METODE DE RECUPERARE BFT IN ANCHILOZA DE SOLD

Anchiloza este suprimarea mibilitatii articulare prin organizarea

exudatelor din cavitatea articulara inflamata sau prin sudarea extremitatilor
osoase vecine, dupa avizarea chirurgicala.

I TITLUL LUCRARII DEFINITIE Anchiloza de sold: pierderea

completa a miscarilor din articulatia coxo-femurala.

II ETIOPATOGENIE
In general alterarile cartilaginoase constituie un proces metabolic care
incepe dupa 40 de ani si care adesea nu poate fi asimilat cu “imbatranirea”.
In producerea leziunii cartilaginoase caracteristic anchilozelor sunt
incriminati urmatorii factori:
a) Factor mecanici
- alterarea cartilagiului poate fi produsa de o suprasolicitare
datorita unei repartitii anormale a presiunii articulare, o
hiperpresiune in anumite punc-te.
b) Factori traumatici
- traumatismele importante ce determina fracturi, luxatii sau
subluxatii antreneaza alterari ale cartilagiuluisau repartitii noi
de presiuni articulare
c) Imbatranirea
- odata cu inaintarea in varsta se produc perturbari endocrine, in
conditii-le acestei vitalitati scazute aparitia artrozelor este
marcata, la aceasta con-tribuind si o vascularizatie scazuta
d) Factori inflamatori cronici
- dupa unele inflamatii sau infectii, cartilagiul articular poate fi
alterat dezorganizat, inlocuit printr-un tesut cicatricial (TBC
osteoarticular)
- poliartrita reumatoida determina frecvent leziuni la nivelul
coxo-femural care evolueaza cronic, progresiv prin stadiile de
sinovita si capsulita si interesarea ligamentoasa, leziuni
candrale si osteocandrale.
- procese inflamatorii urmate de ofibroza si atrofie musculara
determina o mobilitate redusa in perioada de recuperare,aparitia
unui puseu agraveaza situatia si de multe ori se instaleaza
anchiloza
 - coxita care determina o anchiloza de cele mai multe ori, in
flexie este uneori bilaterala determinand suprimarea mersului
- leziuni infectioase articulare – artrita nespecifica sau specifica,
tuberculoza panacocica, osteomielita, plagi articulare,
reumatismul poliarticular anchilozant, toate duc la pierderea
completa a mobilitatii articulare dand anchiloza la sfarsit,
sinoviala si cap-sula articulara sunt ingrosate si aderente la
tesuturile vecine cu osificari. Partile moi din jur (piele, muschi,
vase, nervi) sunt a-trofiate si retractate
- anchiloza de sold poate fi urmarea unei artoza coxo-femurale
sau a unei malformatii congenitale la care se adauga tulburarile
statice, traumatismele plus tulburarile vasculare sau endocrine.

III ANATOMIA PATOLOGICA

Tesutul cartilaginos normal este foarte activ, la nivelul sau avand loc
urmatoarele procese:
- sinteza de ADN si a proteinelor
- formarea substantei fundamentale care contine din abundenta
mucopolizaharide
- fabricare fibrelor de colagen.
In artroze metabolismului cartilagiului este diminuat, sintezele
amintite fiind deficitare.
Rezulta organizarea exsudatelor din cavitatea articulara inflamata,
osteoscleroza articulara, osteofibroza articulara marginala, alterari
morfologice cartilaginoase.

