Supravegherea contaminarii microbiene a aerului si suprafetelor

din unitatile medico-sanitare

Obiective

1. Verificarea aplicării corecte a măsurilor de curățenie și dezinfecție;

2. Evaluare nivelului de contaminare microbiană în funcție de tipul de
activitate desfășurată.

Contaminarea microbiana a aerului

Semnificație sanitară

Într-un spațiu închis (cabinetul medical) poate apărea o acumulare de agenţi

patogeni responsabili de contaminarea aeriană și transmiterea aeriană a diferitelor
patologii.
Aerul ambiental este un vector pentru microrganisme, conținând și vehiculând
numeroase forme de substanțe și microorganisme provenite din mediu.
Picăturile de apă, salivă, sânge, contaminate sau nu, dispersate din cavitatea bucală
a pacienților, ajung pe tegumentele, în căile respiratorii, ochii personalului
medical, precum și pe echipament, instrumentar și alte suprafețe.
Prin urmare o serie de suprafețe inerte contaminate, devin vectori de transmitere
încrucișată pentru o serie de infecții.
Modalitatea de transmitere aeriană- Personalul medical sau pacienții se pot
contamina pe cale aeriană prin intermediul:
1. Picăturilor PFLUGGE- ajung în aer cu ocazia actelor obişnuite de tuşit,
strănut sau vorbit şi sunt alcătuite din salivă şi mucus.
- au contagiozitate foarte crescută, fiind în totalitate încărcate cu germeni vii, cu
virulenţa păstrată.
- dimensiunea mare (peste 100 µm) determină sedimentarea rapidă, la distanță
mică de sursă a picăturilor (se depun până la 1,5-2,5 m de cel care le elimină).
- sunt reținute la nivelul căilor respiratorii superioare.
2. Nucleilor de picături Wells – într-o atmosferă uscată şi caldă picăturile se
evaporă rapid devenind nuclei de picături
 - dimensiune mult mai mică (1-4µm) ceea ce face ca nucleii de picături să rămână
suspendaţi în aer ore sau zile, fiind purtaţi de curenţii de aer pe distanţe mai mari.
- contagiozitatea este mult mai mică deoarece numai circa 50% dintre ei mai conţin
germeni vii.
- inhalaţi, nucleii de picături pot să scape mecanismelor de apărare existente la
nivelul căilor respiratorii superioare ajungând până în plămân => risc infecţios mai
mare decât picăturile Flugge.
3. Prafului bacterian -este constituit din particule de praf pe care aderă
microorganisme.
- microorganismele pot supravieţui în praf perioade relativ mari de timp.
- prin intermediul prafului bacterian se transmit în principal acei germeni patogeni
care prezintă o rezistenţă mai mare în mediu (stafilococi, piococi, bacilul Koch,
proteus, difteric, etc.).
Controlul aeromicroflorei
Controlul încărcăturii microbiene a aerului se realizează după un protocol bine
stabilit și presupune:
1. Prelevări de probe de aer – determină direct încărcătura microbiană a aerului:
A. Metoda aspirativă,
B. Metoda sedimentării.
2. Prelevare de probe de pe suprafețele inerte:
A. Prelevare prin utilizarea unor casete de tip «count tact »,
B. Prelevare prin metoda tamponului.
3. Prelevări de probe de pe mâinile personalului

Criterii de apreciere a contaminarii aerului

Analiza bacteriologică a aerului- caracterizează potențialul de transmitere
aerogenă a infecțiilor.
➢ Indicatori bacteriologici comuni tuturor spațiilor
1. Număr total de germeni mezofili (NTG)
- se raportează la unitatea de volum (m3) sau de suprafață (cm2)
- indicator global de contaminare cu floră umană sau animală
- arată riscul epidemiologic- NTG crescut » probabilitatea prezenței germenilor
patogeni crescută.
2. Streptococi hemolitici
- contaminarea cu floră de origine nazo-faringiană și bucală
- prezența streptococilor ß- hemolitici – importanță igienică și semnificație
epidemiologică.
3. Stafilococii
- arată contaminarea globală a aerului de origine umană.
4. Germenii din grupul coliform
- arată originea intestinală a contaminării » condiții igienice precare.

