AEROMICROFLORA DIN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE:

investigaţii ştiinţifice

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dr. ing. Vasile A. DEAC

1
Reproducerea totală sau a unor fragmente din această lucrare, prin orice mijloace tehnice, în alte
situaţii şi moduri decât cele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, fără consimţământul exprimat în scris
al autorului, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii.

Colectivul de investigatori: dr. Vasile DEAC; prof. Ionela BURZ , ing Alexandru DEAC

Culegere şi tehnoredactare computerizată: dr. Vasile DEAC, prof. Ionela BURZ.

Corectura: prof. Ionela BURZ

Editor: prof. Ionela BURZ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CIP nr. 08075/ 02.04.2015

DEAC, Vasile A

     Aeromicroflora din biblioteci, muzee şi arhive : investigaţii ştiinţifice / Vasile A. Deac ; ed.: Ionela
Burz. - Oradea : Editura Universităţii din Oradea, 2015

     Bibliogr.

     ISBN 978-606-10-1515-3

I. Burz, Ionela (ed.)

7.025.3

582.28:02+069

Editura Universităţii din Oradea este recunoscută de CNCSIS, cod 149

Editura Universităţii din Oradea

Cod. 410087, Str. Universităţii, nr. 1, Oradea, Jud. Bihor, România
Tel./Fax. 0259 408627, E-mail : editura@uoradea.ro, Web: www.uoradea.ro

Tipar executat la
METROPOLIS
Oradea, Str. Nicolae Jiga, nr. 31
Tel.: 0729845160
Tel./Fax. 0259 472640, E-mail : metropolis@rdsor.ro
CUPRINS
2
 INTRODUCERE ...................................................................................................... 1

I. ASPECTE SEMNIFICATIVE PRIVIND SURSELE ŞI EFECTELE POLUĂRII

ÎN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE ..................................................................... 3
1.1. Consideraţii privind poluarea interioară din biblioteci, muzee şi arhive şi efectele
acesteia asupra sănătăţii factorului uman şi a conservării colecţiilor şi bunurilor info-
culturale ............................................................................................................................ 4
I.1.1. Sursele de poluare ale aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive
..................................................................................................................... 5
I.1.2. Aspectele principale privind vicierea aerului din locaţiile de bibliotecă, muzeu
şi arhivă ............................................................................................................ 8
1.2. Consideraţii privind agenţii biologici şi bioaerosolii din aerul locaţiilor de
bibliotecă, muzeu şi arhivă .............................................................................................. 10
1.2.1 Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi
arhive ...........................................................................................................................................
. 11
1.2.2. Instalarea şi dezvoltarea complexului fungic microbian din mediile interioare
de bibliotecă, muzeu şi arhivă: condiţii ............................................................................. 11
1.2.3. Instalarea şi apariţia formelor avansate de igrasie în mediile insalubre de
bibliotecă, arhivă şi muzeu. ............................................................................................... 12
II. INCIDENŢA COMPLEXULUI FUNGIC DIN LOCAŢIILE DE BIBLIOTECĂ,
MUZEU ŞI ARHIVĂ ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A FACTORULUI UMAN
........................................................................................................................................... 14
2.1. Introducere-oportunitate .............................................................................. 14
2.2. Material şi metodă de cercetare ................................................................... 15
2.2.1. Material şi metodă de cercetare privind identificarea ciupercilor şi bacteriilor
celulolitice prezente în locaţiile de bibliotecă, arhivă şi muzeu .................... 15
2.2.1.1. Prelevarea probelor ................................................................................ 15
2.2.1.2. Pregătirea probelor pentru analizeze de laborator - efectuarea
analizelor ....................................................................................................................................
.......16
2.2.1.3. Formule şi reţete utilizate pentru mediile de cultură ............................. 17
2.2.1.4. Examinarea de suprafaţă privind prezenţa complexului fungic (bacterii şi
ciuperci celulolitice) din colecţii de info-documente şi alte bunuri culturale pe suport organic
din biblioteci, muzee şi arhive ........................................................................................ 18
2.2.1.5. Metode de laborator privind depistarea infecţiei interne ...................... 18
2.3. Precizări privind incidenţa complexului fungic din locaţiile de bibliotecă,
muzeu şi arhivă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor
.......................................................................................................................................... 19
2.3.1. Ciupercile de interes medical identificate în mediile instituţiilor info-
culturale............................................................................................................................ 20
2.3.1.1. Dermatofitele .......................................................................................... 22
2.3.1.2. Ciuperci cu înmugurire. Candidozele ..................................................... 24
2.3.1.3. Ciupercile de mucegai ............................................................................ 24
3
III. SINDROMUL CLĂDIRILOR BOLNAVE-CONSECINŢĂ A STĂRII DE
FUNCŢIONARE A LOCAŢIILOR DE BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ,
PRECUM ŞI A CALITĂŢII MEDIULUI INTERIOR ............................................ 46
3.1. Aspecte generale .......................................................................................... 46
3.2. Sindromul spaţiilor culturale bolnave − expresie a stării mediului interior a
spaţiilor din biblioteci, muzee şi arhive .................................................................... 47
3.3. Contribuţii privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile
şi ariile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive .................................. 55
3.3.1. Studiu de caz privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi
ariile închise de bibliotecă ........................................................................................... 55
3.4. Elemente de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi
igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă ................................................ 63
3.4.1. Importanţa elementelor de analiză ca structuri fundamentale în întocmirea
programelor privind conservarea şi igienizarea documentelor şi spaţiilor de bibliotecă
......................................................................................................................................... 63
3.4.2. Prezentarea strategiei de analiză în vederea întocmirii programelor de
conservare şi igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă ............................. 64
3.4.2.1. Localul de bibliotecă .............................................................................. 64
3.4.3. Aspectele de biblioclimatologie ale depozitelor. Prezentarea elementelor de
analiză …………………………………………………................................................. 66
3.4.4. Calităţile ergonomice ale mobilierului din depozitele cu documentele
bibliografice ………………………………………………………................................ 67
3.4.5. Fondurile generale de documente bibliografice ....................................... 68
3.4.6. Programe speciale privind protecţia individuală a documentelor de bibliotecă
(cutii, mape, suluri, fototecă, încapsularea, Boxing ....................................... 69
3.4.7. Personalul din biblioteci care gestionează documentele bibliografice
.......................................................................................................................................... 69
3.4.8. Protecţia personalului direct implicat în activităţile de conservare-prezervare a
documentelor bibliografice precum şi în efectuarea igienizărilor curente a spaţiilor şi
mobiblierului ................................................................................................................... 69
3.4.9. Întreţinerea curăţeniei, programul de aerisire-ventilare .......................... 70
3.4.10. Măsuri de elaborare a programelor de prevenire a inundaţiilor, incendiilor,
furturilor ........................................................................................................................... 70
IV. CERCETĂRI PRIVIND AGENŢII BIOLOGICI NOCIVI IDENTIFICAŢI ÎN
MEDIILE DE BIBLIOTECĂ ŞI RISCURILE PREZENŢEI ACESTORA ÎN
COLECŢII……………………………………………………………………….…… 71
4.1. Consideraţii privind biodegradările produse de bacteriile şi ciupercile specifice
locaţiilor şi colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee
……………………………………………………………………………………….…. 71
4.2. Motivaţia cercetărilor …………………………………………….............. 75
4.3. Obiectivele propuse şi analizate ………………………………………...... 75
4.4. Materiale şi metode de cercetare utilizate pentru prelevarea probelor de praf şi
impurităţi bio-chimice şi examinarea microscopică a probelor …………............... 76
4.4.1. Examinarea macroscopică a documentului de bibliotecă ………............ 76
4
 4.4.2. Metoda suspensiei de spori ……………………………………………….... 76
4.4.3. Metoda sugativei ……………………………………………………...... 77
4.5. Controlul microbiologic al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de
bibliotecă, arhivă sau muzeu − determinări de aeromicrofloră (NTG/M³, UFC/M³)
…..................................................................................................................................... 78
4.6. Rezultatele ştiinţifice – discuţii …………………………………………. 79
4.6.1. Identificarea categoriilor de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în
colecţiile de bibliotecă, incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă (tabelul
15) ......................................................................................…………………………............. 79
4.6.2. Clasificarea agenţilor biologici din bibliotecă, conform legislaţiei de securitate
şi sănătate în muncă – art. 5/HG 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă − argumente care evidenţiază
importanţa deosebită a acestui demers legal în activităţile de biblioteconomie, bibliologie şi
ştiinţa informării ( tabelul 16) …………………………………………......................... 81

4.6.3. Rezultatele ştiinţifice privind prezenţa agenţilor chimici şi/sau biologici

identificaţi pe diferite surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă şi
riscurile prezenţei agenţilor toxici − Laboratorul de conservare şi cercetare de la Biblioteca
Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea. (tabelul 17) ……………....................... 82

4.6.4. Sinteza cercetărilor ştiinţifice a anului 2011 privnd complexul micotic (bacterii
şi ciuperci patogene) identificat în colecţiile de bibliotecă ( tabelul 18) ...…................. 84

4.6.5. Incidenţa bolilor profesionale cauzate de agenţi biologici (tabelul 19) şi a

îmbolnăvirilor profesionale de natură chimică, fizică sau biologică (tabelul 20)
………………………………………………………………………………………..... 86

4.6.6. Evoluţia statisticilor la nivel naţional privind numărul cazurilor de îmbolnăviri

profesionale în România , în perioada 1997-2007 (tabelul 21) ………........................ 87

4.6.7. Investigaţii privind încărătura fungică (germeni/cm²) prin prelevarea de probe

de pe suprafaţa şi interiorul (corpul) documentelor şi însămânţarea în laborator.(tabelul
22) ………………………………………………………………........................................ 89

4.6.8. Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor sporilor (m³) într-un
staţionar experimental de bibliotecă (Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Oradea,
Bihor, laboratorul de conservare (tabelul 23) ……………………………................... 91

4.6.9. Concluzii şi recomandări ………………………………………….......... 93

4.7. Biodegradări produse de ciuperci – fungi sau micete (macromicete – fungi

mari şi/sau micromicete – fungi microscopici) identificate în colecţiile de info-documente
din biblioteci, muzee şi arhive ………………………………………….............................. 95

V. CERCETĂRI PRIVIND AEROMICROFLORA DIN MEDIILE DE BIBLIOTECĂ:

STUDII DE CAZ PRIVIND ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A FLOREI
MICROBIENE DIN BIBLIOTECI …………………………...……….................… 111
5
 5.1. Aspecte generale …………………………………………….……….…... 111

5.1.1. Aspecte privind implicaţiile şi potenţialul factorului uman în instalarea şi

proliferarea florei microbiene de bibliotecă ……………………………………..……. 113

5.2. Material şi metodă de cercetare ……………………………………..….. 117

5.2.1. Metoda de lucru aplicată pentru determinarea florei microbiene şi efectuarea

analizelor microbiologice a aerului din locaţiile de bibliotecă
………………………………………………………………………………………….. 117

5.2.2. Dispozitivul experimental utilizat privind analiza microbiologică a florei

microbiene din locaţiile de bibliotecă …………………………………………...…….. 118
5.3. Rezultatele ştiinţifice obţinute în baza studiului de caz efectuat în depozitele
de bibliotecă …………………………………………………………….… 119

5.3.1. Precizări privind aeromicroflora din mediile de bibliotecă ……………. 119

5.4. Concluzii ………………………………………………………………….. 127

5.5. Aparatul imagistic pentru determinarea florei microbiene din spaţiile de

bibliotecă investigate (original) ……………………………………………………... 128

VI. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………….. 134

VII. ANEXE ……………………………………....……………………………….. 137

AEROMICROFLORA DIN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE: INVESTIGAŢII

ŞTIINŢIFICE

6
 CUVÂNT ÎNAINTE

Aerobiologia reprezintă o ramură a biologiei generale care studiază organismele

aerobionte, adică acele organisme care nu pot trăi fără oxigen (aer=aer, bios=viaţă).
Aerobiologia mai este întâlnită în diferite materiale ştiinţifice domeniale şi sub forma
expresiei de biologie a aeroplanctului, adică biologia care studiază microorganismele din aer.
În literatura de specialitate românească din domeniul protecţiei (conservare,
restaurare, prezervare şi igienizare) colecţiilor info-documentare şi locaţiilor de bibliotecă,
muzeu şi arhivă, aerobiologia, sub forma termenului propriu-zis, este mai puţin utilizată.
Nicidecum ca structură ştiinţifică analitică regăsită în unele lucrări ştiinţifice de ţinută sub
forme terminologice de: aeromicroflora în biblioteci, muzee şi arhive; flora microbiană din
mediile info-culturale etc.
Am dorit ca lucrarea de faţă să reprezinte o expunere accesibilă, atât ca limbaj, cât şi
ca mod unitar în prezentarea noţiunilor teoretice şi practice de aerobiologie aplicativă, strict
necesare pentru specialiştii protecţionişti (conservatori, restauratori, igienişti) din biblioteci,
muzee şi arhive.
Recunosc, a fost o muncă dificilă care a constat în îmbinarea structurilor analitice de
sorginte teoretică şi practică, referitoare la toate domeniile considerate de un interes aparte în
cercetările fundamentale şi aplicative privind aerobiologia din mediile de bibliotecă, muzeu şi
arhivă.
Am dorit o expunere sistematică şi clară, cu actualizarea problemelor analizate, mai
aproape de structura unui articol ştiinţific - instrument de lucru des utilizat de specialiştii din
biblioteci, arhive şi muzee în aprofundarea problematicii de protecţie info-documentară şi
igienizare a locaţiilor info-culturale.
Cred că informaţiile prezentate în această modestă lucrare, interesează în egală măsură
atât specialiştii conservatori, restauratori şi alţi specialişti din biblioteci, muzee şi arhive, cât
şi specialiştii care lucrează în virusologie, bacteriologie şi micologie.
Mai cred că această lucrare poate reprezenta o structură ideatică care să apropie
specialiştii din varii domenii: bio-aplicative, medicale, de protecţie etc.
Subscriu cu entuziasm pentru colaborări cu specialiştii din domeniile de marcă ale
microbiologiei generale, dar şi ai ştiinţelor microbiologice independente: micologia;
Sub aceste auspicii generoase în abordarea temelor de aerobiologie din biblioteci,
muzee şi arhive, vom reuşi să identificăm şi să studiem microorganismele ştiute şi neştiute
din aceste medii info-culturale, să cuantificăm efectele prezenţei acestora în diferite ipostaze
multifactoriale şi gradul lor de periculozitate atât pentru factorul uman, cât şi pentru valorile
info-culturale existente în aceste instituţii.
Dacă în deceniul IV al secolului XX, prin descoperirea epocală a lui Fleming, în anul
1960 s-a pus în evidenţă faptul că mucegaiurile, respectiv fungii au fost consideraţi „prieteni″
ai omului datorită acţiunii unor agenţi cauzatori de boală – bacteriile – prin producerea de
antibiotice, devin duşmanii de temut pentru tot spectrul biologic prin acţiunea lor nocivă
asupra omului şi animalelor. De atunci şi până-n zilele noastre, literatura ştiinţifică medicală,
dar şi literatura ştiinţifică în domeniul protecţiei colecţiilor info-documentare şi bunurilor
culturale din biblioteci, muzee şi arhive au evidenţiat activitatea unui complex fungic
microbian care, în anumite condiţii abiotice şi biotice, pot elabora produşi toxici (micotoxine)
ce induc boli grave, boli numite micotoxicoze, caracterizate prin: leziuni hepatice,
neurotoxice, cancerigene, hipotrepsice. Deducem deci, că pentru mediile de bibliotecă,
muzeu şi arhivă, cercetările privind impactul florei microbiene faţă de bunuri şi utilizatori vor
capătă noi valenţe ştiinţifice şi socio-profesionale.
Prognozăm că în următorii ani, cel puţin două aspecte importante vor fi cercetate cu
foarte multă atenţie:
7
  Identificarea şi cercetarea florei microbiene din mediile de bibliotecă, muzeu şi
arhivă;
 Evidenţierea micotoxinelor elaborate de complexul fungic bacterian din mediile info-
culturale şi incidenţa acestora asupra stării de sănătate a factorului uman.
Odată cunoscute toate aspectele biotice şi abiotice ale agenţilor aerobiologici în relaţia
directă cu mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, în diferite ipostaze date de particularităţile
abiotice şi biotice evidenţiate în relaţia agent microbiologic şi mediul abiotic necesar
parcurgerii ciclului biologic, se pot acumula informaţii foarte utile cercetărilor teoretice şi
aplicative privind elaborarea liniilor tehnologice de investigare şi intervenţie în mediile info-
culturale.
Lucrarea de faţă expune, într-o concepţie originală, câteva faţete ale prezenţei
microorganismelor aerobionte în mediile info-culturale, care împreună alcătuiesc un
ansamblu de noţiuni teoretice şi practice necesare activităţilor de protecţie a bunurilor şi
locaţiilor info-culturale.
Aş dori ca această lucrare să corespundă unei tendinţe actuale despre cum trebuie
înţeleasă prezenţa microorganismelor aerobionte în biblioteci, muzee şi arhive, care este
impactul acestora asupra stării de conservare şi igienizare a bunurilor şi locaţiilor de interes
info-cultural, precum şi a stării de sănătate a personalului şi publicului larg consumator de
informaţii .
Această lucrare reprezintă un prim pas în identificarea, studierea, monitorizarea şi
combaterea agenţilor patogeni importanţi, insistând asupra microorganismelor aerobionte
condiţionat patogene, care au un rol deosebit în patologia infecţioasă umană.
Sper că această lucrare să devină un util instrument de lucru pentru colegii
conservatori, restauratori, igienişti şi pentru alţi specialişti din biblioteci, muzee şi arhive.
Experienţa autorului în domeniul conservării şi cercetării colecţiilor şi mediilor din
biblioteci şi arhive mă determină să cred cu putere că se poate revitaliza acest domeniu, prea
mult uitat de cei care, vremelnic, conduc destinele instituţiilor info-culturale cu „arme
manageriale” depăşite pentru conceptele cultural-informaţionale europene, specifice
mileniului în care am parcurs primii paşi, cu emoţii, dar şi cu speranţe pentru un viitor
planetar mai bun.

AUTORUL

CAP I. ASPECTE SEMNIFICATIVE PRIVIND SURSELE ŞI EFECTELE POLUĂRII

ÎN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE

Poluarea reprezintă, în zilele noastre, consecinţa cea mai gravă a dezvoltării

necontrolate a omenirii în fuga ei pentru putere, consumism ori acumulării nejustificate
generate de ritmul trepidant în goana după surse şi resurse, agitaţia supravieţuirii cotidiene şi
tensiunea relaţiilor interumane.

8
 Poluarea, analizată sub aspectele cauzelor şi efectelor produse la scara întregii
umanităţii, poate genera disfuncţii semnificative ca şi consecinţe, cu efecte imediate sau în
timp, privind reducerea adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte.
Omenirea trece prin momente extrem de grave, deoarece factorul uman al zilelor
noastre, chiar dacă are acces la instrumente moderne de informare inter şi intra domeniale,
devine factor poluant preponderent în toate mediile naturale, cât şi în cele artificiale-
antropice. Forţând puţin deducerea unei judecăţi particulare din conceptul general al cauzelor
şi efectelor produse prin poluare, paradoxal factorul uman este în acelaşi timp şi un factor
care suportă direct efectele poluării, datorită faptului că sursele care susţin viaţa sunt
poluate (aerul, apa, mediul de viaţă etc.).
Referindu-ne la instituţiile info-culturale (biblioteci, arhive şi muzee), literatura
ştiinţifică domenială evidenţiază, ca reper analitic bibliografic de mare însemnătate, studiile
efectuate în mai multe medii culturale din diferite ţări, iar rezultatele specialiştilor pot fi
sintetizate după cum urmează:
 au fost identificate aproximativ 200 de specii microbiene (ciuperci şi bacterii) care pot
provoca degradarea mediilor din aceste instituţii: hârtie; pergament; piele; adezivi;
textile; lemn arheologic; documente audio-vizuale; aparatură computerizată;
componente ale instalaţiilor electrice etc.;
 un număr considerabil dintre aceste specii alcătuiesc aeormicroflora sau flora
microbiană din biblioteci şi arhive;
 aeromicroflora din instituţiile info-culturale constituită din aerospori este răspândită
pe toate mediile din aceste instituţii: colecţii de bunuri culturale pe diferite suporturi
materiale; mobilier; pereţi; geamuri; uşi; pardoseli; textile; laboratoare de conservare;
laboratoare de restaurare; ateliere de legătorie; anexe pentru acces şi transport info-
documente etc;
 sporii speciilor microbiene se găsesc în stare inactivă, sub forma de amestec cu praful
îmbâcsit de murdărie şi mirosuri înţepătoare, în toate mediile acestor instituţii;
 sporii speciilor microbiene răspândiţi în toate mediile unui depozit se activează în
condiţiile unui microclimat caracterizat prin următoarele caracteristici: umiditatea
relativă peste 60%; temperatura: 13-15ºC; conţinutul de apă al materialelor organice
suport de informaţii peste 10%;
 microclimatul din mediile de bibliotecă (arhivă, muzeu) şi valorile acestuia şi
viabilitatea sporilor din aer (aerospori) sunt două elemente esenţiale în evaluarea
riscului de infecţii la care sunt expuse bunurile info-culturale, dar şi factorul uman.
Sunt locaţiile info-culturale de bibliotecă, muzeu şi arhivă poluate?. Care sunt
sursele şi efectele acesteia asupra stării de conservare a bunurilor culturale şi de sănătate a
factorului uman?. Sunt subiecte de maximă importanţă pentru întregul demers profesional
parcurs în aceste instituţii, pentru asigurarea integrităţii valorilor, a securităţii şi sănătăţii
personalului şi utilizatorilor acestor instituţii esenţiale pentru acumularea, gestionarea,
prezervarea şi cercetarea valorilor patrimoniale info-documentare şi a bunurilor culturale, dar
şi pentru informarea şi formarea publicului larg. Cine răspunde de aceste abordări
profesionale cu repercursiuni asupra întregului ansamblu de activităţi profesional-umane din
aceste instituţii?.De bună seamă, întreaga echipă managerială a unei entităţii profesionale, din
care obligatoriu face parte şi specialistul conservator-protecţionist de bibliotecă, arhivă sau
muzeu. Întregul eşafodaj problematic ce conţine ansamblul de date, de argumente şi de
intervenţii managerial-programatice trebuie gestionat cu eficienţa unui demers profesional de
mare însemnătate pentru instituţia respectivă, de la activităţile curente, zilnice, la cele cu o
periodicitate mai extinsă (lună, trimestru, semestru, an calendaristic) ce reprezintă inputuri
profesionale necesare în procesele de intrare şi acumulare a informaţiilor care concură la
elaborarea şi aplicarea programelor domeniale. În forma finală, programul poate fi utilizat
9
prin intermediul informaţiilor prelucrate-output, sub forma elementelor terminale care
finalizează anumite procedee tehnico-metodologice utile în laboratoare, dar şi în practica
igienizării şi conservării locaţiilor info-culturale.
Programul anual privind igienizarea şi conservarea locaţiilor, mobilierului şi
colecţiilor info-culturale odată elaborat, trebuie să reprezinte instrumentul de lucru de
monitorizare şi intervenţie în mediile info-culturale. Pentru punerea în practică a programului
este nevoie de finanţarea tuturor activităţilor prevăzute în structura acestuia. Din păcate, lipsa
alocării resurselor financiare pentru derularea întocmai şi la timp a tuturor activităţilor face
ca, în multe instituţii info-culturale, să nu existe preocupări permanente de igienizare şi
conservare a locaţiilor şi bunurilor info-culturale incluse intr-un program anual.
Sporadic, şi numai în instituţiile unde sunt probleme deosebit de grave identificate de
inspecţia sanitară, se alocă un procent redus de resursă financiară pentru efectuarea
tratamentelor de dezinsecţie şi deratizare a depozitelor. Şi atât. Există şi se manifestă cu
pregnanţă în viaţa instituţiilor info-culturale de la noi, mai ales în cazul managerilor şi
contabililor numiţi să conducă destinele acestor instituţii de mare importanţă în formarea şi
informarea utilizatorilor, meteahna (luaţi-o ca lipsă sau imperfecţiune în pregătire
profesională) spusă cu multă ironie şi disimulată între „colegii de breaslă”:„în bibliotecă,
tot ce nu se vede, nu există.” Concluzionez, folosind acelaşi limbaj, a avea ştaif (scuzaţi-mi
folosirea acestui argou, dar mie nu mi se pare deloc un limbaj elevat pentru a prezenta un
demers de o anumită importanţă specifică unei entităţi profesionale din domeniul info-
cultural), adică după înţelesul greşit al unor pseudo-manageri − directori, a fi distins şi
rafinat, reprezintă condiţia de bază ca să accezi pe o funcţie pentru care nu ai o pregătire
profesională corespunzătoare şi nu o meriţi.
În această lucrare am prezentat cu argumentele necesare înţelegerii situaţiilor foarte
grave întâlnite în cele peste 50 de biblioteci, arhive şi muzee investigate în perioada 2000-
2014, aspectele generate de floră microbiană din aerul de bibliotecă, muzeu sau arhivă, adică
acele microorganisme care nu se văd, dar care produc efecte asupra sănătăţii factorului uman
şi biodegradări grave în colecţii de info-documente şi alte bunuri culturale.

