Chirurgie cu nursing specific

Lecţie teoretică
Acordarea asistenţei
medicale în traumatism
mecanic.
 
 Completaţi I şi II rubrică

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

 Planul lecţiei
• Traumatisme. Definiţie, clasificarea.

• Traumatismele închise ale ţesuturilor moi: contuzia,

entorsa, luxaţia.
• Cauzele, semnele clinice, asistenţa de urgenţă.

• Plăgile. Definiţie, clasificarea,semiologia plăgilor.

• Toaleta primară a plăgii accidentale.

• Fracturile. Definiţie, clasificare, semnele clinice,

asistenţa de urgenţă
 Regulile de activitate în grup
• Se deconectează telefoanele.
• Se vorbeşte pe rînd.
• Se discută în şoaptă.
• Se respectă dreptul de a fi ascultat.
• Se acceptă dreptul la eroare.
• Se încurajează participarea.
• Se evită critica.
• Se discută ideea, dar nu persoana.
• Se stimulează limbajul argumentelor.
• Se acceptă starea în care nu poţi fi competent
încă.
Asamblarea definițiilor
 Traumatismul. Definiţie

Ansamblul manifestărilor
locale şi generale ale
ţesuturilor sau organelor
produse prin acţiunea
violentă asupra organismului
a unei forţe externe, denumită
agent vulnerant.
CAUZELE TRAUMATISMELOR
 În funcţie de tipul agentului
vulnerant deosebim leziuni:
•Mecanice – acţiune factorilor
mecanici a căror forţă depăşeşte
rezistenţa fiziologică a ţesutului
lezat;
•Termice – acţiunea temperaturii
înalte sau joase asupra
organismului;
•Electrice – acţiunea curentului
electric;
• Chimice – acţiunea factorilor chimici;
• Actinice – acţiunea factorilor actinici;
• Psihice – modificările funcţionale ale
SNC în rezultatul stresului negativ sau
pozitiv.
În funcţie de împrejurimile în care
s-au produs
Traumatisme în sfera de producţie
(accidente de muncă):
a) industriale - (la uzine, fabrici, ateliere);
b) agricole - (în timpul lucrărilor
agricole);
Traumatisme habituale – provocate în
condiţii casnice;
Traumatisme rutiere - auto, feroviar;
Traumatisme infantile - în grădiniţe
de copii, şcoală;
• Traumatisme sportive - în timpul
competiţiilor sportive şi
cantonamentelor;
• Traumatisme provocate de
catastrofe ecologice şi calamităţi
naturale;
• Traumatisme intenţionate
(militare)
 Traumatismele mecanice:
În funcţie de acţiunea agentului
vulnerant asupra ţesuturilor, sînt:
1. Închise ale ţesuturilor moi - fără
lezarea tegumentelor;
2. Deschise ale ţesuturilor moi - cu
lezarea tegumentelor (plăgile).
3. Fracturile - (închise şi deschise).
În funcţie de gravitatea leziunilor:
• Izolate;
• Multiple;
• Asociate;
• Combinate.
Clasificarea traumatismelor

Traumatismele
 Clasificarea traumatismelor
Electrice Chimice
Termice
Actinice

Mecanice
Psihice

Izolate

În funcţie de
tipul agentului Închise
Multiple
vulnerant

Asociate
În funcţie de În funcţie de
gravitatea Traumatismele lezarea Deschise
leziunilor tegumentelor
Combinate
În funcţie de
împrejurimile în
Infantile
care s-au produs
Habituale

Sportive
Rutiere În sfera de
producţie
Provocate de
Intenţionate calamităţi
industriale agricole naturale
Traumatismele închise ale
ţesuturilor moi

1.Contuzia
2.Entorsa
3.Luxaţia
Contuzia ţesuturilor moi
(contuzio)

