Cancerul Colo-Rectal

A. Anatomia chirurgicala a colonului şi rectului

 Colonul incepe la valvula ileocecala si se termina la jonctiunea
rectosigmoidiana in dreptul promontoriului. Are o lungime de cca 1,5 m
iar diametrul sau scade de la 7 cm la nivelul cecului, la 4 cm la nivelul
sigmoidului.

 Anatomia clasica ii descrie mai multe portiuni:

 Cecul cu apendicele vermiform;

 Colonul ascendent, flexura colica dreapta (hepatica);

 Colonul transvers, flexura colica stanga (splenica);

 Colonul descendent si colonul sigmoid ;

Chirurgical, tinand cont de dezvoltarea embriologica si de teritoriile vasculare,
colonul este impartit in 2 portiuni:

--- Colonul drept, care cuprinde ceco-ascendentul si 2/3 drepte ale

transversului (pana la marginea stanga a duodenului. Este colonul de staza ;

--- Colonul stang (colonul de evacuare), care cuprinde 1/3 stanga a

transversului, descendentul si sigmoidul vascularizat arterial de ramuri ale
arterei mezenterice inferioare ;

-> Portiunile ascendenta si descendenta ale colonului sunt fixate pe

peretele abdominal posterior prin fasciile de covalescenta Toldt.

-> Cecul, transversul si sigmoidul sunt segmentele mobile datorita

prezentei mezourilor, ceea ce permite mobilizarea si chiar exteriorizarea
acestor segmente la peretele abdominal sub forma unor colostome.

-> Peretele colic este mai subtire si cu o vascularizatie mai saraca

decat a intestinului subtire, are 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si
seroasa. Stratul muscular longitudinal se condenseaza in 3 bandelete
longitudinale - tenii ( 2 la nivelul sigmoidului), iar lumenul colic prezinta un
aspect multisacular prin prezenta unor dilatatii numite haustre.
Vascularizatia arteriala a colonului si
rectului
 VASCULARIZATIE ARTERIALA
 Colonul drept – ramuri din artera mezenterica
superioara:
 a. colica medie care iriga colonul transvers si se
anastomozeaza cu un ram din artera colica stanga
formand arcada Riolan-Haller.
 a. colica dreapta;
 a. ileo-colica;

 Colonul stang – ramuri din artera mezenterica

inferioara:
 a. colica stanga, ce da un ram anastomotic pentru
colica medie.
 a. sigmoidiene in numar de trei.
 a. rectala superioara (hemoroidala superioara).
 VASCULARIZATIE VENOASA

Venele colonului sunt echivalente

arterelor cu mentiunea ca pentru
colonul drept ele dreneaza in vena
mezenterica superioara iar pentru
colonul stang in vena mezenterica
inferioara, ambele fiind ramuri majore
ale venei porte.
 Ganglionii Limfatici

 Epicolici – localizati in
peretele colic;
 Paracolici – localizati la
marginea mezenterica;
 Intermediari – localizati pe
traiectul vaselor colice;
 Principali – localizati pe
traiectul vaselor mezenterice;
 Implicatii chirurgicale

- Dispozitia vasculara permite pentru cancerul

de colon stang ligatura vaselor mezenterice
inferioare (artera si vena) , practicandu-se o
hemicolectomie cu limfadenectomie completa
(pana la grupul principal).

- Pentru cancerul de colon drept radicalitatea

oncologica este limitata de faptul ca pot fi
ligaturate vasele colice drepte doar la originea
acestora din (artera si vena) mezenterice
superioare, ridicand astfel limfaticele doar pana
la grupul intermediar.
 Cancerul de colon
Epidemiologie:

 Cancerul de colon si rect reprezinta cea mai frecventa

neoplazie a tubului digestiv, afectand 1 din 20 de persoane
in ariile cu un standard socio-economic crescut (Europa,
America de Nord, Noua Zeelanda). Pe ansamblul
neoplaziilor reprezinta ca frecventa:
 la femei a 2-a localizare dupa cancerul de san;
 la barbati a 3-a localizare dupa cancerul pulmonar si de
prostata.
 Frecventa creste cu varsta fiind maxima in decada a
sasea, dar in 6-8% din cazuri boala apare in decada a
patra, iar in cazul polipozei familiale colonice, malignizarea
incepe in decada a treia.
Etiopatogenie:
 Factori de mediu
Dieta si obiceiurile alimentare:

 Fibrele celulozice – regimul sarac in fibre poate fi incriminat in aparitia

cancerului de colon

 Grasimile animale – favorizeaza dezvoltarea unei flore bacteriene ale

carei microorganisme pot degrada sarurile biliare in carcinogeni. Dieta
bogata in grasimi animale reprezinta un risc major de aparitie a cancerului
de colon.

