Maladiile sistemului nervos

vegetativ. Cefaleea
 Cuprins
1. Anatomia sistemului nervos vegetativ
• Nivelul suprasegmentar
• Nivelul segmentar
2. Arcul reflex vegetativ
3. Clasificarea maladiilor vegetative
4. Criza vegetativă
5. Sindromul de hiperventilație
6. Sincopele neurogene
7. Distonia neuro-vegetativă de stres
8. Migrena
9. Intoxicațiile
 Anatomia sistemului nervos vegetativ
Sistemul nervos vegetativ
(autonom) reglează funcția organelor
interne, glandelor de secreție internă și
externă, vaselor sanguine și limfatice,
mușchilor netezi și într-o măsură
oarecare și a celor striați, precum și a
organelor de simț.
Această parte componentă a sistemului
nervos asigură homeostazia, realizând
interacțiunea organelor interne cu alte
sisteme și țesuturi ale organismului.
 Nivelul suprasegmentar
Lobii frontali și parietali - neuronii vegetativi
sunt concentrați în special în lobii frontali (reglează
reacțiile vasomotorii și pilomotorii), lobii parietali
(acțiune vegetativă-trofică asupra extremităților și
organelor interne).
Sistemul limbic –are rol de control al mediului
intern al organismului, emoțiilor, instinctelor primare
(supraviețuire și perpetuare) și memoriei.
Hipotalamus – conține centrii simpatici și
parasimpatici, are funcție neuroendocrină.
Substanța reticulată din trunchiul cerebral -
servește drept mecanism de comutare de pe fluxul
ascendent sensoriu (atât animalic cât și vegetativ) pe
aparatul vegetativ segmentar al trunchiului cerebral și
măduvei spinării, la fel realizează transducția pe acest
aparat segmentar a semnalelor de pe structurile
vegetative aflate mai sus (în special de la hipotalamus).
 Nivelul segmentar