1.1. Consideraţii privind poluarea interioară din biblioteci, muzee şi arhive şi

efectele acesteia asupra sănătăţii factorului uman şi a conservării colecţiilor şi
bunurilor info-culturale
Se pune întrebarea, oarecum firească, dacă se poate vorbi de poluare în spaţiile
închise, cu destinaţii atât de nobile şi frecventate de reprezentanţii cei mai educaţi ai
societăţii. Căci oare cine vine la bibliotecă (arhivă, muzeu) dacă nu oamenii cu un grad bun
de instruire sau tinerii cu vocaţie pentru formare profesională sau specialiştii porniţi într-o
perpetuă căutare şi perfecţionare, sau adulţii ajunşi la o maturitate demnă de urmat? Se poate
vorbi, fără tăgadă, de poluarea interioară a bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor, precum şi a
tuturor spaţiilor locuibile, cum de altfel se cunoaşte, mai ales în lumea medicală, că foarte
multe din sursele de poluare ale aerului din aceste locaţii de interes comunitar afectează
populaţia mai mult sau mai puţin activă. Pe lângă efectele asupra integrităţii colecţiilor şi
bunurilor info-culturale, poluarea interioară prin agenţii chimici şi biologici produce efecte
asupra sănătăţii factorului uman. Multe dintre aceste consecinţe nu sunt cunoscute
etiopatologic.
Poluarea interioară, în sensul larg de înţelegere, este definită ca fiind prezenţa în
interiorul unui spaţiu locuibil (locuinţe, săli publice, biblioteci, muzee, arhive, şcoli, spitale,
birouri, mijloace de transport etc.) a unuia sau a mai multor poluanţi, la o asemenea
concentraţie şi pe o asemenea durată încât să determine disconfort, să exercite o acţiune

10
dăunătoare sau potenţial dăunătoare pentru ocupanţii acestor spaţii şi să perturbe
desfăşurarea normală a activităţilor uzuale din categoriile de spaţii menţionate anterior1.
Poluarea interioară în mediile umane afectează factorul uman din locaţiile antropice
închise, datorită diversităţii mari a surselor de poluare, precum şi a impactului agenţilor
poluanţi cu factorii vii, sensibili şi predispuşi la apariţia convulsiilor patogene. Pornind de la
considerentul ştiut de altfel, că omul modern predispus activităţilor umane staţionare, atât în
timpul activ, cât şi în timpul liber, petrece mai mult timp în spaţiile închise care se găsesc sub
incidenţa poluanţilor. Studiile specialiştilor evidenţiază că omul modern prezintă o expunere
la poluanţi predominant de etiologie interioară, deoarece 80-90% din durata zilei este
petrecută în spaţiul interior (loc de muncă, mijloc de transport, locuinţă). Fenomenele mai
grave cu susceptibilitate maximă la acţiunea poluanţilor se produc în cazul grupelor de risc
formate din copii mici, bolnavi cronici, bătrâni sau alte categorii umane cu regim special,
care sunt nevoiţi să stea întreaga zi într-un mediu închis. Predispoziţia omului modern spre
activităţi staţionare şi încadrate în spaţii antropice închise cu surse de poluare ale aerului
interior, precum şi obişnuinţa nesănătoasă de a parcurge perioada de odihnă şi refacere în
acelaşi mediu interior şi intens poluat.

1.1.1. Sursele de poluare ale aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive

Locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă sunt construcţii speciale, proiectate şi realizate

în vederea acumulării, depozitării, prezervării, cercetării şi gestionării valorilor info-
documentare şi culturale ale omenirii. Mai mult sau mai puţin dotate cu instalaţii moderne de
monitorizare, dirijare şi intervenţie a diferiţilor factori abiotici-microclimatici naturali şi
artificiali, amplasate în diferite medii naturale mai mult sau mai puţin ideale, construite din
materiale diverse având diferite caracteristici arhitecturale şi de design interior mai mult sau
mai puţin adaptate scopurilor urmărite, aceste edificii reprezintă nu numai puncte turistice de
atracţie, ci şi depozitarele memoriei umane pe diferite paliere de timp şi civilizaţie. Ca şi alte
edificii de interes social şi comunitar, bibliotecile, muzeele şi arhivele continuă să fie poluate,
iar sursele de poluare, analizate sub aspectul etiologiei lor, sunt diversificate.
Sursele de poluare a aerului din interiorul acestor locaţii sunt cunoscute în literatura
de specialitate ca făcând parte din două mari categorii: surse exterioare şi surse interioare
(din interiorul spaţiilor)(tabelul 1).
a. Aerul exterior prezintă o mare diversitate de poluanţi, în funcţie de
încărcătura surselor active existente în mediul înconjurător, ca de
exemplu: emisii industriale, gaze de eşapament, produşi de combustie etc.
Literatura de specialitate domenială evidenţiază prin cercetări de referinţă
că există o legătură foarte strânsă între concentraţia interioară a
poluanţilor proveniţi din mediul exterior şi alţi factori, dintre care
amintim: natura sursei de poluare; concentraţia exterioară a poluantului;
suprapunerea surselor interioare de poluare; prezenţa sau absenţa
ventilaţiei − valoarea ratei de ventilaţie; gradul de dispersie a poluantului
(starea de împrăştiere într-un mediu interior a unei substanţe poluante de
etiologie chimică aflate în particule foarte mici);gradul poluantului de
reactivitate sau capacitatea structurii atomo-moleculare sau a unui radical
de a participa la o reacţie chimică specifică agenţilor chimici poluanţi;
caracteristicile arhitecturale şi de design interior ale locaţiilor de
bibliotecă, muzeu şi /sau arhivă.
1
RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind poluarea interioară şi efectele acesteia
asupra sănătăţii. În: Sănătatea cărţilor, An I, nr. 3-4 (5-6), noiembrie, 2003.Oradea: Biblioteca Judeţeană
„Gheorghe Şincai″, p. 19-20
11
 b. Aerul interior din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, ca expresie a
numărului şi etiologiei agenţilor poluanţi din aceste areale info-culturale
este foarte mare. În literatura de specialitate domenială au fost identificaţi
şi cercetaţi peste o mie de poluanţi chimici şi biologici, grupaţi în patru
categorii2:
o agenţi biologici şi bioaerosoli;
o produşi de combustie;
o compuşi organici volatili şi semivolatili;
o praf respirabil (fibre şi particule);
o radonul-poluant gazos ce se încadrează în categoria agenţilor
poluanţi comuni din aerul interior de bibliotecă, muzeu sau
arhivă.
Produşii de combustie, ca rezultant al arderilor la scară mică (produşi de combustie
rezultaţi prin arderea combustibililor solizi utilizaţi pentru încălzirea locaţiilor de bibliotecă,
muzeu şi arhivă) reprezintă o sursă exterioară de poluare a aerului interior. Prin suprapunerea
poluanţilor din această categorie, cu gazele de eşapament şi emisiile de gaze industriale,
avem o imagine de ansamblu privind efectele nocive provocate de gazele de combustie
pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor acestor instituţii şi, în egală măsură, pentru
starea de conservare a colecţiilor şi bunurilor info-culturale pe suporturi materiale organice.
Ca atare, la amplasarea locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă în diferite microzone
(microraioane), studiile de fezabilitate necesare proiectelor ţin cont de condiţiile de teren:
microzone liniştite (microzone verzi), ferite de agenţi poluanţi, specifici zonelor industriale
puternic poluate; în afara arterelor de circulaţie intra-urbane, precum şi a căilor importante
de transport; evitarea zonelor de trafic intens şi perimetre cu obiective industriale.
Compuşii organici volatili (COV) şi semivolatili din solvenţii organici sunt substanţe
dăunătoare atât pentru sănătatea umană, cât şi pentru mediu şi provin prin emisia necontrolată
a compuşilor organici datorită utilizării solvenţilor în anumite activităţi şi instalaţii.
Activităţile industriale care utilizează solvenţi şi produc emisii de solvenţi organici volatili şi
semivolatili sunt: tipărirea info-documentelor pe suport papetar; curăţarea uscată şi umedă a
diferitelor suprafeţe; producerea de încălţăminte sau de bunuri farmaceutice; diferite
laboratoare de testări şi tratamente biochimice; industria textilă; industria produselor chimice
de uz casnic; industria materialelor de construcţii etc.
Praful respirabil (fibre şi particule) reprezintă o sursă exterioară inepuizabilă de
poluare a aerului interior, care în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, constituie un mediu–
gazdă ideal pentru bacterii, virusuri, fungi, protozoare şi insecte. Praful biochimic sau
organic, cum este evidenţiat în unele lucrări ştiinţifice, reprezintă o sursă importantă de
formare şi de declanşare a complexului microbian, cu efecte dăunătoare sau potenţial
dăunătoare asupra organismului. Pe lângă aspectul deloc de neglijat, de producere a
disconfortului şi răspândirii acestuia în toate mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, firele şi
particulele de praf favorizează instalarea pe colecţii şi alte bunuri culturale a degradării fizice
şi chimice.
Radonul reprezintă un gaz radioactiv rezultat din dezintegrarea radiului; principalele
surse sunt constituite din sol şi materialele de construcţii, apa şi gazul metan.
În ceea ce priveşte poluarea interioară în locaţiile info-culturale din biblioteci, muzee
şi arhive, am punctat câteva aspecte care dezvoltă o cu totul altă abordare despre destinele
acestor instituţii esenţiale pentru cultura, ştiinţa şi civilizaţia umană, în diferite ipostaze:
 cerinţele de bază ale prezenţei aerului interior în spaţiile închise din biblioteci, muzee
şi arhive sunt: asigurarea confortului termic; prezenţa concentraţiei de gaze
2
Ibidem, p.19
12
 respiratorii în limitele normale; poluanţii sub nivelul care ar putea afecta sănătatea
persoanelor expuse;
 poluarea interioară din biblioteci, muzee şi arhive trebuie înţeleasă ca un proces fizic,
chimic şi/sau biologic, prin care se produce creşterea concentraţiei unuia sau mai
multor poluanţi la un nivel care determină pe lângă disconfort şi efecte dăunătoare sau
potenţial dăunătoare asupra organismelor;
 poluarea interioară din instituţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă afectează, în egală
măsură atât personalul de specialitate (prin expunere pe durata programului), cât şi
segmentul activ al populaţiei din categoria utilizatorilor serviciilor oferite;
 bibliotecile, arhivele şi muzeele, prin natura serviciilor şi facilităţile oferite pentru
accesarea acestora, devin instituţii comunitare foarte solicitate, ca atare serviciile
oferite trebuie să fie curate şi libere de vectori poluanţi de etiologie fizică, chimică şi
biologică;
 în actualele condiţii, omul modern este expus predominant factorilor de poluare
interioară, datorită activităţilor cotidiene şi/sau recreative petrecute în spaţiile închise
suprapopulate;
 numărul factorilor poluanţi fizici, chimici şi biologici din locaţiile de bibliotecă,
muzeu şi arhivă este foarte mare (peste o mie de factori poluanţi fizici, chimici şi
biologici cunoscuţi);
 ca şi entitate fizică, chimică şi biologică factorii poluanţi sunt identificaţi, însă nu se
cunosc multe aspecte privind impactul acestora asupra sănătăţii populaţiei, mai cu
seamă incidenţa unora asupra stării de sănătate a categoriilor umane cele mai afectate,
cum ar fi: copiii, bătrânii, bolnavii şi alte categorii uşor sensibile ;
 se discută mai pregnant în mediile ştiinţifice despre vicierea aerului din spaţiile
comunitare suprapopulate datorită alterării calităţii aerului din aceste locaţii de
interes, inclusiv instituţiile info-culturale;
 cercetările privind monitorizarea calităţii aerului în instituţiile info-culturale de
bibliotecă, muzeu şi arhivă, nu reprezintă o simplă investigaţie mai mult de natură
organoleptică (prin miros) efectuată la intervale lungi de timp, doar de „ochii lumii”;
monitorizarea calităţii aerului trebuie efectuată trimestrial (sau ori de câte ori este
nevoie) de către specialiştii formaţi, iar în funcţie de rezultatele obţinute se vor
elabora şi aplica tratamente în complex privind: dezinfecţia complexului microbian
din aer (aeromicroflora spaţiilor), a mobilierului şi bunurilor info-culturale, precum şi
a suprafeţelor de rezistenţă: pardoseli, pereţi, tavane, scări, lift etc.).

1.1.2. Aspectele principale privind vicierea aerului din locaţiile de bibliotecă,

muzeu şi arhivă
Cercetările moderne de aeromicrofloră din locaţiile închise, mai cu seamă cele de
interes comunitar (inclusiv instituţiile info-culturale), au pus în evidenţă, prin analize şi
determinări de mare ţinută ştiinţifică, tendinţele actuale de viciere a aerului, prin alterarea
proprietăţilor fizice şi chimice ale aerului din încăperile închise, aglomerate, insuficiente ca
suprafaţă şi volum, neventilate sau aerisite prin aerare naturală.
Degradarea fizico-chimică a aerului din interior reprezintă o mare încercare pentru
instituţiile comunitare, unde se înregistrează afluxuri de populaţie în perioade scurte de timp.
Pe înţelesul tuturor, vicierea aerului reprezintă procesul de alterare a purităţii aerului care
devine impropriu pentru respiraţie, fiind infectat, stricat, alterat.
Factorii de care depinde vicierea aerului din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă
sunt: spaţiul închis caracterizat printr-un volum de aer necorespunzător raportat la numărul de

13
persoane; numărul de persoane raportat la suprafaţa şi volumetria spaţiului şi starea acestora
de sănătate; perioada de timp cât acestea rămân în încăpere.
Cauzele vicierii aerului din biblioteci, muzee şi arhive: procesul respirator; pierderile
de căldură ale organismului; eliminarea produşilor de metabolism prin: piele, tub digestiv,
salivă etc
Efectele vicierii aerului din biblioteci, muzee şi arhive: efecte acute (somnolenţă,
lipotimie, oboseală, greaţă, vertij, cefalee, în unele cazuri acute, chiar decese); efecte cronice
(se manifestă la categoriile de populaţie sensibile, fără imunitate, suferind de diferite boli:
copii, bătrâni, bolnavi): anorexie; anemie, adinamie, scăderea rezistenţei organismului la
infecţii. În locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă unde se înregistrează un aflux mare de
populaţie într-un spaţiu limitat ca volumetrie a aerului şi intervale repetabile de timp pe un
interval de circa 16 ore/zi de lucru, determinări privind vicierea aerului interior se fac prin
evaluarea microclimatului (valori de temperatură, umiditate relativă, sursa şi intensitatea
luminii sau prin determinarea concentraţiei de bioxid de carbon; aerul din microclimatul de
bibliotecă, muzeu sau arhivă se consideră viciat la valori de peste 0,07–0,1% CO².
Îmbunătăţirea calităţii aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive se face prin:
controlul exterior şi interior al sursei de aer, sub aspectul calităţii acesteia; o ventilaţie
corespunzătoare (parametrii de ventilaţie – volum şi coeficient de ventilaţie; ventilaţie
naturală, ventilaţie artificială (mecanică); purificarea aerului prin metode fizico-mecanice –
aer condiţionat3

Sursele de poluare a aerului din biblioteci, muzee şi arhive

Tabelul 1

Nr.
crt. Surse exterioare – efecte Surse interioare - efecte

Agenţii biologici şi bioaerosolii; virusurile

-contaminează celulele vii; bacteriile − sunt
ataşate de aerosolii lichizi şi de particulele
de praf răspândite în toate mediile info-
culturale: aer, bunuri şi colecţii info-
1 Surse industriale şi traficul intens culturale, mobilier, spaţii, suprafeţe de
Efecte: producerea smogului rezistentă mobile şi/sau imobile;
3
http://wwwrasfoiesc.com/educaţie/chimie/DETERMINAREA - POLUĂRII -AERULUI- 85php;1/30/2015
14

Produşi de combustie: fumul de ţigară;
2 dioxidul de azotat; monoxidul de
carbon; fumul de lemne
3 Bioxidul de carbon - indicator al
gradului de viciere a aerului (străzi şi
intersecţii cu trafic intens; încăperi
închise; spaţii aglomerate)
4 Alte surse: clorul, amoniacul, gazele de
eşapament, gazele de sondă
protozoarele - infectează organismul uman;
fungii - produc spori, micelii şi compuşi
organici, care odată eliberaţi în mediile de
bibliotecă, muzeu şi arhivă afectează starea
de sănătate a factorului uman
Compuşii organici volatili (COV)- substanţe
dăunătoare pentru sănătatea umană şi
alterarea mediului. Surse: materiale de
construcţii; mobilier; zugrăveli; materiale
adezive; produse chimice pentru
laboratoarele de conservare şi atelierele de
legătorii
Praful respirabil (fibre şi particule solide) –
Efecte: afectează respiraţia; reprezintă
mediul favorabil pentru instalarea şi
dezvoltarea complexului microbian din
aerul instituţiilor info-culturale (biblioteci,
muzee şi arhive)
Radonul - gaz radioactiv rezultat din
dezintegrarea radiului; principala sursă:
solul şi materialele de construcţii; apa şi
gazul metan

1.2. Consideraţii privind agenţii biologici şi bioaerosolii din aerul locaţiilor de

bibliotecă, muzeu şi arhivă

Dintre categoriile de poluanţi abiotici şi biotici din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi

arhivă prezentaţi în sinteză, poluanţii biotici constituiţi din agenţi biologici şi bioaerosoli
reprezintă un demers mai mult decât profesional pentru specialiştii şi managerii instituţiilor
info-culturale. Prezint câteva argumente:
 agenţii biologici şi bioaerosolii identificaţi în aceste medii dezvoltă o floră microbiană
răspunzătoare în transmiterea bolilor infecţioase faţă de mediul exterior, unde
radiaţiile ultraviolete (UV) exercită efecte bactericide asupra structurilor celulare;
 flora bacteriilor, virusurilor, protozoarelor şi fungilor din aceste medii info-culturale
este bogată, diversificată, puţin cunoscută şi cercetată, cu efecte multiple şi, în cele
mai multe cazuri, necunoscute, dar dramatice în transmiterea bolilor infecţioase;
 cazurile de îmbolnăviri ale personalului din biblioteci, muzee şi arhive, mai mult sau
mai puţin cunoscute şi prezentate autorităţilor sanitare, care uneori se termină tragic în
spitale şi, în cele mai nefericite cazuri, prin decese, reprezintă argumentul esenţial
15
 pentru reabilitarea din punct de vedere sanitar a locaţiilor, bunurilor culturale şi
colecţiilor info-documentare din aceste instituţii de maximă importanţă pentru
comunitate;
 cercetările de microbiologie efectuate în centrele mari de cercetare teoretică şi
aplicativă au evidenţiat, nu odată, că bibliotecile, muzele şi arhivele lumii (mai cu
seamă cele clasice, fără dotări) se găsesc sub incidenţa florei microbiene, iar acest
pericol este mult agravat dacă nu se iau măsuri preventive şi, în ultimă instanţă,
curative;
 afluxul şi încărcătura umană, bunurile cultural-muzeale şi colecţiile info-documentare
de bibliotecă şi arhivă pe suport organic (hârtie, pergament, lemn istoric, textile etc.),
dotările tehnice privind aerarea locaţiilor sunt câţiva dintre factorii cei mai importanţi
care trebuie luaţi în considerare în calculul factorilor de risc în instalarea, dezvoltarea
şi perpetuarea florei microbiene răspunzătoare în transmiterea bolilor infecţioase;
 mediul de viaţă în biblioteci, muzee şi arhive reprezintă ansamblul la un moment dat,
al agenţilor fizici, chimici şi biologici şi al factorului uman (personalul de specialitate
şi utilizatorii serviciilor), cu efect direct sau indirect, imediat sau tardiv asupra stării
de sănătate a bunurilor şi colecţiilor şi activităţilor umane specifice acestor instituţii;
 identificarea factorilor de risc biologic şi evaluarea acestora trebuie evidenţiate anual
într-un studiu privind managementul riscului, care reprezintă suma acţiunilor de
gestionare a riscului pentru ţinerea sub control prin procesul de luare a deciziilor
incluzând implementarea, aplicarea deciziilor pe cale legală şi evaluarea eficientă a
măsurilor întreprinse.4;
 dacă pentru bunurile cultural-muzeale şi colecţiile info-documentare din biblioteci şi
arhive există liniile directoare, conform IFLA, care presupune şi impune conservarea
acestor valori ca un ansamblu de măsuri care asigură longevitatea unui suport fizic
sau a conţinutului colecţiilor în vederea împiedicării sau întreruperii proceselor de
degradare multifactorială, programele de igienizare a tuturor mediilor de bibliotecă,
muzeu şi arhivă reprezintă instrumente de lucru pentru conservatorii acreditaţi să
organizeze şi să parcurgă intervenţii foarte pretenţioase atât ca structură
metodologică, cât şi ca tehnici speciale utilizate în mediile cu aeromicrofloră
încărcată, cu un complex bacterian agresiv asupra stării de sănătate a personalului şi
utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă.
În tabelul nr.1 au fost evidenţiate categoriile de poluanţi în aerul din biblioteci, muzee
şi arhive care aparţin surselor exterioare şi interioare proprii locaţiilor de bibliotecă, muzeu
sau arhivă. Printre altele, acest tabel oferă informaţii sintetice privind sursele de poluare şi
etiologia acestora din aceste locaţii info-culturale.
În lucrarea de faţă am analizat agenţii biologici şi bioaerosolii la scara complexului
fungic bacterian dezvoltat într-o aeromicrofloră din spaţiile insalubre, cu referiri speciale
privind incidenţa complexului fungic microbian specific spaţiilor şi bunurilor info-culturale
din biblioteci, muzee şi arhive asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor
serviciilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă.

1.2.1 Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi

arhive

4
RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind comunicarea riscului generat de factorii
de mediu .În: Sănătatea cărţilor, noiembrie 2003, An 1, Nr. 3-4 (5-6), Oradea: Biblioteca Judeţeană„ Gheorghe
Şincai″, p. 22-24

16
 Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive sunt
reprezentate de: virusuri, bacterii, protozoare şi fungi.
a. Virusurile contaminează celulele vii, reprezentând agenţi micotici extrem de
virulenţi în incidenţa acestora cu factorul uman din biblioteci, muzee şi arhive, precum şi
alte locaţii de interes comunitar (spitale, şcoli, grădinţe etc.).
b. Bacteriile sau complexul bacterian din aerul de bibliotecă, muzeu şi arhivă, de
regulă, sunt ataşate de aerosolii lichizi şi de particule de praf organic. Cea mai mare parte a
bacteriilor sunt saprofite (comune), restul aparţin tulpinilor condiţionat patogene şi
patogene, extrem de periculoase pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor de
bibliotecă, muzeu şi arhivă. Bolile bacteriene cu transmitere aerogenă cunoscute sunt:
legioneloza, tuberculoza, antraxul, bruceloza.
c. Protozoarele sunt cunoscute în literatura medicală ca fiind, în cea mare parte,
organisme saprofite (comune); protozoarele condiţionat patogene produc boli în cazul
organismelor cu imunitate scăzută. Dintre protozoarele care infestează organismele umane,
mai ales în cazul celor cu deficienţe imunitare majore, cele cu transmitere aeriană
(aerogenă) sunt: Pneumocystis carini şi Acanthamoeba.
d. Fungii din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, într-o anumită etapă a ciclului
de viaţă, produc spori care, prin disimulare în aerul de bibliotecă(muzeu, arhivă), devin
aerospori. Pe lângă aerosporii din mediile interioare închise, miceliile şi compuşii organici
eliberaţi sunt dăunători sănătăţii personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă,
muzeu şi arhivă.

1.2.2. Instalarea şi dezvoltarea complexului fungic microbian din mediile interioare

de bibliotecă, muzeu şi arhivă: condiţii
Instalarea şi dezvoltarea complexului fungic microbian din mediile interioare ale
spaţiilor info-culturale are loc în prezenţa unor condiţii abiotice şi biotice, cât şi de mediu
nutriţional diferenţiate, dar optime pentru instalarea şi dezvoltarea ciclurilor biologice, cum ar
fi: existenţa suportului nutritiv; aport de oxigen; temperatura şi umiditatea relativă spre valori
optime (T: 18-25ºC, UR:> 65%); absenţa oricărui element toxic.
În locaţiile de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă, factorii fizici microclimatici ambientali
(temperatură şi umiditate relativă optime) sunt asigurate, de regulă, la limita dintre ariile
încălzite şi cele reci la nivelul elementelor din structura clădirii. Oxigenul este furnizat din
belşug din sursele exterioare, în care umiditatea prezintă valori mai mari.
Suportul nutritiv necesar dezvoltării microorganismelor în mediile de bibliotecă,
muzeu şi arhivă este asigurat de prezenţa materialelor organice din lemn, carton, hârtie, piele,
pergament, produse adezive naturale, produse textile etc.
Cercetările efectuate în laboratorul de conservare-cercetare de la Biblioteca Judeţeană
„Gheorghe Şincai″ Oradea, coordonate de autor, în perioada anilor 1999-2014, în aproximativ
60 de biblioteci, arhive şi muzee au identificat cel puţin 150 de specii microbiene (viruşi,
bacterii, protozoare şi fungi), care au degradat prin procese enzimatice complicate diferite
suporturi organice purtătoare de informaţii şi bunuri culturale pe suporturi organice: hârtia,
pergamentul, pielea, lemnul istoric, adezivii naturali, textile etc. Determinările de laborator
privind recunoaşterea şi încadrarea microorganismelor în taxonomia intra şi interspecifică,
respectiv încadrarea acestora în specii, clasificarea şi descrierea acestora în funcţie de
încadrarea biologică, reprezintă o preocupare ştiinţifică nu numai a colectivului orădean, dar
şi a altor centre din muzee şi biblioteci româneşti. O sinteză a cercetărilor efectuate de autorul
acestei lucrări au fost evidenţiate în tabelul 2 şi reprezintă volumul de lucru efectuat pe
parcursul celor 15 ani, ca proporţie şi importanţă a efortului depus.

17
Colecţiile info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee cercetate: numărul şi
structura info-documentelor investigate. Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai
”Bihor, Oradea: 1999-2014
Tabelul 2
Structura info-documentelor investigate în laboratorul de conservare-cercetare
Tipărituri Periodice Manuscrise Colecţii Fotografii Total general
speciale de epocă
3.500.000 UV 900 000 UV 1000.000 UV 600 000 UV 800.000 UV 6.800.000 UV

Voi reveni cu alte detalii într-un capitol special privind, în primul rând, încărcătura
microbiană produsă de bacteriile comune (saprofite) şi cele condiţionat patogene identificate
în mediile de bibliotecă şi arhivă, floră microbiană mai puţin cunoscută decât flora
mucegaiurilor-fungi mult mai cunoscute şi cercetate în laboratoarele mari ale lumii.

