IGIENA

Coordonator: Prof. dr. S.

MĂNESCU

Autori:

Prof. dr. SERGIU MĂNESCU

Prof. dr. I GHEORGHE TANASESCUI
conf. dr. SEBASTIANDUMITRACHE
Dr. MANOLE CUCU

Editura Medicală, București

1991
 INDREI LUCIAN
LAUReNȚIU

INTRODUCERE
Jgien« este știința sau ramura științelor medicale care se ocupă cu
păstrarea, și promovarea sănătății. Sănătatea, în definiția Organizației
Mondiale a Sănătății (O.M,S.)reprezintă integritatea sau buna stare fi-
zică, psihică Și socială a individului și colectivităților.
In această definiție sănătatea nu este sinonimă cu lipsa de boală
sau infirmitate, ci mai mult decît atât; sănătatea nu se adreseazănumai
individului,ci și colectivității,sau chiar în primul rând colectivității.
Plecând de,la această definiție a sănătății, se poate spune că însăși
medicina a suferit modificări importante în caracteristicilesale definito-
Tii.Astăzi, medicina este departe de a mai fi arta de a vindeca bolnavii;
în. înțelesul său: modern, medicina este știința de a păstra, reda și pro-
nŁovasănătatea.
Dar. sănătatea, ca și boala, recunoaște o serie de factori care o de-
termină, factori care pot vfidenumiți factori etiologici ai sănătății, sau cu
alte cuvinte, se poate vorbi de o etiologie a sănătății, așa cum vorbim
de o: etiologie a bolilor.
In linii mari, factorii etiologiciai. sănătății pot fi grupați în factori
interni -și factori externi.
Factorii interni pot avea o influență decisivăîn producereaanu-
mitor bolivsau afecțiuni, cunoscute sub denumirea de. boli genetice sau
ereditare. Un bun exemplu îl reprezintă, unele dismetaboliiigrave ca
hemoglobinopatiile ereditare în care rolul factorilor. interni —- defecte
genetice -ș- este hotărâtor. Numărul acestor boli este însă, cel puțin în
prtezent,limitat. Dar, factorii interni au o importanțămult mai mare
determinarea anumitor predispoziții față de acțiunea factorilor externi' în
producerea unor afecțiuni sau altfel spus, factorii interni-genetici acțio-
nează în mare măsură ca factori predispozanți.In acest sens putem da
exemplu diabetul, boală,care este considerată a avea o componentă ge-
netică, dar care nu apare decât la persoane cu cilimentație defectuoasă,
dezechilibrată, cu suprasolicitare pancreatică.
Factorii externi ,care acționează asupra organismului se mai numesc
și factori de mediil sau, factori ecologici.In mod deosebit factorii externi
sau de mediu au o influență mult mai mare și mai bine cunoscutăasu-
pra sănătății. Astfel, așa Cumam mai arătat, factorii interni pot rămîne
3
fără rezLZtaVŻncazul lipsei factorilor de mediu declanșatori ai bolii sau
tulburărilor respective. In această privință, de cele mai multe ori starea
de sănătate nu este altceva decît interrelația dintre factorii interni și
factorii externi, în care uneori cu greu poate fi diferențiată ponderea
unora sau altora din factori. Cu toate acestea cei mai mulți autori con-
sideră factorii ecologicisau de mediu ca avînd un rol hotărâtor; ei for-
mează obiectul Igienei care poate fi denumită și medicina mediului sau
ecologie medicală, denumiri de altfel mult utilizate în alte țări.
Intervenția factorilor externi în determinarea stării de sănătate
poate fi în unele cazuri pusă în evidență cu ușurință; este cazul, în mod
deosebit, de acele situații în care acționează un singur factor sau acțiu-
nea sa este directă, ca în cazul unor boli infecțioase. In alte cazuri însă,
în care acțiunea este indirectă sau în care intervin mai mulți factori,
diferențierea rolului fiecărui factor în parte este deosebit de dificilă, ca
în cazul bolilor cardiovasculare cu etiologie multifactorială.
Factorii de mediu pot fi grupați la rândul lor in factori fizici, ca
temperatura sau radiațiile ionizante, — factori chimici, reprezentați de
diferite elemente sau substanțe chimice existente în natură sau sinteti-
zate de om, --2 factori biologici în mod deosebit bacteriile, virusurile,
paraziții, fungii și alte microorganisme care acționează asupra organis-
mului uman și ș—jactori sociali, rezultați din acțiunea omului asupra
mediului sau din interrelațiile dintre oameni.
Factorii externi mai pot fi clasificați ca factori naturali ca apa,
aerul, solul și factori artificiali,ca locuința,îmbrăcăminteași din ce în
ce mai mult alimentația și alții.
In fine, factorii externi, indiferent de originea și felul lor, pot fi
împărțiți în două clase și anume: factorii sanogeni și factorii patogeni.
Factcnii sanogeni sânt acei factori ai mediului înconjurător Tare au o
acțiune favorabilă asupra sănătății și care contribuie la menținerea și
întărig•eQsănătății, în timp ce factorii patogeni Sînt acei factori ecologici
egre au o acțiune nefavorabilă asupra sănătății, care duc la producerea
de boli, la alterarea stării de sănătate. Bineînțeles că medicina este obli-
gată să cunoască deopotrivă atit factori sanogeni, cât și factorii patogeni.
Cunoașterea factorilor sanogeni are importanfč deosebită în utilizarea
lor pentru păstrarea și perfecționarea sănătății, iar; cunoașterea facto•
riłor pctogeni Ore importanță tocmai inversă, pentru a fi înlăturați, di-
minuațż sau limitați în acțiunea lor asupra sănătății. .14
Nu totdeauna însă prezența factorilor patogeni poate ji sinonimă
qu producerea de boli. De foarte multe ori afecțiunile produse de factorii
patogeni din mediu apar după un anumit timp de acțiune. Dar depista-
rea prezenței factorilor patogeni este deosebit de importantăîn acțiunea
de a-i înlătura sau reduce. În aceste condiții factorii patogeni respectivi
formează ceea;ce denumim astăzi „factori de risc” sau factori capabili
de a produce îmbolnăvireafără însă de a o fi provocat în momentul de-
4
 deose-
pistării tor. Cunoașterea și determinarea factorilor de risc are Ô
bită importantă și constituie poate cea mai valoroasă activitate pentru
păstrarea și promovarea sănătății.
Din cele arătate mai sus, se poate înțelege că diferiții factori de
mediu acționează independent sau singular asupra organismului uman;
în realitate ei acționează întotdeauna în interdependență. De aceea me a
ditđ ambiałît sau înconjurător omului a fost definit, în Conferința Inter-
națională Asupra Mediului de la Stockholm clin 1972 ca „totalitatea fac-
torilor din afara organismului uman, prezenți la un moment dat și care
acționează asupra ômutui și activității sale".
Acțiunea factorilor de mediu asupra organismului uman și sănă-
tăfii populației poate îmbrăca mai multe aspecte dependente în cea mai
mare măsură de intensitatea sau nivelul acestor factori. Astfel, niveluri
foarte ridicate sau de mare intensitate dau naștere la acțiunea acută sau
imediată în care reacțiile organismului apar rapid și Sînt ușor eviden-
frate; astfel de situații Sînt relativ rare.
Cel mai frecvent, acțiunea factorilor de mediu asupra organismului
se desfășoară la niveluri de intensitate redusă, ceea ce determină o ac-
țiune cronică sau de lungă durată, ce necesită perioade lungi de timp
pentru a produce in starea de sănătate modificări decelabile Și żtneori
poate scăpa și vigilenței organelor sanitare.
In fine, acțiunea factorilor de mediu poate să se exercite nu asu-
pra populației expuse, ci asupra descendenților acesteia, fie asupra ins
formației genetice cu determinarea de mutații ereditare transmisibile,
fie asupra produsului de concepție cu detrminarea de malformații con—
genitale.
Pentru a-și îndeplini misiunea de protecție a sănătății, Medicina
mediului utilizează o serie de metode de štuđiu a relațiëi dintre factori
de mediu și sănătate. In linii mari đCesteašînt:
metode pentru investigarea factorilor de mediu, metode împru-
mutate mai ales din alte științe și care sîșżtspecifice factorilor cercetați
ca metode fizice, chimice, biologice; ele pot fi Calitative sau cantitative;
—-metode pentru investigarea organismului uman propriu medi-
cinei ca metodele clinice, metodele paraëlinicë Și metode epideini0109ice
sau, de investigare populațională;
— metode experimentale pe animate de laborator puse în situdfii
similare orgdnišmului uman și
—-metode statistice sau mai exact metode statistico-mdterndticeî?)
vederea obținerii unor rezultate semnificative Pentru a fi interpre-
tate corect.
Cu ajutorul acestor metode se exercită acțiunea de supraveghere
permanentăa stării de sănătate a populației.Tn cadrul acestei acțiuni un
rol important revine Operațieide detectare, înregistrare și prelucrare d
datelor privind sănătatea mediului și a populației, operație conoscută

5
 sub denumirea de monitorizare. Monitorizarea se efectuează,în mod pla-
nificat, utilizîndu-se metode standardizate, încadrându-se .în programele
naționale sau internaționale de supraveghere.
Pentru efectuarea unei supravegheri sanitare corecte este necesară
stabilirea unor indicatori cât mai preciși ai stării de sănătate, In acest
sens, Organizația Mondială a Sănătății recomandă urmărirea unor indi-
catori generali, ca speranța de viață, mortalitatea și morbiditatea gene-
rată, starea de nutriție, dezvoltarea fizică și, neuropsihică etc. și indica-
tori specifici, ca morbiditatea prin boli infecțioase, boli cronice și
degenerative, boli profesionale, malformațiile congenitale, tulburările.
mentale și altele.
Prin acțiunea de supraveghere se exercită un continuu control asu-
pra sčnatațti populației expuse diverșilor factori de mediu. Pentru
această supraveghere să fie, eficientă se cunosc două grupe mari de
suri •și anume: măsuri preventive care se aplică înainte de constatarea
unei influențe nocive a factorilor de mediu și măsuri corective•care se
iau după constatarea efectelor nocive sau a riscurilor pentru sănătate.
Desigur că măsurile preventive •sînt mult mai eficiente și totdeauna mai.
puțin costisitoare decât cele corective care cu toate eforturile depuse
totdeauna pot atinge scopurile propuse. 1'
Măsurile sanitare mai pot fi clasificate în:
măsuri medicale, care se aplică de organele medicale și constau
din efectuareq de studii în zonele de risc, controlul medical la încadrare
și 'periodic al muncitorilor,' imunizarea populației, elaborarea de norme
sanitare etc.;
—-măsuri nemedicale care se aplică de alte instituții, cum Sînt
cele administrative, industriale, comerciale, culturale, tehnice etc. Aceste
măsuri se bazează pe normele sanitare elaborate,de organele medicale.
Prin norme sanitare se înțeleg limitele concentrațiilor sau nivelu-
rile admise pentru diverși 'factori de mediu pentrw ca qceștia să nu-și
exercite efectele nocive asupra organismului și sănătății populației. De
cele mai multe ori aceste limite sânt concentrații maxime admise pentru
diferiți factori de mediu ca substanțe toxice, radiații ionizante, micro-
organismeîetc., dar tot atât de' bine pot (fi și limite minime, ca aportul
de substanțe nutritive, sau unii factori fizicii—- temperatura, lumino-
zitate etc.
Normele sanitare constituie dispoziții legale, obligatorii, iar neres-
pectarea lor este considerată contravenție și sancționată ca atare.
La baga elaborării normelor,sanitare -stau o serie de criterii care
stabilesc relația existentă între intensitatea, frecvența și durata expune-
rii la unii factori de mediu a populației și, riscul sau amploarea.unui fe-
nomen nedorit pentru om, precum și situația prezenței concomitentea
mai multor factori de risc în același mediu sau a aceluiașifactor.în mai
mulți factori de mediu (exemplu plumb în aer, în apă, în alimente, la
6
 locul de muncă), ceea ce duce la potențarea acțiunii factorului sau fac-
torilor respectivi. Criteriile sanitare se urmăresc prin studii experimen-
tale și/sau epidemiologice, ta baza elaborării lor stind totdeauna relația
doză-efect.
Trecerea de la criterii la norme se realizează prin aplicarea relației
dintre necesitate și posibilitate, analizîndu-se raport cost/beneficiu sau
cu alte cuvinte, cit costă transpunerea în practică a normei respective
și ce consecințe economice și/sau sociale se pot obține. Din analiza amă-
nuntită a acestui raport rezultă adoptarea normei sanitare respective.
Această analiză, ca și unele diferențe regionale specifice diferitelor zone
face ca să existe diverse norme în diferite țări sau continente. Elabora-
rea lor se bazează pe evoluția și dezvoltarea cunoștințelor medicale și
posibilităților economice și tehnice.
Ca urmare a aplicării consecvente a măsurilor de profilaxie în ge-
neral și profilaxie primară în special, s-au produs mutații importante
în sănătatea mediului și populației. S-a trecut astfel de la o morbiditate
de tip primar dominată de boli infecțioase și acute, caracteristică zonelor
slab dezvoltate sub aspect sanitar, la o morbiditate de tip secundar în
care primează bolile cronice și degenerative, caracteristicč zonelor dez-
voltate. In același timp se recunoaște și morbiditatea de tip intermediar,
proprie zonelor în curs de dezvoltare (sanitară).
Aceste mutații ale stării de sănătate cer din partea organelor sa-
nitare o supraveghere continuă pentru a nu se crea breșe prin care să
poată pătrunde și dezvolta afecțiunile de tip primar; în același timp însă
se cer eforturi din partea tuturor medicilor, indiferent de specialitatea
medicală, pentru a lupta și combate cu succes noua morbiditate carac-
teristicč timpurilor noastre. Este acesta, sperăm, unul din obiectivele
majore ale lucrării, alături de valoarea informativă proprie fiecărei lu-
crčri de acest gen.
Prof. dr. SERGIU MANESCU
 CUPRINS
Pag.
î. IGIENA AERULUI (dr. M. cucu) 21

1,1. Compoziția chimică a acrului și influența sa asupra organismului 22

1.1.1.Influența variației presiunii parțiale a azotului 23

1.1.2.Influența variației presiunii parțiale a oxigenului , .. 24
1.1.3.'Influența variației presiunii parțiale a bioxidului de carbon 26

1.2.Poluarea aerului și acțiunea sa asupra sănătății 27

1.2.1.Natura agenților poluanți 27

1.2.1.1.Suspensiile din aer sau aerosolii 28
.1.2.1.2.Gazele Și vaporii poluanți 29
1.2.2.Sursele de poluare a aerului 30
12.2.1.Procesele de combustie 30
11.2.2.2.
Transporturile (combustie În focare mobile) 31
1.223. Procese industriale diverse . 32
1:2.3.Factori care condiționează poluarea și autopurificarea aerului 33
11Ż.4.Acțiunea poluării aerului asupra sănătății 35
1.2.4.1.
Acțiunea directă a poluării aerului asupra sănătățiț 35
1.2.4.1.1.Poluanți iritanți 36
1.2.4.1.2.Poluanți asfixianți 42
1.2.4.1.3.Poluanți toxici specifici 45
1.2.4.1.4.Poluanți fibrozanți 48
Poluanți
1.2.4.1.5. cancerigeni 48
1.2.4.1.6.Poluanți âlergizanți 50
12.4.2. Acțiunea indirectă a aerului poluat asupra sănătății 50
1.2.5:Prevenirea Și' Combaterea poluării aerulyi 52
12.5.1.MăsUri medicale 52
'1.2.5.2.MăsUri tehnice și administrative 55

1.3.Contaminarea acrului și acțiunea sa asupra sănătății 56

1.3.1.Microflora aerulUi 56
1.3.2. Rolul aerului în răspîndireą 901țlor. țpĘecțiGasę 57
1.3.3. Criterii de apreciere a coritaminării aerului 59
1.3.4.Măsuri de combatere și profilaxie a cpnta@țnării aerului 61
1.3.4.ł:Ventilațiâ 61
1.3.4.2.Curățenia 62
1.3.4.3.Dezinfecția aerului 62

1.4.Clima și relația sa cu sănătatea 64

1.4.1.Zonele climatice . 64
1.4.1.1.
Zonele polare
1.4.12. Zonele temperate 65
•1.4.1.3.Zona tropicală 65
1.4.2.Tipurile de climă 66
 Pag.
1.4.2.1.Climatul alpin 66
1.4.2.2.Climatul de stepă 66
1.4.2.3.Climatul de ses 66
Climatul subalpin 66
1.4.2.5.Climatul marin 67
1.4.3.Influența schimbărilor de vreme asupra organismului 67
1.4.4.Aclimatizarea 69

2. IGIENA APEI (prof. dr. S. Mănescu) 71

2.I. Necesarul de apă și modul de acoperire . 71

2.1.1.Nevoile de apă ale individului 72

2.1.2.Nevoile de apă ale colectivităților 74
2.1.3. Apa În natură 76
2.1.4. Sursele de poluare a apei 77
2.1.4.1.Sursele' 'organiżate 77
2.1.4.2.Sursele neorganizate 78
2.1.5. Autopurificarea apei 78
2.1.5.1,Procesele fizice și fizicd-chimice 78
2.1.3.'2.Procesele biologice și biochimice 79

2.2.Patologia infecțioasă prin apa 80

2.2.1.Bolile bacteriene trałłsmise prin apă 81

2.2.1.1. Holera 81
2.2.1.2. Febra tifoidă 82
fit
2.2.1.3.Dizenteria 82
2.2.1.4. Leptospirozele 82
2.2.1.5. Tuberculoza 83
2.2.1.6, B ruceloza 83
5.2.i.7.
Tularemia 83
2.2.1.8.Boala diareićă 84
2.2.21Bolile Ăđrolice transmise prin apă 84
2.2.2.1. Poliomielita 84
2.2.2.2.Hepatita virală 84
2.2.2.3. Conjunctivita de bązin 85
2.2.2.4.Alte viroze hidrice 85
2.2.3.Boli parazitare transmise priȚ apă 85
2.2,3.1. Amibiaza 85
2.2.3.ž. Lambliaza 86
2.2.3.3. Tricomoniaza 86
2.2.3.4. Strongiloidoza și geohelmintiazele 86
2.2.3.5.Fascioloza 86
2.2.3.6. Schistosomiaza 87
2.2.3.7. Paragonimiaza și opistorcôza . 87
2.2.3.8. Filariozele 87
2.3.Patologia neinfccțioasă produsă prin apă 67
2.3.1, Substanțele minerale diliapă 88
2.3.11.Gușa endemică 88
2.3.12. Caria dentară 90
2.3]1.3.
Fluoroză endemică . 93
2.3.1.4.Bolile cardiovasculare 93
2.3.2. Substanțe toxice 'din apă 96
2.3.2.1. Intoxicația cu nitrați 97
2.3.2.2. Intoxicația cu plUmb 99
2.3,2.3. Intoxicația cu mercur 99
2.3.2.4. Intoxicația cu cadmiu
100
2.3.2.5. Intoxicația cu arsen 100

10
 Pag.
2.3.2.6,Intoxicația cu pesticide 101
2.3.2.7.Alte intoxicații . 102
2.3.3. Substanțele radioactive 102

2.4.Condițiile de potabilitate a apei 103

2.4.1.Condiții organoleptice 104

2.4.1.1.Gustul apei i04
2.4.1,2.Mirosul apei 105
2.4.2. Condițiile fizice 105
2.4.2.1.Temperatura apei 105
2.4.2.2.Turbiditatea apei 106
2.4.2.3.Culoarea apei 106
2.4.2.4.Radioactivitatea apei 106
2.4.3.Condițiile chimice 107
2.4.3.1,Substanțele cu acțiune nocivă 107
2.4.3.2.Substanțele indezirabile 103
2.4.3.3.Substanțele indicatoare ale poluării 108
2.4.4.Condițiile bacteriologice 100
2.4.4.1.Germenii mezofili 109
2.4.4.2.Germenii coliformi 110
2.4.4.3.Enterococii 111
2.4.4.4.Germenii sulfito-reducătorî 111
2.4.4.5.Bacteriofagii enterici 112
2.4.5. Condițiile biologice 112
.ŕl.ł

• 2.5. Igiena aprovizionării cu apă

2.5.1.Sistemul central 114
2.5.1.1. Sectorulcaptării 114
2.5.1.2. Sectorultratării 115
2.5.1.2.1. Îndepărtarea suspensiilor 116
2.5.1.2.2. Coagularea 117
2.5.1.2.3. Filtrarea 117
118
2.5.1.2.4. Demineralizarea
2.5.1.2,5. Mineralizarea 120
2.5.1.2.6. Dezactivarea 120
121
2.5.1.2.7. Dezinfecția tapei
129
2 5.1.3. Sectorulînmagazinării 129
2.5.1.4. Sectoruldistribuției
2.5.1.5.Protecția sanitară a surselor centrale
instalațiilor de
aprovizionare cu apă 130
2.5.2. Sistemul local 131
2.5.2.1.Conditii de amplasare 131
2.5.2.2.Condiții de construcție
131
2.5.2.3.Condiții sanitare ale izvoarelor 133
2.5.2.4.Asanarea instalațiilor locale 133

3. IGIENA SOLULUI (prof. dr. S, Mănescu) 136

3.1. Solul și importanța sa sanitară 136

3.1.1.Proprietățile fizice ale solului 136
3.1.1.1.Permeabilitatea • pentru aer 136
3.1.1.2.Permeabilitatea pentru apă 137
3.1.1.3.Capilaritatea 138
3.1.1.4.Selectivitatea 138
3,1.1.5.Temperatura 138
3.1.2.Compoziția chimică a solului 139
3.1.3.Poluarea solului și influența asupra săhăfății 140
3.1.31. Poluarea biologică 140
3.1,3.2..Poluarea î chimică 143

11
 Pag.
3.1.4.Asanarea solului 148
3.1.4,1.Indicatorii poluării biologice 148
3.1.4.2,Indicatorii poluării chimice .j.• , • „ î. , 149
3.1.4.2.1.Indicatorii direcți ai poluării chimice 149
3.1.4.2.2.Indicatorii indirecți, ai poluării, chimice 151

3.2.Îndepărtareareziduurilor solidc 152

3.2,1.Clasificarea reziduurilor solide 152
3.2.1.1.
Reziduuri menajere 152
3.2.1.2.
Reziduurile de stradă 152
3.2.13. Reziduurile industriale 152
3.2.1.4.
Reziduurile agro-zootehnice 152
3.2.1,5.Reziduurile speciale 153
3.2.2.Importanța sanitară a reziduurilor solide .a .).. , 153
3.2.3. Colectarea .reziduurilor solide 155
3.2.4. Îndepărtarea reziduurilor solide 156
3.2.5.Neutralizarea reziduurilor solide 156
3.2.5.1.Depozitarea controlată 157
3,2.5.2.Compostarea reziduurilor 157
3.2.5.3.
Camerele bioterme 157
3.2.5.4.
Incinerarea reziduurilor 158
3.2.6. Tratarea altor tipuri de reziduuri 158
3.2.6.1.
Reziduurile de stradă 159
3.2.6.2.Reziduurile industriale 159
3.2.6.3.
Reziduurile zootehnice 159
Reziduurile de spital
3.2.6.4. 160
Reziduurile radioactive
3.2.6.5. 160
3.2.7. Mijloacele de combatere a insectelor și rozătoąrelor 160
3.2.7.1.Dezinfecția 160
3.2.7,2.Dezinsecția 161
3.2.7_.3.Deratizarea V. . 161

3.3. Îndepărtarea reziduurilor lichidc 162

'1
Clasificarea reziduurilor lichide
3.3.i. 162
Reziduurile
'3.3.1,1, sau apele reziduale corpqnale 162
0.3.1.2.Reziduurile sau apele reziduale industriale 162
3.3.1.3.Reziduurile sau apele reziduale 'zootehnice 163
Apele ĘezidUale meteorice
3.3.1.4. 163
3.3,2. Importanța sanitară a apelor reziduale 163
3.3,3. Colectarea apelor reziduale 164
3.3.3.1.Sistemul . unitar 164
3.3.3.2.Sistemul diferențiat 164
3.3.3.3.Sistemul mixt 165
3.3.4. Deversarea apelor reziduale 165
3.3.4.1.Caracterizarea sanitară a apelor de suprafață primitoare . 165
3.3.4.2.Caracterizareasanitafră â apelor ŕeziduale care se devaîsă . 166
3.3.4.3.Calculul deversării . 166
3.3.5.Epurarea apelor reziduale 167
3.3.5.1.Epurarea fizică 167
3,3.5.2..Epurarea biologică 168
3.3.5.2.1.Metode biologice naturale . 168
3.3.5.2.2.Metode biologice -artificiale 169
3.3.5.3.Epurarea chimică 171
3.3.5.4.Dezinfecția apelor reziduąle 172
3.316.Îndepărtarea apelor reziduale și apele subterane . 172
3.3.7.Indepărtarea reziduurilor lichide În lipsa 'canalizării 173

12
 Pag.
4. IGIENA RADIAȚIILOR (dr. M, cucu)
4.I. Radiații ionizante 17$
4.1.1.Unități de măsură 177
41.2. Condițiile de expunere Ia radiații ionizante 179
4.1.2.1.Iradierea naturală 179
4.1.2.2.Iradierea artificială 180
4.1.3.Efectele biologice ale radiațiilor ionizante și : acțiunea asupra
sănătății 183
4.1.3.1.Efectele somatice 184
4.1.3.2.Efectele genetice 186
41.4. Măsuri de. profilaxie 187
4.2. Radiațiile neionizante 190

4.2.1.Radiațiile ultraviolete 190

4.2.2. Radiațiileluminoase 194
4.2.3.Radiațiile infraroșii 196
4.2.4.Microundele 198

5. IGIENA HABITATULUI UMAN (prof. dr. S. Mănescu) 199

5.1.Igiena localităților și relația cu sănătatea 199

5.1.1. Influența urbanizării asupra sănătății 199

5.1.1.1.Factorii economici 201
5.1.1.2.Factorii naturali . 201
5.1.1.3.Factorii demografici 201

5.2. Poluarea sonoră și influența ei asupra sănătății 202

52.1. Caracteristicilezgomotului 'Și unitățilede măsU 203

5.2.2. Sursele de zgomot 203
Sursele externe
5.2.2.1. 203
Sursele
-5.2.2.Ż. interne 204
5,2.3, Acțiunea zgomotului asupra organismului 205
5.2.3.1.Acțiunea asupra urechii 205
5.2.3.2.Acțiunea asupra întregului organism 206
5.2.4.Măsuri de prevenire și combatere 207

5.3.Igiena locuinței și relația sa cu sănătatea 209

5.3.1. Amplasarea locuinței 210

5.3.2. Orientarea locuinței 210
5.3.3-Materialele de construcție 211
5.3.4.Planificarea interioară 211
. .iôî. 212
5.3.5.Dotarea locuinței
5.3.6. Ambianța termică 213
5.3.7. Încălzitul locuinței 219
5.3.8.Vicierea aerului
5.3.9.Ventilația încăperilor 222
5.3.10. Iluminarea locuinței 223
5.3.11. Umiditatea locuinței 226
5.3.12. Întreținerea locuinței 227

5.4.Igiena instituțiilor publice 227

5.4.1.Igiena instituțiilor medico-sanitare 228

13
 Pag.
6. IGIENA ALIMENTAȚIEI (conf. dr. S. Dumitrache) 241
6.1. Trebuințele nutritive ale omului sănătos 241
6.1.1.Aspecte ale relației om-aliment. Importanța alimentației pentru
sănătate 241
6.1.2.Necesarul de energie 243
6.1.2.1.Ingestia de alimente
6.1.2.2. Climatul 245
6.1.2.3.Activitatea musculară 245
6.1.2.4. Maternitatea 246
6.1.2.5. Efectele aportului neadecvat de ene.rgie 247
6.1.3.Necesarul de proteine 2-17
6.1.3.1.
Rolul proteinelor 248
6.1.3.2.Calitatea proteinelor alimentare 249
6.1.3.3.Rația de proteine 250
6.1.4. Necesarul de lipideși glucide 251
6.1.4.1.Rolul lipidelor și glucidelor '251
6.1.42.Rația de lipide și de glucide 254
6.1.5. Necesarul de elemente minerale ž35
6.1.5.1. Sediul 256
6.1.5.2. Potasiuľ 1257
6.1.5.3.
Clorul 258
6.1.5.4. Calciul 258
6.1.5.5. Fosforul 26L
6.1.5.6. Magneziul 261
C.IÎ
6.1.5.7. Fierul 262
6.1.5.8. Cuprul 263
6.1.5.9. Cobaltul 264
6.1.5.10.
Iodul 264
6.1.5.11.
Fluorul 265
6.1.5.12.
Zincul 266
6.1.5.13.
Manganul 266
6.1.5.14.Molibclenul 267
6.1.5.15.
Cromul 267
6.1.5.16. Seleniul
268
6.1.6. Necesarul de. vitamine 268
6.1.6.1. Vitamina A 270
6.1.6.2. Vitamina D 272
6.1.6.3. Vitamina E 273
6.1.6.4.Vitamina K 275
6.1.6.5. Vitamina Bl 275
6.1.6.6. Vitamina B2 277
6.1.6.7. Vitamina BG 278
6.1.6.8.Vitamina PP 279
6.1.6.9. Vitamina B12 . 280
i6.1.6.10.Acidul folic 281
6.1.6.11.Alte. vitamine. din grupul 282
6.1.6.12. Vitamina C 282
6.1.6.13.Vitamina P 284
6.1.6.14.
'Alte substanțe 'cu efecte vitaminice 284
6.2. Valoarea nutritivă și igiena alimentelor
285
6.211.'
Laptele și brînzeturile
6.2.1.1.Modul de obținere 286
6.2.12 Valoarea nutritivă 286
6.2.1.3. Rația și efectele consumului 287
neadecvat 290
6.2.1.4. Microorganisme patogene
transmise prin produse lactate
6.2.1.5. Insalubrizarea cg .substanțe 292
chimice •nocive
6.2.1.6. Alterarea laptelui și produselor 293
6.2.1.7.Măsuri •de igienă lactate 294
294
 Pag.
6.2.2. Carne, pește și preparate din carne și pește 296
6.2.2.1. Principalele produse și modul de obținere • 297
6.2.2.2. Valoarea nutritivă 298
6.2.2.3. Rația și efectele -consumului neadecvat 302
6.2.2.4. Microorganisme patogene transmise prin Carne și pește 303
6.2.2.5. Helminți transmiși prin carne și pește 303
6.2.2.6. Insalubrizarea cu substanțe chimice nocive 306
6.2.2.7. Alterarea cărnii și peștelui 307
6.2.2.8. Măsuri de igienă 308
6.2.3. Ouăle 309
6.2.3.1. Structura oului 309
6.2.3.2. Valoarea nutritivă 310
6.2.3.3. Rația și efectele consumului neadecvat 312
6.2.3.4. Microorganisme patogene tłansmise prin ouă . 312
6.2.3.5. Insalubrizarea cu substanțe chimice 313
6.2.3.6. Alterarea și măsuri de prevenire 313
6.2.4.Legumele și fructele
6.2.4.1.Forme de păstrare și 313
6.2.4.2.Valoarea nutritivă
6.2.4.3.Rația și efectele consumului neadecvat 322
6.2.4.4.Microorganismepatogene transmise prin fructe și legume . 323
6.2.4.5.Parazitoze transmise- prin legume și fructe . 323
6.2.4.6.Substanțe toxice transmise ' prin legume și fructe •
6.2.4.7.Alterarea legumelor și fructelor și măsuri de prevenire . 325
6.2.ô.Derivatele din cereale și leguminoasele uscate 327)
6.2.5.1.Prelucrarea industrială și produsele obținute 326
6.2.5.2.Valoarea nutritivă 328
Rația și efectele consumului neadecvat
6.2.5.3. 332
Riscuri de îmbolnăvire prin consum de produse contami-
6.2.5.4.
nate cu microorganisme patogene sau cu. substanțe chimice
nocive
6.2.5.5.Alterarea _șimăsuri de prevenire 335
6.2.6.Produsele zaharoase 336
6.2.6.1. Clasificare și mod de obținere q. 337
Dulciuri formate predominant
6.2.6.1.1. din glucide rafinate 337
6.2.6.1.2.Produse din, zahăr: și fructe
6.2.6.1.3.Produse din ,zahăr, și semințe- oleaginoase
338
Mixturi complexe
339
6.2.6.1.4.
339
6.2.6.2. Valoarea nutritivă
340
6.2.6.3. Rația și efectele,consumului' neadecvat
6.2.6.4. Microorganisme patogene transmise-prin produse zaharoase
cu substanțe,chimice npcive .$. 341
6.2.6.5. Insalubrizareaj 342
6.2.6.6.Alterarea produselor zaharoase
342
6.2.7.Grăsimile alimentare
6.2.7.1,Modul de obținere .
6.2.7.2.Valoarea nutritivă
neadecvat 34:3
6.2.7.3.Rația și efectele consumulUi
6.2.7.4.Insalubrizarea cu substanțe chimice nociț'@l . 347
6.2.7.5.Alterarea grăsimilor și măsuri de prevenire . 347
3-18
6.2.8.• Băuturile alcoolice și nealcoolice
6.2.8.1.Clasificarea și modul de obținere . 349
349
6.2.8'1.1.Băuturi nealcoolice
Băuturi
6.2.8.1.2. alcoolice 330
332
6.2.8.2.Valoarea nutritivă 352
6.2.8.2.1.Valoarea nutritivă a băuturilor nealcoolice
6.2.8.2.2.Valoarea nutritivă a băuturilor alcoolice 353
6.2.8.3.Microorganisme patogene transmise prin -băuturi 354
'Insalubrizareacu substanțe chimice nocive
6.2.8.4.
334
Defectele organoleptice ale băuturilor și prevenirea
'6.2.8.5. lor .

