1

INGRIJIREA PACIENTILOR CU TUMORI

CEREBRALE

Generalitati

Cutia craniana contine encefalul (parenchimul nervos), lichidul cefalo-rahidian si vasele de sange.
Orice marire a volumului continutului cutiei craniene produce cresterea presiunii
intracraniene, deoarece cutia craniana este inchisa, rigida, inextensibila.
Fiecare din cele trei sectoare - parenchimatos, lichidian sau vascu!ar - pot fi interesate
izolat sau in asociere. Izolat, H.T.I.C. poate aparea prin:
1. acumulare de lichid transsudativ in tesutul cerebral = edem cerebral (in boli care distruq
permeabilitalea membranelor celulare, permeabilitalea capilarelor, in unele intoxicatii,
neuroinfectii, alergii);
2. H.T.I.C. prin prezenta de L.C.R. in exces = hidrocefalie (dupa meningite, hemoragii
subarahnoidiene, dupa traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale);
3. H.T.I.C. de cauza vasculara:
- existenta unui obstacol pe caile venoase cerebrale va conduce la acumularea de sange
la nivel cerebral
- vasodilatatia excesiva a arterelor; distensia pasiva a vaselor - in cazul hipertensiunii arteriale
paroxistice.

Tumorile pot fi benigne sau maligne.

Intrucat tumorile benigne pot sa apara, uneori, in zonele vitale, ele pot avea aceleasi
consecinte grave ca si tumorile maligne.
Tumorile intracraniene pot fi primare (care apar din celulele tesuturilor cerebrale) si
secundare sau metastatice, care provin cel mai frecvent de la un cancer pulmonar, genital, al
tubului digestiv, osos, cutanat sau alte organe.
Tumorile cerebrale sunt numite dupa numele tesuturilor in care apar; astfel, deosebim:
gliomul - reprezinta cam jumatate din tumorile cerebrale; apare in orice parte a tesutului
conjunctiv
meningiomul— apare in invelisurile meningelui
neuromul- tumoare de nervi cranieni (neuronul acustic)
angiomul- -tumoare a vaselor de sange
2

Manifestari de dependenta
(Semne si simptome)

Simptomele tumorilor intracraniene rezulta din efectele locale si generale a!e tumorii. O
tumoare cerebrala de orice tip, situata oriunde in interiorul cavitatii cerebrale, poate cauza
cresterea presiunii intracraniene.
Tumorile produc, prin cresterea lor, fenomene de comprimare la nivelul encefalului, care se
vor manifesta prin semne de localizare si prin semne ale sindromului de H.T.I.C.
Continutul cutiei craniene neavand unde sa se extinda (deoarece cutia craniana este
inchisa, rigida), masa cerebrala va avea tendinta sa hernieze, iar hernia cerebrala, odata
declansata, reprezinta un grad maxim de gravitate.
A. Manifestarile de dependenta vor fi, deci, manifestarile sindromului de H.T.I.C.
- cefalee
- varsaturi
- tulburari vizuale
- edem papilar
- tulburari psihice
- tulburari vegetative

Cefaleea
- apare la 90% dintre pacienti; intensitatea durerilor se accentueaza progresiv in a doua
parte a noptii, spre dimineata
- se accentueaza clupa stranut, tuse si schimbarea pozitiei capului
- localizarea cea mai frecventa este , fie occipito-cervicala, fie fronto-
supraorbitara sau cele doua zone asociate
- diminua dupa varsaturi
- nu cedeaza la antialgice
.
Varsaturile
- spontane
- explozive (in jet)
- neprecedate de greturi
- nu sunt legate de alimentatie
3

- provocate, uneori, de miscarea capului

Vertij
- senzatie de ameteala
*
Tulburari vizuale
- paralizia nervilor oculo-motori, cu dedublare etc.
- dedublarea imaginii - diplopie (dedublarea dispare cand pacientul inchide sau isi acopera un
ochi)
- vedere estompata

Edem papiiar
- se descopera la examenul oftalmoscopic (dilatarea venelor retiniene, prezenta unor mici zone
homoragice in retina)
Semnul pupilei
- inegalilate pupilara (midriaza unilaterala)
Eventual, pe masura ce T.I.C. creste, are loc dilatarea bilateral

Tulburari psihice
- apatie, indiferenta, diminuarea atentiei, somnolenta, dezorientare, scaderea capacitatii
intelectuale, confuzie

Tulburari vegetative
- bradicardie, dar pe masura ce P.I.C. continua sa creasca poate aparea tahicardie
- bradipnee; dificultate respiratorie prin hipoxie
. Hipoxia cauzeaza si cresterea P.I.C.