1.2.3. Instalarea şi apariţia formelor avansate de igrasie în mediile insalubre de

bibliotecă, arhivă şi muzeu.
În cazul apariţiei formelor avansate de igrasie (umezeală persistentă a pereţilor de
zidărie ai unei construcţii de bibliotecă, arhivă sau muzeu, datorită apei reţinute în porii
materialelor din care sunt executaţi) şi condensului, se produc următoarele procese la scară
macro şi microscopică:
 accelerarea răspândirii şi dezvoltării complexului microbian specific spaţiilor
insalubre din biblioteci, arhive şi muzee şi diseminarea florei în toate mediile
adiacente spaţiilor afectate;
 dezvoltarea, stabilizarea şi diseminarea unei aeromicroflore agresive, cu încărcătură
microbiană care produce alterarea accelerată a calităţii aerului interior din biblioteci,
muzee şi arhive;
 când o clădire (de bibliotecă, muzeu sau arhivă) este foarte avariată datorită umezelii
persistente şi exacerbării dezvoltării igrasiei şi condensului, speciile microbiene
obişnuite sunt treptat înlocuite cu mucegaiuri (macromicete) şi cu microorganisme
microbiene ce se dezvoltă într-un mediu cu multă umezeală;
 apariţia speciilor de macro-mucegaiuri (care cântăresc aproximativ 400-500 g) pe
suprafeţele interioare sau la nivelul elementelor constructive ale clădirii sau a
mobilierului de lemn puternic degradat şi expus la umezeală, indică o degradare
accelerată a acestor structuri;
 instalarea şi dezvoltarea complexului microbian în locaţiile info-culturale insalubre
(ca de altfel în toate spaţiile închise expuse excesului de umiditate pluvială − prin
infiltraţii sau umiditate ascensională – datorită infiltraţiilor provenite la baza zidurilor
din cărămidă, ca urmare a nivelului la adâncimi mici a apei freatice, precum şi a
surselor de apă pluvială stagnantă la baza zidurilor) produce un risc major pentru
sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu sau arhivă;
 locaţiile de bibliotecă, arhivă sau de muzeu care prezintă subsoluri sau spaţii izolate
cu exces de umiditate ce favorizează instalarea igrasiei şi condensului reprezintă
medii de carantină sanitară de risc maxim pentru sănătatea factorului uman, în baza
căreia se întrerupe accesul personalului şi utilizatorilor în aceste medii pe o durată
determinată de specialiştii pregătiţi pentru efectuarea intervenţiilor specifice spaţiilor
de carantină;
 depozitele neigienizate, cu bunuri culturale sau colecţii info-documentare în diferite
stadii de contaminare-degradare reprezintă o sursă importantă pentru apariţia şi

18
 dezvoltarea unui complex microbian care dezvoltă o aeromicrofloră uneori
necunoscută şi necercetată, ce afectează în egală măsură starea de conservare a
colecţiilor şi bunurilor culturale şi sănătatea factorului uman prezent în aceste locaţii;
 prezenţa factorilor de risc microbieni în aerul interior din biblioteci, arhive şi muzee,
dezvoltă focare de contaminare a factorului uman, cu urmări foarte grave pentru
sănătatea celor implicaţi în aceste instituţii;
 laboratoarele de conservare, de restaurare şi atelierele de legătorie, reprezintă tot
atâtea spaţii de risc unde se dezvoltă un complex fungic microbian răspândit în aerul
interior prin efectuarea tratamentelor şi intervenţiilor profunde privind starea de
refacere a structurii fizice şi morfologice a documentelor şi bunurilor culturale;
 igrasia subsolurilor sunt mediile insalubre cele mai periculoase datorită persistenţei
surselor de umiditate provenite din interiorul (defecţiuni majore la instalaţiile sanitare,
infiltraţii pe şi în structura pereţilor etc.), cât şi din exteriorul locaţiilor info-culturale
(umiditatea ascensională, apa pluvială de la baza fundaţiei clădirii etc.); aceste spaţii
insalubre devin adevărate focare de formare a unei aeromicroflore constituită din
microorganisme bacteriene agresive în toate mediile unei biblioteci, muzee şi arhive;
 spaţiile insalubre reprezintă focare de contaminare şi infecţie pentru spaţiile şi
bunurile info-culturale sănătoase, aflate în imediata vecinătate, iar tot ansamblu de
bibliotecă, muzeu sau arhivă din care fac parte perimetrele afectate, pot fi
contaminate.

CAP. II. INCIDENŢA COMPLEXULUI FUNGIC DIN LOCAŢIILE DE

BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A
FACTORULUI UMAN

2. 1 Introducere-oportunitate.
Dreptul fiecărui membru al societăţii de a dispune nu numai de un mediu sănătos, cât
şi de servicii libere de vectori de îmbolnăvire, reprezintă o comandă fermă a comunităţii de
care aparţinem, dar şi esenţa existenţei oricărei organizaţii profesionale.
Puţinătatea informaţiilor din acest domeniu compromite, într-un fel, întregul ansamblu
de valori din teoria şi practica conservării şi prezervării colecţiilor info-documentare şi
bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive. Iată de ce cred că relansarea cercetărilor în
domeniul micologiei (inclusiv micologia medicală) din biblioteci, arhive şi muzee reprezintă
o necesitate dictată nu numai de nevoia imperioasă de a cunoaşte, ci şi de exigenţele unor
norme civilizate de convieţuire între valorile culturale create de-a lungul vremilor mai
liniştite sau mai tulburi şi semenii zilelor noastre5.
5
DEAC,.Vasile; BARA, Vasile. Incidenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci celulozolitice) specifice
spaţiilor şi documentelor de bibliotecă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor. În: Sănătatea
cărţilor. An 1, nr.2, decembrie 2002, Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ , p.4
19
 Împăcarea omului cu propriile creaţii culturale, asimilarea acestora ca valori
inestimabile, reprezintă singura modalitate sănătoasă de a fi mai câştigaţi, mai pregătiţi, mai
umani6.
Lipsa specialiştilor conservatori din bibliotecile şi arhivele noastre reprezintă poate
cea mai plauzibilă explicaţie a nivelului actual de necunoaştere în sfera teoriei şi practicii
conservării7 şi prezervării8. Mergând spre acea specializare profesională inevitabilă, ne vom
întâlni pe scara profesiei de protecţionist a bunurilor culturale din biblioteci, arhive şi muzee
cu munca micologului, specialistul care trebuie să răspundă la întrebările complexe despre
lumea tăcută, dar deosebit de fascinantă a microorganismelor (viruşi, bacterii, protozoare,
fungi). Numai atunci vom înţelege mai bine de ce omenirea mileniului trei face parte dintr-o
lume a microorganismelor şi care sunt modalităţile practice de convieţuire cu aceste
microorganisme deosebit de agresive, cu răspândire generalizată în toate mediile viului şi
neviului.
Prezenţa şi agresivitatea agenţilor patogeni din instituţiile info-culturale (biblioteci,
muzee şi arhive) implică o analiză punctuală şi obiectivă a importanţei microorganismelor
identificate în aceste locaţii, pe două coordonate bine definite:
 pierderi ireversibile cantitative şi calitative înregistrate prin degradarea colecţiilor,
bunurilor culturale, mobilierului şi spaţiilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă;
 aspectele sociale ce implică incidenţa agenţilor patogeni prezenţi în spaţiile, colecţiile
şi bunurile culturale din biblioteci, arhive şi muzee, cum ar fi: aspectele de disconfort
socio-profesional; identificarea şi cunoaşterea viruşilor, bacteriilor, protozoarelor şi
fungilor (mucegaiuri), care produc şi transmit activ sau pasiv (prin simpla prezenţă) o
seamă de boli foarte grave factorului uman prezent în diferite ipostaze în aceste
instituţii.
2.2. Material şi metodă de cercetare
În cercetările din domeniul florei microbiene din arealele de bibliotecă, muzeu sau
arhivă, descrierea cu lux de amănunte a instrumentelor de lucru privind materialele,
instrumentajul de laborator utilizat, cât şi metodele de prelevare, stocare, pregătire, prelucrare
şi interpretare pentru diseminarea rezultatelor ştiinţifice, reprezintă condiţia de bază pentru
comunicarea demersului ştiinţific de o anumită valoare, în vederea colaborării cu alte entităţi
profesionale din acelaşi domeniu de activitate sau din domenii apropiate. Am considerat că
sunt necesare aceste precizări pentru a justifica prezentarea detaliată a metodologiilor
utilizate în cercetările de floră microbiană din această lucrare, în vederea înlesnirii unui flux
de comunicare cu specialiştii conservatori-protecţionişti de bibliotecă, muzeu şi/sau arhive de
pretutindeni.
2.2.1 Material şi metodă de cercetare privind identificarea ciupercilor şi
bacteriilor celulolitice prezente în locaţiile de bibliotecă, arhivă şi muzeu
Pentru determinarea complexului fungic din colecţiile info-documentare din
biblioteci, muzee şi arhive, laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe
Şincai″, Oradea, Bihor, a pus bazele unui program care a fost elaborat şi lansat încă din anul
1999 şi care este în curs de derulare, prin care se urmăreşte identificarea, cercetarea şi
valorificarea informaţiilor privind flora şi fauna din instituţiile info-culturale care deţin
colecţii de info-documente pe suporturi organice. Desigur, o dată cu aplicarea acestor
metodologii de investigare a biodegradărilor din colecţiile info-documentare ce aparţin
6
Ibidem, p.4
7
Conservarea presupune ansamblul de măsuri care asigură longevitatea unui suport fizic sau a conţinutului
colecţiilor(conform IFLA), Conceptul de conservare include prezervarea şi tratamentele de conservare.
8
Conceptul de prezervare reprezintă ansamblul de măsuri preventive care privesc protejarea documentelor şi a
conţinutului lor, fără a le supune vreunui tratament fizic sa chimic; aceste măsuri preventive împiedică sau
întrerup procesul de deteriorare(concept IFLA)
20
bibliotecilor, arhivelor şi muzeelor, în practica conservării şi prezervării acestor valori pot
interveni renunţări, îmbunătăţiri, simplificări sau alte abordări tehnico-metodologice vizând
atât aspectele metodologice de investigare, cât mai ales cele aplicative.
Aceste îmbunătăţiri se produc în funcţie de performanţele profesionale ale
specialiştilor conservatori precum şi de dotările tehnice de laborator existente.
La elaborarea metodologiilor de investigare în teren, prelevare şi înregistrare a
probelor, precum şi cele ce presupun pregătirea acestora în laborator (incubare – analizare
– identificare − încadrare taxonomică – fotografiere etc. au fost luate în considerare
următoarele aspecte de management analitic specific laboratoarelor de conservare :
 metodologiile trebuie să fie uşor de asimilat şi aplicat, fără să necesite un stadiu
prelungit de pregătire a personalului din laborator;
 rezultatele se obţin într-un timp scurt, în funcţie de performanţele tehnice ale
laboratorului: dotarea tehnică;
 iniţial, la alegerea metodologiilor s-a avut în vedere prezenţa în laborator a unui
inventar tehnic elementar compus din: microscop optic binocular, aparat de
fotografiat uzual, lupe, lame, lamele, bisturiu, pensete, vase Petry, hârtie de filtru,
reactiv, lămpi LED, dezinfectante lichide şi sub forma compreselor, diferite medii
de cultură;
 metodologia de laborator privind determinări de aeromicrofloră în aerul interior de
bibliotecă, muzeu sau arhivă este prezentată detaliat într-un capitol separat, prin
analizarea studiilor de caz privind investigaţiile şi intervenţiile în aeromicroflora de
bibliotecă.

2.2.1.1. Prelevarea probelor
Pentru investigaţiile privind prezenţa microorganismelor celulolitice prezente în
mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu (colecţii de info-documente, bunuri culturale pe suport
organic, mobilier etc., laboratorul de conservare-cercetare a pus la punct metodologii de
laborator, privind: prelevarea (recoltarea), stocarea şi pregătirea probelor pentru analize
complexe.
În acest sens, au fost prelevate probe din toate mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu
unde sunt depozitate colecţii şi/sau bunuri culturale, cum ar fi: fragmente puternic
biodegradate din corpul documentelor analizate; praf biochimic din toate mediile investigate;
fragmente din suporturile de lemn puternic atacate de ciuperci şi insecte lignicole; fragmente
din pereţii mucegăiţi; dejecţii şi exuvii larvare purtătoare de spori; dejecţii ale rozătoarelor
purtătoare de spori etc. Probele prelevate au fost păstrate în pungi de plastic cu închidere
ermetică, prevăzute cu etichete, atât în interiorul cât şi în exteriorul acestora. Pe etichetă sunt
evidenţiate următoarele precizări:
 locul prelevării-recoltării probei (document sau alt bun cultural, parchet, ambalaj,
mobilier, pereţi etc.);
 conţinutul biologic, fizic sau chimic al probelor (fragmente din info-documentele bio-
degradate, bucăţi de tâmplărie degradate biologic, praf biochimic din toate mediile
analizate; insecte moarte, fragmente sau exuvii larvare purtătoare de spori etc.);
 în tabelul centralizator privind situaţia probelor prelevate (ordinea înregistrării
acestora şi locul efectuării prelevării) sunt evidenţiate următoarele date calendaristice:
data, luna, anul efectuării operaţiilor de prelevare a probei;
 efectuarea fotografiilor privind probele prelevate şi locul prelevării acestora pentru
probelor martor de imagistică ştiinţifică;
 executantul lucrării: numele-prenumele, funcţia şi pregătirea în laborator;
 însemne speciale: ştampila de expert în conservarea colecţiilor de bibliotecă.
21
 Probele astfel constituite, odată ajunse în laboratorul de conservare-cercetare sunt
păstrate circa 48 de ore în vase Petry aşezate în termostat reglat la valori ecologice optime
(temperatura 25-28ºC şi UR de 65-70%). În această perioadă probele au fost periodic
analizate în vederea obţinerii de informaţii noi, compatibile studiilor de bibliomicologie şi
biblioentomologie.
2.2.1.2. Pregătirea probelor pentru analizeze de laborator - efectuarea analizelor
Pe lângă examinarea directă a documentelor şi bunurilor culturale degradate de
bacterii şi ciuperci celulolitice şi fotografierea acestora în vederea elaborării probelor martor
− de imagistică ştiinţifică − au fost parcurse şi operaţii privind examinarea culturilor pure
izolate pe medii de cultură. Culturile pure sunt indispensabile pentru cercetările de
bibliomicologie, permiţând izolarea şi identificarea diferitelor specii de bacterii şi ciuperci
celulolitice, cunoaşterea caracterelor morfologice şi bioecologia acestora. Culturile pure mai
sunt necesare pentru stabilirea ciclului biologic complet de dezvoltare a ciupercilor şi
bacteriilor celulolitice. Pentru asigurarea purităţii absolute, în laboratoarele moderne se
practică metoda culturii, pornindu-se de la un singur spor izolat, obţinându-se culturi
monosporale. În acest sens, toate operaţiile pregătitoare se desfăşoară în condiţii izolate, încât
probele care sunt în lucru să prezinte garanţia totalei izolări.
Identificarea genurilor şi speciilor de ciuperci şi bacterii celulolitice s-a efectuat prin
parcurgerea următoarelor examene de laborator: examenul aspectului macroscopic al
culturilor; examenul stereomicroscopic; examenul microscopic.
Examenul macroscopic se referă la caracterele morfologice macroscopice ale
coloniilor de fungi crescute pe medii şi se face cu ochiul liber, lupa de mână sau cu lupa
binoculară.
Examenul stereomicroscopic se derulează la stereomicroscop, fie prin analiza
fragmentelor de probă (praf biologic activ, fragmente de document infectat etc.), fie prin
analiza directă a plăcilor Petry însămânţate şi incubate. Se urmăresc caracterele morfo-
culturale: creştere − densitate şi culoare; corpii de fructificare − sporulaţie-formare şi
maturare; prezenţa sau absenţa rizoizilor.

Efectuarea diagnosticului patologic prin analize microscopice.

Paralel cu examinarea macroscopică şi stereomicroscopică se impune examinarea
fungilor cu ajutorul microscopului şi fotografierea caracterelor şi structurilor invizibile cu
celelalte mijloace. Mod de lucru: se prelevă de pe suprafaţa probelor germinate cu ajutorul
unui ac spatulat sau ascuţit, porţiuni de micelii vizibile cu ochiul liber sau cu lupa, se aşează
pe lama de sticlă într-o picătură de lactofenol (în lipsa acestei substanţe se poate utiliza apă
distilată) peste care se aşează lamela, după care urmează examinarea la microscop.
În cazul izolării şi cultivării pe medii de cultură, examenul microscopic pune în
evidenţă unele detalii de morfologie ale fungilor izolaţi. Mod de lucru: se recoltează un
fragment din cultură cu ajutorul acului de însămânţare şi se etalează în picătura de lactofenol
sau apă distilată, în vederea examinării la microscop. Lactofenolul este cel mai utilizat lichid
de montare, asigurându-se fixarea, clarificarea ţesuturilor, colorarea acestora (dacă se adaugă
colorant) şi conservarea preparatului, redând turgescenţa normală a micelilor sau a corpilor
de fructificare.

2.2.1.3. Formule şi reţete utilizate pentru mediile de cultură

În literatura de specialitate sunt descrise câteva sute de medii de cultură pentru
creşterea şi izolarea fungilor patogeni. În cele ce urmează se vor prezenta doar cele mai
utilizate, care se prepară în laboratorul de conservare – cercetare de la Biblioteca Judeţeană
„Gheorghe Şincai ”,Oradea, Bihor.
a. Mediul de cartofi – glucoză - agar (CGA)
22
 Componente:
- cartofi………………….... 200 g
- glucoză…………………… 20 g
- agar…………………… 15-20 g
- apă…………………… 1000 ml
Preparare. Se cântăresc 200 g cartofi curăţaţi, se spală, se taie în cuburi cu latura de
1+1,5 cm şi se fierb într-un vas smălţuit cu 500 ml apă distilată, până când cartofii îşi pierd
consistenţa solidă (se înmoaie). Se filtrează extractul prin tifon. Se cântăreşte cantitatea de 20
g agar, se aşează în 500 ml apă distilată şi se fierbe pe o baie de apă la autocav până ce agarul
se topeşte. Se amestecă extractul de cartofi cu agarul topit, se adaugă 20 g de glucoză, se
agită până la completa dizolvare şi se completează până la 1000 ml cu apă distilată. Se
corectează pH-ul soluţiei la valoarea de 6,5 cu NaOH 10% sau HCl 10%. Mediul astfel
preparat se repartizează în eprubete, câte 10 ml în fiecare eprubetă, apoi se sterilizează timp
de 20 minute la 121ºC
b. Mediul de malţ (extract) - agar
Componente.: - extract-malţ……………….20-25 g
- agar……………………… 15 -20g
Preparare. Se încălzeşte extractul de malţ în 500 ml apă până se dizolvă, se adaugă
agarul şi se fierbe până se topeşte. Soluţia astfel obţinută se completează până la 1000 de ml
cu apă distilată. Valoarea pH-lui este de 3-4, valoare care se corectează la 6,5, prin aportul
soluţiei NaOH. Mediul se repartizează în eprubete, câte 10 ml în fiecare eprubetă şi se
sterilizează timp de circa 20 minute, la 121ºC. Mediul nu trebuie să fie supraîncălzit,
deoarece există riscul hidrolizării agarului

2.2.1.4. Examinarea de suprafaţă privind prezenţa complexului fungic (bacterii şi

ciuperci celulolitice) din colecţii de info-documente şi alte bunuri culturale pe suport
organic din biblioteci, muzee şi arhive.
Dintre sutele de specii de ciuperci şi bacterii identificate în mediile antropice umane
închise, multe se regăsesc în instituţii info-culturale.
Sub denumirea generală de ciuperci - fungi sau micete sunt cunoscute în literatura de
specialitate domenială acele organisme vegetale macro şi microscopice, uni sau
pluricelulare, lipsite de clorofilă, din care cauză nu-şi pot sintetiza singure hrana ci o
preiau, fie parazitând alte organisme (plante, insecte, animale, om) pe care le îmbolnăvesc,
fie trăind saprofit pe părţi de plante aflate în repaus (seminţe, bulbi, rădăcină etc.), pe
organisme moarte sau în curs de degradare, pe diferite materiale organice din biblioteci,
arhive şi muzee (hârtia, pergamentul, pielea, textilele, fotografia, sigilii istorice, lemn istoric
etc.)
Denumirea clasică a ciupercilor şi bacteriilor celulolitice este de mucegai. Sub această
denumire sunt înglobate acele specii, care trăind în ţesuturi organice sau pe ele, îşi prepară
hrana prin implantarea fibrelor (hifelor) în celula gazdă. În instituţiile culturale ce deţin
bunuri culturale pe suport organic, mucegaiurile se recunosc prin masele compacte ale
coloniilor şi prin sporii pe care îi formează pe suprafeţele materialului infectat.
Examinarea de suprafaţă privind prezenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci
celulolitice) din colecţii se face odată cu efectuarea sondajelor privind starea de conservare
a bunurilor şi spaţiilor culturale.
Se urmăreşte prezenţa perniţelor punctiforme pe bunurile culturale contaminate,
perniţe de diferite culori: verzi, brune, portocalii, roz deschis până la roz cărămiziu, care nu
sunt altceva decât aglomerări de miceliu, conidioforii şi conidii ai fungilor.
23
 Această metodă certifică doar prezenţa agenţilor patogeni, fără să ofere informaţii
privind depistarea infecţiei interne .
2.2.1.5 . Metode de laborator privind depistarea infecţiei interne
În vederea depistării infecţiei interne, prezint câteva dintre cele mai folosite metode în
laboratorul de conservare-cercetare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Oradea,
Bihor.
a. Metoda sugativei (hârtia de filtru) - principiul metodei. Colecţiile grav deteriorate de
atacul microorganismelor celulolitice sunt puse în contact cu sugativa sau hârtia de filtru mai
groasă. Se aşează două bucăţi, acestea din urmă bine uscate. Ansamblul astfel pregătit se
aşează în condiţii optime de temperatură şi umiditate, ca ciupercile să aibă cadrul optim
ecologic pentru dezvoltare (camera de creştere reglată la temperaturi între 25-28ºC şi circa
70% umiditate relativă, sau se pot utiliza spaţii mai mici în care se asigură condiţiile
ecologice amintite. Metoda este larg utilizată în laboratoarele de conservare, unde se execută
în mod curent analize privind starea de conservare a colecţiilor şi bunurilor culturale pe
suport organic. Ansamblul pregătit se incubează timp de 2-7 zile. Observaţiile privind
prezenţa sau absenţa contaminărilor sau infecţiilor bunurilor culturale se execută la un
microscop optic binocular cu o putere minimă de mărire de 50-60 ori. Procentul de
contaminare-infestare este dat atât de prezenţa agenţilor patogeni pe suprafaţa bunului
cultural analizat, cât şi de simptomele de contaminare internă care conduc spre forme
vizibile de infestare macroscopice şi/sau microscopice. Metoda sugativei oferă condiţiile
optime pentru creşterea miceliului şi sporularea fungilor care se dezvoltă, în primul rând pe
hârtie, dar şi pe alte suporturi organice. Metoda combină avantajele cercetărilor în vitro, cu
cele în vivo.
Metoda sugativei (hârtia de filtru) creează condiţii deosebite pentru instalarea şi dezvoltarea
genurilor de ciuperci şi bacterii saprofite: Aspergillus, Penicillium, Alternalia, Rhyzopus,
Bacillus, Cellvibrio, Serraria, Cellfalcicula, Streptomyces etc.
b. Analiza suspensiei micotice în mediul apos. Metoda de lucru. Prin această metodă des
utilizată în laboratoarele de conservare se poate evidenţia prezenţa coloniilor de ciuperci
şi bacterii celulolitice, a conidioforilor şi conidiilor în preparatele microscopice. Bunul
cultural afectat de atacul ciupercilor şi bacteriilor celulolitice se desprăfuieşte pe
componente (în cazul cărţilor: copertă, cotorul exterior, cotorul interior, corpul cărţii).
Praful biologic activ prelevat (recoltat) se instalează într-o eprubetă cu 100 ml de apă
distilată. Se agită eprubeta timp de 10 minute. Pentru o mai bună omogenizare a
suspensiei, eprubeta se agită foarte bine la centrifugă timp de 3 minute, după care
conţinutul se poate analiza la microscop.
c. Germinarea sporilor pe hârtie sugativă, în camera de creştere, la temperaturi între
25-28ºC şi 70% umiditate relativă. Se analizează la stereo microscop sau cu ajutorul
unei lupe prezenţa miceliilor, respectiv culoarea acestora. Preparatele microscopice
obţinute din aceste micelii pun în evidenţă organizarea internă a agenţilor patogeni
identificaţi.
d. Testul de mediu cu agar. Principiul şi aplicarea metodei. Acest test se recomandă, în
special, pentru depistarea infecţiei interne. Mediul folosit este CGA (cartofi-glucoză-
agar), dar de preferat este mediul MA (malţ-agar). Pentru depistarea miceliului din hârtie,
pergament sau piele, se recomandă secţionarea transversală sau longitudinală a
materialului (numai dacă materialul are o grosime apreciabilă) şi plasarea cu partea
secţionată.

2.3. Precizări privind incidenţa complexului fungic din locaţiile de bibliotecă, muzeu
şi arhivă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor

24
 În acest subcapitol am insistat mai mult asupra ciupercilor de interes medical din
mediile info-culturale, prezentând atât sub forma detailată a textului, cât şi sub forma
tabelară, ciupercile identificate în mediile acestor instituţii info-culturale.
Dintre categoriile de poluanţi din interiorul mediilor de bibliotecă, muzeu şi/sau
arhivă, în lucrarea de faţă sunt evidenţiate aspectele generale privind agenţii biologici şi
bioaerosolii din aceste medii info-culturale. Mediul interior ridică, în ansamblu, un risc mai
mare de transmitere a bolilor infecţioase, faţă de mediul exterior, unde radiaţiile UV au un
efect bactericid cunoscut şi utilizat cu rezultate notabile în eradicarea mucegaiurilor de
zidărie.
Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive
sunt reprezentate de : viruşi, bacterii, protozoare şi fungi.
Virusurile contaminează celulele vii. Bacteriile sunt ataşate de aerosoli lichizi şi pe
particule de praf organic. Cea mai mare parte dintre speciile de bacterii identificate în mediile
instituţiilor info-culturale sunt saprofite (trăiesc pe bunuri degradate), dar au fost identificate
şi cercetate şi specii de bacterii condiţionat patogene sau patogene, producând boala atunci
când apărarea imunitară este compromisă. Bolile bacteriene cu transmitere aerogenă sunt:
legioneloza, tuberculoza, antraxul, bruceloza.
Protozoarele în cea mai mare parte sunt organisme saprofite; sunt cunoscute cazuri de
protozoare condiţionat patogene producând boli în cazul organismelor cu deficienţe
imunitare. Dintre protozoarele care influenţează organismul uman, cele cu transmitere aeriană
sunt: Pneumocistis carini şi Acanthamoeba.
Fungii, într-o anumită etapă a ciclului lor biologic, produc spori, micelii şi compuşi
organici eliberaţi – bioaerosoli care sunt dăunători sănătăţii factorului uman. În mediile
interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă, cele mai cunoscute tulpini fungice sunt:
Penicillium, Aspergillus şi Cladosporium. Sporii acestor fungi se găsesc în spaţiile interioare
de bibliotecă muzeu şi arhivă, în compoziţia prafului organic, însă dezvoltarea lor se produce
în anumite condiţii abiotice-microclimatice, pe care le voi prezenta în capitolul despre
biodegradanţii colecţiilor şi bunurilor culturale pe suport organic.