 Aportul de vegetale – este un factor de protectie prin mai multe

mecanisme. Lipsa vegetalelor creste riscul aparitiei cancerului de colon.

 Alte componente alimentare – dieta saraca in potasiu si seleniu creste

riscul de transformare a polipilor

 Se poate stabili o relatie intre aparitia c.C. Si ceea ce se numeste “stil de

viata”.
Fig. factori de risc si factori de protectie in
cancerul colorectal.
Predispozitia genetica – cancerul colorectal ereditar

 Se descriu mai multe forme de cancer

colorectal ereditar:
 Cancerul colorectal aparut in cadrul
sindroamelor de polipoza adenomatoasa
colonica (polipoza adenomatoasa familiala
FAP – determinata de o anti-oncogena
situata pe bratul lung al cromozomului 5 (5q),
sindromul Gardner, sindromul Turcot,
polipoza adenomatoasa colonica atenuata)
 - SINDROMUL HNPCC (Hereditary Nonpolyposis
Colorectal Cancer) – sindromul Linch
 Caracterizat prin existenta unei aglutinari familiale
ce nu respecta un model de transmitere ereditara.
Este un sindrom cu transmitere autosomal
dominanta;

 Determina aparitia unui cancer colorectal la 70 –

90% din indivizii afectati genetic, dar fara a dezvolta
in prealabil polipoza rectocolonica.

 Cancerul de colon survine dupa varsta de 50 de

ani, este localizat pe colonul drept si se asociaza
cu alte localizari tumorale: ovar, endometru,
stomac pancreas, ureter, rinichi.

 Diagnosticul de certitudine este genetic.

 Alti factori care pot influenta aparitia aparitia
cancerului de colon:
 Bolile inflamatorii – Rectocolita ulcerohemoragica si boala
Crohn cresc riscul aparitiei cancerului de colon.

 Chirurgia gastrica – riscul creste de 9,5 ori;

 Colecistectomia in antecedente – operatia in sine ca factor de

risc nu poate fi demonstrata, dar cresterea acizilor biliari dupa
colecistectomie poate explica riscul crescut de aparitie a
cancerul de colon.

 Ureterosigmoidostomia (Efectuata post- cc vezical) – creste

riscul de aparitie a cancerului de colon. Tumorile sunt localizate
invariabil in jurul anastomozei.

 Iradierea – creste riscul carcinogenezei in general.

 Anatomie patologica:
 Macroscopic: tumorile maligne apar sub mai multe aspecte:

 Tumori ulcero-vegetante:
 Ele sunt mai frecvente pe colonul drept;
 Excrescenta carnoasa (tumorala), conopidiforma, cu suprafata neregulata, cu
aspect ulcerat, necrozat, proemina in lumenul colic, interesand partial sau
complet circumferinta colonului;
 Se necrozeaza rezultand aspectul vegetant si ulcerat/necrozat.
 Pe zona ulcerata se adauga suprainfectia din mediul hiperseptic al colonului,
infectie ce poate duce la formarea unor abcese peritumorale si adenopatii
inflamatorii supra-adaugate celor tumorale.

 Tumori schiroase:
 Mai frecvente pe colonul stang,
 Putin voluminoase
 Predomina o reactie hiperplazica densa a tesutului conjunctiv ce determina
stenoza circumferentiala a lumenului colic “in virola”, cu dilatatie supraiacenta.

 Tumori mucipare sau coloide:

 Au consistenta moale, gelatinoasa, datorita abundentei celulelor
mucosecretante. Tumora este friabila, hemoragica, infectata;
 Sunt localizate de obicei pe colonul drept, fiind mai frecvente la femei si
avand prognosticul cel mai sever.
 Microscopic:

 Adenocarcinomul liberkűnian – este cel mai frecventa

(73%), avand ca punct de plecare epiteliul glandular
cilindric al mucoasei colice.

 Carcinomul coloid – (17%) – cavitatea tubilor glandulari

este transformata chistic prin acumulare de mucus.

 Tumoriconjunctive/ neepiteliale –Se dezvolta in

submucoasa colonului.