Este lezarea ţesuturilor moi

sau a organelor cu un obiect
bont (cu suprafaţă netedă) cu
păstrarea integrităţii pieli.
Contuzia ţesuturilor moi
Contuzia ţesuturilor moi.
Echimoză
Contuzia ţesuturilor moi
Contuzia ţesuturilor moi
 Manifestările clinice
• Durere vie permanentă;
• Tumefiere;
• Echimoze;
• În contuzii grave formarea
hematomului. Hematomul se odifică
treptat în culoare de la roş-brună,
cianotică, verde, galbenă;
• Limitarea mişcărilor regiunii
respective.
 Echimoza
• este forma cea mai simplă de contuzie
superficială, fiind produsă de contuzii
moderate. Are loc lezarea vaselor sangvine
mici (capilare), iar sîngele scurs infiltrează
ţesutul subcutanat. Apare ca o zonă roşie
albăstruie, care în câteva zile îşi modifică
culoarea, devenind albastră-vânătă, apoi
galben-verzuie şi pe măsura resorbţiei
dispare în timp de 2-3 săptămîni.
Echimoză, hematom
palpebral
 Hematomul
• este o colecţie sangvină în ţesuturile
moi, în urma unor traumatisme mai
intense cu lezarea vaselor de calibru
mare. Apare ca o tumeficaţie
dureroasă, de volum variabil de
consistenţă elastică.
Hematom intramuscular
Hematoame fesiere
 Asistenţa de urgenţă:
• Repaus absolut cu ridicarea regiunii lezate
în sus;
• Primele 24 ore aplicarea frigului (pungi cu
gheaţă, prîşniţe reci);
• Începând cu a 2 zi local căldură sau
proceduri fizioterapeutice;
• În echimoze şi hematoame mici se face
aplicarea bandajului compresiv;
• În caz de hematom mare - se face aspiraţia
conţinutului cu întroducerea antibioticilor în
cavitatea formată.
 Entorsa

Este o formă minoră a leziunilor

articulare, ce se produc la mişcarea
bruscă şi forţată ce depăşeşte
posibilităţile fiziologice ale
articulaţiei.
Entorsele se produc mai frecvent în
articulaţia talocrurală, radiocarpiană
şi a degetelor.
Entorsa
 Manifestările clinice
• Durere violentă în momentul traumei;
• Poziţia forţată a membrului cu limitarea
mişcărilor;
• Primele ore paliditatea şi răceala
membrului, apoi hipertermia locală;
• Edemul pronunţat ;
• Deformarea articulaţiei;
• Mai târziu poate apărea echimoza şi
răceala în regiunea lezată
Entorsa
Algoritmul asistenței
de urgență în entorsă
 Asistenţa de urgenţă
1. La persoanele mai sensibile
combaterea durerii prin administrarea
analgezicelor (Analghin + Dimedrol,
Ketanol)
2. Crearea stării de repaus fizic
(imobilizarea) prin aplicarea bandajului
compresiv în „8”, sau atela Kramer;
3. Se aplică punga cu gheaţă;
4. Se transportă la punctul traumatologic,
pentru examinarea radiologică
Asistenţa de urgenţă
 Luxaţiile

Luxaţia - este dislocarea

patologică a suprafeţelor
articulare una faţă de
alta.
 Clasificarea luxațiilor
În funcţie de gravitate pot
1. Congenitale fi:
2. Dobândite • Incomplete (subluxaţie)
- subluxaţii, când între
suprafeţele articulare
• mecanice se păstrează contact.
• Complete - contacul
• patologice între suprafeţele
articulare nu este
păstrat
Se afectează mai des
articulaţiile:
• Umărului - 50-60%
• Degetelor;
• Cotului (cubitală)
• Mîinii (radio-
carpiană)
 Manifestările clinice:
• Dureri extrem de violente în articulaţie;
• Impotenţă funcţională;
• Poziţia antalgică a membrului, a regiunii
lezate;
• Deformarea articulaţiei;
• Scurtarea sau alungirea segmentului luxat;
• Examenul radiografic – arată poziţie
anormală a suprafeţelor articulare şi
• exclude fractura.
 Asistenţa de urgenţă conform PCN:
• Combaterea sindromului algic (sol.
Analgin + Dimedrol, Ketanol, Togesic,
Promedol 1%-1,0 s/c).
• Aplicarea pungii cu gheaţă, a
prîşniţelor reci;
• Imobilizarea de transport;
• Transportarea la punctul
traumatologic;
• Examenul radiologic în 2 planuri.
Imobilizarea de transport
Imobilizarea de transport
 Tratamentul
constă în reducerea luxaţiei.
• Pentru articulaţiile mari sub anestezie
generală cu relaxarea musculară se
face reducerea luxaţiei după una din
metodele Coher, Djanelidze, Stamatin.
După reducere se face imobilizarea
postreducţională cu basma sau aparat
ghipsat pe 2-3 săptămîni.
Reducerea luxaţiei
• După înlăturarea imobilizării se face
recuperarea funcţională
• (gimnastica curativă, masaj).
• În luxaţiile degetelor reducerea luxaţiei se
face sub anestezie locală. Se imobilizează cu
atelă ghipsată pe 7-10 zile.
• Dacă reducerea luxaţiei nu reuşeşte
pe cale nesîngerîndă, atunci se face
pe cale chirurgicală.
 FRACTURILE. DEFINIŢIE,
CLASIFICAREA FRACTURILOR.