2.3.1. Ciupercile de interes medical identificate în mediile instituţiilor info-culturale

Din punct de vedere medical, unele specii de ciuperci aparţinând complexului fungic
din aceste instituţii prezintă o importanţă deosebită. Ca atare prezentarea acestora reprezintă
un demers nu numai ştiinţific, ci şi unul profesional, izvorât din dorinţa firească de a cunoaşte
această grupă de microorganisme, în vederea elaborării şi aplicării celor mai eficiente metode
preventivo-curative, de control şi eradicare.
În ceea ce privesc efectele asupra sănătăţii produse de poluarea interioară prin
agenţi biologici, literatura ştiinţifică medicală evidenţiază producerea a cinci categorii de
efecte asupra organismului uman: simptome iritative; infecţii respiratorii; alergii; boli
pulmonare prin răspuns imun; bronşită cronică.
 Simptome iritative şi nespecifice. Acest complex simptomatic este descris în
literatura medicală la rezidenţii clădirilor igrasioase, insalubre. Cele mai frecvente
simptome sunt: iritaţiile oculare şi ale tractului respirator (rinoree, tuse, disfonie);
unele simptome nespecifice precum: oboseala cronică, durerile articulare, ameţeli şi
dificultăţi de concentrare.
 Infecţiile respiratorii. În mediul interior de bibliotecă, arhivă şi muzeu,
microorganismele – în general şi complexul fungic microbian – în special, sunt
responsabile de apariţia frecventă a infecţiilor respiratorii, atât la adulţi, cât şi la copii
sau la persoane cu sistem imunitar deficitar. Studiile de etiologie medicală au
evidenţiat o prevalenţă crescută a răcelilor comune, a sinuzitei paranazale şi a
bronşitei acute, precum şi apariţia mai frecventă a infecţiilor acute ale urechii medii.
25
 Un alt aspect particular şi specific mediilor interioare din locaţiile de bibliotecă,
muzeu şi arhivă este reprezentat de contaminarea aerului prin aerosoli infectaţi,
aerosoli care reprezintă calea de diseminare a bolii cunoscute sub denumirea de
legioneloză. Agentul etiologic - Legionella pneumophila este de natură bacteriană,
sursa perpetuă sau rezervorul natural al agentului fiind apa stagnantă, nedezinfectată,
de la nivelul instalaţiilor sanitare sau a instalaţiilor de aer condiţionat.
 Actinomicetele termofile şi anumiţi fungi (mai ales Aspergillus) produc infecţii
severe în organismul uman. Actinomicoza se localizează la nivel pulmonar, la nivelul
sinusurilor nazale. Actinomycetes induce o suprainfectare a plăgilor şi poate produce
chiar infecţii urinare. Aspergiloza se localizează la nivelul bronhiilor, a sinusurilor
paranazale sau se grefează pe plăgi postoperatorii. Mucegaiurile tipice umezelii,
crescute în clădirii cu exces de umiditate, favorizează apariţia leziunilor cutanate şi a
unor dermatite.
 Alergiile. Contaminarea aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive cu antigeni
organici sau anorganici, cu un puternic potenţial alergen determină, prin inhalarea
acestora, instalarea, producerea şi agravarea alergiilor respiratorii şi oculare. Marea
majoritate a alergiilor din biblioteci, muzee şi arhive se găsesc în praful de bibliotecă
(muzeu, arhivă), iar sub aspectul compoziţiei reprezintă un amestec eterogen ce
conţine aproximativ jumătate componente organice, cealaltă jumătate fiind constituită
din componente anorganice. Alergenii din praful de bibliotecă (muzeu, arhivă) se
împart în trei categorii: alergeni vegetali (fungi, polenuri, ierburi); alergeni animali
(descuamări epidermice de la om şi animale, exuvii larvare şi alte componente de
insecte şi acarieni); alergeni sintetici (coloranţi, medicamente, detergenţi,
cosmetice). Cei mai importanţi alergeni implicaţi în poluarea interioară a mediilor
de bibliotecă, muzeu şi arhivă sunt: acarienii, alergenii de origine animală şi fungii
atmosferici. Acarienii reprezintă ponderea cea mai mare din praful de bibliotecă,
muzeu sau arhivă, iar cele mai răspândite specii aparţin genului Dermatophagoides.
Din punct de vedere epidemiologic, acarienii se dezvoltă rapid în contact cu
epiderma omului, iar dezvoltarea şi înmulţirea acestora sunt favorizate de umiditatea
relativă ridicată a aerului şi prea puţin afectate de temperatură
De reţinut: alergia la praful din mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă
reprezintă cea mai frecventă cauză a astmului alergic atipic, la aproximativ 60%
din cazurile de astm cu alergie la praf de bibliotecă (muzeu, arhivă), sensibilitatea
datorându-se unor componente de acarieni. Alergenii de origine animală sunt
reprezentaţi de firele de păr din blana animalelor, de escoriaţiile lor epidermice,
precum şi de pene, fulgi, lână. Aceşti alergeni au fost identificaţi în locaţiile clasice de
bibliotecă, muzeu şi arhivă unde s-au găsit faună de insecte şi rozătoare şi păsări în
podurile acestor spaţii.
 Fungii atmosferici prezintă un potenţial alergic semnificativ, determinând
instalarea bolilor: rinita alergică; astmul alergic; conjunctivita alergică. În mediile
interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă, literatura de specialitate medicală specifică
prezenţa unui complex fungic cu potenţial fungic agresiv, reprezentat de următoarele
genuri: Penicillium, Aspergillus; Mucor; Rhizopus. Din analiza tabloului clinic al
bolnavilor contaminaţi s-a constatat că prevalenţa alergiei la fungi este diferită la
copii-cu forme accentuate şi explozive, faţă de adulţi, la astmaticii ce trăiesc în climat
umed, prevalenţa ajunge la 70%.
 Astmul reprezintă cea mai comună tulburare respiratorie profesională din ţările
dezvoltate. Cele mai multe cazuri de astm profesional au o perioadă de latenţă de luni
sau ani după începutul expunerii. Cercetările medicale au evidenţiat o realitate
medicală prin care se arată că încă nu sunt bine identificaţi factorii care, pe anumiţi
26
 oameni îi afectează, iar pe alţii mai puţin sau deloc în apariţia astmului profesional, ca
răspuns la acelaşi tip de expunere. În studiile populaţionale cu riscul crescut de
simptome astmatiforme, în mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă astmul a fost
asociat semnificativ cu expunerea la mucegaiuri sau cu habitatul unor spaţii umede,
cu igrasie. De asemenea, expunerea la mucegaiuri reprezintă un puternic factor
iritant, care amplifică şi agravează simptomele oricărei boli alergice preexistente. În
aceste medii insalubre, expunerile frecvente la iritaţii de aeromicrofloră a
personalului din biblioteci, muzee şi arhive pot cauza „astmul iritat indus″, care se
poate instala chiar şi la persoane non atopice. Astmul reprezintă o boală profesională
caracterizată printr-o afecţiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii caracterizate
de simptome fluctuante şi recurente, obstrucţie reversibilă a fluxului de aer şi
bronhospasm. Simptomele comune ale afecţiunii: respiraţia şuierătoare; tuse; senzaţii
de apăsare în piept; dispnee. Curentele medicale moderne consideră că astmul este
cauzat de o combinaţie de factori genetici şi de mediu.
De reţinut: inflamaţia căilor aeriene în astm este persistentă, chiar dacă
simptomele bolii sunt episodice; inflamaţia afectează toate căile aeriene la
majoritatea persoanelor afectate, inclusiv tractul respirator superior şi
nazofaringele, cu efecte fiziopatologice mult mai pronunţate la persoanele cu stadii
mari de îmbolnăvire. Fenotipul inflamaţiei căilor aeriene pare să fie similar la toate
formele clinice de manifestare ale astmului, indiferent dacă este alergic, non alergic,
indus de aspirină sau de efort fizic şi indiferent de vârstă; cea mai importantă metodă
de prevenire a astmului profesional din mediile de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă
este eliminarea sau reducerea timpului de expunere la factorii cu potenţial
sensibilizant şi eliminarea condiţiilor de factori microclimatici abiotici din mediile
afectate, pentru eliminarea agravărilor ocazionale sau permanente ca rezultat al
expunerii la factorii de risc consideraţi a fi factori declanşatori, cum ar fi: poluarea
exterioară şi interioară a aerului şi anumite condiţii meteorologice.
 Boli pulmonare prin răspuns imun. Pneumonia de hipersensibilizare
reprezintă cea mai severă boală pulmonară cauzată de fungi (Penicillium,
Aspergillus şi Acremonium) şi actinomicete termofile. Leziunile tisulare pulmonare
produc în timp, în condiţii de expunere prelungită, simptome specifice fibrozei
pulmonare. După inhalarea antigenului, apar curând simptome de febră, frisoane,
dispnee. Diagnosticul este tranşat de apariţia episoadelor recurente în urma aceleiaşi
expuneri şi lipsa agentului infecţios. Literatura medicală evidenţiază faptul că febra
de umiditate reprezintă o variantă a pneumoniei de hipersensibilizare, produsă de
contaminarea aerului din mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă, prin bacterii,
protozoare, fungi sau actinomicete termofile. Lezarea pulmonară este cauzată prin
răspuns imun, datorat inhalării antigelului. Simptomatologia se caracterizrază prin
febră cu frisoane, mialgii, tuse şi dispnee.
 Bronşita cronică. Este caracterizată prin prezenţa tusei cu expectoraţie timp
de minim trei luni pe an, în doi sau mai mulţi ani. Studiile medicale au evidenţiat un
risc accentuat de bronşită cronică în asociere cu rezidenţa în clădiri afectate de un
exces permanent de umiditate (sindromul clădirilor bolnave). Statistic vorbind,
prevalenţa (procentul mortalităţii la 100 000 de bolnavi) este scăzută la copii, dar
creşte semnificativ în cazul adulţilor.
Riscurile asupra sănătăţii personalului şi utilizatorilor serviciilor de
bibliotecă, muzeu şi arhivă generate prin poluarea interioară de etiologie microbiologică
sunt direct corelate cu expunerea individuală la poluanţi, nu doar cu încărcătura, ci şi cu
valoarea globală a concentraţiei poluanţilor în spaţiile afectate de sindromul clădirilor
bolnave.
27
 Riscul expunerii factorului uman în locaţiile info-culturale afectate de
agenţi poluanţi fizici, biologici şi chimici este calculat în funcţie de media concentraţiei
poluanţilor şi de etiologia acestora, crescând proporţional cu timpul petrecut de individ în
aceste spaţii bolnave.
Foarte important: îmbunătăţirea calităţii aerului interior reprezintă o
problemă complexă din punct de vedere tehnic, fiind în acelaşi timp prioritară atât pentru
sănătatea colecţiilor şi bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive, cât şi pentru
sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor acestor instituţii, datorită diversificării
continue a surselor de poluare şi a nivelului ridicat de expunere a omului în diferite
ipostaze profesionale sau extraprofesionale

2.3.1.1. Dermatofitele.
Dermatofitele sunt ciuperci cu hife (filamente din care sunt alcătuite miceliul
ciupercii care formează aparatul vegetativ) având o răspândire generalizată în toate mediile
de activitate umană. Aceste ciuperci patogene sunt considerate, din punct de vedere
morfologic, ca plante cu talus, care nu posedă rădăcină, tulpină sau frunze. În comparaţie cu
algele, care sunt tot plante cu talus, ciupercile patogene pentru om nu formează clorofilă şi
trăiesc în mod saprofit - microorganism care se dezvoltă în substanţe organice în
descompunere, pe materie moartă sau parazitar - pe material celular viu.
Există tipuri de ciuperci patogene care induc îmbolnăviri atât la oameni, cât şi la
animale.
Dermatofitele reprezintă categoria ciupercilor patogene ce parazitează pielea şi
anexele ei, fiind agent al dermatomicozei. Micozele pielii se transmit prin contact direct fie
de la om la om, fie de la animal la om. Ele pot fi răspândite şi indirect, prin obiecte
purtătoare de spori ai ciupercii, cum ar fi colecţiile de bibliotecă. Aceste ciuperci patogene
atacă atât epiderma, cât şi părul şi unghiile. Pentru a penetra substanţa cornoasă,
dermatofitele dispun de fermenţi cheratolitici. Unele ciuperci formează în jurul firului de păr
o reţea densă, astfel încât se vede cu ochiul liber o masă albicioasă care înconjoară firul.
Acest fenomen poartă denumirea de ectothrix9.Alte ciuperci pătrund în firul de păr, cunoscut
sub denumirea de endothrix10.Modul ectothrix este specific atât omului, dar se întâlneşte şi la
animal. Forma endothrix este specifică numai omului.
Literatura micologică medicală grupează ciupercile din categoria dermatofitelor în
două tipuri: Epidermophyton şi Trichophyton.
În micologia generală se încearcă mai nou clasificarea ciupercilor după criterii
botanice, dar corespunzător vechii clasificări, ciupercile dermatofite se împart în trei specii:
Microsporii, Trichofiţii şi Epidermofiţii. Clasificarea se face pe baza particularităţilor
morfologice şi în culturi.

Cei mai recunoscuţi reprezentaţi ai acestor trei specii sunt următoarele:

- Microsporum audounii - agentul microsporiei;
- Penicilium carnii –agentul microsporiei;
- Tricophyton rubum şi tonsurans- agent al Flavusului;
- Epidermphyton floccosum- produce boli ale pielii localizate superficial;
- Histoplasma capsulatum-produce boli ale pielii.

În literatura de specialitate din domeniul micologiei medicale se specifică cu date

certe dinamica procesului de diseminare a anumitor agenţi patogeni în spaţiile închise
9
SCHAFFLER, A.; ALTEKRUGER, I. „Microbiologie medicală şi imunologie. Manual prescurtat şi index
pe obiecte″ Bucureşti: ALL, 1994
10
Ibidem,p.2
28
(inclusiv instituţiile info-culturale), proces ce determină puternice manifestări inflamatorii ale
pielii (de exemplu Pitirasis versicolor).
Maladia microsporiei se instalează pe pielea capului şi podoaba capilară. Părţile
acoperite cu păr ale capului, neprotejate, sunt cel mai des afectate. La bărbaţi, părţile feţei
sunt cele mai afectate de îmbolnăvire.
Speciile de Trichophyton, infectează mai ales pielea, unghiile şi părul, penetrând în
mod diferenţiat ţesutul afectat. Trichopyitele se împart în două clase: Tricophytia
superficială şi Tricophytia profunda. Atât în formă superficială cât şi în cea profundă,
ciuperca pătrunde mai întâi în foliculii piloşi. În Tricophytia superficială este atacată în
primul rând epiderma. Specific focarului de trichopyte este forma rotundă ce se deosebeşte de
pielea sănătoasă. În zona focarului de contaminare, părul este cenuşiu, lipsit de strălucire.
Simptomele acestei boli sunt localizate în zona feţei. Tricophytia profundă este caracterizată
printr-o inflamaţie puternică mai ales în zona bărbii la bărbaţi, iar în piele apar difuz noduli
dureroşi, cu aspect de cocoloaşe, din care, la presiune, iese puroi.
Tipurile de Epiderophyton se instalează pe epidermă şi pătrund în substanţa unghiei
Cele două forme de epidermophyte sunt: Eczema marginatum (epiderma inghinală) şi
Epidermophytia intertriginosa. Epidermophytia reprezintă cea mai frecventă micoză în
spaţiile închise cu aer interior puternic poluat biologic. La această boală pot apărea frecvent
şi modificări ale unghiilor. De regulă, procesul începe la capătul distal al unghiei; unghiile
devin casante şi lipsite de transparenţă.

2.3.1.2. Ciuperci cu înmugurire. Candidozele.

Literatura de specialitate din domeniul microbiologiei medicale evidenţiază prezenţa
ciupercilor de înmugurire în cazul persoanelor cu sistemul imunitar slăbit şi la copii (aşa
numite micoze endogene), precum şi în mucoasa animalelor cu sânge cald. Ciupercile de
înmugurire se întâlnesc în mod frecvent în bibliotecile foarte aglomerate, unde persoanele
contaminate pot transmite boli specifice ciupercilor de înmugurire prin diferite contacte ale
pielii sau mucoaselor. Diseminarea ciupercilor de înmugurire în mediile instituţiilor info-
culturale este favorizată de starea de igienă precară a locaţiilor, respectiv persistenţa unei
aeromicroflore încărcate cu agenţi microbieni în medii insalubre, cu excese de umiditate.
Ciupercile de înmugurire nu sunt obligatoriu patogene. Ele afectează, în mod special,
mucoasele aparatului respirator, ale intestinului şi ale organelor genitale.
Candida albicans. Este o ciupercă de înmugurire care produce boala numită candidoză
(monilioză). Tratatele de microbiologie medicală şi imunologie precizează că predispoziţia
spre această boală se produce numai în cazul când sistemul imunitar al organismului este
slăbit, iar mediul ambiental facilitează diseminarea ciupercii: de la biotic la biotic-prin
contacte multiple directe; de la biotic la biotic-prin contacte indirecte abiotice (aeromicrofloră
încărcată cu agenţi patogeni, documente contaminate etc.).
Candidoza se recunoaşte după următoarele simptome:
 micoze ale pielii, piele înroşită, umedă, cu mici băşicuţe, inflamaţie a substanţei
cornoase a unghiei, forme granuloase cronice, forme de abcese subcutanante, cele mai
afectate sunt persoanele cu diabet, supraponderalii, femeile gravide şi persoanele
suferinde de imunosupresie;
 micoze ale mucoaselor: afectarea mucoasei bucale, balanită, anoectită etc;
 micoze ale tubului digestiv;
 micoze ale aparatului respirator;
 micoze brohno-pulmonare;
 septicemie cu afectarea diferitelor organe.
Cryptococcus neoformans. Specia face parte din categoria ciupercilor de înmugurire şi
reprezintă agentul criptocozei pulmonare care trece neobservată, deoarece evoluează
29
inaparent. În cazuri foarte grave, ciuperca produce meningita criptococică. Literatura de
specialitate din domeniul microbiologiei medicale specifică faptul că în ciuda posibilităţilor
de tratament existente, boala produce o incidenţă de letalitate de 50% din totalul cazurilor.
Cryptococcus neoformans a fost identificată pretutindeni în sol, existând riscul prezenţei
sporilor acestei specii în praful grosier în spaţiile, colecţiile şi mobilierul din biblioteci, arhive
şi muzee insalubre, aflate într-o stare avansată de degradare.
Histoplasma capsulatum şi speciile aparţinând genului Blastomyces aparţin aceluiaşi mediu
specific speciei Cryptococcus neoformans. Aceste ciuperci de înmugurire produc îmbolnăviri
la nivelul organelor interne.

2.3.1.3. Ciupercile de mucegai.

În locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, ciupercile de mucegai reprezintă segmentul
biologic cel mai activ şi cel mai important în elaborarea şi aplicarea programelor de
conservare şi igienizare a bunurilor info-culturale, mobilierului şi locaţiilor.
Informaţii importante despre mucegaiul din instituţiile culturale
În literatura de specialitate, sub denumirea generică de mucegai pot fi asimilate o
varietate de ciuperci (peste 100 000 de specii), care se înmulţesc cu ajutorul unui mare număr
de spori. Aceştia sunt purtaţi de aer, factorul uman, echipamente, bunuri info-culturale,
mobilier, ambalaje etc., răspândindu-se rapid în mediile închise sau deschise. Sporii viabili
germinează pe suporturile materiale unde găsesc condiţii exogene şi endogene favorabile
pentru germinarea lor, formând un sistem micelian, adică din tulpini macroscopice sub forma
vetrelor de atac de diferite culori. Miceliile sunt purtătoare de spori până la maturitatea lor.
După formarea sporilor, dacă aceştia întâlnesc condiţii nefavorabile de hrană, temperatură şi
umiditate, precum şi un pH necorespunzător, aceştia trec într-un stadiu biologic latent, în care
rezistă până când condiţiile bioecologice sunt favorabile. Deducem deci, că în dezvoltarea
ciupercilor de mucegai sunt cunoscute două faze:
 faza vegetativă - constituită dintr-un sistem hifal – micelian (totalitatea filamentelor
vegetative), în care diferenţierile structurale sau funcţionale sunt absente sau minime;
 faza reproducătoare - caracterizată prin formarea unor elemente de reproducere
asexuată sau sexuată, adesea cu un înalt grad de diferenţiere şi variind ca dimensiuni
de la microscopic la macroscopic, iar ca durabilitate de la efemer la permanent şi se
poate realiza vegetativ, prin simpla fragmentare a miceliului sau prin intermediul unor
formaţiuni specializate numite spori.

Germinarea sporilor ciupercilor de mucegai şi dinamica procesului de creştere pe

mediile de bibliotecă.
În condiţii abiotice (temperatură, umiditate, intensitatea luminii) nefavorabile, sporii
formaţi au o viaţă latentă. În condiţiile favorabile, sporii mucegaiului trec de la stadiul de
inactivitate (viaţă latentă), la stadiul de activitate vegetativă .Mai întâi se produce o mărire a
sporului (până la opt ori volumul iniţial), urmată de apariţia unei proeminenţe parietale şi
ruperea peretelui sporal la acest nivel. Apare o prelungire filamentoasă care devine tubul
germinativ şi reprezintă originea hifei (filamentului). Această hifă creşte, se ramifică şi va
forma, în cele din urmă, miceliul unui nou fung de mucegai. Creşterea fungilor de mucegai
este localizată la extremitatea liberă a fungilor. O celulă terminală se alungeşte şi formează
ulterior un sept transversal, ceea ce are ca rezultat formarea a două celule. Celula apicală
continuă ciclul de creştere şi diviziune, iar celula subterminală participă doar facultativ la
creştere prin ramificaţiile laterale cu capacitate de creştere apicală şi diviziune.
Când se realizează repicarea unui grup sau a unui fragment de miceliu pe mediul
proaspăt, creşterea fungilor de mucegai se produce prin parcurgerea mai multor faze:

30
 - faza iniţială - durează câteva ore şi se caracterizează prin procese de germinare a
sporilor sau de regenerare a hifelor (filamentelor) lezate;
- faza lineară - corespunde apariţiei pe suprafaţa mediului a unei colonii de
mucegai;
- faza de învechire - se caracterizează prin micşorarea vitezei de creştere; la unele
specii de mucegaiuri, aceasta este însoţită cu distrugerea miceliului în centrul
coloniei, proces biochimic determinat, în primul rând, de producerea şi acumularea
produşilor de metabolism toxici în mediul de cultură.
Viteza de creştere a coloniei de mucegai pe medii nutritive de bibliotecă depinde de:
factorii de mediu, plasticitatea de nutriţie a ciupercii de mucegai şi de calitatea conţinutului în
elemente de nutriţie a suportului material de bibliotecă şi atractivitatea acestuia. Astfel, fungii
de mucegai neseptaţi cresc în medii favorabile cu 3 mm/h, încât, în două-trei zile, miceliul
poate acoperi toată suprafaţa unei file de carte format A5.

Condiţiile abiotice - de mediu pentru instalarea şi dezvoltarea ciupercilor de

mucegai în mediile de info-documente din biblioteci, muzee şi arhive
Ciupercile de mucegai din mediile info-culturale de bibliotecă, muzeu şi arhivă se
dezvoltă numai în mediul umed, dar umiditatea nu trebuie să depăşească 70% (toate valorile
de umiditate ce depăşesc acest standard, definesc zona de instalare şi dezvoltare a bacteriilor
facultativ saprofite şi/sau patogene), pH-ul optim este de 5-6 (valori foarte acide),variaţiile
tolerante fiind cuprinse între pH 2-9,6. Aproape toate speciile de mucegai din instituţiile
culturale sunt specii aerobe, având nevoie de prezenţa aerului. Temperatura mediului ambiant
acţionează asupra tuturor activităţilor vitale ale organismului. Temperatura la care o ciupercă
de mucegai creşte şi sporulează cel mai bine, mai repede şi mai caracteristic este cunoscută
sub denumirea de temperatura optimă. Temperatura optimă a mucegaiului determină, într-un
final, scurtarea ciclului biologic al ciupercii şi suprapunerea coloniilor de atac, mărind
concurenţa pentru mediile de hrană.
Din punctul de vedere al temperaturii, ciupercile de mucegai au fost clasificate în
următoarele categorii:
 ciuperci de mucegai termofile - care se dezvoltă foarte bine la temperaturi ridicate,
între 40º-50ºC, având temperatura minimă la 20ºC şi cea maximă la 60ºC (de
exemplul în cazul speciei Aspergillus fumigatus); din această categorie fac parte
fungii de mucegai termotoleranţi care au temperatura maximă de creştere până la 50º-
60ºC (Aspergillus niger, Aspergillus candidus);
 ciuperci de mucegai mezofile- care se dezvoltă bine între 10º-35ºC, iar temperatura
optimă este în jur de 25ºC ( majoritatea ciupercilor de mucegai);
 ciuperci de mucegai psirofile- care se dezvoltă între 5º-10ºC;
 ciuperci de mucegai criofile-care se dezvoltă sub 5ºC.