 Tumori carcinoide (1%) – responsabile de aparitia

sindromului carcinoid cu simptomatologie vasculara,
cardiaca sau cutanata.
Pe piesa de rezectie anatomopatologul
apreciaza gradul de diferentiere celulara ca
factor de prognostic:

De la G1 – tumori bine diferentiate, pana

la G4 – tumori nediferentiate sau
anaplazice, G2 si G3 fiind tumori moderat,
respectiv slab diferentiate.
Prognosticul va fi cu atat mai bun cu cat
gradul de diferentiere celulara este mai
inalt (G1) .
 Evolutie si cai de extensie:
 Calea limfatica urmeaza grupele ganglionare: ggl. epicolici, paracolici, intermediari.

 Este o cale lenta, progresiva si nu respecta intotdeauna secventialitatea statiilor ganglionare.

 Anatomopatologul trebuie sa precizeze numarul ganglionilor limfatici ridicati odata cu piesa de

rezectie si numarul ganglionilor invadati.

 Invazia limfoganglionara nu depinde numai de dimensiunile tumorii cat de gradul ei de malignitate.



 Cancerele colonului stang sunt mai “limfofile” asa incat prognosticul lor este mai rezervat
desi rezectiile chirurgicale au un caracter mai radical decat pe dreapta.

 Contiguitatea – extensia din aproape in aproape a tumorii se face mai ales circumferential si mai
putin in lungimea colonului astfel incat sunt invadate succesiv straturile acestuia pana la seroasa,
apoi organele vecine: vezica urinara, uter/anexe, sigmoid, duoden, anse ale intestinului subtire,
stomac sau/si peretele abdominal anterolateral.

 Progresia tumorii poate determina comunicari ale colonului cu aceste organe – fistule colo-
viscerale cu manifestari clinice specifice.
 Dincolo de marginile macroscopice ale tumorii, extensia microscopica se intinde pe 2-5 cm, astfel
incat limita recomandata, ca margine de securitate oncologica, este de 5 cm.
Calea venoasa este modalitatea prin care se produce
metastazarea hepatica (pe calea sistemului port) si
pulmonara (prin venele ascendente lombare ).

Calea endolumenala – desprinderea de fragmente

tumorale si insamantarea acestora in aval, mai ales in
timpul manipularii chirurgicale. Se previne prin ligatura
colonului supra si subtumoral, ca prim timp al operatiei.

Calea peritoneala – celulele detasate din tumora

migreaza gravitational in cavitatea peritoneala;

Localizarea metastazelor: Hepatica (75%), Pulmonara

(15%), Osoasa (5%), Cerebrala (5%).
Diagnosticul cancerului de colon:
◦ Clinic: Simptome, Semne
◦ Imagistic
◦ De Laborator (Biologic)
Problema principala pentru
prognostic este
precocitatea
diagnosticului !!!
Diagnosticul clinic

 Semne clinice in cazul cancerului de

colon pot fi impartite astfel:

 semne clinice comune – indiferent de localizarea

tumorii la nivelul colonului.

 semne clinice particulare – in functie de

topografia tumorii.
Semne clinice comune:
Semnele clinice si simptomele in cancerul
de colon sunt variate si nespecifice, dar cel
mai frecvent atentia pacientului si a
medicului sunt atrase de 3 dintre ele:
Tulburari de tranzit intestinal.
Sangerare rectala.
Durerea abdominala.
Sunt insotite de alterarea starii generale,
anorexie, astenie, scadere ponderala.
 Tulburarile de tranzit intestinal:
 constipatii inexplicabile;
 episoade diareice;
 alternanta constipatie/diaree;
 Constipatia este expresia obstructiei progresive a
lumenului colic cu staza in amonte urmata de
lichefierea continutului facand astfel posibila
evacuarea sub forma unei false diarei.
 Uneori aceste simptome sunt etichetate ca forme
de colita si tratate ca atare intarziindu-se
diagnosticul.
 Sangerarile digestive inferioare si anemia consecutiva

 Sangerarea macroscopica se exprima ca

sange rosu evacuat in scaun;

 Sangerarile mici si repetate (oculte)

determina o anemie feripriva gresit
diagnosticata si tratata.

 Deoarece sangerarea este intermitenta,

rezultatul negativ la testul hemocult nu
exclude complet existenta unei tumori de
colon.
Durerea abdominala
 – este variabila, de la jena discreta data de distensia colica, la dureri
intense de tip colicativ in ocluzia constituita.

