Managementul căilor aeriene

Din punct de vedere anatomic, căile aeriene încep la nivelul cavităţilor orale / nazale
şi se continuă în posterior cu limba / cornetele nazale, amigdalele / adenoide, vălul palatin,
oro-faringele, de-a lungul epiglotei, care protejează glota, corzile vocale şi laringele.
Căile aeriene inferioare sunt constituite din trahee, bronhii şi ramificaţiile acestora la
nivelul plămânilor.
Obstrucţia căilor aeriene superioare la pacientul inconştient se produce datorită
epiglotei, care obstruează glota prin relaxarea muşchilor intrinseci.
CAUZE COMUNE DE OBSTRUCŢIE A CĂILOR AERIENE
 Poziţia capului – flexie
 Sânge
 Vomismente
 Corpi străini
 Compresie extrinsecă:
– Hematoame ale gâtului
– Abcese ale gâtului
 Edem al pereţilor căilor aeriene
PRECAUŢII ÎN MANAGEMENTUL CĂILOR AERIENE
 Dacă se suspectează o leziune de coloană vertebrală cervicală – se va asigura
imobilizarea gâtului în timpul manevrelor de deschidere a căilor aeriene
MANEVRE DE DESCHIDERE A CĂILOR AERIENE
 Hiperextensia capului/ridicarea mandibulei
 Nu se va efectua în caz de suspiciune de leziune de coloană vertebrală
cervicală
 Subluxaţia mandibulei
 Aspiraţia orofaringelui şi a nazofaringelui
 Îndepărtarea corpilor străini orofaringieni cu pensa Magill
 Întotdeauna se va administra oxigen în paralel cu manevrele de management al căilor
aeriene
ADJUVANŢII SIMPLI AI CĂILOR AERIENE
 Calea orofaringiană
 Nu va fi utilizată la pacienţii conştienţi (poate determina apariţia vărsăturilor)
 Calea nazofaringiană
 Nu va fi utilizată în fracturile medio-faciale

SITUAŢII CARE NECESITĂ UN MANAGEMENT AVANSAT AL CĂILOR

AERIENE
 Starea de conştienţă alterată
 Protecţia căilor aeriene împotriva aspiraţiei sângelui sau a conţinutului gastric
 Traumatisme cranio-cerebrale care necesită hiperventilaţie
 Pacienţi care necesită sedare sau anestezie în vederea efectuării tomografiei
computerizate sau a unei intervenţii chirurgicale de urgenţă
 Traumatisme majore ale peretelui toracic
 Insuficienţă respiratorie
 Necesitatea unei ventilaţii mecanice prelungite
INDUCŢIA RAPIDĂ PENTRU INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
 Oxigen – preoxigenarea pacientului
 Xilină – 1 – 1,5 mg/kgc i.v. (pentru prevenirea creşterii presiunii intracraniene în
timpul intubaţiei)
 Agentul sedativ de inducţie
 Presiune cricoidiană (manevra Sellick) pentru prevenirea aspiraţiei bronşice
1 Programul de atestare pentru asistenta medicala de urgenta
prespitaliceasca
 Managementul căilor aeriene

 Agentul blocant neuro-muscular

 Intubaţia şi încetarea manevrei Sellick

MASCA LARINGIANĂ
Avantaje
 Se introduce repede şi uşor
 Mărimi variate
 Ventilaţie mai eficientă decât cu masca facială
 Se evită laringoscopia
Dezavantaje
 Nu prezintă garanţie absolută împotriva aspiraţiei
 Nu se recomandă în cazul în care este nevoie de o presiune foarte puternică
 Căile aeriene nu pot fi aspirate

COMBITUBUL
Avantaje
 Se introduce repede şi uşor
 Se evită laringoscopia
 Protejează împotriva aspiraţiei
 Se poate folosi dacă este nevoie de presiuni mari
Dezavantaje
 Există doar două mărimi
 Pericol de ventilaţie prin lumen greşit
 Pericol de distrugere a balonaşelor la introducere
 Traumă la introducere
 De unică folosinţă

Tehnici alternative de management al căilor aeriene

 Intubaţia nazotraheală
 Intubaţia manuală
 Intubaţia prin transiluminare
 Laringoscopia cu fibră optică
 Intubaţia trahelă retrogradă

Managementul chirurgical al căilor respiratorii

 Cricotiroidotomia cu ac
 Cricotiroidotomia chirurgicală
INDICAŢIILE CRICOTIROIDOTOMIEI
 Imposibilitatea efectuării intubaţiei oro- sau nazotraheale
 Obstrucţia căilor aeriene superioare (deasupra nivelului corzilor vocale)
SUMAR
 Managementul căilor aeriene este întotdeauna prioritatea numărul unu
 Se va ţine întotdeauna cont de o eventuală leziune de coloană vertebrală cervicală
 Se va decide dacă pacientul necesită management definitiv al căilor aeriene
 Pacientul intubat endotraheal va fi reevaluat frecvent

2 Programul de atestare pentru asistenta medicala de urgenta

prespitaliceasca