Nutriţia fungilor specifici mediilor de bibliotecă, arhivă sau muzeu

În literatura de specialitate se argumentează ştiinţific faptul că pentru parcurgerea

ciclurilor biologice ale ciupercilor (spor-hifă-miceliu) sunt indispensabili carbonul şi azotul,
precum şi diferite substanţe minerale (elementele biogenice: P, Mg, Ca, S, Fe şi altele).
Studiile efectuate arată că necesarul este atât de mic, încât sunt suficiente şi cantităţile
prezente în particulele de praf. În acest sens, literatura de specialitate evidenţiază faptul că
ciupercile şi bacteriile din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă pot asimila numeroase surse
de carbon. Practic, orice combinaţie chimică conţinând carbon (inclusiv cele care au o acţiune
toxică asupra ciupercilor) poate fi o sursă de nutriţie. Astfel, se remarcă faptul că sunt
cunoscute ciupercile şi bacteriile care asimilează fenolii administraţi în unele materiale, cum
31
ar fi cauciucul. De asemenea se cunoaşte că însuşirea fungilor de a asimila carbonul este
facilitată, în principal, de condiţiile microclimatice în care s-au dezvoltat generaţiile
precedente. Astfel, cercetările întreprinse atestă faptul că proprietăţile fiziologice ale unora şi
aceloraşi specii izolate, însă în condiţii microclimatice diferite, nu sunt identice.
Analizând biochimia ciupercilor de mucegai, literatura de specialitate arată că aceste
microorganisme sunt stimulatori tipici ai reacţiilor (fermentaţiilor) de oxidare. Fermentaţiile
alcoolinaerobe sunt determinate de bacterii şi drojdii. În condiţii strict anaerobe (reacţii care
se desfăşoară în lipsa oxigenului), procesele biochimice de degradare a suporturilor organice
sunt provocate de bacterii.
Reacţiile oxidative realizate de ciupercile şi bacteriile de oxidare se pot produce numai
când aceste microorganisme dispun de anumite enzime numite reductaze, care produc
descompunerea carbonaţilor în prezenţa oxigenului din atmosfera mediilor de bibliotecă,
arhivă sau muzeu. Produşii intermediari ai acestui proces biochimic îi constituie acizii
organici (gluconici, de fumarol, picrici, citrici etc.).
Reacţiile chimice provocate de ciupercile şi bacteriile din mediile de bibliotecă, arhivă
sau muzeu pot fi grupate în două categorii:
 procese anabolice (cu consum de energie) ce conduc la formarea substanţei vii şi a
materialului celular şi asimilarea substanţelor nutritive;
 procese catabolice (de descompunere) ce conduc la eliberarea de energie.
Din puntul de vedere al conservării-prezervării bunurilor culturale din biblioteci, arhive
sau muzee, cunoaşterea acestor procese de degradare biochimcă prezintă o importanţă
teoretică şi practică deosebită. De exemplu, în cadrul proceselor anabolice, ciupercile şi
bacteriile celulolitice folosesc substanţele componente ale materialelor organice, producând
descompunerea lor prin degradarea microbiologică.
În cadrul proceselor catabolice, se produc însă metaboliţi agresivi, prin acţiunea cărora se
realizează cea de a doua degradare microbiologică, proces însoţit de eliberarea micotoxinelor
în substratul lor nutritiv şi în aerul din interiorul locaţiilor prin distrugerea micetelor
toxicogene. În spori, micotoxinele se formează în cantităţi foarte mici, nesemnificative.
După sursele de nutriţie, microorganismele din biblioteci, muzee şi arhive sunt, de
obicei, grupate asfel:
a. fototrofe- formarea substanţelor organice are loc cu consum de energie radiantă
solară; acestei grupe îi aparţin microorganismele:
 fotolitotrofe- creşterea şi dezvoltarea acestora depind de sursele nelimitate de
nutriţie;
 fotoorganotrofe – instalarea şi dezvoltarea (creşterea) acestor microorgaisme
depind de existenţa şi calitatea surselor organice de nutriţie.
b. hemotrofe-formarea substanţelor organice are loc prin folosirea energiei reacţiilor
chimice, fără prezenţa luminii; acestei grupe îi aparţin microorganismele:
 hemolitotrofe - sunt fungi care asimilează substanţele anorganice exogene (din
exterior);
 hemoorganotrofe – reprezintă grupa fungilor celulozolitici (celulolitici) care
asimilează în organismul lor diferite substanţe organice exogene (din exterior).
c. paratrofe – reprezintă grupa microorganismelor patogene care, în diferite
stadii ale ontogenezei(evoluţiei) lor, se hrănesc cu substraturi organice moarte, dar
care în anumite condiţii abiotice (de microclimat) pot ataca şi ţesuturile vii; micetele
patogene toxicogene elaborează, în general, micotoxine în substratul lor nutritiv; în
alte cazuri, micotoxinele rămân în interiorul celulelor micotice şi sunt puse în
libertate numai după ce micetul a fost distrus (în spori, micotoxinele se formează în
cantităţi foarte mici). Complexul fungic celulozolitic (celulolitic), aparţinând grupei

32
 microorganismelor hemoorganotrofe au sistemul metabolic specializat în degradarea
colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee.
În relaţia cu oxigenul din mediul ambiant, microorganismele se grupează în patru
categorii principale:
 aerobe obligate (strict dependente);
 anaerobe obligate (strict dependente);
 anaerobe facultative (dezvoltându-se în condiţii aerobe şi anaerobe);
 anaerobe microaerofile (suportând o mică cantitate de oxigen).
Din categoria microorganismelor aerobe fac parte majoritatea ciupercilor şi bacteriilor
celulo(zo)litice specifice bunurilor culturale pe suport organic. Aceste microorganisme obţin
energia prin respiraţie, adică prin oxidarea moleculei de substrat organic cu oxigen molecular.
Ciupercile şi bacteriile celulo(zo)litice pot să aparţină şi grupei microorganismelor
anaerobe facultative (cazuri mai rare) utilizând în condiţii anaerobe oxigenul din substratul
organic. În acest caz, aceste microorganisme prezintă modificări morfologice şi metabolice
care le fac mai deosebite decât celelalte. Astfel, literatura, dar şi practica de specialitate
evidenţiază prezenţa ciupercii Aspergillus niger care, în condiţii strict aerobe, elimină pe un
suport organic acid citric, iar în condiţii facultativ anaerobe, elimină pe acelaşi suport organic
acid gluconic.
Modificările biometabolice de natură chimică ale ciupercilor şi bacteriilor
celulo(zo)litice sunt impulsionate de catalizatori specifici-enzimele. Enzimele sunt sintetizate
de celula vie, multe dintre ele acţionând în afara celulei.
Procesele enzimatice ale fungilor determină o creştere a activităţii fermenţilor hidrolitici
şi oxidanţi. Ca urmare, în materialele atacate are loc o descompunere a amidonului şi
zaharozei datorită activităţii carbohidrazelor. Sub acţiunea fermenţilor proteolitici se
intensifică descompunerea substanţelor proteice în aminoacizi liberi, care în zonele
contaminate se găsesc în cantităţi mai mari decât în zonele sănătoase ale bunurilor culturale
Sub incidenţa atacului fungilor se modifică compoziţia chimică a obiectului cultural atacat.
Spre exemplu, substanţele chimice din materialul papetar influenţează secreţiile chemotactice
ale sporilor (filamente germinative), ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice. În unele cazuri,
acestea stimulează activitatea agenţilor patogeni, alteori inhibă creşterea şi dezvoltarea
acestora. Modificările biometabolice de natură chimică ale ciupercilor şi bacteriilor din
biblioteci, muzee şi arhive sunt impulsionate de catalizatori specifici − enzime. Enzimele sunt
sintetizate de celula vie, multe dintre enzime acţionând în afara celulei. Procesele enzimatice
ale fungilor de bibliotecă (muzeu, arhivă) determină o creştere a activităţii fermenţilor
hidrolitici şi oxidanţi. Ca urmare, în materialele atacate are loc o descompunere a amidonului
şi zaharozei datorită activităţii carbohidrazelor. Sub acţiunea fermenţilor proteolitici se
intensifică descompunerea substanţelor proteice în aminoacizi liberi, care în zonele infectate
– contaminate se găsesc în cantităţi mai mari decât în zonele sănătoase ale bunurilor
culturale. Sub incidenţa atacului fungilor se modifică compoziţia chimică a obiectului cultural
atacat. Pentru colecţiile de bibliotecă pe suport papetar este bine de reţinut faptul că
substanţele chimice din materialul papetar influenţează secreţiile chemotactice ale sporilor
(filamente germinative), ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice. În unele cazuri acestea
stimulează activitatea agenţilor patogeni, alteori inhibă instalarea şi dezvoltarea acestora.
Multiplicarea fungilor din biblioteci, muzee şi arhive.
Acest aspect devine foarte atractiv atât pentru teoria, dar mai ales pentru paractica
conservării-prezervării bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive, pentru motivul că
oferă informaţii utile specialistului conservator privind:
 fazele de instalare şi creştere ale fungilor;
 sporulaţia acestora;

33
  implicarea factorilor abiotici-ecologici − temperatura şi umiditatea – în
producerea ciclurilor biologice ale microorganismelor, în vederea utilizării
lor în stoparea acestora.
Reproducerea fungilor din biblioteci, muzee şi arhive se realizează într-o anumită
fenofază biologică de maturitate prin: înmulţire vegetativă - prin fragmentarea miceliului, mai
puţin întâlnită în spaţiile închise; înmulţirea asexuată-se realizează prin spori; înmulţirea
sexuată cuprinde procese de fecundare (F), şi reducere cromatică (R).
Înmulţirea vegetativă este întâlnită des în mediile antropice naturale, dar mai puţin în
spaţiile antropice închise şi constă în capacitatea pe care o au anumite fragmente de miceliu
de a reproduce ciuperca. La ciupercile ale căror aparat vegetativ este un tal filamentos,
înmulţirea vegetativă mai poate avea loc prin intermediul unor celule sau al unor grupuri de
celule care prezintă unele modificări, comparativ cu celulele obişnuite ale talului.
Înmulţirea asexuată se realizează prin spori. Ei apar însă în strânsă dependenţă de ciclul
de viaţă al fungilor şi de condiţiile abiotice-microclimatice întâlnite în locaţiile de bibliotecă,
arhivă şi/ sau muzeu. Sporii joacă un rol important în răspândirea ciupercilor şi bacteriilor din
mediile culturale; uneori pot îndeplini funcţii specifice de rezistenţă sau de sexualitate. Rolul
principal al acestor spori rămâne acela de organe de înmulţire şi de răspândire a ciupercilor
şi bacteriilor din mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu. Sporii, în general, se pot forma în
interiorul unor organe specializate sau la exterior, pe nişte suporţi speciali. Sporii se pot grupa
în două categorii: mobili şi imobili. Dacă sporii se produc în interiorul organului specializat,
sunt cunoscuţi ca spori endogeni (endospori), iar a doua categorie ca spori exogeni
(exospori). Ca spori endogeni amintim: sporangiosporii - ce se formează în sporangi;
zoosporii - se formează în zoosporangi şi ascosporii, aceştia din urmă formându-se în asce,
după ce procesul de sexualitate a avut loc. Sporii exogeni se produc pe filamente miceliene
sau organe specializate, care apar libere la suprafaţa miceliului. În această categorie intră:
conidiile, care sunt întâlnite la ciupercile din clasa Ascomycetes şi basidiosporii ciupercilor
Basidyomicetes.
În ceea ce priveşte înmulţirea sexuată a microrganismelor, acest tip de înmulţire
cuprinde procesele de fecundare (F) şi reducere cromatică (R). Prin efectuarea fecundaţiei,
contopirea gameţilor sau a gametangiilor, ciupercile trec de la haplofază - fază cu n
cromozomi în nucleul celular, la diaplofază (fază cu 2n cromozomi în nucleu). În opoziţie cu
procesul de fecundaţie se întâlneşte şi la complexul fungic din biblioteci, muzee şi arhive,
reducerea cromatică, prin care aceste organisme vegetale revin de la diplofază la haplofază.
În esenţă, procesul de fecundaţie constă în unirea a două celule ce joacă rol de gameţi, în
cursul a două etape deosebit de importante pentru întregul demers biologic: plasogamia sau
fuzionarea celor două mase de citoplasmă a gameţilor (P) şi cariogamia, ce constă în
contopirea celor doi nuclei ai gameţilor (K) când, în celula –ou (numită şi zeugit), se
formează un nucleu diploid (cu 2n cromozomi).
Procesul de sexualitate reprezentat la complexul fungic din locaţiile culturale (şi nu
numai) atât prin fecundaţie, cât şi prin reducerea cromatică, reprezintă anumite particularităţi
ce deosebesc acest grup de microorganisme de alte vieţuitoare. Diferenţieri mari se constată
între diferite clase de ciuperci şi chiar în cadrul aceleaşi categorii taxonomice.

Tipuri de spori şi transmiterea lor în mediile culturale din biblioteci, muzee şi

arhive.
Sporii complexului fungic din biblioteci, muzee şi arhive pot fi asexuaţi şi sexuaţi.
Sporii sexuaţi se produc direct sau indirect în procesul de încrucişare între două celule de
sex opus. Sporii asexuaţi se formează prin derivarea celulelor vegetale mai mult sau mai
puţin specializate. Mai concret aceşti spori iau naştere în aşa numitul stagiu „imperfect″ al

34
fungilor, prin ruperea unei hife specializate sau a unei hife modificate, stagiu caracteristic
pentru forma structurii reproducătoare.
Sporii sexuaţi se întâlnesc la fungii aşa zişi „perfecţi″şi dispun, în general, de un perete
gros ce reprezintă o formă de rezistenţă a organismului la condiţiile de mediu nefavorabil,
fapt ce asigură răspândirea şi supravieţuirea speciei într-u mediu biotic şi abiotic divers.
Sporii fungilor din instituţiile info-culturale se caracterizează prin coloritul lor specific şi, ca
urmare, induc coloniilor mature o culoare caracteristică. Literatura de specialitate
evidenţiază o particularitate deosebită pentru recunoaşterea şi încadrarea taxonomică a
speciilor de fungi şi anume: la aceeaşi specie, sporii sunt uniformi şi caracteristici ca mărime
şi structură, aspectul lor servind drept criteriu de clasificare şi încadrare taxonomică.
Analizând compoziţia chimică a sporilor în legătură directă cu funcţia lor, literatura de
specialitate evidenţiază următoarea structură chimică: 20-30% glucide, 12-35% lipide şi 25-
30% proteine.
Din punctul de vedere al plasticităţii bioecologice, sporii se adaptează foarte bine
mediilor închise din locaţiile de info-documente având o viaţă latentă şi o rezistenţă crescută
la: uscăciune, presiune osmotică, variaţii bruşte de temperatură şi expunere la razele
ultraviolete.
Prezenţa sporilor fungilor în locaţiile culturale de bibliotecă, arhivă şi muzeu reprezintă
sursa cea mai viabilă de transmitere-vehiculare a agenţilor patogeni specifici acestor medii
info-culturale. În acest sens, agenţii patogeni vehiculaţi de şi prin colecţiile info-culturale din
biblioteci, muzee şi arhive (cărţi, lucrări de grafică, manuscrise, dosare de arhivă, registre de
arhivă, colecţii de fotografii şi clişee, colecţii cartografice, colecţii de presă veche, colecţii de
presă actuală, documente electronice, bunuri culturale pe suport textil etc.) reprezintă o
asociere între aceste valori info-culturale şi agenţii patogeni, asociere care se poate prezenta
sub trei tipuri diferite:
 în amestec − structuri ale ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice împreună cu
particulele de praf din atmosfera locaţiilor de depozitare şi conservare a valorilor info-
culturale;
 transport extern − agent patogen purtat pe suprafaţa colecţiilor sub formă de spori;
 transport intern − agentul patogen purtat în corpul colecţiilor sub formă de miceliu
sau spori
 alte forme de asociere între bunul cultural şi agentul patogen. documente de
carantină contaminate, donaţii contaminate, schimb interbibliotecar, expoziţii
itinerante în medii contaminate etc.
Literatura de specialitate evidenţiază faptul că, în cele mai multe cazuri, contaminarea şi
infectarea colecţiilor info-culturale se produce prin intermediul sporilor. Este suficient să
amintim faptul că marea majoritate a speciilor de ciuperci aparţinând genurilor Aspergillus şi
Penicillium au fost răspândite pe tot globul prin intermediul sporilor din colecţiile de
bibliotecă contaminate şi infestate. Transmiterea prin aceste colecţii a uşurat şi totodată grăbit
introducerea şi stabilizarea unui complex de degradare foarte agresiv de natură fungică.
Din punct de vedere practic, trebuie remarcat faptul că agenţii patogeni − în speţă sporii
− îşi păstrează viabilitatea biologică pe o perioadă mai mare de timp atunci când sunt asociaţi
cu structurile materiale organice ale colecţiilor info-culturale, decât dacă sunt separaţi. Ca
atare, aceste valori culturale rămân o gazdă bună pentru perioade lungi de timp.
Prin colecţiile de info-documente contaminate (fie şi într-o proporţie redusă) se introduce
o ciupercă sau o bacterie, care se transmite treptat şi la alte colecţii, astfel încât se creează
focare active şi agresive de infecţie primară. În acest fel se poate asigura inoculul (resursele
patogenice) pentru restul colecţiilor conservate în locaţia respectivă, mult mai eficient şi
uniform decât s-ar asigura prin transmiterea de la distanţă (din exterior).

35
 Un alt aspect al importanţei transmiterii prin colecţiile de bibliotecă a complexului fungic
este acela că supravieţuirea lor este dependentă de transmiterea prin colecţii.
Foarte periculoase sunt ciupercile şi bacteriile care, odată introduse în colecţiile info-
culturale din biblioteci, muzee şi arhive, au capacitatea biologică de a contamina şi coloniza
locaţiile, mobilierul şi infrastructura tehnică existentă, transformându-le în gazde perene
pentru o perioadă mai lungă de timp, situaţii în care, după producea
contaminărilor/infectărilor este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat
eradicarea lor. În acest sens, literatura de specialitate, dar şi practica în domeniul conservării
info-documentelor din biblioteci, muzee şi arhive remarcă faptul că speciile de ciuperci
aparţinând genurilor Aspergillus, Penicillium şi Fusarium, odată introduse într-un depozit,
sunt capabile să supravieţuiască pe colecţii, mobilier, aparatură, pereţii insalubri pentru o
perioadă îndelungată de timp. Apar specii noi mai bine adaptate la condiţiile trofice şi de
microclimat, desprinse din generaţiile prezente în aceste medii. Noile microorganisme
prezintă o plasticitate bioecologică mai evoluată, caracterizate printr-o mai bună sporulaţie şi
concurenţă pe mediile de nutriţie specifice bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive.
Fungii prezenţi pe colecţiile de info-documente din biblioteci, muzee şi arhive, dar şi pe
materii prime organice (hârtie, pergament, piele, textile, clei natural, lemn istoric etc.)
elaborează, în anumite condiţii mai puţin cunoscute şi cercetate, micotoxine care provoacă
boli grave la om numite micotoxicoze, care se caracterizează prin leziuni hepatotoxice,
neurotoxice, teratogene, cancerigene, hipotrespice etc., prezentate cu detaliile necesare în
această lucrare, uneori în mod repetat şi cu lux de amănunte, utilizând termeni din literatura
clinică medicală.
Impactul acestor microorganisme asupra stării de conservare a bunurilor culturale din
aceste instituţii este cunoscut în literatura de specialitate, dar şi în practica privind
investigaţiile şi intervenţiile de eradicare.
Mai puţin cunoscut este spectrul de ciuperci de mucegai condiţionat patogene care
produc dereglări în funcţionarea organismului uman. În multe din bolile profesionale ale
personalului din biblioteci, arhive şi muzee, ciupercile de mucegai elaborează structuri
patogenice purtătoare de infecţii exogene şi endogene.
În cazul infecţiilor exogene, ciuperca de mucegai pătrunde în organism din exteriorul
acestuia (locaţii insalubre, colecţii contaminate etc.). Penetrarea agenţilor patogeni aparţinând
ciupercilor de mucegai se face prin piele şi toate mucoasele, adică aerogen, oral, uretral,
vaginal şi anal. Dacă organismul este slăbit sau prezintă leziuni locale ale ţesutului,
pătrunderea agenţilor este mult uşurată. Zonele frecvente prin care agenţii patogeni din
categoria ciupercilor de mucegai pătrund în organism sunt: foliculii piloşi, glandele
sudoripare şi sebacee şi chiar minusculele leziuni ale pielii.
Infecţiile endogene produse de ciupercile de mucegai din mediile info-culturale prezintă
o mare importanţă mai ales pentru personalul din instituţiile culturale ce posedă un sistem
imunitar slăbit sau în cazul persoanelor în vârstă, fiind induse de germeni deja existenţi în
organism. Atunci când sistemul de apărare este slăbit, aceşti germeni patogeni din corp pot
deveni imediat infecţioşi.
Infecţia ciupercilor de mucegai în organism uman poate evolua parcurgând următoarele
etape:
 latent - fără simptome clinice;
 subclinic - pacientul nu prezintă forme clinice, dar prin efectuarea analizelor de
laborator se pune în evidenţă prezenţa infecţiei;
 clinic-manifest – apare şi se dezvoltă tabloul simptomatologic şi cel clinic;
 invadarea – în această etapă agentul patogen produs de către ciupercile de mucegai
pătrunde în organism fără a se multiplica;

36
  faza letală – practic în această etapă începe evoluţia infecţiei, iar agentul patogen se
adaptează noilor condiţii de viaţă;
 incubaţia - reprezintă intervalul de timp cuprins între invadarea organismului de
către agent şi apariţia primelor simptome; premergător apariţiei simptomelor clinice
se produce o fază intensă de multiplicare exponenţială;
 faza staţionară – în această fază, numărul agenţilor patogeni în viaţă rămâne
constant, deoarece între rata mortalităţii şi rata agenţilor patogeni nou apăruţi se află
încă în echilibru;
 rata de înfrângere a agentului – se manifestă prin sistemul propriu de apărare,.adică
prin producerea de anticorpi care elimină agentul patogen produs de ciupercile de
mucegai.
În concluzie, evoluţia unei infecţii produse de ciupercile de mucegai parcurge
următoarele etape: invadare → faza latentă (incubaţie cu faza de înmulţire exponenţială) →
faza staţionară → faza de înfrângere a agentului patogen sau de cădere a
microorganismului.
O importanţă aparte pentru locaţiile şi bunurile info-culturale din biblioteci, muzee şi
arhive o reprezintă prezenţa activă a ciupercilor de mucegai, mai ales în mediile insalubre, cu
forme incipiente sau avansate de igrasie persistentă.
Din categoria ciupercilor de mucegai, ciuperca Aspergillus fumigatus reprezintă una
dintre cele mai importante din flora mucegaiurilor, datorită faptului că generează aspergiloza,
boală care afectează în principal canalul auditiv şi plămânii, putând atinge şi alte organe
interne vitale.
Cercetările de dată recentă din domeniul bibliomicologiei (micologia locaţiilor şi
colecţiilor info-documentare) au identificat prezenţa activă şi a altor specii aparţinând genului
Aspergillus, cu impact deosebit asupra calităţii actului de conservare a colecţiilor, de
igienizare a locaţiilor şi asupra stării de sănătate a personalului de specialitate din biblioteci şi
arhive.
Dintre speciile aparţinând acestui gen cu o importanţă şi economică (datorită
degradărilor produse colecţiilor de info-documente), menţionez următoarele specii:
Aspergillus niger, Aspergillus nidulans şi Aspergillus flavus. Ca şi ciuperca Candida
albicans, speciile de Aspergillus menţionate sunt considerate agenţi facultativi patogeni,
deoarece pentru declanşarea unei maladii este necesară o anumită predispoziţie a
organismului uman, pe un fond abiotic şi biotic favorabil instalării ciupercilor în vederea
producerii maladiei.
Principalele specii de microorganisme aparţinând complexului fungic microbian (flora
microbiană) din locaţiile de bibliotecă, arhivă şi muzeu au fost evidenţiate în tabelul 3 extins.
Studii profunde au fost efectuate pe mediile de bibliotecă, fapt evidenţiat de abundenţa
referinţelor bibliografice din literatura internaţională, mai puţin din literatura naţională.
Micetele toxicogene (complexul fungic patogen) din biblioteci, muzee şi arhive
elaborează în general micotoxine pe suporturile organice contaminate. În alte cazuri,
micotoxinele rămân în interiorul celulelor micotice, fiind puse în libertate numai după ce
miceliul a fost distrus. De reţinut este faptul că în spori, micotoxinele se formează în cantităţi
foarte mici sau deloc şi din abundenţă în talul mucegaiurilor toxicogene sau ca produşi de
secreţie ai acestora în substraturile în care se dezvoltă.
Termenul de micotoxină derivă din grecescul mykes care înseamnă fungi şi din latinescul
toxicum, care înseamnă toxină, otravă. Din punct de vedere literar, termenul de micotoxină
înseamnă toxină fungică sau otravă fungică, o substanţă toxică produsă de fungi sau
mucegaiuri, ca un opus al unei substanţe care este toxică pentru mucegaiuri.
Din punctul de vedere al protecţiei bunurilor şi al personalului din biblioteci, muzee şi
arhive, micotoxina este un metabolit toxic produs de un mucegai- microorganism care se
37
reproduce prin spori, care se dezvoltă pe toate suporturile organice ale bunurilor culturale
având umiditatea substratului organic peste 14 %, iar umiditatea relativă mai mare de 70%, şi
temperatura ambientală mai mare de 20ºC. Hârtia, pergamentul, pielea, textilele, lemnul,
cleiul de peşte sunt printre suporturile organice cele mai afectate de atacul mucegaiurilor
producătoare de micotoxine. Micotoxinele contaminează toate materialele organice suport de
informaţie, înaintea elaborării produsului informaţional şi în timpul depozitării-păstrării şi
conservării acestora. În general, umiditatea şi temperaturile înalte favorizează înmulţirea
ciupercilor şi producerea de micotoxine.
Analizând cu predilecţie procesul de instalare şi dezvoltare a florei de mucegaiuri ce
dezvoltă toxine fungice, literatura de specialitate privind biodegradările din mediile de
bibliotecă, muzeu şi arhivă pun în evidenţă factorii determinanţi care favorizează instalarea
proceselor de biodegradare a colecţiilor şi bunurilor info-.culturale: praful, aerisirea
insuficientă, iluminarea iraţională, temperatura ridicată, materialele necorespunzătoare
utilizate la elaborarea produselor informaţionale pe suport organic.
Formulez ideile principale care reprezintă suportul analitic pentru o dezbatere pe
înţelesul tuturor privind dezvoltarea microorganismelor în mediile interioare de bibliotecă,
muzeu şi arhivă:
 microorganismele din mediile info-culturale sunt dependente de suportul nutritiv,
aportul de oxigen, temperatura şi umiditate ridicată, absenţa oricărui element toxic;
 aceste condiţii sunt îndeplinite la limita dintre ariile încălzite şi cele reci ale clădirilor;
 suportul nutritiv este asigurat de materialele bogate în celuloză cu umiditate mai mare
de 14%: hârtie, piele, pergament, lemn, tapet, produse adezive etc;
 oxigenul este furnizat de structurile exterioare în care umiditatea este, în general,
crescută;
 în cazul în care apar şi condiţii optime de umezeală, cum sunt igrasia şi condensul,
speciile microbiene obişnuite sunt înlocuite cu mucegaiuri şi cu specii microbiene ce
necesită multă apă în mediul de creştere;
 apariţia acestor specii pe suprafeţele interioare sau la nivelul elementelor constructive
ale cădirii indică, pe de o parte starea de degradare a acesteia, iar pe de altă parte
generează un risc pentru starea de sănătate a organismului uman.
În completarea celor prezentate, propun spre analiză studiul sinteză referitor la balanţa
cauze-efecte în instalarea ciupercilor de mucegai − micete toxicogene care eliberează
micotoxine în substratul de nutriţie şi în aerul de bibliotecă (muzeu, arhivă).
Studiul trebuie să prezinte principalele cauze şi efecte ale contaminării colecţiilor şi
bunurilor culturale, precum şi a mobilierului din instituţiile culturale prin simpla diseminare a
agenţilor patogeni, diseminare care se produce în mediile interioare ale acestor instituţii.
Comparativ cu procesul de contaminare foarte important în transmiterea bolilor, procesul
de infecţie a bunurilor, mobilierului, clădirii etc. apare mult mai complicat prin aceea că, pe
lângă prezenţa inocului, o serie de alţi factori concură la îndeplinirea lui: condiţiile de
microclimat care sunt pe primul loc, condiţiile fiziologice ce aparţin agentului patogen, cât şi
cele ale receptorului - organism uman, sau compoziţia în substanţe şi umiditate a colecţiilor şi
bunurilor culturale.
Modul de manifestare a agenţilor patogeni în transmiterea bolilor prim micotoxinele
elaborate de micetele toxicogene din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă prezintă virulenţa
microorganismului în tiparele sensibilităţii receptorului şi factorilor de microclimat.
Sunt încă foarte multe aspecte de cercetat în ceea ce priveşte impactul micotoxnelor
elaborate de micetele toxicogene din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, ca de altfel în
toate spaţiile antropice închise. Cert este că mucegaiurile şi micotoxinele produse de aceste
micete toxicogene constituie o ameninţare tot mai mare la adresa sănătăţii, fiind necesare
metodologii investigative noi pentru detectarea, diagnosticarea noilor microorganisme şi
38
elaborarea tehnologiilor de intervenţie şi eradicare în toate mediile de interes uman atinse de
activitatea necontrolată a micetelor toxicogene din spaţiile închise.
În ultimii ani, atenţia factorului uman direct implicat prin consecinţele de sănătate pe
care le suportă s-a concentrat tot mai mult asupra problemelor de mucegai, prezente în toate
mediile spaţiilor închise: locuinţe, locurile de muncă, instituţii de interes comunitar etc.
Dovada cea mai concludentă privind impactul mucegaiurile în spaţiile închise este prezentată
cu argumente ştiinţifice de Academia Americană de Medicină a Mediului (AAEM -
American Academy of Environmental Medicine) în lucrarea „Mucegaiurile de interior − un
pericol pentru sănătate”11. În literatura medicală sunt prezentate numeroase dovezi care
confirmă, cu argumente ştiinţifice, efectele negative pe care le are aerul contaminat cu
mucegai asupra sănătăţii oamenilor. Expunerea la aerul contaminat cu mucegai de interior
(micete toxicogene din spaţiile închise) cauzează frecvent efecte adverse asupra sănătăţii
umane, provocând leziuni şi disfuncţii ale multor organe şi sisteme incluzând: sistemul
respirator; sistemul nervos; sistemul imunitar; sistemul hematologic; pielea. De asemenea, s-a
demonstrat că micotoxinele elaborate de micetele toxicogene de interior generează infecţii
sistemice ce pun în pericol viaţa pacienţilor cu un sistem imunitar compromis 12.Consecinţele
sunt foarte grave, cu efecte simptomatologice imediate sau în timp asupra stării de sănătate.