IV. SIMPTOMATOLOGIE
Anamneza pacientului
Vom cere subiectului date privitoare la conditiile in care a aparut
anchiloza (aici includem varsta, profesia si locul de munca). Apoi trecem la
depistarea unor tratamente efectuate anterior, la efectele acestora asupra
pacientului si rezultatele obtinute dupa care trecem la inspectarea starii
pacientului in momentul prezentarii la control.
Faptul ca pacientul are dureri, trebuie mentionat caracterul durerii
initiale, evolutia ca si influenta diferitelor tratamente. In ceea ce priveste
durerea pentru care se prezinta la medic trebuie precizati urmatorii
parametrii:
 - severitatea durerii
- calitatea durerii
- perioada de producere a durerii
- cauzele agravante
- factorii ce usureaza durerea.
Starea prezenta
Examenul clinic obiectiv
- trebuie facut sistematic si foarte minutios
- in pozitia culcat prin palpare atenta vom localiza sediul
durerilor: - anterioare inghimale
- externe - trohanteriene
- apoi vom aprecia daca durerea este de tip inflamator sau de tip
mecanic.
Masuram apoi cu atentie lungimea comparabila a membrelor
inferioare:
- in timpul mersului schiopateaza
- in picioare: pozitie vicioasa, sprijinindu-se pe membrul inferior
sanatos si tinand in usoara flexie membrul bolnav.
Daca examinam atent bolnavul observam:
- atrofia musculara, coborarea pliului fesier
- decubit dorsal – limitarea miscarilor.
Bolnavul nu prezinta simptome generale.

V. CRITERII PENTRU SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI

a) Examen clinic
- durerea – la inceputul mersului, la effort prelungit
- deficit de mobilitate
- deficit de stabilitate
- tulburari de postura si mers
- redoare articulara.
b) Examen radiologic
- osteofitoza, osteoscleroza, deformarea capului articular ca semn
de debut
c) Examen de laborator
- VSH negativ
- leucograma, electroforeza – normale
- lichid sinovial – absent
La examenul subiectiv:
- bolnavul urca si coboara greu scarile, nu poate pune picior peste
picior
 - mers leganat.

VI. DIAGNOSTICUL
Diagnosticul se face in functie de examenul radiologic.

VII. EVOLUTIA BOLII

Este lenta si progresiva.

VIII. PROGNOSTIC
- vital – este bun
- functional – rezervat

IX. TRATAMENTUL
Tratamentul urmareste insanatosirea “ad integrum”, adica in totalitate
asemenea stari initiale. De aceea se folosesc toate metodele de recuperare:
- hidroterapia
- masaj
- kinetoterapia
- electroterapie
- medicatii, regim alimentar, reglarea starii psihice si ridicarea
moralului, integrarea in societate
- efectuarea tuturor metodelor ii ajuta pe bolnavi sa-si continue
viata si sa-si ajute familia in toate imprejurarile.
Tratamentul profilactic
Corectia tulburarilor statice ale soldului si a tulburarilor de la distanta.

Tratamentul curativ
Tratamentul de baza este cel ortopedic care isi propune sa reduca
incarcarea articulatiei si sa-I mareasca functia. Bolnavul trebuie sfatuit sa-si
menajeze soldul prin evitarea mersului excesiv, necesitatea unor perioade de
relaxare in timpul zilei, evitarea ortostatismului.

Tratamentul igieno-dietetic
Trebuie prescris bolnavului un regim hipocaloric si sa i se explice ca
un tratament medicamentos nu poate da rezultate atata timp cat persista un
proces ponderal. Bolnavul trebuie sa evite mersul pe un teren accidentat,
uracrea si coborarea scarilor; postura de baston in mana opusa soldului
afectat; evitarea ortostatismului.
Evolutia starii psihice
Este foarte important sa-l convingem pe pacient sa nu se dea in laturi
de la nici un tratament. Daca ii face rau tratamentul respectiv se intrerupe
imediat, dar trebuie incercat orice pentru binele sau.
Medicatia antiinflamatoare, antalgica
Constituie un adjuvant al masurilor ortopedice. Tratamentul de fond
este tratamentul cu antialgice si antiinflamatoare, aspirina, fenilbutazona,
indometacin.
In cazul unor puseuri severe se recomanda infiltratii intraarticulare cu
xilina si cortizon, saruri de aur care la inceputul bolii au efect terapeutic,
miorelaxante, administrarea de clorozoxazona.

Tratament chirurgical
Chirurgia ortopedica poate rezolva total sau partial:
- durerea
- deficitul de vascularizatie a capului femural
- suprafata portanta
- vectorii de presiune si tractiune
- stabilitatea
- mobilitatea articulara.
Aceste obiective se realizeaza prin diverse tipuri de operatii de la
simplele osteotomii pana la protejarea totala.
Interventiile recuperatorii ale soldului pot fi precoce, corectoare asa
cum sunt: buterul, osteoplastic, osteotomia, artroplastiile si artrodeza; se mai
pot face alungiri de tendoane.