SNV

parasimpatic Rest and digest Fight or flight simpatic

 Sistemul nervos parasimpatic
• Ochi – acționează asupra mușchiului
constrictor al pupilei (mioză)
• Glande salivare – stimulează secreția
• Sistem respirator – bronhoconstricție și
bronhoree
• Sistemul gastro-intestinal – stimulează
peristaltismul și secreția glandulară.
• Sistemul urinar – stimulează contracția
mușchiului detrusor al vezicii urinare și
relaxarea sfincterului intern.
 Sistemul nervos simpatic
• Ochi – acționează asupra mușchiului
dilatator al pupilei (midriază)
• Glande salivare – inhibă secreția
• Sistem respirator – bronhodilatare
• Sistemul gastro-intestinal – inhibă
peristaltismul și secreția glandulară.
• Sistemul urinar – relaxează mușchiul
detrusor al vezicii urinare și contractează
mușchiul sfincterului intern.
• Vase sangvine – vasoconstricție, mărirea
TA.
Centrii parasimpatici se găsesc:
 în trunchiul cerebral și intră în
componența nervilor cranieni
• III (oculomotor)
• VII (facial)
• IX (glosofaringian)
• X (vag)
 La nivelul măduvei spinării
(segmentele S2-S4)
Centrii simpatici se găsesc la nivelul
măduvei spinării – segmentele T1-L2
Arcul reflex vegetativ
 Clasificarea maladiilor vegetative
I. Tulburări vegetative suprasegmentare
A. Manifestări cu caracter paroxistic
1. Criza vegetativă (atacul de panică)
2. Sindromul de hiperventilaţie
3. Migrena
4. Sincopele neurogene
5. Boala Raynaud
6. Eritromelalgia
B. Manifestări cu caracter neparoxistic
1. Distonia vegetativă de stres şi/sau nevrotică
2. Distonia neuro-vegetativă constituţională
3. Tulburări vegetative asociate tetaniei neurogene
4. Maladii neurologice, psihice, somatice şi
psihosomatice
5. Restructurări hormonale (perioadele:
pubertate/adolescenţă, climacterică)
II. Tulburări vegetative segmentare şi mixte (suprasegmentar-
segmentare)
A. Afecţiuni generalizate:
1. Hipotensiunea ortostatică Bradbury-Eggleston
2. Deficitul de dopamin-ß- hidroxilază
3. Hiperbradikininemia familială
4. Atrofia multisistemică (MSA)
5. Maladia Charcot- Marie-Tooth
6. Neuropatii senzitive şi autonome ereditare
7. Neuropatii vegetative secundare
8. Distrofia simpatică reflexă (cauzalgia, sau sindromul umăr-mână)
9. Pandisautonomia acută:
B. Afecţiuni de focar ale sistemului nervos vegetativ
1. Sindromul Claude Bernard-Horner
2. Sindromul Pourfour du Petit
3. Sindromul Parry-Romberg (hemiatrofia facială)
4. Sindromul Barre-Lieou
5. Sindromul Adie
6. Sindromul auriculo-temporal
7. Maladia Hirschprung
8. Transplantarea de organe
 Criza vegetativă
• Accese de tulburări vegetative cu componente
emoțional-afective, comportamentale și cognitive
• Durata: 10 – 60 min.
• Tablou clinic: „pulsaţii” în tot corpul, senzaţia „bătăilor
de inimă”; transpiraţie; frison, tremor; dispnee, senzaţia
insuficienţei de aer; respiraţie dificilă, asfixiantă,
înnăbuşire; cardialgie sau alte algii în cutia toracelui
drept; greţuri, disconfort abdominal; vertij, senzaţii de
„preleşin”, slăbiciune; teama de a-şi pierde minţile, de a
săvârşi lucruri necontrolabile; depersonalizare,
derealizare; frică de moarte; senzaţii de amorţeală,
furnicături (parestezii); bufeuri de căldură sau de frig.
• Tratament: psihoterapie; antidepresive, anxiolitice, beta-
adrenolocante
 Sindromul de hiperventilație
• Sindrom de hiperventilație - stare patologică
manifestată prin tulburări polisistemice psihice,
vegetative (inclusiv vasculo-viscerale), algice, dereglări
musculo-tonice, condiţionată de o majorare persistentă
a ventilaţiei pulmonare (adesea neobservată nici de
pacient, nici de medic), dereglări ale metabolismului
gazos (hipocapnie, alcaloză).
• Varianta clasică (respiraţie intensă, forţată, parestezii,
tetanie) e întâlnită mai ales în stările acute. Cel mai
frecvent se întâlnesc următoarele manifestări clinice ale
sindromului de hiperventilaţie: dispnee, senzaţie de nod Tratament:
în gât, inspiraţie dificilă, anxietate, panică, tahicardie, 1. Psihoterapie
cardialgii, parestezii, crampe musculare, vertij etc. 2. Diminuarea hiperexcitabilității
• Diagnostic: tabloul clinic, anamneza, proba de neuromusculare – gluconat de calciu,
hiperventilație pozitivă, concentrație redusă de CO2 în lactat de calciu, lactat de magneziu,
aerul alveolar, pH deviat spre alcaloză sanguină, asparaginat de magneziu
prezența semnelor tetanice. 3. Gimnastica medicală respiratorie
 Sincopele neurogene
• Sincopa - scurtă pierdere a conștientei și a tonusului
postural caracterizată printr-un debut rapid, durată
scurtă și o recuperare spontană și completă.
• Starea presincopală - aceste simptome pot include
amețeli, transpirație, piele palidă, vedere încețoșată,
greață, stări de vomă și senzații de cald.
• Sincopa poate dura 6-60 de secunde, este însoţită de
paloare, hipotonie, imobilitate, ochi închişi; se
constată midriază, diminuarea reacţiilor pupilare. De
obicei, lipsesc reflexele patologice, pulsul este slab,
labil, TA scăzută, respiraţia - superficială.
• Perioada postsincopală continuă doar câteva
secunde, apoi bolnavul îşi revine complet, Pietro Longhi, Leșin, 1744
orientându-se bine în spaţiu şi timp. Rămâne doar
alarmat, speriat, palid, adinamic. Poate avea senzaţii
de tahicardie, tahipnee, slăbiciune.
 Sincopa neurogenă
• Sincope vasodepresive
• Sincope ortostatice
• Sicope hiperventilatorii
• Sincope sinocarotidice
• Sincope la tuse
• Sincope de deglutiție
• Sincope nictimerale
• Sincope provocate de nevralgia nervului trigemen
• Sincope hipoglicemice
• Sincope isterice
 Sincopele neurogene - tratament
(1) Tratamentul în timpul accesului de sincopă:
• asigurarea poziţiei orizontale;
• aeraţia locului unde se află bolnavul, înlăturarea factorilor de disconfort;
• stimulenţi ai centrului respirator (mirosirea amoniacului, stropirea feţei pacientului cu apă etc.);
• simptomatic: simpaticotonice (mezaton, efedrină, masaj cardiac extern); antiaritmice (în aritmii).
(2) Tratamentul perioadei intersincopale:
• dobândirea stabilităţii psihice şi vegetative;
• psihoterapie: discuţii de explicare, implicarea în problemele personale psihice
• tranchilizante (seduxen, relanium, elenium, fenazepam, antelepsin);
• antidepresive (amitriptilină, melipramină,fluoxetină);
• neuroleptice (sonapax, frenolon, eglonil);
• diminuarea gradului de hiperexcitabilitate şi reactivitate neuromusculară (vezi tratamentul crizelor
vegetative);
• vitamine, nootrope, preparate vasculare, vegetotrope
• „reeducarea” respiratorie - în cazul prezenţei tulburărilor de hiperventilaţie.
 Distonia neurovegetativă de stres
Apare la persoanele practic sănătoase în urma stresului acut sau cronic. Dereglările
vegetative de acest tip au manifestări, de obicei, permanente. Ca regulă, ele sunt polisistemice,
implicând:
• sistemul cardiovascular (dereglări cardioritmice, cardialgie, hipertensiune arterială,
hipotensiune, amfotonii, cardiosenestopatii);
• sistemul respirator (fenomene dispneice, hiperventilaţie);
• sistemul gastrointestinal (dureri abdominale, diskinezii);
• sistemul termoreglator (subfebrilitate, episoade febrile şi hiperhidroză, anhidroză);
• sindromul hemoragie (echimoze).
Dereglările menţionate pot fi observate izolat, timp relativ îndelungat, fiind determinate de
ritmul crescând al vieţii, de suprainformaţie, creşterea ponderii muncii intelectuale, supraobosiri
psihice etc. Atunci ele se vor referi la dereglările vegetative permanente. Este important de
menţionat, că tulburările vegetative corelate cu stresul acut sau cronic pot fi considerabil reduse,
ameliorând starea bolnavului prin diminuarea sau dispariţia completă a factorilor stresanţi.
Tratamentul: la fel ca și în atacurile de panică.
 Cefaleea
Cefalee – durere localizată în regiunea capului

