Curs 8

Entorsele si luxatiile.
ENTORSELE
Entorsa este o leziune traumatica creata de o perturbare tensionala a partilor moi capsulo-ligamentare si periarticulare ce deapaseste limitele fiziologice admise dar fara modificarea raportului dintre suprafetele articulare. Forta care produce este un mecanism indirect caer se transmite prin intermediul osului. Etiologie Se observa cel mai frecvent la adulti si in special la sportivi. Locul cel mai frecvent este glezna dupa care urmeaza genunchiul , medio-tarsiana, cadio-carpiana, etc. Dintre cauzele locale avem: laxitate articulara dobandita, iar printre cauzele generale avem: oboseala, hipotonie, lipsa de antrenament. Clasificare Entorsa de gradul I intindere ligamentara ce antreneazao singura distorsiune nervoasa. Entorsa de gradul II ruptura partiala a ligamentelor interesand diverse fibre in diverse planuri ale acestuia. Entorsa de gradul III ruptura ligamentara totala sau dezinsertia osoasa. Fiziopatologie . Se cunoaste din biomecanica de echipa articulara ca deficitul functional al unui ligament poate fi compensat de celelalte elemente capsulo-ligamentare pana la un anumit nivel. Prin suprasolicitare se poate ajunge la obosirea acestor structuri si se instaleaza laxitatea ligamentara. Entorsele se mai caracterizeaza si prin leziuni vaso-motorii care pot sa apara chiar si la o simpla elongatie sau contuzie ligamentara. Consecintele acestei tulburari sunt numeroase: vasodil activa care dureaza 8-10 zile, hemartroza, edem, durere, hipertermie, contractura musculara apoi hipotrofia si atrofia acesteia. Daca aceasta vasodil este tranzitorie atunci ea va favoriza refacere art, daca este persistenta dupa cateva luni se va instala sinovita proliferativa cu hidartroza rebela si recidivanta. Refacerea articulatiei se face in trei etape: Faza precolagenica cu o durata de 5-6 zile si se caracterizeaza prin predominanta fenomenelor de catabolism induse de histamina catecolamine si protezelor celulare care vor elibera cininele, mediatorii inflamatori care vor curata articulatia. Faza colagenica evolueaza intre 6-21 si se caracterizeaza prin sinteza macromoleculelor de colagen, formarea de substanta fundamentala si polimerizarea moleculelor de colagen. Intreaga faza este dominata de procese anabolice menite sa repare avariile. Tracerea colagenului in faza insolubile prin polimerizare duce la cresterea rezistentei ligamentare, dupa 2 saptamani se face 85 % din rezistenta. Faza de maturare cuprinde un ansamblu de evenimente care conduc in final la saracire zonei in fibroblaste si in colagen matur. Maturizarea in zona consta in epitelializarea prin retractie cu cresterea tensiunii in ligamente care sa limiteze planurle de alunecare ale articulatiilor. Dupa 4-5 luni tensiunea mecanica a cicatricei scade prin procese de colagenoliza si remodelare regionala. Simptomatologie. In momentul producerii entorsei survine o durere vie, uneori sincopala lacalizata in regiunea art traumatizate. Uneori dupa momentul accidentului durerea se atenueaza pacientul putant continua miscarea fara probleme. Dupa cateva ore durerea revine cu o contractura musculara care blocheaza articulatia.