B. Simptome in functie de localizarea tumorii

Zona in care este localizata:
Lobul frontal - paralizii sub forma de monopareze (monoplegii)brahiale sau crurale,
hemipareze (hemiplegii ) de partea opusa leziunii
- tulburari de personalitate
- schimbare de comportament (tendinta de a face glume vulgare)
4

- depresie, indiferenta, scaderea atentiei, neglijenta

- scaderea memoriei (hipoamnezie)
- tulburari de echilibru si coordonare

- crize de epilepsie de tip jacksonian (motorii)

- paralizii faciale de partea opusa lobului bolnav
- cefalee localizata in dreptul lobului lezat
Lobul occipital
- tulburari vizuale (hemianopsie, cecitate); hemianopsie= pierdere a vederii intr-
o jumatate din campul vizual; cecitate= absenta vederii
- halucinatii vizuale, agnozie vizuala (nu recunoaste obiecte sau personae
cunoscute)
- cefalee cu localizare occipitala '
Lobul temporal . • ••'
- halucinatii vizuale, olfactive sau gustative '
- crize epileptice partiale ;'
- afazie, depresie, adesea agitatie .
- tulburari de echilibru ;
Lobul parietal
- tulburari de sensibilitate (hipoestezie, parestezii) de partea opusa lobului
afectat
- pierderea discriminarii stanga-dreapta (nu stie care este partea dreapta sau
partea stanga)
- apraxie
- tulburari de orientare in spatiu
- crize epileptice jacksoniene (sensitive ) In membrele si hemifata opusa lobului
lezat
Ventricul cerebral
- cefalee intermitenta, care apare si dispare in functie de schimbarea de pozitje
a capului
- somnolenta
- crize de epilepsie - apar si dispar brusc

Problemele pacientului
5

- alterarea perceptiei senzoriale: vizuala, auditiva, kinestezica,, gustativa, tactila, oltfactiva

- alterarea procesului de gandire
- teama
- disconfort - durere
- modificarea perfuziei tesutului cerebral (HT.I.C.)
- deficit de cunoastere - a starii de sanatate
- modificari ale mobilitatii fizice - dazechilibru.

Obiectivele:

Pacientului:
~ sa i se reduca P.I.C.
- sa i se diminueze durerea de cap
- sa i se diminueze varsatura
- sa i se mentina functiile vitale in limite normale, permeabilitalea cailor respiratorii, oxigenarea
creierului
- sa coopereze in masura capacitatii sale
- sa-i fie mentinuta orientarea pacientului
- sa nu prezinte complicatii

Rol propriu si delegat

 pentru reducerea presiunii intracraniene:
- ridic capul pacientului fata de pat, sub un unghi de 15-30 de grade (faciliteaza drenajul venos)
- il sfatuiesc sa reduca activitatile care maresc presiunea intracraniana
--sa evite flectarea coapselor,gatului, sa evite rotirea capului
- pentru prevenirea efortului de defocatie, administrez, la indicatia medicului, un Iaxativ usor
- il sfatuiesc sa evite intoarcerea in pat.
In cazul ca ii este permisa intoarcerea, miscarea in pat, il invat sa expire cand le exucuta.
 Monitorizoz echilibrul hidric:
- limitez consumul de lichide
- monitorizez eliminarea
 Interventii legate de durere. respiratie, comunicare
-incerc sa ajut pacientul sa identifice cauza durerii (conflicte, anxietate, oboseala, stres, alte
cauze psihologice); localizarea, caracterul durerii, momenlul aparitiei (spre dimineaja), daca
6

durerea se intensifica la efort, tuse, stranut

- aplic comprese reci pe frunte, care pot alina durerea
- asigur mentinerea oxigenarii creierului (hipoxia cerebrala esle prevenita prin mentinerea
functionalitatii cailor respiratorii si reducerea P.I.C.}
- slabilesc o comunicare cu pacientul folosind atingerea, vocea calma, linistita, negrabita; ii
vorbesc incet si clar
- stau in fata pacientului cand ii vorbesc
- ii mentin orientarea prin a-i explica tot ceea ce fac
- mentin un mediu bine luminat
- diplopia poate fi eliminata prin intermediul unui pansament la ochi
- asez un calendar la vedere
- ii asigur securitatea ca acesta sa nu se lezeze pe sine
- ajut familia sa inteleaga ce se intampla, ii sprijin in ceea ce decid.
 La indicatia medicului:
- administrez oxigen inainte si dupa aspiratie
- pot fi instituite respiratiile controlate, pentru a reduce P CO 2 (reducand, astfel, vasoditatatia)
- administrez lichide intravenos (manitol, solutii de glucoza hipertone (20-50%), corticoizi) sau
solutii clorurate izotone

Deoarece acesti pacienti vor fi supusi unor interventii chirurgicale, vom descrie
ingrijirile (interventiile asistentei) preoperatorii si postoperatorii: ; ,

