare
traumatologie FPM medici
prof.univ. V.Betisor

Elaborare metodica a prelegerii

I. Tema: Redorile şi anchilozele.

II. Destinat ciclului: Maladiile ortopedice. Diagnostica si tratament.

III. Ore: -2

IV. Scopul prelegerii: Familiarizarea medicilor ortopezi –traumatologi si

sistematizarea cunoştinţilor despre complicaşiile şi consecinţele leziunelor
traumatice şi maladiilor ortopedice : Redorile şi anchilozele , clasificarea
contemporană , patfiziologia, evoluţia clinica şi radiologica, metodele
clinice şi paraclinice de diagnostic si tratament .

V. Planul prelegerii:

1. Redorele noţiuni generale. Clasificarea.

2. Profilaxia şi principiile de tratament a redorelor.
3. Contractura ischemică Wolcmann.
4. Anchilozele. Clasificarea . Principii de tratament.

VI. Iconografie: tabele, slide,scelet, radiograme.

VII. Literatura recomandata:

1 Baciu Cl. Anatomia funcţională şi biomecanică aparatului locomotor, Ed.
Medicală Bucureşti, 1975.
2 Baciu Cl. Chirurgia şi protezarea aparatului locomotor. Ed. Medicală
Bucureşti 1986.
3 М. В. Волков, В. Д. Дедова. ,, Детская ортопедия” М 1972,
4 A. Varna ,,Bolile osoase ale copilului” -Editura medicală. Bucureşti
1982.
5 Ю.Г. Шапошников ,,Травматология и ортопедия том 3 М 199
ст88-93
 6 Hunter A. G. /Clin. Genet.-1999 –56, N 6-p.434-440.
7 Schaefer D., Hefti F.-//J. Bone Jt Surg.- 2000- Vol. 82B ,N 6. –p.288- 29
8 T. Sbenge ,, Recuperarea medicală a sechelelor postraumatice ale
membrelor.” Editura medicală - Bucureşti , 1981.
9 Буравонг В. Отдаленные результаты лечения внутрисуставных
переломов мыщелков бедренной и большеберцовой кости и
межмыщелкового возвышения: Автореф. дисс.. канд. мед. наук. – М.,
1998.
10 Cambell’s Operative Orthopaedics, Ed by Crenshaw A.H., vol 5, Ed. 8-a,
Mosbi, t. ouis, 1992.
11 Юмашев Г. С., Епифанов В. А. Оперативная травматология и
реабилитация больных с повреждением опорно-двигательного
аппарата. Москва, Медицина, 1983,209-236.

1.Redorile.Noţiuni jenerale. Clasificarea.

Ridoare, Contractura( cuvint latin contracture)- limitarea miscarilor active si

pasive in articulatie

Contracturele se impart in 2 grupe: 1.Pasive (structurale)

2.Active(neurogene)

1.Redorile pasive sunt provocate de situatii locale din jurul articulatiei,

conditionate de factori mecanici atit intraarticulari cit si de schimbari a tesuturilor
paraarticulare.In dependenta de cauza se clasifica :
-a)Artrogene(infl.specifice si nespecifice i/a, leziuni si fract.
I/a,)
-b)miogene (iscemia musculara, leziuni si maladii musculare,
cicatrice a muschilor)
-c)tendogene(leziuni de tendoane, aderente s. a..)
-d)desmogene (leziuni ligamentare,schimbari fibroase in fascii.)
-e)dermatogene (cicatrice vicioase a tesutului cutanat- mai des
dupa combustii)
-g)mixte(combinate)
-In practica cel mai frecvent ne intilnim cu redori pasive combinate.

2.Redorile active (neurogene) sunt provocate de afectiuni a sistemului nervos

central sau periferic –la etapa initiala scimbari in structura articulara si tesuturilor
extraarticulare nu sunt , insa treptat appar si ridoare capata caracter
structural(pasive).
Clasificarea:a)Psihogene (isterice)
b)Neurogene centrale -cerebrale(maladia Littl)
-spinale (rahidiene,cons. Poliomielitei)
 c)Neurogene periferice (in leziunele nervilor periferici)

--Afara de aceste doua grupuri in literatura ne intilnim cu asa numita contractura

in urma imobilizarii . Fazele sau perioadele dezvoltarii contracturii sunt: -la
inceput(2-3 saptamini) in rezultatul traumei si aferentei de durere apare pozitia
antalgica a membrului sau segmentului, care este de fapt o ridoare neurogena.
Lipsa miscarilor in rezultatul imobilizarii duce la dereglarea alimentatiei
tesuturilor, in primul rind muscular, apare edem, atrofie si spre a 8-10 saptamina
transformare in tesut fibros a fibrelor musculare si apare ridoarea miogena, daca
imobilizarea este prelungita la 4-6 luni apare ridoare desmogena si la 8-10 luni
apare ridoare artrogena care de cele mai dese ori necesita tratament chirurgical.
!- In caz cind imobilizarea se aplica repetat termenii descrisi se micsoriaza de 2
ori.

In dependenta de limitarea miscarii in articulatie ridoarele sunt:

-flexorie
-extensorie
-adductorie
-abductorie
-rotatorie(pronatorie, supinatorie)
-mixte

Dupa limitarea functie, contracturi sunt: - In pozitie functionala

- In pozitie vicioasa

2..Profilaxia, principiile de tratament a redorilor.