Page | 1

Curs 8

Edemul si hemartroza deformeaza regiunea, o punctie evacuatoare fiind utila pentru a ameliora durerea de distensie. Examenul clinic: - Pune in evidenta edemele, hematoamele, hemartroza cu stergerea reliefurilor osoase normale si crestere temperaturii locale. Prin palpari blande se cauta zonele cu durere constatnta pentru fiecare articulatie. - Momentul esential al examenului il reprezinta evidentierea miscarilor anormale dintr-o entorsa grava. - Examenul clinic va fi completat de o radiografie fat si profil prin care sa excludem eventualele leziuni osoase. - O importanta deosebita pentru tratament si diagnostic o are radiografia simetrica in pozitie fortata mentinuta a articulatiei lezate si a celei sanatoase pentru a evidentia spatiul articular interesat. Se deosebesc 3 forme clinico-radiologice de entorse: a. Entorsa usoara durere de int medie, jena functionala, tumefiere, lipsa oricarui semn radiografic. b. Entorsa moderata durere vie si impotenta functionala partiala, tumefactia evidenta si echimoza redusa alaturi de o mobilitate normala. Examenul radiografic este negativ, traducand o ruptura ligamentara partiala. c. Entorsa grava durerevie, impotenta functionala totala, tumefactie voluminoasa, echimoza intensa, prezenta punctelor dureroase ligamentare, mobilitate anormala si largirea unilaterala a spatiului articular pe radiografia efectuata in poz mentinuta. Tratamentul In urgenta pentru suprimarea durerii si combaterea tuln vasomotorii se admin 1% xilina pentru intreruperea reflexelor simpatice. Este erecomandata in formele usoare si inainte de instalarea edemului. In primele 24 h se poate da ca tratament antialgice si antiinflamatoare (Fenilbutazona), cu mombrul in poz procliva si comprese locale umede si reci. In toate entorsele este bine sa imobilizam membrul afectat in functie de gradul acesteia. Prin fasa elastica se imobilizeaza cele de gradul I si II iar prin aparat gisat cele de II si III. Inm cea de gradul 2 este necesara imobilizarea mai riguroasa pentru ca leziunile sunt mai extinse si de aceea se tine sub aparat gipsat tip de 10-14 zile cele de glezna si 21-30 de zile cele de genunchi. In entorsele de gradul III cea mai indicata este interventia chirurgicala pentru refacerea structurilor lezate si apoi imobilizarea pe aparat gipsat timp de 4-6 saptamani. In timpul imobilizarii cu aparat gipsat care fav si absorbtia edemului se mai poate administra si Naposin si Trofostimulente. Dupa scoaterea aparatului se recomanda inceperea de exercitii de recuperare.

1. Entorsele genunchiului
Sunt leziuni ale aparatului capsulo-ligamentar care se produc prin miscari excesive de lateralitate ( varus si valgus), de extensie fortata , hiperflexie sau torsiune, peste limitele fiziologice. Apar la adultul tanar si ocupa locul 2 dupa entorsele tibio-tarsiene. Mecanismul lezional este complex: Abductie cu flexie si rotatie externa a gambei acesta miscare se vede cel mai des in fotbal, rugby sau schi. Piciorul este fixat pe sol, soldul este dus in adductie si rotatie interna, greutatea corpului basculeaza inainte si in afara, genunchiul fiind supus unui efort violent, tibia se duce in rotatie externa si abductie in raport invers cu femurul-> ligamentul intern preia singur efortul. Acest tip de entorsa are foarte rar o cauza directa cum ar fi accidentele. Adductie cu flexie si rotatie interna determina leziuni ale ligamentului lateral extern.
Page | 2

Curs 8

Leziunile ligamentelor incrucisate apar la un soc A-P cu genunchiul in hiperextensie pentru cel antero extern si in flexie pentru cel postero-intern Tipla asociere triada nafast : lig lateral intern, lig incrucisat antero-externsi a meniscului intern secundare dezinsertiei calotei capsulare postero-interne. Simptomatologie. La inspectie genunchiul este tumefiat cu funcurile de sac destinse si cu gamba imobilizata in semiflexie. Bolnavul acuza dureri si impotenta functionala si reclama senzatia de instabilitate in mers. Durerea se accentueaza cu tumeierea genunchiului si are caracter difuz. La palparelocalizarea puntelor dureroase este importanta pentru diag si tratamen: - In leziunile lig lat intern acestea sunt pe fata cutanata a condilului intern si fata interna a extremitatii proximale a tibiei - La interliniul articular se afla punctul dureros pentru pentru ruptura meniscala. - La lez lig lateral extern punctele dureroase se afla pe fata cutanata a condilului femural extern si capul peroneului. Valoare mare pentru diagnostic o au miscarile anormale ale membrului afectat: Pentru ligamentul lateral intern avand gamba in hiperextensie se pot executa miscari de abductie care sunt anormale in conditii normale. Pentru ligamentul lateral extern gamba poate fi imobilizate usor in adductie Pentru lugamentele incrucisate apar miscari A-P cu gamba in flexie. Pentru lig anterior avem mobilitate anterioara iar pentru cel post avem mobilitate post, anormale in mod normal. Examenul radiografic este esential pentru a evidentia lipsa unor fracturi si pentru a face D.D cu fracturile care pot sa apara la acest nivel. Cea mai mare problema o reprezinta precizaerea gravitatii lezionale, evaluare de care depinde tratamentul. Tratamentul leziunilor ligamentare ale genunchiului presupun stabilizarea genunchiului, suprimarea durerii si a reflexelor nociceptive.