11
Luke Curtis, MS, CIH; Allan Lieberman, MD; Martha Stark, MD; William Rea; Marsha Vetter, MD, PhD
.Articol extras din NEXUS New Times Magazine, Anul IV, Numărul 12 (/index.php/reviste/26-nexus-new-times-
magazine-an 4-nr-12)(decembrie 2008-februarie 2009), p.1-2
12
Ibidem,p:1-2.
39
 Poluarea interioară a locaţiilor, colecţiilor info-documentare şi bunurilor culturale
din biblioteci, muzee şi arhive prin agenţi biologici şi efectele produse asupra
organismului uman. Biblioteca Judeţeană «Gheorghe Şincai», Oradea, Bihor, -
Laboratorul de conservare – cercetare: sinteză 1999- 2015
Nr. Poluantul-agentul Efectele asupra sănătăţii
crt etiologic
1 Spaţii cu igrasie şi Iritaţii oculare ale tractului
condens respirator. Aceste simptome au
fost descrise la rezidenţii
clădirilor cu igrasie şi condens.
Cele mai frecvente fiind iritaţiile
oculare şi ale tractului respirator;
simptome iritative şi nespecifice.
2 Legionella În mediul interior de bibliotecă
pneumophila-agent (muzeu, arhivă),
etiologic de natură microorganismele sunt
bacteriană responsabile de apariţia şi
proliferarea infecţiilor
respiratorii, mai ales la categoriile
sensibile: copii, bătrâni, bolnavi .
3 Genul Aspergillus- Actinomicetele termofile şi
agent etiologic de anumiţi fungi (mai ales
natură fungică Aspergillus) cauzează infecţii
severe organismului uman.
Mucegaiurile tipice umezelii
întâlnite în clădiri insalubre sunt
incriminate şi în apariţia
leziunilor cutanale, precum şi a
unor dermatite
4 Genul Contaminarea aerului interior cu
Dermatophagoides, acarienii care aparţin genului
agent etiologic ce Dermatophagoides produce o
produce alergiile dezvoltare rapidă în contact cu
epiderma omului. Dezvoltarea şi
înmulţirea acarienilor este
favorizată de umiditatea ridicată
a aerului, fiind puţin afectată de
temperatură
5 Genul Dermatofiţi Microsporii: Microsporum
audouni
40
Tabelul 3
Descriere boli-simptome
Rinore, tuse, disfonie. Simptome
nespecifice: oboseala cronică;
durerile articulare; ameţeli şi
dificultăţi de concentrare.
Infecţii respiratorii; Legioneza −
boală produsă de L. pneumophila.
Este de natură bacteriană,
rezervorul său natural fiind apa
stagnantă, nedezinfectantă de la
nivelul instalaţiilor de aerare sau
din instalaţiile sanitare. Boala este
specifică spaţiilor insalubre.
Actinomicoza se localizează la
nivel pulmonar şi al sinusurilor
nazale.
Actinomycetes suprainfectează
plăgile şi poate produce chiar
infecţii uterine. Aspergiloza se
localizează la nivelul bronhiilor, al
sinusurilor paranazale sau se
grefează pe plăgi postoperatorii.
Acarienii aparţinând genului
Dermatophagoides întâlniţi în
praful de casă reprezintă cea mai
frecvenţă cauză a astmului alergic
atipic, la aproximativ 60% din
cazurile de astm, cu alergie la
praful de casă, sensibilitatea
datorându-se unor componente de
acarieni ce aparţin şi acestui gen .
Agentul microsporiei
6 Genul Dermatofiţi Microsporii: Microsporum canis Agentul microsporiei
7 Genul Dermatofiţi Microsporii: Penicilium carni Agentul microsporiei

8 Genul Dermatofiţi Microsporii.: Microsporum Agentul microsporiei

gypseum
9 Genul Tricofiţi Tricofiţi: Tricophyton rubrum şi Agent al Flavusului
Tricophyton tonsurans
10 Genul Epidermofiţi Epidermifiţi: Epidermophyton Produce boli ale pielii localizate
flocccosum superficial
Tabelul 3- continuare
11 Genul Epidermofiţi Epidermophyton: Eczema Epiderma inghinală
marginatum
12 Genul Epidermofiţi Epidermophyton: Reprezintă cea mai frecventă micoză în
Epipderophytia spaţiile comunitare. În epidermofiţie
intertriginosa pot apărea frecvent şi modificări ale
unghiilor. De regulă, procesul începe la
capătul distal al unghiei care devine
casantă şi lipsită de transparenţă,
uneori se strâmbă şi se îngroaşă.
13 Genul Cryptococcus Cryptococcus: Cryptococcus Boala meningita criptococică produce o
neoformans; produce boala incidenţă de letalitate de 50% din
numită meningita totalul cazurilor.
criptococică
14 Genul Histoplasma Histoplasma: Histoplasma Produce boli ale pielii şi induce
capsulatum. Specia produce îmbolnăviri ale organelor interne
îmbolnăviri la nivelul vitale.
organelor interne
15 Genul Legionella Legionella: Legionella Legioneloza se caracterizează prin
pneumophila reprezintă prevalenţa crescută a răcelilor comune,
calea de diseminare a bolii a sinuzitei paranazale şi a bronşitei
cunoscute sub denumirea acute, favorizând apariţia mai
de legioneloză frecventă a infecţiilor acute ale urechii
medii
16 Genul Candida Candida: specia Candida Candida albicans este o specie de
albicans determină apariţia înmugurire întâlnită şi în instituţiile
Ciupercă de micozelor endogene , boală info-culturale aglomerate care produce
înmugurire ce afectează, în mod special, boala numită candidoză, care se
mucoasele aparatului recunoaşte prin producerea micozelor
respirator, ale intestinului pielii, mucoaselor bucale (balanită,
şi ale organelor genitale. anoectită); micoze ale tubului digestiv;
micoze bronho- pulmonare ; septicemie
17 Genul Aspergillus Genul Aspergillus; Se dezvoltă cu precădere în clădirile cu
Specia Aspergillus flavus. exces de umiditate, pe suporturi bogate
Miros puternic de mucegai în celuloză, pergament, piele, tapet,
lambriuri, pereţi. Produce metabolitul
toxic aflatoxina
18 Genul Aspergillus Genul Aspergillus Se dezvoltă în medii cu exces de
Specia Aspergillus umiditate, fiind un puternic
parasiticus biodegradant al materialelor de
Miros puternic de mucegai bibliotecă şi arhivă. Produce
metabolitul toxic aflatoxina
19 Genul Aspergillus Genul Aspergillus Puternic biodegradant al materialelor
Specia Aspergillus de bibliotecă, arhivă şi muzeu pe suport
versicolor organic. Produce metabolitul toxic
Miros puternic de mucegai sterigmatocistina
20 Genul Aspergillus Genul Aspergillus Este o specie prezentă în clădirile cu
Specia Aspergillus niger exces de umiditate, neigienizate, cu praf

41
 Miros puternic de mucegai
21 Genul Penicillium Genul Penicillium,
Specia Penicillium urticae
Miros nedefinit.
organic activ. Produce metaboliţi toxici
ca: acid oxalic, aflatoxina
Ciuperca preferă substraturi organice
ale produselor de bibliotecă, arhivă şi
muzeu care conţin peste 14% apă.
Produce metaboliţii toxici ca: patulina,
clavacina, griseofulvina, griseofenona şi
sidermina
Tabelul 3- continuare

22 Genul Penicillium Genul Penicillium, Condiţii de instalare şi dezvoltare

Specia Penicillium identice genului Penicillium. Produce
claviforma metaboliţi toxici: claviformină,
Miros de mucegai. clavacină, patulină
23 Genul Penicillium Genul Penicillium Condiţii de instalare şi dezvoltare:
Specia Penicillium T>20ºC; UR>70%; umiditatea
commune suporturilor organice de text şi imagine
Miros puternic de fructe >14%. Produce Ochratoxina
mucegăite
24 Genul Penicillium Genul Penicillium Condiţii de instalare identice
Specia Penicillium complexului de micete toxicogene
purpurescens aspergillo-penicillian.
Miros nedefinit Produce Ochratoxina
25 Genul Tricoderma Genul Tricoderma Elaborează pe şi în substraturi
Specia Tricoderma viride organice pe care se dezvoltă mai mulţi
Exală un miros caracteristic metaboliţi toxici, dintre care cel mai
de ulei de nuci de cocos cunoscut este trichodermina, din clasa
scripenelor

Pentru evidenţierea importanţei şi răspândirii mucegaiurilor din mediul interior,

prezint câteva aspecte demne de analizat.

 Ciupercile (sau mucegaiurile) sunt omniprezente atât în mediul interior, cât şi în cel
exterior, iar diseminarea (răspândirea acestora) se face prin următoarele căi: pe
calea aerului, prin spori; inhalarea sporilor din aerul contaminat; contacte cu
obiecte contaminate;

 Pentru instalare şi creştere, sporii de mucegai au nevoie de umezeală şi sursă de

hrană ce constă în celuloză sau suporturi organice aflate în descompunere;

 În tabelul 4 a fost prezentat studiul factorial prin balanţa cauze-efecte în instalarea

ciupercilor de mucegai, micete toxicogene care eliberează micotoxine în substraturile
de nutriţie şi aerul din biblioteci, muzee şi arhive;

 Sporii de mucegai, în prezenţa apei, se umflă şi cresc, se alungesc formând hife −

parte vegetativă sub forma unor protuberanţe care capătă aspectul unor baloane
(hife) ce secretă micotoxine şi enzime digestive; ciclul biologic al ciupercii de
mucegai se dezvoltă prin aportul celulozei sau al suportului organic aflat în
descompunere care susţin creşterea;

 Pentru a evidenţia importanţa mucegaiurilor în SUA, în anul 2002, în tribunalale din

SUA se aflau pe rol aproximativ 10 000 de cazuri legate de mucegai, industria
asigurărilor plătind în Texas peste 2 miliarde de dolari numai în cazurile legate de
acestea.
42
  Literatura de specialitate domenială specifică faptul că aproximativ 100 000 de
specii au fost identificate în mediile interioare şi exterioare antropice; se estimează
că ciupercile au un uimitor procent de 25% din biomasa globală;

 Cercetările domeniale realizate în spaţiile de locuit din America de Nord şi Europa

au raportat că mucegaiul vizibil şi/sau pagubele datorate apei au fost identificate
între 23%, până la 98% din totalul locaţiile studiate;

 În prezent nu există standarde oficiale de interpretare a concentraţiei de ciuperci de

interior, care se propagă pe calea aerului. Dar în practica medicală, un nivel al
ciupercilor de interior de peste 150 până la 1000 de unităţi formatoare de colonii pe
metru cub de aer (cfu/m³ aer) este considerat a fi periculos pentru a cauza probleme
de sănătate13; numeroase investigaţii ştiinţifice au demonstrat că aerul din interior
poate fi adeseori grav contaminat cu niveluri de spori de mucegai mult peste 1000 de
cfu/m³aer;

 Cele mai cunoscute specii de ciuperci de interior aparţin genurilor Cladosporium,

Aspergillus şi Penicillium; speciile aparţinând genurilor Alternalia, Stachybotrys,
Rhizopus, Mucor, Wallemia, Tricoderma, Botrytis, Epicoccum, Fusarium şi unele
drojdii sunt deseori identificate şi aerul de interior14;

 Din cele expuse mai sus rezultă că, pentru mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă
trebuie să se pună baze solide în două direcţii profesionale extrem de importante
pentru sănătatea colecţiilor de bunuri culturale şi, în acelaşi timp, pentru sănătatea
personalului şi utilizatorilor serviciilor oferite: micologia şi micotoxicologia
locaţiilor şi bunurilor culturale;

 Mai rezultă din cele expuse mai sus că pentru micologia şi micotoxicologia locaţiilor
şi bunurilor culturale trebuie avut în vedere cel puţin trei programe mari de
cercetare domenială:
- recunoaşterea fungilor şi a biologiei acestora care se dezvoltă pe colecţii
culturale, materii prime de conservare-restaurare, mobilier, locaţii,
aparatură interioară/exterioară, aeromicrofloră etc.;
- evidenţierea micotoxinelor elaborate de aceşti fungi, prin analize de
laborator;
- introducerea carantinei pentru locaţii, colecţii de bunuri culturale, mobilier
etc.
Simptomele de îmbolnăvire produse de mucegai şi mecanismele de acţiune ale
mucegaiurilor asupra sănătăţii.
- Revin cu unele detalii privind direcţiile de îmbolnăvire şi mecanismele de acţiune
ale mucegaiurilor asupra sănătăţii, utilizând ca argumente ştiinţifice, literatura ştiinţifică
internaţională. Studiile efectuate asupra a mai mult de 1600 de pacienţi care sufereau datorită
13
SAMSON, R; HOEKSTRA, E; FRISVAD, J; FIITENBORG, O. Introduction to Food and Aiborne fungi.
In: Centralbureau voor Schimmelcultures, AD UTRECHT, The Netherlands, 2000.
14
ETZEL, R. Indoor air pollutans in homes and schools. In: Pediatric Clinics of North America, October 2001;
Vol. 48, no. 5, p. 1153-1165.

43
expunerii la ciupercile de mucegai au fost prezentate la o întâlnire în Dallas în anul 2003
(21st Annual Symposium of Man and His Environment, Dallas, Texas, iunie 2003).
- Pentru a cita cercetările lui Lierberman15 care a examinat 48 de pacienţi, trebuie
precizat că pacienţii expuşi la mucegai aveau următoarele probleme de sănătate: dureri
musculare şi/sau de articulare − 71%; oboseală/slăbiciune − 70%; disfuncţii neurocognitive –
67%; sinuzite − 65%; dureri de cap − 65%; probleme gastrointestinale – 58%; probleme de
respiraţie − 54%; anxietate/depresie/ − 54%; probleme de vedere – 42%; senzaţii de apăsare
în piept − 42%; insomnie − 40%; ameţeli – 38%; amorţeală/ furnicături – 35%; laringita –
35%; greaţa − 33%; erupţii pe piele – 27%; tremurături – 25%; palpaţii ale inimii – 21%.
Aceste rapoarte clinice demonstrează incidenţa mucegaiului răspândit pe calea aerului asupra
stării de sănătate a organismului uman. Ca atare, expunerea la ciupercile de interior
răspândite pe calea aerului poate cauza numeroase boli profesionale pentru personalul
din biblioteci, muzee şi arhive şi utilizatorii serviciilor specifice instituţiilor info-
culturale.
În ceea ce privesc mecanismele de acţiune ale mucegaiurilor asupra sănătăţii,
literatura medicală de specialitate evidenţiază trei mecanisme prin care ciupercile de
mucegai por exercita efecte negative asupra sănătăţii, respectiv: 1. infecţie--- 2. alergie---
3. toxicitate. Infecţiile foarte grave provocate de ciuperci precum Candida, Aspergillus şi
Pneumocystis sunt comune pentru pacienţii cu un sistem imunitar deficitar16.Ciupercile de
înmugurire aparţinând genului Candida, Histoplasmosis, Cryptococcus, Blastomyces şi
Coccidioides sunt atât de virulente încât pot afecta persoane cu imunitate optimă.17
Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în mediile contaminate prezintă o sensibilitate
imediată a pielii la ciupercile de mucegai, fapt demonstrat ştiinţific din sinteza a 17 studii
clinice, prin care s-a evidenţiat că 6-10% din populaţie şi 15-50% dintre cei cu o
predispoziţie ereditară au prezentat o sensibilitate imediată a pielii la ciuperci 18.Literatura
medicală, precum şi practică clinică medicală, dar şi literatura ştiinţifică produsă în
laboratoarele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale şi igienizare a locaţiilor de
bibliotecă, muzeu şi arhivă, evidenţiază cercetările efectuate asupra ciupercilor de mucegai −
micete toxicogene patogene care produc şi eliberează o mare varietate de substanţe chimice
toxice în substratul de nutriţie şi aerul din interiorul spaţiilor închise − cunoscute sub
denumirea de micotoxine 19.Printre micotoxinele comune identificate în mediile de bibliotecă,
arhivă sau muzeu se pot enumera următoarele: Aflatoxina: substanţe carcinogene foarte
puternice şi hepatoxinele produse de unele specii ale genului Aspergillus; Ochratoxinele :
nefrotoxice şi carcinogene produse de unele specii ale genurilor Aspergillus şi Penicillium;
Sterigmatocistina: o substanţă represivă pentru sistemul imunitar şi carcinogenă pentru ficat
produse de unele specii ale genului Aspergillus, în special Aspergillus multicolor;
Trichothecenele: produse mai ales de specii aparţinând genurilor Stachybotrys şi Fusarium,

15
LIEBERMAN, A. Explosion of mold cases in homes, workplaced and occupaţional medicine practices.
Presented at the21st Annual Symposium on Man and His Environment in Health and Disease, Dallas, Texas.
JUNE 19-22, 2003
16
KURUP ,V.; SHEN, HD; VIJAY, H. Immunobiology of fungal allergens. In: International of Allergy and
Immunolology, 2002; no.129, p. 181-188.
17
KORPI, A.; KASANEN, JP.; KOSMA, VM; RYLANDER, R.; PASANEN, Al. Slight respiratory
iritation by not inflammation in mice exposed to (1>3)-beta-D-glycan aerosols. In: Mediators of inflammation,
June 2003; Vol. 12, no. 3, p. 139-146
18
RYLANDER, R. Indoor air related effects and airborne (1>3)-beta-D-glucan. In: Environmental Health
Perspectives, June 1999; Vol. 107, Supplement 3, p. 501-503
19
WILKINS, K.; LARSEN, K.; SIMKUS, M. Volatile metabolites from mold growth on building materials
and syntetic media. In: Chemosphere, August 2000; Vol. 41, no. 3, p. 437-446
44
despre care s-a raportat prin expertize clinice că inhibă sinteza proteinelor şi cauzează
hemoragii şi vărsături. Un alt aspect foarte important în simptomatologia complexului de
îmbolnăvire a personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu este
determinat de ciupercile micete toxicogene care produc de asemenea micotoxinele sub forma
beta-glucani care au efecte imunologice20.Contaminarea periculoasă cu mucegai a încăperilor
este pusă în evidenţă organoleptic datorită mirosului mucegaiurilor provenite, în special, de
la compuşii organici volatili (COV)21. Aspectele de sănătate produse de micotoxina prin
inhalarea ei reprezintă demersuri ştiinţifice încă dezbătute, prin expunerea controlată pe
animale şi cele de epidemiologie umană 22. Cercetările efectuate în mediile interioare
contaminate cu micete toxicogene care elaborează, în general, micotoxine au evidenţiat că
aceste toxicogene (inclusiv ochratoxina, sterigmatocistina şi trichothecenele) care pot fi
absorbiţi pe calea aerului23 sunt prezente în praful de interior24. O altă structură de cercetare
clinică a evidenţiat faptul că pacienţii expuşi la toxicogenul Stachybotrys de interior au
prezentat niveluri măsurabile ale toxinei hemoragice de stacilisin 25. Cercetările privind
nivelurile de micotoxine trichothecene din urină efectuate pe două variante de lucru
(expunerea pacienţilor la niveluri mari de ciuperci-varianta 1 şi grupul control de pacienţi
care nu a fost expus sub incidenţa ciupercilor din interior) au evidenţiat că nivelurile de
micotoxine trichothecene din urină au fost semnificativ mari la pacienţii expuşi la nivelurile
mari de ciuperci de interior, în comparaţie cu grupul de pacienţi de control care nu au fost
expuşi la niveluri ridicate de micete toxicogene de interior.26.Trecerea în revistă a literaturii
de specialitate reprezentativă la nivel internaţional, demonstrează fără tăgadă, cu argumente
medicale obţinute prin analize clinice de mare complexitate, că inhalarea reprezintă modul de
intrare în organismul uman a micotoxinelor produse de micetele toxicogene.

Expunerea la ciupercile de mucegai de interior şi problemele respiratorii.

În locaţiile info-culturale contaminate, cât şi în alte locaţii de interes comunitar şi
social, multe dintre studiile epidemiologice efectuate au evidenţiat faptul că expunerea
prelungită la mucegaiuri de interior produce o creştere a incidenţei şi morbidităţii specifice
astmului. Literatura medicală prezintă cazuri de respiraţie dificilă, atât la copii cât şi la
adulţi.27. Pentru personalul din instituţiile culturale contaminate cu ciupercile de mucegai,
astmul reprezintă boala profesională cu răspândire mare în mediile de risc sanitar. În SUA,

20
HARDIN, B ; KELMAN, B ; SAXON , A. ACOEM Evidence Base Statement. Adverse Health effects
associated with molds in the indoor environment. In: Journal of Occupational and Environmental Medicine ,
May 2003; Vol. 45, no. 5, p. 470-478
21
RICHARD, J.; PLATTNER, R.; MAY, J.; LISKA, S. The occurrence of ochratoxin A dust collected from
a problem household. In: Mycopatologia, 1999; Vol. 146, no. 2, p. 99-103
22
Engelhart, S ; Look, A ; Skutlarek, D; Sagunski, H ; Lommel, A. ; Farbe , M ; Exner, M. Ocurrence of
toxigenic Aspergillus versicolot isolates and sterigmatocystin in carpet dust from damp indoor environments.
Applied . In: Environmental Microbiology, August 2002, Vol. 68, no. 8; p. 3886-3890
23
TIERNEY, L.; MCPHEE, S; Papadakis, M. Current Medical Diagnosis and Treatment., New York City:
Lange Medical Books, 2003
24
CROFT, W.; JASTROMSKI, B. M.; CROFT, A. L. ; PETERS, H. A. Clinical confirmation of
trichothecene mycotoxicosis in patient urine. In: Journal of Environmental Biology ,2002, Vol. 23, No. 3, p.
301-320
25
NICOD, L.; PACHE, J.; HOWARTH, N. Fungal infections in transplant recipients. In: European
Respiratory Journal, Ianuary 2001, An 17, no. 1, p. 133-140.
26
GARBER, G. An Overview of fungal infections. In: Drugas, 2001; no. 61 Supplement 1, p. 1-12
27
PASANEN, AL. A review: Fungal Exposure Assessment in Inddoor Environments. In: Indoor Air, 2001, no.
11, p. 87-98
45
astmul şi stările simptomatologice specifice astmului sunt foarte comune, cu o incidenţă
totală de aproximativ 5,4% la toate grupele de vârstă, având o pondere surprinzător de mare
de până la 27% la copii din oraşele americane 28 Concentraţiile mai ridicate ale ciupercilor de
mucegai din diferite medii au determinat ratele de mortalitate datorită astmului 29 .Această
concentraţie de ciuperci determină creşterea incidenţei astmului la copii şi tineret 30. În acest
sens, menţionez, ca şi argument ştiinţific, studiile pe copii cu o vârstă până la şapte ani care
au evidenţiat, în baza buletinelor clinice, că expunerile de durată la ciupercile de mucegai din
mediile închise au fost asociate cu o prezenţă mai ridicată a respiraţiei mai dificile, a tusei şi
bolilor aparatului respirator31. Expunerea la ciupercile răspândite prin aerul de interior poate
cauza următoarele boli: sinuzita, aspergiloza bronhopulmonară şi hipersensibilitate la
pneumonită32. Ca să putem evalua corect amploarea bolilor datorate expunerii la ciupercile
răspândite prin aer, evidenţiez gravitatea unei valori statistice din societatea americană:
aproximativ 14% din populaţia SUA suferă de rinosinuzită şi de diverse boli înrudite cu
aceasta.
Factorii care influenţează contaminarea micotică a colecţiilor de info-documente, a
mobilierului şi locaţiilor din biblioteci, muzee şi arhive
Factorii care condiţionează contaminarea mediilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă
cu micete (ciuperci şi bacterii) saprofite, condiţionat saprofite şi micete toxicogene trebuie
cunoscuţi, monitorizaţi şi ţinuţi sub control permanent de specialiştii conservatori din aceste
instituţii. Prin cunoaşterea factorilor abiotici-microclimatici, biotici − flora micotică existentă
care elaborează micotoxine în mediile info-culturale şi de infrastructură tehnică necesară
pentru folosirea instalaţiilor generale de climatizare sau folosirea aparatelor de condiţionare
locală a microclimatului, se pot elabora şi aplica programe anuale viabile privind prevenirea
sau limitarea contaminării micotice a tuturor mediilor info-culturale, precum şi a celor de
interes comunitar şi social. În tabelul 4 au fost evidenţiaţi principalii factori favorizanţi ai
contaminării micotice a colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee.