Profilaxia contracturilor:
1. Analgezie adecvata (tote manipulatiiletrebue efectuate cu analgezie, evitare
durerii pe toata perioada de tratament
2. Prevenirea si tratamentul edemului pronuntat( profilaxia si tratamentul
sindromului de compartiment)
3. Toate imobilizarile se efctuaza in pozitie functionala a membrului.
4. Pe perioada imobilizari –gimnastica statica a muschilor cu contractii
izometrice si miscari active si pasivi in articulatiile libere.
5. Principiul contemporan de tratament a fracturilor este osteosinteza stabil-
functionala, ce evita imobilizarile externe masive si permite functia precoce.
6. In leziunele nervilor periferici – imobilizarea in pozitie inversa viitoarei
ridori.
7. Tendinta contemporana –procedee cirurgicale mininvazive,traumatizare
minim posibila a tesuturilor, evitarea imobilizarii externe, cu recuperare
functionala cit mai precoce.

Tratamentul
Contracturelor se efectuaza in dependenta de etiologie si patogeneza:
1.Ridorile psihogene (isterice) sunt trarata de psihoneurolog
2.Ridorile neurogene –inlaturarea cauzei principale( in leziunele nervilor periferici
–suturare,in consecintele polemielite – operatii reconstructive, in pozitiile antalgice
-inlaturarea durerii.)
3.Ridorele pasive- este necesar in aprecierea tacticii si metodei de tratament de
luat in consideratie tipul contracturii, tipul si localizarea leziunii,gradul
schimbarilor morfologice a tesuturilor i/articulare si extraarticulare, virsta si
necesitatile functionale ale bolnavului.

Principiile generale in tratamentul ridorilor;

1.Evitarea aplicarii fortelor brutale, aplicarea fortei de corectie permanente,
elastica, gingasa.
2Este necesar de intarit grupele de muschi opuse ridorii.
3.Un rol important are activitatea , sirguinta insusi a bolnavului(cooperarea medic-
bolnav, bolnav medic)
4.Tratamentul fizio- chinetoterapeutic de inceput indata dupa traumatizm

Tratamentul contracturilor : 1. Conservativ

a)-Masaj, gimnastica curativa, fizioterapie
b)-aplicarea diferitor forte elastice
c)-aparate gipsate in etape
d)folosirea substantelor hormonale
,fermenti( usg,electroforeza, blocade)

2. Chirurgical (paralel tratament conservativ.)

Scopul-de a inlatura forta mecanica ce limiteaza miscarile in dependenta de ti
pul contracturii.

Metodele; -Artroliza
-tenoliza
-mioliza
-tenomiotomii,alungirea tendoanelor
-fasciotomii
-inlaturarea cicatricelor ,plastii cutanate.
-osteotomii
-aparate externe(Volcov -Oganesian, Elizarov, )
-artroplastiile

3.Contractura ischemică Wolcmann.

Sindromul Wolkmann - retracţia muşchilor flexori ai dejetelor şi al pumnului ,

însoşită secundar de contracturi şi paralizia muşchilor mînii, interosoşilor şi
eminenţii tenare.
 Se întîlneşte în 90% la copii [ 3-13ani] mai frecvent pe fonul Fracturii
supracondiliene de humerus mai rar în Fr. de antebraţ.
Etiologie pîna în prezent nu este definitiv cunoscută –Majoritatea autorilor
recunosc apariţia sindromului Volkmann în urma unei erori de tratament:-
reducere incorecta, manipulaţii traumatice- brutale, agresivee in timpul reducerii,
immobilizare defectuoasă, lipsa supravegerii bolnavului după reducere sau
intervenţie. , şi la baza este compresiunea arteriei humerale.
Patogeneza rămîne încă nedeterminată, teoriile sunt:
1. Vasculare -leziuni arteriale pure sau mecanizme mai
complexe[compresie, ischemia de stază, ş. a. ]
2. Nervoase - se consideră leziunea nervoasă primară[Iselin] sau
secundară ischemiei, alt punct de vedere sindromul sar datora
modificărilor de origine simpatică.
3. Vasomotorii Leriche - la bază este leziunea vasculară , dar atingerea
arterială provoacă dereglarea vasomotricităţii de ordin simpatic.
4.
Clinica evoluază în trei faze:
1. Faza premonitorie , de alarmă[reversibilă] : - de obicei apare după
aplicarea unui pansament gipsat brahio –antebrahial, bolnavul acuză: -
dureri insuportabile , senzaţii de usturime , arsură la nivelul antebraţului
cu iradiere în mînă şi braţ durerile sunt însoţite de mişcările de extensie
a degetelor, tegumentele palide, pulsul la arteria radială abolit, degetele
reci uşor edimaţiate, treptat îşi perd sensibilitatea .
2. Faza de atititudine vicioasă
Mîna deformată are un aspect tipic: hiperextensia metacarpofalangiană cu
flexie interfalangiană proximală şi distală
3. Faza sechelelor

Formele de evoluţie: 1. Uşoară –reversibilă.

2.Medie )Intensă, localizată) – afectiază sever flexorii profunzi ai degetelor şi
lungul flexor al policelui. Determinînd fibroză şi retracţia acestor muşchi.
3. F. Gravă – cu fibroze întinse , necroze ale tendoanelor şi muşchilor devitalizări
de ţesuturi.
Tratamentul
 -aponevrotomiile
 -fasciotomii
 medicaţiile antispastice
 intervenţiile pe simpatic[blocada ganglionului stelar,
simpatectomia periarterială, arterectomia]
 transplantări de tendoane, artrodeze, aputatii.