2. Entorsele de glezna
Entorele de glezna sunt cele mai frecvente entorse pentru ca in stabilitatea ei cel mai mare rol il au muschii. Sunt foarte frecvente pentru ca pot aparea dupa accidente banale. Sunt predominant pe compartimentul extern , in particular pe fascicolele peroneo-astragalian anterior si peroneocalcanean. Sunt fecvent asociate leziunilor care intereseaza ligamentele articulatiilor subastragaliene si mediotarsiene. Intereseaza in majoritatea cazurilor persoanele active, adolescentul si adultul tanar. Cele mai frecvente sunt alunecarile,caderile pe teren accidentat si aterizarile gresite. Mecanism. Entorsele se produc cel mai frecvent prin mecanism indirect atunci cand prin musculatura gambei in stare de relaxare. Prin miscare de inversiune fortata(supinatie +adductie) cele 3 fascicole ale ligamentului lateral extern pot fi lezate izolat sau simultan. In miscarea de supinatie exagerata se lezeaza lig: peroneo-astragalian anterior, astragalo-calcanean, peroneo-calcanean. In miscarea fortata de adductie se lezeaza lig dorsale: astragaloscafoidian, calcaneocuboidian. In miscarea de eversiune fortata( pronatie + abductie) lig tibio-astragalian poate fi rupt. Cele de lih intern se produc mai rar petru ca acestea sa se intample trebuie sa serupa meleola peroniera. Entorsa poate fi o simpla distensie a ligamentelor, entorsa benigna, sau o entorsa mai grava cu ruptura sau dezinsertie.
Page | 3

Curs 8

Simptomatologie. In momentul accidentului, bolnavul acuza o durere vie la nivelul articulatiei si o impotenta functionala partiala sau totala, urmata de tumefierea locala prin hematom sau chiar hemartroza. In entorsa tibio-tarsiana prin inversiunea piciorului semnele clinice predomina pe fata externa a gleznei. In cea prin eversiunea piciorului semnele se gasesc pe fata interna a gleznei. In entorsele mediotarsiene semnele clinice se gasesc pe fata dorsala a piciorului. In entorsele subastragaliene semnele clinice se gasesc inferior sub maleolar, iar miscarea de supinatie a piciorului, este dureroasa. Din punct de vedereclinic si terapeutic, deosebim in cadrul entorselor doua grade de lezari: Entorsele usor stabile la care numai o parte din fibrele ligamentului interesat sunt intinse si desirate, dar stabilitatea articulara este pastratata. Entorsele grave unde ligamentele sut rupte sau dezinseraate si apare si instabilitatea articulara. Aceasta diferentiere este importanta in practica deoarece de ea depinde conduita terapeutica. Entorsa simpla evolueaza bine spre vindecare fara sechele iar in cea grava este expusa la recidive si sechele articulare cum sunt: artroza, osteoporoza. Tratament In entorsele stabile la care manifestarile clinnice sunt reduse se produce o imobilizare cu bandaj compresiv sau elastic timp de 10-14 zile. In entorsele grave instabile se aplica o mobilizare in aparat gipsat gambier cu toc de mers pana la cicatrizarea ligamentelor,in medie 3-6 saptamani. In instabilitatea grava a gleznei este recomandat si tratamentul chirurgical.