Institutii unde se recomanda controlul bacterian al aerului

Spitale- profilaxia infecțiilor nosocomiale;

Industria alimentară- profilaxia toxiinfecțiilor alimentare;
Instituții de copii- reducerea infecțiilor poststreptococice și supravegherea
condițiilor sanogene;
Laboratoare de microbiologie- scăderea riscului de contaminare;
Industria de medicamente;
Săli publice;
Locuințe.

Modalitati de prelevare a probelor de aer

Conform recomandărilor de determinare a încărcăturii microbiene a aerului,
probele de aer sunt recoltate când:
• în spatiu există mijloace de condiționare a aerului;
• încărcătura microbiană admisă a aerului a fost depășită;
!! Se determină fără prezența în spațiu a personalului.

Prelevarea probelor de aer

Metode de prelevare- metoda aspirativă
Permite determinarea mai precisă a încărcăturii microbiene a aerului.
Principiul acestei metode constă în aspirarea aerului și reținerea germenilor prin
filtrare, barbotare sau impact. Volumul de aer din care se face determinarea este
măsurat cu ajutorul unui debitmetru atașat sistemului de aspirare.

➢ Aparat aspirativ prevăzut cu mediu de cultură pe care se face însămânțarea prin

impact

În cazul recoltărilor succesive este imperios necesară curățarea aparatului cu un

produs detergent-dezinfectant.
După prelevarea probelor de aer, mediile de cultură pe care s-a facut însămânțarea,
se termostatează 24 h la 370 C si 48 h la 220 C, după care se face analiza calitativă
si cantitativă a coloniilor dezvoltate.
Exprimarea se face în UFC/m3 de aer (Unități Formatoare de Colonii).

Metode de prelevare- metoda sedimentării

Este o metodă larg utilizată datorită simplității ei.
Presupune utilizarea de perechi de cutii Petri (una cu geloză simplă și una cu
geloză sânge) așezate la înălțimea mesei (60-100 cm de podea).
Expunerea se face prin ridicarea capacelor cutiilor Petri și așezarea acestora cu
gura în jos, alături, pe o hârtie sterilă. Se expun un timp fix de 5, 10 sau 15 minute,
în funcție de contaminarea presupusă a încăperii; timpul de expunere este mai mare
pentru încăperile curate si mai mic pentru încăperile cu o încărcătură microbiană
mai mare.
Probele astfel obținute se termostateaza la 370 C timp de 24 h, împreună cu un set
ce cutii Petri martor, după care se numără coloniile dezvoltate.
Dezavantajul- determină doar germenii sedimentați în unitatea de timp.

Norme în spitale

Categorii de încăperi în spitale

1. Încăperi din categoria A
- Laboratorul de soluții perfuzabile,
- Depozitul de materiale sterile,
- Bucătăria de lapte, biberoneria, saloane prematuri.
2. Încăperi din categoria B
- Săli de intervenții chirurgicale,
- Săli de nașteri, saloane nou-născuți.
3. Încăperi din categoria C
- Saloane de ATI,
- Saloane copii sub 1 an, săli de alăptare.
 Categoria La 10- 15 min. după curățenie și În timpul lucrului
încăperii dezinfecție
NTG/m3 Stafilococ Streptococ NTG/m3 Stafilococ Streptococ
pat./ placă pat./ placă pat./ placă pat./ placă
A 200 0 0 300 0 0

B 300 0 0 600 0 0
C 500 0 0 1000 * 0

*Se admite maximum o colonie de stafilococi la 5 plăci

2. Contaminarea microbiană a suprafețelor

Obiectiv- evaluarea curățeniei și dezinfeccției suprafețelor.

Când prelevăm?
În absența persoanelor: după curățenie și dezinfecție (verificarea corectitudinii și
eficienței acestora)
Înaintea începerii activității!!!
În timpul activității: evaluarea recontaminării.

Metode:
1. Metoda “Count -Tact”- pentru suprafețe plane, tesături;
2. Metoda tamponului- pentru suprafețe plane și zone greu accesibile.

