Bursita

Bursita este inflamația bursei determinată se uzajul repetitiv, trauma, infecție sau boli
inflamatorii sistemice.
Bursa este un sac cu lichid care protejează capetele articulare ale oaselor și se suprapune
mușchilor sau între oase și tendoame, piele.
Acești saci sinoviali sunt plini cu o cantitate minimă de lichid pentru a facilita mișcarea în
timpul contracției musculare.
Bursele profunde, cum sunt cele subacromiale sau ale iliopsoasului sunt localizate în fascie.
Bursele superficiale cum sunt cea a olecranului și cea prepaletară sunt localizate în țesutul
subcutanat.
Oamenii au aproximativ 160 de burse.
Bursita afectează mai ales bursele subacromiale, olecraniene, trohanteriene, prepaletare și
infrapaletare.

Patogenie și cauze
Inflamația determină multiplicarea celulelor sinoviale ale burselor și creste astfel formarea de
colagen și producerea de fluid.
O membrană capilară mai permeabilă permite intrarea fluidului hiperproteic. Căptușeala
bursei poate fi înlocuită de țesut granular și apoi țesut fibros. Apar hemoragii.
În artrita septică, trauma locală determină de obicei inocularea de bacterii în bursă declanșând
procesul inflamator.
Bursitele, pot apărea prin mai multe cauze incluzând trauma acută, fricțiunea cronică,
depozitarea de cristale în gută și pseudoguta, infecții și boli sistemice.

Există trei stadii ale bursitei:

 Acută,
 Recurentă,
 Cronică
În timpul primei faze intervine inflamația locală iar fluidul sinovial este diminuat
determinând mișcări dureroase ale articulației.
Bursita cronică conduce la durere continuă și determină slăbirea ligamentelor și tendoanelor
cu ruptura lor. Datorită efectelor adverse ale bursitei cronice asupra structurilor adiacente,
bursita și tendinita apar împreună.
Pacienții cu bursită prezintă isterie de durere la mișcarea articulației și în repaus.
Dacă bursa este localizată superficial, se observă edemul, căldură locală, eritem și
sensibilitate. Mișcarea articulației este păstrată în bursitele infecțioase și limitată în alte tipuri.
Pacienții cu bursită septică pot prezenta febră și asociază celulita locală.
Etiologia Bursitelor
Bursitele Generale
Inflamația bursei poate apărea prin numeroase cauze: trauma acută, fricțiunea cronică,
depozitarea de cristale în gută și pseudoguta, infecții și boli sistemice: artrita reumatoidă,
spondilita anchilozantă, artrita psoriazică,sclerodermia, lupus eritematos, pancreatita, boala
Wipple, oxaloza, uremie, osteoartropatia pulmonară hipertrofică, sindrom hipereozinofilie
idiopatic.

Bursita septică
Apare prin introducerea directă a microorganismelor prin leziune traumatică sau prin
continuitate de la o celulită 70% din cazuri.
Mai rar, infecţia burselor profunde este rezultatul artritei septice sau bacteriene 10% dintre
cazuri.
Organismele cauzatoare cele mai întâlnite sunt Staphzlococcus aureus- 80% dintre cauze,
urmaţi de streptococi.
Alte organisme include micobacteriile- tulpini tuberculoase sau nontuberculoase, fungi-
Candida şi alge- Prototheen wickerhanm.
Factorii predispozanţi includ diabetul, alcoolismul, terapia cu steroizi, uremia, trauma şi bolile
de piele.
Istoricul de inflamaţie noninfecţioasă a bursei, creşte de asemeni riscul de bursită septică.

Anatomia burselor
Există doua tipuri de burse: constante şi advenţiale, ambele tipuri pot fi afectate.

Bursele constante:
-apar încă din dezvoltarea embriologica;
- sunt căptuşite de endoteliu;
- sunt localizate între tendon şi os sau piele;
-conţin lichid sinovial bogat în colagen şi proteoglicani.