Fractura - este întreruperea

totală sau parţială a integrităţii
unui os.
 Clasificarea fracturilor.
I. În funcţie de etiologie fracturile pot
fi:
1. Congenitale – pot interveni intrauterin, în timpul
naşterii;
2. Dobândite – apar în procesul vieţii şi pot fi:
a) mecanice;
b) patologice.
Mecanice - în urma acţiunii unei forţe
mecanice ce depăşeşte rezistenţa osului.
Patologice - (os bolnav) în caz de tuberculoză
osteoarticulară, osteomielită, tumoare
osoasă sau metastaze, lues, etc.
 Clasificarea fracturilor.
II. În funcţie de acţiunea forţei
traumatice pot fi:
1.Directe - produse în locul de
acţiune a agentului vulnerant
asupra osului;
2.Indirecte - produse la o oarecare
distanţă de la locul unde a
acţionat factorul traumatizant.
 Clasificarea fracturilor.
III. În funcţie de caracterul lezării
tegumentelor la nivelul fracturii:
1.Închise - fără lezarea tegumentelor,
adică pielea şi mucoasele îşi păstrează
integritatea.
2. Deschise - sunt însoţite de întreruperea
integrităţii pielii şi a mucoaselor - ele
sunt mai
periculoase, infectate şi prezintă pericol
pentru viaţa bolnavului.
 Clasificarea fracturilor.