Factorii care influenţează contaminarea micotică a colecţiilor info-documentare din

biblioteci, arhive şi muzee
28
JAAKKOLA, J.; JAAKKOLA, N.; RUOTSALAINEN, R. Home dampness and molds as determinants of
respiratory symptoms and asthma in pre-schol children. In: Journal of Exposure Anallysis and Environmental
Epidemiology, 1993; no. 3 (supplement1), p. 126-142
29
. KOSKINEN, OM.; HUSMAN, TM.; MEKLIN, TM. The relationship between mould and moisture
observations in house and state of health of their occupants. In: European Respiratory Journal, 1999, no. 14, p.
1363-1367
30
WAN, GH.; LI, CS. Dampness and airway infammation and systemic conditions in oficce building workers.
In: Archives of Environmental Health, 1999; no. 54, p. 58-63
31
LEE, YL.; LIN, YC.; HSIUE, TR.; HWANG, BF.; GUO, YL. Indoor and outdoor environmental
exposures, parental atopy and physician diagnosed asthma in Taiwanes schoolchildren. In: Pediatrics,
November 2003, Vol. 112, no. 5, p. 389-395
32
. TARIQ, SM.; MATTHEWS, SM.; STEVENS, M.; HAKIM, EM. Sensitization to Alternalia and
Cladosporium by the age of 4 years. In: Clinical and Experimental Alergy, 1996; Vol. 26, p. 794-798.
46
 Tabelul 4

Nr.
crt. Factori de contaminare micotică – Detalii tehnice
specificaţie

1 Substratul nutritiv Substrat organic bogat în gucide,

elemente minerale şi alte substanţe
nutritive

2 Umiditatea substratului − influenţă Peste 14% apă pentru majoritatea

hotărâtoare asupra creşterii micetelor micetelor toxicogene. Excepţii:
toxicogene şi elaborării micotoxinelor. Aspergillus flavus: 13% pentru
germinat; Cladosporium sp şi
Alternalia sp: 22-50%

3 Umiditatea atmosferică ridicată Peste 70 %

4 Temperatura optimă de vegetaţie a micetelor T: 18-27ºC; mezofile: 10-40ºC;

saprofite termofile: 55-60ºC; termotolerante:10-
60ºC

5 Aerobioză Majoritatea micetelor patogene se

dezvoltă numai în condiţii de aerobioză

6 pH-ul suportului organic nutritiv pH: 2-8,5

7 Intensitatea luminii Micetele patogene preferă încăperile

întunecoase sau slab luminate

Aşa cum s-a prezentat pe parcursul acestei lucrări, micetele toxicogene din colecţiile
info-documentare din biblioteci, muzee şi arhive elaborează, în general, micotoxinele în
substratul lor nutritiv. S-a amintit de asemenea că, în unele situaţii, micotoxinele rămân în
interiorul celulelor micotice, fiind puse în libertate numai după distrugerea micetului. Se ştie
47
că în sporii micetelor, micotoxinele se formează în cantităţi mici. În mediile de bibliotecă,
muzeu sau arhivă unde se constată prezenţa mucegaiurilor toxicogene, examenul organoleptic
costând din mirosul colecţiilor de bunuri culturale contaminate, precum şi al aerului din
interior, poate să indice prezenţa fenomenelor de mucegăire chiar în stadii incipiente, care nu
pot fi sesizate de cele mai multe ori prin analize chimice de laborator. Un bun conservator de
bibliotecă (muzeu, arhivă) cunoaşte că orice miros deosebit, mai mult sau mai puţin cunoscut
în mediile info-culturale trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru starea de
conservare a colecţiilor şi mobilierului, precum şi cel de igienizare pentru locaţiile afectate.
Se consideră agenţi negativi mirosul rânced, acru, înecăcios, miros de mucegai sau orice alt
miros străin identificat în aceste medii.
Produsele informaţionale pe suporturi materiale organice care sunt mucegăite au un
miros particular specific de mucegai, care poate fi mai mult sau mai puţin pronunţat. Acesta
poate fi mai pronunţat în depozitele insalubre unde sunt stocate dubletele unor documente de
bibliotecă şi/sau arhivă, depozite care sunt mai puţin căutate şi care prezintă factori optimi
pentru activarea biologică a ciupercilor de mucegai toxicogene. De regulă, în aceste condiţii
optime pentru instalarea şi dezvoltarea ciupercilor de mucegai toxicogene, sporulaţia acestor
microorganisme patogene fiind mare, are loc o acumulare foarte mare de spori în aerul din
interior (aeromicroflora), fapt evidenţiat şi prin mirosul puternic de mucegai. De unde
provine mirosul de mucegai (înţepător, acru, înecăcios, miros străin etc.) din colecţiile de
info-documente din mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu? Unele specii de mucegai din
aceste medii culturale şi nu numai (alte locaţii de interes comunitar şi social) sunt dăunătoare
pentru om, dar şi pentru animale ori plante datorită enzimelor şi produşilor metabolici pe care
îi eliberează în metabolismul lor în anumite condiţii de viaţă. Orice specialist în conservarea
bunurilor info-culturale cunoaşte că micetele (mucegaiurile) toxicogene care eliberează
micotoxine în substratul lor nutritiv au deci acţiune de biodegradare pe suporturi organice
specifice producţiilor informaţionale pe suport organic (hârtie, piele, ţesături, lemn, picturi
etc.), dar şi pe alte suporturi organice organizate (animale, plante, seminţe) sau anorganice
(materiale plastice, cauciuc, pereţi etc.). Ce vreau să evidenţiez din constatările prezentate
mai sus şi cunoscute în literatura şi practica conservării bunurilor info-culturale din biblioteci,
muzee şi arhive este faptul că: fungii specifici acestor medii au capacităţi foarte mari şi
variate de sinteză, putând forma în cursul metabolismului lor polizaharide, lipide, acizi
organici, dar şi substanţe toxice foarte grave pentru sănătatea factorului uman care pot
rămâne în miceliu sau sunt eliminate în mediu. Prezenţa fungilor saprofiţi în mediile de
bibliotecă, muzeu şi arhivă, care se dezvoltă pe materie organică nevie pe care o degradează,
este cunoscută atât în literatura, cât şi în practica conservării acestor valori. Domeniul
prezenţei fungilor toxicogeni care elaborează şi eliberează micotoxine din substratul lor
nutritiv în aerul din bibliotecă (muzeu, arhivă) reprezintă segmentul ştiinţific cel mai atractiv
şi responsabil pentru starea de sănătate a personalului şi utilizatorilor serviciilor acestor
instituţii de mare însemnătate comunitară, ca şi pentru conservarea şi igienizarea colecţiilor
de info-documente şi locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă. Ca să conştientizăm cât de
nociv este aerul pe care îl respiră zilnic personalul din instituţiile info-culturale unde nu există
preocupări privind igienizarea locaţiilor şi conservarea colecţiilor, se poate demara ad-hoc un
experiment simplu, fiind cunoscut de majoritatea protecţioniştilor din aceste instituţii ce
constă în stingerea lumini într-un depozit cu documente, unde în prealabil au fost eliminate
toate sursele de lumină pentru a fi întuneric complet. La cuplarea unui fascicul de lumină
produs de o baterie de buzunar se observă foarte clar, în fasciculul de lumină dezvoltat, cum
în aer plutesc tot felul de impurităţi 33. Cum toate acestea impurităţi biochimice şi fizice sunt
33
http://blog.magzone.ro/187/ Ai idee cât de nociv este aerul pe care îl respiri în mod obişnuit, acasă sau la
birou? 2/19/2015

48
inspirate de organismul uman fiind depuse în plămâni, identificăm care sunt cauzele bolilor
respiratorii atât de grave: astm, bronşite, tuse cronică etc. Aceste boli constituie a treia cauză
de deces în România, după bolile sistemului circulator şi cancer.
Realitatea din practica conservării colecţiilor info-documentare din aceste instituţii
este că aerul din interiorul bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor neigienizate poate fi de 100 de
ori mai poluat decât cel de afară, în ciuda faptului că în mediile antropice naturale există
deşeuri toxice, trafic auto, praf. Substanţele toxice, inclusiv mirosurile, mucegaiul sau praful
precum şi radiaţiile electromagnetice emise de sistemele informaţionale utilizate sau alte
dispozitive electrotehnice (care încarcă pozitiv aerul din jur, producând ioni pozitivi foarte
dăunători pentru organism) sunt tot atâtea surse ce generează afecţiuni cardiace, pulmonare
sau renale, dureri de cap, indispoziţie, somnolenţă, tulburări nervoase etc.
Factorii abiotici–microclimatici şi biotici care influenţează instalarea şi dezvoltarea
mucegaiurilor - micetelor toxicogene au fost evidenţiate în tabelul sinteză nr. 5. În funcţie
de implicarea multifactorială abiotică-microclimatică şi biotică, precum şi de structura
materială a info-documentelor, se formează condiţii favorabile elaborării micotoxinelor în
aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive, precum şi a inoculului şi diseminării acestuia în
alte medii, pe calea aerului şi alte mijloace terestre. Procesele şi fenomenele de contaminare
micotică a locaţiilor şi bunurilor info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive sunt, după cum
s-a argumantat, foarte diversificate. Dar elemetul comun care intervine suplimentar şi decisiv
în aceste medii este prezenţa şi activitatea factorului uman, care este răspunzător de
implicarea lui pentru a evita sau diminua impactul acestor medii cu agresivitatea complexului
micotic din mediile antropice naturale-deschise şi închise (spaţii culturale, spaţii comunitare,
spaţii rezidenţiale).

Factorii abiotici-microclimatici şi biotici care influenţează formarea mucegaiurilor

(micetelor) toxicogene şi elaborarea micotoxinelor în aerul din biblioteci, muzee şi
arhive.
Tabelul 5
Nr. Factorii care favorizează formarea Detalii tehnice
mucegaiurilor (micetelor ) toxicogene
crt. şi elaborarea micotoxinelor

1 Contaminarea mediilor de bibliotecă, Elaborarea micotoxinelor în aerul de

muzeu şi arhivă accidental sau perpetuu
49
 cu specii de ciuperci de mucegai bibliotecă, muzeu şi arhivă
toxicogen

2 Prezenţa contaminărilor şi infestărilor cu Dezvoltarea florei microbiene aeropurtate în

faună de insecte şi dăunători (rozătoare) toate mediile abiotice şi biotice
ce dezvoltă agenţi patogeni în mediile
culturale

3 Factori abiotici-microclimatici optimi UR: 70%; umiditatea suporturilor organice

pentru instalarea şi dezvoltarea de nutriţie: 14%; T: 20-25ºC, încăperi
mucegaiurilor toxicogene întunecoase sau slab luminate; lipsa
ventilaţiei active a spaţiilor insalubre;
condiţii de aerobioză

4 Lipsa tratamentelor de igienizare a Perpetuarea florei şi faunei − dezvoltarea

locaţiilor şi de conservare a colecţiilor rezervei inoculare de contaminare şi
info-documentare diseminare în mediile info-culturale

5 Materie primă contaminată; folosirea Prezenţa complexului fungic toxicogen care

aditivilor contaminaţi; utilizarea hârtiei elaborează micotoxine se asociază
sensibile la atacul fungilor; substrat întotdeauna cu: hârtia umedă contaminată,
nutritiv papetar bogat în substanţe aditivi contaminaţi, hârtie sensibilă la atacul
nutritive ciupercilor

6 Depozite insalubre, mucegăite, prezenţa Formarea unui exces de umiditate

infiltraţiilor şi a umidităţii ascensionale permanent care dezvoltă condiţii
microclimatice ideale pentru instalarea florei
microbiene specifice spaţiilor insalubre

7 Circulaţia în mediile de bibliotecă Crearea condiţiilor facile de răspândire în

(arhivă, muzeu) a info-documentelor biblioteci, arhive şi muzee a florei
contaminate şi infestate sub forma microbiene toxicogene şi diseminarea
donaţiilor şi împrumuturilor inoculară în alte medii libere de infecţii.

8 Lipsa structurilor de carantină info- Funcţionarea unor structuri organizatorice

documentară în biblioteci, arhive şi permanente de carantină (locală, regională,
muzee naţională, internaţională) ar gestiona
răspândirea factorilor de risc biologic din
diferite biblioteci, muzee şi arhive

CAP III. SINDROMUL CLĂDIRILOR BOLNAVE-CONSECINŢĂ A STĂRII DE

FUNCŢIONARE A LOCAŢIILOR DE BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ,
PRECUM ŞI A CALITĂŢII MEDIULUI INTERIOR .
3.1. Aspecte generale
Am crezut de cuviinţă să analizez câteva aspecte privind calitatea clădirilor de
bibliotecă, muzeu şi arhivă, fie ele nou construite, de a asigura condiţii corespunzătoare
personalului şi utilizatorilor serviciilor oferite în vederea îmbunătăţirii confortului şi pentru
protejarea lor de diferite noxe de îmbolnăvire. Pentru documentarea privind această temă de
mare importanţă în viaţa bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor din reţeaua naţională am

50
consultat, desigur, literatura naţională şi internaţională de referinţă, ca expresie a nevoii de
documentare şi de raportare la un anumit nivel.
Câteva concluzii care trebuie să ne dea de gândit:
- Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) face parte din lista bolilor profesionale, cu toate
drepturile ce le conferă legislaţia muncii din ţările civilizate pentru factorul uman afectat;
- zonele care sunt vizate ca sursă a unor astfel de stări de disconfort accentuat şi care sunt
reclamate de personal şi/sau utilizatori pot fi localizate într-o anumită încăpere (săli de
lectură, depozit, laboratoare, birouri şi alte locaţii cu destinaţie directă sau de sprijin în
derularea activităţilor specifice actului info-cultural din bibliotecă, muzeu şi arhivă), arie de
clădire sau în întreaga clădire-cu răspândire simptomatologică generalizată;
- în cazul în care personalul de specialitate ca şi cel administrativ, precum şi utilizatorii
serviciilor info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive acuză efecte negative privind
confortul şi sănătatea, care se manifestă în funcţie de timpul petrecut în locaţia respectivă, dar
fără a fi posibilă identificarea–localizarea unor cauze care induc disconfortul şi perturbă
sănătatea factorului uman sau a unor maladii specifice care le-au generat, se poate vorbi de
Sindromul Clădirii Bolnave (SCB);
- Sindromul Clădirii Bolnave (SCB) prezintă o serie de simptome de disconfort acut, cum ar
fi: dureri de cap; iritaţii ale ochilor, nasului şi gâtului; tuse uscată; piele uscată sau râioasă;
simptome de ameţeli şi stări de greaţă; dificultăţi privind capacitatea de concentrare;
oboseală; alergie; sensibilitate la diferite mirosuri 34;
- cercetările medicale efectuate pe subiecţii umani sensibili la simptomele specifice SCB şi a
căror cauză nu este cunoscută de subiecţi au evidenţiat faptul că aceste simptome dispar la
mulţi dintre ei într-o perioadă scurtă de timp după ce au părăsit clădirea respectivă;
- potrivit Agenţiei de Protecţie a Mediului din SUA, se poate vorbi despre o clădire bolnavă
atunci când ocupanţii acesteia acuză simptomele prezentate mai sus, dar a căror cauză nu
poate fi depistată;
- în concepţia noastră, conform realităţii din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă,
conceptul Sindromul Clădirilor Bolnave trebuie completat şi cu Sindromul clădirilor care ne
îmbolnăvesc (SCÎ); dacă ocupanţii clădirilor moderne, supraizolate, climatizate, dezvoltă
anumite probleme de sănătate care nu-şi pot găsi explicaţia, dacă în aceste clădiri moderne ce
par culmea confortului şi civilizaţiei, oamenii nu se simt bine, dimpotrivă, mă întreb şi vă
întreb, cum să acţioneze ocupanţii clădirilor cu defecţiuni majore de proiectare şi execuţie,
neizolate, neclimatizate, cu sisteme de utilităţi învechite, uzate sau cu defecţiuni, cu agenţi
biologici şi chimici contaminanţi, indiferent de destinaţia acestora?
3. 2. Sindromul spaţiilor culturale bolnave − expresie a stării mediului interior a
spaţiilor din biblioteci, muzee şi arhive
Mediile urbane mari reprezintă, pe lângă dominaţia categorică la nivel structural şi
funcţional a spaţiilor rezidenţiale, şi prezenţa obligatorie dictată de interesul comunităţii a
spaţiilor de învăţământ, sănătate, spaţii de interes public, şi nu în ultimul rând, a spaţiilor
unde se desfăşoară activităţi culturale cu caracter permanent. De la bun început pornim cu
premiza că spaţiile culturale reprezintă o componenţă a ecosistemului urban de interes
comunitar, care trebuie să-şi adapteze infrastructura tehnică şi a serviciilor pentru a filtra
efectele agresiunii autoinduse (încărcătura serviciilor, a personalului şi grupării lui pe
categorii de vârstă, stare de sănătate etc. fondul general de info-documente şi starea lui de
conservare, încărcătura cu logistică tehnică etc.) sau produse de diferite surse externe de
degradare. Zgomotul, calitatea deficitară a aerului, prezenţa mirosurilor, poluarea luminoasă,
aglomeraţia, prezenţa florei şi faunei de microorganisme, ţânţari, muşte etc.cu potenţial
34
Datele au fost prezentate de inspectorii Cristian VLAD şi Emanoil VENESCU de la ITM Bucureşti, în
cadrul Conferinţei „ Prevenirea bolilor profesionale″ organizat de către ITM Bucureşti şi Clinica Anina
51
epidemiologic, ori distructiv (faună de insecte papirofage, faună de insecte xilofage,
rozătoare, furnici, faună de lepidoptere etc.), expunerea la poluanţii chimici şi biologici,
suprasaturarea unor servicii publice, determină ca spaţiile culturale aflate în aceste situaţii de
stres să identifice şi să utilizeze adevărate structuri eficiente de apărare împotriva agenţilor
poluanţi externi şi interni. Dar, în multe situaţii, mecanismele de apărare prezintă efecte
contrarii, vulnerabilizând din interior calitatea mediului din spaţiile culturale
Calitatea mediului interior din biblioteci, muzee şi arhive este considerată de
Agenţia Europeană de Mediu ca fiind unul dintre cei mai importanţi factori de influenţă
în starea de sănătate a factorului uman (personal şi utilizatorii serviciilor info-culturale)
din aceste locaţii culturale. Un spaţiu cultural (bibliotecă, muzeu sau arhivă) este sănătos
dacă efectele ei asupra factorului uman şi mediului din interior sunt nesemnificative şi
chiar benefice. Indicatorii privind evaluarea calităţii aerului intern al clădirilor de interes
cultural (biblioteci, muzee şi arhive, precum şi aprecierile tehnico-calitative au fost
evidenţiate în tabelul nr.6. În funcţie de percepţia şi starea de sanogeneză (apariţia şi
dezvoltarea bolilor) a factorului uman din aceste spaţii culturale, în baza cercetărilor efectuate
de Agenţia Americană de Protecţie a Mediului (EPA 1995) care grupează spaţiile rezidenţiale
în patru clase mari, cred că asimilarea sistemului de clasificare a spaţiilor culturale după
modelul Agenţiei Americane de Protecţie a Mediului reprezintă singura şansă de apropiere a
sistemelor analitice privind clasificarea clădirilor afectate, ca expresie a stării mediului
interior, ţinând cont de starea de sanogeneză a factorului uman direct implicat.

Determinarea calităţii mediului intern a clădirilor de interes cultural

(biblioteci, muzee si arhive)

Tabelul nr.6

Nr. Indicatori privind evaluarea Aprecieri tehnico-calitative

crt calităţii aerului intern
1 Caracteristicile tehnice ale
clădirii: materiale de construcţii
utilizate, compartimentarea
spaţiilor interioare, eficienţa
sistemelor de ventilare şi
climatizare.
În funcţie de indicatorii privind evaluarea calităţii
aerului intern, utilizând metodologia (procesul) de
ierarhizare analitică, pentru ierarhizarea spaţiilor
culturale am delimitat 4 clase egale pentru
încadrarea scorului total şi a scorurilor parţiale:
<25 − calitate foarte proastă; 25-50 − calitate
proastă; 50-75 − calitate satisfăcătoare; >75 −
calitate bună şi foarte bună
52
2 Caracteristicile activităţilor din
interiorul imobilului şi potenţialul
de transfer al factorilor de risc
generate de către acestea
3 Identificarea şi specificul
vectorilor de transfer: apă
potabilă, aerul exterior,
caracteristicile generale ale
amplasamentului
4 Profilul receptorilor − factorul
uman caracterizat prin:
antecedente alergene, încadrarea
în grupuri sensibile
5 Nivelul diferiţilor contaminanţi
chimici
6 Nivelul diferiţilor contaminanţi
biologici
Coeficientul de utilizare a locaţiilor de bibliotecă,
muzeu şi arhivă pentru funcţia culturală şi
informaţională specifică fiecărei instituţii,
stabilirea încărcăturii cu servicii şi a ponderii
acoperirii cu servicii de bază
Stabilirea şi utilizarea indicilor de evaluarea
multicriterială a vectorilor de transfer servicii:
apă, canalizare, energie, căldură, aerare activă,
izolare fonică şi termică etc.
Determinarea coeficientului de utilizare a
locaţiilor info-culturale pentru funcţiile principale
ale instituţiilor, coeficient care este un important
criteriu de evaluare a disponibilului de spaţiu sau
a supra-încărcări acestuia, dar şi a presiunii
asupra mediului din aceste spaţii culturale
Frecvenţa depăşirii valorilor maxime
recomandate în mediul intern de bibliotecă,
muzeu şi arhivă, la poluanţi chimici reprezentativi
(compuşi organici volatili, dioxid de carbon,
pulberi în suspensie) (%) acceptat ca un indicator
de presiune la nivelul stării de sănătate a
personalului şi utilizatorilor de servicii info-
culturale
Expunerea la riscuri de contaminare biologică;
stabilirea dimensiunii riscului de contaminare
biologică; stabilirea sistemelor de prevenţie şi
intervenţie.

- Clădiri bolnave (CB), clădiri cu destinaţie culturală (bibliotecă, muzeu, arhivă), în care se
poate realiză o legătură evidentă între bolile prezente la nivelul factorului uman şi calitatea
deficitară a mediului interior, iar agresivitatea faţă de mediul extern este foarte ridicată (gripa,
manifestările imuno-alergice, TBC, legioneloza). Sanogeneza 35,conexiunea între starea de
sănătate a factorului uman şi condiţiile de muncă şi de viaţă existente în mediile de cultură în
relaţia cu factorul uman reprezintă criteriul ştiinţific medical de încadrare a clădirilor mai
mult sau mai puţin bolnave .
- Bibliotecile, muzeele şi arhivele afectate de sindromul clădirilor bolnave(SCB) demers
conceptual folosit la descrierea situaţiilor din teren, în care mai mult de 20% din ocupanţii
acestor clădiri (personal de specialitate, utilizatorii serviciilor info-culturale) reclamă, pe bună
dreptate, un disconfort accentuat şi o stare de sănătate nefavorabilă, ce induce stări de rinită,
nas înfundat, uscarea mucoaselor, iritaţii, somnolenţă, cefalee, intoleranţă la diferite mirosuri,
datorită faptului că sunt expuşi un timp îndelungat într-o clădire, însă nici o boală specifică
35
Sanogeneză s.f.(med) dex online .ro, 2004. Ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a
populaţiei, condiţiile de muncă şi de viaţă, situaţia ecologică, fenomenele de urbanizare, de poluare, prezenţa
factorilor patogeni; ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populaţiei, studiind
mediul social ca factor patologic, influenţa clădirilor şi a condiţiilor de mediu.
53
sau cauza producerii acestora nu pot fi identificate şi studiate cu claritate (EPA 1995,
Lindvall 1992).

- Clădiri (biblioteci, muzee şi arhive) în care nu apar efecte observabile (CFEO) sunt medii
culturale în care ocupanţii resimt un disconfort mediu, iar starea de sănătate a populaţiei este
satisfăcătoare.

- Clădiri sănătoase (CS) reprezintă acele medii culturale din biblioteci, muzee şi arhive, unde
disconfortul este minim, starea de sănătate a ocupanţilor este foarte bună, iar agresivitatea
faţă mediul intern este nesemnificativă.
Pentru ierarhizarea spaţiilor culturale (bibliotecă, muzeu, arhivă), după modelul
ierarhizării spaţiilor rezidenţiale, au fost identificate şi delimitate 4 clase egale pentru
încadrarea scorului total şi a scorurilor parţiale (Adler et al.2010, Dixon et al.2009): <25 -
calitate foarte proastă, specifică Clădirilor Bolnave (CB); 25-50 - calitate proastă,
încadrare pentru clădirile info-culturale ce caracterizează Sindromul Clădirilor Bolnave
(SCB); 50-75 - calitate satisfăcătoare, ce caracterizează clădiri în care nu apar efecte
observabile (CFEO); >75 − calitate bună şi foarte bună, mediile clădirilor sănătoase
(CS). Aşa cum s-a arătat mai sus, Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) din locaţiile de
bibliotecă, muzeu şi arhivă se manifestă prin apariţia simptomelor de disconfort acut pe care
le-am detailat.
De reţinut este faptul că aceste simptome ale căror cauze nu sunt elucidate de către
subiecţi, dispar la mulţi dintre ocupanţii mediilor culturale într-o perioadă scurtă de timp după
ce au părăsit clădirea respectivă. Pentru explicarea prezenţei simptomelor de boli şi
comportamentul atipic al acestora, se cuvine să identificăm cauzele sau factorii care conduc
la apariţia afecţiunilor din categoria Sindromul Clădirilor Bolnave)(SCB)(tabelul 7).