INGRIJIRI PREOPERATORII

PACIENTl CU TUMORI CEREBRALE

Interventjiile asistentei (cu rol propriu si delegat):

- acorda sprijin psihologic pentru pacient si familie = interventie prioritara
- incurajeaza pacientul si familia sa-si exprime temerile (temerile pot fi in legatura cu
modificarea infatisarii, de dependenta, de moarte)
- inregistreaza datele de baza ale aprecierii neurologice si fiziologice
- urmareste obtinerea acordului scris pentru operatie (solicitat de neurochirurg) de la cea mai
apropiata ruda, in cazul in care pacientul nu este capabil sa semneze acest acord.
7

Precizare: chiar si atunci cand pacientul si-a dat consimtarnantul, rudele apropiate trebuie
consultate si sa-si dea consimtamantul inainte de operatie.

- explica tratamentul si procedurile (chiar daca nu este sigura ca pacientul sau familia le
intelege)
- favorizeaza intalnirea pacientului (daca acesta doreste) cu persoana caruia doreste sa i se
confeseze inainte de operatie
- pastreaza parul (dupa raderea capului), pentru a fi dat pacientului, deoarece acesta poate fi
folosit la o peruca
- pregateste familia pentru cand vor vedea prima oara pacientul dupa operatie: pansament la
cap; edeme sau echimoze ale fetei, care ii vor distorsiona aspectul (stare mentala temporar
redusa, afazie).; (afazie= piedere totala sau partial a facultatii de a vorbi si de a intelege
limbajul articulat)

DE STIUT:
in unele spitale, exista obiceiul de a rade parul pacientului numai in zona in care acesta
trebuie operat.
Parul frontal poate fi, uneori, lasat pentru ca, dupa operatie, sa poata fi pieptanat (pentru
a acoperi cicatricea).
Nu se administreaza clisme inainte de operatie, din cauza pericolului cresterii presiunii
intracraniene prin efortul depus si din cauza absorbtiei lichidului.

INGRIJIRI POSTOPERATORII

Interventiile asistentei (rol propriu si delegat):

Pregateste materialele necesare pentru ingrijirea postanestezica:

- dispozitiv pentru aspiratie cu catetere
- spatula linguala
- trusa pentru punctie Iombara si substante pentru urgente medicale (stimulente cardiace si
respiratorii, medicamente anticonvulsive, Amytal)
- seringi, ace intravenoase si hipodermice
- trusa pentru traheostomie - sa fie disponibila.
Supravegheaza pacientul in perioada postoperatorie.
8

 observa - semnele cresterii presiunii intracraniene

- functiile vitale si vegetative: respiratia, T.A., puls, temperatura, diureza
- culoarea tegumentelor
- starea de constienta
- reactia pupilelor
Orice modificare aparuta, care prevesteste hemoragia sau iritarea creierului sau alte
simptome, trebuie raportate imediat neurochirurgului.
Asigura pozitia pacientului
 aseaza pacientul in pozitia indicata de medicul neurochirurg in functie de starea
pacientului (constient, inconstient, intubat sau detubat) si in functie de actul chirurgical:
- decubit lateral sau semidecubit ventral, cu fata in jos - pacientul comatos neintubat,
pentru a asigura o respiratie adecvata, pentru a preveni aspirarea lichidelor traheo-
bronsice.
Daca a fost excizata o tumora mare, pacientu! nu va fi culcat pe partea afectata (pericol
de deplasare a structurilor cerebrate sub influenta greutatii).
Daca operatia a fost efectuata in zona supralentoriala, pacientu! va fi asezat in:
- pozitie semisezand, asigurata prin ridicarea partii cefalice a patului la 45 grade si prin
plasarea unei perne mari sub capul si umerii pacientului; se diminueaza, astfe!,
posibilitatea hemoragiei, se asigura o mai buna circulatie a lichidului cefalorahidian si se
usureaza intoarcerea circulatiei venoase.
Daca a fost excitata o tumora infratentoriala, patul trebuie mentinut orizontal, iar
pacientul va fi: .
-- culcat pe o parte, cu o perna mica asezata sub gat.

ATENTIE!
 Trebuie evitata orice flectare a gatului, fie pe linia mediana, fie lateral (pericol de
aparitie a unor complicatii respiratorii si a comprimarii trunchiului cerebral).