3. Entorsele mainii.
Entorsele membrului superior sunt mai rare si mai putin grave decat cele de membru inferior. Acestea pot interesa toate articulatiile dar cu frecenta crescuta pe: radio-carpiana, matacarpo-falangiana si interfalangiana. a. Entorsa radio-carpiana. Se produce prin hiperextensie cu mana in adductie. Se manifesta printr-o durere vie spontana in partea postero externa, tumefierea regiunii articulare si limitarea antalgica a miscarilor. La palparea liniei radio-carpiene durerea este localizata in special spre marginea radiala si reg scafoidiana. b. Entorsa metacarpo-falangiana si interfalangiene. Apare cel mai frecvent la nivelul poilcelui, survine in urma unui traumatism indirect de rasucire sau deviere in ax a degetului. Clinic apare o tumefiere dureroasa calda a regiunii articulare in care miscarea este posibila pana la un anumit grad dupa care apare o durere vie. Tratamentul acestora consta in imobilizare prin atela gipsata sau atela metalica timp de 10-14 zile.

LUXATIILE 1. Luxatiile acromio-claviculare.

Se intalnesc cel mai frecvent la tineri fie prin caderi in umar insotite de contractii puternice ale trapezului sau SCM in accidente de munca sau sport. In functie de forta traumatismului leziunile se prezinta sub 2 forme de gravitate deosebite: De luxatie incompleta(subluxatie) cand este lezata numai capsula acromio-claviculara, iar lig coracoclaviculare raman intacte si limiteaza deplasarea claviculei. De luxatie completa cand se rupe pe langa capsula si ligamentele permitand deplasarea claviculei deasupra acromiului. Aceastsa deplasare se face datorita SCM si trapez care trag de clavicula in sus iar acromiul coboara in greutatea MS.

Page | 4

Curs 8

Simptomatologia Durerile spoontane de la nivelul umarului sunt suportabile dar sunt accentuate de abductie exagerata a bratului. Accidentatul prezinta o deformare in trepte de scara a umarului. Prin palpare, la luxatiile recente, se reduc si revin dupa incetarea palparii acesta fiind semnul clapei de pian semnificativ pentru luxatiile incomplete coraco-claviculare. Pentru a avea o certitudine in privinta rupturii ligamentelor coraco-claviculare, este necesara o radiografie de fata a umarului cu bolnavul tinand in mana o greutate. DD se face cu o fractura de extr externa a claviculei sau o contuzie de umar. Subluxatiile sunt in general bine tolerate dar in cele complete apare o infirmitate importanta. Tratamentul In tratamentul luxatiilor de acest gen se produce reducerea luxatiei si apoi imobilizarea articulatiei prin diferite metode. Reducerea se ralizeaza astfel: se apasa in jos de extr externa aclaviculei si de jos in sus a cotului flectat pentru ridicarea acromiului. Se aplica apoi o pelota de tifon pe extr externa a claviculei si o alta pe cot. Peste cele 2 pelote se trage in tensiune un leucoplast in bratul se mentine flectat suspendat de o esarfa. In luxatiile complete cu rupturi ligamentare cel mai indicat este tratamentul chirurgical de refacere a ligamentelor dupa care se poate apela si la tratamentul ortopedic. 2. Luxatiile scapulo-humerale recente si instabilitatile cronice. Se traduce prin pierderea completa a comunicarii dintre capul humeral si si cavitatea glenoida a omoplatului. Se intalnec cel mai frecvent la adult 20-50 de ani. Se produc de obicei prin mecanism indirect, in urma unei caderi pe umar, pe cot, pe mana cu bratul in abductie la 90 si in rotatie externa. Uneori mai poate fi implicat si un traumatism direct prin partea post a a umarului. Dupa pozitia capului humeral fata de glena se descriu urmatoarele varietati clinice: a. Luxatii anero-interne sunt 95% din luxatiile scapulo humerale recente cu urmattoarele variante: Extracoracoidiana capul humeral se afla pe marginea anterioara a cav glenoide realizand defapt o subluxatie prin decolarea limitata a capsulei. Subcoracoidiana este cea mai frecventa si apare printr-un soc in spatele umarului. Intracoracoidiana capul humeral aluneca mai anterior si medial de fata coracoida. Luxatia subclaviculara (rara) este o forma particulara a celei dinainte in care capul humeral se opreste pe marginea inferioara a claviculei. Simptomatologie Durerea si impotenta functionala sunt semnele tuturor luxatiilor scapulo-humerale. In cea mai frecventa pacientul vine cu antebratul flectat si sustinut de mana cealalta si care prezinta imobilitate totala. La inspectie se observa umarul in epolet- relieful deltoid fiind coborat complet prin lipsa capului femural in cav glenoida. Bratul apare scurtat si rotat extern cu cotul in pozitie de abductie. La palpare se constata lipsa capului humeral in cav glenoida si palparea lui in axila sau anterior sub planul muscular, urmand miscarile de rotatie ale bratului. In toate cazurile examenul clinic se va incheia cu un examen neurologic si al circulatiei iar orice tulburare va fi adusa la cunostinta bolnavului, inainte de reducere. Diagnosticul este simplu de pus pe baza semnelor clinice si radiologice. Complicatii: Osoase: fracturi ale extr sup a humerusului, cel anatomic, cel chirurgical sau a marii tuberozitati, ale omoplatului a mrg inf a cav glenoide.
Page | 5