6.3.Igiena unităților' cu profil alimentar 356

$.3.1.Amplasarea unităților 356

15
 Pag
6.3.2.Amenajarea terenului 337
6.3.3.Construcțiile
6.3.3.1.Unitățile industriale 358
6.3.3.1.1Spațiile de producție și depozitare . 358
6.3.3.1.2.Incăperile social-sanitare 359
6.3.3.1.3.Laboratoarele 360
6.3.3.1.4.Spațiile pentru depozitarea reziduurilor solide 360
6.3.3.2.Unitățile de alimentație rpublică și colectivă 360
6.3.3.2.1.Încăperile de consum 361
6.3.3.2.2.Incăperile de preparare a mîncărurilor i. 361
6.3.3.2.3.încăperile de păstrare a alimentelor 361
6.3.3.2.4.Grupul încăperilor social-sanitare
6.3.3.3.Unitățile de desfacere a alimentelor 3E2
362
6.3.4.Prevederi în construcție 363
6.3.5.Dotare cu utilaje 363
6.3.5.1.Utilaje metalice 363
6.3.5.2.Utilaje nemetalice 366
6.3.5.3.Alte prevederi în legătură cu utilajul
366
6.3.6.Funcționarea unităților alimentare
, .j. 368
6.3.7. Curățenia și spălareafin unitățile alimentare
6.3.7.1.Apa folosită pentru spălare șicdezinfecție . 369
pentru
chimice utilizate, spălare 369
Substanțe
6.3.7.2.
369
6.3.7.2.1,Substanțe alcaline
acide
370
6.3.7.2.2.Substanțe
Substanțe
6.3.7.2.3. tensio-activeO, 370
Dezinfecția În unitățile alimentare
373
6.3.8.1.Dezinfecția prin agenți chimici
373
6.3.8.1.1.Clorul.i. compușii clorului 373
6.3.8.1.2.Substanțe, îtensio-active 374
6.3.8.1,3, Iodofori t 373
6.3.8.1.4.Agenți dezinfectanți gazoși 373
6.3.8.2.Dezinfecția prin mijloace fizice 376
6.3.9.Dezinfecția și, deratizarea unităților alimentare 376
6.3.9.1. Măsurile de ,profilaxie . v.. I 377
Măsuri de combatere
6.3.9.2. 378
6.3.9.2.1.Dezinsecția chimică 378
6.3.9.2.2.Deratizarea, prin substanțe chimice 379
6.3.10.Igiena personalului din unitățile alimentare . . 380
6.3.10.1.Controlul medical la încadrarea în producție și beriodic 380
6.3.10.2.Igiena corporală,}vestimentară și echipamentul îde pro-
tecție .. 381
6.3.10,3,Comportamentul igienic al personalului 381

7. IGIENA COPILULUI Șl ADOLESCENTULUI(prof. dr. G. Tănăsescu) 383

7.I. Obiectivul și importanța igienei copilului, și adolescentului, orientarea

actuală, date istorice 383

7.1.1.Condiții și factori care determină , orientarea actuală ea igienei

copilului și adolescentului,pe plan mondial.și în țară noaștră . 384
7.1.2.Sarcinile igienei copiilor și tinerilor În țara noastră 384
7.1.3.Particularitățile răspunsului organismului p copiilor Ia acțiunea
factorilor de mediu 387
?.1.4.Metode de cunoaștere si; acțiuni ale igienei 388

7.2. Caracteristicile generale ale dezvoltării fizice și neuropsihice copiilor

și tinerilor. Factori endogeni și exogeni ,care„ influențează dezvoltarea
umană. Modificărileîn timp ale dezvoltării fizice și neuŕopsihiceumane 388
7.2.1.Caracteristicile dezvoltării fizice și neuro sihice a epiilor și
tinerilor 388
7.2.1.1.Dezvoltarea la nivel subcelular 389

10
 Pag.
t.2.1.Ż.Dezvoltarea ia nivel celular 389
7.2.1.3.Dezvoltarea la nivel tisular (visceral) 390
7.2.1.4.Dezvoltarea la nivelul organismului în Întregul său • 391
392
7.2.1.5.Dezvoltarea la nivelul colectivității 392
7.2.2.Dezvoltarea neoropsihică 393
7.2.3.Legile dezvoltării copiilor și tinerilor
7.2.4.Condiționarea mezologică a dezvoltării fizice și neuropsihice 394
umane
7.2.4.1,Influența mediului geografic și a climei asupra dezvoltării 394
fizice a copiilor și adolescenților
7.2.4.2.Influența succesiunii anotimpurilor asupra dezvoltării fi- 395
zice a copiilor și adolescenților
7.2.4.3.Alimentația populației și dezvoltarea fizică a copiilor și 393
adolescenților 393
7.2.4.4.Influența bolilor cronice asupra dezvoltării
asupra dezvoltării fizice a copiilor
7.2.4.5. Influența locuinței
395
și tinerilor tinerilor 395
7.2.4.6. Influența urbanizării asupra dezvoltării copiilor și
popu-
7.2.4.7. Influența condițiilor social-economice și de trai ale 396
lației asupra dezvoltării fizice și neuropsihice .
7.2.4.8.Condiționarea mulifactorială a cvariabilității locoregio- 396
nale a nivelului de dezvoltare fizică
7.2.4.9.Instruirea și educația instituționalizată ca factori de sti-
mulare a dezvoltării psihointelectuale și sociale a copiilor
397
și adolescenților
intern care influențează dezvoltarea copiilor.
7.2.5.Factori ai mediului
ai organismului matern 397
Faeîcri interni
397
7.2.5.1.Factori genetici 397
7.2.5.2.Fat2tari endocrini 398
Controlul sistemUlui nervos asupra creșterii
7.2.5.3.
în timp ale dezvoltării copiilor și tinerilor din țara
7.2.6. Modificările 398
noâSțră

7.3. Criteriîanetodeșș.i tehnici de evaluare a dezvoltării copiilor și tinerilor

400
401
7.3.1. Metode somatoscopice 402
7.3.1.1.Înălțimea corpului
403
7.3.1.2,Greutatea 403
7.3.1.3.Perimetrul t0Țacic
404
7.3.2.Metode fiziometrice 404
7.3.2.1.Capacitatea vitală 404
7.3.2.2.Forța musculară
7.3.2.3. Latența reacțiilor motorii; .â , .

evąfi.4. Criterii de apreciere a gradului de maturizare evolutivă

403
403
7.4.1.Dezvaltarea dentiției 406
7.4.2. Dezvqltarea osoasă
406
?.4.3. Dezvoltarea caracterelor secundare sexuale
psihologică a copiilor
+7.5. Criterii. metode și tehnici pentru examinarea 406
și adolescenților 407
7.5.1.Stabilirea diagnosticului dezvoltării copiilor
7.5.2.Periodizarea etapelor de dezvoltare În copilărie și adolescență 409

7.6. copiilor de vârstă mică (0—9 ani). Dezvoltarea fizică și neuro-

psihică a copilului de 0—3ani; factori de promovare, factori de risc 410

7.6.1.Dezvoltarea fizică a copiilor pînă la 3 ani 410

411
7.6.1.1.Factori care influențează dezvoltarea la naștere a copiilor .
7.6.2.Caracteristici fiziologice. evolutive ale copiilor de 0—3 ani 413
413
7.6.2.1.Caracteristici ale funcțiilor de reglare termică 415
7.6.2.2.Caŕacteristicile evolutive ale. aparatului respirator 416
7.6.2.3.Caracteristicile evolutive ale aparatului cardiovascular

2 — c-da 1048 17
 Pag.
7.6.2.4.Caracteristicile . evolutive ale aparatului digestiv,« dezvol-
tarea dinților temporari .. ,.
7.6.2.5,Caracteristicile evolutive• alen aparatului urinałl . ' 41G
7.6.2.6.Dezvoltarea aparatului locomotor 417
7.6.3.Dezvoltarea neuropsihică a copiilor de .. 417
pani, . â'.î
7.6.3.1.Dezvoltareacreierului și a diferitelor aparate senzoriale, 418
7.6.3.2. Dezvoltarea psiho-motorie , . '0,„î. • , • , ...
7.6.3.3.Dezvoltarea vorbirii
7.6.3.4.Dezvoltarea activității de cunoaștereŕ 420
7.6.3.5.Dezvoltarea vieții emoțional afective . 420
7.6.4,Reguli 421
de igienă privind structura și conținutul ,regimului
al copiilor de 0—3ani î. 'î .
zilnic
423
7.6.4,1.
Conținutul regimului educativ în creșe. Activitatea de
joc și elaborarea deprinderilor 425
7.6.5.Condiții de igienă ale construcției,
amenajării și funcționării
creșelor
426
7.6.6.Aspecte specifice de igienă în leagănele de copii t; 430
7.7.Igiena copiilor de vîrstă preșcolară . ' . î. 431
7.î.1. Caracteristici' evolutive fizice și neuropsihice 'ale preșcolarului . 431
7.7.1.1.
Dezvoltarea corporală a preșcolarilor:.:.. 431
7.7.1.2.
Dezvoltarea aparatului locomotowla vîrsta preșcolară . 432
7.7.1.3.
Dezvoltarea schemei corporale. și.đenomenele de latera-
lizare cla preșcolari
7.7.i.4.Dezvoltarea aparatului cardipvascular
7.7.1.5.
Dezvoltarea aparatului respirator. 435
7.7.1.6. Dezvoltarea aparatului digestiv, ,î,' 435
7.7.1,7.
Dezvęltarea aparatului uĘin.arși,a glandelor endocrine 436
7.7.1.8, Caracteristicile metg>qțismulțlțî 436
7.7.1.9.
Dezvoltarea sistemului nervos 437
7.7.1.10.
Dezvoltarea vederii 438
7.7.1.11. DezvolțaĘęą; auzului 438
7.7.1.12. Dezvoltarea vorbirii la vîrsta preșcolară 439
7.7.1.13. Dezvoltarea activității psihice a: copilului •preșcOlăr 439
7.7.2.Igiena procesului. instructiv-educatiw 'în grădinițe
7.7.2.1. Caracterul activității copilului preșcolar. : fi?iologice
ale igieneiprocesului instructiv-educativ
7.7.2.2. Variațiile fiziologice. ale capacității: de 'lucru
7.7.2.3.
Factori care influențează capacitatea de lucru a preșcolarilor 442
7.7.2.4.Reguli de igienă pentru regimul de activitate preșcolarilor 443
7.7.2.4.1.
Norme de igienă privind durata unor forme prin-
cipale de activitate a preșcolarilor 443
7.7.2.42.1Educația fizică a preșcolarilor lî' iîî"î".
7.7.2.4.3.Igiena odihnei preșcolarului 446
7.7.2.4.4.Igiena spectacolelor pentru copiii 'preșcolari
7.7.2.4.5.Igiena somnului Ia preșcolari
7.7.2.4.6.
Reguli de igienă privind Organizarea regimului
zilnic al preșcolaĘilor În grădinițe
7.7.2.4.7.Supravegherea medical-psihologică' pre;colffilor' 450
7.7.3.Igiena grădiniței de copii 452
7.8. Igiena copiilor de vârstă școlară
455
7.8.1.JDezvoltarea' fizică/ și neuropsihłeă' în' perioada' i ală 1114:
Copilării și eadolescenței
455
7.8.1.1.Nivelul dezvoltării staturale, pop4eĘaJe
și,ale perîmętrului
toraci?
455
7.9.12. Ritmul creșterii
7.8.1.3,
456
Modificări corporale în perioada prepuberală și În ăadoles-
cență
7.8.1.4.Dezvoltareą
456
funcțională am aparatului- respirator 459

18
 Pag.
19.1.5.Caracteristici evolutive ale aparatului circulator 459
7.3.1.G.Caracteristicile dezvoltării aparatului digestiv și aparatului 460
urinar 460
73.1.7.Dezvoltarea sistemului osteomuscular și a motricității 462
7.8.1.8.Dezvoltarea creierului 462
7.8.1.9.Dezvoltarea vorbirii
7 8.1.10.Dezvoltarea limbajului citit 463
7.8.1.11.Dezvoltarea limbajului scris 465
7.8.1.12.Dezvoltarea funcțiilor de cunoaștere . 466
-7.8.1.13.Maturizarea afectivă
73.1.14.Semnele precoce ale tulburărilor de dezvoltare a perso- 467
nalității
7 9.2. Igiena activi tății școlare 468
7.8.2.1. Factorii care influențează capacitatea de lucru a elevilor 469
78 2.2. Dezvoltarea fizică 470
7.8.2.3. Intensitatea, durata și caracterul solicitărilor 471
Oboseala 472
7.8.2.5. Odihna
473
7.8.2.6.Probleme de igienă legate de începerea școlii Ia vîrsta
de 6 ani . 475
7.8.2.7.Norme pentru durata activității în clasă 476
7 8.'2.8.Norme fiziologice privind durata pregătirii lecțiilor acasă .
7.8 2.9. Norme pentru somnul de noapte 477
7.8.2.10. Aspecte caracteristice ale igienei activității practice pro-
duetive a elevilor și studenților 478
7.8.2.11. Influența unor condiții de muncă nocive asupra organis-
mului adolescenților și tinerilor
481.
7.8.2.12. Reacția organismului adolescenților Ia temperaturi ridicate
481
7.8.2.13. Acțiunea prafului asupra organismului adolescenților
7.8.2.14. Acțiunea noxelor chimice asupra organismului adolescen-
ților 483
7.8.2.15. Zgomotul ca noxă industrialăcu acțiune negativă asupra
organismului adolescenților
484
7.8.2.16. Influența poziției în timpul lucrului asupra corganismului
adolescenților
486
Limitarea greutăților de purtat de către adolescenți 487
7.8.2.17.
490
7.8.3.Probleme medicale ale orientării profesionale
7.8.3.1. Necesitatea pentru orientarea profesională a cunoașterii 491
cerințelor ergonomice a diferitelor profesiuni 491
7.8.3.2. Starea dezvoltării fizice . 493
7.8.3.3. Concluziile examenului medical
493
7.g.4.Igiena scolii
7.8.4.1. Condiții de igienă a microclimatului în școală 493
7.8.4.2. Reguli de igienă privind iluminatul natural și "artificial
În clasă 497
7.8.4.3. Aprovizionareacu apă și îndepărtareareziduurilorîn școli 498
7.8.44. Izolarea acustică a claselor 501
7.8.4.5. Condițiile igienice ale mobilierului pentru școli
501
7.8.4.6. Reguli igienice pentru confecționarea materialului didactic 503

7.9.Prevenirea și combatereabolilor transmisibile în instituțiile pentru copii 504

7.10.Prevenirea și combaterea accidentelor la copii și adolescenți 507

19
 organismele care prin înmulțire în masă modifică caracterele
organoleptice ale apei să fie absente sau în exemplare izolate;
— organismele animale microscopice să nu depășească 20/dm3
apă
— triptonul de poluare format din resturi fecaloide sau industrial•
'e
să fie absent:

2.5. IGIENA APROVIZIONĂRII CU APĂ

Aprovizionareacu apă a colectivităților se poate realiza prin două

sisteme: central și local.

25,1. Sistemul central

Sistemul central constă dintr-o rețea care transportă apa sub pre-
siune direct la consUmator. Acest sistem prezintă o serie 'de avantaje
și anume:
— asigură cantitatea de apă necesară populației, datorită cunoaș-
terii exacte a debitului distribuit;
— oferă posibilitateade tratare a apei în cazul Cînd aceasta nu
corespunde condițiilorde potabilitate;
— permite o bună Protecție a sursei și instalațiilorși un control
permanent asupra calității apei distribuite.
Din -toateŔaceste motive, sistemul central de aprovizionare cu apă
este astăżi unanim considerat ca superior celui local.
Sistemul central de aprovizionare cu apă se compune din patru
sectoare principale și anume: captarea, tratarea, înmagazinarea și dis-
tribuția apei. Din aceste patru sectoare numai sistemul tratării apei
poate să lipsească, atunci Cînd apa este corespunzătoare la sursă, toate
celelalte sectoare fiind obligatorii'

25.1.1. SECTORUL CAPTĂRII

Sectorul captării cuprinde totalitateainstalațiilornecesare pentru
colectarea și aducerea apei de -lasursă în Stația de tratare sau rezer-
vorul de înmagazinare. Captarea 'facediferit,după cum se adre-
sează surselor subterane sau de:supŕafăță.
În cazul surselor subterane, captarea se face diferențiat după adîn-
cimea apei. Pentru apele puțin adînci captarea se realizează prin dre-
nuri sau tuburi perforate amplasate în .sfratulacvifer.Pentru apele de
mare profunžime captarea seface prin foraje țerticale care străbat solul
pînă la nivelul pînzei acvifere. In ambele cazuri extragerea apei se face
prin pompare.
În cazul Operor de stîprdfdță captarea se poate Tace prin devierea
cursului unui*îu prin' ćanâle 'de ăducțiUne câre transportă apă' Ohiar prin
cufŚëŕe liberă!în.stâțiă!deztratâfe Isau pi•in0ińtermediul in -
troduse în masa apei și aspirarea acesteia prin pompare.

{114
 ż.s.Ț.ż. SECTORUL TRATĂRII
Sectorul tratării mai este
țoriță faptului că în majoritatea denumit și sectorul purificării apei da-
cazurilor este vorba defîndepărtarea din
apă a unor impurități. El cuprinde totalitatea
cărora apa brută captată este adusă la condițiile deinstalațiilor cu ajutorul
potabilitate.
Sursele naturale de apă nu îndeplinescdecît rareori totalitatea con-
dițiilor de potabilitate. Din această cauză a apărut necesitatea tratării
sau purificării apei înainte de a fi dată în consum.Aceasta a devenit și
mai evidentă pe măsura dezvoltării localităților și a creșterii nevoilor
de apă. care au dus la utilizarea în scop potabil a apei de suprafață in-
tens poluate. Dar și unele ape subterane mineralizate sau ąpă mărilor
și oce9nĆlor,intrate în ultimul timp în circuitul apei potabile, necesită
fi prelucrate și corectate. Introducerea diferitelor instalații de potabili-
zare a conslituit •momente importante în asigurarea cu apă de calitate
corespunzătoare și s-a răsirînt favorabil âsupra sănătății populației
(fig. 15).

000
700 Introducerea
600 si$ŕ. fi/tkare
500
400
Fig. ÎȘ — Influența tratăriiapei asupra
300
îmbolnăvirilor prin febra tifoidă
200
400 Introducerea
dezinfecfiei

Pe măsura dezvoltării cunoștințelor științificeși tehnice, diversele

instalațiiđolosite izolat, au fost grupate și legate organic într-un tot uni-
tar, Iuind naștere adevărate uzine de tratare a apei. Ele Sînt supuse u'nei
perfecționări continue, multe funcționând astăzi pe bază de automati-
zare. Instalațiile de tratare a apei se adresează, în principal, îndepăr-
tării acelor elemente dțn apă cye o fac nepotabilă deși 'n u}timul timp
se cunoaște și posibilitatea inversa, de introducere în apă a unor ele-
mente considerate necesare organismului. Sub acest aspect termenul de
tratare pare a fi mai adecvat, cupriqzȚnd modificările fizice,chimice sau
biologice la care este supusă apa brută pentru a deveni potabilă. Instala-
țiilede tratare depind în cel mai înalt grad de calitățileapei brute. Teil-
nologia tratării apei depinde de natura, structurą și compoziția elemen-
telor cărora ne adresăm. Procedeele de tratare se bazează pe diverse
principii ca: mecanice (sedimentarea), fizice (filtrarea rapidă), chimice (fluo-
rizarea), fizico-chimice (coagularea) sau biologice (filtrarea lentă). Unele
pot fi foarte șțpple (decantarea) iar altele foarte complicate (coagula-
rea).Complexitatea este uneori mărită de prezența unor factori pe care
analiza ąpei nu-i poate evidenția. De aceea tatonările de laborator tre-
 buie completate cu stațî\ expa•imenłaie (pilot) și uneori sint ajustate în
momentul introducerii în exploatarea de teren.
Diferitele instalațiide tratare se pot adresa unui singur element
(deferizarea)sau din contră, pot acționa concomitent asupra mai multor
elemente (filtrarea).
În mare putem afirma că principalele etape de tratare a apei.Sînt
următoarele:

2.5.1.2.1. Îndepărtarea suspensiilor

Îndepărtarea suspensiilor cunoscută sub denumirea de decan
_
tare sau sedimentare. Ea se bazează pe relația dintre viteza de CUfrgere
a apei și. greutatea, forma și dimensiunea suspensiilor dim apă. Curge_
rea apei se realizează cu o viteză Sfoarte mică (mm/sec) și pe cît Posibil
omogenă favorizînd astfel sedimentarea suspensiilor.
Factorii care influențează sedimentarea Sînt: caracteristicile sus.
pensiilor (în mod special raportul dintre volum și greutate), Vîscozitatea
apei, dependentă de temperatură, viteza de curgere și timpul de reți_
nere în bazin. Forma bazinului are, de asemenea, importanță în eficiența
sedimentării.
Bazinele orizontale Sînt cel mai frecvent utilizate (fig. 16). parti_
culele mai mari se depun la
intrarea în bazin, iar cele mai fine Sînt an_
trenate spre capătul distal.Au o
bună eficiență, dar prezinłă dezavanta-
jul de a ocupa o mare suprafață.

Intrare Apă /es;re

Fig. 16 — Bazin
Aed/ nŕ orizontalpentru
sedimentarea
suspensiilor
Bazinele verticale
remediază acest neajuns.
trate (fig.17). Apa Pot, fi rotunde
pătrunde pe jos, printr-o sau pă-
conductă centrală
și se eli-

Adm/s/e /eș/re ap;

apă

Fig. 17 — Bazin
Evacuarea 6edfÎenŕu/u/ vertical pentru
sedimentarea
suspensiilor
116
 mină lateral, prin jgheaburi circulare. Pentru reținerea particulelor, vi-
teza ascensională a apei trebuie să fie inferioară
sau cel mult egală cu
viteza de depunere a suspensiilor.Sînt mai puțin eficientedecât bazi-
nele orizontale.

2.5.1.2.2. Coagularea
Coagularea se aplică în cazul suspensiilor fine (coloidale), care nu
se depun în bazinele de sedimentare sau necesită un timp foarte înde-
lungat, practic nerealizabil. Pentru grăbirea decantării suspensiilor colo-
idale se introduc în apă diverse substanțe chimice denumite coagulante.
Ele intră în reacție cu sărurile alcalino-teroase din apă, dînd naștere
unor flocoane cu încărcare electropozitivă opusă celei a particulelor, atră-
gîndu-le. Coagularea a fost introdusă pentru prima dată în 1898. De alt-
fel,Babeș, încă din 1892, pa recomandat utilizareasubstanțelor chimice
cu proprietate coagulantă pentru purificarea apei, plecînd însă de la con-
siderentul că ar avea efect sterilizant.
Substanțele cele mai utilizateîn coagularea apei Sînt: sulfatul de
aluminiu, sulfatul de fier și clorura de fier.
Eficiența coagulării mai depinde de temperatura apei, apele reci
împiedicînd formarea flocoanelor; de turbiditate,desfășurîndu-se mai
anevoie în apele limpezi și de prezența coloizilorde protecție,ca acizii
humici sau a detergenților.în aceste cazuri este necesară folosireaunor
substanțe adjuvante ale coagulării ca bentonite, silicea coloidală, amido-
nul alcalin,alginatul de sodiu, gumele vegetale, taninul, o serie de po-
limeri ai acidului acrilic, poliacrilamidele și alții.

Un aspect important în coagularea apei este reprezentat de posi-

bilitateapătrunderii în apă, odată cu coagulantul, a unor elanente no-
cive (toxice) ca arsenul, fluorul și cuprul, care întovărășesc ca impurități,
substanțele coagulante. Determinarea prezenței și _concentrațieiacestor
elemente apare ca necesară îPentru evitarea oricăror efecte neplăcute.

25.1.2.3. Filtra•rea
Filtrarea reprezintă operația de reținere a suspensiilor,care nu
au fost îndepărtate în instalațiile anterioare. -în același timp, 'prin filtra-
re se obține și o reducere a încărcării organice a apei și a microorga-
nismelor. Se cunosc astăzi mai multe tipuri de filtre:
Filtrul lent a fost construit pentru prima dată în 1829. Este format
din mai multe straturi succesive, de jos în sus, de: pietriș mare, pietriș
fin,nisip mare și nisip fin, pe o înălțime de 1,80—2,00 m. Filtrarea apei
se,'face de sus în jos, impuritățile fiind reținute la suprafața filtrului,
unde se formează 0' membrană filtrantă din alge, protozoare, infuzori,
bacterii și suspensii amorfe. Mecanismul filtrării este îîn principal bio-
logic, de aici și denumirea de filtru biologic și constă din oxidarea chV
mică și biochimică, substanțelor organice, activitatea enzimatică -a
microflorei și acțiunea bacterivoră a protozoarelor. Se adaugă,' în se-
cundar, un proces mecanic de adsorbție a suspensiilor fine din apă
(fig. 18).
este foarte mică, nedepășinvl 3—4
'Vitezafiltrării m 3 în 24 de ore,
imprimînd denumirea de filtrare-lentă.

117
 Fig. 18 — Filtru lent
flh fiti
N/s;p mare PiëÂr;ś'Î'hđre

început pentru nevoi indUstria1e;fiind

la
Filtrul rapid a fost folosit apă Potabilă. Viteza mdefiltrare de
de
introdus în 1884 la uzinele ore; eficiență fiind cu atît mai maŕey eu
100—120ma pe m2 în 24 defiltrantă este formată din ńisip mare și uni.
viteza este mai mică. Maga ni. Filtrele rapide nu pot
form pe toată înălțimea filtrului de prealabil de
a suferit un pŕOceš
fi folosite decît după ce apa sedimentare se rețin
pe su_
Aceasta este de natUră
au trecut de la
lare. FIOcoanełe care filtrantă.
membrana
prafața filtrului, constituind
filtrării este, în principal fizic, de reținere prin
chimică, iar mecanismul mecanism biologic insuficient stu-
adsorbție; în secundar apare
și un
filtrării se construiesc filtre sub
diat. Pentru creșterea randamentului mari presiuni, pînă la 10 atmo-
undi
prekiăne, închiSe complet și supuse pe mg în 54 de ore
pînă la 200 m3
Sfere, care măresc viteza fillrării
(fig. 19).

Nivelulapei În serviciu
k(5Ž
Jgheab

șp5Ëre

petriS
Apâ despë/đre
sub prŁShJhĆ
Âpâ filtratăFig. 10 — Filtŕu Ilapid

2.5.1.2.4.
' exce•
Demineralizarea apei cUprindë operațiile de, îŕldepărtâi•e
âpelôŕ Subteŕanë,
sului de săruri minerâle și še aplică cu precădere
măriloi• și ocea-
și apelor de suprafață, ca apa unor Iaciirisalmastre sau
dëmińerăli•
nelor, care necesită a fi demińeŕalizate. Diferitelemetode de
ă
zăre poartă denumirea elementelor dăror:â ne adresăm : d6ferižaŕë, demân
ganizare, dedurizare, desalinizare etc. Demineralizarea apei se pÔat e
realiză prin metodë fizice,chimice sau tižico-ćhimice.
Metodele fizice coństaU în încălzirea apei 'StibprešiUne pentru atin-
gerea temperaturii de fierbere,Cînd bicarbonații de calciu și magheziu
precipită sub formă de carbonați: Aeiăarea apei prin. picărare,' pulveri-
zare sau barbotare este aplicabilă sărurilor bivalente Solubile de. fier!și

118
mangan care sub influența
oxigenului ahuosferic trec în, săruri. triva-
lente insolubile; ulterior
îndepărtate prin sedimentąre sau filtrare. Eva-
pararea, congelarea sau distilarea
utilizateîn scopul demineralizării apei
și, în primul rîndy pentru
îndepărtarea clorurilor;nu potu prelucra decît
cantități mici de apă. Electroliza și electrodializa au același
în plus și costisitoare. De aceea metodele defecty fiiną
fizice, cu excepția aerării, au o
aplicabilitate limitată.
Metodele chimice au la bază folosirea diverșilor reactivi
troduși în apă intră în reacție cu
care in-
sărurile minerale solubile transformîn-
du-le în săruri insolubile care precipită și se îndepărtează prin sedi-
mentare sau filtrare.
Metodele fizico-chimice se adresează filtrării apei prin schimbăto-
rii de ioni. Aceștia Sînt mase filtrante care au capacitatea de.
ionilor lor cu ionii soluțiilor
înlocuire a
cu care vin în contact. În funcție de ionii
pe care îi extrag, schimbătorii'de ioni pot fi cationiți sau anioniți. Ma-
sele cationice funcționează pe
bază de hidrogen sau sodiu,'iarlceleanio-
nice pe bază de hidroxil.
Pentru îndepărtarea ionilorde fier sau manș
gan, cel mai frecvent se folosesc
schimbătorii de ioni cationiți pe bază
de sodiu. În -cazul ionilor de calciu
sau magneziu, folosirea cationiților
pe bază de sodiu crește alcalinitatea
apei, fapt pentru care se combină
cu utilizarea cationiților pe bază. de
hidrogen. Aceasta se realizează prin
filtrareaparalelă a apei prin cele două mase
filtranteși amestecarea
apei filtrate,filtrarea succesivă prin cele două
mase cationice sau fiV
frarea concomitentă printr-un filtruformat din cele
două straturisupra-
puse. Desalinizarea necesită folosirea, în .af,ana'schimbătorilor de ioni
cationici, și a celor anionici, .tot pentru menținerea pH-ului apei.
Pentru apele cu salinitatefoarte crescută (peste 200 mg/l
NaCl),
se folosește sistemul recirculării apei, în senšul diluării apei
brute cu
apă parțial desalinizată și refiltrarea acesteia (fig.20). Operațiunea
poartă
denumirea și de îndulcire a apei. Ca mase schimbătoare de ioni se 'pot
folosi unii produși naturali ca zeoliții(silicoaluminați de sodiu) sau
arti-
ficiali cum Sînt cărbunii sulfonativ Folosirea lor este limitată datorită
faptului, de altfel controversat? că ar pune în libertate substanțe
cance-
rigene. Tri ultimul timp, 'se 'folosesc ca schimbători de ioni',rășine
sin-
tetice care pot funcționa succesixt sau simultan ca schimbători de catio-
niți și anioniți.

Apă brufŽ Apă

demineralizată

20 — Aparat pentru
demineralizarea apei

După un oarecare timp de funcționąre,

schimbătorii de ioni se epui-
zează și trebuie regenerați. Aceasta se
realizează prin trątarea inversă
cu acid sulfuric sau clorhidric pentru
schimbătorii de ioni cationițipe
bază de hidrogen și cu clorură
de sodiu penfru cei pe bază
Schimbătorii de ioni anioniți se de sodiu.
regenerează prin hidroxid de sodiu.

119
 masei cationice sau anio_
După un număr de regenerări, refacerea îmbătrînire. La apariția
nice se produce cu greutate, fenomen denumit se așază în ordine de la
fenomen, masele schimbătoare de ioni astfel mai mult timp
cele mai bătrîne către cele mai tinere, păstrîndu-se
perioada activă de funcționare a acestora.
2.5.1.2.5. Mineralizarea
introdusă în tratarea
Mineralizarea apei este o metodă mai recent
unor substanțe necesare organis.
apei și constă în introducerea în apă a operație de mineralizare se adre_
mului uman. Pînă în prezent, singura sau fluorizare.
sează fluorului și poartă denumirea de fluorare
fluorizarea apei Sînt ; fluorura de
Cele mai folasite substanțe în fluorosilicic,
sodiu, fluorosilicatlll de sodiu și acidul avantajele și dezavantajele ei.
Fiecare din aceste substanțe are decît fluorosilicatul și conține
Fluorura de sodiu este mai solubilă în apă scumpă decît fluorosilicatul
o cantitate mai mare de fluor. Este însă mai
și mai toxică pentru cei care o manipulează. acesta este lichid cu puter,
În ceea ce privește acidul fluorosilicic,
nică acțiune corozivă. variabile, în funcție de cali-
Dozele de fluor introduse în apă Sînt
în prealabil și menți_
tatea apei supusă fluorizării. Ele trebuie tatonate
nute, pe cit posibil, în limite foarte strînse
executat. El constă din:
Controlul fluorizării trebuie riguros
apei supusă. fluorizării și.a
— cunoașterea conținutului în fluor al
variațiilorlui în timp; folosite pentru
— cunoașterea conținutului în fluor al substanței
fluorizare;
și distribuite
î. - cunoașterea conținutului în fluor al apei fluorizate,
populației (0,8—1,2 mg/dm 3).

