MANAGEMENTUL CĂILOR

AERIENE

UPU-SMURD
Tîrgu-Mureș
 OBIECTIVE

Recunoaşterea obstrucţiei acute de căi aeriene

Managementul de bază şi avansat al căilor

aeriene:
Manevre de deschidere a căilor aeriene
Intubaţia nazo- şi orotraheală
Cricotiroidostomia cu ac/ventilaţia cu presiune pozitivă
Cricotiroidostomia chirurgicală

Ventilaţia eficace
 IMPORTANŢA MANAGEMENTULUI
CĂILOR AERIENE

• Obstrucţia căilor aeriene este cel mai rapid

“ucigaş” al pacientului traumatizat

• Managementul căilor aeriene este

întotdeauna primul pas în asistenţa
pacientului traumatizat
CONCENTRAŢIA DE OXIGEN ADMINISTRATĂ
PRIN ADJUVANŢII CĂILOR AERIENE

ADJUVANT CONC. DE O2
Canulă nazală 24 – 44 %
(2 – 6 l / min.)
Mască facială 40 – 60 %
(6 – 10 l /min.)
Mască facială cu 60 – 98 %
rezervor de O2

Mască Venturi 28 – 40 %
 FACTORI DE RISC ÎN
OBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE

Alterarea stării de conştienţă:

Traumatisme cranio-cerebrale
Efectele alcoolului sau a drogurilor

Fracturile faciale

Traumatismele închise ale gâtului

Arsurile / inhalarea de fum

 CAUZE COMUNE DE
OBSTRUCŢIE A CĂILOR AERIENE

Poziţia capului – flexie

Sânge
Vomismente
Corpi străini
Compresie extrinsecă:
Hematoame ale gâtului
Abcese ale gâtului
Edem al pereţilor căilor aeriene
 SEMNELE OBSTRUCŢIEI CĂILOR
AERIENE
Stare de inconştienţă

Imposibilitate de a vorbi

Retracţie
Sternală, costală, subcostală

Flux prin căile aeriene – scăzut sau inexistent

Cianoză sau coloraţie gri a tegumentului

Respiraţie zgomotoasă

Stridor
 MANEVRE DE DESCHIDERE A
CĂILOR AERIENE

Hiperextensia capului / ridicarea mandibulei

Nu se va efectua în caz de suspiciune de leziune de
coloană vertebrală cervicală
Subluxaţia mandibulei
Aspiraţia orofaringelui şi a nazofaringelui
Îndepărtarea corpilor străini orofaringieni cu
pensa Magill
Întotdeauna se va administra oxigen în paralel
cu manevrele de management al căilor aeriene
 PRECAUŢII ÎN MANAGEMENTUL
CĂILOR AERIENE

Dacă se suspectează o leziune de coloană

vertebrală cervicală – se va asigura
imobilizarea gâtului în timpul manevrelor de
deschidere a căilor aeriene
Ridicarea mandibulei
Ridicarea mandibulei, hiperextensia capului
Subluxatia mandibulara
Subluxatia mandibulara
 ADJUVANŢII SIMPLI AI CĂILOR
AERIENE

Calea orofaringiană
Nu va fi utilizată la pacienţii conştienţi (poate
determina apariţia vărsăturilor)

Calea nazofaringiană
Nu va fi utilizată în fracturile medio-faciale
Pipa Guedel
Tubul nazofaringian
 VENTILAŢIA GURĂ LA MASCĂ

Permite îmbogăţirea aerului insuflat în oxigen

Cauze estetice

Scade potenţialul apariţiei infecţiilor

SITUAŢII CARE NECESITĂ UN MANAGEMENT
AVANSAT AL CĂILOR AERIENE

Starea de conştienţă alterată

Protecţia căilor aeriene împotriva aspiraţiei sângelui
sau a conţinutului gastric
Traumatisme cranio-cerebrale care necesită
hiperventilaţie
Traumatisme majore ale peretelui toracic
Pacienţi care necesită sedare sau anestezie în
vederea efectuării tomografiei computerizate sau a
unei intervenţii chirurgicale de urgenţă
Insuficienţă respiratorie
Necesitatea unei ventilaţii mecanice prelungite
 VENTILAŢIA

Cu balon de ventilaţie cu rezervor care se

ataşează la:
mască (2 persoane)
canula de intubaţie

Permite îmbogăţirea cu oxigen a aerului insuflat

fără rezervor la 5 - 6 l/min. FiO2 50%
cu rezervor la 8 - 10 l/min FiO2 90%
TEHNICA DE INTRODUCERE A
MĂŞTII LARINGIENE
 MASCA LARINGIANĂ