Curs 8

Vasculare: prin compresiuni sau prin rupturi vasculare Nervoase: lez ale nervului circumflex, lez tronculare sau radiculare prin tractiune pe C5-C6. O alta complicatie poate fi ruptura tendonului bicepsului caer se manifesta prin dureri pe fata ant a bratului. Evolutia este buna, iar diagnosticarea si tratarea corecta duce foarte rar la complicatii iar mobilitattea umarului se reia complet dupa 4 saptamani. Tratamentul. Reducerea ortopedica trebuie practicata de urgenta,ra fiind cu ata mai usoara cu cat luxatia este mai recenta. Nu se face reducere fara sa se stie exact sediul capului humeral si integritatea osoasa. Reducerea cu sau fara anestezie se face dupa urmatoarele procedee: Procedeul von Arlt se aseaza bolnavul pe un scaun cu spatar inalt a carui margine este capitonata. Se sprijina axila pe marginea capitonala si se tractioneaza de antebrat in jos, pana cand musculatura relaxata permite, in aprox 5-15 min, printr-o miscare de rotatie externa de 12 grade , reducerea luxatiei. Procedeul lui Hipocrate se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu calcaiul fixat in axila, se prinde bratul de 1/3 inferioara, se trage treptat si sustinut in ax si usoara adductie pana cand se simte un declicsemnul trecerii capului de marg inf a glenei. Procedeul Mothes vezi carte Procedeul Djanelidze Procedeul Kocher LUXATIILE COTULUI. Luxatiile cotului sunt reprezentate de deplasarea permanenta a extremitatilor superioare sau ale celor 2 oase ce alcatuiesc antebratul in raport cu humerusul in art humero-antebrahiala. Dupa directia in care se deplaseaza se pot imparti in: posterioara si anterioara. Cea mai frecventa este cea posterioara. Se mai pot intalni si luxatii de radius, luxatii de cubitus sau luxatii divergente in care radiusul este luxat in afara iar cubitusul inspre inauntru. Se produc prin caderi pe palma mainii, antebratul fiind in extensie si supinatie fata de brat. La cei cu o dezvoltare insuficienta a olecranului si coronarei se produce o hiperextensie care fav fracturile posterioare. Simptome. Dupa accident bolnavul acuza o durere vie, remarca o deformare a cotului si prezinta o impotenta functionala totala. La inspectie pozitia membrului este caracteristica cu antebratul in semiflexie si sustinuta de mana sanatoasa. La palpare se constata anterior proeminenta transversala a trohleei humerale, iar posterior olecranul ascensionat si capul radial care ruleaza sub mana in miscarile de pronosupinatie. De asemenea este necesar un examen radiologic al cotului de fata si profil, pentru precizarea diagnosticului si depistarea eventualelor leziuni osoase asociate. Complicatiile: Imediate: fracturile asociate ale olecranului, apofizei coronoide, leziuni vasculare, leziuni nervoase. Tardive: osteomul posttraumatic al brahialului anterior, artroza posttraumatica si sindromul ischemic Volkman. Tratament. Reducerea luxatiei de cot trebuie facuta de urgenta , ortopedic, cu anestezie generala sau locala. In luxatia post se pune bolnavul in decubit dorsal i se face o tractiuine a in axul antebratului, in poz in care se gaseste in semiflexie. Pe masura ce se face extensia se aplica o presiune blanda distala si inainte aplicata cu policele-> olecranului. In mom in care apreciem ca apofiza coronoida se afla in dreptul trohleei se face o flexiune a antebratului.
Page | 6