Supravegheaza pacientul inconstient:

- pentru a nu-si smulge pansamentul, sondele, canula de perfuzie; pentru a nu se leza
singur (sa nu se zgarie, loveasca).
Pentru a preveni aceste lezari, unii pacienti trebuie protejati prin bandajarea mainilor, folosirea
manusilor fara degete, aplicarea unei tesaturi de bumbac pe mana care se fixeaza cu benzi
adezive la nivelul incheieturii. Degetele trebuie separate cu tifon, pentru a preveni iritarea
9

pielii.
Supravegheaza pansamentli capului si ingrijeste plaga operatorie:
- se verifica gradul de imbibare a pansamentului cu sange, cu secretii.
Daca are o culoare verzuie, se anunta imediat medicul, deoarece indica (probabil)
pierderea de lichid spinal. Pansamentele care devin umede trebuie inlocuite de neurochirurg.
- uneori, pansamentul poate fi scos in prima sau a doua zi dupa operatie, ca rana sa fie
expusa circulatiei aerului. (Daca nu este acoperit capul, exista, insa, riscul ca pacientul sa
se scarpine).
- se Supravegheaza drenul (daca exista),
Multi pacienti prefera sa poarte calote pontru acoperirea capului.
Pacientul la care portiunea de os indepartata (pontru craniotomie) nu a fost pusa la loc va avea
o depresiune in scalp si trebuie prevenit de pericolul de a lovi capul in aceasta

zona. •
Anunta medicul ori de cate ori apar manifestari patologice:
- dispnee
- hipotensiune
- cresterea T.A., asociata cu bradicardie accentuata; tahipnee; voma exploziva (indica cresterea
tensiunii intracraniene)
- aparitia unor paralizii, rigiditate, convulsii, afazie (tradeaza aparitia hematomului)
- dilatarea pupilelor, care devin fixe (apare in edem cerebral ireversibil).
La indicatia medicului, asistenta va efectua ingrijiri cu rol delegat, astfel:
 pentru corectarea hipotensiunii
- transfuzii de sange sau substituenti, perfuzie cu noradrenalina, Hemisuccinat de
hidrocortizon, cardiotonice etc
 pentru problemele respiratorii:
- administreaza oxigen (hipoxia creste edemul cerebral); daca pacientul nu este intubat, se
pregateste materialul necesar pentru intubatie, aparatele de respiratie asistata.
 pentru corectarea cresterii tensiunii intracraniene:
- pregateste si administreaza medicatia prescrisa de medic (glucoza hipertona, sulfat de
magneziu, manitol, dextran 40, diuretice); administreaza, de asemenea, medicamente
analgezice, sedative, neuroleptice (la cei foarte agitati).
Hipertermia de origine centrala se combate prin mijloace fizice (impachetari in
cearceafuri ude), administrare de medicamente, daca sunt prescrise (algocalmin,
10

clordelazin). .,
Alimentatia pacientilor inconstienti sau cu tulburari de deglutitie se va face parenteral si prin
sonda gastrica, evitandu-se supraincarcarea cu lichide (pericol de edem cerebral). Staza gastrica
si varsalura de origine centrala se combat prin drenaj pe sonda gastrica permanenta.
- din moment ce reflexul de inghitire este prezent, lichidele se administreaza oral.
- se urmareste cu strictete bilanjul hidro-electrolilic.
Eliminarea
- trebuie avut grija ca pacientul sa elimine suficient; in caz de retentie urinara, se instaleaza sonda
vezicala ,,a demeure"
- se combate constipatia prin laxative sau purgative usoare (pacientul trebuie instruit sa nu depuna
eforturi la defecare).
Asigurarea confortului
- durerea de cap, prezenta in primele 24-48 ore, se combate cu medicamente prescrise de medic,
administrate parenteral sau oral (sulfat de codeina - parenteral, aspirina oral sau rectal); o
compresa cu gheata, pusa pe cap, amelioreaza durerea de cap.
Mobilizarea '
- in functie de actul operator, mobilizarea poate fi facuta in a doua sau a treia zi
- se face treptat - mai intai, se aseaza pacientul in pozitie Fouler, apoi trebuie sa stea pe marginea
patului, cu picioarele atarnand
- apoi, dupa 4-6 ore, este asezat in fotoliu (o jumatate de ora).

ATENTIE: Se verifica posibila hipotensiune posturala a pacientului.

PRECIZARE:
- tusea si voma trebuie evitate (cresc presiunea intracraniana)
- aspiratia - daca este indicata - trebuie facuta incet si cu atentie pentru prevenirea tusei; se
evita aspirarea pe nas, exercitiile pentru respiratie profunda nu trebuie urmate da tuse
- prevenirea complicatiilor pulmonare, a escarelor, a tromboflebitelor se face dupa tehnicile
cunosute, pentru pacienjii imobilizati.

Participarea familiei la planurile de ingrjiire pe termen lung:

-membrii familiei pot prezenta reactii emotionale severe si dificultati de adaptare, care nu pot fi
depasite timp indelungat (saptamani, luni), incat, uneori, este nevoie sa apeleze la un psihiatru sau
psiholog si pentru ei.
11

Trebuie sfatuita familia cum sa sprijine pacientul, sa aiba grija sa nu faca remarci lipsite de tact in
fata acestuia, lucru care i-ar accentua anxietatea, depresia, frica.