IV. În funcţie de caracterul fracturii pot fi:

1.Complete - fractura totală a osului;
2.Incomplecte - linia fracturii trece printr-o
porţiune a osului (fisurile, în “lemn verde ” la
copii ).
Fracturile complete pot fi:
3.Fracturi fără deplasarea (dislocarea) fragmentelor
osoase - mai uşoare.
4.Fracturi cu deplasarea (dislocarea) fragmentelor
osoase - foarte complicate.
 Clasificarea fracturilor.
VII. În funcţie de mecanismul de producere:
1.Prin îndoire (flexie);
2.Prin răsucire (torsiune)
3.Prin compresiune (tasare);
4.Prin smulgere (tracţiune).
VIII. În funcţie de traiectul liniei fracturii
sunt:
1. Simple:
a) Transversale; b) Longitudinale;
c) Oblice; d) Spiroide.
d) 2. Cominutive – aşchiate.
 2. MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN FRACTURI.
Manifestările clinice în fracturi închise:
Toate manifestările în fracturi se împart în: locale şi
generale.
Semnele locale ale fracturilor pot fi:
I. Semnele relative (de probabilitate):
1. Durerea constantă ce se accentuează în
momentul mişcării;
2. Tumefierea ţesuturilor moi;
3. Echimoze (hematoame);
4. Poziţia anormală (antalgică) a membrului ori
a sectorului lezat;
5. Limitarea sau imposibilitatea funcţională;
 II. Semnele absolute - (de certitudine):
1. Mobilitatea patologică - apare în afara
unei articulaţii mobile. Este caracteristică în
fracturile complete prin zdrobirea osului.
2. Crepitaţie osoasă - se determină la
palpare pe proiecţia fracturii, reprezintă nişte
zgomote ce se aseamănă cu scârţâitul aspru al
zăpezii.
3. Deformarea axului osului fracturat - se
manifestă la inspecţia sau la palpare.
4. Scurtarea absolută a segmentului fracturat în
deplasări laterale a fragmentelor osoase.
 3. ASISTENŢA DE URGENŢĂ LA ETAPA DE
PRESPITAL
A/U depinde de caracterul fracturii şi se acordă după
un algoritm strict:
1. Degajarea victimei din focarul de producere a fracturii şi
crearea poziţiei cât mai comodă cu interzicerea oricărui tip
de mişcare. Controlul parametrilor organelor vitale ( Ps, TA ,
respiraţia, reflexul fotomotor etc.);
2. Dacă e fractură deschisă - hemostaza provizorie. În
hemoragia arterială - aplicarea garoului Esmarch (garoului
improvizat, aplicarea tamponării plăgii cu comprese sterile,
comprimarea digitală a vasului pe traiect sau în plagă). În
celelalte hemoragii aplicarea pansamentului compresiv; punga
cu gheaţă sau comprese reci etc. Se face toaleta primară a
plăgii şi aplicarea p ansamentului aseptic compresiv;
3. Suprimarea sindromului algic. În prezenţa medicului
administrarea i/m a analgezicelor narcotice: sol.
Promedol 1% - 1,0; Tramadol 2,0, Fortral,
Novaminsulfon 2,0 (1 gr), analgezic puternic. Dacă nu
este se administrează i/m sol. Analgină 50% cu sol.
Dimedrol 1% - 1,0 Ketanol 2,0, Togesic 2,0. În unele
cazuri local se administrează sol. Novocaină (după
probă) 0,5% - 1%, 5 - 10,0;
4. Se aplică imobilizarea de transport cu atele
fabricate sau dacă nu-s cu atele improvizate sau
imobilizarea primitivă.
 5. Dacă s-a declanşat şocul traumatic (TA mai jos de 90 mm col.
merc.) se întreprind măsurile antişoc. La cele descrise mai sus, se
face:
a) Venepuncţia cu instalarea sistemei pentru perfuzii şi
perfuzii a soluţiilor - Refortan, Gelofuzin, Haes,
Reopoliglucină, Poliglucină, Dextran, sol. Fiziologică,
Glucoză 5% etc.
b) Administrarea sol. Adrenalină 0,1% 0.5 - 0,75 s/c sau
1,0 i/v în perfuzii;
c) Administrarea corticosteroizilor sol. Dexametazon
4-12 mg i/v;
d) Sedarea accidentatului sol. Relanium 1,0; Diazepam 1,0;
e) Administrarea Oxigenului umezit;
f) Încălzirea şi potolirea setei. Se dă bolnavului să bea băuturi calde
(ceai, cafea, sucuri, alte lichide), se înveleşte bine.
6. Transportarea accidentatului cu cruţare în
instituţii sanitare specializate;
7. Monitorizarea stării bolnavului pe
parcursul transportării.

Accidentaţii în şoc traumatic de gr. II - IV se

internează în secţii de RTI.
 Jocul didactic
,,Şi eu; eu Nu”
• Astăzi este o zi frumoasă şi mă bucur de ea.
• Sînt nespus de satisfăcută, deoarece la
lecţia de astăzi am învăţat multe lucruri
utile.
• Am învăţat cauzele şi manifestările clinice
în diverse traumatisme închise ale
ţesuturilor moi.
• Am înţeles că traumatismele sunt
provocate de acţiunea agresivă a infecţiei
piogene.
• Cel mai mult mă bucur că de azi cunosc
mai bine măsurile de asistenţă de urgenţă
în traumatisme închise ale ţesuturilor
moi.
• Mă întristez mult de tot, că nu le voi
putea realiza în activitatea profesională.
• Am aflat că entorsele se produc mai
frecvent în articulaţia talocrurală,
radiocarpiană şi a degetelor.
• Ştiu că durerea în traumatismul
ţesuturilor moi este minimă.
• Afirm că în luxaţia umărului nu este
obligatorie imobilizarea de transport.
• Mă îndoiesc că echimoza este un semn
obligatoriu în contuzia ţesuturilor moi
• Sunt convins că fiecare pacient cu
traumatisme ale ţesuturilor moi are
şansa de a se vindeca.
• Sînt foarte fericită că sînt sănătoasă.
Completaţi a III rubrică

ŞTIU VREAU SĂ ŢTIU AM ÎNVĂŢAT

 Tema pe
acasa
Elaboraţi un poster la tema
: Asistenţa de urgenţă în
traumatisme mecanice ale
ţesuturilor moi