 Forme particulare ale durerii:

 Sdr. König – descris initial in obstructia intestinului subtire, are un
corespondent si in cele ale colonului, mai ales in localizarea la valvula
ileocecala.
 - balonare intensa, persistenta.
 - dureri colicative care se opresc in punct fix.
 - ambele simtome cedeaza cand colonul de deasupra
obstacolului se evacueaza prin defileul stenotic tumoral, moment
perceput de bolnav ca o „usurare” insotita de borborisme.

 Sdr. Bouveret- distensia retrograda a cecului in obstacolele tumorale

ale colonului stang cu durere in fosa iliaca dreapta – falsa durere
apendiculara, sau chiar perforatia diastatica a cecului. De aceea in
diagnosticul apendicitei acute la peste 50 de ani, trebuie exclusa o
tumora de colon pe baza irigografiei sau colonoscopiei. Durerile date
de invazia tumorii dincolo de colon reprezinta apanajul stadiilor
avansate.
 Manifestari clinice in raport cu topografia
Cancerul de colon drept – cancer anemiant

Colonul drept are un diametru mai mare decat cel

stang si un continut mai fluid decat acesta, astfel
incat, desi tumorile sunt de obicei ulcerovegetante,
voluminoase, tulburarile de tranzit sunt rare,
caracteristice fiind sangerarile mici si repetate,
inaparente clinic (oculte) , determinand instalarea
lenta a unei anemii feriprive. Ocluzia apare in
localizarile pe valva ileocecala.
Manifestari clinice in raport cu topografia

 Cancerul de colon stang – cancer ocluziv

 Diametrul mai redus al acestui segment
digestiv, continutul semisolid si frecventa
formelor stenozante ale cancerului la acest
nivel, explica alternanta constipatie-diaree si
in final instalarea ocluziei.
 Sangerarea poate fi prezenta sub forma
scaunelor amestecate cu sange – similare
celui din cancerul rectal.
Manifestari clinice in raport cu topografia

 Cancerul de colon transvers – invaziv in

stomac

 Evolueaza uneori ca tumora voluminoasa

palpabila in epigastru cu tendinta de a invada
stomacul sau duodenul si de a realiza o fistula
duodeno sau gastrocolica tradusa prin:

 Halena fetida.
 Diaree postprandiala precoce.
 Scadere ponderala.
 Anemie.
 In functie de simptomul dominant in cadrul tabloului
clinic al bolnavului cu cancer de colon, putem deosebi
mai multe forme clinice :

 Forme Anemiante – pierderile mici si repetate,

determina anemii severe, dar bine tolerate datorita
instalarii lente.
 Forme Dureroase - in cazul tumorilor care invadeaza
structuri nervoase.
 Forme Febrile – rezultate in urma necrozarii si
suprainfectarii tumorii.
 Forme Tumorale - tumori voluminoase accesibile
palparii in fosa iliaca dreapta sau epigastru.
 Forme Ocluzive – ca prima manifestare in tumorile de
colon stang.
 Examenul fizic
In stadiile initiale si in afara complicatiilor, este
sarac in date, progresiv putand fi evidentiate:
Distensia abdominala;
Paloare tegumentara;
Masa tumorala palpabila in diferite cadrane
abdominale;
Hepatomegalie;

Reminiscente mucosangvinolente la tuseul rectal;