Avantaje Dezavantaje

Se introduce repede şi Nu prezintă garanţie

uşor absolută împotriva
aspiraţiei
Mărimi variate
Nu se recomandă în
Ventilaţie mai eficientă cazul în care este nevoie
decât cu masca facială de o presiune foarte
Se evită laringoscopia puternică
Căile aeriene nu pot fi
aspirate
COMBITUBUL
 PLASAREA COMBITUBULUI
VENTILAŢIA PRIN COMBITUB
 COMBITUBUL

Avantaje Dezavantaje

Se introduce repede şi Există doar două mărimi

uşor Pericol de ventilaţie prin
Se evită laringoscopia lumen greşit
Pericol de distrugere a
Protejează împotriva
balonaşelor la introducere
aspiraţiei
Traumă la introducere
Se poate folosi dacă este
De unică folosinţă
nevoie de presiuni mari
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
AVANTAJE

Protejează căile aeriene împotriva aspiraţiei

Facilitează ventilaţia şi oxigenarea
Permite aspiraţia secreţiilor din căile aeriene
inferioare
Asigură o cale de administrare a
medicamentelor resuscitării cardio-pulmonare
Previne distensia gastrică datorată ventilaţiei
Protejează căile aeriene împotriva edemului şi
compresiei
Materiale
necesare
pentru
intubație
endotraheală
 ALEGEREA DIMENSIUNII
CANULEI DE INTUBAŢIE

• Pentru adulţii cu constituţie mică – 7,0, 7,5

• Pentru adulţii cu constituţie mare – 8,0, 8,5, 9,0

• Copii:
• Formula 16 + vârsta în ani, împărţit la 4
• Diametrul canulei trebuie să corespundă cu diametrul
degetului mic

• Pentru intubaţia nazotraheala se va alege o canulă

cu diametrul cu 0,5 – 1 mm mai mic decât al canulei
care s-ar utiliza pentru intubaţia orotraheală
 PREGĂTIREA PENTRU INTUBAŢIA
ENDOTRAHEALĂ
Aspirator pregătit şi funcţional
Sondă rigidă Yankauer
Sondă de aspiraţie flexibilă
Se va alege o canulă de intubaţie de dimensiuni potrivite
pacientului
Se vor pregăti încă două canule, una mai mică şi una mai
mare decât cea aleasă pentru intubaţie
Mandren şi seringă
Verificarea echipamentului
Becul laringoscopului, sistemul de balonaşe a canulei de
intubaţie
Balon de ventilaţie cu mască – legate la oxigen
Medicaţie necesară – pregătită în seringi etichetate
Stetoscop
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
PRECAUŢII

Nu se va efectua dacă pacientul nu este sedat

corespunzător

Dacă personalul medical nu este calificat în

efectuarea intubaţiei se va prefera ventilarea
pacientului pe mască şi balon
 LINII DIRECTOARE GENERALE
PENTRU INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ

Dacă este necesară, trebuie efectuată cât mai

precoce posibil

Va fi efectuată de cea mai experimentată

persoană din echipa medicală

Dacă nu se reuşeşte intubaţia în cel mult de 30

de secunde se va întrerupe manevra şi se va
ventila pacientul cu mască şi balon
 ETAPELE INTUBAŢIEI ENDOTRAHEALE

Pregătirea echipamentului
Preoxigenare
Administrarea medicaţiei
Intubaţia endotraheală şi umflarea balonaşelor
Încetarea manevrei Sellick
Ventilaţia
Auscultaţia toracelui pentru verificarea corectitudinii
intubaţiei
Plasarea capnografului
Fixarea canulei de intubaţie
Radiografie toracică pentru verificarea poziţiei canulei
 INDUCŢIA RAPIDĂ PENTRU
INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
Oxigen – preoxigenarea pacientului
Xilină – 1 – 1,5 mg/kgc i.v. (pentru prevenirea
creşterii presiunii intracraniene în timpul intubaţiei)
Pancuronium sau vecuronium 0,01 mg/kgc (pentru
prevenirea fasciculaţiilor)
Diazepam sau midazolam 0,3 – 0,7 mg/kgc i.v.
Succinilcolină 1mg/kgc i.v.
Presiune cricoidiană (manevra Sellick) pentru
prevenirea aspiraţiei bronşice
Intubaţia
Notă: De obicei medicamentele se administrează la
un interval de 2 minute între ele pentru a avea timp
să-şi facă efectul
 CONTRAINDICAŢIILE ADMINISTRĂRII
SUCCINILCOLINEI