Factori de risc pentru tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale cuprind, în general, aproximativ 2% din toate cazurile

de cancer nou diagnosticate în rândul adulţilor. Vârsta la care oamenii sunt
diagnosticaţi cu tumori cerebrale variază în funcţie de tipul tumorii, dar luând în
considerare toate tipurile, vârsta medie este în jur de 50 de ani.

Expunerea la radiaţii, fie în scop terapeutic (tratament al unei boli) sau

expunere în urma exploziei unei bombe atomice, este considerată a avea legătură
cu dezvoltarea anumitor tipuri de tumori cerebrale primare, inclusiv meningioame,
glioame, şi sarcoame, în special dacă expunerea a avut loc în copilărie. Se
consideră că dozele mari de radiaţii cresc riscul apariţiei unei tumori cerebrale, şi
poate dura între 10 – 30 de ani ca tumorile cerebrale induse de radiaţii se poată
forma.

Deşi, în cazul animalelor de laborator s-a constatat că expunerea la

chimicale cauzează tumori cerebrale, la oameni nu s-a dovedit existenţa niciunei
legături între expunerea chimică şi tumorile cerebrale.

Substanţele chimice care s-au dovedit a cauza tumori cerebrale la animale

includ: N-nitrozo compuşi , clorură de vinil, şi anumiţi solvenţi organici. Cu toate
acestea, atunci când s-a examinat populaţia expusă la aceste chimicale (cum ar fi
cei care lucrează cu pesticide sau lucrători în industria petrochimică), nu au fost
găsite dovezi concludente care să sugereze că au o rată mai mare de dezvoltare a
unor tumori cerebale faţă cei care nu au fost expuşi la chimicale.

Având în vederea popularitatea telefoanelor mobile, mulţi oameni s-au temut

că utilizarea lor poate reprezenta un factor de risc pentru apariţia tumorilor
cerebrale, dar nu există nicio dovadă concludentă că telefoanele mobile cresc riscul
apariţiei tumorilor cerebrale. De asemenea, există şi îngrijorarea cu privire la
expunerea la câmpuri magnetice (linii de înaltă tensiune) şi îndulcitori (aspartam).
12

Totuşi, nici în aceste cazuri nu există dovezi decisive care să arate existenţa unor
legături între aceşti factori şi apariţia tumorilor cerebrale.

Anumite boli ereditare pot predispune o persoană la dezvoltarea anumitor

tumori cerebrale, dar doar 5% dintre tumorile cerebrale primare au factori ereditari
cunoscuţi la bază. Bolile genetice cum ar fi: neurofibromatoza de tipul 1,
neurofibromatoza de tipul 2, boala Von Hippel – Lindau (Hemangioblastomul), şi
scleroza tuberoasă sunt asociate cu creşterea riscului de dezvoltare a tumorilor
cerebrale primare.

Cum se pot preveni tumorile cerebrale?

În momentul de faţă, nu există strategii dovedite care să prevină apariţia

tumorilor cerebrale primare. Studiile efectuate asupra dietelor bogate în anti-
oxidanţi nu au arătat existenţa unor beneficii în ceea ce priveşte diminuarea riscului
de a dezvolta tumori cerebrale primare.

Care sunt testele de screening dispobibile?

Tumorile cerebrale primare sunt destul de rare şi, de aceea, ele nu beneficiază de
teste screening. Cea mai bună metodă pentru depsitarea din vreme a tumorilor
cerebrale este de a merge regulat la doctor pentru control medical. Este important
ca fiecare simptoame noi, care prezintă motive de îngrijorare să fie raportate
imediat. Persoanele care au boli genetice care îi fac predispoşi pentru dezvoltarea
tumorilor cerebrale vor primi periodic studii imagistice pentru a observa apariţia
oricăror anomalii.

Clasificarea tumorile cerebrale primare

Tumorile cerebrale sunt împărţite, în funcţie de tipul de celulă din creier care
le-a generat, şi felul în care arată celula la microscop. Tumorile cerebrale primare se
clasifică, după tipul de celulă malignă care le-a generat în:

tumori gliale – provenite din celule gliale

13

tumori neuronale – provenite din celulele nervoase

tumori meningeale – provenite din celulele învelişurilor care acoperă creierul
schwanoame – provenite din celulele tecilor nervoase

Aproximativ 85% dintre tumorile cerebrale primare se formează din celulele gliale
şi sunt denumite glioame. Din păcate, majoritatea tumorilor (35-45%) sunt de tipul
cel mai agresiv, şi poartă numele Glioblastom Multiform. Alte tipuri de glioame sunt:
astrocitoamele, care se formează dintr-un tip de celule în formă de stea, numire
astrocite. Atunci când un patologist studiază la microscop tumorile cerebrale, îşi
poate da seama de gradul de agresivitate al tumorii după felul în care arată celula.