Examene imagistice
 Colonoscopia – este
investigatia de electie la
pacientii cu tablou clinic
sugestiv pentru neoplasmul de
colon. Furnizeaza detalii
despre mucoasa colonului,
vizualizand leziuni mai mici
de 0,5 cm. Permite biopsia
leziunilor, in vederea
confirmarii malignitatii
acestora prin examen
histopatologic. Asociata cu
irigografia are o corectitudine
diagnostica de 95-98%.
 Trebuie sa vizualizeze intreg
colonul (pana la cec !)
deoarece exista cancere de
colon sincrone la 3-10% din
cazuri, iar frecventa polipilor
sincroni cu neoplazia poate
ajunge la 50% la persoanele
trecute de 60 de ani.
 Irigografia
Este inca cea mai frecvent utilizata in tara noastra, ca metoda de
depistare a cancerului de colon. Este o investigatie complementara ce
permite evaluarea intinderii tumorii, lungimea segmentelor colice,
elemente utile tacticii operatorii. Superioara este tehnica „cu dublu
contrast”. (Aer + sulfat de bariu)
Imaginile caracteristice la irigografie pentru cancerul de colon
sunt:
 Lacuna de umplere – zona radiotransparenta in lumen, corespunde
protruziei tumorii, ce intereseaza partial circumferinta colonului. Are
un contur neregulat, neomogen, cu „ulceratie centrala”. Leziunea
este situata pe un perete intestinal rigid.
 Stenoza – aspect inelar sau de cordon, atingand o lungime de pana la
2-8 cm. Leziunea intereseaza lumenul colonului in intregime
asemanator unui „cotor de mar/ pantalon de golf”.
 Stopul irigografic – reprezinta obstruarea completa a lumenului
colic.
Aspect irigografic tipic de stenoza
tumorala – “cotor de mar"/"pantalon
de golf”.
Aspect irigografic de stop al substantei baritate
Diagnostic diferential al imaginilor irigografice
se face cu:

Diverticuloza colica.
Spasm intestinal.
B. Crohn, TBC, limfoame.
Stricturi postradice.
Polipi voluminosi.
Invaginatie intestinala.
Volvulus de sigmoid.
Tomografia computerizata, cu substanta de
contrast hidrosolubila administrata per os poate
preciza :

 Nivelul obstacolului tumoral

 Ganglionii invadati si marimea lor.
 Metastazele mai mici de 1 cm.
 Prezinta posibilitatea biopsiei ghidate.
 Rezonanta magnetica nucleara (RMN) –
este o investigatie superioara echografiei sau
tomografiei computerizate.

 Radiografia toraco-pulmonara si
scintigrafia osoasa evidentiaza eventualele
metastaze pulmonare sau osoase .Sunt utile
pentru un bilant general.

 Rx abdominala pe gol – se evidentiaza

nivele hidro-aerice in caz de ocluzie.
 Teste de laborator – diagnostic biologic
 Hemoleucograma HLG poate arata prezenta unei anemii hipocrome,
microcitare de tip feripriv şi leucocitoza in caz de supuratie
peritumorala. Cand apare supuratia peritumorala cresc: VSH, fosfataza
alcalina, GGT.
 Dozarea antigenului carcinoembrionar ACE – nu are specificitate de
boala si nici de organ. Cand valoarea sa este foarte mare, atunci este
sugestiva pentru diagnostic. Dozarea ACE este foarte importanta in
dispensarizarea postoperatorie a bolnavului.
 Determinarea hemoragiilor oculte – reprezinta determinarea
hemoragiilor inaparente in scaun, dar nu este considerat ca mijloc
important de diagnostic. Totusi, acest test are valoare foarte mare ca test
screening pentru depistarea pacientilor cu risc crescut de aparitie a
cancerului de colon.
 Probe biologice de evaluare a statusului general al organismului in
vederea tratamentului chirurgical: teste hepatice (transaminaze,
bilirubina, fosfataza alcalina), teste renale (uree/creatinina), glicemie,
proteinograma.
Concluzii practice privind diagnosticul precoce al
cancerului colorectal.
 Avand in vedere frecventa inalta a acestei neoplazii (locul 2 -
3) medicul trebuie sa aiba frecvent in vedere acest diagnostic,
astfel:
 Orice tulburare de tranzit persistenta la pacientii peste 50 de
ani trebuie investigata prin irigografie, nu tranzit baritat.
 O anemie feripriva la aceasta varsta nu trebuie tratata pana
ce nu i se precizeaza cauza, respectiv sursa sangerarii.
 Tuseul rectal este un examen obligatoriu in cadrul
consultatiei de medicina generala sau medicina interna nefiind
doar apanajul chirurgului sau urologului.
 Firul conducator al diagnosticului c.C. Este simptomul
dominant (anemia, constipatia, diareea, febra, scaderea
ponderala) si el trebuie urmat pana la descoperirea cauzei.
Diagnosticul diferential al cancerului de colon :

Trebuie facut cu multa atentie, deoarece

adesea simptomatologia este nespecifica in
stadiile initiale, pretand la confuzie cu alte
afectiuni abdominale/generale, acute sau
cronice.
Diagnostic Dif.
 Prin Rasunetul general (slabire,
inapetenta, astenie fizica) cu:

 Hemoragie maligna.
 Tbc – pulmonar/extrapulmonar.
 Casexie psihogena.
 Afectiune sistemica
Diagnostic Dif.