Fizioterapia
Este ramura medicinii generale care foloseste ca scop terapeutic
agentii fizici, naturali sau artificiali.
Varietatea mare a acestor agenti fizici si modul lor diferit de aplicare
si actiune a dus la dezvoltarea mai multor ramuri: electroterapia,
hidroterapia, masaj si mecanoterapie, kinetoterapia si gimnastica medicala,
balneoterapia, helioterapia, talasoterapia, pneumoterapia si inhalatiile.
In afara acestora, fizioterapia include toate procedeele care folosesc
agenti fizici artificiali (electricitatea, apa, masajul).
Balneologia care in trecut se limita la “invatatura despre bai”, se
ocupa astazi cu toti factorii din statiunile balneoclimaterice folosite in scop
terapeutic (ape minerale, namoluri, clima). Balneologia este legata de o serie
de specialitati: hidroterapia, chimia balneochimica, microbiologia,
climatologia.

Hidroterapia
Baia kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se
asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada
mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la temperatura de
360-370 Celsius si mai rar 380.
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 min., este lasat
linistit. Dupa aceea tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate
miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Se incepe cu degetele membrului inferior de parte opusa, apoi pe rand
se imprima miscari si celorlalte articulatii; se trece la membrul inferior de
aceeasi parte. Manevrele se continua apoi la membrele superioare, intai cel
de partea opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La
urma se trece la mobilizarea trunchiului si la miscari in articulatiile capului
si ale coloanei cervicale.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 min.
Dupa aceea bolnavul sta in repaos, dupa care este invitat sa repete, singur
miscarile imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 min., dupa care bolnavul este sters si lasat sa
se odihneasca. Se poate executa si pe segmente limitate in vane mici
corespunzatoare.
Mod de actiune Factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice
sunt: factorul termic si factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii
musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii
corporale, conform legii Arhimede.
Baile cu flori de musetel sau de menta
Mod de preparare: se ia o cantitate de 500 g -1000 g flori de musetel sau
300 g – 500 g foi de menta necesare pentru pregatirea unei bai complete.
Se face infuzie (se oparesc) intr-o cantitate de 3 – 5 l de apa fierbinte,
se strecoara printr-o panza deasa, iar lichidul obtinut este turnat in apa baii,
care capata culoarea ceaiului si un miros placut.
Mod de actiune. Substantele aromatice din baie au un efect sedativ asupra
sistemului nervos.
Elecroterapie
Curentul diadinamic
Prin acest curent se obtine o inlaturare rapida a durerilor, o actiune
trofica marcata mai ales asupra celulitelor, efect dinamogen asupra
musculaturii striate si un efect resorbtiv al edemelor si exudatelor.
Tehnica de aplicare Curentul diadinamic se aplica pe tegument prin
intermediul electrozilor. Alegerea lor si modul de aplicare depind de
scopurile urmarite. Avem grija sa umezim bine materialul spongios elastic
sau tesatura hidrofila cu care lucram.
Inainte de a da drumul la aparat trebuie sa controlam ca toate
butoanele sa fie puse la 0, sa corespunda tensiunea cu cea aretelei electrice
cu care lucram, sa aiba legatura cu pamantul.
Bolnavul simte o usoara furnicatura si fine intepaturi:
a) In mod obisnuit, daca medicul nu prescrie o alta medicatie, vom
incepe cu difazatul fix (D.F.) de 100 timp de 15-20 sec., durata
necesara pentru adaptare, dupa care conductibilitatea electrica
tegumentului ajunge la un maxim;
b) Reducem cu 1-2 mA intensitatea si trecem la un curent monofazat
fix (M.F.) de 50, timp de 15-20 sec. In acest interval de timp
crestem intensitatea cat se poate de mult, pana aproape de pragul
senzatiei neplacute. Este faza de adaptare a sensibilitatii;
c) La sfarsitul celo 30-40 sec. se poate trece la curent diadinamic
modulat cu lunga perioada (P.L.), fara sa mai fie nevoie sa
acordam o atentie deosebita intensitatii curentului.
O alta metoda este aceea de trece direct la un curent cu perioada
scurta (P.S.) timp de 30 sec., in care timp reglam intensitatea pana la un
maxim tolerabil si apoi trecem la curentul modulat cu P.L.
Durata tratamentului este un factor important in terapia cu
diadinamice. In general nu este nevoie sa se prelungeasca o sedinta peste 4-5
min.