2.5.1.2.6. Dezactivarea
din apă a substan-
Dezactivarea reprezintă procesul de îndepărtare
prin impurificări. Pînă în
țelor radioactive naturale sau conferite apei
dezactivare •clar instala-
prezent, nu se cunosc metode specifice pentru
o mare parte a sub-
țiileclasice de potabilizare reușesc să îndepărteze
și de structura
stanțelorradioactive.Aceasta depinde în mare măsură
apă.
fizico—chimică a substanțelor radioactive conținute în
Sedimentarea simplă poate îndepărta o bună parte din substan-
țele radioactive, dacă acestea Sînt insolubile în apă. Diverși cercetători
au arătat că numai prin această simplă operație se poate reduce încăr-
0 la 10 /0.
carea radioactivă a apei pînă
Coagularea are însă un efecfr superior, îndepărtînd substanțele
radioactive care se găsesc•absorbite pe diferite impurități într-un pre-
cent mult mai ridicat. La aceasta se adaugă și încărcătura electrică a
flocoanelor, care poate atrage substanțele radioactive de sens contrar.
Efecte superioare s-au„ observat în Jcazul utilizăriiadjuvanților coagu-
Jării dar mai ales a fosfaților de sodiu sau potasiu. Fosfatareą apei în
doze de 100—250 mg/dm 3 reduce radipactivitateapînă la 95 0/0.
Filtrarea apei prin nisip reține o mare parte din gubstanțele radio-
active. Atît filtrulrapid, cit mai ales filtrullent rețin cea mai mare parte

120
a substanțelor radioactive. Din cercetările făcute de diverși autori re-
zultă că în filtrul lent are loc o reținere a sulĂtanțelor radioactive în
procent de 900/0 în primii 7 cm, 8% in următorii 12 cm, iar restul fil-
trului reține 2%. Marele dezavantaj al reținerii în filtrarea prin nisip
constă în antrenarea ulterioară a substanțelor radioactive reținute prin
apa filtrată pe măsura trecerii timpului.
Schimbătorii de ioni reprezintă un procedeu eficient de îndepărtare a
ionilor radioactivi. Se pot folosi atît schimbătorii cationiți, cit și cei anio-
niți. Reducerea conținutului radioactiv are loc chiar și după epuizarea
capacității de reținere a elementelor minerale din apă. Din datele Obți-
nute în laborator, procentul reținerii substanțelor radioactive prin schim-
bătorii de ioni atinge 99,90 pînă la 99,99% (Sittens). Dezavantajul acestor
metode constă în demineralizarea concomitentă a apei. Pentru aceasta
se recomandă trecerea apei filtrate prin schimbători de ioni într-un dis-
pozitiv care conține un amestec de săruri ce redau apei concentrația
necesarăîn elemente minerale.
2.5.1.2.7. Dezinfecția apei
Dezinfecția apei reprezintă distrugerea totală a germenilor pato-
geni și reducerea numărului celor saprofiți pînă la condițiile de potabi-
litate. Introducerea dezinfecției în purificarea apei a avut un efect spec-
tacular și s-a impus ca etapă obligatorie pentru apele de suprafață.
Reducerea germenilor din apă se realizează și prin unele din instalațiile
reduce 40—60 0/0 din numărul inițial a!
arătate anterior: sedimentarea
germenilor din apa brută; coagularea 60—80%,filtrarea rapidă 90—95%,
iar filtrarea lentă 99,99 0/0. Se poate vedea că, în tcele mai bune condiții,

trec de aceste instalațiiun număr de germeni care, în funcție de încăr-;

carea apei brute, pot depăși limita de potabilitate acceptată. Dar; dez-
aces-
infecția a apărut necesară și pentru apele subterane, mais ales dacă
cursul cărorą se
tea Sînt supuse unor operații de corectare chimică, în
diferiteloĘ
pot contamina. Dezinfecția apei se poate Obține cu ajutorul
procedee, care pot fi grupate în două categorii:
metode fizice ca utilizarea radiațiilorultraviolete, a ultrasunetelor,
radiațiilor ionizante etc.;

metode chimice ca folosirea clorului,ozonului, jąrgintului,perman-

ganatului, iodului, bromului etc.
întrebuințată, dezinfecția apei, pentru fi
Indiferent de metoda
corespunzătoare din punct de vedere igienic,trebuie să. îndeplinească
următoarele condiții de bază :
să fie eficientă, adică să aducă apa la condițiil@de potabilitate;
— să nu modifice calitățileapei și în primul rînd cele organoleptice;
Y }î — să nu lase în apă substanțe care ar putea să pericliteze sănă-
tatea consumatorilor;
să fie ușor de manipulat Șl să nu fie nociva pentru personalul
însărcinatcu efectuarea dezinfecției;
— să fie cît mai economică.
Dezinfecția apei prin clor, cunoscută sub deumirea de clorare (clo-
rinare sau clorizare)a fost introdusă pentru prima dată în 1896. Clorul
este cunoscuț ca un microbicid puternic, Mecanismul acțiunii sale dezin-
fectante este mai puțin bine stăpînit.Cei mai mulți cercetători apreciază
că clorul acționează ca un oxidant. În contact cu apa, clorul formează

121
 acidul hipocloros, instabil și care, în funcție de PH-ul apei, se des„
compune în oxigen atomic sau ion hipoclorit:
2 Cl+ H20 HOCI+
HOCI o+HC1 sau TIOCI -e OCI + H

Cercetările efectuate asupra acțiunii oxidante a clorului , au de_

monstrat că acesta produce perturbări profunde în metabolismul bac_
terian, care conduc la distrugerea germenului. Chang a explicat aceste
perturbări prin actiunea directă asupra proteinei protoplasmatice pe
baza fixării clorului de către celula bacteriană. Între absorbția Clorului
și rezistenta celulei bacteriene este un raport invers. Microbii Patogeni
au o capacitate mai mare de fixare decît cei saprofiți. Celulele bacte_
riene„ vii absorb mai mult clor decît cele moarte. Folosind izotopi
radioactivi (Cl36), Frieberg arată că în cursul dezinfecției cu clor se
produce încorporarea clorului în celula bacteriană proporțional cu doza
de clor. La aceeași doză mărirea timpului de actiune nu produće o mărire
paralelă a cantității de clor încorporate. De aici concluzia că efectul bac_
tericid al clorului este dependent de actiuneâ directă asupra bacteriei. În
ultimul timp, Gomella arată că această acțiune se produce cu precădere
asupra sistemelor enzimatice și,în primul rînd, enzimele care conțin gru-
parea SH. Blocînd aceste enzime, clorul acționează ca un toxic enzimaticv
Cele mai sensibile Sînt dehidrazele care catalizează _procesele oxido-
reducătoare.
Acțiunea dezinfectantă depinde de o serie de factori care fin de
particularitățile clorului și microorganismelor ca factori principali și ai
apei, ca mediu de desfășurare a proceselor.
Potențialul oxidant al clorului determină eficienta dezinfecției prin
forma sub care acționează. Clorul se poate folosisub forma de clor gazos
sau substanțe clorigene.Acestea Sînt substanțe care conțin clor și pe
Care îl eliberează în contact cu apa. Cele mai cunoscute substante clori-
gene Sînt clorura de var (oxiclorurăde calciu),hipoclorațiide calciu sau
de sodiu, cloraminele etc. În ultimul timp, se folosește în dezinfecție per-
oxidul sau dioxidul de clor (C102). Cercetările lui Butterfield au arătat
că la aceeași doză și timp de acțiune egal, diferitele forme de utilizare
a clorului au efecte deosebite. Faptul se datorește potențialului oxidant
diferital acestora. în cazul clorului gazos, predomină' în apă acidul hipo-
cloros cu puternică acțiune oxidantă, pe Cînd în cazul substanțelor
clo-
rigene predomină ionul hipoclorit,cu potenfial oxidant mai redus.
În
ordine crescîndă a potențialului oxidant, diferitele forme de utilizare
a
cloruluiapar: cloramina — clorură de var 'clorulgazos 'ș
— dioxidul
de clor (tabelul XIX).

Tabelul XIX
Acțiunea bactericidă in mg CI/dm3 comparată a diverselor forme de clor
pentru
inactivarea a 99 % din germenii conținuți
Forma de Entero- Entero- Germeni
crt. clor bacterii Paraziți
virusuri saprofiți
1 HOCI 0,02 10
2 OCI 0,40 10
2 103 20
3 NH2C1 103
5 20 u 102 4 x 102

122
 Particularitățile biologice ale microorganismelorarată o rezistență
variată lâ cloŕ a diferitelor specii microbiene. Bacteriile sporulate au o
rezistență mati mare decît cele vegetative, Rezistența
lor se manisfestă atât
printr-ô đożă crescută, cît și printr-un timp de acțiune
In cadrul germenilor nesporulați, cei gramnegativi Sînt mai mai îndelungat,
cei grampozitivi. Dintre germenii gramnegativi, coliformii Sîntsensibili decît
mai rezis-
tenți decît cei ai grupului tifo-paratific sau dizenterie. Virusurile Sînt
mai rezistente decît bacteriile, probabil și datorită sistemului lor enzi-
matic mâi rudimentar. Între virusuri, Coxsackieeste mai rezistent decît
grupul poliovirusurilor. Experiențele au arătat că tulpinile atenuate ale
virusului poliomielitic posedă cea mai înaltă rezistență la clor.
această privință, există o corelație între eficiența dezinfecției și
numărul de organisme din apă. Chick, încă din 1910,â prezentat această
reacție sub formâ unei formule matematice:
N —No • 10
în care No numărul inițial de bacterii; N numărul bacteriilor rămase
după dezinfecție; t timpul de acțiune și k == constanta procesului de
distrugere.
Puterea absorbantă a apei influențează eficienta dezinfecțieiprin
prezența unor elemente care consumă clor, sustrăgîndu-l acțiunii asupra
microorganismelor. Aceste elemente Sînt reprezentate de suspensiiledin
apă, îndeosëbi cele coloidale și de substanțele organice, mai ales cele ușor
oxidabile. Originea substanțelor organice poate influența acțiunea dezin-
fectantă în sensul că cele vegetale Sînt mai puțin avide de oxigen decît
cele animale. Unele Substanțe minerale ca nitriții, fierul,manganul și
altele se oxidează consumînd o parte din clorul introdus pentru dezin-
fecție. Puterea absorbantă a apei se poate determina în laborator și se
cunoaște sub denumirea de consumul de clor,Sînt cercetătoricare afirmă
că numai după satisfacerea puterii absorbante, clorul acționează ca dezin-
fectant. Dacă aceasta nu este decît o supoziție, în orice caz pentru obți-
nerea unei bune dezinfecții,doza de clor trebuie să fie superioară
Sumului de clor constatat experimental.
Temperatura apei influențează eficiența dezinfecției în sensul că în
apa caldă efectul este superior celui obținut în apa rece. În schimb, în
apele reci, stabilitatea clorului este mai mare, ceea ce compensează într-o
oarecare măsură eficiența mai redusă.
PH-ul apei determină acțiunea dezinfectantă prin raportul între
a
acidul hipocloros și ionul hipoclorit din apă. La un pH mai scăzut pre t
domină acidul hipocloros, pe Cînd la un pH mai ridicat predomină ionul
hipoclorit.
Lâ doze egâle
Timpul de contact boate influenta ëfečtul deżififecției.
de clor, cu cît timpul de côhtăct -este mai Crescut, âtît reżultatul
dezinfecției este mai bun. Între timpul de contact și doza de clor este
se găsește
un raport invers proporțional, Intervine însă și forma sub care
clorul.Creșterea timpulUi de contact în cazul clorului hipocloros este mai
timî
puțiń eficientă decît în cazul clorului cloraminieŕ În mod obișnuit,
pul minim de contact considerat ca necesar pentru acțiunea dezinfectantă
clorului nu trebuie să coboare sub 20 minute. Practica sanitară din
țara noastră a adoptat un timp de contact de minimum 30 minute.
Dôzele de clor folosite în dezinfecția apei Sînt variabile și depen-
dente de toți factorii arătați mai sus. Se consideră că doza de clor este
123
suficientă atunci Cînd după trecerea timpului minim de contact rărnîne
în apă un rest de clor neconsumat, denumit clor rezidual. Valorile
treme ale clorului rezidual au fost stabilite între 0,05—0,5mg/dm3. Sub
0,05 mg/dm3 apa nu se consideră dezinfectată, iar peste 0,5 mg/dma
capătă gust și miros neplăcut. S-a constatat însă că la concentrații egale
de clor rezidual, efectul dezinfectant nu a fost totdeauna egal. Faptul a
fost explicat prin prezența unor compuși organici care au capacitatea de
a fixa clorul rezidual. Dintre aceștia cel mai frecvent se întîlnește amo_
niacul. Clorul rezidual apare deci sub două forme: clor liber și clor legat.
Atit timp cit clorul rezidual se găsește sub formă, de clor legat, acesta
eliberează în timp clor liber care poate intra în procesul dezinfecției.
Adevăratul martor al unei bune dezinfecții este clorul liber. Urmărind
relația între clorul rezidual liber și legat din apă, în cazul prezenței
amoniacului, se constată următoarea evoluție a curbei (fig. 21),

mg/Cl

0.5
4

1 3
Fig. 21 Curba clorului
0,2 rezidual din apă

, Ľ-- fixarea clorului; 2

formarea compușilor clo-
rați; 3 oxidarea com-
05 05 mg/Cl
pușilor clorați; 4 — clor
rezidual liber

În prima parte a curbei (1) apare lipsa completă a clorului rezidualȚ

datorită consumului integral al clorului de către puterea absorbantă a
apei; în partea a doua (2), cantitatea de clor rezidual crește o dată cu
introducerea unei cantități inițiale mai mari, dar creșterea nu este
proporțională cu doza introdusă, deoarece o parte a clorului este perma-
nent fixată (legată) sub forma de compuși clorați; a treia parte (3) co-
respunde unei reduceri a clorului rezidual din apă, corespunzătoare con-
sumului de clor pentru oxidarea compuȘilorclorâți; în partea a patra (4),
reacțiile chimice de oxidare s-au terminat, iar clorul rezidual crește pro-
porțional cu cantitatea de clor introdusă. În această Ultimă parte avem
concomitent în. apă ambele forme 'de clor: clor „legat a cărui cantitate
rămîne constantă și' clor *libeŕ care crește cu doza inițială de clor și
explică forma curbei constatatemai sus. Momentul sau punctul de apa-
ritiesa clorului rezidual liberô denumit punctul de rupere sau •de in-
fleăiune•(break-point) reprezintă, de fapt, momentul în care putem con:
sidera dezinfecția ca eficientă și doza de clor ca suficientă. An cazul
exemplului din fig. 21, doza de clor inițială pentru dezinfecție este de
0,8 • mg/dm 3 corespunzătoare unui clor rezidual îliber de 0,2 mg/dm 3.
Dacă am considera dezinfecția ca terminată în funcție numai. de clorul
legat, doza de clor inițială ar fi numai de 0,5 mg/dm 3.
Clorul. rezidual are importanță sanitară. nu. numai ca indicator al
eficienței dezinfecției, ci și ulterior, pe conducte. Unii cercetători consi-
deră că prin cantitatea reziduală de clor se poate asigura efectul bacte-
ricid față deo eventualele contaminări ulterioare,t Această acțiune este
 controversată sau chiar contestată, datorită concentrațicî prea rcdttge de
clor care ar putea să acționeze ca dezinfectant. Apare însă ca sigură
importanța clorului rezidual ca indicator al contaminării apei pe con--
ductă. O dată cu pătrunderea în apă a germenilor și a substanțelor orga
nice de impurificare, acestea consumă clorul rezidual și în primul rind
clorul rezidual liber. Pentru acest motiv, majoritatea autorilor consideră
necesară prezența clorului rezidual și îndeosebi a clorului liber pînă la
cel mai îndepărtat punct al rețelei de distribuție. Menționăm că acesta
vine în contradicție cu unele păreri ale tehnicienilor specialiști în apro-
vizionarea cu apă, care afirmă acțiunea corosivă a clorului rezidual și mai
ales a celui liber, asupra conductelor, recomandînd lipsa sa în rețeaua de
distribuție.
Tehnica dezinfecției prin clor cuprinde multiplel variante depen-
dente de calitatea apei supusă dezinfecției. Metoda clasică constă în in-
troducerea clorului în apă după ce acesta a suferit toate procesele de
purificare sau corectare chimică. Se folosește clorul gazos sau substanțele
clorigene. În marile uzine de apă se preferă clorul gazos introdus fie
direct în apă (metoda uscată), fie după realizarea unei soluții de clor
ș introducerea acesteia în apa supusă de?infecției (metoda umedă). Aceasta
din urmă este mai eficientă și mai economică.În aceste cazuri, dozarea
exactă a concentrației clorului introdus se face cu ajutorul unor aparate
denumite cloratoare de diverse tipuri. Clorul se păstrează în butelii sub
cu
presiune ca clor lichid; pentru dezinefcție se face legătura buteliei
aparatul de clorare care realizează o presiune scăzută și trecerea clorului
realizează
lichid în clor gazos, formă sub care pătrunde în aparat. Aici se
soluția de clor prin barbotarea clorului gazos în apă și se dozează exact,
se introduce în apa
atît cantitatea de clor, cît și cantitatea de soluție care
supusă dezinfecției (fig. 22).
de apro-
Substanțele clorigene se folosesc numai în instalațiilemici
iar superna-
vizionare cu apă. Inițial se realizează dizolvarea substanței
se bazează pe propor-
tantul se introduce în apa de dezinfectat. Dozatorul
de debitul apei.
ționalitatea cantității de soluție introdusă față
înainte ca apa să fie
Preclorarea conscă din introducerea clorului.
se folosește mai ales în cazul
supusă proceselor de purificare. Metoda
apelor cu variațiimari de calitate.Avantajele Sînt reprezentate de asi-
clor, ameliorarea coagulării
gurarea unui contact prelungit între apă și
gust și miros particular și a or-
și oxidarea substanțelor care imprimă
privesc un consum crescut de
ganismelor vegetale în exces. Dezavantajele
a prezenței clorului rezidual lă
clor și neasigurarea în toate condițiile
ieșirea din uzină a apei.
nu reușește să
Dubla clorare se utilizează atunci Cînd preclorarea
dată în consum.
păstreze doza necesară de clor rezidual în apa potabilă
una la intrarea apei
In acest caz, dezinfecția se face în două reprize:
sau rezervorul
în uzină și alta la trecerea apei în rețeaua de distribuție
purificăriiapei
de înmagazinare. Avantajele constau în îmbunătățirea
alături de reducerea cantitățiide clor folosită în dezinfecție.
de clor
Supraclorarea se aplică apelor puternic impurificate. boza
inițială depășește cu mult consumul de clor al apei, folosindu-se
1—5 mg/dm 3. După dezinfecțierămîne 'înapă un surplus de clor,mult
în
peste limitele clorului rezidual admis.' Înlăturarea clorului rezidual
exces se face cu ajutorul sulfitului de sodiu, tiosulfatului de sodiu, bio-
xidului de sulf sau cărbunelui absorbant.•Avantajele constau în scur-

125
 , 150

1
1 x1) I

10

Buŕe/ie
clor

Fig. 22 — Aparat de clorare a apei

țareą timpului de ęontaęt al ,apei ,cu clorul și rgaliqarea unei byn"ęzin-

fecțiț ,ęăiąr și în ęągurțle,cele mai dificile.
Cloramonizarea 'constă în introducerea succesiv în amoniac
săruri Aerąmpniu, îąr după gîteva glor. Prin ągțiupeą reciprocă
înireÂmoniac .și glpr șe formează gloraminele. Formarea gJorarąipelor este
îngunctie de pți-ul ąpei.în apele rąțcąline predomină •moąocloraminețe iąr
în „cele di-. ,triglpr.anpinełe.ĄvąntajeIe constau În pnicșorąreą
gantitățiide. clor, mărirea timpului de acțiune dezințectąntă „șiînlăturą7
rea mirosului și gustului de clor, mai ales în cazul prezenței unpr,com-
PNȘi pgrąnici pare reacționează cu glorul.(fenoli,crezoli). Pentru ca efe-
țul degipfęctąnt al apei să r$ie obținut, este necesar „ca între clor și
ąrąpniącrșărepăsteun raport de 1/3—1/4.
Vi0Țidul clor,descpperit în 3940, constituie o metpąă modernă
de adeziniecțię. Se •pbține din Amestecul unei. soluții de clorat de sodiu
cu clor •în raport de 1/1 pînă -la 1/2,5. •Cąpaęitatea sa pxidanță •foarte
 puternică se folosește în cazul apelor impurificate,
țin crezoli și fenoli care Sînt Oxidați. colorate sau care con-
lativ ridicat. Inconvenientul constă în costul re-
Inconvenientele ctorării apei Sînt reprezentate de gustul și mirosul
pe care dozele mari le imprimă apei supuse dezinfecției. În cazul pre-
zenței în apă a unor compuși organici care dau subproduși cu clorul
(clorfenoli, clorcrezoli),aceștia pot imprima apei gust și miros particular
de medicament (iodoform). Acțiunea sa dezinfectantă asupra virusurilor,
protozoarelor îi germenilor sporulați este redusă, nesatisfăcînd pe deplin
sub acest aspect al securității apei. Este corosiv față de conducte. Unii
cercetători au găsit o acțiune inhibantă, in vitro, asupra pepsinei, În fine,
în ultimul timp, se susține din ce în ce mai mult formarea unor compuși
halogenici ca urmare a combinării clorului liber din apă cu diverși po-
luanți organici. Acești compuși denumiți halometani au efecte cance-
rigene. Toate acestea au condus la folosirea și a altor metode de dezin=
fecția apei, dintre care unele par superioare clorului, dar majoritatea Sînt
încă prea costisitoare pentru a intra în practica Curentă.
Dezinfecția apei prin ozon este folositămai ales în Europa. Ozonul
este un puternic oxidant și, ca atare, un bun dezinfectant al apei. Obți-
nerea ozonului necesar dezinfecției se realizează prin trecerea unui curent
de aer uscat și filtrat în prealabil între electrozide înaltă tensiune. Se
produce deplasarea electronilor de pe orbită și trecerea oxigenului în ozon:
3 02 2 03
Modificarea este reversibilă. În contact cu apa, ozonul trece din nou
în oxigen și elibereazăun atom de oxigen:
2 03 2 02+2 0
Amestecul apei cu aerul ozonat se poate face prin trei modalități:
pulverizînd apa într-un spațiu închis plin cu Ozon;
— injectînd ozon, de jos în sus, într-o coloană în care apa circulă
în sens contrar;
-u— barbotînd aer ozonat pŕin doze dispuse de-a lungul unei conducte
prin care circulă apa.
Excesul de ozon nu persistă în apă, ci se elimină rapid sub formă de
oxigen în atmosferă. Datorită potențialului său oxidant puternic, ozonul
nu are efecte secundare (miros, gust) nici în cazul prezenței substanțelor
organice reactive (fenoli, crezoli), pe care ale oxidează complet. Are efecte
decoloranteși o acțiune dezinfectantă mai evidentă asupra virusurilor,
și
germenilor sporulați. Distruge protozoarele și algele. Are efecte dezodo-
rizante remarcabile. Nu este influențat de creșterea pH-ului apei și nici
de temperatură. Mecanismul de acțiune este tot enzimatic, intervenind
în procesul de oxidoreducere. După M. Coutris, ozonul acționează direct
asupra proteinelor protoplasmatice, pe care le transformă într-un complex
coloidal a cărui structură și proprietăți Sînt diferite de acelea ale ma-
teriei vii.
Doza este de 0,5—5 mg/dm 3 ede apă, iar timpul de contact de
5—15 minute. Dezinfecția apei prin ozon trebuie considerată ca o mer
todă de perspectivă, în prezent .fiind prea costisitoare.
Dezinfecția apei prin argint se bazează pe acțiunea directă „a unor
cantități mici' de argint asupra germenilor din apă, Mecanismulde
127
acțiune constă în disocierea ionilor liberi de argint încărcați electropozi_
tiv. care Sînt adsorbiți pe suprafața bacteriilor încărcate electric negativ.
Distrugerea germenilor este rezultatul unor tulburări manifeste ale
membranei celulare. Fenomenul este comun și altor metode, fiind cunoscut
sub denumirea de acțiune oligodinamică.Ea este influențată de turbidi_
tatea și salinitatea apei, de încărcarea organică și temperatură. Argintul
dă bune rezăltate asupra bacteriilor și virusurilor și, în mai mică măsură,
asupra germenilor sporulați și paraziților. Algele Sînt sensibile la acțiunea
oligodinamicăa argintului. Pentru obținerea unor efecte sporite se poate
combina argintul cu clorul, mai ales pentru apele bogate în plancton ve_
getal. Dezinfecția apei prin argint se poate realiza prin introducerea di_
rectă a argintului în apă in cazul uzinelor care prelucrează cantități mari
de apă. Pentru instalațiile mai mici se folosește filtrarea apei prin filtre
de nisip care au la suprafață un strat fin de argint coloidal.
Metode fizice de dezinfecție au fost utilizatepentru înlăturarea in-
convenientelor legate de introducerea în apă a unor substanțe chimice
străine de compozițianaturală a apei. Cele mai des înîlnite Sînt:
Dezinfecția prin radiații ultraviolete a căror acțiune microbiană
este bine cunoscută. Generatorul radiații ultraviolete constă dintr-o
lampă de cuarț, cu vapori de mercur. În spectrul ultraviolet, cele mai
bune rezultate se obțin cu lămpile care emit radiații de 0,25—0,26Hm.
Mecanismul de acțiune constă în împiedicarea diviziunii bacteriene. Uti-
lizarea radiațiilor ultraviolete necesită cunoașterea exactă a dozei bacte-
ricide, deoarece la doze inferioare poate apare numai efectul bacteriosta-
tic. Însuși mecanismul de acțiune al radiațiilor ultraviolete este reversibil,
în sensul că subdoza poate avea din contră efecte stimulatoare asupra
multiplicării bacteriene. Pentru obținerea unor bune rezultate, apa tre-
buie să fie limpede și lipsită de culoare, iar stratul supus dezinfecției
foarte subțire, deoarece penetrabilitatea radiațiilor ultraviolete este
redusă. Dezinfecția prin radiațiiultravioleteare efecte mai reduse asu-
pra virusurilor și germenilor sporulați.
Dezinfecția prin ultrasunete este mult discutată. Undele supra-
acustice s-au dovedit a avea un efect bactericid. Mecanismul acțiunii constă
în modificarea structurilorsuperficialeale microorganismelor. Se produce
o sensibilizare a germenilor față de acțiunea ulterioară a diverșilor oxi-
danți. De aceea, -unii autori contestă efectul singular al ultrasunetelor.
În ultimul timp, se folosește metoda combinatăa ultrasunetelor și radia-
țiilorultraviolete sau a ultrasunetelor și dezinfectanților chimici (clor —
ozon) cu rezultate superioare. Ultrasunetele se obțin prin trecerea unui
curent electric alternativ de înaltă frecvență, printr-un cristal de cuarț.
Efectul bactericid al ultrasunetelor se manifestă atît asupra formelor
vegetative ale bacteriilor, cît și asupra celor sporulate.Nu este influențat
de gradul de turbiditate și culoare a apei și nici de durata de acțiune.
Depinde în mod absolut numai de intensitateavibrațiilor.
Dezinfecția prin radiațiiionizante a fost introdusă în ultimul timp,
mai ales sub formă experimentală. Rezultatele favorabile obținute în ca-
zul unor medicamente sau alimente au dus la utilizarearadiațiilorioni-
zante în dezinfecția apei. Se folosesc radiațiilorgama care au o putere
mare de pătrundere și o activitateionizantă redusă. Mecanismul intim al
dezinfecției este oxidant. În contact cu apa, radiațiile gama produc un
efect ionizant slab cu degajare de radicali liberi (OH, HO). Acțiunea
dezinfectantă a radiațiilorgama este micșorată în cazul prezenței în apă a

128
 substanțelor organice și a; suspensiilor datorite acțiunii protectoare a
acestora față de radicalii oxidanți eliberați, Ușurința obținerii radiațiilor
gama, în condițiile tehnicii moderne, care dispune de surse 'puternice de
iradiere cu funcționare îndelungată, chiar fără necesitatea unei supra-
vegheri permite eventuala extindere a metodei. Pentru mo-
ment însă, utilizarea radiațiilor ionizante, ca și a celorlalte metode fizice,
este limitată de costul relativ ridicat.

2.5.1.3. SECTORUL 'ÎNMAGAZINĂRII

Sectorul înmagazinării apei reprezintă instalațiile de depozitare
temporară a apei înaintea distribuției sale. La început, rolul sec-
tor a fost de a asigura apa necesară colectivitățiiîn caz de defecțiuni.
Astăzi, acest lucru nu mai, este posibil mai ales pentru marile colectivi-
tăți care au consumuri) mar! de apă. Rolul principal al înmagazinării este
acela de a asigura apa necesară în momentul consumului de vîrf,Pentru
instalațiilemici, rostul înmagazinării este și acela de a permite contactul
minim de 30 de minute dińtre apă și clor,necesar unei bune dezinfecții.
Înmagazinarea apei se Tac? fiĆ în rezervoare aeriene sau castele de apă,
fie în rezervoare îngropate. Castelele de apă servesc mai ales pentru mi-
cile colectivități,ele asigurînd totodată prin înălțimea lor și presiunea
necesară distribuției. Au defectul că apa este influențată de condițiile cli-
matice, modificîndu-și ușor temperatura, fapt pentru care se recomandă
să aibă pereții dubli care să asigure prin stratul,de aer, un bun izo-
lator termic.
Rezervoarele înlătură acest dezavantaj, dar necesită o
pompare a apei, chiar în cazul Cînd Sînt amplasate în zonele cele mai ridi-
cate ale terenului.'Pentru ca apa să nu-și modifice calitățilefizice și
organoleptice în timpul înmagazinării se cer următoarele condiții sanitare:
î — apa să nu stagneze în rezervor, ci să se găsească în continuă
circulație ;
-— rezervorul să fie bine ventilat prin guri de aerisire prevăzute
cu sită și care să ocupe o suprafață egală cu cel puțin 10 0/0 din supra-
fața apei;
ț—— rezervorul să poată fi golit complet la nevoie pentru a putea fi
curățat și dezinfectat, operație care se face periodic;
A rezervorul să fie prevăzut cu o conductă de prea plin pentru a
elimina excesul ' de apă, • astfel încîf să se băstreże un nivel de
0,5—1,0 metri înălțime spațiu liber deâšupra apei.

25.1.4. SECTORUL DISTRIBUȚIEI

Sectorul distribuției apei este format tdintr-ô serie de. conducte care
formează rețeaua de distribuție.Aceasta poate efi terminală, Cînd con-
ductele se înfundă la capete de rețea, iar apa stagnează, ceea ce estez
necorespunzător din punctt de vedere sanitar sau rețeaua inelară în care
capetele de conductă Sînt legate iar apa circulă permanent, Indiferent de g
sistem, rețeaua de distribuție trebułe să îndeplinească o serie de condiții
sanitare și anume:
— să reziste la presiunea crescută, presiune necesară pentru ca
apa să ajungă pînă la cele mai înalte imobile, asigurînd o distribuție
permanentă;

9 — cada 1048 129

 — să nu aibă pierderi mari de apă, datorate fie îmbinărilor defec_
tuoase, fie perforării rețelei prin uzură. Aceste pierderi reprezintă și
posibilități de pătrundere a impurităților din afară în interiorul con_
ductelor;
î' — să se asigure o distribuție continuă a apei,
deoarece chiar în caz
de deteriorări ale conductelor, dacă apa circulă permanent sub presiune
este imposibilă pătrunderea din afară. În momentele de întrerupere a
distribuției se creează în interiorul conductelor o presiune negativă care
favorizează absorbția impurităților din jur în conductă;
— să nu se întretaie cu rețeaua de canalizare sau dacă acest lucru
nu poate fi evitat,să se prevadă ca rețeaua de apă să treacă deasupra
celei de canal, iar la locul de întretăiere să se manșoneze ambele
conducte;
— să nu se construiască deasupra rețelei de apă clădiri,depozite
sau alte imobile pentru a fi cu ușurință supravegheată și
controlată în
caz de defecțiuni.
Dezinfecția instalațiilorde aprovizionare cu apă se execută periodic
sau ori de cîte ori este nevoie. Rezervoarele de apă
se golesc complet și
se curăță mecanic cu peria, iar rețeaua se
curăță cu ajutorul unor dispo-
zitive speciale care se introduc în interiorul
conductelor. După curățire
se introduce în apă o cantitate de 10—20 mg clor activ la litrul de apă
și se lasă timp de cîteva ore, timp în care
are loc dezinfecția.După tre-
cerea timpului stabilitse lasă să curgă apa pînă dispar
gustul și mirosul
de clor,Cînd se poate da din nou în
consum.

25.1.5, PROTECȚIA SANITARĂ A SURSELOR Șl INSTALAȚIILOR

CENTRALE DE APROVIZIONARE CU APĂ
Oricît de perfect ar funcționa un sistem central de
aprovizionare
cu apă, mai ales în ceea ce privește sectorul de tratare,
totuși posibili-
tățile acestuia Sînt limitate. De aceea, pentru evitarea unor neajunsuri
rezultate din poluareą peste limite a surselor de apă și mai ales
poluarea
apei după ce a suferit operațiile de tratare, există astăzi
un consens
unanim în a se institui o protecție sanitară a surselor și
instalațiilorcen-
trale de aprovizionare cu apă.
În practică, această protecție sanitară se realizează prin determina-
rea unui teritoriu denumit zonă de protecție sanitară în .interiorul căruia
se iau anumite măsuri de interziceresau limitare a poluării.;
Zona de
protecție sanitară se subîmparte în două subzone sau
•perimetre sanitare
și anume:
— perimetrul de regim sever, în interiorul căruia orice poluare este
cu desăvîrșireinterzisă.Acest perimetru cuprinde
sursa de aprovizionare
cu apă -la locul de captare, sectorul de tratare
a apei și sectorul de înma-
gazinare. El este îngrădit și păzit;
w —- perimetrul de restricție,în interiorul căruia se limitează poluarea
astfel încît aceasta să nu depășească limitele acceptate din punct de
vedere sanitar al calitățiiapei brute la sursă și a
apei distribuite la con-
sumator, Acest perimetru cuprinde rețeaua de
distribuțieîn înțregime și o
zonă în amonte de locul de captare stabilită pe baza cercetărilor și
calculelor probabilistice privind calitatea apei.
 2.5.2. Sistemul local
Sistemul local de aprovizionare cu apă este format dintr-o multi-
tudine de instalații individuale, apa fiind transportată de consumator de
la sursă cu mijloace proprii. Sistemul local prezintă o serie de dezavan-
taje și anume: nu totdeauna se poate asigura cantitatea de apă necesară,
apa nu poate fi tratată, iar posibilitatea de control asupra calității apei
datorită multitudinii de instalații este redusă.
Cu toate acestea, pînă la generalizarea sistemului central de apro-
vizionare cu apă este încă necesară cunoașterea condițiilor sanitare pe
care trebuie să Ie îndeplinească sistemul local.
Instalațiile care formează sistemul local de aprovizionare cu apă
Sînt în principal izvoarele și fîntînile. În prezent, în țara noastră, Sînt
aproape 1 000 000 de fîntîni.Pentru a fi igienică,fîntîna trebuie să res-
pecte următoarele condiții:

25.2.1. CONDIȚII DE AMPLASARE

Amplasarea fîntînilorse face pe terenurile cele mai ridicate pentru
a nu permite scurgerea apelor de șiroaie spre fîntînă,ci invers. Solul tre-
buie să fie ușor permeabil, terenul impermeabil reținînd apa la suprafață
permite formarea de bălți și ape stagnante care se pot infiltraîn fîntînă,
în timp ce terenul foarte permeabil nu asigură o bună protecție a apei
subterane. Adîncimea pînzei de apă trebuie să fie de minimum 4 m pentru
a garanta o bună protecție față de eventualele impurități de la
suprafață.
Fîntîna trebuie amplasată la o distanță cuprinsă între IO și 30 m
gunoi,
față de sursele de poluare din jur (latrine,grajduri, gropi de
platforme de bălegar etc.).Distanța este în funcție de adîncimea pînzei
de apă și de etanșeitateasurselor de poluare. Se merge la distanța
maximă în cazul apelor puțin adînci și a surselor de poluare neetanșei-
zate și la distanță minimă în cazul apelor adînci și a surselor imper-
meabilizate. Este, de asemenea, indicat ca.sensul de curgere a apei sub-
nu invers, tot astfel
terane să fie de la fîntînă spre surse de poluare și
amplasarea fîn-
și înclinarea solului. În fig. 23 se prezintă după O.M.S.,
distanțelor
tînilor și latrinelor din curți învecinate pentru respectarea
arătate mai sus.

2.5.22. CONDIȚII DE CONSTRUCȚIE

Fîntînilepot fi săpate sau forate în funcție de adîncimea pînzei de
apă. În ambele cazuri construcția trebuie bine asigurată față de posibi-
litatea poluărilor. Pentru aceasta se vor utiliza inele de beton bine
încheiate între ele și impermeabilizate la exterior cu argilă. Ultimul inel
va fi perforat pentru a permite pătrunderea apei în interiorul fîntînii.
Inelul superior va depăși nivelul solului cu cel puțin 80—90 cm pentru
a feri pătrunderea impurităților din exterior.
Fîntîna va fi acoperită cu capac și acoperiș pentru a nu permite
pătrunderea diverșilor poluanți din aer sau antrenați de apele meteorice.
În jurul fîntînii'se va delimita un perimetru de protecție de 2—3 m

diametru carer va „fi îngrădit pentru a nu permite intrarea animalelor.

9' 131
 Fig. 23—Amplasarea corectă a
fintînilor

A — fînîînă; B -—latrină

132
 Acest perimetru va fi impermeabilizat cu ciment sau argilă și ușor încli-
nat spre exterior pentru a permite scurgerea apei în afara zonei prote-
jate (fig. 24).

Jgh#b de P/acž de beton cu

Fămînŕ scurgere pđniâ de scurgere

Sol de suprafa/ó

• —Argi/ž

Zid Impermeabil

Strai de til$łp
acvifer Zid permeabil

Fîntînă igienică Sor b

Fig, 24 —

evitarea poluării apei în timpul extragerii,se recomandă

Pentru ca
găleata să nu părăsească fîntîna nici în momentul utilizării acesteia; se
cunosc cîteva sisteme utilizate în acest sens.
Cea mai bună extragere însă se realizează prin utilizarea pompelor
manevrate manual sau mecanic în funcție de adîncimea pînzei de apă.