Bursele advenţiale:
-apar in stadii tardive ale vieţii ca răspuns la trauma repetată sau fricţiune şi presiune
constantă;
-conţin endoteliu;
-nu conţin lichid sinovial.

Semne şi simptome:
Bursita afectează mai ales bursele subacromiale, olecraniene, trohanteriene, prepaletare şi
infrapaletare.
Simptomele bursitei includ sensibilitate localizată, edem, eritem şi reducerea mişcării.
Bursita cronică conduce la durere continuă şi determină slăbirea ligamentelor şi tendoanelor
cu ruptura lor.
Datorită efectelor averse ale bursitelor cronice asupra structurilor adiacente, bursita şi
tendinita apar impreună.
Pacienţii cu bursită prezintă istorie de durere la mişcarea articulaţiei şi în repaus.
Dacă bursa este localizată superficial se observă edemul, căldură locală, eritem, sensibilitate.
Mişcarea articulaţiei este păstrată în bursitele infecţioase şi limitată în alte tipuri.
Pacienţii cu bursită septică pot prezenta febră şi asociază celulita locală.
Anamneza pacientului trebuie să cuprindă:
- sensibilitate localizată, diminuarea razei de mişcare sau durere la mişcări;
- eritem sau edem în bursitele superficiale;
- istorie de mişcări repetitive în bursita prepaletară sau infrapaletară;
- istorie de boală inflamatorie- artrita reumatoidă, lupus sistemic eritematos;
- istorie de traumă.

Bursa subacromională( subdeltoidiană)

-bursa subacromială se află între acromion şi capa rotatorilor;
- bursa subacromială este asociată cu tendonita supraspinată datorită extinderii
inflamaţiei de la o structură la cealaltă;
- activităţile repetitive cu braţul ridicat determină inflamaţia bursei;
- activităţile încriminate sunt jocul de baseball şi întinderile atârnat de mâini;
- mai rar un proces primar precum artrita reumatoidă, guta sau tuberculoza pot
conduce la bursita.

Bursa olecraniană
-bursa olecranului se află posterior între procesul olecranian şi pielea care îl acoperă;
- deoarece este superficială este frecvent traumatizată;
- trauma pielii şi a ţesuturilor adiacente face olecranul o localizare frecventă pentru bursita
infecţioasă;
- riscul de bursită septică creşte la cei cu boli cronice;
- bursita olecranului este observată la studenţi, dializaţi, boala cronică obstructivă pulmonară;
-cauzele non-traumatice includ guta, pseudoguta, artrita reumatoidă şi uremia;
- când este inflamată, bursa este evidentă ca o proeminenţă fluctuantă posterior de olecran;
- durerea şi sensibilitatea cresc în flexie pe măsură ce tensiunea creşte.

Bursita iliopsoasului
- bursa iliopsoasului, cea mai mare din corp, se află între tendonul iliopsoasului şi
trohanterul mic, extinzându-se peste muşchiul iliac;
- bursita iliopsoasului este asociată cu patologia coapsei: artrita reumatoidă, osteoartrita
sau leziuni recreaţionale în alergat;
- infecţia bursei este rară;
- durerea iradiază pe faţa anteromedială a coapsei până la genunchi şi este crescută în
extensie, adducţie şi rotaţia internă a coapsei;
- tipic, durerea se agravează în câteva săptămâni sau luni şi este unicul simptom
prezent;
- sensibilitatea apare sub ligamentul inghinal şi lateral de artera femurală;
- ocazional se poate palpa o masă sau edemul este vizibil;
- pulsaţiile arterei femurale sunt transmise prin masă;
- extensia retroperitoneală determină masa abdominală sau pelvină care cauzează
sindroame compresive inghinale prin compresia venei femurale, neuropatie femurală
sau pelvine.