Curs 8

In luxatia anterioara o persoana mentine antebratul flectat si na face o tractine puternica pe extremitatea superioara a celor 2 oase pe care le trage in jos si inapoi. LUXATIILE MAINII Sunt luxatii radiocarpiene si carpo-metacarpiene, sunt extrem de rare. Exista mai multe forma anato-mo clinice de luxatii: 1. Luxatia anterioara a semilunarului 2. Luxatia retrolunara a corpului 3. Luxatia trans-scafo perilunara 4. Luxatia anterioara a semilunarului asociata cu fractura de scafoid 5. Luxatia retroscafolunara. Mecanismul de producere este indirect prin caderea pe palma mainii aflata in hiperextensie, asociata cu torsiune. Apare la adultii cu varsta intre 20-50 de ani. Simptomatologie Se traduce prin durere si impotenta functionala,tumefiere rosie si calda, aproape constant semne de compresiune pe nervul median: hipoestezie, furnicaturi si dureri vii. Radiografia de fata si profil clarifica situatia. Reducerea acestor luxatii trebuie realizata de urgenta pentru ce in scurt timp ele devin ireductibile. Se fac sub anestezie. Se realizeaza prin tractiune in axul lung al mainii si apoi cu compresiune pe fragmentul luxat in sensul invers de producere. LUXATIILE DEGETELOR Luxatia metacarpo falangiana a degetelor II-V este foarte rara si ii intereseaza de obicei indexul, luxatie dorsala. Luxatia metacarpo-falangiana a policelui sau incompleta este mai importanta prin luxatiile functionale grave pe care le are asupra prehensiunii. Policele este deformat in Z cu prima falanga ooblica pe metacarpian si a 2-a flectata aproapede unghi drept in luxatiile incomplete sau prima falanga este perpendiculara pe metacarpian Luxatia nu poate fi redusa ortopedic decat prin revenirea sesamoidelor la locul lor. LUXATIILE TRAUMATICE ALE SOLDULUI. Sunt definite ca fiind peirderea completa a relatiilor dintre capul femural si cotil atat de stranse din punct de vedere anatomic si biomecanic. Articulatia coxo-femurala este o art sferoidala (enertroza) cu 3 grade de libertate: flexie-extensie, abductie-adductie, rotatie interna-externa. In pozitie de rectitudine toate aceste ligamente sunt in tensiune, in pozitie de extensie tensiunea se accentueaza iar in flexie toate ligamentele se relaxeaza. Este votba de ligamentele ce alcatuiesc art coxofemurala. Determinarile coxomerice sunt foarte importante in special dupa reducerea luxatiei. O luxatie de sold este intotdeauna consecinta unui traumatism violent cum sunt accidentele de masina, in mine, caderile de la inaltime mare, cauze care duc la aparitia unor politraumatisme. Daca coapsa este in abductie exagerata in momentul accidentului luxatia se produce in anterior iar daca este in adductie se produce o luxatie centrala cu patrunderea capului in bazin si fracturarea acetabulului. Capul femural nu poate fi luxat din cotil decat daca se rupe ligamentul rotund cu fragment de os fie de pe acetabul fie de pe cap. In functie de integritatea lig bertin si a musculaturii de la acest nivel capul femurl se poate deplasa anterior cu asocierea miscarii de abductie fie posterior cu asocierea miscarii de adductie. Dupa aceasta pozitie pe care o ocupa capul femural luxat in raport cu cavitatea cotilica luxatiile se impart in:
Page | 7