Cel mai cunoscut sistem de clasificare este sistemul propus de Organizaţia

Mondială a Sănătăţii, care împarte tumorile cerebrale în funcţie de histologie şi
gradul tumorii. Gradul numeric propus de OMS reprezintă potenţialul biologic global
pentru tumori maligne (agresivitate) de la I (benign) la IV (malign).

Clasificarea astrocitoamelor conform OMS:

- Astrocitomul pilocitic (gradul I): astrocitoamele sunt tumori care se formează

în celulele cerebrale numite astrocite. Tumora se dezvoltă încet şi se răspândeşte
foarte rar în ţesuturile din jur. De obicei se poate trata cu succes.

- Astrocitomul difuz (gradul II): astrocitoamele difuze se dezvoltă încet, dar

adesea se răspândesc la ţesuturile din jur. Unele dintre ele evoluează spre un grad
mai mare. Apar cel mai frecvent la adulţii tineri.

- Astrocitomul anaplastic (gradul III): astrocitoamele anaplastice mai sunt

numite astrocitoame maligne. Ele se dezvoltă în ritm rapid şi se răspândesc în
ţesuturile din jur. Celulele tumorale arată diferit de cele normale.

- Glioblastomul (grad IV) denumit so Glioblastom Multiform (GBM):

glioblastoamele sunt astrocitoame maligne care se dezvoltă şi se răspândesc
agresiv. Celulele sunt foarte diferite de cele normale.
14

Alte tipuri de tumori cerebrale:

Ependimoame (Tumorile ependimale) care se dezvoltă din celulele gliale care se

găsesc (căptuşesc) în spaţiile libere din creier şi măduva spinării. Acestea apar cel
mai frecvent la copii şi tineri adulţi. Gradele tumorilor ependimale sunt următoarele:
ependimoame de gradul I şi II şi ependimomul anaplastic (gradul III).
Oligodendroglimul (Tumorile oligodendrogliale) – se formează din celulele
oligodendrocite, care formează teaca de mielină ce acoperă şi protejează nervii.
Privite la microscop, celulele au aspectul de „ou prăjit”. Sunt cel mai des întâlnite la
adulţii de vârstă mijlocie. Gradele tumorilor oligodendrogliale sunt următoarele:
Oligodendroglimul (gradul II) şi Oligodendroglimul anaplastic (gradul III).
Meduloblastoamele – tumori cerebrale care încep să se formeze în cerebel. Sunt
formate din celule cerebrale anormale care se găsesc într-un stadiu timpuriu de
dezvoltare. Meduloblastoamele sunt de obicei descoperite la copii şi sunt de gradul
IV. Această formă de cancer se poate răspândi prin intermediul lichidului
cerebrospinal de la creier la măduva spinării.
Meningioamele (tumori meningeale) – se formează din meninge, formaţiune
membranoasă care înconjoară nevraxul. Majoritatea sunt tumori benigne şi se
dezvoltă încet, deşi, rar, pot fi tumori meningeale maligne de gradul II şi III.
Tumorile pituitare şi craniofaringioamele care se formează în zona centrală a
creierului şi apar la copii şi adulţi.

Diagnosticarea şi stadializarea tumorilor cerebrale

Atunci când un pacient prezintă simpotme care sugerează o tumoare

cerebrală, medicul va efectua un examen fizic şi va vedea istoricul pacientului. După
aceea, pentru stabilirea unui diagnostic este nevoie de scanarea imagistică.

Investigaţiile şi procedurile care se pot folosi sunt: scanarea CT (tomografia

computerizată) sau scanare RMN (rezonanţa magnetică nucleară).

Scanarea CT este o procedură prin care se efectuază imagini tri-dimensionle

cu ajutorul unui aparat de raze X. Pacienţilor le este injectată o substanţă de
contrast pentru a face mai vizibile orice anomalii. Scanarea CT este o metodă bună
15

deoarece este rapidă şi uşor de obţinut, şi de cele mai multe ori este folosită ca un
prim pas pentru stabilirea unui diagnostic. Cu toate acestea, efectuarea unui RMN
este o metodă mai bună pentru evaluarea anomaliilor cerebrale. RMN este o
procedură care foloseşte undele radio-magnetice şi un computer, pentru a face o
serie de imagini tri-dimensionale detaliate creierului şi măduvei spinării. Pacientului i
se injectează o substanţă de contrast care se depozitează în jurul celulelor
canceroase astfel încât imaginile obţinute cu ajutorul RMN-ului sunt mai detaliate
decât cele obţinute prin scanarea CT.