 Alte tipuri de hernie

 Hernie hiatala.
 Tumori gastrice maligne sau benigne.
 Diverticuli sau tumori de intestin subtire.
 Diverticuloza colonica.
 Angiodisplazia intestinului gros.
 Tumori rectale.
Diagnostic Dif.
 Durerile:

 Colicative: renale, apendiculare, hepatice.

 Sfera genitala: fibroame, torsiuni de ovar,
chisturi ovariene.
 Osoase.
 Tumori retroperitoneale.
 Afectiuni gastrice sau pancreatice.
 Afectiuni ale splinei.
 Evolutia si complicatiile cancerului de colon
 Relativ ,in ordinea frecventei, sunt:

 1. Ocluzia intestinala – se instaleaza de obicei treptat pe masura ce tumora

obstrueaza lumenul colic. Astfel pe fondul unui sindrom subocluziv (constipatie,
balonare, durere care cedeaza dupa emisie de gaze si materii fecale) se instaleaza
tabloul clinic al unei ocluzii intestinale patente in care semnele amintite nu mai
cedeaza ci se accentueaza in intensitate.
 2. Perforatia si peritonita – este o complicatie de o gravitate extrema producandu-
se fie prin necroza si perforatia la nivelul tumorii, fie la distanta, prin distensie
retrograda, secundara obstacolului tumoral prin afectarea microcirculatiei din
peretele colic.
Perforatia poate evolua astfel:
 In peritoneul liber  peritonita stercorala generalizata.
 Blocata – abces  peritonita in doi timpi.
 Cand perforatia se realizeaza in peritoneul liber, acest lucru duce la aparitia
peritonitei stercorale difuze cu prognostic extrem de sever. In cazul in care
segmentul colonic tumoral este izolat de restul cavitatii peritoneale printr-un bloc
inflamator la care participa marele epiploon si organele vecine, perforatia se
realizeaza intr-un spatiu inchis cu aparitia peritonitei localizate (abcesul
perineoplazic). Acest abces poate fistuliza in timp, ducand la aparitia peritonitei
difuze (peritonita in doi timpi).
 Gravitatea acestor cazuri este data de asocierea a doua complicatii: ocluzia
si peritonita evoluand pe teren neoplazic.
 Evolutia si complicatiile cancerului de colon

3. Hemoragia – este mai putin grava decat

celelalte complicatii. Are un caracter capricios, aparand si
disparand spontan. Sangerarea in cancerul de colon se
evidentiaza prin scaune inchise la culoare si mai rar prin
eliminarea de sange rosu prin rect. Hemoragia digestiva
inferioara din tumorile maligne de colon duc in timp la
instalarea unei anemii feriprive, adeseori simptomul
dominant.
4. Fistule coloviscerale – se realizeaza consecutiv
invaziei tumorii in organele din jur (stomac, vezica urinara,
intestin subtire, uter sau un alt segment colic) cu
manifestari specifice organului respectiv.
5. Stenoza sau compresia extrinseca – a unor
organe invecinate: duoden, ureter, cu semne clinice
corespunzatoare – ocluzie digestiva inalta,
ureterohidronefroza.
6. Metastaze – hepatice, pulmonare, cerebrale.
 Tratamentul cancerului de colon
 Tratamentul de baza este cel chirurgical la care se asociaza chimioterapia
postoperatorie.
 Nu se face radioterapie in cancerul de colon.
 Evaluarea cancerului colonic se realizeaza in doi timpi: preoperator si
intraoperator.
 Evaluarea preoperatorie a fost descrisa la capitolul de diagnostic.
 Evaluarea intraoperatorie va confirma si va completa datele preoperatorii.

 Prezenta tumorilor sincrone(benigne sau maligne), eventual prin colonoscopie

intraoperatorie.
 Localizarea precisa a tumorii si raporturile ei cu organele vecine (invazie,
perforatie).
 Mobilitatea tumorii: mobila, relativ mobila sau fixa la structurile invecinate.
 Prezenta metastazelor peritoneale – biopsia acestora.
 Marimea nodulilor limfatici paraaortici – biopsia acestora.
 Metastaze hepatice: numarul si localizarea lor, biopsierea acestora.
 In raport de toate aceste date, pre si intraoperatorii, precum si de starea generala a
bolnavului, chirurgul va decide tipul si anvergura gestului chirurgical : curativ sau
paleativ, operatie intr-un singur timp sau operatii seriate;
Dificultatile
si riscurile chirurgiei
cancerului colic sunt date de:

◦ Flora colonica cu patogenitate ridicata, mai ales

in ocluzie.
◦ Vascularizatie locala deficitara, mai ales la
varstnici.
◦ “Terenul” neoplazic, anemic, ocluziv sau
peritonitic.
◦ Tare organice majore asociate: cardiovasculare,
metabolice, etc.
 Scopul tratamentului chirurgical cu viza
de radicalitate oncologica este reprezentat
de:
- Exereza larga a tumorii si segmentul
purtator de tumora in limita de securitate
oncologica;
- Indepartarea ariei ganglionare de drenaj
limfatic;
- Restabilirea continuitatii tubului digestiv,
atunci cand este posibil.
 Cancerul colic necomplicat (fara ocluzie,
perforatie, metastaze)

Cancerul colonului drept – ileohemicolectomie

dreapta cu ileo-transverso-anastomoza care
presupune:

 ligatura vaselor colice drepte la rasul (marginea)

pediculului mezenteric superior (artera si vena);
 sectiunea ileonului ridicand si ultima ansa ileala;
 sectiunea colonului la unirea 1/3 drepte cu 2/3
stangi;
 anastomoza ileocolica.
Ileohemicolectomie dreapta
 Cancerul colonului transvers - colectomie
segmentara de transvers cu colo-colo
anastomoza.

 ligatura vaselor colice medii la originea din

mezenterica superioara;
 mobilizarea celor doua unghiuri ale
colonului;
 anastomoza colo-colica.
Colectomie segmentara de colon transvers
 Cancerul de colon descendent - colectomie
stanga cu anastomoza colo-rectala.

 ligatura a. mezentericei inferioare la

originea din aorta;
 ligatura v. mezenterice inferioare sub
marginea inferioara a pancreasului;
 anastomoza colonului transvers cu rectul;
Hemicolectomie stanga
 Cancerul de sigmoid -
colectomie segmentara de
sigmoid;

 ligatura v. sigmoidiene la
originea din mezenterica
inferioara;

 anastomoza colo-rectala;
 ◦ Cancerul colonic cu perforatie peritumorala sau la
distanta (diastatica)
 In abcesele peritumorale < 5 cm - tratament general
(antibioterapie cu spectru larg) si drenaj percutan
ghidat echografic, tomografic. Interventia
chirurgicala se face dupa “linistirea” focarului
septic, cu intentie de radicalitate si anastomoza intr-
un singur timp.
 In abcesele peste 5 cm diametru, sau daca sepsisul
nu este controlat – operatie de tip hartmann, lavaj si
drenaj peritoneal.
 In perforatia diastatica a cecului – operatii seriate :
 Transformarea perforatiei in cecostomie temporara (timpul I),
 Ridicarea tumorii ocluzive şi anastomoza colo-colica (timpul II),
 inchiderea cecostomiei (timpul III).
 Cancerul colonic cu metastaze hepatice

Cu metastaze hepatice – hepatectomie;

Metastaze sincrone – rezectie colica –
chimioterapie – hepatectomie;
Metastaze metacrone – hepatectomie sau
chimioterapie.
Scopul tratamentului paleativ – asigurarea unui
confort relativ pentru pacient indepartand
partial cauza:
Ocluzie

- Derivatie externa (colostomii cu sau fara

rezectia tumorii)

- Derivatie interna de tipul

ileotransversoanastomozei sau colo-colo-
anastomozelor care ocolesc un obstacol tumoral
nerezecabil ;

Sangerare tumorala – rezectie colica cu sau

fara restabilirea continuitatii colice ;
Dispensarizarea bolnavilor operati
Examen clinic la 3 luni in primii 3 ani apoi la 6 luni in
urmatorii 2 ani.
ACE dozat la fiecare consultatie!
Echografie abdominala la 6 luni in primii 3 ani, la 12
luni in urmatorii 2 ani.
Radiografie toracica anual timp de 5 ani sau CT
toracoabdominal anual.
Colonoscopie la 6 luni timp de 2 ani, apoi la 5 ani sau
ori de cate ori celelalte examene ridica suspiciunea
unei recidive sau cancer metacron.
Depistare familiala (polipoza) – se propune dupa
varsta de 50 ani.
VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE !!