CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CLINICE SPECIALIZATE

SUPORT TEORETIC
Anomalii de refracţie cu principii de diagnostic,
tratament şi nursing specific

Nelea Sinchevici,
profesor la unitatea de curs
oftalmologie cu nursing specific,
grad didactic întâi

CHIŞINĂU 2017
 Planul prelegerii:

1. Noţiuni de refracţie

2. Tipurile refracţiei clinice

3. Miopia. Tabloul clinic

4. Hipermetropia. Tabloul clinic.

5. Astigmatismul

6. Noţiuni despre dioptrie

7. Tratamentul anomaliilor de refracţie

8. Acomodaţia

9. Spasmul şi paralizia acomodaţiei

10. Presbiopia

11.Regulile igienei văzului.

 Actualitatea subiectului:
Efortul vizual crescut, răspîndirea pe larg a tehnologiilor moderne în toate domeniile vieţii frecvent
dereglează activitatea sistemului acomodativ al ochiului, care ulterior se transformă în anomalii de
refracţie.
Vederea normală depinde de trei factori:
1) transparenţa mediilor optice
2) Starea normală a retinei
3) Refracţia sistemului optic al ochiului
Globul ocular conţine 4 medii transparente:
 corneea
 umoarea apoasă
 cristalinul
 corpul vitros
Se ştie că orice mediu transparent schimbă direcţia razelor de lumină, adică le refractă.
Răsfrângerea razelor de lumină la trecerea printr-un mediu transparent în natură se numeşte
refracţie fizică.
Ochiul uman este un aparat optic complicat care refractă razele de lumină. Dintre mediile
transparente ale ochiului cea mai mare putere de refracţie o are corneea şi cristalinul. Pentru ca ochiul să
vadă bine este necesar ca razele de lumină, după ce s-au refractat să se adune pe retină în pata galbenă.
Razele de lumină care trec prin mediile refringente ale ochiului şi se proiectează pe retină, formând
imaginea, constituie refracţia optică.
Mediile transparente ale ochiului formează o lentilă biconvexă – dioptrul ocular cu refracţia 64-
66 Dioptrii.
În natură există 2 tipuri de raze:
 de la obiectele îndepărtate spre ochi vin raze paralele, din apropiere – vin raze divergente, raze
convergente în natură nu există.
Tipurile de refracţia clinică
Dacă razele paralele, trecând prin dioptrul ocular se refractă şi se unesc într-un focar în regiunea
maculară a retinei, ochiul este emetrop E (vede bine).
Dacă razele paralele, trecând prin dioptrul ocular se refractă, unindu-se în focar în faţa retinei,
ochiul este miop M (de departe vede rău).
Pentru ca Miopul să vadă bine în depărtare se prescriu ochelari cu lentile concave (divergente) „ –
„. Dacă razele paralele, trecând prin dioptrul ocular se refractă, unindu-se în focar după retină, ochiul este
hipermetrop H (vede rău în apropiere).
Pentru ca H să vadă bine în apropiere se prescriu ochelari cu lentile convexe (convergente) „+”.
Refracţia anormală (M sau H) poate fi:
 congenitală
 dobândită
Miopia se întâlneşte destul de frecvent: miopia n/născuţi – 2 % cazuri, copii vârstă şcolară – 6 %,
adolescenţi – 15 %. Miopizarea ochiului se mai produce în glaucom, în keratokon...
După gravitate deosebim miopie:
 grad mic ( I )– până la -3,0 D
 grad mediu ( II) – 3,25 D-6,0 D
 grad mare (III )– peste -6,25 D
După evoluţie deosebim:
 miopie simplă (benignă) – viciu de refracţie
 miopie progresivă (malignă) – miopie patologie
 Miopia simplă progresează lent de la vârsta de 6 ani până la 25 ani, când devine staţionară. Aceasta
se mai numeşte miopie şcolară, care nu are complicaţii oculare. Cauza ei fiind condiţiile nefavorabile
(iluminarea insuficientă, lucrul migălos îndelungat, poziţia vicioasă a corpului, bănci necorespunzătoare
vârstei), unele stări patologice care slăbesc organismul, ereditatea.
În miopia simplă ochiul are acuitate normală cu corecţie fără schimbări la fundul ochiului.
Miopia progresivă – este o stare patologică a ochiului, uneori prezentă de la naştere, cu alteraţii ale
colagenului scleral, tunicii vasculare, anomalii de dezvoltare a globului ocular.
Miopia progresivă evoluează progresiv toată viaţa, atingând valori de 25-35,0 D, globul ocular are
dimensiuni mari – axul antero-posterior – 28-30 mm (norma – 24 mm). Camera anterioară (CA) este
profundă, tunicile globului ocular subţiate, degenerative. Oftalmoscopic este conusul miopic sau
stafiloma miopică, pata neagră Fuchs.
Corecţia miopiei se face după cicloplegie cu atropină 0,5 % - 1 % cu lentile divergente (concave) „ –
„, cu lentile de contact. Purtarea ochelarilor stopează progresarea miopiei.
Miopiile degenerescente necesită şi tratament general:
 repaus ocular (limitarea citirii, calculatorului)
 intensificarea lucrului fizic greu
 regimul: plimbări la aer liber, tratament sanatorial
 dietă bogată în proteine, vitamine, minerale
 tratament medicamentos:
 vasodilatatoare (sol CaCl2 10 % i/v N10-15)
 vitamine (E, A B2 , B12)
 angioprotectoare (ascorutin, difrarel, etamsilat)
 tisoterapie (Aloe)
 terapie cu fermenţi (lidază)
 tratament chirurgical
 scleroplastia segmentului posterior al globului ocular cu autofascie lată, cu aloscleră
conservată, care întăreşte sclera, nu-i permite să se extindă.
În miopia forte este contraindicat:
 lucrul fizic greu,
 ridicarea greutăţilor, deoarece pot duce la dezlipire şi ruptură de retină
Se recomandă:
 grupa specială la cultura fizică
 naşterea prin operaţie cezariană.
Profilaxia miopiei constă în:
 evidenţierea la timp a miopiei
 tratarea ei timpurie
 crearea condiţiilor igienice satisfăcătoare
 regim moderat de activitate oculară (cu recreaţii).
 alimentaţie sănătoasă

O metodă modernă, alternativă de tratament în miopie este intervenția cu laser:

în grad mic – keratotomia radială (4-32 incizii radiale) pentru aplatizarea corneei,
fotokeratectomia cu laser eximer (se înlătură un strat de stromă din centrul corneei) pentru
aplatizarea corneei.
 Hipermetropia
Este cel mai frecvent şi cel mai slab tip de refracţie. Hipermetropul în stare de repaus acomodativ
nu poate vedea clar nici departe, nici aproape. De aceea Hipermetropul este nevoit permanent să
acomodeze. Încordarea permanentă a acomodării fără corecţie duce la astenopie acomodativă – nu poate
citi, dureri oculare, greutate oculară, cefalee frontală, lăcrimare, nu poate lucra mult timp aproape.
Hipermetropia poate fi:
 congenitală
 dobândită (afakie, luxaţia cristalinului…)
Hipermetropia congenitală se întîlneşte la 98 % noi-născuţi. Pe măsura creşterii copilului H se
micşorează, la vârsta de 3 ani ochiul devine emetrop. Hipermetropia nu progresează, din contra, descreşte.
De aceea, necesită corecţie anuală până la staţionarea ei. În hipermetropie întâlnim următoarele stări
patologice:
 ambliopie (vedere scăzută fără schimbări la fundul ochiului)
 strabism convergent
 spasm acomodativ
 astenopie musculară
Tratamentul Hipermetropiei:
1) corecţie cu lentile convexe „+” aeriene, de contact
2) tratament chirurgical cu laser eximer pentru bombarea corneei
 keratotomia tangenţială
 keratectomia inelară cu laserul eximer
Astigmatismul
Este o anomalie de refracţie când este dereglată sfericitatea corneei şi refracţia este diferită pe
diferite meridiane. Deosebim astigmatism:
 simplu : un meridian – emetropie
un meridian – miopie sau hipermetropie
 compus: ambele meridiane miopie sau hipermetropie de diferit grad
 mixt : un meridian miopic
un meridian hipermetropic
Tratamentul: corecţie cu lentile cilindrice
chirurgical (rar)
Dioptria este puterea de refracţie a unei lentile cu distanţa focală 1 metru (forţa care frânge razele
de lumină unindu-le în focar).
Lentila 1,0 D are focarul la 1 m
Lentila 2,0 D – focarul la 50 cm
Lentila 10,0 D – focarul la 10 cm
Puterea lentilei este invers proporţională cu distanţa focală.

100 cm
Puterea lentilei= distanţa focală
Acomodaţia
Este capacitatea ochiului de a se adapta pentru a vedea clar la orice distanţă. Când privim la
distanţă, ochiul este în repaus acomodativ, iar când privim aproape, ochiul acomodează.
La actul de acomodaţie participă:
 muşchiul ciliar
 ligamentul Zinn
 cristalinul.
 În stare normală, când ochiul priveşte la infinit, muşchiul ciliar este relaxat, ligamentul Zinn este
întins, cristalinul plat – acomodaţia este în repaus. Dacă ochiul priveşte în apropiere – muşchiul ciliar se
contractă, ligamentul Zinn se relaxează, iar cristalinul se bombează devenind o lentilă mai puternică.
Vederea clară are punctul cel mai îndepărtat (remotum) şi cel mai apropiat (proximum) al vederii
clare.
Acomodaţia depinde de vârstă. Cu cât omul este mai tânăr, cu atât capacitatea de acomodaţie este
mai mare şi invers.
În cristalin cu vârsta se începe a forma un nucleu dens care se măreşte, se sclerozează. Cristalinul
pierde elasticitatea şi capacitatea de acomodare se micşorează. Apar dificultăţi la citit, literele se şterg,
apar dureri surde în ochi. Pentru a putea citi, pacientul îndepărtează cartea de la ochi. Această stare se
numeşte presbiopie. Se corijează cu lentile convexe (+) pentru lucru de aproape. La fiecare 10 ani, după
vârsta de 40 de ani, se adaugă câte 1,0 D.
40 ani + 1,0 D
50 ani + 2,0 D
60 ani + 3,0 D
La prescrierea ochelarilor se ţine cont de refracţia pacientului (E, M, H)
Spasmul acomodativ sau miopia falsă
Este o stare de contracţie exagerată a muşchiului ciliar după un lucru îndelungat de aproape.
Simptome –dureri oculare, cefalee, fotofobie, uneori diplopie, scăderea vederii în depărtare, este
păstrată vederea de aproape, dar la citit literele se contopesc. Spasmul netratat poate trece în miopie sau
hipermetropie (dobândite).
Tratamentul – paralizia temporară a muşchiului ciliar ( instilarea sol. Atropină, Tropicamidă,
Mesatonă), apoi corecţia viciilor de refracţie.
Paralizia acomodaţiei – paralizia muşchiului ciliar din care cauză bombarea cristalinului este
imposibilă.
Cauze: intoxicaţii, infecţii (difteria)
Tabloul clinic:
Emetropul va vedea neclar aproape.
Hipermetropul va vedea neclar şi aproape şi departe.
Miopul numai cu miopie grad mic (1-3 D), nu va putea citi aproape.
Tratamentul – înlăturarea cauzei care a provocat paralizia, corecţia optică.
Regulile igienei văzului
1. De lucrat, citit la distanţa 25-30 cm de la ochi
2. De respectat poziţia corectă
3. Fiecare 40 min – pauze 5-7 min. În timpul pauzelor- exerciţii pentru ochi.
4. Iluminarea suficientă: elevii claselor primare – lumina zilei, ceilalţi – lumina artificială dublă.
5. Interzis cititul în poziţie culcată şi în transport.
 Bibliografia de specialitate:
Bibliografie obligatorie

1. Boiştean V., Bobu T., Curs de oftalmologie, Universitas, Chişinău, 1995.

2. Moldoveanu M., Moldoveanu A.,Oftalmologie pentru asistenţi medicali, Editura ALL, Bucureşti,
2012.
3. Negrean M., şi alţ., Standarde/ protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3SRL, Chişinău, 2017.
Bibliografie suplimentară

1. Cernea P.,Tratat de oftalmologie, Editura Medicală, Bucureşti, 2002.

2. Chiseliţă D., Oftalmologie generală, Ed. Dosoftei, Iaşi. 1997.
3. Lupan D., Oftalmologie, Î.S.F.E.P.,,Tipografia Centrală”,Chişinău, 2005.
4. Pop R., Oftalmologie, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 1996.
5. Ruban E.,Boli de ochi,Editura Fenix, Rostov pe Don, 2009
6. www.ms.md
Bibliografia psihopedagogică:

1. Cerghit I. Metode de învăţare, Polirom, Iaşi, 2006.

2. Cartaleanu T., Cosovan O. ş.a. Formare de competenţe prin strategii
didactice interactive, ProDidactica, Chişinău, 2008.