Bursita trohanteriană
- aceasta are o componenţă superficială şi una profundă;
- bursa superficială se află între fascia lata şi piele, iar cea profundă între trohanterul
mare si fascia lata;
- pacienţii sunt mai ales femei, în decada 4-6 de viaţă;
- alergătorii şi dansatorii de balet dezvoltă bursita profundă prin uzaj;
- boala este asociată cu artrita reumatoidă a şoldului, osteoartrita, boala lombosacrală şi
discrepanţele între lungimea picioarelor;
- pacienţii acuză durere cronică, în crampe, intermitentă în şoldul lateral;
- în 40% din cazuri iradiază în jos lateral;
- mersul şi aşezatul pe partea afectată exacerbează durerea;
- în poziţia şezândă, sensibilitatea locală se află pe trohanterul mare;
- durerea este reprodusă prin adducţia coapsei sau abducţie.

Bursita ischiatică
- bursa ischiatică se află între tuberozitatea ischiatică şi muşchiul gluteus care o
acoperă; Inflamaţia apare prin traumă, poziţie de şezut prelungită pe o suprafaţă dură.
- durerea iradiază inghinal şi mimează sciatica;
- durerea este reprodusă prin presiunea pe tuberozitatea ischiatică.
 Bursita prepaletară
- bursa prepaletară se află între patelă şi piele;
- inflamaţia apare secundar traumei sau fricţiuniii constante;
- bursita se dezvoltă la 10 zile după o cazătură;
- artrita reumatoidă şi guta pot fi cauze;
- localizarea superficială a bursei permite introducerea facială a microorganismelor şi
artrita septică;
- bursita prepaletară este observată ca un edem cald, bine circumscris, fluctuent la polul
inferior al patelei;
- flexia genunchiului creşte tensiunea şi durerea.

Bursita infrapaletară

- bursa infrapaletară se divide în componenţa superficială şi profundă;

- componenţa superficială se află între ligamentul patelar şi piele, iar cea profundă între
ligamentul patelar şi tibia anterioară proximală;
- bursita infrapaletară sau ,,genunchiul de preot,, este localizată distal de bursita
prepaletară şi este determinată de ingenunchierea frecventă;
- poate fi observată în gută sau sifilis;
- clinic, pacienţii acuză durere la flexia şi extensia extremă;
- edemul este localizat pe ambele părţii ale tendonului paletar.

Bursita anserină

- bursa anseriană separă inserţia tendoanelor sartorius, gracilis şi semitendinos de

platoul tibial;
- numele de anseriană a apărut deoarece bursa edematoasă, reţinută de cele trei tendoane
are aspect de labă de gâscă;
- greutatea mare predispune la fricţiune repetitivă şi bursită;
- pacienţii sunt obezi, femei în vârstă ca istoric de osteoartrită a genunchiului;
- se asociază şi cu DZ de tip 2;
- alţi factori de risc includ alergatul pe distanţe lungi, genunchiul în valgus şi rotaţia
externă excesivă a gambei;
- bursita anseriană nu este niciodată septică;
- sensibilitatea este prezentă pe faţa medială a genunchiului la 5 cm de tuberculul tibial;
- nu este prezent edemul sau căldura locală;
- durerea iradiază pe linia medială articulară şi este exacerbată de urcatul scărilor.

Bursita calcaneană

- la nivelul inserţiei tendonului lui Achille se găsesc două burse: cea superficială este
localizată între piele şi tendon, iar cea profundă între calcaneu şi tendon;
- bursa calcaneană poate deveni inflamată la pacienţii cu pinteni calcanieni sau care
poartă încălţăminte strâmtă;
- inflamaţia apare secundar tendinitei Achiliene mai ales la atleţii tineri;
- pacienţii au sensibilitate la palparea bursei anterior de tendonul lui Achille sau pe
feţele medială şi laterală;
 - prezintă durere la mişcare agravată de dorsiflexie.

