Referat la anatomie

Sarea de boală

Eugenia Proca
I-A

Bacău, 2023
 Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită drept acea stare a unui organism
neatins de boală, în care toate organele, aparatele și sistemele functionează normal.
Din punct de vedere social, sănătatea este starea organismului în care capacitățile
individuale sunt optime pentru ca persoana să își îndeplinească în mod optim rolurile sociale.
În sens generic, conceptul de boală desemnează tulburarea stării de sănătate a unui
organism, ca urmare a actiunii unor agenti din mediul intern sau extern. Boala poate afecta
organismul în totalitate sau partial și se manifestă printr-un complex de simptome și o evoluție
caracteristică.
Boala este o stare particulara a organismului conditionata de actiunea nociva a diversi
factori determinanti din mediu si, caracterizata printr-un complex de modificari morfologice si
functionale - locale si generale, cu caracter reactiv si lezional. Aceasta tulbura reglarea si
activitatea la diferite niveluri funcționale. Astfel, se realizeaza limitarea capacitatilor de adaptare,
respectiv reducerea capacitatii de muncă, printr-un proces ce afecteaza organismul in ansamblul
unitatii sale biologice si sociale complexe.
Ramura medicinei care studiază clasificarea bolilor se numește nosologie.
Boala este un eveniment in cursul adaptarii curente, eveniment ce apare:
 ca urmare a solicitarii excesive a mecanismelor adaptative - prin sporirea intensitatii
agentilor de mediu sau prin scaderea capacitatii de adaptare.
 ca urmare a actiunii unor agenti neobisnuiti - (traumatici, toxici, radiatii ionizante, etc..)
ce provoaca leziuni, distrugeri sau alterari structurale prin actiune directa, intensitatea
actiunii agresive fiind puțin sau deloc dependentă de conditii favorizante
 ca urmare a unor cauze endogene - aparținând organismului insusi. In esenta, si in cadrul
acestora exista un determinism cauzal extern organismului (cauze care au actionat asupra
predecesorilor - in cazul bolilor genetice, sau cauze actuale care actioneaza prin
mecansime a caror dinamica este mai putin evidenta).
Una dintre cele mai importante caracterisitici ale starii de boala consta in afectarea
(deficienta) mecanismelor de reglare si coordonare neuroumorală a funcțiilor. La un anumit
nivel, mecanismele centrale de coordonare sunt supra-activate de acțiunea agentului patogen si
genereaza stimularea excesiva a verigilor efectoare, iar la randul lor procesele informationale de
la periferie si mecanismele corectoare de retroreacție sunt alterate sau blocate - pe fondul scaderii
receptivitatii formatiunilor centrale dereglate de influenta activatoare si dominanta a agentului
patogen. Deconectarea acestor mecanisme de securitate - esentiale pentru menținerea reactiilor
organismului in limitele eficientei, constituie una dintre sursele principale ale transformarii
manifestarilor adaptative in fenomene patologice.
Ansamblul dereglărilor apărute are capacitatea de a se autoîntreține și agrava, astfel
aparand situații extrem de periculoase. Din acest motiv, se paite ajunge la un moment critic,
dincolo de care organismul nu-și mai poate reface echilibrul normal prin mijloace proprii (din
acest moment intervenția medicinei devine indispensabilă).
Utilizarea continuă și și îndelungată a rezervelor adaptative, coordonarea centrală
defectuoasă a funcțiilor, consumul energetic excesiv și cu randament scăzut, realizaeză un
ansamblu de condiții caracteristice unui teren vulnerabil, labil, cu posibilități limitate de adaptare
și reacție. În consecință sunt necesare măsuri adecvate de protecție.
Factorii care influenteaza starea de sanitate si de boala pot fi:
 Biologici - mostenirea genetica, maturizarea, imbatranirea
 Mediu - hrana, activitatile fizice, sedentarismul, vici, apa potabila, poluarea, salubrizarea,
bolile transmisibile;
  Asistenta medicala: cantitatea si calitatea resurselor medicale si accesul la acestea.

Tipuri de boli
În literatura de specialitate sunt utilizate numeroase concepte derivate, cum ar fi:
 boala ereditara - stare patologica provocata de o mutatie genetica, ce se poate transmite
de la o generatie la alta;
 boala profesionala - boala contractata in cursul procesului de munca sub influenta, de
obicei de durata, a unor factori vatamatori specifici unei anumite profesiuni (spre
exemplu, silicoza, antracoza);
 boala contagioasa - boala care apare si se raspandeste in masa ca urmare a conditiilor
social-economice nefavorabile cerintelor vietii normale (spre exemplu, tuberculoza,
pelagra). Bolile contagioase (infectioase) sunt acele boli produse de microorganisme
patogene, a caror identificare permite un tratament adecvat. Intrucat agentii patogeni care
le genereaza se pot transmite in lant, de la un individ la altul, aceste boli se mai numesc si
boli transmisibile.
În cazul bolilor infectioase, contagiunea se face fie direct, prin contact nemijlocit cu sursa
de infectie (bolnav, purtator de germeni), fie indirect, prin materiale ori obiecte contaminate cu
germeni patogeni.
În aceasta categorie sunt incluse: botulismul, dizenteria, hepatita virala, malaria,
meningita, poliomelita, septicemia, sifilisul, SIDA (sindromul de imunitate deficitara dobandita),
tifosul exantematic, tuberculoza etc.
Boala acuta si boala cronica:
După gradul de rapiditate cu care se poate derula evoluția unei boli, aceasta poate fi de
formă:
 supra acută (de durată foarte scurtă, ore): hemoragia cerebrală sau infarctul
 acută (de durată scurtă, zile): gripa
 subacută: hepatita B
 cronică: bronșita cronică
Boala cronica este o boala persistenta in care simptomele se instaleaza treptat (este unul
din motivele pentru care, uneori, sunt dificil de diagnosticat) si se pot agrava. Este necesar un
plan de tratament pe termen lung pentru a tine boala sub control si a evita complicatiile.
Bolile acute sunt de obicei izolate la o singura zona a organismului. Prin contrast bolile
cronice implica mai multe organe.
Daca dupa boala acuta se obtine vindecarea in intregime, acest lucru nu se realizeaza
niciodata in boala cronica.
În timp ce diagnosticul bolii acute este relativ simplu, binar : Da – Nu, diagnosticul
bolilor cronice reprezinta o zona de incertitudine (un domeniu de ambiguitate) - aproape
jumatate din pacientii cu boli reumatismale, autoimmune au un diagnostic incert deoarece
simptomatologia clinica sau analizele de laborator nu se incadreaza in criteriile clare de
diagnostic.
Cronic nu insemna mortal sau ceva ce scurteaza viata. Termenul indica doar ca boala nu
este vindecabila. Bolile cronice tratate corect pot fi mentinute intr-o zona sigura (diabetul sau
hipertensiunea arteriala).
Neglijarea sau intreruperea tratamentului unei boli cronice duce la aparitia episoadelor
acute cu degradarea pronuntata a starii de sanitate.
 Cu un diagnostic precoce si cu tratament sustinut foarte multe boli cronice pot ramane cu
manifestari subclinice (fara simptome vizibile-pacientul nu simte ca este bolnav).
Evoluția bolii
Sub aspect general, evoluția unei boli cuprinde trei etape:
 debutul,
 perioada de stare
 sfârșitul.
Perioada de debut are două faze:
 Debutul fiziopatologic sau perioada de latență - asimilat perioadei de incubație din bolile
infecțioase. Are o durată variabilă (secunde - otrăvuri, traumatisme puternice, zile sau
săptămâni - bolile infecțioase, ani - radiațiile ionizante) și, începe odată cu momentul
acțiunii agentului patogen dureând până când apar primele simptome. În general perioada
este liberă de simptome.
 Debutul clinic sau perioada prodromală - este cuprins în intervalul dintre primele semne
manifeste de boală și apariția tuturor manifestărilor caracteristice bolii respective.
Durează – de obicei - puțin.
Trecerea de la normal la patologic nu se produce însă într-un moment precis, pentru
multe dintre situațiile patologice neputându-se lua în considerație un debut - în sensul strict al
cuvântului. Instalarea bolii este în aceste cazuri, rezultanta bilanțului unui conflict dinamic între
procesele de alterări structurale biochimice și energetice și, cele de contrareacție și compensare
ale organismului.
Perioada de stare este variabilă ca durată - incepe odată cu apariția manifestărilor caracteristice
bolii finalizându-se la începutul declinului lor. Atât reactivitatea individuală cât și mediul,
contribuie în mod fundamental la modularea tabloului patologic al acestei perioade
Finalul bolii poate să fie:
 Însănătoșirea - reprezintă restabilirea echilibrului funcțional adaptativ al organismului.
Este precedată de Perioada de convalescență - asimilată perioadei de defervescență din
bolile infecțioase.
Însănătoșirea nu reprezintă însă inversul îmbolnăvirii și nici revenirea la starea anterioară,
deoarece etapa (din punct de vedere biologic) parcursă, se materializează prin transformări ale
reactivității organismului, respectiv stă la baza unui nou teren. Vindecarea poate fi fără sau cu
sechele - în speță cu persistența unor vicii, leziuni sau cicatrici
 Cronicizarea - reprezintă o alternativă incompletă de evoluție a procesului de sangeneză.
Echilibrul funcțional este precar, persistând diverse tulburări sau suferințe cu caracter
trenant sau manifestări fazice (atenuări - remisisi, sau activări - recidive, variabile ale
bolii)
 Moartea sau Exitusul - reprezintă falimentul efortului de adaptare. Se caracterizează prin
încetarea funcțiilor vitale - respirația și circulația - ceea ce condiționează ulterior prin
suprimarea aportului de oxigen, degradarea și moartea structurilor celulare. Procesul are
o durată vaiabilă, în raport cu rezistența la anoxie a diferitelor țesuturi. Astfel, primii care
mor sunt neuronii din etajele superioare ale Siatemului Nervos Central și, cu predilecție
cei din scoarța emisferelor cerebrale.
Din punct de vedere practic există în legătură cu această perioadă o subâmpărțire
importantă, în sensul în care se identifică o etapă inițială a morții, în care restabilirea funcțiilor
vitale prin tehnici de reanimare poate fi un succes în stoparea procesului de exitus. Astfel
moartea este:
 Moarte clinică: durata coincide cu ce ade rezistență a celulelor nervoase la absența
oxigenului și seîncheie oadată cu apariția leziunilor ireversibile în sistemul nervos central
 Moartea biologică: succede leziunilor menționate mai sus