25.2.3. CONDIȚII SANITARE ALE IZVOARELOR

izvoarele reprezintă sursele cele mai bune de aprovizionare cu apă.
Izvoruă însă nu trebuie utilizat ca atare, ci în prealabil trebuie captat.
Captarea este operația prin care se colectează apa și se asigură pror
tectia sanitară a izvorului. Un sistem de captare constă din construirea
unei camere de colectare cu pereți impermeabilizați în care pătrunde
izvorul și de unde apa poate fi condusă la exterior (fig.25). Pătrunderea
apei în camera de colectare se face prin drenuri care conduc izvorul,
realizînd și o filtrarea apei captate, Din camera de colectare, apa se
evacuează printr-un jgheab sau conductă direct în exterior. În cazul cap-
tăriiunor izvoare mai mari se prevede și o clapetă de vizitare pentru con-
trolul salubrității camerei de colectare și alte intervenții necesare.

25.2.4, ASANAREA INSTALAȚIILOR LOCALE

Atit izvoarele, cit și fîntinile,trebuie menținute în perfectăî stare
de salubritate. În cazul Cind apa din fîntînă sau izvor devine poluată, se
vor lua măsuri de asanare.
Prin asanare se înțelege totalitatea operațiilor.necesare pentru re-
facerea calității apei și asigurarea protecției. Prima și cea mai importantă
măsură de asanare este depistarea sursei de poluare și înlăturarea
acesteia. Fără această măsură orice altă operație devine inutilă, deoarece
apa se va polua din nou. Uneori acest lucru este relativ ușor, dar alteori

133
 Fig. 25 Captarea izvoarelor

Dren de scursere

pot fi incriminate mai multe surse. În acest caz, se utilizează o serie de

substanțe indicatoare ca substanțele fluorescente (fluoresceina) sau co-
lorate (fuxină) sau simple soluții saline (clorura de sodiu) care se introduc
in sursa incriminată urmărindu-se apariția lor în apa din fîntînă. Apariția
substanței ne indică o soluție de continuitate între sursa de poluare în
care s-a introdus substanța și fîntîna sau izvorul poluat,
După vîndepărtarea sursei de poluare se trece lą yecondiționarea
instalațieisau reperarea diferitelordefecțiuni legate de construcție și/sau
protecția instalației (pereții camerei de captare, inelele fîntîmi, acoperișul
etc.), golindu-se perfect instalația și curățirîdu-se cît mai bine posibil, ope-

rație care se numește sleirea fîntînii sau izvorului.

Ultima operație este dezinfecția fîntînii sau izvorului. Aceasta se
realizează cu substanțe clorigene, cantitatea necesară pentru o bună
dezinfecție fiind de 8—10 g clor activ la metrul cub de apă. Cantitatea
relativ ridicată este necesară pentru că dezinfecția nu se realizează exclu-
siv asupra apei, ci asupra instalațieirespective, a pereților și mîlului din
fîntîni etc.
PentrU asigurarea unei bune dezinfecțiieste necesar să se cunoască
exact cantitatea de apă din fîntînă sau volumul de apă ce urmează a fi
dezinfectat. În același timp, este necesar să se cunoască cantitatea de clor
activ din substanța clorigenă utilizată,deoarece orice substanță pierde
clor în timp, mai ales dacă nu este menținută în condiții corespunzătoare
(ferităde lumină și de umezeală).
După stabilireacantitățiide substanță necesară se face o soluție de
1—2 % chiar cu apa din fîntîna sau izvorul ce urmează a fi dezinfectat,
se lasă să stea cîteva miąute pentru a se depune partea amorfă, după
care supernatantul se introduce în fîntînă sau izvor. Se lasă să stea
12—24 de ore, după care se scoate apă din fîntînă pînă Cînd nu mai
are gust și miros de clor. Din acest moment poate fi dată în folosintă.
În anumite cazuri speciale, se pot utiliza metode de dezinfecție
care se adresează direct apei care urmează a fi folosită. Se poate utiliza
una din metodele de mai jos:
— fierberea apei, de fapt cea mai răspîndită și cea mai comodă
metodă,-care este totodată și eficientă, atit față de bacterii,' cit și față
134
de virusuri. Pentru aceasta este nevoie ca apa să fie supusă fierberii
propriu-zise (din momentul ebuliției) cel puțin 30 de minute. Apa își
pierde cea mai mare parte din gaze și o parte din săruri, ceea ce îi
conferă un gust fad, neplăcut, dar bine răcită poate fi consumată;
— distilarea este 0 metodă sigură de îndepărtare a tuturor microor-
ganismelor din apă: este mai dificilă ca tehnică deoarece necesită apa-
ratură specială și nu poate prelucra decît cantități mici de apă. Apa pierde
complet sărurile minerale și capătă un gust neplăcut care nu satisface
senzația de sete;
— filtrarea prin filtre bacteriologice (Seitz, Chamberland, Berkefeld
etc.)prezintă efecte corespunzătoare numai asupra bacteriilor,nu și asu-
pra virusurilor care pot străbate membranele filtrante. Filtrele bacterio-
logice trebuie regenerate și nu pot filtradecît cantitățimici de apă, ceea
ce le face neeconomice;
— folosirea halogenilor este metoda chimică cea mai răspîndită, fo-
Iosindu-se clorul, iodul, bromul cu efecte asemănătoare. Substanțele clo-
rigene se utilizeazăîn soluțiede 1—2 % și un timp de contact de 30 de
minute. In prealabil, se tatonează doza de clor necesară dezinfecției prin
evidențierea clorului rezidual.
Iodul poate servi ca dezinfectantsub formă de tinctură de iod 2 %
sau triiodură de potasiu. Are efecte bune și asupra virusurilor și parazi-
ților,dar lasă un gust neplăcut în apă.
Bromul, utilizat mai mult în dezinfecția bazinelor de înot, se in-
troduce în apă sub formă de bromură de potasiu;
— folosirea permanganatului a constituit în trecut o metodă uzuală,
având efecte bune mai ales asupra vibrionuluiholeric.Asupra altor bac-
terii, a virusurilor și paraziților, permanganatuľ are efecte inferioare.
Defectul principal al metodei constă în faptul că imprimă apei o ușoară
tentă roz-pal care face dificilă utilizarea acesteia.
 4. IGIENA RADIATIILOR

înconjurător,
Radiațiile reprezintă un factor permanent al mediului
uman
acționînd atît sanogen, cît și patogen. Intră în relație cu organismul
purtată. în
sub diferite aspecte, dependente în primul rînd de energia
cît ener-
liniigenerale, efectele biologice Sînt cu atît mai pronunțate, cu
gia radiației este mai mare.
Radiațiile pot fi caracterizate prin energie, frecvență și lungime
de undă.
Conform teoriei ondulatorii se admite că radiația este reprezentată
în
de o undă transversală electromagnetică, a cărei viteză de propagare
vid este constantă (300 000 km/s)? relația cu lungimea de undă și•frec-
vența fiind exprimată de formula C b în care C viteza de pro-
pagare, L == lungimea de urłdă și u' frecvența, de unde rezultă:
c

frecvență
Din această relație rełese că între lungimea de undă și
de undă este
este un raport de proporționalitate inversă (cu cît lungimea
mai mare, cu atît frecvența este mai nucă șiińvers).
Între frecvență și cantitatea de energie este de asemenea o relație
exprimată de teoria lui M. Planck, care arată că schimbul de energie
dintre sistemul. care emite și cîmpul radiant ąye caracter discontinuu
și se face în cuante (fotoni) avînd mărimea h, în care h' este o constantă

fizicăuniversală cu mărimea de Js, iar v este frecvența

radiației.
In liniigenerale se poate conchide că, din punct de vedere al aę-
țiunii biologice, efectele Sînt cu atît mai pronunțate, cu cît „frecvența_
radiațieieste mai mică și deci energia mai mare.
In înțelegerea relației dintre energia radiantă și efectul biologic
intervine însă și modul specific-de acțiune în raport cu lungimea de
undă, determinat de energia eliberată în momentul absorbției de țesu-
turi; acest efect poate avea — conform legii calitativea fotochimiei nu-
mai radiația absorbită. Cum din lungimea de undă se poate deduce și
energia eliberată, radiațiilepot ti clasificatedupă acest criteriu, rezul-
tînd și efectul biologic predominant (tabelul nr. XXV).

175
 Tabelul nr. RRv

radiațiilor după lungimea de undă

Clasificarea
Lungimea de undă Efect biologic
De la Pînă la predominant
Radiaț ie (aprox.) (aprox.)

1 mm slab
Unde herziene 1mm 760nm caloric
Radiații infraroșii nm 400 luminos
'60,
Radiații luminoase 10 nm fotochimie
400nm
Radiații ultraviolete sub 1 pm ionizant
10 nm
Radiații ionizante

radiățiiîe pot fi gru_

efectelor produse,
Ținînd cont de intensitatea
ionizante și radiații. neionizanțe.
pate în 2 categorii: radiații

4.1. RADIAȚII IONIZANTE

RacliațȚle ionizante Sînt radiații care au proprietatea de a ioniza

materia asupra ęăreia acționează, datorită energiilor mari eliberate la
locuț de acțiune,
în această grupă de radiații: Sînt 'cuprinse atît radiații „electromag-
netice formate din, fotoni (radiații X, radiații gamma), cit de
părticule,atomice. In aceast#.categorie intră radiąțią Iormată din 2
protom și 2 neutroni (un nucleu de heliu) Încărcată pozitiv, radiația (3,
formată din fluxuri de electroni (cu încărcare negątivă), precum și'flu-
xurile de protoni (cu încăycare pozitivă) și fluxurile de neutroni.
Radiația ęoypusculara (cu excepția fluxurilor de neutronl care nu
producdirect ionizare)are capacitate redusă de penetrație/ radiația este
reținută de stratul cornos al pielii (pătrunde doar• 0,1 îmm îń aer și țe-
suturi), iar 'radiația (3pătrunde doar- în țesutul cutanatQe •ęare,îl poate
leza (nu depășesc obișnuit 2 cm, maxim 3. om). ,RadiąțiĂlę electromagne-
lice au o mare capacitate de penetraye,
putînd străbȚ"te corpul umaP,
reținîndu-semai mult sau mai puțin
în diteritelețesuturi în funcție de
densitatea acestora (fapt care a permis utilizarea lor
și radioterapie). în radiodiagnostic
Capacitateąde ionizare este de asemenea
protónice avînd în
generaľ o,
diferită; ŕađiațiile 'a, și
capacitate, mai mare
electromagnetice ionizantă decît cele
deoarece eliberează toată t energia ,în. stratul ,subțire În
care se reține;
Radiațiile produse de
ronii— constituențiai neutroni ay anumite partîqularități'
cursul anumitor nucleului atomic —- în
reacții nucleare fiind ejectați numai
provoacă ionizare . — cum ar Îi fisiunea
primară,- însă Sînt nucleară, Ei nu
directă prin activarea capabili' de a produce
ionizare in-
substanțelor- iradiate cwformarea de atomi radio-

176
 Rezultă că radiația a și (j este mai puțin nocivăhn iradierea externă,
nocivitatea maximă fiind legată de iradierea internă, în timp ce efectul
patogen predominant al radiației ionizante electromagneticese exercită
în mod deosebit în iradiere externă.
Înțelegem prin iradiere externă expunerea parțială sau totală a
organismului la radiația exterioară, efectul realizîndu-se în țesuturile
care asorb radiația în funcție de penetrabilitatea acesteia. Iradierea in-
ternă este produsă de atomii elementelor radioactive (radionuclizi)care
pătrund în organism prin inhalare sau ingestie (eventual în administrări
parenterale în cazul utilizării lor în scop diagnostic sau terapeutic), ur-
mează ciclul metabolic al elementului respectiv iradiind țesuturile cu-
prinse în acest ciclu (întregul organism pentru elemente cu distribuție
relativ uniformă sau anumite organe sau sisteme pentru cele care se
cumulează selectiv).

4.1,1. Unități de măsură

In definirea radiațiilorionizante și a efectelor produse se utilizează
o serie de unități de măsură, supuse în ultirnuldeceniu unor reformu-
lări stabilite în cadrul sistemului internațional de unități (SI). Cum uni-
tățile vechi Sînt intrate de mulți ani în practică, acestea. mai Sînt încă
utilizate, urmînd a fi treptat înlocuite de unitățile SI. Prezentăm ambele
unități; precum și relațiile de transformare în tabelul nr. XXVI.
Radioactivitatea se măsoară prin viteza de dezintegrare a nucleilor
atomici. Unitatea veche este curie (Ci) care reprezintă numărul de dez-
integrări pe secundă care se produc Intr-un gram de radiu și corespunde
la 3,7 •10 10 dezintegrări pe secundă. Unitatea SI este bequerel (Bq) co-
respunzătoare la i dezintegrare pe secundă, rezultînd că 1 •10 10Bq,
respectiv 1 Ci (27,03 pCi).
Prima unitate de expunere folosită a fost rôntgen (R), care repre-
zintă doza de radiație X sau gamma, care produce în 1 cm? de aer uscat
și aflat la 0 0 și 760 mm Hg presiune, ioni negativi sau pozitivi purtând
o sarcină electricăegală cu I unitate electrostatică.Sistemul SI prevede
¯l
(C/kg ). În ceea ce privește relațiilede
ca unitate Coulomb/kilogram
transformare, acestea Sînt înscrise în tabelul XXVI. Debitul de expu-
nere exprimat R/s devine în sistemul SI Coulomb/kg (C/kg)v
Doza absorbită reprezintă o noțiune cu aplicație practică impor-
tantă, ținînd cont de faptul .că efectul este produs de energia transfe-
rată materialului -în care se realizează absorbția. Unitatea din sistemul
vechi de măsură este rad (radiationabsorbed dose), care corespunde unei-
absorbții de 100 erg pe 1 g substratiradiat.În sistemul;SI unitatea este
Gray (Gy) și¯corespunde la 1 Joule pe 1 kg substrat (J/kg¯l ). Debitul
¯l
Gy/s (Gys ).
-dozei absorbite în loc de rad/s —l devine
Doza echivalentă sau echivalentul dozei pentru radioprotecțiepleacă
de la considerentul că acțiunea biologică a radiației ionizante depinde
de energia transferată țesuturilor umane, care este.influențată de doza
absorbită, de factorul de calitate a radiației și de o serie de factori mo-
dificatori.Aplicînd dozei absorbite coeficienții de ponderare, care ține
cont de acești factori se obține o doză echivalentă denumită re-n (rônt-
gen equivalent men), după vechiul sistem de unități sau Sievert (sv) în
sistemul SI.

— c-da 1048 J 77
 IAXX
UDUIUOJSUDJJ

一
「
一
…
t)Z1 s/peü
丶 ,01
u PEH
UIOHOOJ=()S
9L8t=±Bh/OI 001=s/ß91-
s

·g026 9488F

22 O()J=RO

!!iDlau
"
bd >I/V

L I I)

pu

133S

V
」
Od …
丶
…
4321u10
@d
一
*lilS•10AUI
」
qtuotnoo LilE.IfiOtu
Gdtuv
0
…
一 一
… 一
S
「

、
IOCIUI'!S

SIS

UOBJUQU
pd
n
s
pput100S

V
ad pew

一
…

,
!!aoundxa

01
ItY1-101EA!t[0Ä
PZQP

一
-一

pea)
o.roundxa
Inuqa€l
…
q.tosqe
EZO,CI

8
 4.1.2. Condițiile de expunere ta radiații ionizante
Sunsele de radiații pot fi clasificate în 2 grupe: iradierea
și iradierea artificială.
4.1.21. IRADIEREA NATURALĂ
Iradierea naturală (sursele naturale) se datorește unor surse te-'
restrq care pot realiza đradiere exteĘnă (radiațiile gamma terestre) sau
o iradiere internă produsă de unii radionuclizi naturali din mediu care
pătrund în organismul uman, precum și unor surse extraterestre repre-
zentate de radiația cosmică.
Radiația cosmică își are în primul rînd origine solară Și în mai
mică măsură origine galaxică. Cele care ajung la limita atmosferei te-
ŕestre (radiații cosmice primare) Sînt formate în special de particule
încărcate electric care Sînt practic în totalitate absorbite în straturile
superioare ale atmosferei. Prin ciocnirea cu atomii atmosferici dau naș-
tere radiației cosmice secundare alcătyită din radiații corpuscUlare sau
electromagnetice (fotoni),la nivelul solului ajungînd doar o mică parte
din această radiație. Intensitatea radiației cosmice este mai mare la al-
titudine și la latitudinile mari,
Dozele anuale aproximate după înregistrăridiferite ale radiațiilor
cosmice în funcție de altitudine și latitudine Sînt înscrise în tabelul
nr.XXVII.
Tabelul nr. xxvłr
bozele aproximate de radiații cosmice în funcție de altitudine și latitudine
(modificat după B.O. Lindell și L. Dobson)
Dozaanuală (mrad și mGy) la diferite altitudini (m)
1000 2000 3000 4000 5000
Lati-
tudi-
ne mrad mGy mrad mGy mrad mGy mrad mGy mrad mGy mrad mGy

00 30 0,30 40 0,40 60 0,60 90 0,90 130 1,30

25 0,25
35 0,35 45 0,45 75 0,75 110 1,10 170 1,70
28 0,28
30 0,30 35 0,35 50 0,50 80 0,80 120 1,20 200 2,00
(300

populației/radiația
Din punct de vedere al iradierii cosmică repre-
zintă un element constitutiv al.îradierii naturale și nu ridică problemă
protecție decît. pentru zboruriW la foarte mare' altitudine, !inclusiv
de
cele cosmice.
Radiațiile: terestre. Între acestea distingem după cum am men-
ționat iradierea. externă provocată de radiația gamma a unor radio-
232Th 92381J), viața acestora -corespun-
nuclizi naturali cu- viață lungă (401<
zînd vîrstei geologice a pămîntului, precum și de cea produsă de alți nuclizi
cu vechime maimică (228Ra 22GRa) și de produșii lor de dezintegrare. Inten-
sitatea expunerii depinde decompoziția scoarței terestre, existînd zone cu
radioactivitatemai crescută,îndeosebi unde există depozite naturale mai
ridicate de uraniu și thoriu, precum și anumite tipuri de roci, cum ar

179
 șisturile. mod obișnuit se găsëšc valori situate
său
Îi rocile bazaltice(0,4—1 existînd însă teritorii limitate unde
mSv) anual,
Ia 40—100mrem poate fi mult mai mare, depășind chiar 1 rem
valoarea respectivă
(10 mSv) anual.
ce privește iradierea naturală internă, aceasta este dato_
În ceea în organismul uman prin ingestie a
în primul rînd pătrunderii
rită din sol și ajunse în apă—- și alimenge
elementelorradioactive proveniteradioactive —radiu și thoron eliminate
sau prin inhalare a gazelor Gazele radioactive din atmosferă —— radon
din sol în aerul atmosferic. naturală în general scăzută. Concentrări
produc o iradiere sau chiar în
și thoron
mai mari apar îndeosebiîn minele de minereu radioactiv
organism nu este uni_
mare. Distribuția lor în
alte mine de adîncime îndeosebi în țesutul osos în timp ce
formă, și 228Th cumulîndu-se
(radon și thoron) și produșii lor de filia_
gazele de dezintegrare produse pătrund o dată cu apa
organismul uman
ție se cumulează în plămîn. In
(40K 87Ra 210Po 220Pb etc.). Doza totală
și alimentele și alți râdionuclizi
solului în acești radionuclizi.
primită depinde în primul rînd de conținutul
inhalatorie pot pătrunde și
În afară de -radon și thoron, pe cald
31! NC etc.,proveniți din iradierea cu radiații cosmiceza gazelor consti2
tuente ale atmosferei. Valoarea iradierii astfel produsă este neînsemnată.
În liniigenerale, valoarea iradierii naturale externe se situează în
jurul valorii de 100 mrad (1 mGy) pe an. În țara noastră Valoarea ira-
dierii naturale -telurice medii este de cca -70 mrad (0,9 mGy) pe an, cu
anumite variațiiregionale în jurul acestei valori. Iradierea naturală in-
ternă nu depășește obișnuit valori până la 1 mSv pe an. Iradierea na-
turală a organismului uman (internă și externă) se situează astfel între
mSv/an (100—200
mrem/an). O variantă a iradierii naturale o con-
stituie iradierea naturală modificată tehnolog?c, Îąțelegem pĘin acest țip
de iradierepe cea provocată de produse; naturale supuse unor prelucrări
tehnologice care le-au crescut tradioactivitatea.Exemplulž cel mai •con-
cludent îl reprezintă Inaterłalele de construcție. Cantitatea de radon
eliminată în.încăperi este consecința concentrării produșilor radioactivi
conținuți în produsul natural folosit.

4.1.22. IRADIEREA ARTIFICIALĂ

Iradierea artificială (sursele artificiale sau, antropogene) este pro-
dusă de utilizarea de către om a radiațiiloMonizante. Utilizarea acestora
în diferitescopuri face ca expunerea
la radiații .ionizante să prezinte
o creștere în ultimele decenii,
rezultînd și necesitatea introducerii m ă-
surilor de protecție corespunzătoare în
lor nocive. vederea Înlăturării efectelor
În funcție de modul de expunere la
ionizante distingem sursele artificiale, de radiații
expunerea profesională și expunerea neprofesională•
Expunerea profesională
cii vin în contactcu radiații privește persoanele care în procesul mun-
sonaluL care ionizante, în această categorie intrînd: per-
•la extragerea
de combustibil minereului ,radioactiv și
nuclear, personalul la obținerea
sonalul de la reactoarele din centralele electrice nucleare, per-
nucleare, cei
personalul care. lucrează care lucrează în
striale etc.. Un domeniucu
cercetare științifică'
surse
în. care radioactive în diferite i
expunerea profesională procese
indu-
pînă în prezent -— cel
mai mare număr
de oameni
cuprinde
este folosirea radian
180
 țiilor ionizante în medicină, în scop de diagnostic sau terapeutië. În
această grupă infră tot personalul din unitățile de radiodiagnostic,
radioterapie și medicină nucleară (serviciile de medicină nucleară Sînt
cele în care se aplică izotopi radioactivi, respectiv produse radiofarma-
ceutice în scop de diagnostic și tratament).
con-
Expunerea neprofesională cuprinde populația care nu vine în
tact în procesul muncii cu radiații ionizante,dar care prin diferite căi
poate fi expusă.
Iradierea artificială neprofesională cunoaște două cauze principale:
utilizarea industrială și tehnică a radiației ionizante și utilizarea radia-
țiilor ionizante în medicină (iradierea medicală a populației), 'la care se
adaugă utilizareaunor surse de radiațiide către populație și experimen-
tarea armelor nucleare.
Utilizarea radiațiilor ionizante în industrie, tehnică și știință, poate
crește expunerea populației prin poluarea radioactivă a mediului, Rezi-
duurile radioactive pot pătrunde în aer, apă și sol realizînd pe aceste
'
căi o contaminare directă a populațieł • —-. sau din aceste elemente de
mediu să ajungă a se cumula în organismele vegetale și animale pătrun-
zînd astfelîn lanțurile trofice ale omului. În afara unor situațiiacciden-
tale,expunerea populației la radiații ionizante pe această cale se situează
-—2 chiar în țări cu industrie radioactivă (îndeosebi centrale electro-
nucleare) dezvoltată — la niveluri relativ mici.
Iradierea medicală reprezintă cea mai importantă sursă de iradiere
pentru populație. Ea provine din examenele radiologice(radio—
artificială
scopii și radiografii), din radioterapie și din utilizarea izotopilor radio—
activi în scop diagnostic și terapeutic.
Marele aport pe care îl aduce radiodiagnosticul în stabilirea diag-
nosticului, a indicațiilor terapeutice și a prognosticului a făcut ca 'în
toate țărilesă se observe o creștere a numărului de examene radiologice.
Trebuie avut în vedere însă faptul că orice examinare radiologică se
însoțește de o creștere a expunerii la radiații ionizante, implicînd un
risc potențial pentru cel examinat.
În cursul examenelor de radiodiagnosjic, cantitatea de radiații pri-
mită în cursul unei radiografii este sensibil mai- mică decît cea primită
în cursul radioscopiilor.Nivelul de iradiere 'depinde de asemenea de
energia utilizată,precum și de durata examinării și de dimensiunea
cîmpului expus.
Din punctul de vedere al riscului pentru sănătate, /un- alt
aspect
important îl reprezintă zona jirădiată,măduva hematogenă și gonadele
fiind cele mai sensibile (estimarea riscului se face pe
baza dozei cu
semnificație genetică sau medulară), precum și vîrsta
sau starea fizio-
logică a persoanelor expuse (copiiiși!femeile în perioada
de maternitate
prezintă riscul maxim).
Media dozelor cu semnificație genetică
primită de ansamblul popu-
lațieiîn țăriledezvoltate se situează
în jurul valorii de
(0,2 mSv) pe an și locuitor. Utilizarea radioizotopilor 25 mrem
aduce — pe ansamblul populațłeł • în medicină nu
• -— decît valori
0,2 mrem (2 uSv) pe an. medii. reduse cca
In ceea ce privește -radioterapła —— în cazul
afecțiunilormaligne
risculîn raport cu beneficiul
este neînsemnat;
greu de. estimat datoriW.speranței.reduse dozele medii anuale Sînt
de viață, iar riscul
prin probabilitatea redusă de
procreare este practic genetic
nul. 'Aplicarea radio-

181
 luat în considerare în
benigne este important de
terapiei în afecțiunile
anuale estimate situîndu-se în jurul valorii
radioprotecție,dozele medii
de 4 mrem (0,04 mSv).
medicală dezvoltată doze
în ansamblu deci --- în țările cu rețea
din iradierea medicală medie anuală
cu semnificație genetică rezultată
jurul valorii de 25—35 mrem (0,25—0,30 mSv).
a populației se găsește în
de către populație poate fi
Utilizarea unor surse de radiație
'genetice — ca neînsemnată. Sînt de
siderată — chiar în cazul efectelor
luminiscent, card pot realiza o iradiere
menționat ceasurile cu cadran
riscurile fiind însă mai mari pen_
slabă la nivelul articulațieipumnului,
luminiscente.
tru lucrătorii care aplică vopsele
În vederea reducerii „iradierii, s-a renunțat de peste 2 decenii la
folosirea vopselelor eu radiu 226 emițător de radiație de energie mare
prometiu 1Ą7 sau iridiu, emițători 'de radiații (3 cu
— fiind înlocuite, cu
energie mică.
Doze de radiație în general cu energie mică— emit și alte apa-
rate — cum ar fi aparatele de bord la care se folosesc vopsele luminis-
cente.
Riscul de expunere la radiațiiionizante;esteîn prezent mai mare
prin iradierea naturală modificată tehnologię. Radonul este astăzi con-
siderat ca unul dintre cei mai importanți poluanți din clădiri publice
și de locuit.Tot așa produși obținuți din/roci naturale (Îngrășăminte fos-
fatice, polifosfați incțusiy cei alimentari, ,foSfogips etc.) trebuie bine
supravegheați pentru a nu provoca creșterea semnificativă ą expunerii
populației la radiații ionizante.
Experimentarea armelor nucleare, în aer; apă și pe sol, a, dus la
cu viață lungă, ca de exem-
acumularea în atmosferă a unor„ rădionuclizi.
137
plu Sr9Q și Cs , care Continuă să se depună pe 'sol,' crescînd iradierea
realizată atît direct, cit și indirect prin trecerea în lanțurile trofice
ale omului.
Sistarea experiențelor în aer, apă și pe sol dus lă •ŕeducerea ni-
velurilor de iradiere,însă depozitele realizate continuă a genera o dis-
cretă creștere a iradierii naturale, cu jperspectiva de a dura încă cîteva
decenii. Astfel, pînă în 1967 213- din iradierea internă produsă de Cs 137
și 112 din iradierea externă se realizase,în timp •ce numai 1/10 din doza
de C IĄva fi recepționată de om pînă în anul 20001
Din păcate această prognoză este acum modificată de' accidentele
nucleare ce au avut loc — îndeosebi de accidentul de Ia Cernobîl.
Sintetizînddatele privitoare Ia expunerea populației umane
diații ionizante putem considera (glup4 Comisia internațională de p ro-
tectie radiologică)•că există o expunere medie
de 2,ȚO mSv/an din care
1,35 mSvlan provine din iradierea pąturală, iąț p„75 mȘv/an țlțn cea
antropogenă.
Din totalulde 2,10 mSvlan ponderea procentuală diferitelor
tipuri, este următoarea:
— 37,70/0 iradierea externă
de origine telurică (inclusiv radon și
thoron)
—— 30,00/0 iradierea
medicală
—- 19,00/9 țŕaęiereą interĐă pąturąlă
 — 12,00/0 radiațiile cosmice
2,90/0 depunerile radioactive
0,9 0/0 expunerea profesională
1,5 0/0 alte surse

4.1.3. Efectele biologice ale radiațiilor ionizante, și dcțiunea

asupra șănătătii
Efeëtele biologice ale rądiațiilorp ioniząnte. Sînt datpĘite transferu-
lui de energie. Efectul ionizant, necesită energii, mari (ccą 32 eV pentry
fiecare pereche de ioni formată), pentru a smulge, electrqąț„dej pe orbi-'
tele periferice ale atomilor. Atomii ionizați au cpmportąre chimięą mult
diferită de cei nęionizați. O singură ionizare în miile de atomi ež;îstenți
într-o macromoleculă poate duce la moglificarea sau cl?iąralterarea sub-
stanței respective. Din acest motiv se consideră că efectul rafliațiilor
ionizante este întotdeauna nociv, respectiv cunoaștem numai efect pa-
togen și nu putem vorbi de efect sanogen (utilizareaterapeutică Se spri-
$ină în primul rînd pe efectul distructiv al radiațiilor ionizante).
Mecanismul intim al eȚectuJui biologic incomplet elucidat î—- ce
sprijină pe două ipoteze, respectiv teoĘia țintei și teoria radicalilor liberi.
Teoria țintei*consideră că Sînt anumite elemente (eventual struc=
turi) ale căulei asupra cărora acționează energia eliberată, lezînd say
distrugînd celula. Prin deducții matematice — pornind de la nivelul
aparent tolerat ąl iradieriinaturale se presupune că elementele Sen-
sibile ale celulei ar avea un volum de 10—5 din volumul total al celulei,
fiind situate cu precădere la nivelul nucleului.
Se presupune că aciziinucleici ar fi elementele cele mai sensibile,
radiația ionizantă avînd proprietatea de a desface unele legături htomice
pînă la alterarea completă a configurației spațiale a moleculei. Sînt ne-
cesare minim 15—20 ionizărih elementele sensibilepentru a produce
lezarea celulei.Acestea pot apărea în expunere unică la doze mari sau
în expuneri repetate la doze mici. Fenomenul )de lezare sau dištrugere
celulară este mai evident în momentul mitozei.
Teoria radicalilor liberi consideră că efectul radiațiilor ionizante
nu se realizează prin impactuľ direct al acestora;asupra structurilor ce-
lulare sensibile, ci prin intermediul unor radicali instabiți și cu reactivitate
crescută. Dintre substanțele de constituție,apa celulară spre exem-
plu prin ionizare eliberează ioni hidroxili•cu efect oxidant puternic,
cu formarea concomitentă de hidrosipero:sizilorganici și eventual per-
oxid de hidrogen. Efectul ar depinde de cantitatea de radicali formată,
leziunea, apărînd numąi Cînd ,rnecąnisnlele fiziologice de neutralizațe ąle
acestora, îndeosebi enzimele reducătoare cą glutątion-peroxidază, Sînt
inëîičientp. Această teorie est? ęąpabilă a eșplicą pragul gle ącțiune, al
yadiațiilor ionizante, atât Lpyin dependențą efecțqlui„ Oe ganțitatea de
radical IțbeĘđormată, cît șț prin veparąția celulară posibilă.
În prezent ambele teorii Sînt acceptate, fiecare dintre ele fiîing.lca-
pabilă a eyplica unele clinmodificările biologice.
„Pin punctul de vedere Jal efectului asupra organismului,
celulele
care se' găsesc în multiplicare „prezintă o radiosensibilitațę
greșcută; ast-
fel, radiosensibilitatemaximă prezintă celulele limfoide,- celulele
mie-

183
 În prezent se CUnoaște
loide, celulele epiteliale și cele de reproducere.
celulelor în
faptul că efectul mai puternic asupra
mergînd .pînă la distrugere. Din punct
îndeosebi alterările celulare graveeliberată radiațiile ionizante poate
de vedere funcțional, energia cum ar fide celulele nervoase.
afecta și celule foarte diferențiate, este legată
În sfîrșit, o altă problemă a radiobiologiei de
de relația
relații doză-efect:
doză-eÎect—bi010gice.Astfe1 se descriu două tipuri
relația liniară și felația cu prag.
(sau doza fără prag) presupune că orice doză de
radiații ionizante este capabilă qelulare, 'intensitatea
receptată de celulă.Se
răspunsului fiind proporțională dozei de radiații
excludeîn acest fel orice posibilitatede reparație de a
înlătura leziunea produsă: Teoria ținteise adresează în primuvrî ęęr
tului vizează îndeosebi efectul genetic prin alteĘar a ADN.
Acest efect se adresează atît celulelor *QAąiÎgerezultînd degenerări ce_
lularë maligne;--cît și celulelor geminalegż efectul observîndu—se în acest
caz asupra desęendenților.
În ceea ce privește alte efecte ale radiațiilor ionizante, exprimate
cel mai bine în boala de iradiere acută sau cronică, s bservă că modi-
ficărilep ogice nu apar decît după depășirea oz , existînd
deci g de expunere pînă la.care riscul de îmbolnăvire este minim.
Există deci modificări celulare produse de eliberarea@eșenergie Âcradia-
țiilorionizante pentru care Sînt posibile și'eficace efenomene reparatorii.
în prezent există încă adepți ai' celui
fără prag,Cea mai probabilă este opinia că există unele efecte cu prag
(în special cele somatice conturate) și'unele fără prag (efectele somatice
stocastice și efectele genetice).
Efectele radiațiilorionizante asupra organismului uman se. clasi-
fică în efecte somatice și efecte genetice.