Diagnostic
Studii de laborator:
- rata de sedimentare a eritrocitelor, anticorpii antinucleari şi factorul reumatoid trebuie
evaluate;
- analiza lichidului sinovial prin aspirare pentru a exclude infecţiile sau cauzele
reumatice;
- se vor căuta cristale de acid uric;
- se va efectua numărătoarea diferenţială a celulelor Gram şi cultura lichiduui sinovial;
- bursitele nonseptice au celule sub 2000 cu predominenta mononuclearelor;
- bursitele septice au celule peste 70.000 cu predominenta polimorfonuclearelor;
- coloraţia Gram se efectuează pentru a identifica orice patogen.

Studii imagistice:
- radiografia simplă plană este utilă pentru identificarea osteofitelor sau a altor patologii
osoase care poate declanşa inflamaţia bursei;
- pot arăta epansamentele articulare;
- scanarea osoasă nu este un test sensibil pentru bursită, dar este efectuată în cazul în
care diagnosticul este neclar pentru a exclude alte cauze de durere;
- RMN şi CT nu sunt de obicei necesare datorită tabloului clinic caracteristic bursitei;
- RMN-ul este util pentru a delinea anatomia articulaţiei şi este sensibilă pentru
identificarea bursitei. Este de ajutor pentru a exclude tumorile solide suspectate şi
patologiile care necesită intervenţie chirurgicală;
- ultrasonografia este utilă pentru imagistica bursei când diagnosticul este incert şi
pentru a obţine imagini ale chisturilor popliteale;
- aceste burse sunt descoperite accidental când se efectueză studii Doppler pentru
tromboza venoasă;
- studiile ultrasonografice disting între masele solide şi cele chistice şi sunt utile în
detectarea chistului Baker când există deformare articulară excesivă.
Diagnosticul diferenţial- se face cu următoarele acţiuni:
- artrita reumatoidă, celulita, gută şi pseudogută, boala Osgood, tendinită, artrită septică,
leziuni ligamentare, fractură, osteoartrită.

Tratament

Tratamentul bursitei aseptice

Terapia conservativă:
- cei mai mulţi pacienţi sunt trataţi conservativ pentru a reduce inflamaţia;
- terapia conservativă include repausul, tratamente bazate pe căldură sau frig, ridicarea
articulaţiei afectate, antiinflamatori i nesteroidiene-AINS, aspiraţia bursală şi injecţiile
intrabursale cu steroizi sau anestezice locale;
- zona afectată necesită repaus;
- umerii nu trebuie imobilizaţi pentru mai mult de câteva zile datorită riscului de
capsulită adezivă;
- dupa imobilizarea pacientului începe gradat exerciţii fizice;
- pacienţii cu bursite prin usaj trebuie să-şi alterneze activităţile pentru a nu determina
recurenta;
- se aplică tratamente reci pentru 20 de minute la fiecare câteva ore, cu efecte în primele
24- 48 de ore;
- dacă este implicat membrul inferior se indică ridicarea acestuia.

- administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene – este folosită pentru ameliorarea

durerii.
- se administrează Diclofenac, iar 90% dintre pacienţi ameliorează după 14 zile;

- administrarea de steroizi intrabursal- cu sau fără anestezie local, aceştia nu trebuie

folosiţi dacă este suspectată o infecţie;
- în leziunile prin uzaj injecţiile nu trebuie să înlocuiască încetarea sau modificarea
activităţii cauzatoare;
- se foloseşte o varietate de steroizi hidrocortizone, prednisolon, metilprednisolun,
triamcinolon, betametazon, dexametazonă. Steroizii pot fi amestecaţi in aceeaşi
seringă cu lidocaină sau bupivacaină. Terapia este rezervată pacienţilor care nu
răspund la alte tratamente.

Intervenţia chirurgicală
- excizia chirurgicală a bursei este necesară în bursita cronică sau recurentă;
- chirurgia este rezervată ca ultima opţiune pentru pacienţii la care tratamentul
conservativ eşuează;
- operaţiile variază în funcţie de localizare.