In aplicatiile curente obisnuite se fac 6-8 sedinte, urmate de o pauza
de 6-10 zile dupa care eventual se poate incepe o a doua serie de 6-8 sedinte.
Undele scurte (U.S.)
Tehnica de aplicare Pentru ca rezultatele sa fie cat mai bune, in terapia cu
unde scurte trebuie sa efectuam procedura cu multa atentie. La aplicare U.S.
trebuie sa se urmareasca: bolnavul, electrozii si aparatul.
Bolnavul este culcat pe o canapea de lemn cu saltea de burete de
cauciuc. Canapeaua sau patul sa nu aiba piese mari metalice, deci evitam
canapelele cu arcuri, cele cu somiere sau paturile de fier. Tinand seama de
faptul ca U.S. trec peste tesatura de bumbac, lana sau naylon, nu este cazul
sa dezbracam complet bolnavul atunci cand lucram pe regiuni limitate si cu
doze slabe. Se recomanda dezbracarea atunci cand administram doze
puternice, care ar putea provoca o transpiratie abundenta. Tegumentele
trebuie intotdeauna sterse, deoarece picaturile de apa supraincalzite ar putea
sa dea arsuri.
Trebuie inlaturate toate obiectele metalice de pe bolnav, deoarece
decentreaza campul electric si ar putea provoca arsuri la locul de contact al
metalului cu tegumentul (ceas, chei, inele, bratari etc.).
Aparatele gipsate pot sa ramana pe bolnav tinand seama de faptul ca
razele trec prin ele.
Bolnavul este rugat sa pastreze aceeasi pozitie in tot timpul
procedurii, deoarece la fiecare miscare se modifica rezonanta, aparatul se
dezacordeaza si scade intensitatea curentului din circuitul bolnavului,
diminuandu-se astfel efectul.
Ultrasunetul (U.U.S.)
Tehnica de aplicare Este important sa se cunoasca modul in care se executa
corect prescriptia medicala.
La tehnica de aplicare, vom urmari in timpul procedurii manipularea
proiectorului (capul emitator) si manevrarea aparatului.
In capul emitator este asezat cristalul piezoelectric care genereaza
undele ultrasonice. Aceste sunt proiectate in linie dreapta sub forma unui
fascicul, perpendicular cu suprafata de emisie a localizatorului.
Deoarece propagarea U.U.S. se face numai in solide si lichide, este
necesar ca, intre proiector si tegument, sa nu existe nici un srat (nici chiar
subtire) de aer, care ar putea sa opreasca transmiterea undelor spre bolnav.
Pentru aceasta este nevoie de un contact intim intre suprafata emitatoare a
proiectorului si tegument, care se realizeaza fie printr-o solutie vascoasa
(cum este cea de ulei de parafina: gelatina 10% sau glucoza), fie un strat de
apa degazeificata, fie cu vaselina simpla sau un alt unguent.
Tratamentele se pot efectua aplicand capul emitator: 1) prin contact
direct asupra tegumentului, cand folosim o solutie vascoasa; 2) la distanta,
sub apa, indirect, cand intre tegument si proiector exista un sttrat de apa de o
grosime de cativa cm (regiunea bolnava si proiectorul fiind suspendat intr-un
vas cu apa).
Ceasul semnalizator ne indica durata procedurii care va fi intre 3-10
min. Se incepe in general cu sedinte de scurta durata, care pot sa fie
prelungite in functie de toleranta si reactia bolnavului.
Se va evita mersul in gol al aparatului.
Dozele utilizate sunt date de intensitate si durata procedurilor. Se
folosesc in general doze mici. Bolnavul nu are voie sa inregistreze subiectiv
nici un fel de senzatie. Daca apare durerea periostala, se va reduce
intensitatea sau se trece la U.U.S. cu impulsuri.
Incepem de obicei cu intensitate mica (0,1-0,2 W/cm 2) si durata scurta
(3-4 min.), pentru ca in masura in care aceste doze sunt bine tolerate, sa
crestem intensitatea in mod normal pana la doza totala pe suprafata capului
de 10-15 W si la o durata medie de 5-6 min., aceste cifre putand sa fie
depasite de la caz la caz. Numarul si ritmul sedintelor sunt variabile. In
majoritate se fac sedinte la 2-3 zile, in afara cazurilor particulare. Nu este
necesar sa se depaseasca de 4-6 sedinte, atunci cand nu se constata nici o
ameliorare.
In procesele cronice se fac aplicatii locale in serii de 10-15 sedinte
zilnic sau la 2 zile, urmate de o pauza de 2-3 saptamani.
Pentru cresterea eficacitatii U.U.S. este bine sa se asocieze si alte
proceduri fizioterapice, in care caz se va face o singura procedura/zi. In
asociere cu U.S., intensitatea U.U.S. va fi redusa la ½-1/3 din doza.
Alegerea frecventei potrivite are importanta, pentru ca sa se poata
introduce energia ultrasonica la diverse profunzimi. O frecventa de 500-800
KHz permite patrunderea pana la o profunzime de peste 6 cm. Frecventa de
1000 KHz ajunge la cca 3-6 cm, iar frecventa peste 1500 KHz are o actiune
superficiala sub 3 cm profunzime.