Cefaleea primară Cefaleea secundară

• Migrena
• Cefaleea de tip tensional
• Cefaleea cluster (în ciorchine)
• Cefaleele diverse fară leziuni
structurale
• Traumatism
• Tulburări vasculare
• Tulburări intracraniene non-vasculare
• Utilizarea substanţelor şi sistarea lor
• Infecţii non-cefalice
• Tulburări metabolice
• Tulburări ale structurilor faciale şi craniene
• Nevralgii craniene, dureri ale trunchiurilor
nervoase
 Migrena
Migrena este o maladie cu manifestări
paroxistice de cefalee cu durată de la 4 la 72 de
ore, deseori unilaterală la debut, cu caracter
pulsatil, de intensitate moderată sau severă, care
alterează frecvent activitatea cotidiană şi se
amplifică la efort fizic. Cefaleea este asociată cu
greţuri, vome, fonofobie şi fotofobie.
Se întâlnesc 2 forme de migrenă:
1. Migrena fără aură (comună).
2. Migrena cu aură (mai rar - 20%) - clasică sau
asociată.
 Migrena fără aură
• Criterii de diagnostic:
• A. Cel puțin 5 atacuri
• B. Durata 4-72 de ore
• C. Durerea: 2 din următoarele:
unilaterală;
pulsatilă;
severă sau medie;
agravare la efort fizic.
• D. 1 din următoarele: greață, vărsături, fotofobie, fonofobie
• E. Nu este atribuită altor afecțiuni
 Migrena cu aură
Aura vizuală
Aura senzitivă:
sclipiri scurte, steluțe, luminițe, Dureri
zig-zaguri, sfere, filamente Împunsături
luminoase, contururi zimțate,
Amorțeli
scotoame centrale, micropsii și
metamorfopsii
Aură verbală:
Vorbire disfazică

Durata: 5-60 de minute

 Migrena - tratament
• Comportamental (agenda, informaţia, evitarea triggerilor, etc)
Gesturi simple (odihnă în cameră întunecoasă, compresie externă, comprese reci,
comprese calde, proba Valsalva, cafea dulce)
Evitarea triggerilor (agenda): şampanie, vin roşu, ciocolată, caşcaval, citrice, cafea,
nuci, produse afumate, stresul, somnul excesiv, reducerea somnului, oboseala
• Аbortiv (simptomatic) – AINS: ibuprofen, dexalgin, aspirină, paracetamol,
diclofenac indometacinanimesulid, antiemetice: metoclopramida (cerucal),
domperidon (motilium)
• Specific - Agonişti 5-HT1B/1D (sumatriptan, relpax, imigran , zolmitriptan,
rizatriptan, naratriptan).
• Preventiv (profilactic) – Antidepresive (amitriptilina, nortriptilina, imipramina,
doxepin, fluoxetina); Betablocante (metoprolol, propronalol, atenolol);
Antagonişti ai canalelor de calciu (verapamil, flunarizina, nifedipina, diltiazem);
Anticonvulsivante (gabapentina, topiramat, valproat de sodiu)