Există şi alte studii imagistice care pot fi folosite pentru a determina dacă o
formaţiune din creier este sau nu o tumoare (spre deosebire de alte cauze cum ar fi
infecţia) şi, dacă este o tumoare, ce fel de tip este. Există un tip special de IRM,
cunoscut sub numele de spectroscopie RM, care permite medicului să afle mai
multe despre conţinutul masei şi îl ajută să determine ce fel de formaţiune este. Un
RMN funcţional este un tip special de RMN care ajută la definirea zonelor din creier,
care sunt responsabile pentru vorbire şi mişcare. Acesta permite doctorului să
cartografieze creierul şi îl ajută să afle care zone trebuie evitate în timpul intervenţiei
chirurgicale, în cazul în care tumoarea este localizată în apropierea porţiunii din
creier, care este esenşială pentru mişcare sau vorbire.

Pentru majoritatea tipurilor de tumori cerebrale, caracteristicile imagistice

sunt suficient de distincte ca să ofere doctorului o bază bună pentru stabilirea unui
diagnostic. Metoda principală de gestionare pentru majoritatea tumorilor cerebrale
este operaţia. Dacă imaginile arată că masa suspectă a fi tumoare cerebrală este
într-o zonă accesibilă intervenţiei chirurgicale, atunci, în general, pacientul este
programat pentru operaţie, fără teste de diagnosticare suplimentare. După operaţie,
un patolog examinează mostra la microscop, şi se poate da un diganostic final.

Cu toate acestea, uneori, tumorile nu sunt localizate zone sigure pentru a se

efectua o operaţie. În aceste cazuri, pentru a se putea pune un diagnostic, pacienţii
au nevoie de o biopsie. Biopsia este o procedură prin care se recoltează un
fragment mic din tumoare cu ajutorul unui ac sub ghidaj ecografic. De obicei,
biopsia se efectuează ca o biopsie stereotactică. În acest caz, capul pacientului este
imobilizat cu un cadru care este ataşat de craniu. Se efectuează o scanare a
16

creierului. Pacientul, cu dispozitivul de imobilizare încă ataşat, este transportat în

sala de operaţie, şi chirurgul poate folosi imaginile scanate pentru a se ghida şi a
ajunge direct la tumoare.

Ocazional, medicul dumneavoastră poate considera că este necesar să

examineze lichidul cefalorahidian pentru a vedea dacă celulele canceroase s-au
răspândit şi în acest lichid. Aceste lucru se poate efectua cu ajutorul unui procedeu
numit puncţie lombară (PL). PL constă în introducerea unui ac tubular printre
vertebre, în sacul rahidian lombar pentru a se preleva lichid cefalorahidian, care apoi
este examinat de către un patolog. Acesta va spune dacă celule canceroase sunt
prezente.

Dacă se presupune că tumoarea cerebrală este metastază (provenind din

altp zonă), atunci RMN se poate efectua în alte zone ale corpului pentru de localiza
tumorea primară. Acest lucru se poate face cu raze X sau TC. Medicul
dumneavoastră poate comanda şi alte analize medicale pentru a vedea dacă şi alte
organe sunt afectate de cancer.

Nu există un sistem clasic de stadializare al tumorile cerebrale primare, aşa

cum au celelalte tipuri de cancer. Şi asta din cauza faptului că mărimea tumorii
cerebrale este mai puţin importantă decât localizarea şi tipul celulelor cerebrale din
care este formată. Probabilitatea de a vindeca o tumoare cerebrală are de-a face cu
localizarea tumorii, celulele care o formează, şi modul în care celulele tumorale
arată la microscop. Medicul dumneavoastră vă poate spune care este gradul de
periculozitate al tumorii şi, luând în considerare toţi factorii, care este cea mai
potrivită metodă de tratament.

Metastazele cerebrale au stadiul cancerului din care provin. Astfel, prezenţa

metastazelor cerebrale dau, automat, stadiul IV tumorii primare, deoarece orice
stadiu IV înseamnă prezenţa metastazelor. De exemplu, un cancer pulmonar care s-
a extins la creier, este un cancer pulmonar de stadiu IV.

Care este tratamentul pentru tumorile cerebrale?

17

Există mai multe alternative de tratament pentru pacienţii cu tumori

cerebrale. Anumite tumori cerebrale sunt tratate folosind o combinaţie între mai
multe tipuri de terapii. Forma de tratament va fi recomandată în funţie de localizarea
exactă a tumorii cerebrale.