1. Metoda “Count -Tact”

Metodă de evaluare și măsurare a contaminării microbiene a suprafețelor în zonele
de risc.
Tip de suprafețe: toate suprafețele plane, netede și uscate,
Folosește medii de cultură cu geloza cu o suprafață de 25 cm².
Cutiile Count-Tact pentru determinarea încărcăturii microbiene totale
Prezentare: pachete cu 10 cutii (diametru 55 mm) cu baza împărțită în cadrane.
Geloza permite aplicarea directă pe suprafețele plane – pereți, paviment, textile...
Standardizarea cutiilor de tip Count-Tact asigură dezvoltarea optimă a
microorganismelor însămânțate de pe suprafețe și permite citirea directă a
numărului de colonii pe cm2.
În plus, mediul de cultură conține agenți neutralizanți care inactivează resturile de
dezinfectanți prezente pe suprafețe.
Tehnica
1. Se ia o cutie « Count-Tact » , se scoate capacul,
2. Se așează cutia invers pe suprafață (geloza în contact cu suprafața) :
- Se aplică o greutate constantă și uniformă de 500g (+ / – 50 g) timp de10
secunde pe o suprafață de 25 cm2 fără mișcări circulare sau liniare, sau,
- Se așează 1flacon de 500 ml de ser fiziologic timp de 30 secunde pe cutia de
determinare.
3. Se acoperă apoi cu capacul.
4. Se efectuează 5 - 10 prelevări pe suprafață
5. Identificarea probelor:
- informațiile standard: numele spitalului, presedintele CLIN (Comitetul pentru
Lupta împotriva Infecțiilor Nosocomiale), asistenta medicală de igienă,
- data, ora, locul prelevării,
- identitatea persoanei care a recoltat proba,
Condițiile de recoltare: înainte sau după curățenie și/sau dezinfecție, sistemele de
tratare a aerului în funcțiune sau nu,
Eventualele probleme întâlnite după recoltare.

2. Metoda tamponului
Această metodă ar trebui utilizată doar în 2 situații:
- căutarea unui germen specific pe o suprafață plană,
- căutarea germenilor în zone greu accesibile sau non-plane (țevi, colțuri,
articulații).
Tehnica

Umezirea tamponului steril într-o soluție izotonică sterilă (apă distilată, ser
fiziologic steril),
Ștergerea cu tamponul a suprafeței, concomitent cu rotirea lui.
Repetarea ștergerii suprafeței pe direcție perpendiculară față de prima ștergere.
Cu un șablon metalic steril (de 10 x10 cm) delimităm suprafața de recoltare și
permite calculul precis al încărcăturii microbiene.
Se notează condițiile de recoltare.

Norme în spitale

Categoria încăperii La 10-15 min. după curătenie și dezinfecție

NTG/ cm2 Germeni patogeni
A <2 0
B <2 0
C <3 0

3. Recoltarea de probe de pe mâinille personalului

Metoda tamponului
-permite supravegherea igienei mâinilor personalului; -aplicarea corectă și eficiența
regulilor de igienă a mâinilor personalului medical;
Principiul metodei: ștergerea fețelor palmare cu un tampon steril; se insistă
interdigital, periunghial și subunghial.
Alte metode :
1. Metoda amprentelor- se aplică mâinile pe suprafața unui mediu de cultură
special pregătit, care apoi se incubează.
2. Metoda peliculelor adezive- se aplică pe suprafața mâinilor pelicule speciale.
Ulterior acestea se depun pe suprafata unui mediu de cultură solid, timp de 30 de
secunde, după care se incubează.
3. Metoda spălării- constă în spalarea mâinilor într-o soluție izotonică sterilă, după
care se face însămânțarea.
Norme în unitățile medico- sanitare:
- NTG/ mână < 40
- Germeni patogeni- 0.

Profilaxia contaminării aerului și suprafețelor

Ventilația
Curățenia- îndepărtează microorganismele de pe suprafețe,
- corect efectuată, reduce încărcătura microbiană a suprafețelor cu 95-
98%.
Dezinfecția- distruge în proporție de 99% formele vegetative ale
microorganismelor de pe suprafețe,
- se aplică în cazurile în care curățenia nu elimină riscurile
răspândirii infecției, iar sterilizarea nu este necesară.
Metode de dezinfecție
Metode fizice: radiații UV,
radiația solară,
căldură uscată/ umedă.
Metode chimice- substanțe chimice dispersate în aer sub formă de aerosoli sau
vapori sau aplicate pe suprafețe: substanțe clorigene, glicoli, aldehide...