Curs 8

Luxatii posterioare sunt cele mai frecvente si sunt subdivizate in lxatii inalte sau iliace si luxatii joase sau ischiatice. Luxatii anterioare - inalte ilio-pubiana sau joase luxatii obturatoare. Simptomatologie Bolnavul prezinta durere vie la nivelul soldului si impotenta functionala totala a MI afectat. Prezinta pozitie vicioasa in functie de tipul de luxatie care este prezenta: In luxatia post inalta membru exte in extensie completa adductie si rot interna, capul femural se palpeaza in fosa iliaca externa. Scurtarea MI poate fice de 6-7 cm iar miscarile de abductie rot externa sunt imposibile. In luxatia post joasa membrul este in flexie la 90 rotatie interna si adductie. Capul femural se palpeaza inainte si inapoia ischionului. In luxatia ant inalta membrul inf este in rectitudine, abductie si rot externa, capul femural se palpeaza sub arcada femurala. In luxatia ant joasa este in flexie accentuata a coapsei, abductie si rot externa. Membrul inf este alingit iar pacientul poate acuza parestezii. Radiografia de faata a bazinului este obligatorie pentru edificarea diagnosticului si trebuie completa cu radiografii postero externe si postero-interne pentru precizarea deplasarii capului femural si fracturile de cotil. Complicatiile pot fi imediate: compresiune de nerv obturator si crural, elongarea sciaticului, comprimarea vaselor femurale, retentie de urina si fracturi. Complicatiile tardive sunt: necroza de cap femural, coxartroza si osificarile post-traumatice. Diagnosticul diferential se face cu entorsa de sold unde miscarile sunt permise, iar capul femural se palpeaza la locul sau. Tratamentul Tratamentul trebuie reealizat de urgenta pentru ca se risca aparitia complicatiilor tardive. Pentru reducerea luxatiei de sold trebuie sa se imprime capului femural un traseu invers celui parcurs. Reducerea este indicata sub anestezie generala sau rahidiana. Se aseaza pacientul pe o masa sau pe jos, o persoana fixeaza bazinul si membrele sup prin compresie ci ambele maine pe spinele iliace A-S. Medicul prinde cu o mana coapsa deasupra genunchiului si cu cealalta mana gamba. Apoi flecteaza progresiv coapsa pe baiz. Dupa ce a flectat-o la 90 realizeeaza o tractiune in verticala la care asociaza miscari de abductie si rotatie externa pentru cele post si rotatie interna pentru cele ant, pana se simte reducerea cu zgomot de rsort. Dupa reducere se recomanda tractiune completa sau aparat gipsat timp de 3-4 saptamani, apoi tratament de recuperare. Daca nu se realizeaza reducerea fracturilor atunci se va apela la tratamentul chirurgical si mai ales atunci cand avem complicatii cu fracturi de cotil s.a.m.d. LUXATIILE GENUNCHIULUI. Se intalnesc la adult si la copii prin decolari epifizare ale femurului sau tibiei. Se disting: lucatii simple si luxatii mixte( antero-externe, postero-externe). Luxatiile anterioare se asociaza cu rupturi ale capsulei post si lig incrucisate, ale musschilor gemeni si alongari de nerv sciatic. Sunt cele mai frecvente. Luxatiile posterioare leziunile partilor moi sunt aceleasi ca la cele ant doar ca platoul tibial urca inapoi condililor femurali amenintand vasele din poplitee. Luxatiile laterale sunt mai rare si se caracterizeaza prin rupturi incomplete de lig incrucisate si a unuia sau ambele lig laterale. Apar datorita exagerarii cu miscarile de abductie sau adductie.
Page | 8

Curs 8

Simptomatologie. Prezinta dureri vii, impotenta functionala si o deformare a genunchiului. Membrul poate fi scurtat cu 2-6 cm. La luxatiile laterala membrul capata aspect de baioneta, privit din fataPentru edificarea diag se face radiografie de fatra si profil a genunchiului. Complicatiile sunt de origine vasculara si nervoasa in urma compresiei vaselor si elongatiei nervilor. Ttratamentul. Luxatia trebuie redusa de urgenta cu anestezie generala sau rahidiana, prin: Tractiune lenta a tibiei pe femur insotota de o flexie progresiva a gambei si o compresie pe partea tibiala mai proeminenta, in cele post Flexia gambei pe coapsa urmata de tractiune distala in axul coapsei, in cele ant Bolnavul in decubit lateral ganba flectata pe coapsa si coapsa flectata pe bazin. Prin presiuiune pe condilul extern si pe rotula concomitent cu cresterea abductiei prin aducerea gambi in extensie se reduce luxatia externa. Mentinerea reducerii se face prin aparat gipsat timp de 2-3 saptamani cu o supraveghere atenta pentru a preveni eventualele tulburari circulatorii si nervoase. Complicatiile vor fi tratate chirurgical.

Page | 9