Hiperpotasemie

Arsuri

Distrofie musculară / alte boli musculare

Notă: se poate utiliza Ketamina (1 – 2 mg/kgc
i.v.) dacă succinilcolina este contraindicată
(ketamina determină creşterea presiunii
intracraniene şi intraoculare)
 REEVALUAREA PACIENTULUI
INTUBAT ENDOTRAHEAL

Auscultaţia toracelui după fiecare mobilizare a

pacientului
Se va nota în foaia de observaţie a pacientului cifra
de pe canula de intubaţie care se află în dreptul
comisurii bucale
Pulsoximetrie continuă
Sedare, analgezie, Imobilizarea mâinilor pacientului,
Aspiraţie frecventă prin canula de intubaţie
Măsurarea, la 6-8 ore a presiunii aerului din
balonaşe (trebuie să fie < 25 mm Hg)
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
DEZAVANTAJE

Necesită instruire specială şi experienţă

Poate agrava obstrucţia aeriană preexistentă (ex.

epiglotita)

Poate determina leziuni locale (dinţi, limbă, palat

moale şi dur)

Potenţial de exacerbare a unei leziuni de coloană

cervicală
 COMPLICAŢIILE INTUBAŢIEI
ENDOTRAHEALE
Intubaţia esofagiană – determină decesul
pacientului dacă nu este recunoscută la timp
Intubaţia unei bronhii – determină atelectazia
plămânului contralateral
Pneumotoracele
Hemoragie orofaringiană
Leziuni de corzi vocale
Fracturi dentare – fragmentele dentare pot fi
aspirate în căile aeriene inferioare
Vărsături – aspiraţie bronşică
Deplasarea unei leziuni cervicale instabile
 INTUBAŢIA OROTRAHEALĂ Vs.
NAZOTRAHEALĂ
Intubaţia orotraheală este preferabilă la:
Pacienţii apneici
Fracturile medio-faciale
Pacienţii cunoscuţi cu coagulopatii

Intubaţia nazotraheală se efectuează la:

Pacienţii cu respiraţie spontană păstrată
Pacienţii cu gât scurt şi gros

Oricare dintre tehnici se poate utiliza la pacienţii cu

suspiciune de leziune de coloană vertebrală
cervicală cu condiţia ca gâtul să fie imobilizat
 ALTE TEHNICI AVANSATE

Cricotiroidostomia cu ac (minitraheostomia cu ac)

 INDICAŢIILE CRICOTIROIDOSTOMIEI

Imposibilitatea efectuării intubaţiei oro- sau

nazotraheale

Obstrucţia căilor aeriene superioare (deasupra

nivelului corzilor vocale)
 TEHNICA CRICOTIROIDOSTOMIEI
CU AC

Dezinfectarea zonei cu iod sau alcool dacă starea

pacientului permite
Se introduce un ac de 14 gauge perforând membrana
cricotiroidiană (se poate utiliza şi un cateter i.v.)
Fixarea acului şi oxigenare
Se va insufla oxigen timp de o secundă după care se va
lăsa aerul din plămâni să iasă, timp de 3-4 secunde,
după care se va repeta ciclul
Se poate ataşa o seringă de 2,5 ml la care se montează
un adaptor de sondă de intubaţie urmat de ventilarea
pacientului cu un balon
Va fi pregătit pacientul pentru cricotiroidostomie
chirurgicală
 TEHNICA CRICOTIROIDOSTOMIEI
CHIRURGICALE

Dezinfectarea zonei cu iod sau alcool dacă starea

pacientului permite
Incizia orizontală a tegumentului şi membranei
cricotiroidiene
Introducerea unei canule de traheostomie de 6 – 6,5 mm
şi umflarea balonaşului
Auscultaţia pulmonară şi abdominală
Fixarea canulei
Radiografie toracică pentru verificarea poziţiei canulei
 TEHNICA ASPIRAŢIEI
TRAHEOBRONŞICE
Se va regla presiunea aspiratorului între 80 –
120 mm Hg
Se va preoxigena pacientul cu oxigen 100%
timp de 3 – 5 minute
Se vor utiliza mănuşi sterile
Se va introduce sonda de aspiraţie prin canula
de intubaţie
Se va aspira retrăgând treptat sonda de
aspiraţie
Se va limita timpul de aspiraţie la maximum 10
secunde
 SUMAR

Managementul căilor aeriene este întotdeauna

prioritatea numărul unu
Se va ţine întotdeauna cont de o eventuală
leziune de coloană vertebrală cervicală
Se va decide dacă pacientul necesită
management definitiv al căilor aeriene
Pacientul intubat endotraheal va fi reevaluat
frecvent