Masajul in anchiloza de sold

Masajul este o combinatie de manipulatii, de prelucrari mecanice
multiple, aplicate sistematic asupra organismului, cu mana sau cu aparate
special construite, I scopuri terapeutice sau igienice. Aceste prelucrari, care
se executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul mainilor (manipulatii),
constau din diferite forme de neteziri, apasari, framantari, stoarceri, frictiuni,
vibratii, scuturari sau lovituri usoare sau mai puternice numite manevre de
masaj. Masajul trebuie adaptat la o caracteristica anatomica a regiunii,
evolutia bolii starea prezenta a bolnavului, sexul, varsta si starea psihica a
bolnavului.
Actiunea fiziologica a masajului

Este flexoral gambei pe coapsa, rotator. Ei sunt strabatuti de vena

si artera femurala.
Tehnica masajului in anchiloza de sold
In primul rand inainte de inceperea masajului ne vom asigura ca nu
exista contraindicatii, atat in ce priveste leziunile cutanate, indiferent ca este
vorba de o plaga infectata, un furuncul sau o infectie tumorala necunoscuta
de bolnav, ce pot fi tumori benigne sub forma de lipom sau pot ascunde un
cancer al pielii, o metastaza. In acest caz recomandam bolnavului sa se
adreseze unui medic pentru precizarea diagnosticului.
Inainte de efectuarea masajului maseurul se va spala pe maini si va
avea grija sa se execute masajul numau pe o piele ingrijita.
Pentru executarea in bune conditii a masajului sunt necesare:
1) o banca sau o bancheta confectionata din lemn sau metal, cu
o rezematoare mobila pentru cap, si care trebuie sa aiba
urmatoarele dimensiuni:
- lungimea 1,95 cm
- inaltimea 72-75 cm
- latimea 60-65 cm
2) un scaun cu o speteaza scurta, pentru a manipula usor
asupra cefei, umerilor si asupra partii superioare a spatelui
si toracelui;
3) cateva scaune rotative pentru pacienti si maseuri.
Ca regula de igiena de care trebuie sa tina seama maseurul inafara de
spalatul pe maini mai sunt: taierea unghiilor, fara ceasuri si inile pe mana in
timpul executarii masajului, spalarea mainilor dupa fiecare masaj; cearceaful
folosit de client sa fie individual si curat etc..
Tehnica masajului coxo-femural
Bolnavul este asezat in decubit ventral si incepem mai intai cu
articulatia opusa cu netezirea cu ambele palme de o parte si de alta a
muschilor fesieri pana la creasta iliaca. O alta netezire este metezirea
pieptene care se face pe muschii fesieri, care sunt bine dezvoltati.
Se face apoi framantarea cu o mana pornind de la partea inferioara a
fesierilor paravertrebrali-lombari pana la T12