4.1.3.1.EFECTELE SOMATICE
Efectele efectele care ąparAa- persoanele, expuse
la radiații ionizante incluzînd organț sau sisteme
produse de alterări celulare grave, cît și modificările genetice al? celu-
lelor somatice 'cu apariția de descendenți celulari modificațil
În cadrul efectelor somatice distingem •efectele _precęee are apar
la interval scurt de la expunere și se încadrează In noțiunea de boa lă
de iradiere și efectele tardive care apar la
interval de luni ,sau ani.
Efectele în cazul unor expuneŕi •la doze ridicate de
radiațiiionizante de obicei în doze unice sau repetate
vale •de timp — și Sînt diferite după la sĆurte.inteF
cum este iradiat întregul corp sau
numai anumite segmente corporale.
La iradierea întreguluiE corp, de
la doze de 25 rad (0,25 Gy), apar
modificări hematologice, în
general reversibile, traduse în special prin
leuccueniegatorită lezării
De la 100rad (1 Gy) apar atît a seriei limfoidë, cît șiva seriei mieloide•
semnele
de la 2Q() rad (2 Gy) evidente de boală de iradiere acută%
apar
decesele, fin special prin leziuni ireversibile ale
țesutului mieloid și limfoid, de la 400 -rad. (4 Gy) ' există probabilitateą
de 500/1a decesUlui,pentru 'ca
de 500—1000 rad _(5—10Gy). probabilitatea să fie cle 1000/0la valori

184
 Tn funcție de doză, boala poate îmbrăca
doge deosebit de mari (peste 1000 forme clinice diferite. La
prin stare de agitație marcată, urmatărad) domină forma nervoasă tradusă
curînd de
În cazul bolii de iradiere acută ă întreguluicomă profundă.
organism,după o primă
fază în care domină fenomene nervoase adinamie, inapetență, stare
generală alterată, însoțită eventual de obnubilare urmează o fază de
remisiune,Na cărei durată este în oarecare măsyră invers proporțională
doza primită, după care urmează perioada de stare a bolii, caracteri-
zată prin sindromul hematologlc, sindromul imunologic și sindromul di-
gestiv. Sindromul hematologic este dominat de distrugerea de obicei
ireversibilă a sistemului hematopoietic mieloid și limfoid, caracterizat prin
leucopenie, anemie și trombocitopenie, apărînd hemoragii și îndeosebi
alterarea gravă a imunității. La apariția sindromului hematologic cu
imunosupresie gravă contribuie și alterarea altor- tesuturi_cy rol imuno-,
logic (timus, plăci Payer). SindromU1digestiv cu greață, vărsături, diaree
și' deshidratare completează aspectul clinic al bolii. Moartea survine prin
hemoragie, dar cel mai frecvent prin septicemie cu floră intestinală
proprie.
La doze subȘ00 rad (5 Gy) domină sindromul_hematologic, în func=
ție de doză.existînd și posibilitateavindecării.
Boala acută prin iradierea întregului organism nu survine •decît
în mod excepțional, în condiții accidentale.
Iradierea cu doze mari a unor segmente corporale poate surveni
la manipularea necorespunzătoarŕă unor surse de lăiatii și se poate
tradUce prin radiodermită vleziuni oculare etc.,
acută, alopecie. sterilitate,
pentru apariția acestora fiind necesare doze mai maŕi decît în cazul bolii
de iradiere acută a întregului organisn-i.
Efectele tardive apar la expuneri mici și repetate de radiații ioni-
î
zante sau la intervale mari după expunere accidentală uniëă la doze sub
limita celor care produîboala de iradiere acută.
în cadrul efecteTor tardive distingem boala de iradiere cronică,
scurtarea duratei mëdii de viată și efectul somatic stocastic.
Boala de iradiere cronică cuprinde manifestări patologice specifice
cum ar fi radiodermita cronică cu fenomene de atrofie cutanată, și risc
de maligniząręv sterilitatea, alopecia, cataracta, leucopenia.
Scurtarea duratei medii de viată a fost observată atît experimental
cît și epidemiologic. Studii epidemiologice efectuate de personalul mel
dical din serviciile de radiologieale S.U.A. au arătat o durată medie de
viată mai scăzută la aceștia decît la medicii de alte specialități. Aplica-
rea unor măsuri mai riguroase de radioprotecție în aceste servicii au
dus la dispariția deosebirilor constatate, confirmînd veridicitatea relației
între durata medie de viată și expunerea la radiatii ionizante. Explicația
cca mai plauzibilă a acestui fenomen este jdată de alterarea ëapagității
imunobiologice a organismului¯SY reduceŕea posibilitățilorde apărare
față de infečțiiî7
Efectul somatic stocastic. privește rolul radiațiilor. ionizante. îm in-
ducerea cancerului inclusiv a hemopatiilor maligne — îndeosebi leucemii.
Primele observafii care au arătat existenta unei relații întye expunerea
la radiații ionizante au fost cele legate de frecvența cancerului cutanat
la medicii radiologil a cancerului pulmonar la minerii din minele urani-
fere și a cancerului osos la muncitorii [care lucrau cadrane luminiscente.
Ulterior s-a putut stabili o relație frecvența leucemiilor la supra-

185
viețuitorii bombardamentului atomic de. la Hiroșima și Nagasaki, precum
și creșterea frecvenței epiteliomului tiroidian la persoane care .în
lărie au suferit tratamente radiologice în regiunea gîtuluia
cantitativă a riscului
Există în prezent date care permit estimarea
că o doză de 0,01 sv
cancerigen în funcție de doza primită. Se consideră
de Cancer,
poate provoca la 1 milion de oameni un număr de 100 cazuri
Cele mai frecvenW cazuri de boli maligne radioinduse Sînt: .IeU,cemiile,
cancerul -tiroidian,cancerul pulmonar, cancerul osos, Dąr orice locâli_
transferul
żare este posibilă în funcție de țesubul în care, se realizează
de energie.
4.1.32. EFECTELE GENETICE
În mod convențional se înțelege prin efecte genetice, acțiunea ra-
diațiițorvionizante asupra descendenților persoanelor iradiate, În felul
acesta se cuprind în acest termen atît acțiunea teratogenă a radiațiilor,
cît și acțiunea mutagenă (sau acțiune genetică propriU-zisă).
Acțiunea teł•atogenă a radiațiilor ionizante este reprezentată de
irądierea „in utero” a embrionului și.,fătului«Perioada de mąximă vul-
nerabilitate a acestuia se situează între ay-a și a 90-Ț zide la fecundare,
perioada de organo-geneză. Doze relativ mari îndeosebi în iradiere ex-
ternă pot duce de la moartea embrionului și,avmt spontan pînă la mal-
fotmații grave sau minore în funcție de doză și vîrstą la care s-a produs
expunerea.
După a 90-a zțț:vulnerabilițatęȚ scad% rămînîną rișeul„leziyniloy
nervoase (sistemul nervos continuă a șe forma pînă la naștere și după
aceea) mergînâ de la oligofrenie, pînă la Q deevoltare* neuropșihiță de-
ficitară.
De asemenea irašierileexterne sau interne ,„Ț utero%' pot duce
și la creștereâ frecvenței leucemiii!0Țh i,nȚantile cu, aparițig de obicei
după vîrsta de 7 api— sau a altor fołyne de cancer.
Efectele genetice propri.u-ziseprivesc modificărfile produse de ra-
diațiileionizante asupra gameților, afectînd materialul ereditar. În ca-
drul acestui efect, Țądiațiîle,ionizante șînt capabile provoca modificări
a structurii cromozomilor ,(aberațiiÂcromozomiąle) sau a informației. ge-
netice (mutații)v Modificările genetice se,jconsideră aa supuse relației
lineare dôză-efect.
Ąlterări1e genetice pot fi de diferite grade: aberațiile cromozomiale
grave ińăpôšÎbiiăIToFmayea_ouÎui sau viabilitatea embrionului—
formai.. pe aSemeneă,• pôt să apară
câracterizate pr in
viabilitateąredusă Țțndivizilpr puĘtători de
ăștfel de gene sau „mu tații
neî9_ta1Ę”care produc. un nivel crescut
de. anomalii geneticę la generar
țiileurmătoare. Anomaliile
genetice neletalë¯pot fi cu carâcter dominanť
dar •îńdeoțebT•cu caractey
recesiv, .repercusiunile somatice manifestîn-
du-se abia după mai multe
generații, Cînd stocul de gene, aberąnte este
suficient pentru probabilitatea semnificativă
similare să se întîlnească cą două , gene, cu aberații
îfțprogesul de Țecundąrŕ.
Se consideră
că iradierea naturală •este
Ț13 din totalul«defectelor genetice. .yeșponsabilă&đe cel
se poate soldă•xtătistłc Ori'ce creștere at iradierii naturale
dacă acceptăm linearitątea cu o
creștere a mutantelor, care: pot relației
deveni semnificative populație'
în Ansamblu; în cazuț pentru
dublării dozei,

186
 Riscul genetic individual se ia în considerare în cazul dozelor rela-
tiv ridicate, în timp ce la nivelul dozelor mici efectul se estimează pe
populație în ansamblu, putînd duce la modificarea structuriigenetice a
întregului grup afectat.

4, 1.4. Măsuri de profilaxie

Trebuie avut în vedere faptul că radiațiilor ionizantenu li se atri-

buie nici un efect sanogen, iar efectele patogene celpuțin lanivelul
efectelor genetice și a celor cancerigene— Sînt considerate a fi -fără prag.
In aceste condiții, principiul de bază în radioprotecție este reprezentat
de reducerea la minim posibil a expunerii la radiații ionizante.
Măsurile de profilaxie Sînt cuprinse în țara noastră în „Normele
republicane de radioprotecție (1976)”, datele pe care le vom menționa
în continuare fiind în conformitate cu aceste norme.
Ținând cont de beneficiul mare adus de energia nucleară, princi-
piul fundamental de pofil 'e îl reprezintă reducerea la minim a
fierii, u a o ține maxim clebeneficiu, cu minim de risc.
Chiar dacă efortul este de a asłgura o expunere cît mai mică, pen-
tru evitarea apariției efectelor somatice și/sau genetice s-au ,stabilitni-
velgrilemaxime de expunere.
Din acest punct de vedere, populația se împarte în 3 grupe:
, populația expusă profesional;
persoanele din populație, reprezentînd grupul de populație care
locuiește sau lucrează permanent în jurul unor obiective nucleare;
— populația in ansamblul ei.
Pentru primelŕcloUă categorii s-au stabilitdoze maxime admisi-
organ
bile, care reprezintă doza primită de 'întregul organism, de un
sau țesut și'care în lumina cunoștințelor actuale în iradiere externă
sau internă; fiu prUduce efecte somatice decelabile în tot cursul vieții'
Astfel, doza maximă admisă DMA) pentru ersoană exp să Ț -
fesional.la ir iereinterna sau externă este d
m aceste valori ira-
1

trunchiului, a or-
tru iradierea întregului corp, a gonadelor, a capului și
u ui PëiîTFđ alte -ŚôŔ;mëî΀ se sta-
ileșc va ori ceya mai Yidigate (tabelul nr, XXVIII).

Tabelul nr. XXVIII

Dozîmąxirnă admisă În Iradięrę profesională
ValÔarea IDÂ/IA Valoarea DMA
ili 'rem în mSv
Zona iradiată
1 săptămînă • I ans T,săptănvînă 1 an

Întregul corp, cap și trunchiô

organe hematopoietice, cristalin 0,1. 5 50
Alte organe izolate 0,3 15 3 150
Ooase,piele 0,6 30 6 300
Mini, antebrațe, f;
picioare, glezne 1,5 75 15 750

107
 Doza maximă admisă cumulată în expunere profesională se poate
exprima prin formula:
H = 5 (N—No)
în care:
H DMAcumulată pe toată durata activității
N vîrsta în ani
No vîrsta la data angajării în activitate nucleară.
Pentru irąšięrea internă se iau în considerare. concentrațiile maxime
inhalare
___-ise--śCMA).pentru radionuclizii ătrun i rin in estie sau
adm
în organism. Concentrațiile exprimate în pCi sau q se stabilesc în așa
fel incit la nivelul organului criticsau a întregului organism să nu deter-
mine o doză care să depășească DMA. Pentru stabilirea CMA este ne_
cesară luarea în considerare a radiotoxicității radionuclidului în cauză
și care la rîndul ei depinde de tipul de radiație emisă (a, B, de timpul
de înjumătățire fizic și biologic (de care depinde timpul de iradiere) și
organul critic(un anumit organ, țesut sau organismul în întregime).
în funcție de acești parametri s-au fixat radioactivitatea maximă
permisă la nivelul organului critic,precum și CMA în aer și apă pentru
fiecare radionuclid în parte.
Din punctul de vedere al radiotoxicității,radionuclizii se împart
în patru grupe:
Grupa 1 'eradiotoxicitate foarte mare (210pb Po, 223Ra 226Ra, 227Th
230
U etc.);
Grupa 2; radiotoxicitate mare (228Se 210Bi, 60Co 134Cs 137Cs 1311
106Ru, 90Sŕ etc.) ;
Grupa 3: radiotoxicitate medie (M C 1301 131Cs .32P etc.) ;
Grupa 4: radiotoxicitate mică (3H, Th-nat; u-nat. etc.).
Pentru persoanele din populație, DIVȚA pentru o persoană rezul-
find din iradiere internă sag externă pentru întregul corp, cap și-trunchi,
organe hernatopoietice,gonade.si cristalin de 0,5 rem (5 mSv) pe
an, respectiv 0,01.rem (0,1 mSv) pe săptămînă. În ceea ce privește cele-
nalte zone izolate (alte organe izolate, oase, piele, mîini, antebrațe, pi-
cioare, glezne) este de '1/10 din doza maximă Iadmisă în iradiere pro-
fesională.
Sînt stabilite pentru persoane din populație șilDMA pentru; radio-
nuclizi în aer și apă.
În ceea ce privește populația în ansamblul ei, doza genetică maz
ximă admisă, rezultînd din expunere internă și exterfiă, este de 2 Țenț.
(0,2'mSv) pe 30 de ani sau 0,07 rem (0,7 nisȘ) pe an. Perioada de 30 de
ani este cont de probabilitateâ de procreere.
Concentrațiile maxime de radionuclizi In aer admise — afara
iradierii naturale- și medicaW— apă, —reprezîntă 1110 din- valorile maxime
admise pentru persoane din populațiô.
Pînă în prezentmu au fost stabiliteconcentrații maxime admisibile
în alimente. De menționat de
asemenea faptul că există și norme pen-
tru aer, apă și alimente în
condiții de expunere de scurtă durată, cum
se întîmplă în caz de accident
nuclear.
în vederea eliminării
posibilităților de depășire ale DMĂ, respectiv
CMA și a reduceriila minim posibil a iradierii profesionale'sau nepro;
fesłonale se iau toate măsurile necesare.

188
 În ceeapriv te ex unerea rofesională se asigură supraveghe-
rea medicală a ui prm con u medical n a'are înmuncă,
controlul medical periodic și radiotoxłco ogłc In
orłce împrejurare în care se constată suprairadiere.
De asemenea se asigură permanent controlul individual al expu-
nerii externe prin sistemul de dozimetrie individuală (filme dozimetrice,
camere de ionizare 'de buzunar, dozimetre termoluminiscente sau alte
tipuri de dozimetre).
Se iau totodată măs tec ie individuală, de protecție a
zonei de lucru, e amenajare și dotare corespunz oare a unităților nu-
are.
cu-
de amenajare și dotare a unităților nucleare Sînt
prinse în normele republicane de securitate nucleară.
evita de-
Radioprotecția mediului înconjurător are drept scop de a
an-
pășirile de DMA, respectiv_CMA, pentru persoane din populație în
regle-
samblul ei. În acest scop normele republicane de radioprotecție
instituirea
mentează condițiile de amplasare. a unităților nucleare,
eliminarea
perimetrelor de protecție sanitară și stabileștereguli privind
și solului
deșeurilor radioactive în vederea evităriipoluării aerului, apei
în
(inclusiv a riscurilor radioecologice și a pătrunderii radionuclizilor
lanțul alimentar al omului).
Sănătății
La noi- în țară au fost elaborate norme ale Ministerului
îh care: Sînt
privind radioprotecția populației și a mediului înconjurător
populației în
reglanentate condițiiTë de expunere la vradiațiiionizante a
ansamblu
In ceea ce privește.iradierea medicală—— care și'la noi în țară re-
prezintă principala Sursă de iradiere artificială
— este necesar ca în
procedurile_de radiodiagnostic șivradfoțeŕapie să se urmărească obținež
rea beneficiului maxim eu minimum de risc pentru pacient.
stabilităfoarte exact indiu
In acest context, pe de o parte trebuie
— -reducîndu-se la minim pro-
'2
cația procedurii ce urmează a fi aplicata
cedurileinutileiar pe de altă parte este necesar ca în cursul
— oricărei

proceduri aplicate sh se Utilizeze parametrłi• optimi iradiere caŕe sa

asigure radioprotecția pacientului.
mijloace _de diagnostic
Ori de cîte ori este posibil,să se folosească
sau terapie neiradiante sau cît mai puțin iradiante.
O atenție specială este necesar să se asigure zonelor •c01Toralecu,
radiosensibilițateEmaximă (gonade, țesut hematopoietic).
De asemenea, cu un maxim de, discernămînt trebuie aplicate pro-
ceduri radiologice la copii și tineri, precum și la femei în perioada de
procreere (ComiSia Internațională de Protecție Radiologică a recomandat
ca examinarearadiologicăa femeilor la vîrsta de procreere să se fad
numai în primele 10 zile după menstruație). La femeile în primele 3 luni
de sarcină trebuie să se evite pe cît posibil orice examen radiologic.
Deoarece radiațiile ionizante, Sînt 0 armă terapeutică și de diag-
nostic de mare valoare, iradierea medicală nu poate fi normată. Folosi-
rea cu -discernămînt și-evitarea riscurilor pentru pacient depinde d?
competența personalului medical.

189
 RADIATI!LE NEIONIZANTE

Radia iile neionizante Sînt adiații electromagnetice care transferă

la loc sor i care nu sm ca a 1ea r uce enomen
de łomzare sau îl produc foarte slab.
Energia lor mai mică nu rămîne fără efect asupra organismului
uman— natura și intensitatea efectului fiind în funcție tot de energie
și deci și de lungimea cle undă.
Principaleleradiații neionizante aflate în mod natural în mediu,
dar putînd rezulta și din procese artificiale, Sînt radiațiile ultraviolete,
luminoase și infraroșii și pentru care principala sursă paturală este soa_
rele. La acestea se adaugă în prezent și microundele 7— care rițligăpro-
bleme de sănătate doar în măsura în care Sînt emise Eu intensitate mare
de surse artificiale.

4.2,1. Radiațiile ultraviolete

Radiațiile ultraviolete (RU Sînt radiațiik•ctt lungimea de undă
cuprinsă întrę.A0 și 400._nrn» In mediuL.ae• riață al omului găsim radiații
ultravioletecu lungimea de undă cuprinsă între 200 și 400 nm. Radia-
țiileultraviolete'cu lungimea de, undă sub 200 nm nu au importanță
biologică fiind absorbite-rapid în—aer (RU v de vad). RU V provin atît din
surse -năurale, cît și din. surse •artificiaAe.Energia cuantică, a acestor
radiații este insuficientă pentĘu a, produce, ionižare notabilă, dar capa-
bilă a provoca excitareą atomilor și de a produce xeacții fotochimice.
Radiațiile Mtraviolete se, împart. în- mod clasicĂîn 3 zone de Iun-
gimț de undă;
L — zona VĂ (RU V-A) între220-—400 efect cutanat predomi-
nant pigmentogen
zona B (BUV-B) între „cu efect
matogen asupra pielii;
, -— zona TC (BUV-C) întĘe} 200=280 axn-v care în piele, eÂbsoĘb
în stratul cornos, însă cu Eternic efect de distrugere. a
celulelor nepro-
— de unde acțiunea intensă de dištrugere.
a 'microorgănismelor
(RUV -bactericid).
S
Principala sursă este soarele; Ia pătrUnderea
în' atŕnôsfetâă, radiația
ultravioletă_reprezintă
mici de undă --— pentru ca la nivelul predominînd. lungimile
soluluisăi reprezințę 10/0 cu predo-
minanța .lungimilor/ de unąă mŔriă
din spectru. Reținerea. principală se
realizea-zăîn ionosferă prin
interacțiunea cu ștraiălăde ozon. Oŕfce re-
ducere a stratuluł-
de*ozon ar: avea drept rezultat
ultraviolete la nivelur un exces de radiații
Solului, (fenomen posibil cprin! pătrunderea
poluanți atmosferici:pînă unor
lă acest
mare, fapt care S-ar solda cu creșterea spectru „cu energie mai
ții,ârvspecial cu acțiunii patogene a .acestor radia-
creșterea frecvenței cancerului cutanat.
detectate _în prezent Găurile de ozon
deasupra cîtorva zone au
tificată și impune luarea unor generat- o îngrijorare jus-
măsuri de combatere â poluării și chiar
de refacere a stratuluide ozon.

iĐ0
 Cantitatea de radiații ultraviblete solare ajunse pe sol, precam -și
spectrîlllor, au în primul rînd efect sanogen. În żonele.locuite cantitatea
de radiații poate fi redusă de prezența în atmosferă a unor poluanți (îh
special suspensii). În locuință cantitatea este și mai mult redusă de per-
meabilitatea mică a geamurilor pentru radiația ultravioletă, fapt care
face ca în mediul urban îndeosebi să domine riscul 'cărențeide
ultraviolete.
Sgrsele artificiale de radiații ultraviolete Sînt reprezentate de cor-
puri încălzite la temperąturi_ aparatură de , su-
dură, de arcurile voltaice, de' lămpile fluorescente.etc. Aparatele de ultra-
violete utilizate pentru dezinfecție sau fizioterapie se bazează pe
descărcări electrice în gaze.
În raport cu lungimea de undă, inten'sitatea efectului biologië este
unele
diferită.În general, prin excitarea atomilor apar reacții-bioăiłî)ice,
deter-
stimulatoare ale metabolismului, altele generînd leziuni celulare,
celulei
minate de radicali activi formați în substanțelę de 'constituție ale
Efectele
cu eliberarea radicalilor liberi provocąțî de radiațiileionizante.
la 3,9 eV,
fotobiologice cele mai pronunțate apar la energii superioare
depinde
ceea ce corespunde. RUV-B și RU V-C. Efectul distructivcelular
Lungimile
de intensitateași,în special,de lungimea de undă a radiației.
De această pro-
de undă mici provoacă cele mąî intenseAeziuni-celul-are.
prłe ate a radiațiilorulfravioletedepinde efectulnor
eficacitatemaximă la lungimea de undă de 250—280 nm.
contribuie la pu-
Efectul bactericid al radiațiilor ultraviolete solare
radiațiile ultra-
rificarea naturală, a aerului; solului ,și apei. Totodată
nungimea de
violete artificialeproduse de lămpile de ultravioletecu
sau apei?
undă de 250—280 nm se -utilizeazăpentru: dezinfecția aerului
sau
a locurilor de muncă din laboratoare de microbiologie.virusologie
culturi celulere etc,
de doză. La lună)
Efectul bactericid depinde de lungimea de undă și
fi'numai
gimi de undă mari și/sau doze mici efectul č
chiar ô štimulare a dezvoltării
iar la doze foarte mici se semnalizează
bacteriilor.
vedere al efectului asupra organismului uman,
Din punctul de
efectul asupra metabolismului, asupra pielii și asupra, ochiului:
distingem
stimulare metabolică
Efectul asuprą metabolismului cônstă dintr-o
generală caracterizată prin creșterea metabolismului bazal, intensifica-
de, o
'tiroi4łene,însoțită
rea oxidărilor.gelulare ca urmare a gtimulărîi
de efort. Sînt stimulate
creștere a ščhimburilor gazoase și â capacității
metabolismele intermediaŕe glucidic, lipidic și protidic,
de asemenea
hematopoieza (crește numărul de hematii' Șl leucocite din sîngelë peri-
Sînge:
feric) precum și reacțiile de imuąțtațe. Scade colesterolul liber din
meta-
Principalul efegt metabolic îl reprezintă însă. efectîll asupra
7-dehidrocolesterolul (pro
bolÎsmăTui fosfo-calcic. Prin iradierea pielii,
vitamina D3j existent în Piele, 'in glandele sebacee; se trans-
t
formă în colecalciferol (vitamina Th), vitamină care reglează absorbțih
calciului în intesfinul subțire și depunerea Aui în oase. În absența. vita-
mine! D apar fenomene de demineralizare osoasă, populația cea mai sen-
sibilă fiind reprezentată de copiii mici în primul an de viață.
agent etiological rahitismului, de
Carența vitaminei p este prîńcipallul
unde și numele de vitamină antirahitică.La adulți,rînJspecial persoane

191
 —-mergînd pînă Ia osteo_
mai în vîrstă produce demineralizare osoasăsânt
malacie. Dintre adulți, cele mai vulnerabile femeile la și după cli-
macteriu.
Acoperireanevęilor de vitamină D, se realizează exogen prin ali_
7-dehidrocolesterolului din'piele.
mente și endogen prin iradierea
Cum aportul principal este realizat pe cale endogenă, rezultă că o
carență de vitamina D.
carență de radiații ultraviolete poate antrena ovitamină
Se considerăcă pentru asigurarea nevoilor de D este necesară
o expunere medie zilnică la o cantitate de radiații ultraviolete de 1/8—
—1/10 dintr-o doză eritem. Cum vitamina D se depune în special în
grosime, sint perioade de sinteză mai activă (vara), care compensează pe
cele de carență.
Efectul asupra pielii buprinde reacțiile cutanate produse de eliber
rarea de energie la nivelul celulelor epidermice. Radiațiile cu lungimea
de undă micš se absorb în primele straturi celulare cutanate, în timp ce
cele cu lungime de undă mare pătrund mai adînc, iar 'celeapropiate de
spectrul luminos pînă la nivelul stratului bazal și chiar în hipoderm.
Efectul eritematogen apare predominant la lungimile mijlocii de
undă, iar cel pigmentogen la lungimile marł de undă.
Se consideră că radiațiileultraviolete produc alterări la nivelul ce-
lulelor epidermice, efectele nocive apărînd în funcție de doză și lungi-
mea de undă.
Aceste__efecte pot fi clasificate în efecte și efecte tardive.
Efectele precoce Sînt reprezentate de eritemul actinižgși de formare a
pigmentului melanic .în piele.
Eritemul este produs de expunere excesivă la radiații ultraviolete,
traducfnd reacțiile locale deterrninate de lezarea cerulelor. Este bine de-
limitațpe zona expusă, durează în medie ore și lasă pigmen•
În cazul dozelor mai mari apare și o 'descuamare a pielii ca feno-
men de regenerare. Caracteristic este faptul că apare cu o de
câteva ore, de obicei după 2 ore de la expunere, 'deoarece este produs de
eliberarea de amine vasoactive histaminice, și proștaglandine. Este înso-
țitde usturime sau durere locală,uneori de fenomene generale de eefă-
lee, vei•tij, excitație nervoasă, frison.
La expuneri mari r— prin necroză celulară — pe placardl@ erite-
mațos apar și flictene, care se, vindecă greu și uneori lasă pigmentație
aefinitîvă.
eritematogen cel mai pronunțat îl au RU V -B.
Pigmentația este determinată de transformarea promțlanțnęi din
celulelćmelanoblaște și melanofore aflate în stratul bazal
respectiv în derm, fenomen bioęhimic catalizat fotochimicde ľądiația
ultravioletă.În funcție de doză și lungime de undă,
apariția pigmęntăriî
poate fi precedată saw nu de eritem, eritemul
fiind cu atît mai redus cu
cît lungimea de undă este mai mare.
Oricum expunerea trebuie să cu-
prindă și lungimi mai mari, de. undă
cu penetrabilitate mai mare, .res-
pectiv pînă la niveluț dermului,
RU V-A avînd efectul pigmentogen cel
mai pronunțat.
Pigmentația este de două feluri:
— Pigmentația Ęapțdăș.
produsă de efectul fotocataliticde transfor-
mare a. promelaninelor în
melanine, apare la 5—-10. minute Ia expu-
nere și durează pre. produsă în special de RU V-A, dar și
de RUV-B la doze superioare dozei eritem.

192
 Pigmentarea de durată. este produsă Ădeneformarea de pigment
melanic (neomelanogeneză),apare la 24—7? Ore de la expunere și poate
dura 2—212.luni. Este precedat 4e Oiceł fără a fi regulă —-de eri-
tem. Este produs clÔ lungimi de undă de 320—600 nm, cuprinzînd deci
și spectrul vizibil, fiind maxim în RU V-A la 340—350 nm.
Semnificația biologică a pigmentării este modestă: crește rezis-
tența pielii la radiația ultravioletă, dar acest fenomen nu trebuie supra-
estimat. Rezistența pielii la RUV crește și prin îngroșarea stratului cor-
nos în zone frecvent expuse la soare.
Apariția eritemului fiind consecințaunei lezări celulare, expunerea
la radiația solară trebuie făcută gradat pentru a evita fenomene pato-
logice. În Lcazul mînuirii' aparatelor de ultraviolete sUprafețele expuse
(de obicei mîifiile) trebuie protejate.
vor fi tratate la capitoluľde Ța-
Fenomenelede fotosensibilizar&
diațiți
luminoase.
Efectele tardive la expuneri de lungă ,durată se manifestă prin. er
nomene de îmbătrînire a pielii(piele uscată și ridată) —- elastoză soÎaĘA
cutanată. Efectul tardiv cel mai important este însă cel, cancerigen, —
epitelioamele cutanate (bazo- și spinocelulare), cunoscînd ca factor etio-
logic și expunerea prelungită ga radiații ultraviolete. La majo-
ritatea factorilor cancerigeni, este necesară o anumită reacție individuală
care crește riscul cancerigen (printre factorii pĘedispozanțir se citează
vîrsta, hipercolesterolemia, existența unor leziuni cutanate, boli de piele
care fotosensibilizează înqspecial,xeroderma pigmentosum, cicatrici
cheloide, unele -lucite idiopatice etc.).
Expunerea excesivă la radiații ;ultrâyiolete' poate' contribui și JJa
aparițiamelanomului malign;-forma cancer mult mai gravă decît epi-
teliomul bazo- sau spinocelular (mortalitatea depășește 40 0/0 față de 1%
pentru .cancerele nemelâńice). Presupune existența unor factori genetici
și a: unor leziunilprecanceroase (în special nevi pigmentari), radiațiile
reprezentând unul dintre factoriide malignizare (pe lîngă traumatisme,
infecții,iritațiichimice etc.).Localizarea frecventă pe zone cutanate ex-
puse la soare și debutul frecvent după expunere excesivă arată că RU V
are un rol etiologic notabil:
Efectul 'e traduce printlëziuhirde pol anterior pro•
duse de lungimile de undă scurte și medii. Boala poartă nUfiielede fofo-
oftalmie, apare _la gîteva orŔ de la'expunere. și se manifestă' prin simp-
Cornea conjunctivale fotoconj unctivi tă —— (senzațiăe corp străinîn
ochi,;hipersecȚeție lacrimală, secreție conjunctivală, hiperemie, eventual
fotofobie,fblefarospasm, edem palpebral;îneformele maî% grave), Expune-
rile deosebit]"de mari și/sau existența: unor Qlungimiv, mici de _undă pot
duce și la leziuni.corneene rezultînd ofotocheŕatită, Cărei gravitate și
prognostic depind de intensitatealeziunii,corneene. În cazul lezării
cor-
neei. apar dureri violente ale globilor oculari și injecția pericheratică
caracteristică.
Pentru evitarea leziunilor oęuJąre; persoanele care
lucrează
cu ge-
neratori dec ultraviolete (sudorir personaL care manevrează r
ultraviolete, personal. de laborătoĘ. care
aparate clĆ
IN virusologi€ sau culturi
cë1Ulareîn prezența. radiației, ultraviolete) trebuię_să protejeze
ecrane colorate sau ochelari cu sticlă. ochii cu
fumurie. Boala poate apărea
obicei în forme mai ușoare' de
și în cursul curelor
heliomarine dar mai
13 — c-da 1048
ales la cei ce practică sporturi de iarnă. Protecția ochilor și 'Ja aceste
persoane este necesară.
De asemenea expunerile excesive la RUV Sînt incriminate și în
etiologia unei hiperplazii benigne a conjunctivei bulbare (pterygion),
precum și a unor forme de cancer ocular (carcinom epidermoid con.
junctivei bulbare).