Intervenţia chirurgicală

Ori de câte ori este posibil, rezecţia chirurgicală este recomandată pentru
majoritatea tumorilor cerebrale. Cazul în care o tumoare cerebrală primară poate fi
vindecată fără intervenţie chirurgicală este foarte rar. Totuşi, abrodarea prin excizie
chirurgicală a tumorilor cerebrale depinde de localizarea tumorii şi de raporturile
acesteia faţă de celulele nervoase. Unele tumori se află în zone ale creierului care
fac ca operaţia să fie foarte periculoasă, şi de aceea intervenţia chirurgicale nu se
poate efectua. Riscurile operaţiei pentru pacient depind de mărimea şi localizarea
tumorii. Vorbiţi cu neurochirurgul dumneavoastră despre riscurile specifice ale
operaţiei planificate.

Chimioterapia

Chimioterapia constă în administrarea de citostatice în scopul distrugerii celulelor

tumorale. Ele afectează întreg corpul. Sunt administrate intravenos sau pe cale
bucală. Una dintre provocările speciale în cazul tratării tumorilor cerebrale prin
chimioterapie este că există o barieră naturală între creier şi sânge, care blochează
ca majoritatea medicamentelor să ajungă la creier, denumită bariera hemato-
encefală. Doar anumite citostatice pot trece de această barieră pentru a trata boli
ale sistemului nervos. Pentru tumori care au un grad mare, cum ar fi glioblastomul
multiform, chimioterapia cea mai folosită este o chimioterapie cu agenţi alchilanţi, în
special temozolomida. Aceasta s-a dovedit a fi eficentă atunci când este folosită în
combinaţie cu radioterapia, după operaţie. Se pot administra suplimentar
temozolomida şi după terminarea radioterapiei, pentru o perioadă suplimentară de 6
luni.

Există o varietate de citostatice folosite în cazul tumorilor cerebrale, şi

medicul dumneavoastră oncolog vă poate explica de ce, în cazul dumneavoastră, vă
18

recomandă un anumit tip particular de tratament şi nu altul.

Radioterapia

Radioterapia constă în aplicarea unor radiaţii cu energie înaltă (asemănătoare

razelor X) pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia este de două feluri:
radioterapie externă şi radioterapia internă.

Radioterapia externă constă în emiterea de radiaţii de către o sursă eternă.

Este necesar ca pacientul să vină la un centru de radioterapie, timp de 5 zile pe
săptămână, timp de aproape 6 săptămâni. Tratamentul durează câteva minute şi
este nedureros. De cele mai multe ori, radioterapia externă este utilizată pentru
tumorile cerebrale , fie ca tratament primar pentru tumorile inoperabile, fie după
rezecţia chirurgicală.

De obicei, metoda de radioterapie externă folosită este Radioterapia cu

Intensitate Modulabilă (IMRT). Atunci când se tratează tumorile cerebrale situate în
apropierea anumitor structuri vitale din creier, care sunt mult mai sensibile la radiaţii,
cum ar fi nervii optici sau trunchiul cerebral, IMRT poate fi folosită doar pentru a
limita dozele asupra acestor structuri. IMRT nu este benefică pentru fiecare caz şi,
de aceea, opţiune pentru tratament trebuie discutată cu medicul dumneavoastră.

Radioterapia se poate efectua şi asupra unei arii bine stabilită a creierului,

folosind tehnica denumită radiochirurgie stereotactică. Radiochirurgie stereotactică
este un tip de radioterapie care foloseşte un cadru pentru craniu, cu scopul de a
întocmi o hartă a craniului. Doze mari de fascicule de radiaţii sunt ţintite, din mai
multe unghiuri, direct pe tumoare, reducând astfel cantittatea de radiaţii aplicată
ţesutului cerebral normal. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul aceluiaşi aparat
care este folosit în cazul radioterapiei externe sau un aparat special (terapia cu raze
gamma de înaltă precizie).
19

..:
Referinţe și bibliografie

Das S. Muro K. Raizer JJ. (2007) “Surgery for brain metastases ” Cancer Treatment & Research. 136:75-90.

Gavrilovic, I.T. and J. B. Posner (2005). “Brain metastases: epidemiology and pathophysiology.” Journal of Neuro-

Oncology 75 (1): 5-14.

Kaal, E. C., M. J. Taphoorn, et al. (2005). “Symptomatic management and imaging of brain metastases.” Journal of

Neuro-Oncology 75 (1): 15-20.

Hazard, LJ, Jensen, RL, & Shrieve, DC(2005). “Role of stereotactic radiosurgery in the treatment of brain metastases.”

Journal of Clinical Oncology 28 (4): 403-410.

Langer, C. J. and M. P. Mehta (2005). “Current management of brain metastases, with a focus on systemic options.”

Journal of Clinical Oncology 23 (25): 6207-19.

BIBLIOGRAFIE:
Titirca Lucretia, Ingrijiri special acordate pacientilor de catre asistentii medicali,
Ed. Viata Medicala, 2004
20