4.2. Radiațiile luminoase

Radiațiile luminoąsg_sau vizibile Sînt radiațiile cu lungimea de undă

cuprinsă n e 60—nm și se carac erłzeaza prm ap u c Impre-
sionează retin n unc le 4e lungimea_.dę undă, s ec luminos se
desc n — de la albastrueQ9ntru lungimi e mici e
undă la.•pșw.pęnțru lungimea maximă a ochiului
este în dreptul zonei galbene spre verde respectiv la 550 nm lungime
de
undă. Radiațiileluminoase—cwłîîngime de undă mică determină un efect
fotochimic similar celui produs gle radiația ultravioletă, iar cele 'lungi
și un efect slab'čaloric apropiindu-se de radiâția infraroșie.
Energia cuantică a acestor radiațiieste cu atît mai mică -cu cît
lungimea de undă este mai mare. Energia eliberată la niveluľ celulelor
sensibile ale retinei determină excitarea acestora și provocarea senza-
ției de lumină.
Cum radiațiilevizibile se -caracterizeazăprin senzația de lumină
pe care o produc, ele dispun de unități ide. măsură proprii,' respecfl\/
unitățilefotometrice.Astfel, luminos sau emisă
de o sursă are cg (lm cd. sr, In care cd este ihftensh-
tąĂlȚțțȚȚiyęąșă. iar sr este Steradianu sau unghiul spațiăl). Intensitatea
luminii rodUk pe o supra-
poartă numele de ilu e și are ca unitate uxu x car
zintă 'fluxul luminos r_epąrtizat e o suprafa de I m 2 (lm m¯ ).

cazul ochiului
Din punct de vedere al efectului asupra organismului
distingem
efectulasupra sțžĂuIuisrnervos, efectul asupra
efec-
tul aspura pielii.
oh
Efectul asupra ului nerv este detełminat de faptul că
tantul luminos reprezin unu In elemęnțele_ÎundameAțąțț0ą1e.elați9ț
cu mëdîUl¯îi-iCOńjurătqr,Lumin te un
reticulatascendent și d eeCȚ7%ei cerebrale. De asemenea este un
ăëFătôăîëfăbolismului, constitu11î&iÔCÔČatăunul din factoriiimpor;
tanți-ai bioritmului; în moddeosebit și ritmului circadian
S-au descris și efecte psihologice ale luminii,
culorile-reci-(laIun-
gimi mici de undă), avînd un efect -
linîștiiQĘ,
'în timp ce culorile cald%
(cu lungime de undă mare) au
efecteexeitmt. Culorile deschise au un
efect stimulator, în timp
chise au un efect deprimant.
Efectele Ț asupra unc vizual reprezintă principalul mod de
acțiune asupra organismu 1-11
uman. uncțiile fundamentale ale_Nțderii
Sînť direct(influențate de ca • m
1 -¯liirrigąlh
e d contrast, viteza
perceperii
vizuale_șțștabj•
litatea v@dëŕirclare.
 Toate acestea cresc în funcție de_ęąnțîțateade lumină primită, pînă
la un anumit nivel Cînd apare excesul de ILGhnă care duce din nou Ia
scăderea funcțiilor vizuale.
pentru efectuarea unei .anumite .ąctivitățț..
vizuaÎ@Âupras01icJtă mecanismele de acomodare care d sea
viżuâlă¯ăîîcăderea funcțiilor fundamentă1eaăiPërsęcreție se -
zătîă¯de âšômenëă•ąpgr Șl fenomene legale de
efortUI¯Óerebralde _ęompenšărecu cefalee greață, amețeli. Cąpacitatea
de muncă scade și în cazul în care es e
și, în timp, surmena$ul,cu tot cortegiul de reacții
psihice și vegetative însoțitoare.
Nivelul iluminatuluv_ąepinde de precizia *
fel pentru actiŕîłăll_gbișnuite — scrisCl1 es e necesarun młnłm
de un optimum de 70— 5ąaxy. In timp ce pentru activitătî¯đë
mare precizie este necesar un 1 uminat de sute sau chiar mii de lx.
Un aspegț.articular al efec îl repre-
zintă relația cu miopia ctivitateavizuală depusă de copii,îndeosebi la
Vîrsta școlară condiții defiluminaț_xłecorespunzător, poate duce
la decompensarea uneiaiscŕëtăhemetropii fizice și a apariția młopłei,
apărînd mai mult ca un factor agravant pe fondul unui •defect—găiëtîô.
Eforturile pentru acomodare făcute în cazul iluminatului necorespunzător
poate avea drept consecință și aparițiamai precoce a presbiopsiei.
Iluminatul exgęșÂy — prin suprasolicitarea acelorași mecanisme
compensa orn poate avea un efect a emănăt r gufi!umiAątuVinșu-
ficient.În cazul unei străluciride ensł ate mare apare În plus fo
atismul,-caracteriza prłn aparițWde sau fenomenu e
or Ire emporară. Expunerile retinei la intensități mari
prođđce modificari pasagere ale pigmentului retinian și la edem al retinei
(retinită acută). Intensități excepționale pot să producă alterări ireversi-
bile ale retinei mergînd pînă la orbire. Expuneri rĐ?ęțate la -intensități'
excesive pot produce cu sca erea acuității vłzua e
Modificări ritmice ale Pîlpîire)
istagmusulu•, descris,In trecu a. młnerłl ,care
lucrau cu lampa minerilor).
Este de asemenea de menționat și fenomenul care se produce în
cazul în care imaginea luminoasă se formează- dintr-o succesiune de
imagini apropiate de frecvența criticăde fuziune a imaginilor luminoase,
situație în care pot apărea imagini deformate ale obiectelor în mișcare
(fenomenuEștȚ@psgppic).Fenomenul este caracteristic imaginilor din
proiecțiile cinematoggafi$e și poate apărea Șl In cazul unui_iluminat
flypyęșgęąuncorect reglat.
oboseala.Jfizua1ă— prin aceeași solicitarea funcțiilorde
În sfîrșit,
acomodare —r po ara și In cazul unor conTFâŠÎë-măă-¯'1
e 1 umłńâŕ.
Efectulgs- ra pieli este datorat 'fenomenului dë fotosensibilizar
produs de intVracți tre radia ia și substahÎČÎołÔkα

LeziUńffe produse Sînt rezultatul o două tipuri de reacții:

— Reacția fototoxică rezultată din reacția
sensibilizatoare exo ena sau e@ogenă și ȚądiațiÂ..ęJęțțȚ.nmagnetică4
u stan e e o osensł *ifizatoarecaptează o mare. cantitate de fotoni și

13â 195
eliberează 'local în piele o Cantitate de energie suficientă pentru a
voca leziuni cutanate.
— Reacția fotoalergică ste determinată de.șuhștanțȚ@țoactivă moș
ąifîcată--pr• onig care se proteine
mind a inducyo yeacție de tip alergic.
ele care țiÎuțQț010xîge pî)ŕaetermina leziunile
cutanate prłn ap icare pe piele (gudroane, fluoresceină, acridină, eozină,u
furocumarene sau psoraleni aflați în mod normal în unele, vegetale,ca
țelină, pătrunjel, lămîie, morcoĂ% etc. sau unele parfumuri, și medica-
mente) sau prin administrare internă (psoraleni,sulfamide; unele
biotice ca doxiciclină sau oxitetraciclină, fenotiazine; imipramina și deri-
vați etc.). Dintre substanțele cu formare endogenă cele mai importante
Sînt porfirinele.
Dintre fotoalergizaąțț cei mai cunoscuți Sînt: dibromo-3
Dš tribromosalicilanilida, hexac oro enul. bitino-
Iul și triclorocarbanilida.
Lezi nil fototoxi apărute Sînt foarte variabil% de. obicei de tip
exuda cu eriteł-łț
eventual edem papulo-vezicule însoțite frecvent.
prurit. Frecvëfit<e însoțesc de diŔcretă pigmențąge,
eziunile. •c —«mulț
„fotoalęr se caracterizează clinic
prin Ienum 1 ne sau leęțyąț..pąpyloasesau eczemątpąșę, janalogę
dermitei e contact.
—
lucite idio a e. ces a smt
e 1 .na și cu tendință de' regresiuĘłe
ținere și lucitele polimor e — mai rebele cu sybentitățîle clxnice•,
eczema actinic și prurîă-śólârv
reacĘiffĆ¯đÔTÔÎÔsensibhlÎżare SIPt. produs_e. atît de radiațiile
luminoase, cît și de RU V, în special RI! V-Â și!vizibil în lungime: de
undă mică.
Dintre luminos, rągelee_JąșęĘ prezintă parti-
cularitatea intensitățiymarł a lumłnłl monocromatice care pôăîë@óđu-čë
la nivelul pțeițf de la eriteą pînă , ar W. ńivelul ochiului de
la hipggą)ip pînă la ležifii erea vederii.
E;punerile la raze laser se limitează la doza cuprinsă. între
0,07.J cm -2 — 6,0.J cm -2.

iațiile infraroșii
infraroșii Sînt radiații cu lungimea de unda cuprinsțîntľț
1 mm— 760 . Energia IOA guąptiță mȚća- (sub pŕÓduce numai
de calorice), acesta de-
pinzînd de intensitateȘl lungime de undă.
Sînt pgoduse de orice cor cu o te
yaturii -de 00 lungimea
depłn e emperatura corpului care emite radiațiile,intensitatea fiind
direct proporțională cu temperatura,
'corpului emițător șilinvers.propor-
ționalăcu,lungimea de undă;
Radiațiile infraroșii Sînt princi
sr;himbuL dej căldură între.corpuŕf

196
 de vedere al echilibruluitermic organismuluiuman, radiațiile infra-
roșii (calorice) reprezintă unul dintre factorii esențiali al ambianței
termice (microclimatul).
Organismul uman emite spŕe corpuri mai reci permanent radiații
tuind un mecăńism Impor '1uman
absoarbe radiația provenită de la côŕFfile mai calde (radiație pozitivă),
termoreglarea fiind influențată și pe această cale.
comportă ca un corp de culoare neagră — însensul căabsoarbe practic
în întregime radiația calorică bozitivă.
Efectul radiațiilor calorice în procesul de termoreglare se va trata
în capitolul de igienă a habitatului uman,
Menționăm doar efectul radiațiilor oalorice pozitive asupra pielii,
asupra
ochiului
iasurasistemului
nervos.
ectul asupra pie de undă mică
AuȚJfipgąermuJyin ungime
e undă mare s rețłn în epiderm și S. Principalul efect produs este,
cel de încălzire,cu hipere1hîîÎTiAgă, care apare prompt și dispare.după
încetăŕëÎÔkŕGnerii și-Senzația de cald.
În cazul radiațiilor se produce Vaso-
Ailatația mai mare nervoase
și sensibiJÎiÂtea.țerminąțițlof
periferace cu efecŁ.AąąJgezțc Șl regenerator (pe acest efect se bazează
UfiJîzarea Jor în fiąoterapie).
Intensitățipână la calorie/cm2 și minut pot fi suportate timp
nelimitat. Intensități mai nări pot produce apariția arsUrilor de' gr. I,
11 sau 111.
Expuneri îndelungate la rădiații infraroșii cu lungimesmică—de.
undă pot duce la apariția unei pigmentații discrete, Insoțită de
tëlâfi.giectâzii.
În cazul unoŕ intensități foărłe mari
radiațiile cu lungime de und V este m pot produce arsuri la .nivelul
polului ante
cu lungime de undă sub 1 5 tm pătrund Pînă la nivelul
.putînd duce, la expuneri repeța ei. Din
acest motiv, în mediul profesional dacă se expun ochii la material incan-
ŕ-ŕW1ăîłgîîfiede
descent, care cuprinde cantitate mare de radiații 1%ÎfFâŕôȘi1
undă mică, ochii trebuie protejați cu ecrane sau ochelari, cu sticlă de
culoare închisă.
cfiunea asu r mului nervos e datorește penetrabilității
mari
a ra r m undă (sub 1,5 vrn).
Acestea pot străbate cutia craniană la nivelul
provocînd la acest nivel *ąțgiie enłnțęąlă.
Cum condițiane apaŕițië este în primu rłn .legata de expunerea capului
descoperit la radiație solară intensă, boala poartă numele de insoląț.ie.
Boala ap*Ę.ęuŁsc și se caracterizeazăpredominant rin fenomene
meningeale (cefalee Intensă, acufene, gre rł, varsa uri, o o o le,

Temperatura centrală nu este puțin,

lichidul cefalo-rahidian este hipertensiv, uneori conține și leucocite —
îndeosebi monocite — în cantitatemare.

197
 În formele ușoare domină cefalee și
discretă senzație de greață. De menționat faptul că cei mai vulnerabili
Sînt copiii, în special copiii mici cu oasele craniului mai subțiri.
Protejarea capului cu materiale de culoare deschisă în cazul riscului
de expunere la radiații infraroșii cu lungime de undă mică reprezintă
principalul mijloc de profilaxie.

icroundele

Microundele Sînt radiații cu lungimea de undă cuprinsă între

I mm— 10 m. Provenind de la O serie de aparate (aparate de încălzit,
aparate de diatermie, cuptoare de gătit, receptoare de televiziune, insta-
lații de telecomunicații,radar etc.) ele prezintă semnificații Sanitare doar
în măsura în care intensitatealor ôte mare. De subliniat că majoritatea
emițătoarelor de microunde emit și radiații calorice cu lungime mare
de undă.
Din acest motiv se disting efecteletermice, care constau în acumu-
larea de căldură în diferite organe (în special piele, ochi șifteslicule).
Efectele patogene constau din modificări cardio-vasculare și modi-
ficărinervoase. Principalele simptome Sînt: oboseală,'surmenaj, cefalee,
stări depresive, scăderea libidoului,tulburări de ciclu menstrual, tulburări
vizuale, tulburări cardiovasculare (puls accelerăt,. tensiune arterială
instabilă, dureri anginoase), tulburări' troficeĂ ale. fanerelor (păr și
unghii etc.).
Există recomandări privind limitarea expunerii la microunde în
mediul profesional. Astfel pentru expuneri de: scurtă durată pe crite-
riul efectelor termice s-au recomandat maximum 10 mW/cm 2% iar pen-
tru expunerile pentru o zi de muncă, pe criteriulefectelor,netermice,
0,1—1 mW/cm 2.
ridicate trebuie puse în legătură cu acțiunea condițiilorneprielnice de
muncă și cu însuși caracterul operațiilor efectuate de adolescenți.
In scopul preîntîmpinării acțiunii dăunătoare a mediului asupra or-
ganismului adolescenților se impune scurtarea duratei de muncă în corn-
parație cu durata de muncă a muncitorilor maturi.
Se apreciază că durata programului zilnic al instruiriipractice în
atelierelesupraîncălzite pentru adolescenții sub 18 ani nu trebuie să
depășească 3 ore. Deosebit de important este să se fixeze momentul în-
ceperii activității în profesiunile de oțelari, forjori, -laminatori, vălțuitori

Ia vîrstă de 19—20ani.
Se impune de asemenea trecereatreptatăde La munci mai ușoare
(atâtîn ceea ce privește condițiile de muncă cît și intensitatea muncii)
La munci din ce în ce mai grele. Este deosebit de importtantă reglemen-
tarea duratei pauzelor după operațiunilor dificilela oțelarii
și forjorii adolescenți și stabilirea ei la minim 15—20 minute.
Mecanizarea muncilor grele îmbunătățește considerabil condițiile
Agrega-
de lucru eliminînd efectele negative ale efortului!fizic intens.
telemari devin izvoare mai puternice de energie radiantă și determină
intense radiații fiziologiceîn comparație cu starea funcțională a adoles-
calorică
cenților care lucrează în ateliere cu surse de energie radiantă
mai mică.

7.8.2.13.ACȚIUNEA PRAFULUI ASUPRA ORGANISMULUI

ADOLESCENȚILOR
asupra orga-
S-a studiat relativ puțin sistematic influența prafului
prafului
nismului tînăr. Există observații care atestă faptul că acțiunea
deosebit de
industrialasupra organismului adolescențilorare consecințe
mai reduse a or-
negative pentru sănătatea acestora datorităcapacității
ale pulberilor.
ganismului tînăr de a se apăra contra efectelor nocive
raport cu greutatea corpului și epi-
Suprafața mai mare a pieliiîn
un contact pe suprafața mai
derma mai fină la adolescenți favorizează
adălți.
mare și leziuni cutanate mai frecvente ca Ia
mai scurte la adolescenți zona res-
Datorită 'membrelor superioare
lucrului de sursele producătoare
piratoriea acestora se apropie în timpul
și de greutate corporală o
de pulberi. Tinerii au pe unitatea de timp
adulții,determinată de metabolis-
ventilațiepulmonară mai intensă decât
Prin aceasta se realizează
mul mai crescut caracteristic adolescenților.
prafului industrial asupra
condițiide favorizare a expunerii Ia acțiunea
aparatului respirator al adolescenților.
sub acțiunea pra-
ZI. I-Jeifeț a stabilitcă muncitorii care lucrează
ani manifestă o patologie profesio-
fului silioogen de la vîrsta de 014—18
în condiții
nală pulmonară' mai gravă decît cei care lucrează analoge,
dar Ia vîrsta de peste 20 ani. D.M. Zislin și V.N. Seminov atribuie facto-
rului vîrstă o importanță în patogenia dezvoltării timpurii a silicozei. În
COndițiide producție similare în ęeeą ce privește expunerea la praf s-a
văzut că jumătate din numărul de bolnavi cu silicoză timpurie a încePUț
munca în condiții de expunere la praf de la vîrsta de 19 ani.
Sînt mai puțin grăitoare materialele publicat? în legătură cu azbes-
toza.S-au descrisIorme de azbestoză cu o evoluție mai grea la grupe de
Vîrstămai mari peste 30 și chiar 40 ani. Totuși, Bohme și alțiiarată evo-
Iuțiamai rapidă și nefavorabilă a azbestozei la muncitorii fineri.

483
 De cea mai mare importanță este cunoașterea simptomatologiei
precocea atingerilorpneumoconiotice. Printre acestea se notează scăde-
rea capacității vitale, diminuarea timpului de apnee voluntară și, o in-ła-
și accentuarea bronho-
gine radiologică pulmonară cu hiluri mărite
vasculară.
Combatereaprafului în întreprinderi se realizează prin ennetizarea
încă13care,descărcare, amestecul
proceselor legate de zdrobire, măcinare,
cazuri este necesar să se recurgă
substanțelor pulverulente. In unele la
de protecție individuală și cură-
ventilație mecanică locală, la mijloace
localurilor cu sistem umed și aspiratoare. Adolescenții
țarea minuțioasă a
nu trebuie să fie repartizați la locuri de muncă unde se produce praf
industrial nociv și se realizează condiții de expunere la acțiune vătămă-
toare a acestuia. O supraveghere atentă trebuie acordată tinerilor care
lucrează în industria minieră, în turnătorii și industria de construcții de
mașini, în industria materialelor de consfrucție, a faianței și sticlei,în
industria abrazivelor, textilă, morărit, agricultură etc. Legislația de pro-
tecția muncii adolescenților limitează sau interzice munca tinerilor în
unele sectoare sau locuri de muncă în care prin expunerea la praf se
creează condițiide lucru deosebit de vătămătoare pentru sănătate.
Se va evita repartizarea în locuri de muncă cu expunere la praf a
adolescenților cu cataruri cronice ale căilor respiratorii, insuficență res-
piratorie,capacitate de ventilațiepulmonară redusă, cei suferind de astm
sau sechele t.b.c.pulmonar.
În numeroase țări adolescentele și tineriisub 16 ani nu Sînt admiși
să lucreze în cariere de piatră, La prelucrarea pietrii,la încărcarea și
transportul materialelor de dernolare, la prelucrarea materialelor din fi-
bre de păr de animale sau zdrențe, în încăperi în care se face
mărunțirea, pieptănarea, dărăcirea sau amestecul acestor materiale, la
mărunțirea și amestecarea materialelor și în atelierele de șlefuire a sti-
clei. Adolescentele nu Sînt admise la lucrul în întreprinderile miniere
și saline.

7.8.2.14.ACȚIUNEA NOXELOR CHIMICE ASUPRA ORGANISMULUI

ADOLESCENȚILOR
Mecanismele patogenice ale acțiuniinoxelor chimice industriale asu-
condiționate de capacitateaadap-
pra organismului tînăr au caracteristici
tativă a adolescenților.
Tegumentele și mucoasele mai puțin rezistente la contactul cu sub-
stanțele chimice nocive favorizează nu numai o mai ușoară pătrundere
a acestora în organism, ci și mai frecvente și grave leziurłicutanate sau
ale mucoaselor determinate de substanțele chimice vătămătoare din mel
diul industrial.
Fenomenele Sînt de asemenea favorizate de o suprafață cutanată
relativ mai mąre la adolescenți decît la adulți unitatea de masă.
Absorbția substanțelor chimice toxice pe cale rșiratorie se realizează
cu mai mare intensitate decât la adulți datorită unor indici de ventilație
pulmonară mai crescuți la tina•i și datorită mai mari de Sînge
care trece la aceștia în unitatea de timp în ccnnpacațiecu .adulții.Se
pare de asemenea că procesele de neUfralizaŕe a toxicelor în organismul
tînăr se desfășoară mai lent și-cu o mai redusă eficiență șifin orice caz

484
cu blocarea unor aminoacizi și a unor vitamine necesare proceselor de
creștereașa cum s-a arătat în intoxicațiilecu benzol(aminoacizicu S în
molecule și Mit. C).
Toxicele industriale exercită în afară de acțiunea lor specifică asu-
pra unor organe și sisteme și o acțiune nespecificăde reducere a capa-
cității de rezistență generală față de influența agresivă a altor factori
nocivide ordin fizic sau biologicși în special față de infecții ca t.b.c.,
gripa ș.a.
Capacitatea de rezistență a organismuluitînăr față de noxele chi-
mice este pozitiv influențată de un aport alimentar corespunzător pro-
teinicși vitaminic (în special vit. C).
Deosebită atenție trebuie acordată pentru protecția adolescenților
expuși Ia substanțe chimice toxice de posibilitateacumulării în timp a
acestora (Hg, Pb, As etc.) de cumularea efectelor funcționale ale unor
substanțe (narcotice, CO etc.) ca și de fenomenele de complexare a
efectelorprin acțiunea simultană a mai multor substanțe nocive.
Temperatura înaltă, umiditatea crescută, radiația i.r. excesivă in-
tensificăacțiunea nocivă a unor substanțe toxice (ca CO,- bennzolui, ben—
Zina, anilina etc.).
Sensibilitateamai mare a organismului feminin față de unele noxe
ca benzolul, Hg, Pb, a fost arătată în numeroasele observații.
A fost studiată chimic influența inhibitorie a unor toxice ca Pb,
Hg, Se, CO, asupra procesului de creștere a organismelor tinere. Expe-
rimental s-a putut arăta că în organismul tînăr Pb se reține în cantități
de 2—3 ori mai mari, depunîndu-se stabil în oase unde intră în compe-
titiecu sărurile de Ca.
Este posibil că leziunile osoase determinate în organismele tinere
de Pb interesează și zonele de crește (O.K. Erihinson).
Intoxicația cu Pb determină, pe lîngă simptomele specifice,și tul-
burări ale diclului menstrual la și tinere (16—17 ani) după
expunerea acestora la Pb (Z.I.Heifet).
Intoxicațiile cu Hg și tetradtillde Pb au o evoluție mai gravă la
copii.Observații experimentale (V.S. Weil) arată că în perioada de ma-
turizare sexuală animalleleau o sensibilitate mai crescută fată de acțiu-
nea CO, în comparație cu animalele foarte tinere și cele adulte. De ase-
menea, s-a observat clinic (I.G. Helman) și experimental (K.V. Lazarev)
o rezistență scăzUtă a organismelor tinere față de acțiunea benzinei.
Benzenul ddtem-łină toxice cu evoluție foarte rapidă la
adolescenți; chiar la concentrații reduse ale benzenului și după o expu-
nere relativ scurtă s-au observat atingeri hepatotoxice la aproape 25%)'
din adolescenți, precum și'tulburări ale cidlului menstrual la fete de tip
menoragic și putând duce la anemii grave. Datele noastre arată că ben-
acționează intens asupra sistemului nervos și aspura proceselor de
zoilul
creștere somatică a adolescenților ca rëfleëtare a unor atingeri complexe
neuromdocrine.
Modificările funcționale ale sistemului nervos interesează excitabi-
litatea neuromusculară, alungirea latentei reacțiilor motorii, reducerea
randamentului funcțiunilor de asociere verbală și de reproducere din
memorie a cuvintelor.
Și compușii nitroaromatici acționează mai intens asupra organis-
mului adolescenților decît asupra adulților, ducînd mai rapid la feno-
mehe grave
hëpâtotoxice.

485
 Amploarea acestor tulburări neuroendocrine este detern•ńnată de
starea funcțională a perioadei pubertare.
Măsurile de protecție a organismului ad01escenți10rfață de acțiu_
nea noxelor chimice trebuie să aibă în vedere interzicereamuncii adoles_
cenților în condiții de expunere 'la unele substanțe chimice nocive ca
benzolul, Pb, Hg, Co nitro, amino derivați în mecanizare, automatizare,
etanșeizarea proceselor tehnologice; supravegherea continuă a mediului
de muncă în scopul detectării substanțelor toxice și al stabiliriiconcen-
trațiiloracestora la locul de muncă al tinerilor,măsuri sanitaro-indus-
triale pentru scăderea concentrației substanțelor toxice sub limitele pre-
scrisede normele concentrațiilormaxime admisibile,măsuri de igienă
și
mijloace de protecție individuală, regim rațional de alimentație, bogat
în proteine și vitamina C; controlul medical periodic al aparatelor
și sis-
temelor interesate în procesul de adaptare al organismului la
noxele
chimice.
În cazul în care instruirea în producție trebuie săâ se
facă în con-
dițiicu risc de expunere la substanțe chimice nocive, se
va din
timpul de lucru pînă la nu mai mult de 3 ore pe zi.

7.8.2.15.ZGOMOTUL CA NOXĂ INDUSTRIALĂ CU ACȚIUNE

NEGATIVĂ ASUPRA ORGANISMULUI ADOLESCENȚILOR
Zgomotul este produs în producție la nituirea ŕnanuâlăr
tinichige-
rie, ștanțare, munca cu ciocanul de forje, tăierea metalelor, la eșapa-
mente, oscilațiibruște de presiune, la funcționarea .ynaynilor
din fabri-
cile de teftile etc.
Gradul de nocivitate al zgomotului este determinat de intensitatea,
de frecvența, durata și regularitatea acțiunii.Cele mai intense modificări
în organism detemnină zgomotul intens cu frecventa peste 80()Hz.
Deși după Neuberger tineriimanifeStă '0,mai, mare capacitate de
adaptare la acțiunea adutivăaumatică a zgomotului (Rettche;Neuber-
ger) și la influenta acestuia asupna sistemului neurovegetativ (Grandjean)
ei manifestă o mai rapidă fatigabilita!te a auzului dar și o mai mare
capacitate de refacere decît adulții.Fenomene sin-ńlareobservă și Schwetz
care mentionează o precoce traumatizare sonoră 'la tineriide 17—20 ani,
iar Gnandjean recunoaște că la tinerii de 19 ani pot}apărea mai rapid
tulburări determinate de zgomot decît la vîrstnici,în special Cînd inten-
sitatea acestuia a depășit 80 dB. S-a stabilitcă dacă zgomotul acționează
numai 10 ore săptămînal nu se observă atingeri auditive așa cum se
pune în evidență la tinerii care lucrează tot timpul în zgomot; și Op-
plyer și Schultheas au găsit la tineri de 16—19 ani lucrînd într-o cazan-
gerie pierderi de auz mai pronunțate decît la adulții care lucrau în ace-
-leași condiții.
H.G. Schwarz a putut constata pe baza unor cercetăriaudiometrice
la adolescenții lucrînd în mină că de oboseală auditivă deter-
minată de zgomotul de la locul de lucru Sînt mai intense și mai frecvente
la cei de 14—16 ani decît la cei de 17—18 ani.
După Reatinge și Laner o vătămare a auzului intensă și precoce
se constată la adolescenții care Sînt expuși continuu la zgomot în primii
doi ani de muncă. De la al treilea an scăderea acuității auditivese face
mai lent.

486
 Scăderile acuității auditive cu pînă la 25—-30 dB pot să fie rever-
sibile (pałtru 5 500 Hz) (Schwarz). Totuși, pierderea auzului depășind
25 dB la frecvența de 5 500 Hz ar putea să indice instalarea în cursul
anilor a unor tulburări de auz durabile. Cercetările audiologicesistema-
tice făcute de Schwarz la adolescenții care lucrează îh condiții de zgomot
au arătat reduceri importante ale auzului mai aleš în domeniul de frec-
vente de 4 000 Hž numai la locurile de muncă în care s-au înregistrat
zgomotede frecvență înaltă. Rămîne încă nerežólvată problema dacă la
cazurile în care se constată această atingere â auzului nu există O fra-
$litate funcțională auditivă de care trebuie să se țină seama în orienta-
profesională a adolescenților.
Zgomotul putemic poate determina nu numai titlbui•ări
de auz re-
versibile sau cu timpul ireversibile, ci și suprasolicitări psihice și ner-
voase care într-o anumită măsură pot fi apreciate pe baza modificărilor
cardiovasculare (Chylups, Yansen, Karen, Lehmann). După Fletcher și
Munson tulburările neurovegetative nu apar la ifitenšităti
ale zgomotului
de 30——65
Phoniŕ Reacții cardiovasculare lâ žgomot Se observă la 60—
—-90 Phoni, iar de la 130 Phoni se pun în evidentă rapidë tulburări ale
ritmului cardiac și suprasolicitarea circtilâtorie
(Lehinațnn).Se observă
mai ales o creștere a frecvenței pulsului Și reacțiihipertone, fenomene
care se accentuează dacă asupra adolescentilóractiofreazăalăturide zgo-
mot și temperatura ridicată a ambiantei și efort fizic intens. Fenomenele
Sînt mai la adolescenții care prezintă o labilitate vegetativă
mai pronunțată.
Cadariu a observat modificări sanguine (anemie, eosinofilia) deter-
minate de acțiunea zgomotului' Au fost de asemenea descrise și puse în
legătură cu trauma sonoră crește•ea VSH, scăderea în greutate, pertur-
barea unor funcțiuni enzimatice (Hanburger), trasee electroencefalogra-
fice plate (Bugard), alungirea timpului de latentă la stimulii sonori (Visa
nevskaia, Barhad), modificări ale circulației coronariene etc.
Folosirea tot n-łai largă în industria modernă a uneltelor electrice
generatoare de vibrații detemină frecvente tulbUrări locale și generale
care la vîrsta adolescenței pot avea consecințe deosebit de grave pentru
sănătatea tineretului.
Patogeneza acestor tulburări a fost sistematic cerdetată de CadariU
și Andreeva Galarrina. Pe baza acestor cercetări au fost elaborate nor-
mele igienice pentru protecția muncitorilor.
Surse importante de vibratili pot să fie mașinile agricole și de
transport. Sub influenta vibrației generăle pot apărea cefalee, amețeli,
oboseală pronuntată, dureri musculare etc.

7.8.2.16, INFLUENȚA POZIȚIEI TN TIMPUL LUCRULUI

ASUPRA ORGANISMULUI ADOLESCENȚILOR
Raporturile reciproce dintre dimensiunile segrnentelor corporale Sînt
deosebite la adolescenți fată de adulți. Din cercetările lui Barnes rezultă
că spațiul fiziologic de apucare ca și spațiul maximal de apucare, deter-
minate primul în special de lungimea antebrațului, iar al doilea de dez-
Vôltareamembrului superior în întregime, Sînt mai mici la adolescent
decît la adult. Obligarea unui adolescent să lucreze în spațiul de apucare
al adultului duce la suprasolicitarea și obosirew adolescentului; datorită

487
 mișcărilorajutătoare pe care acesta trebuie să Ie facă pentru a acoperi
de apucare,
spațiul fiziologic și maximal ceea ce crește în mod considera_
bil efortul static.
Este necesar de asemenea de avut în vedere variabilitatea
înălțimii
șezînd a adolescenților din școlile profesionale și creșterea aceStoraîn
perioada de la 14—20 ani în medie cu 5—10 cm. În aceeași măsură se
modifică și spațiul de apucare al adolescentului în înălțime.
dintre înălțimea meselor de lucru și'cea
a elevilor
determină o dificilă adaptare la efortul fizic al organismului
adolescen-
ților,un randament mai scăzut la lucru, reacții cardiovasculare
mai in-
tense și un mai mare consum de oxigen.
Trebuie avută în vedere de asemenea și diferența de
corporaledintre fete și băieți mai ales în locurile de -muncăîndimensiuni
care am-
bele sexe Sînt utilizate nediferențiat. După pubertate fetele
nu numai
că au înălțimea și masa corporală mai?redusă decît băieții -de aceeași
vîŕstă dar au și lungimea membrelor inferioare relativ mai redusă față
de lungimea trunchiului. Este evident că fetele pot să
fie supuse la con-
diții de intensă solicitare dacă Sînt obligate să lucreze
la mașini și cu
unelte construite avînd în vedere dimensiunile și proporțiile
corporale
ale bărbatului adult (Hellbrăgge).
După Barnes și Schulte (citatde Mellbrăgge) pentru
adolescenți ar
fi indicat ca mișcările cele mai obositoare să fie făcute
cu membrele in-
fecioare și mai puțin cu brațele,
Cercetări făcute în legătură cu gradul de solicitareal organismului
adolescenților în timpul unor operațiuni de prelucrareaasmetalelor (pilire
și tăiere) în funcție de înălțimea meselor de lucru au arătat 'Că atît reac-
țiile cardiovasculare și respiratorii cît și'consumul de 'Oxigen/minut Sînt
mai mari în poziție ujoasă determinată îde înălțimea redusă r a meselor
de lucru.
Astfel, în timpul piliriimetalelor, operații care ocupă cca 47 0/0 din
timpul efectiv de lucru al elevilor în atelier determină Clupă 10 minute
de lucru o creștere a frecvenței cardiace (cu cca 20,120/0 Cînd masa este
prea joasă pe Cînd creșterea este de numai 15,390/0 Cînd masa este prea
înaltă și 16,90 0/0 Cînd masa are înălțimea adecvată. Consumuľ de oxigen
în l/minut este în comparație cu repausul Ide 1340/0Ăn poziție corectă,
1590/0 în poziție înaltă și de 196%) Cînd,masa teste prea -joasă. Analiza
cinematică a pozițiilor de lucru în 'înălțimea meselor de •lucru
arată creșterea componențeistatice a mișcărilornecesare. de
pilire și tăiere a metalelor și angajarea unor grupe musculare mai mari
în poziție joasă în comparație cu cea înaltă și cea corectă. Echivalentul
caloric al efortului depus s-a găsit pentru poziția corectă 2,798calorii/
[minut, pentru cea înaltă de 3,992 calorii/minut, și.fle 3,443 calorii/minut
pentru poziția joasă.
Bouisset și" colab. au studiat filizologia pozițieiă ortostatice și șe-
zînd în raport cu cea de decubit. S-ą găsit că consumul de oxigen crește
8,3% iar în poziție ortostatică cu în,compa-
19,70/0'
în poziția șezînđ cu
rație cu poziția clinostątică.
pilire
Înălțimea cea mai pôtrivită a mesei de lucru în opërățiileyde
al/menghinei se
și tăierea metalelor este obținută dacă, planul -de lucru 'de-
fiind lipit de torace iar vîrful
află Ja nivelul vîrfului cotului, brațul
getelor cu palma în extensie atingînd bărbia.

488
 Poziția așezat nu este lipsită de efort static și prelungirea ei în
timpul lucrului determină fenomene dureroase în lungul coloanei verte-
brale cu localizare cervico-dorsală,interscapulară sau lombară. În poziția
șezînd cavitatea toracică își reštrînge volumul jenînd schimburile respi-
ratorii, iar presiunea exercitată pe organele abdominale de diafragm
favorizeazădisfuncții hepato-digestive și tulbură funcțiile organelor ge-
niltaleinterne prin ischemia și anoxia locală (insuficiență ovariană, hipo-
plazie uterină cu amenoree sau dismenoree și chiar apariția unor fibro-
mioame uterine).
Munca în poziție ortostatică a fost considerată ca deosebit de difi-
cilă, ceea ce a determinat legiferarea scaunului necesar mai ales pentru
femei și adolescenți. Întoarcerea venoasă este jenată de gravitate, ceea ce
favorizea7ăapariția varicelor, a stazei venoase în bazin și a dismenoreei,
a afecțiunilor ginecologice (Vigdorcic,ILanalde). Dacă ptozele pot fi mai
ales determinate de dispoziția constituțională, de surmenaj și malnutriție,
retroflexiunileși retroversiunile uterine ar fi de 3 ori mai frecventela
femeile care lucrează în picioare. Trebuie să fie incriminată de asemenea
stațiunea-prelungită în picioare în geneza reumatismului degenerativ
vertebral al articulațiilor șoldului și genunchiului și în slăbirea boltei
plantare cu aplatizarea piciorului.
Observații și cercetări de fiziologie au arătat că stereotipul normal
de lucru al elevilor este influențat de dimensiunile și greutatea uneltelor
de lucru, mînerële uneltelor neadaptate posibilităților de apucare ale ado-
lescențilorși greutatea mare a bonfaierëlor, a pilelor și ciocanelor obligă
pe adolescenți la un ritm încetinitde lucru și la întreruperi repetate ale
activității(Salnikova). Măsurători ale mîinii în poziție ide apucare au
dus la determinarea lungimii' si diametrului adecvat al mînerelor pentru
unelte folosite de adolescenți. Lungimea pilei și a pînzei bonfaierului in-
fluențeazărandamentul și adaptarea lor la efort.
Cunoașterea efectelor vătămătoare a noxelor de la locul de muncă
asupra adolescenților a determinat; stabilirea prin lege a unor categorii
de, muncă interzise adolescenților. Menționăm pe unele dintre acestea
și anume:
7—activitatea din tipografii cu risc de expunere la saturnism, acti-
vitateaîn întreprinderi în care se prelucreazăplumbul,munca în între-
prinderileîn care se prelucrează materialele pentru perii și pensule;
muncade întreținere a instalațiilorde încă'lzireși cazaneclepe vapoare;
munca în întreprinderi în care se lucrează cu cromați alcalini;munca îm
lucrări de demolare; în cariere de piatră, pietrării; munca la prelucrarea
deșeurilor de fibre, peri de animale, zdrențe; munca în încăperile de
prelucrare a sflëclei de zahăr, fabricarea zahărului și melasei; munca In
întreprinderile în care se prelucrează produși ai zincului și vopsele cu
Plumb sau se folosesc pentru vopsire cu aceste substanțe; munca în între-
prinderi pentru fabricarea explozivelor și de prelucrare a celuloidului
și materiale pentru pelicule de filme; munca în chesoane. puțuri, tunele;
munca de la alimentarea cuptoarelor; munca în atelierele de fabricarea
feutrului, munca la amestecarea și mărunțirea materiilor prime pentru
fabricarea sticlei, la cizelarea sticlei și vopsirea cu coloranți cu plumb a
sticlei, în atelierele de gravură și în fabricile de ceramică; munca în
care se folosesc solvenți organici și subStanțe radioactive; munca în
mine, saline.

489
 Se consideră munci periculoase și interzise adolescenților în spiritul
unor legi,munca de prelucrare a aluminiului, munca de prindere și trans
port a metalelor lichide, în atelierele de turnare a formelor,. sablare, _
zi.
dăria cuptoarelor, la fabricarea materialelor refractare, industria
azbes.
tului, finisarea porțelanului, curățătorii, munca cu sulfură de carbon
compuși nitro și aminoderivați, tăierea
și
autogenă a unor piese
metalice
vopsite cu compuși de plumb și zinc, •descărcarea și stivuirea lemnului
munca în topitorii,
munca cu substanțe insecticide,cu
compuși cian,eu
compuși explovizi, întreținerea instalațiilor de răcire
și frigorifice,mun_
ca în secțiile TBC etc.

7.8.2.17. LIMITAREA GREUTĂȚILOR DE PURTAT DE CĂTRE

ADOLESCENȚI
Capacitatea de adaptare la efortul deten-ninat de ridicarea
și pur-
tarea unor greutăți este dependenltă de robustețea
fizică,de condițiilede
alimentație și climatice, de ambalajul și posibilitățile
de apucare și purtare
a greutăților.
Purtareade greutăți agravează afecțiunile cardiovasculare,
verte-
brale, osteoarticulare sau poate deten•nina la adolescenți
deformări ale
coloanei (scolioză) și ale bazinului și toracelui, microtaumatisme la nive-
Iul discurilor intervertebrale, miozite, mialgii/ hernii, leziuni ale organe-
lor genitale interne, leziuni osoase la nivelul inetatarsului,uneOri modi-
ficări vertebrale cervicale la cei ce poartă greutăți pe cap.
Cînd greutatea purtată presează zone localizate(stem, grupe mus-
culare mari, trunchiuri nervoase)' se ajunge la deformări parțiale,dureri
musculare, pareze sau paînalizii
ale:unor nervi periferici.
În timpul ridicării și purtării greutăților presiuneacare se exercită
la nivelul suprafețelor vertebrei' a 5-a lombară și a I-a sacrală, poate
ajunge pentru un adult în anumite condițiipînă la 700 kg (cca 30 kg/cm 2).
În timpul mersului presiunea de la nivelul acestor articulațiieste de
50 kg pentru un adult de 75 kg și 175 cm. Această presiune crește cu
cca 50 0/0 prin ridicarea brațelor orizontal în față, cu aproape 100 0/0 dacă
Se ridică brațele lateral.
Pentru prevenirea unor efecte vătămătoare ale ridicării și purtării
de greutăți de către adolescenți,legislația adoptată în unele țări preci-
zează greutățile maxime a fi purtate în funcție de vîrstă și une-
permise
ori se fac.mențiuni limitative înt raport„ cu natura terenului, denivelarea
parcursului, mijloacele folosite pentru purtare. Din tabelul nr. LVII re-
zuľtă variabilitatea destul de importantă a normelor în kg în acest do-
meniu.
Experți ai Organizației Internaționale a Muncii sugerează în 1964
ca pentru băieții de 16—18ani greutățile de puŕtat să fie de 15—20kg,
vîrsta de
iar pentru fetele de aceeași vîrstă greutatea de 12—15kg. Sub
16 ani ar trebui admis numai transportul ocazional de greutăți.)

490
 Tabelul nr. lavłr
J3č1ic1i
Tara sub 16 16—18 sub 16 16—18 Obs.
ani ani ani ani

Italia (1934) 15 25 20
(15 ani) 16 (sub 1(î (15—17
ani) ani a ni)
Japonia (1954) 15 30
10
12 25 muncă intermit.
20 8 15 muncă continuă
R.D.G. 10 15
Anglia (1948) 18 30 30 greută ți comparate
Israel (1954) 10— 12,5, 16—20 8 10
Grecia (1929) 10 15
India (1948) 16 29,5 20,5
Franța (1909)
mod. 1912) 15 20 8 10
Spania (1957) 15 20 8
Austria (1957) 5 10
SUA — Michigan 16 29 9 16
14—15 16—17
ani ani

7.8.3. Probleme medicale ale orientării profesionale

7.8.31. NECESITATEA PENTRU ORIENTAREA PROFESIONALĂ

A CUNOAȘTERII CERINȚELOR]ERGONOMICE A DIFERITELOR
PROFESIUNI
Activitatea omului se desfășoarăcu un consum de energie cu atîV
mai important cu cît efortul fiziceste mai mare. Alături de energia ne-
cesitată de funcționarea organismului în condiții de repaus complet, apre-
ciatc la aproximativ 1 kcal, pe oră (metabolismul de bază), se apre-
ciază cheltuiala de energie pentru timpul liber fără activitate la aproxi-
mativ 500 kcal/ziŕCercetîndu-se consumul de oxigen în raport cu inten-
sitatea efortului fizic depus în activitatea profesională,s-a considerat ca
efort ușor cel în care munca nu solicitămai mult de 1 000 kcal/zi,ca
efort de intensitate medie cel care solicită 1 000—1600 kcal/zi; ca efort
intens munca ce solicită o cheltuială de peste 200 kcal/zi.
Pentru um bărbat adult se consideră ca solicitaremaximă într-un
schimb (8 ore), cheltuiala de 2 000 kcal; Adolescenții. și tinerii au o capa-
citatede efort mâi redusă ca alții,reprezentînd 45——55% pentru copiii
de 10—14 ani, 55—700/0 penfru adolescenții Ide 16-—18 ani, 60—900/0
Pentru tinerii de 18—20 ani, față de capacitatea adulților bărbați de
20—30 ani.-Fetele au la toate vîrsteleo forță musculară mai redusă de-
cit băieții (cifrele minimale din indicațiile de mai sus).
Se apreciază că cerințele unei activitățiprofesionale nu 'trebuiesă
depășească 1 200—1 400 kcal/zi,pentru adolescenții de 13—14 ani, 1 300—
—1600 kcal/zi, pentru cei de 15—-16ani și T350—+1
750 pentru cei de
17-—10 ani. Din aceste date rezultă că pînă la 16 ani, adolescenților nu

491
 trebuie să li se ceară efectuarea unor eforturi de intensitate mare și
foarte mare.
Consumul de energie în muncă este cu atît mai mare cu cit Sînt
folosite în activitate grupe mai mari de mușchi. Pentru o muncă efec_
tuată cu mîinile se cheltuiește cca 18—72kcal/oră, o muncă efectuată
cu ambele brațe 90—180kcal/oră, iar '0 muncă care angajează muscula_
tura mare a corpului cheltuiește cca 150—550kcal/oră.
Sînt într—adevărprofesiuni care se caracterizează prin solicitare
mai redusă la efort fizicca linotipist300—400 kcal pe schimb, pe Cînd
un miner de cărbune cheltuiește 1 000—2800 kcal pe schimb.
După unele aprecieri,de la un adolescent nu trebuie să se ceară
un efort mai mare de 3,3 kcal/minut într-un schimb de 8 ore. Munca
ușoară cere 1—3 kcal/minut sau 0,2—0,6 1 oxigen; munca de intensitate
mijlocie cere 3—6 kcal/minut, sau 0,6—1,21 oxigen; iar munca grea
licită 6—11 kcal/minut sau 1,2—2,21 oxigen.
Efortul static prelungit este mai obositor decît efortul dinamic da-
torită restrîngerii irigației sanguine în mușchii contractați timp îndelun-
gat, fără relaxărilerepetate din munca musculară dinamică. Efortul mus-
cular static este cerut uneori nu numai de natura activității(ridicare,
purtare, împingere, apucare de greutăți etc.), ci și' de neadaptarea unel-
telor la dimensiunile corporale ale adolescenților. De asemenea, se des-
fășoară un efort static crescut în 'timpul muncii în poziție ghemuit, aple-
cat, în timpul muncii în picioare, cu brațele ridicate etc. După efortul
static,pauzele trebuie să însumeze uneori mai mult de 10 ori durata
muncii efective.
Sînt activități profesionale care cer din partea organismuluicu pre-
ponderență eforturi ale sistemului nervos; munca de supraveghere și
control la tablourile, de comandă în industria automatizată, aCtivitățide
conducere, de mare răspundere,. Jmunca operatorilor de teletransmisie,
activitatea de învățămînt. Aceste activități nu cer o cheltuială de energie
considerabilă, măsurabilă în calorii, dar solicităcelulele nervoase a scoarței
cerebrale, la o activitate de durată și expun la obosealăși surmenaj în
condiții de organizare neigienică a regimului de activitate și odihnă.
Este dificil de făcut o Clasificare unică a profesiunilor după cerin-
tele acestora față de organismUluman. Pentru o orientare sumară în
acest domeniu se pot caracteriza condițiile generale de efort și de mediu
ale aetivității în sectoare mai importante ale industriei și agriculturii.
Astfel, în industria de mașini principalele meserii Sînt legate de
turnare, forjă, prelucrare termică, sudură, mecanică, vopsitorie,galvani-
zare, încercare a motoarelor, defectoscopie. Sub raportul solicitării orga-
nismului, efortul fizic cerut, poate fi mai ales mijlociu, intens și foarte
intens, cu muncă Statică, ridicare și ducere de greutăți. Organismul tre-
buie să lupte confra temperaturilor ridicate (radiația termică), a prafului,
gazelor degajate fin turnătorie, forje și secțiilede prelucrare -termică a
metalelor, contra zgornotului și trepidațiilor.
Industria siderurgică cuprinde industriile în care se fabrică și se
face prima prelucrare a fontei și otelului, furnalele, oțelăriile,laminoa-
rele. Solicitările la efort fizic în această industrie Sînt mari și foarte mari.
De aceea către aceste sectoare ale industriei trebuie orientați adoles-
cenții și tinerii cu indici satisfăcători de 'dezvoltare (pe cît posibil cu in-
dici mari și foaŕte mari) cu o capacitate de adaptare cardiorespiratorie
bună la efort, cu posibilitățicrescute de reglare termică și a metabolis-

492
 muluihidric și mineral, în condiții de muncă
peraturi ridicate.
grea și cu expunere la tem-
Automatizarea unor procese de muncă
reduce efortul fizic și lăr-
gește indicațiile pentru elevii cu dezvoltare fizică
Industria chimică și petrochimică cere din cu indici mijlocii,
partea
fizicmai redus ca în industria metalurgică (cu excepțiaorganismului efort
petrolului). muncii la extrac-
ția
Este însă indispensabilă
integritatea tegumentelor, a aparatului res-
pirator și digestiv, a funcțiilor hepatice și. a organelor
solicitarea nervoasă crescută este caracteristică hematopoetjce.
sectoarelor automatizate
din industria chimică.
In industria minieră solicitările organismului Sînt variate. Efortul
este apreciat pe baza ca'cetărilor din țara
noastră la 1 840—3 440 calorii
în 8 ore de lucru. În condițiilede lucru subteran
este necesar ca orga-
nismul să aibă nu numai o bună capacitate de efort fizic,ci și posibili-
tățilede tełmoadaptare satisfăcătoare și un aparat respinator, fără tul-
burări funcționale sau atingeri lezionale Pleuropulmonare.
Dezvoltarea agriculturii în țara noastră a schimbat în mod esențial
caracteristicile
muncii agricole. Muncile istovitoare de pe ogoare, de altă
dată,Sînt în ritm rapid înlocuite cu munca mecanizată, asemănătoare cu
cea din industrie, dar avînd drept caracteristici expunerea la influența
intemperiilor și ritłn mai intens în sezonul cald. Prin mecanizare, efortuț
fiziccerut de unele munci în agricultură s-a redus mult. La aratul cu
caii,muncitorul consumă cu peste 1 000 caloriimai mult decît la aratul
cu tractorul.Secerișul manual solidităpeste 1 000 caloriiîn plus munci:
torului față de secerișul cu secerătoarea.
Munca în agricultură cere încă din partea organismului o bună
capacitate de efort fizic, rezistența la influența Unor factori climatici
(tanperaturi ridicate, scăzute, umezeală). Sînt sectoare de muncă agri-r
colă ca avicultura, sericicultura, horticultura în care solicitările fizice
nu Sînt deosebit de mari și unde pot fi'îndrumați și adolescenții și tinerii
cu deficiențe ale dezV01tării fizice și unele boli și tulburări funcționale
cardiorespiratorii.
Munca în construcții cere din partea organismului o bună adaptare
Ia efortul fizic intens și o rezistență bună la activitatea în intemperii'
O confruntare a cerințelor unei profesiiși capacitățilefuncționale
ale adolescenților care își aleg profesiunea nu se poa'te face la detaliu
decâtîn condițiile cunoașterii concrete a mungii specifice profesiei. Cu-
noașterea profesiunilor și a condițiilorde practicare a acestora este ne-
cără și orientatorului și adolescenților.
Stabilirea indicațiilor și contraindicațiilor pentru profesiune este un
act care se face pe baza unui e:șamen minuțios clinic și paraclinic de
specialitateși reprezintă un act de mare responsabilitatemedicală și
soci
ală. In acest examen trebuie să se folosească date anamnestice, rezul-
tatele examinărilor medicale anterioare și toate datele de specialitate
necesare.

7.8.3.2. STAREA DEZVOLTĂRII FIZICE

Diagnosticul de dezvoltare, în această perioadă și chiar la vîrsta de
18ani, nu poate caracteriza definitiv și absolut starea dezvoltării deoarece
nici la această vîrstă pentru majoritatea tinerilor,creșterea nu ,s-a în•.

403
 cheiat, proc8u1 de morfofuncțîonaîăși chiar de creștere â
masei corporalecontinuînd și în anii următori. In diagnosticul dezvoltării
trebuie să se menționeze dacă dezvoltarea somatică este armonioasă, cu
indicii mijlocii, mari, mici sau respectiv foarte mari sau foarte mici.
Disarmonia în dezvoltare se reflectă în neconcordanța uneori mai
redusă, alteori mai accentuată, dinffe locurile pe care fiecare clin indica.
torii menționați le ocupă față de reperele de variabilitate ale vîrstei res-
pective (media 6).
In toată perioada de creștere dar mai ales în etapele prepubertare
și pubertare ale acesteia, ritmul creșterii este supus unor fluctuații de-
terminate atît de condiții externe, cît și de factorii endogeni.Un elev
cu indici mici somatometrici Ja 14 ani, poate la 15—16ani Să treacă în
rîndul celor cu indici mari și invers. Abia către 17—18 ani, dinamica
procesului creșterii este mai omogenă.
7.8.3.3. CONCLUZIILE EXAMENULUI MEDICAL
Examenul medical trebuie să stabilească în primul rînd bolile
sau
tulburărilefuncționale care confraindică încadrarea în'unele
profesiuni,
măsurile medicale, imediate și în timp pentru remedierea stării
de sănă-
tate și recomandările penă profesiuni care nu agravează deficiențele
de sănătateconstăte.
Concluziile examenului medical trebuie să aibă caracterul ferm al
prescripțiilormedicale în ceea ce privește contraindicațiileabsolute.
Dar 'trebuie arătată o deosebită grijă în modul de prezentare a
acestor concluzii părinților și elevilor pentru a nu determina reacții ne-
dorite din partea acestora. Contribuția medicului nn.Ątrebuie să se oprească
numai la aceasta. Cunoscător al capacităților đuncționale și al posibili-
tățilorde adaptare ăle adolescenților,pe baza examenului medical și al
cerințelor diferitelor profesiuni față cle care elevul arată interes și ex-
primă dorința de alegere, medicul trebuie să fie un util sfătuitora! fa,
miliei și al adolescenților.
Pentru unele aspecte ale stării de sănătate este suficient un exa-
men temeinic medical al stării. prezerytea elevilor. Printre altele este
necesară o privire retrcșeotivă gsupłnastării sănătății din anii prece-
denți și examene de specialitate.
De aceea examenul medical al elevilor pentru orientarea profesio-
nală trebuie făcut cu deosebită atenție. Acest examen medical trebuie
efectuat, în școlilecare nu au medic,de către mediculde circumscripție
sanitară, pe teritoriul căreia se află școala. Deosebit'de importantăe con-
fruntarea datelor examenului medical cu cele âle psihopedagogiei. Această
confruntare trebuie făcută într-o muncă de echipă, în care colaborarea
dintre medic și diriginte trebuie să fie foarte Strînsă,
Chiar în cazurile în care avizul medical apare ca decisiv,conclu-
ziile de orientare profesională nu 'trebuie să fie formulate decît după o
minuțioasă apreciere a ansamblului datelor de cunoaștere despre elevi.
Medicul trebuie să participe Ia țntegrarea concluziilor sale, în datele
de oare dispune dirigintelepeninu caractăarea ut mai multilateralăa
adolescenților în scopul orientării lor profesionale.

494
 70.4. Igiena școlii
7.8.4.1.CONDIȚII DE IGIENĂ A MICROCLIMATULUIIN ȘCOALĂ
Capacitatea de răcire sau de încălzi!rea mediului extern depinde de
calitățile fizice ale aerului: temperatură, umiditate, de temperatura su-
prafețelor obiectelor și aparatelor din vecinătatea organismului.
La o temperatură a aerului și a suprafețelor din jurul copiilor (pe-
reți, podea, tavan, mobilier, mese metalice în atelier etc.), răcirea orga-
nismului este intensificată de viteze mai mari de mișcare a aerului și de
umiditatea relativ crescută (peste 750/0).Răcirea organismului copiilor
condiționează apariția afecțiunilor respiratorii acute.
La o tanperatură crescută a aerului și a suprafețelor din jur, supra-
încălzirea organismului este accentuată de mișcarea aerului (aer stag-
nant), de umiditatea crescută (se împiedică pierderea de căldură prin
evaporarea transpirației) și de efortul fizic.
Se consideră că temperatura aerului din încăperi asigură confortul
termic al elevilor Cînd oscilează între 17—190 în clase. Pentru sala de
gimnastică, sala de recreație, atelierul școlii, temperatura poate să fie de
15—170. Pentru sălile de dușuri și băi 220, pentru closetele cu apă 180,
pentru luftclosete 15 0.
în dormitoarele internatelor pentru școlari temperatura poate să
0
fie de 17 .
Umiditatea relativă poate să oscileze între 30 și 60 0/0, iar viteza
curen • or de aer, între 0,02 și 0,4 m/secundă.
ncălzirea încăperilor pentru copii trebuie să respecte următoarele
'24 de ore în
reguli de igienă: să nu prezinte oscilațiimai _mari de 30 în
prin sobe; dife-
cazul încălzirii centrale și de 4—6 0 în cazul încălzirii
și cea de lîngă
rența între temperatura de lîngă peretele cel mai rece
mai mare de 20, iar dife-
peretele interior (cel mai cald) nu trebuie să fie
depășească 30. Pereții încă.
rența pe verticală de la podea la tavan, să nu
o mare capacitate de izolare
perilor, mai ales cei efteriori,"trebuie să aibă
căldura specifică a
(dependentă de grosimea, de conductibilitateași de
fie de lemn, acoperită de lino—
materialului).Este indicat ca podeaua să
încăperileîn care stau în mod curent
leum, de parchet bine încheiat în
(cuptoare,forje) nu se
copiii. în atelierele în care Sînt surse de căldurăaerului]
admite în timpul verii o creștere a temperaturii cu peste 50 dea-
o muncă fizicămai grea, normele
supra celei exterioare. Cînd se execută
de tełmperatură trebuie să fie cu 4—-5 0 mai mici decît cele pentru tem-
Cînd în încăperile școlarilor
peratura aerului în cursul -muncii Ușoare.
ca temperatura aerului să se 'reducă
se fac jocuri de mișcare este bine
geamurilor, cu 1-—2 0 față de
la începutul activitățiiprin deschiderea
temperatura recomandată penfru activitatea statică.
aerului și a supra-
Sursele de încălzire trebuie să asigure încălzirea
modifice calitativ aerul
fețelor pereților, podelei și a tavanului, jsă nu
de ardere (CO și
din încăperi, scăzînd umiditatea sau eliminînd gaze
destinat copiilor,
C02 și alte gaze), fum sau praf; să nu ocupe spațiul
pericol de incendiu.
să nu reprezinte pentru copii primejdie de arsuri sau
și
Pentru încălzirea cu sobe se folosesc sobele de zid sau ter.acota
trebuie să aibă o
nu sobele metalice. Sobele din încăperile;penfru copii
se încălzească peste 800,
mare capacitate termică, fără ca suprafețele să
să se poată curăța ușor, Isă se afara încăperilor în care

495
 stau copiii.Patul sau locul de lucru cel mai apropiat de
fie la distanță de cca 1 m. Combustibilulcel mai indicatsobă trebuiesă
pentru sobele
Încălzirea centrală. În instituțiile pentru copii, se
zirea cu apă la presiune redusă. Acest sistem permite recomandăîncăl-
a temperaturii din încăperi și nu ridică temperatura reglarea mai Ușoară
toarelor peste 800.Radiatoarelecu un singur canal, suprafeței radia-
Sînt cele mai ușor de curățat. Nișele în care cu formă de placă,
buie să fie accesibilecurățării de praf. se fixează radiatoarele tre-
peretelui exterior. Această situare asigură Radiatoarele se așază în lungul
uniformizeazătemperatura în încăpere; de încălzirea acestui perete și
cire copiii așezați mai aproape asemenea,
de fereastră, aerul rece protejează de ră-
de la fereastră
Fseglarea temperaturii din
încăperi se poate
Iul sursei, ci și face nu numai
deschiderea ferestrelor, la nive-
atunci Cînd există
tendința
Umiditatea scăzută din
prin evaporarea apei din încăperile încălzite
mici vase așezate central se corectează
calde se fac instalațiide pe radiatoare.
protecție contra În atelierele
de ventilație, temperaturii ridicate:
suprafețelor radiante prin mijloace
protecția prin ecrane și perdele materiale termoizolante,
Ventilația claselor. In
de apă.
aerul încăperilor din
bioxid de carbon din clasă se acumulează
aerul expirat și
mîn și piele. Din vaporii de apă eliminați
punct de prin plă-
pere care conține mai igienic se consideră că
mult bioxid de carbon aerul din încă-
care tirnp de o oră nu este viciat.Într-o clasă
se deschid ferestrelese în
de copii peste acumulează în aerul respirat
(ajungînd pînă, la 0,40/0)
Cînd prezența unui aer bioxid de carbon, indi-
viciat care exercită o influență
pra capacitățiide lucru a nefavorabilă asu-
elevilor.În condițiilede suprafață
pentru un elev în clasă, la OL de 1,25 m 2
înălțime de 3,5 m, cubajul ce
copil este 4,375 m 3. Nevoile revine unui
respinatorii au fost apreciate
de 10—11 ani la cca 12,5 pentru vîrsta
m g aer pe oră, ceea ce înseamnă
trebuie schimbat de aproximativ 3 ori, că în clasă
pentru a-și menține calită-
țile lui fizice și chimice. Aceasta se realizează prin ventilație.
indicată pentru încăperile copiilor este. Cea mai
ventilația naturală, care se face
prin porii pereților, orificiiledin pereți,
prin ferestre și uși, coșuri de ven-
tilație,ferestre mici, oberlichturi. Cel mai
eficient mijloc este ventilația
prin ferestre și uși. Deschiderea ferestrelor
și a ușii în timpul recreației
asigură o ventilație bună în lipsa copiilor. În
prezența acestora, fereastra
nu poate fi deschisă decît Cînd temperatura
exterioară este mai crescută
0
(peste 15 ).
Ventilația permanentă poate fi asigurată prin ferestruici și ober-
lichturi.Acestea din urmă se construiesc astfel,ca
să însumeze cca 1/50
din suprafața podelei încăperii și Sînt dispuse
în așa fel ca aerul să pă-
trundă din exterior spre interior și în sus. Se încălzește
astfel aerul rece
în drum spre tavan și apoi se răspîndește
în încăpere, fără efecte de ră-
cire asupra copiilor. Ventilațią eficientă reduce
impurificarea prin bac-
terii și praf a aerului.
Volumul de aer care se schimbă prin fereastră sau des-
chise este direct proporțional cu diferența dinfre temperatura externă
și cea internă și puterea vîntu{lui.Cînd zilele Sînt reci (sub —100), timpul
de ventilație în recreație poate fi mai mic de 10 minute. Pedagogii vor

496
 încheia lecția la semnalul terminării orei, vor evacua elevii din clasă in
recreație și vor controla deschiderea ferestrelor. În timpul orelor de
clasă sălile de recreație și closetele Sînt bine aerisite prin deschiderea
largă a feresfrelor. Ventilația claselor și a altor încăperi trebuie făcută
cu grijă între schimburi, la amiază și după curățenia de dimineață. Mă-
surile de ventilație se vor aplica și supravegheasistematic,ca mijloc de
profilaxiea bolilor aerogene în colectivitățile de copii.

7.8.4.2. REGULI DE IGIENĂ PRIVIND ILUMINATUL NATURAL

Șl ARTIFICIAL IN CLASĂ
Lumina influențează puternic activitatea îna•egului organism al
copiilor și mai ales tonusul sistemului nervos și funcția analizorului vi-
zual. Viteza de citire crește intens pînă la iluminarea de 75 lucși și crește
mai puțin peste 300 lucși.Rapiditatea cu care se obține diferențierea vi-
zuală fină se mărește în raport cu creșterea iluminării de la 600 la 1 000
lucși. Modificările stabilitățiivederii clare în cursul muncii Sînt mai re-
duse atunci Cînd iluminarea depășește 100 de lucși,decît Cînd aceasta
este mai redusă. Productivitatea muncii crește cu gradul de iluminare,
iar riscul de accidente de muncă scade.
Aparatul vizual este intens solicitatîn cursul procesului instruc-
tiv-educativ. In condiții de iluminare nesatisfăcătoare, efortul vizual pre-
lungit duce la supraîncordarea aparatului vizual. Efortul vizual al copii-
lor este crôcut atunci Cînd iluminarea nu este omogenă, Cînd pe suprafața
de lucru apar umbre ale mîinii (Cînd lumina vine din dreapta) sau ale
capului și trunchiului, Cînd iluminarea se face preponderent indirect și
cu surse insuficiente ca intensitate și număr sau așezate în cîmpul vizual
al elevilor.
Cercetări sistematice clinico-staticeau arătat că între condițiile de
iluminare din școli și incidența miopiei este o Sfrînsă legătură: prezența
miopiilor printre școlari crește de la clasa I spre clasa a XII-a.
Iluminarea naturală a încăperilor exercită în raport cu intensitatea
ei o acțiune bactericidă asupra florei baCteriene din aerul și de pe su-
prafețele din încăperi, ceea ce justificăgrija pentru orientarea încăperilor
folositede copii, astfel ca acestea să primească și însorirea directă. Este
de menționat că în condițiilede orientare spre nord, încăperile primesc
prin ferestre radiație luminoasă indirectă. Aceste efecte se semnalează
chiar atunci Cînd se folosesc geamuri obișnuite,care după cum se știe,
Sînt puțin permeabile pentru razele ultraviolete.Iluminarea naturală a
unei încăperi se poate defini prin raportul dintre suprafața totală a
ferestrelor și suprafața încăperii. Pentru clase, acest raport este consi-
derat normal Cînd are valoarea 1/4—1/5.
Gradul de iluminare a loculuide lucru într-o încăpere se apreciază
prin valoarea unghiului de incidență și a unghiului de deschidere. Va-
loarea minimă admisă de noumele igienicepentru unghiul de incidență
este de 270. Valoarea unghiului de incidență depinde de Io-
cului de muncă de fereastră și de înălțimea marginii superioare a fere-
strelor. Pentru situația în care în fața ferestrelor se află un obstacol,
gradul de iluminare a locului de lucru se apreciază în funcție de unghiul
de Unghiul de deschidere trebuie să fie de minim 5 0, ceea
ce înseamnă că în mod empirie, iluminarea unui loc de lucru din clasă

32— c.da 1048 497

 se poate considera corespunzătoaredin punct de vedere igienic,
vede din acest loc o porțiune de cer liber. dacă se
CoeficiaŔ11 de iluminare naturală definește iluminarea
peri, prin raportarea gradului de iluminare a principalelorunei încă_
locuri de
muncă, notat în lucși,la gradul de iluminare al unui Ioc
deschis în exte-
rior, cu lumină difuză Și se exprimă in procente, aplicînd formula:

= iluminarea În Încăpere (lucși) x 100

C.i.n.
iluminarea exterioară (lucși)
Se consideră că iluminarea naturală este bună dacă
toate locurile
de lucru au un C.i.n.de cel puțin 1,25%, suficientă dacă 1/5 din
locurile
de muncă au C.i.n.sub 1,25%, insuficientă dacă peste 500/0
din locurile
de muncă auC.i.n. sub 1,25% și dacă majoritatea locurilorde
mun-
că au C.i.n.sub 1%.
Condițiile de realizare a unei iluminări naturale
corecte în clasă
sint următoarele: înălțimea marginii superioare a ,ferestrei
trebuie să
asigure pentru băncile cele mai îndepărtate de fereastră
unghiul de inci-
dență de minim 270. Cînd marginea superioară a ferestrei
este la 3,5 m
înălțime, lățimea clasei nu poate ii mai mare de 7 m. Cu
cât marginea
superioară a ferestrei este mai aproape de tavan, cu atît
acesta primește
mai multă lumină pe care o reflectă în încăpere. Marginea
inferioarăa
se fixează Ja 80 cm penă clase și la 50—60 cm pentru
încăpe-
rile de preșcolari și copii mai mici. Ramele ferestrelor trebuie să fie cât
mai înguste. Lumina frebuie să vină copiilor din stîngaż Cînd ilumi-
narea este bilatenală în încăperile de lucru, ferestrele din dreapta
vor fi
situate mai sus (iluminarea disimetrică). Sticla de bună calitate
reține
din lumină; sticla de calitate inferioară reține
din
lumină.
Sursele de iluminare artificialătrebuie să asigure o iluminare omo-
genă, fără umbre și fără strălucire, să nu încălzească aerul și să nu
elimine gaze de ardere. Normele cele mai acceptate Sînt 150—200 lucși
pentru luminatul incandescent și 300—400 lucși dacă iluminatul este
fluorescent. Pentru o cameră de 50 m 2 6 surse de lampă; așezate la 3 m
înălțime, cu o puiere de 200 lumini fiecare, dau O iluminare suficientă.
Este de preferat, în încăperile pentrU copii, ilummarea generală combi,
nată cu iluminatul local La tablă, saula nivelul meselor de lucru, în ate-
liere, laboratoare, săli de meditație, bibliotecă. Este indicată folosirea
armăturilor cu globuri de sticlă opalină pentru sursele de lumină.
Curățenia gearnurilor și a armăturii lămpilor, curățenia perețilorȘi
vopsirea tavanului și a pereților în culori deschise, îndepărtarea sau evi-
tarea obstacolelor din fața ferestrelor, asigură un iluminat satisfăcător
în încăperile pentru copii.
În mediul rural, în localitățileneelectrificate,pentru iluminarea cu
pefrol se vor folosi lămpile cu site incandescente și se va asigura o ven-
tilațiesistematică a încăperilor.

7.8.4.3.APROVIZIONAREACU APĂ și ÎNDEPĂRTAREA

REZIDUURILORÎN ȘCOLI
Nevoilede apă potabilă în instituțiile pentru copii. Apa are un rol
important în procesele biologice din organismul copiilor.Nevoile de apă
ale copiilorSînt apreciate Ia 1 500—2
000 ml în 24 ore. Aproximativ 1/6

498
 această apă este ingerată o dată cu alimentația,
apei de băut. În raport cu pierderilede iar 5/6 sub iorma
apă
în condiții de supraîncălzirq nevoia de apă a crescute prin transpirație,
de 2—3 ori față de necesitățile organismuluipoate crește
obișnuite în instituțiile pentru copii, apa
este folosităpentru prepararea
alimentelor, pentru întreținerea curățe-
n,ieicorpului și a hainelor,
pentru întreținerea salubrității încăperilor și
terenulUi și în procesul
instructiv-educativ, în laboratoare și pe terenu-
rile de insfruire agrobiologică.
Apa se utilizeazăca mijloc de călire a
organismului.
Se consideră că nevoile de
apă ale instituțiilor penfru copii Sînt
acoperite de următoarele cantități
24 ore: 15 1 pentru un elev
în școală fără internate și fără
instalație de dușuri, 40 1 Cînd există insta-
Jația de dușuri, 70 1, Cînd există și
bloc alimentar și cantități mai mari
pentru creșe, grădinițe, spitale și
policlinici.
Sursa de apă potabilă pentru instituțiile de copii. Cînd localitatea
nu dispune de rețea de disfribuirecentrală
a apei, instituțiile
pentru
copii se aprovizionează din surse
proprii. Aceste surse trebuie să dea
apă suficientă pentru nevoile instituțieiși să
îndeplinească condițiile
pentru apa potabilă: să fie limpede, incoloră, fără mirosuri și gusturi
speciale,să nu conțină substanțe chimice nocive, să nu conțină microbi
patogeni. Potabilitatea apei se stabileșteîn baza examenului de labora-
tor chimic și bacteriological probelor de apă recoltatede la sursa de
apă a instituției.
Penfru instituțiile de copii care nu dispun de apă curentă, sursa
cea mai potrivită este apa din straturileadînci și apa captată de izvoare,
Nu „se recomandă folosirea surselor deschise de apă decît în condiții
speciale, cu respectarea regulilor de protecție sanitară a sursei și tra-
tarea apei din aceste surse.
Cel mai răspîndit tip de surse de apă pentru instituțiile de copii
este fîntîna. Nu este ,recomandabil să se aprovizioneze copiii cu apă de
la ,fîntîni publice.
Apa din fînlînă trebuie scoasă cu găleata sau cu pompa. Pentru
scosul.cu găleata se folosește numai găleata fîntîniiși nu alte găleți sau
vase. Nu se îngăduie adăparea vitelor din găleata fînfinii.La fîntîna
instituțieipentru copii nu se adapă vitele și în jurul puțului nu se îngă-
duie spălarea rufelor. Cînd din fîntînă se scoate apa cu pompa (de mînă
sau electrică),gura fîntînii se acoperă ermetic.
Sursele de apă pentru instituțiilede copii Sînt sistematic controlate
și supravegheate sanitar, pentru evitarea pericolului poluării apei de băut.
Distribuirea apei. Distribuirea apei de băut în 'instituțiile de copii
seđace prin robinete și fîntînicu jet ascendent acolo unde există rețea
de distribuirea apei cu ajutorul recipientelorcu robinete, cu căni sau
robinete țîșnitoare, acolo unde nu există apă curentă. Sistemul cel mai
bun de distribuire a apei de băut este cel cu ajutorul fîntînilor țîșnitoare.
Acestea au avantajul evităriifolosiriicănilor sau paharelor; se construiesc
cu apărătoare în așa fel ca să nu se apropie copiiicu gura de robinet, o
fîntînăla 40—50 de elevi.Cînd nu este apă curentă se adaptează la un
recipient de 'lemn sau tablă cositorită,de 30—40 1, un robinet cu jet fiș-
nitor și cu apărătoare. Apa de robinet se scurge într-o găleată sau
prinfr-un canal într-un puți absorbant în afara instituției. Recipientul
este acoperit, ușor de spălat și dezinfectat. Acolo unde se folosesc căni
sau pahare se recomandă utilizareaunui pahar individual păstrat lingă

499
un recipłent, pe un raft de perele, in același 'loc, bine
cunoscui.Paharele
Pentru spălarea mîiniilor se prevede un robinet la
WC se așază un robinet sau două pentru spălarea 30 de elevi. La
mîinilor. Camerele
băi și dușuri vor fi de cel puțin 15 m2, cu o înălțime de
lungul pereților se așază chiuvetele pentru spălarea de Minim 3 m. D esa
vetă pentru 4 copii). Dușurile se calculoažă aproximativ picioardlor(o chiu
unul Ia 4—10 _
copii, la 1,5—-2 m de la podea. Dușurile în aer liber se făc
rezervoare încălzite Ila soare. În instituțiile de copii cu rețea cu apă din
rentă sau cu instalație locală de aprovizionare și distribuire de apă cu.
se prevăd mijloace de încălzire a apei pentru nevoile de prin rețea
viduală și de salubritate a încăperilor. În școlile rurale fără igienă indis
se indică instalarea unor lavoare pentru spălarea mîinilôr apa CUrentă
pul șederii lor în școală. copiilor,în fim_
Îndepărtarea reziduurilor. Pentru îndepărtarea reziduurilor
din instituțiilede copii se vor prevedea în încăperile pmtru
solide
pentru hîrtii,resturi de creioane și altele, jcare Copii coșuri
se golesc zilnic în
de gunoi ale școlii. De asemenea, lăzile
coșuîâ pentru hîrtii și
alte resturi se
așază în curte și pe lîngă bufete, în sălile de
recreație. Reziduurile
lide de la bucătărie se depozjtează în găleți cu
capac, cu care se trans.
portă zilnic la lăzile de gunoi ale școlii.
Acestea Sînt situate în curtea
gospodărie a instituțieiși se consfruiesc din metal de
sau lemn, cu capac.
Este interzisă depunerea gunoiului în jurul lăzilor.Lăzile
Se evacuează
la timp. Copiii nu trebuie să aibă acces la terenul pe care
se află așezate
lă7i1e de gunoi.
Reziduurile lichide și senilichide Se evacuează
la rețeaua de cana-
lizare,acolo unde aceasta există. Closetele se
construiesc în legătură cu
sălile de recreație în școli și se izolează de acestea
printr-un antreu în
care se află robinetele și chiuvetele de spălare a
mîinilor. Closetele co-
pi.ilorse separă de cele ale adulților.Se va prevedea un
robinet la 30—40
de școlari.
Se prevede o cabină de closetpentru 30—40 de
băiețiși.
20—
30 de fete. Pentru băieți se instalează pisoare comune, bine
spălate de
apă curentă, calculîndu-se 0,9 m lungime pentru 100 de elevi,
sau pisoare
individuale, unul la 40 de școlari. Scaunele closetelor se adaptează
vîrstei
copiilor și se construiesc în colac de lemn scobit în partea
anterioară
pentru evitarea contactului organelor genitale cu scaunul și cu contra
greutate sau pedală pentru ridicarea verticalăa colacului după folosire.
Pentru tragerea apei Sînt de preferat sistemele de spălare automată a
closetuluiprin apăsare pe o pedală de podea. Cînd nu există canalizare
apele uzate se colectează în hasnale. betonate. Nu se îngăduie forarea
puțurilor absorbante din pricina primejdiei impurificării straturiloracvi-
fere. Hasnalele se evacuează la nevoie; evacuarea reziduurilor prin canal
la rîuri se face în aval de localitate și după prealabilă tratare.
În instituțiilede copii din localități fără canalizare, Closetele se fac
de obicei din afara instituției(closete reci). Este necesar ca în timpul ier-
nii 'closetelesă :fie încălzite pentru a se preântîmpina apariția unor ne-
frittesau cistite a frigore. Se construiesc de
obicei luftclosete, Acestea
trebuie să îndeplinească următoarele
condiții de igienă: hasnaua să fie
betonată, impem•łeabilă, gura
hasnalei să fie ermetic acoperită; cabina să
fie bine închisă, îiar încăperile
copiilor să fie legate printr-un gang sau
puțin printr-o alee pietruită. Pereții despărțitori ai cabinelor vor în-
cepe la 30 cm deasupra
podelei, pentru că pOdeaua să poată fi curățată

500
ușor. Ușile trebuie să se închidă de la sine, după părăsirea cabinelor.
closetul se construiește la minim 25 m distanță de fîntînă și într-un
t mai decliv, Cînd terenul este înclinat.
Curățarea zilnică a closetelor,prin spălarea cu apă și perie, prin
dezinfectarea și dezodorizarea lor cu crezoli sau cloramină, este necesară
chiar în cazul în care closetele nu Sînt situate în clădirea instituției.

7.8.4.4. IZOLAREA ACUSTICĂ A CLASELOR

procesul instructiv-educativ are la bază o activitatecontinuă de
transmitere verbală a cunoștințelor, activitate care cere un satisfăcător
confort auditiv. Deși conversația normală este posibilă pînă la limita
unui zgomot de fond de 50—60 dB, pentru studiu, repaus și somn con-
fortul auditiv este posibil dacă zgomotul de fond nu depășește nivelul
de 30 dB.
Clasele trebuie să fie izolate nu numai de zgomotul clin' încăperile
vecine ci și de zgomotul exterior care în orașe, pe străzi circulateajunge
să măsoare în locuințele apropiate chiar 100 dB. Prin perdele de plantații
și prin mijloace de fonoizolare acest zgomOt trebuie să fie redus pînă la
35 dB în încăperile de muzică și pentru învățarea limbilor străine și pînă
la 40 dB pentru clasele obișnuite.
Un zgomot de fond mai mare în Clase influențează negativ dezvol-
tarea vorbirii corecte mai ales la elevii din primele clase care prezintă
tulburări de vorbire și de citit.Dacă zgoxnotul de fond este crescut, ca-
racteristicilefizice ale vorbirii profesorului nu mai Sînt peȚcepute cu
toate nuanțele comunicării verbale purtătoare a unor bogate sensuri edu-
cativ-umane.
Zgomotul crescut obosește pe elevi — influențînd negativ activita-
tea nervos central și a neurovegetativ.

7.8.4.5.CONDIȚIILE IGIENICE ALE MOBILIERULUI PENTRU ȘCOLI

Mobilierul pentru copii constituie o parte impoffantă a echipamen-
tului instituțiilor de educație și instruire. Construirea mobilierului potri-
vit regulilor igienice asigură o desfășurare normală a procesului instruc-
tiv-educativ, determină o poziție comôdă a copiilor, ameliorînd prin
aceasta capacitatea lor de 'lucru, împiedică pozițiileincorecte în timpul
lucruluiși apariția sau accentuarea tulburărilor de postură, constituie un
faCtor favorabil dezvoltării grijii copiilor pentru bunurile instituțieiși a
unui comportament sănătos.
Banca școlară. Activitatea statică a elevilor în orele de instruire
teoreticădin școală se desfășoară timp de mai multe ore, solicitîndun
efort staticsusținut al unor importante grupe musculare: musculatura
dorsală,a coapselor, a gîtului și chiar a gambelor și brațelor și antebra-
țelor,în anumite (Cînd copiii reazemă coatele pe pupitru și
picioarelepe podea sau o stinghie specială a băncii). Cînd poziția este
incomodă aceste grupe musculare obosesc ușor și copilul simte nevoia
schimbăriifrecvente a poziției.
O bancă igienică se conStruiește,potrivit cu dimensiunile corporale
ale elevilor, cit mai simplă și mai solidă în același timp, fără colțuri as-
cuțite și balamale proeminente, fără să ocupe un volum să
mare și
îngăduie curățarea comodă a clasei,
501
 Banca trebuie să asigure o poziție corectă a elevului în repaus, în
timpul scrisului și cititului, și să îngăduie o ieșire și o așezare comodă în
timpul procesului instructiv-educativ.
Cînd poziția este corectă într-o bancă corespunzătoare, corpul are
ca bază de susținere zona ischio-coccigiană și treimea posterioară a coap-
selor, reazim puternic în regiunea lombară și dorsală inferioară, reazim
la nivelul tălpilor și sprijin suplimentar cu coatele pe pupitru. În această
poziție, linia orizontală a ochilor și umerilor, ca și linia articulațiilor
coxo-femurale Sînt parelele cu marginea posterioară a pupitrului, capul
este înclinat ușor în față, iar ochiul la cca 35 cm distanță de planul pupi-
frului, ușor înclinat. Regiunea anterioară și inferioară a toracelui se apro-
pie de marginea pupitrului, lăsînd pînă la aceasta un spațiu
liber la cîțiva
centimetri. în această poziție, centrul de greutate se găsește la nivelul
vertebrei a X-a toracale și cade pe planul orizontal înapoia liniei articu-
lațiilorcoxo-femurale. Efortul muscular este în acest caz neînsemnat,
organele toraco-:abdominale nu Sînt comprimate, circulațiaîn
extremități
nu este stînjenită, iar ochiul este solicitat la un efort moderat de adaptare.
Cînd banca este necorespunzătoare poziția devine
incorectă,muscu-
latura bazinului, a coapselor și a spatelui nu mai poate să
mențină multă
vreme poziția descrisă mai sus. Corpul se apleacă
înainte, copilul căutînd
un reazim mai puternic pe coate, reazim care adesea este
asimetric,sau
alunecă pe scaun spre partea anterioară a acestuiayreducând
suprafața
de ședere pe scaun și căutînd un reazim dorsal și plantar mai
solid.Aceste
poziții se schimbă frecvent, realizîndu-se multiple forme de poziție
inco-
rectă, cu influență nefavorabilă asupra dezvoltării coloanei, asupra
capa-
cității de lucru și asupra funcțiunilor organelorbazinului, ale cavității
toracice și abdominale și asupra funcțiunilor vizuale.
În practică s-a impus de foarte multă vreme banca din lemn cu 2
locuri, cu scaunul și pupitrul solidar, mobilă în clasă și construită cu 6
dimensiuni pentru copiii de la 7 lą 17 ani, îl? raporŔu dimensiunile
corporale medii ale acestora și cu variabilitatea acesłor dimensiuni la
diferite vîrste. Empiric s-au pu'tut stabili între datele somatometriree
ale
copiilor și dimensiunile principalelor caracteristici ale„băncii relații Â
care
stau și astăzi la baza construirii de mobilier penitru copii.
Înălțimea scaunului băncii sej calculează în raport,cu înălțimea ele-
vului (280/0 din aceasta) sau cu lungimea gambei (de la interliniagenun-
l
chiului pînă la vîrful maleolei .interne). la care se adaugă înălțimea pi-
ciorului încălțat.Un scaun corespunzător, ca înălțime îngăduie un sprijin
pe toată talpa și păstrarea unghiurilorde 900 în articulațiatibio-tarsiană,
a genunchiului și șoldului. Cînd scaunul este prea jos, acestenunghiuri
iar,Cînd scaunul este prea înalt;un-
devin ascuțite și tulbură circulația,-
ghiurile devin obtuze, gambele atîrnă fără reazim solid pe tălpi,muscu-
latura membrelor inferioare obosește 'în timpul .șederii, Adîncimea sca-
0
unului. se calculează cam la 3/4 din Aungimea coapsei elevului• sau 20 /0
din înălțime. Suprafața scaunălui se face cu o scobitură, mulînd forma
0 lat
coapselor, sau ușor înclinat spre, spate (27—3 ). Cînd scaunul este prea
tulburări în circulația regiunii poplitee și deci- și circulația
produce
și obosi-
bazinului; Cînd este prea îngust se,recłuce.suprafața de ședere
rea elevilor este mai rapidă.
pînă la
Speteaza scaunului pentru sprij;indorsal trebuie să ajungă
în sus (80).
vîrful omoplaților, cu o ușoară înclinare înapoi și

502
 pupitrul se construiește înclinat cu 12-—150,
poziții normale a capului și ochilor în timpul pentru asigurarea unei
ușurează acomodarea Scrisului și cititului; se
și unghiul de vedere cel mai
minimă a capului în față. Lățimea
mare cu o înclinare
pupitrului
se face astfel ca elevul, cu
ambele coate pe masă,' să nu stînienească pe vecin.
Adîncimeapupitrului
se calculează în raport cu lungimea antebrațului drept.
înălțimea „pupitrului se fixează astfel ca
distanța pe verticală din-
tre planul scaunului și cel al pupitrului la marginea
ferența) să fie de cca 180/0 din înălțimea
lui posterioară (di-
copiilor. Cînd diferența este
prea mică, copiii Sînt obligați să se aplece în
timpul lucrului. Cînd dife-
renta este mare, coatele nu se mai pot sprijini pe
trie.Si într-un caz și în altul se pot produce
pupitru decît asime-
în ce privește apropierea scaunului de deformări
planul
ale coloanei.

posterioare a pupitrului se recomandă

vertical al marginii
ca distanța să fie negativă
cu cîtiva
centimetri (pînă la 4—5 cm). Cînd distanta
este pozitivă, elevul se apro-
pie de pupitru, părăsind cu spatele
sprijinuldorso-lombar. Cînd distanta
este negativă se recomandă construirea scaunului mobil sau a
total sau parțial inobil. pupitrului

Se tinde fla introducerea în școli

a unor tipuri de bănci constituite
din schelet metalic și lemn, cu dimensiuni reglabile. Băncile se construiesc
după 6 dimensiuni, fiecare din ele corespunzînd
unei grupe de copii de
înălțime care are .o întindepe ce variază cu 10 cm. în fiecare
necesară repartizarea a cel
clasă este
putin 3 mărimi de bănci potrivite înălțimii
elevilor.
Pedagogii trebuie să cunoască dimensiunile băncii
care corespund
înălțimii elevilor lor, măsurați sumar îmbrăcați, în primele zile la înce-
puiul anului școlar.
înlocuirea băncilor cu mese și Scaune impune o mai strictă supra-
veghere din partea pedagogilor a poziției școlarilor.
Atît băncile, cît și mesele pentru copii, 'vor fiMne încheiate, din
Iernn tare, nevopsite, ci numai lustruite, fără colturi în care să se Io'
vească copni.
Pentru laboratoare se recomandă mese de 2 locuri, de 72—75 cm
înăltłme. PentrU• ateliere, mesele de -tîmplărie se construiesc cu înălțimi
între 73 și 84 cm (cît lungimea membrelor inferioare)lînălțimea menghi-
neiđn atelierul de lăcătușerie trebuie să ajungă la nivelul antebrațului
flectatpe braț în unghi de 90 0. Pentru aceasta se ridică sau se coboară
menghina pe banc, sau se pune pe podea o platformă, pe care elevul ur-
cîndu-se poate să ajungă la înălțimea potrivită.

7.8.4.6. REGULI IGIENICE PENTRU CONFECȚIONAREA

MATERIALULUI DIDACTIC
Manualele școlare vor fi tipărite pe hîŃie de bună calitate,care să
asigure contrastul suficient pentru tipar, fără transparentă, să
nu se de-
teriorezeușor prin mînuire, să retină pe file cît mai putin praf și
mur-
dărie de pe degete. Țiparul trebuie să fie adaptat capacității de vedere a
copiilor iar ilustrațiilesă fie atrăgătoare și să servească înțelegerii textu-
lui.Dimensiunile li'terelor
pentru clasa să ajungă Ja 2,75 mm și penfru
claselemai mari 2 mm, apropierea dintre litere 0,5 mm iar între cuvinte
de 2 mm (Molkov)';
Lungłmea rîndurilor să nu depășească Bl mm pmtru

503
 clasa I și 90 mm pentru elevii mai mari, lungimea maximă a rîndului
neputând depăși 108—117 mm la eleviidin ultimele clase.
Nu este admisă folosirea îndelungată a scrisului pe caiete liniate
în pătrățele. Cerneala trebuie să fie neągră, să se usuce repede. Creioa-
nele se fac din grafit moale.Toculsă fie de grosime mijlocie,atît cel
prea subțire, cît și cel prea gros măresc efortul de scriere.
Materialul demonstrativtrebuie să fie atractiv și clar, să fie rezis-
tent, să nu se prăfuiască sau să se murdărescă în timpul folosirii.

7.9. PREVENIREA Ș! COMBATEREA BOLILOR TRANSMISIBILE

ÎN INSTITUȚIILE PENTRU COPII

Caracteristicile de vîrstă ale morbidității prin boli infecto-contagioase

Copiii au o receptivitate crescută față de bolile infecto-contagioase.
Evoluția infecțiilor la copii prezintă forme coracteriStice,în raport cu
rezistența generală mai scăzută a organismuluitînăr și cu particulari-
tățilede dezvoltare a sistemului nervos, Care încă nu 'controlează cu efi-
ciență funcțiile adaptative. Dezvoltarea treptată a posibilitățilorcopiilor
de a stabili relații tot mai întinse cu mediul de •viață pune organismul
Copiilor în contact cu agenții patogeni din mediul de viață.
La agresiunile agentului patogen, reacțiile de apărare a organis-
mului se desfășoară avînd la bază complexe mecanisme reflex-necondi-
ționate și condiționate. Mediul igienic de viață poate acționa în aceste
condiții prin stimulii 'lui multipli, condiționați și necondiționați,favori-
zînd procesul de organizare a rezistențeiîmpOtriva bolii.Din contră, Cînd
condițiile de viață ale copiilor Sînt nefavorabile, acestea pot influența ne-
favorabil rezistența copiilor la bolile infecto-contagioase. Evoluția și Sfîr-
șitul bolilor transmisibile sînitdeci condiționate de starea de dezvoltare
a copiilor și de condițiile de mediu în care trăiesc aceștia. Frecvența bo-
Iilor transmisibile poate să fie tot atît de mare și printre copiii robuști,
ca și printre cei cu deficiențe de dezvoltare.Mortalitatea copiilor bolnavi
este cu mult mai mare printre aceștia din urmă. Cercetări -făcute în Sta-
tele Unite și Rusia prerevoluționară arată evidenta dependență a morta-
litățiiprin boli transmisibile, de condițiileqsocial-economice ale familiilor
copiilor. Importanța bolilor infecțioase ca factor cauzator de deces este
mai mare în prima copilărie și perîoafla de vîrstă preșcolarț și scade la
școlarul mic și la adolescent.

Organizareamăsurilor de luptă antiepidemicăîn instituțiile pentru

copii, permanente și sezoniere
Organizarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilortransmi-
sibile în colectivitățilepentru copii. se fundarnentează pe cunoașterea
științificăa dinamicii procesului epidemiologic, în raport cu caracteris-
ticile de vîrstă ale copiilor și cu caracteristicile instituției,
Sursa de infecție ajunge în colectivitățile de copii sub forma de
organisme umane sau animale (bolnavi sau purtători). O deosebită im-

504
portantă epidemiologică o prezintă formele atipice sau inaparente
bolnăvire, purtătorii de germeni și organismele infectate Ia sfîrșitulde îm-
cubației, pedagogii, educatorii sau personalUl de îngrijire bolnavi. in-
Căile de transmitere a agenților patogeni sint
de eliminare a germenilor din organismul infectat,determinate
de
de modul
și de caracteristicile biologice de rezistență a acestora poarta
in
de intrare
afara
mului uman, sub influența factorilor inhibitori ai mediului. organis-
In condiții deficitare de igienă, factorii
care inhibă dezvoltarea
germenilor Sînt mai puțin activi,iar vehicularea
germenilor se face ușor
în încăperile nevmtilate, prin aprovizionarea neigienică cu apă, prin pre-
zenta muștelor, gîndacilor și rozătoarelor,
prin lipsa de izolare individuală
și de igienă personală.
În raport cu căile de transmitere se
diferențiază:
— boli transmisibile aerogene sau
de inhalare, boli care se transmit
vehiculate de aer și au ca poartă de intrare căile respiratorii: rujeola,
rubeola, varicela, variola, parotidita epidemică, gripa, difteria, menin-
gita cerebro-spinală, tusea convulsivă, tuberculoza;
— boli care se transmit prin intermediul apei și
alimentelor și au
ca poartă de intrare tubul digestiv (boli prin ingestie): febra tifoidă și
paratifoidă„ toxiinfecțiile alimentare, dezinteria bacilară și amibiană, po-
liomielita, helmintiazele, bruceloza, tuberculoza și altele;
— boli care se transmit prin inoculare directă din sursă sau cu
germeni rezistenți din mediu: rabia, gonoreea, sifilisul,
erizipelul,mico-
zele, streptostafillicociile pielii, tetanosul, cărbunele.
Organismul receptiv se prezintă în lanțul epiderniologiceu o rezis-
tentă nespecifică și- specifică, - strîns dependentă de virstă, dezvoltare și
condițiilede viață ale copiilor.
Măsurile de prevenire și combatere ale bolilor transmisibile în co-
lectivitățile de copii se referă la toate verigile lanțului epidemiologic.
Măsuri privitoare la sursa de infecție
Se caută împiedicarea introducerii sau pătrunderii sursei de infec-
tie în colectivitățile de copii prin organizarea triajului zilnic al copiilor
la venirea lor în creșe, grădinițe, servicii de consultație, prin organizarea
filtrelor, a triajelor epidemiologice după vacanțe și la frimiterea în ta-
bere și colonii, ca și la admiterea în creșe și grădinițe. Controlul accesu-
lui persoanelor străine în inStituții1e de copii, organizarea circuitelor, con-
trolul epidemiologic al copiilor care revin în instituție după absentare,
evidenta cauzelor absentelor tuturor copiilorși controlul stăriide sănă-
tate a personalului adult educativ, administrativ și sanitar din instituție
au acelașirost. Toate aceste măsuri se completează cu grija pentru de-
pistarea și izolarea cît mai precoce a cazurilor de îmbolnăvire infecto-
contagioasă în colectivitățile de copii. Izolatoarele trebuie să fie astfel
așezate încît să nu constituie primejdie de răspindire a bolilor în restul
colectivității (situate periferic în afara circulației copiilor).
În anumite condiții aceste măsuri se însoțesc de su-
pravegherea atentă a purtătorilor în evidență și de căutarea celor ne-
depistați.

505
 Măsuri privitoare Ia căile de transmitere
Printre aceste măsuri se urmăresc două obiective: reducerea supra-
feței de contact dintre copii și întreruperea căilor de transmitere prin
asanarea mediului.
Pentru reducerea suprafeței de contact dintre copii se impun în
practică: izolarea grupelor de copii și a încăperilor folosite de acestea
(grupe de vîrstă, în creșe, grădinițe, școli, tabere, colonii, consultații, spi-
tale) și subgrupe, dacă este cazul. Izolarea prin construcție a
grupurilor
funcționale ale instituțiilor pentru copii (blocul alimentar, încăperile co-
piilory grupul administrativ) și interzicerea sau controlul circulației adul-
ților și â copiilor între aceste grupe; organizarea circuitelor pentru
tarea aglomerărilor, a circuitelor alimentare și a rufelor murdare (cir-
culația rufelor nu trebuie să întîlnească circuitul
alimentelor), izolarea
individuală a copiilor prin folosirea individuală a hainelor,
lenjeriei,ve-
selei, obiectelor de toaletă, a unor jucării, a
echipamentului sportiv;
limitarea numărului de copii în dormitoare, în
bănci, la mese, în țarcuŕi
Măsurile pentru controlul și întreruperea căilor de
transmitere prin
asanarea mediului se realizează prin: controlul
sistematic al curățeniei
încăperilor,asigurarea unui regim igienic de aer prin
ventilațieeficientă,
lupta împotriva prafului, asigurarea unei suficiente
șederi în aa• liber a
copiilor,împiedicarea impurificării aerului prin
gaze de ardere, praf și
fum. Cercetările au arătat că în încăperile
umede și insufidient expuse
însoririi, organisnul copiilor este nefavorabil influențat, iar gamenii
pot
persista mult în ele și pe suprafețe.
în încăperile neventilate, picăturile de secreție
nazofaringiană sau
bronșică pot să rămînă în aer 30 de minute pînă la 5
ore. Praful se
găsește de asemenea în cantitățimari în încăperile neîngrijite
și neven-
tilateși fiecare particulă de praf poate vehicula germeni.
Controlul bacteriologic și chimic ăl aprovizionării cu apă
de băut,
apă pentru nevoile gospodărești, de „igienă și pentru aplicațiile
de călire,
controlul salubrității transportului, pregătirii, distribuirii și păstrării ali-
mentelor, supravegherea condițiilor, de îndepărtare a reziduurilor lichide
și solide, a curățeniei cmporale și a hainelor, obiectelor de uz
personal,
a jucăriilor,a materialului didactici și a•materialului și aparatelor
pentru
educația fizică și combaterea muștelor și rozătoarelor constituie
măsurile
principale de supraveghere permanentă a căilor de transmitere a infec-
țiilor în colectifritățile de copii.
Măsuri privitoare la organismul, receptiv
Ovicît lde intense și radicale ari fi măsurile care se referă la înlăâ
tunarea sursei de infecție și la 'întreruperea căilor;de fransrnitere
a bo-
Iilor transmisibile, Janțul epidemiologic poate să nu fiehtrerupt,
dacă
ny se acționează și asupra organismului receptiv, în sensul
creșteriire-
zisteąței lui la agresiunea agentului' patogen. Aceasta se obține prin
măsuri pentru creșterea rezistentei generale nespecifice și'
rezistenței
specifice la îmbôlnăvire.
Rezistența'generală nespecifică crescută se manifestă prin posibili-
tăți mai mari de rezistență la pătrunderea agenților
patogeni în organism
și,capacitate crescută de mobilizare a mijloacelor
de apărare locală și
generală contra nocivităților din mediu. Această reactivitate caracteris-
tică se obține prin alimentația rațională, cu efect
favorabil asupra func
ționalitățiisistemului nervos și asupra reacțiilorimunologice, prin căli-

506
 organismuluicu ajutorul apei, aerului și soarelui, prin organizarea
unuiregim rațional de activitate și odihnă, care să nu ducă la supraso-
licitarea sistemhlui nervos.
Rezistența specifică a organismului se manifestă prin reacții de
apărare specifică, avînd la bază mecanisme de imunizare umorală și
tisulare,căpătate, fie pe cale naturală, fie prin vaccinare. Principalul
mijloc de obținere a acestei rezistențe constă în imunizarea colectivită-
ților de copii, efectuate pe baza evidenței precise a masei receptive și
atent urmărite în ceea ce privește eficiența acțiunilor de imunizare, în
vaccinaresistematică obligatorie antivariolică, antidifterică, B.C.G.,anti-
tifică,antipoliomielitică etc. Scopul imunizărilor este crearea unei mase
de copii mai puțin receptivi sau nereceptivi la aceste boli infecțioase.
Măsurile de imunizare au o eficiență redusă în cazul unor colectivități
de copii cy o dezvoltare fizică deficitară, trăind în -condiții nefavorabile
de mediu.
Un mijloc important pentru mobilizarea colectivităților
de copii în
lupta contra bolilor transmisibile este educația sanitară, care poate fi fo-
Iosită,atit în cadrul măsurilor de profilaxie generală, cît și în condițiile
de luptă într-un focar epidenitc.

7.IO. PREVENIREA Șl COMBATEREA ACCIDENTELOR

LA COPII Șl ADOLESCENȚI
.otrl
AccidenteleJa copii nu trebuie privite ca un tribut inevitabil al
adaptăriicopiilor la mediul lor de viață. Cunoașterea epidemiologiei ac-
cidenteloreste premiza necesară aț,profilaxiei în acest domeniu.
Reducerea mortalității generale pentru grupele de vîrstă 1—15 ani
în ultimele decenii s-a făcut fără o evidentă reducere a cazurilor de ac-
cidentemortale. Cu toate că se pare că mortalitatea pentru grupele de
vîrstă 1—15ani prin accidente a scăzut (la 0/0000din grupa respectivă)
în perioada 1951—1953 în comparație Cu 1931—1932 în Anglia, Suedia,
Germania,Italia, Olanda, Elveția, totuși proporția de morți prin accidente
în mortalitatea generală, manifestă tendința de a crește aproape cu
1000/0 în comparație cu 1931—1932.
In țări cu nivel de civilizâție ridicat cca 1/3 din cazuril de deces
pentru copiii de 1—4ani și cca 2/5—1/2din cei pentru grupa 5—14ani
se datoresc accidentelor.Accidentul figurează drept cauză de moarte pe
primul loc la această grupă de vîrstă. Mor prin accidente mai mulți co-
pii și adolescenți ca prin bolile transmisibile, în totalitatea lor. Această
schimbare a fost evidentă în S.U.A. pentru vîrstele 5—14 ani în 1930—
—1940și pentru 1—4ani către 1950.
În țara noastră acci'denleleSînt a' doua cauză de deces ca (impor-
tanță la vîrsta de 1—2 ani și prima cauză de deces între 3—20ani.
Trebuie avută în vedere proporția mare de cazuri de copii
dentati care dacă nu mor, rămîn purtători ai unor serioase atingeri acci-
cor-
poraleși funcționale ca urmare a accidentelor.
Frecvența și formele de accidentare este dependentă de vîrstă:
pentru grupa de copii sub 1 an preponderente Sînt accidentele prin su-

507
 focare (cca 680/0În unele țări); într—oproporție mai redusă apar acciden.
tele termice și cele de circulație (S.U.A.);la grupa de virstă ani
proporția cea mai mare de accidente se realizează ca acćidente termice,
de circulație și prin înecare; cca 70/0 Sînt intoxicații; la grupa de Vîrstă
5—9 ani și 10—14 ani 500/0 din accidente Sînt de circulație, 300/0prin
înecare.
Cercetări din alte țări arată că frecvența accidentelormortalede
cinculație la copii a crescut de 3cca ori în perioada dintre 1940—1953, iar
accidentele grave și mortale de 2 ori pe rînd accidentele Ușoare au
crescut în aceeași perioadă de cca 6 ori.
S-a redus mortalitatea pentru' unele forme de accidentare, în spe-
cial cele prin arsuri și prin șoc (de la 200/0 la 20/0),letalitatearămînînd
practic nemodificată pentru traumatismele craniene cerebrale (6—90/0).
Vîrsta copiilor condiționează 'formele mai frecvente de accidentare. în
primul an de viață Sînt mai frecvente accidentele prin sufocare, pe Cînd
în perioada preșcolară predomină intoxicațiile,iar la vîrstelemai mari
stau pe primul ,plan accidentele de circulație și înecările.
Obiceiurile de viață precum și deprinderile și modalitățile compor-
tamentale influențează de asernenea frecvența și tipul de accident.
După locul de producere al accidentelor cca 1/3 din totalul acciden-
telor copiilor și adolescenților se produc acasă, cu diferențe în raport de
vîrstă: la copiii sub 5 ani, cca 2/3 din accidente se produc acasă, iar la
cei sub. I an 87 0/0 au acest loc de producere, ęeea ce relevă rolul supra-
vegherii atente de către adulți a -copiilorpentru prevenirea accidentelor.
Pentru copiii mici din sate și orașele cu populație mai redusă ris-
cul de accidentare este mai mare decît pentru cei din orașele foarte popu-
late. Pentru școlari în schimb, riscul de accidentare este în orașele mari
de cca 4 ori ląai mare ca în mediul, rural. Pe drumul de întoarcere de
la școală se produc de 2 ori.mai frecvente accidente decît pe cel de de-
plasare spre școală, ęeea ce arătă rolul deosebit al cunoașterii de către
elevi a modului de circulație corectă pe stradă. În timpul zileicele mai
multe accidente Ia popii se produc între orele 15—18 ca urmare probabil
circulațiemaț intensă,
a unor condiții favorizante (slăbirea supnavegherii,
?boseala adulților și a copiilor). accidente care duc la
anotimpul cald se înregistrează,mai multe
In
ani.În
traumatizarea a diverse regiuni corporale pentru copiiide
și
anotimpul rece„ se produc mai frecvente accidenlte prin otrăvire
aspirație. acęidentelor la copii
Printre ȚactoĘiicare favorizează producerea și lipsa de su-
,.locuinței
condițiile deficitare de igienă a
șe menționează
încadrat? profesional. Pentru băieții de
praveghęre a copiilor cu mame frecvente decît pentru fetițe.Sub 1 an
Sînt mai
și fete. Frecvențe sporite ale
1—14 ani accidentele
Țrecvența accidentelor este egală la băieți începerii școlii
1ea de viață, în anul
al 3 -1
acęidentelor se constată în anul
prepubertară, fenomen explicabil prin particularitățilede
și în perioada ce accidenteleSînt mai frec-
yîrstă și comportament. Așa sg explică de
reacții impulsive și manifestări, comporta-
vente la copiii neliniștiți,cu impulsive și labili-
puțin controlate, țlatorită motricității
m.entale mai
țății deciziilor.
toxice prezintă o gravitate
Accidentele prin ingestie de substanțedecît la fete (2/3 din totalul ac-
deosebită și Sînt mai frecvente ,la băieți aceste acci-
Cca 500/0 din
cidentelor se produc la băieți și 1/3 la fetițe).

508
denie se produc prin ingeStîa unor toxice utilizate pentru curățenie, dez-
infecție sau dezinsecție. O proporție importantă de cca 40—600/0din
intoxicațiise produc prin ingestia de medicamente pe care părinții fie
că nu le pun în siguranță, fie că Sînt păstrate la locuri considerate a fi
ferite de accesul copiilor. Aceste accidente Sînt mai frecvente în familiile
numeroase. Culorile comprimatelor cele mai stimulante pentru copii Sînt
în specialroșul și rozul, mai rar albastru și foarte rar albul și galbenul.
Cca 2—3% din intoxicații se produc prin ingestie de alcool.
În școli se pot produce accidente de gravitate mijlocie și mare în
recreațiile nesupravegheate, în orele de educație fizică și în timpul acti-
vitățiipractice în ateliere. Supravegherea atentă în timpul jocului și
aplicarea măsurilor de protecția muncii de către maiștrii din ateliere
este un mijloc important de prevenire a acestor accidente.
Instruirea părinților în cadrul convorbirilor cu rost de educație
sanitarăși educația copiilor asupra modalităților de reducere sau elimi-
nare a riscului de accidentare, acționează ca un factor de prevenire a
accidentelor la copii. Măsuri adecvate în coledtivitățile de copii Sînt de
asemenea necesare.
care
In unele țări se acționează și prin măsuri penale în cazurile în
de supraveghere a
copiiisub o anumită vîrstă s-au accidentat din lipsa
la vîrste mici trebuie
părinților sau educatorilor. Jocul copiilor chiar
privește caracterul jocului cît și
atent observat de adulți atît în ceea ce
obiectelecu care se joacă copilul. frecvenței accidentelor la copii
Faptul că s-a constatat o creștere a
că
masa de prînz și cina, a impus concluzia
în perioadele care preced
favorizează accidentarea, de unde necesitatea
foamea și oboseala copiilor
atente a regimului zilnic de viață al copilului.
supravegherii
Redactor de carte: Dr. I. Țundrea
Tehnoredactor: Achim Marian

Bun de tipar: 20.06.1991

Formatul: 16/70 X 100
Hârtie: scris 1 A 70 X 100/60 gr b 2
Coli tipar: 32

Întreprinderea Poligrafică Brașov

Str. Zizinului nr. 110
România