54
Cauzele care determină apariţia afecţiunilor din categoria Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) în reţeaua
info-culturală a bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor din România.
Tabelul 7

Nr. Factorii implicaţi Efectele produse Observaţii

crt.
1. Ventilaţie inadecvată sub aspectul cantităţii
şi distribuirii ineficiente de aer proaspăt
introdus prin sistemele de ventilare şi
condiţionare
Producerea şi perpetuarea agresiunii autoinduse ori Creşterea agresiunii factorilor
generate de diferite surse externe şi interne a tuturor externi şi interni, permanenţi
mediilor din biblioteci, muzee şi arhive sau conjuncturali

2 Lipsa ventilaţiei în locaţiile cu public din Formarea şi perpetuarea unui mediu intern foarte Constituirea surselor de
biblioteci, muzee şi arhive agresiv pentru sănătatea factorului uman, care în degradare permanente
raport cu numărul şi starea de sănătate a multifactoriale, producând
ocupaţilor/m³spaţiu determină inducerea stării de schimbări perceptibile în
disconfort şi de îmbolnăvire a factorului uman, calitatea mediului interior
precum şi de degradare a colecţiilor de documente,
mobilier, utilităţi şi spaţiu

3 Prezenţa şi activitatea agenţilor chimici
contaminanţi proveniţi din sursele interne ale
clădirii produc schimbări semnificative în
calitatea mediului intern de bibliotecă,
muzeu şi arhivă
Compuşii organici volatili, inclusiv formaldehida, Agenţii chimici contaminanţi
emanaţi de adezivi, mochete, tapiserii, produse - din surse interne provoacă
manufacturi din lemn, şeminee sau sobe de gaz disconfort şi îmbolnăvirea
natural, materiale de construcţii, finisaje, determină ocupanţilor, iar aportul lor este
activarea unui mediu chimic agresiv, atât pentru completat şi de prezenţa
sănătatea ocupanţilor, cât şi pentru starea de surselor de
conservare a colecţiilor de info-documente perturbare/degradare
(creşterea acidităţii suporturilor organice purtătoare conjuncturale (activităţi,
de informaţii). echipamente electronice etc.)

55
4 Prezenţa şi activitatea agenţilor chimici
contaminanţi proveniţi din sursele externe
ale clădirii sunt surse de perturbare
/degradare permanente care au o influenţă
continuă asupra clădirilor de bibliotecă,
muzeu sau arhivă: surse industriale,
medicale, transporturi rutiere, feroviare ori
aeriene, gazele de evacuare ale motoarelor
termice, gazele provenite din instalaţiile de
canalizare, din instalaţiile de ventilare cu
exhaustoare etc.
Agenţii chimici contaminanţi proveniţi din medii Agenţii chimici externi sau
externe sunt surse care generează internalităţi şi interni mediilor info-culturale
externalităţi cu potenţial considerabil (în multe sunt surse poluante sau
cazuri nelimitat) în modificarea calităţii mediului din contaminatorii rezultaţi prin
biblioteci, muzee şi arhive. Efectele produse se expansiunea socio-economică
întâlnesc atât în mediile abiotice (spaţii, mobilier, necontrolată a omului în
colecţii de info-documente, aerul din biblioteci, dauna ecosistemelor naturale
muzee şi arhive), cât şi în mediile biotice (personalul sănătoase.
de specialitate şi utilizatorii serviciilor acestor
instituţii şi alte persoane care intră în contact cu
mediile info-culturale).

5 Prezenţa şi activitatea agenţilor biologici
contaminanţi proveniţi din surse interne ale
mediilor de bibliotecă, muzeu, arhivă: spaţii
insalubre, colecţii contaminate şi infestate,
mobilier contaminat şi infestat, bacterii,
ciuperci, protozoare care se dezvoltă în apa
stătută din conducte, umidificatoare,
colectoarele pentru scurgerea apei, ori în alte
locuri unde apa stagnează, cum ar fi: plăcile
de pardoseală, mochete sau straturi de
izolaţie. Prezenţa florei şi faunei de agenţi
biologici din colecţiile info-documentare
reprezintă o sursă foarte importantă de
apariţie, dezvoltare şi diseminare, producând
biodegradări în toate mediile spaţiilor info-
culturale
Formarea unei aeromicroflore prin instalarea şi
dezvoltarea ciupercilor de mucegai patogene şi a
altor micete toxicogene care produc micotoxine în
substratul lor nutritiv, fiind apoi puse în libertate în
aerul interior de bibliotecă, muzeu sau arhivă,
formându-se prin acumulare patogenă
aeromicrofloră formată din micete patogene foarte
periculoase pentru sănătatea ocupanţilor, dar şi a
bunurilor info-culturale. Prezenţa insectelor şi
rozătoarelor specifice bunurilor şi mediilor din
biblioteci, muzee şi arhive determină formarea unui
focar de boli entomopatogene foarte periculoase
pentru sănătatea factorului uman, dar care produc
biodegradări foarte importante colecţiilor info-
documentare, mobilierului, instalaţiilor tehnico-
sanitare
Aeromicroflora indusă de
agenţii patogeni, precum şi
fauna de insecte papiricole,
xilofage şi sinantrope, dar şi
de rozătoare din spaţiile info-
o culturale de bibliotecă, muzeu
şi arhivă reprezintă vectorii
biologici care induc cele mai
periculoase boli factorului
uman specific acestor
instituţii, precum şi cele mai
grave bio-degradări colecţiilor
de info-documente,
mobilierului şi spaţiilor.

6 Prezenţa şi activitatea agenţilor biologici Inducerea în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă a Constituirea surselor de agenţi

56
 contaminanţi proveniţi din surse externe
locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă, cum
ar fi: acumulări de ape permanente
contaminate biologic, prezenţa unităţilor de
carmangerie, morărit şi panificaţie;
depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor
ago-alimentare din mediul urban; prezenţa în
apropierea clădirilor de bibliotecă, muzeu şi
arhivă a surselor externe permanente de
biodegradare a mediilor externe (spitale de
boli infecţioase, spitale de carantină sanitară
etc.)
7 Factorul uman şi activităţile desfăşurate.
agenţilor patogeni de carantină în mediile info- patogeni şi a faunei de insecte
culturale şi propagarea agenţilor micotici care sinantrope, xilofage şi
produc micotoxine foarte periculoase pentru papiricole de carantină
sănătatea oamenilor care vin în contact cu mediile sanitară.
din aceste instituţii. Prezenţa dăunătorilor (insecte şi
rozătoare) în mediile exterioare contaminante
(deşeuri agroalimentare, spitale, carmangerii, spaţii
rezidenţiale insalubre) reprezintă o sursă permanentă
şi foarte periculoasă prin care aceşti dăunători
nespecifici spaţiilor şi bunurilor info-culturale devin
cărăuşii bolilor periculoase, de carantină o dată cu
accederea lor în mediile de bibliotecă, muzeu sau
arhivă.
Factorul uman determină oscilaţii ale patogenilor Starea de sănătate
57
 În lucrarea „Evaluarea integrală a calităţii mediului în spaţiile rezidenţiale″, Perdrix
et al. (2005) clasifică factorii care cresc riscul de încadrare a clădirilor în categoria SCB, după
cum urmează:
-personali: prezenţa persoanelor de sex feminin, a copiilor, a persoanelor cu
vulnerabilitate la afecţiuni imuno-alergene;
-individuali: prezenţa fumătorilor, utilizarea frecventă a computerelor şi a altor
aparate electronice, prezenţa bibliotecilor, utilizarea biocidelor şi a pesticidelor;
-tehnici: temperaturi peste 23ºC, umiditatea aerului sub 30% sau peste 65%, ventilare
sub10 litri/secundă/persoană, prezenţa sistemelor de climatizare, igiena precară,
prezenţa excesului de apă şi probleme determinate de acest neajuns.
Sintetizând întregul demers ştiinţific parcurs de subsemnatul în domeniul protecţiei
info-documentelor din biblioteci, arhive şi muzee în perioada 1999-2014, propun o
îmbunătăţire a demersului ştiinţific prezentat de Perdrix et al. (2005) prin noi acumulări
factoriale prelevate de-a lungul anilor din aceste medii culturale evidenţiate sintetic în tabelul
8. Trebuie să evidenţiem rolul determinant al managementului deficitar de bibliotecă, muzeu
sau arhivă în a crea spaţii şi condiţii adecvate pentru depozitarea şi conservarea bunurilor
culturale, precum şi săli speciale pentru cercetarea, consultarea şi împrumutul documentelor.
Iată de ce Sindromul Clădirilor Bolnave care afectează toate mediile interioare ale
bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor cu foarte multe defecţiuni tehnice şi de organizare rămâne
o patologie polimorfă, non specifică, benignă, de etiologie multifactorială (chimică,
biologică, tehnică, medicală, care acţionează şi se impune a fi evaluată din perspectiva
proiecţiei în funcţionalitatea ecosistemelor umane, a stării de sanogeneză a factorului uman
din aceste instituţii, precum şi a simbiozei parteneriale între ecosistemul uman şi cel info-
documentar. Pe acest traseu extrem de dificil de analizat trebuie să identificăm efectele
creşterii incidenţei sindromului clădirilor bolnave sedii de bibliotecă (mai ales), muzeu sau
arhivă, pentru eliminarea riscului de abandon al clădirilor avariate de multiplele defecţiuni
sau de amplificare a problemelor de sănătate ale personalului şi utilizatorilor din aceste
instituţii.

58
Factorii care cresc riscul de încadrare a clădirilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă în Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) şi
Clădiri Bolnave (CB)
Tabelul 8

Nr. Factorii de risc în încadrarea clădirilor Modalităţi de acţiune

crt info-culturale

1 Factori personali Prezenţa persoanelor de sex feminin, a copiilor, a persoanelor cu

vulnerabilitate la afecţiuni imuno-alergice

Factori individuali Prezenţa fumătorilor, utilizarea frecventă a computerelor şi alte aparate

2 electronice, prezenţa bibliotecilor, utilizarea biocidelor şi pesticidelor
3 Factori tehnici
4 Factori de infrastructură: clădiri vechi, de
regulă de patrimoniu ca sedii pentru
biblioteci, muzee şi arhive
Temperaturi peste 23ºC, umiditatea aerului sub 30% sau peste 65%,
ventilare sub 10 /litri/secundă/persoană, prezenţa sistemelor de climatizare,
igiena precară, prezenţa problemelor determinate de excesul de apă
Imposibilitatea (interzicerea) efectuării intervenţiilor profunde pe
infrastructura clădirilor de patrimoniu privind îmbunătăţirea regimului
abiotic-microclimatic (T,UR); imposibilitatea efectuării proiectelor privind
tipo-depozitarea bunurilor info-culturale prin tipo-dimensionarea bunurilor
datorită dimensiunilor variabile ale spaţiilor care aveau o cu totul altă
destinaţie.

5 Factori de infrastructură şi dotare Clădirile instituţiilor culturale provenite prin reabilitarea unor spaţii,
tehnică: clădiri având o altă destinaţie, având o altă destinaţie, reprezintă locaţiile cele mai susceptibile pentru
reabilitate necorespunzător pentru instalarea simptomelor SCB.
adăpostirea bibliotecilor, muzee şi
arhivelor
6 Clădiri noi construite, cu greşeli de Apariţia defecţiunilor majore post-garanţie a clădirilor.
proiectare-execuţie

59
3.3. Contribuţii privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile
info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive.
Evaluarea calităţii mediului din spaţiile şi ariile info-culturale din biblioteci, muzee şi
arhive reprezintă o activitate care trebuie efectuată periodic, dar obligatoriu în fiecare an, în
vederea stabilirii criteriilor şi coeficienţilor de utilizare, acoperire, funcţionare, densitate,
frecvenţă, eficienţă, expunere, accesibilitate, în baza cărora se pot obţine informaţii care prin
prelucrarea matematică şi transformarea valorilor în procente, pot conduce la valori
omogenizate intermediare (minim şi maxim) care caracterizează starea mediului din interiorul
acestor spaţii, prin utilizarea sistemului de notare (de la 1 - nota cea mai mică, la 100-nota cea
mai mare).
3.3.1. Studiu de caz privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi
ariile închise de bibliotecă
Conform Legii334/2002-legea bibliotecilor, colecţiile de bibliotecă sunt diverse atât
din punctul de vedere al categoriilor de bibliotecă, cât şi al suportului material purtător de
informaţie. Din punctul de vedere al diversităţii, categoriile de documente specifice unei
biblioteci sunt următoarele: cărţi; publicaţii seriale; manuscrise; microformate; documente
cartografice; documente de muzică tipărite; documente audiovizuale; documente grafice;
documente electronice; documente fotografice sau multiplicate prin prelucrări fizico-chimice;
documente arhivistice; alte categorii de documente indiferent de suportul material.
Din punctul de vedere al etiologiei suportului material, aceste info-documente
îmbracă, din punct de vedere fizic, două structuri materiale: de origine organică şi
anorganică. Multitudinea documentelor precum şi natura materială a acestora solicită
utilizarea mai multor criterii abiotice şi biotice privind evaluarea-monitorizarea calităţii
mediului interior din spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă. Evaluarea calităţii mediului în
spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă (tabelele nr.9, 10, 11, 12, 13, 14) s-a realizat pe baza
unor aprecieri multicriteriale utilizate în spaţiile rezidenţiale şi adaptate particularităţilor
specifice de infrastructură, dotare şi ofertă profesională a serviciilor specifice instituţiei de
bibliotecă. Au fost luate în studiu (fiind considerate criterii reprezentative) 8 criterii şi 6
opţiuni- spaţii protejate, unde se desfăşoară cu caracter permanent principalele servicii de
bibliotecă care au fost luate în analiză. Pe baza observaţiilor multianuale de analiză statistică
au fost selectate acele criterii care exprimă prin valori cuantificabile, agresivitatea directă a
spaţiilor de bibliotecă, factorii specifici de influenţă identificaţi în mediile de bibliotecă şi
caracteristicile mediului extern. Pentru evaluarea multicriterială a calităţii mediului spaţiilor
de bibliotecă s-au selectat opt norme, uşor de aplicat.
A. Coeficientul de utilizare a spaţiului pentru funcţia de bibliotecă − reprezintă gradul de
utilizare a spaţiului (%) dintr-o unitate teritorială de referinţă pentru funcţiile de bibliotecă,
fapt ce reprezintă un criteriu important de evaluare a disponibilului de spaţiu din unitatea
teritorială de bibliotecă a funcţiei analizate, dar şi a presiunii asupra mediului de bibliotecă.
B. Ponderea acoperirii cu servicii importante de bibliotecă (%) − evidenţiază capacitatea de
adaptare a bibliotecii la nevoile de lectură şi documentare a membrilor unei comunităţi.
C. Ponderea acoperirii cu servicii de bază (apă, canalizare, energie, căldură etc.)(%)-
reflectă capacitatea de adaptare a instituţiei de bibliotecă pentru a asigura un confort
personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă.

60
D. Eficienţa sistemelor de ventilare-climatizare (%) − reprezintă criteriul cel mai important
utilizat în abordarea capacităţii de organizare a intervenţiilor privind eliminarea factorilor de
presiune din mediul intern de bibliotecă.
E. Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern de bibliotecă la
poluanţii reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie) (%)- reprezintă în
practica de bibliotecă (muzeu, arhivă) un indicator de presiune la nivelul stării de sănătate a
personalului din laboratoarele de conservare şi/sau restaurare.
F. Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern de bibliotecă a
agenţilor biologici (ciuperci, bacterii, protozoare, insecte, rozătoare) (%) − reprezintă
criteriul esenţial acceptat ca un indicator de presiune la analizele privind starea de sănătate a
factorului uman din instituţiile info-culturale, precum şi în analiza actului de conservare-
prezervare a colecţiilor, mobilierului şi locaţiilor de bibliotecă, muzeu sau arhivă.
G. Densitatea factorului uman în activităţi sedentare, structura şi starea de sănătate (%) –
cuantifică presiunea directă pe care o generează factorul uman din mediile info-culturale
asupra mediului, prin intermediul nivelurilor de expunere a factorului uman la riscuri interne.
H. Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene (%) − inventariază şi cuantifică dimensiunea
riscurilor specifice spaţiului în care se înscriu locaţiile de bibliotecă (muzeu sau arhivă).
Din punctul de vedere al instituţiilor info-culturale, Sindromul Clădirilor Bolnave reprezintă
o patologie polimorfă, nespecifică, benignă, de etiologie multifactorială (chimică, biologică,
tehnică, medicală), dar care trebuie a fi evaluată în termeni rezonabili pentru monitorizarea
proiecţiei în funcţionalitatea ecosistemelor umane în corelaţie cu spaţiile info-culturale din
biblioteci, muzee şi arhive şi a stării de sanogeneză a factorului uman din aceste locaţii.

Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă

61
 Depozitul general. Suprafaţa: 600 m²; Aerare activă parţial utilizată; T, UR şi I-
permanent monitorizaţi şi corectaţi

Tabelul nr.9

Nr Criteriile reprezentative Opţiuni spaţiu de Punctaj acordat

crt bibliotecă

1 Coeficientul de utilizare a Depozitul general 77- >75 calitate

spaţiului pentru funcţia de (suprafaţa: 600m²; instalaţie bună a mediului
depozitare şi conservare a generelă de climatizare parţial
colecţiilor de documente (%) folosită)
2 Ponderea acoperirii cu serviciul de Depozitul general 61-calitate
depozitare şi conservare a (suprafaţa: 600m²; instalaţie satisfăcătoare
colecţiilor (%) generelă de climatizare parţial (50-75) a
folosită) mediului
3 Ponderea acoperirii cu servicii de Depozitul general 79- calitate bună
bază privind: apă, canalizare, (suprafaţa: 600m²; instalaţie a mediului
energie, căldură (%) generelă de climatizare parţial interior (>75)
folosită)
4 Eficienţa sistemelor de ventilare- Depozitul general 56-calitate
climatizare (%) (suprafaţa: 600m²; instalaţie satisfăcătoare a
generelă de climatizare parţial mediului (50-75)
folosită)
5 Frecvenţa depăşirii valorilor Depozitul general 79-calitate bună a
maxime recomandate în mediul (suprafaţa: 600m²;i nstalaţie aerului ( >75)
intern la poluanţi reprezentativi generelă de climatizare parţial
(COV, dioxid de carbon, pulberi în folosită)
suspensie)(%)
6 Frecvenţa apariţiei contaminărilor Depozitul general 69- calitate
şi infestărilor în mediul intern a (suprafaţa: 600m²; instalaţie satisfăcătoare a
agenţilor biologici (ciuperci, generelă de climatizare parţial mediului interior
bacterii, protozoare, insecte, folosită) (50-75)
rozătoare) (%)
7 Densitatea factorului uman în Depozitul general 75 – calitate
activităţi sedentare şi starea de (suprafaţa: 600m²; instalaţie satisfăcătoare a
sănătate (%) generelă de climatizare parţial mediului interior
folosită) (50-75)
8 Expunerea la riscuri naturale şi Depozitul general 55- calitate
tehnogene)(%) (suprafaţa: 600m²; instalaţie satisfăcătoare a
generelă de climatizare parţial mediului interior
folosită) (50-75)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8 551:8 = 68.8 -

calitate
satisfăcătoare a
mediului (50-75)

62
 Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă
Laboratorul de conservare. (Suprafaţa: 50 m²; Aparat de condiţionare locală a aerului;
T, UR şi I- permanent monitorizaţi şi corectaţi)

Tabelul nr.10

Nr Criteriile reprezentative Opţiuni utilizare spaţiu de Punctaj acordat

crt bibliotecă

1 Coeficientul de utilizare a Laboratorul de conservare 77- >75 calitate

spaţiului de laborator pentru (suprafaţa: 50m²; aparat de bună a mediului
funcţia de conservare a colecţiilor condiţionare locală a aerului)
de documente (%)
2 Ponderea acoperirii cu serviciul de Laboratorul de conservare 95 - calitate
investigare şi conservare a (suprafaţa: 50m²; aparat de foarte bună a
colecţiilor (%) condiţionare locală a aerului) mediului - >75
3 Ponderea acoperirii cu servicii de Laboratorul de conservare 90 - calitate
bază privind: apă, canalizare, (suprafaţa:50m²;aparat de foarte bună a
energie, căldură (%) condiţionare locală a aerului) mediului - >75
4 Eficienţa sistemelor de ventilare- Laboratorul de conservare 49 - calitate
climatizare (%) (suprafaţa: 50m²; aparat de proastă a
condiţionare locală a aerului) mediului (25-50)
5 Frecvenţa depăşirii valorilor Laboratorul de conservare 24 - calitate
maxime recomandate în mediul (suprafaţa: 50m²; aparat de foarte proastă a
intern la poluanţi reprezentativi condiţionare locală a aerului) aerului ( <25)
(COV, dioxid de carbon, pulberi în
suspensie)(%)
6 Frecvenţa apariţiei contaminărilor Laboratorul de conservare 22- calitate
şi infestărilor în mediul intern a (suprafaţa: 50m²; aparat de foarte proastă a
agenţilor biologici (ciuperci, condiţionare locală a aerului) mediului
bacterii, protozoare, insecte, interior (<25)
rozătoare) (%)
7 Densitatea factorului uman în Laboratorul de conservare 75 –calitate
activităţi sedentare şi starea de (suprafaţa:50m²;aparat de satisfăcătoare a
sănătate (%) condiţionare locală a aerului) mediului
interior (50-75)
8 Expunerea la riscuri naturale şi Laboratorul de conservare 57 - calitate
tehnogene)(%) (suprafaţa:50m²;aparat de satisfăcătoare a
condiţionare locală a aerului) mediului
interior (50-75)
PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8 489:8.= 61 −
calitate
satisfăcătoare a
mediului de
laborator

63
 Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă
Centrul de Informare Comunitar.(Suprafaţa: 100 m²; Aerare activă parţială; T, UR şi I-
permanent monitorizaţi şi corectaţi)

Tabelul nr.11

Nr Criteriile reprezentative Opţiuni spaţiu de Punctaj

crt bibliotecă acordat

1 Coeficientul de utilizare a spaţiului Centrul de Informare 76 - >75 calitate

pentru funcţia de informare a Comunitar. Suprafaţa: bună a
persoanelor şi instituţiilor comunitare 100 m²; Aerare activă mediului
parţială
(%)
2 Ponderea acoperirii cu serviciul de Centrul de Informare 62 - calitate
informare comunitară a populaţiei (%) Comunitar. Suprafaţa: satisfăcătoare
100 m²; Aerare activă (50-75) a
parţială
mediului
3 Ponderea acoperirii cu infrastructură de Centrul de Informare 79 - calitate
bază privind:calculatoare, aparate de Comunitar. Suprafaţa: bună a
multiplicat, xerox, copiatoare etc. (%) 100 m²; Aerare activă mediului
parţială
interior (>75)
4 Eficienţa sistemelor de ventilare- Centrul de Informare 20 - calitate
climatizare (%) Comunitar. Suprafaţa: foarte proastă a
100 m²; Aerare activă mediului (<25)
parţială
5 Frecvenţa depăşirii valorilor maxime Centrul de Informare 77 - calitate
recomandate în mediul intern la poluanţi Comunitar. Suprafaţa: bună a aerului (
reprezentativi (COV, dioxid de carbon, 100 m²; Aerare activă >75)
parţială
pulberi în suspensie)(%)
6 Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi Centrul de Informare 58 - calitate
infestărilor în mediul intern a agenţilor Comunitar. Suprafaţa: satisfăcătoare a
biologici (ciuperci, bacterii protozoare, 100 m²; Aerare activă mediului
parţială
insecte, rozătoare) (%) interior (50-75)
7 Densitatea factorului uman în activităţi Centrul de Informare 50 – calitate
sedentare şi starea de sănătate (%) Comunitar. Suprafaţa: satisfăcătoare a
100 m²; Aerare activă mediului
parţială
interior (50-75)
8 Expunerea la riscuri naturale şi Centrul de Informare 57 - calitate
tehnogene)(%) Comunitar. Suprafaţa: satisfăcătoare a
100 m²; Aerare activă mediului
parţială
interior (50-75)
PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+.C8):8 479:8 = 59,8 −
calitate
satisfăcătoare

64
 Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă
Depozitul de arhivă. (Suprafaţa: 500 m²; Aerare activă parţial utilizată; T, UR şi I-
permanent monitorizaţi şi corectaţi )
Tabelul nr.12

Nr Criteriile reprezentative Opţiuni spaţiu de Punctaj acordat

crt bibliotecă

1 Coeficientul de utilizare a spaţiului Depozitul de arhivă 78 - >75 calitate

pentru funcţia de depozitare şi (suprafaţa: 600 m²; instalaţie bună a mediului
conservare a colecţiilor de generală de climatizare
documente (%) parţial folosită)
2 Ponderea acoperirii cu serviciul de Depozitul de arhivă 60 - calitate
depozitare şi conservare a colecţiilor (suprafaţa: 600 m²; instalaţie satisfăcătoare
(%) generală de climatizare (50-75) a
parţial folosită) mediului
3 Ponderea acoperirii cu servicii de Depozitul de arhivă 79 - calitate bună
bază privind: apă, canalizare, (suprafaţa: 600 m²; instalaţie a mediului
energie, căldură (%) generală de climatizare interior (>75)
parţial folosită)
4 Eficienţa sistemelor de ventilare- Depozitul de arhivă 58 - calitate
climatizare (%) (suprafaţa: 600m²; instalaţie satisfăcătoare a
generală de climatizare mediului (50-75)
parţial folosită)
5 Frecvenţa depăşirii valorilor Depozitul de arhivă 76 - calitate bună
maxime recomandate în mediul (suprafaţa: 600 m²; instalaţie a aerului ( >75)
intern la poluanţi reprezentativi generală de climatizare
(COV, dioxid de carbon, pulberi în parţial folosită)
suspensie)(%)
6 Frecvenţa apariţiei contaminărilor Depozitul de arhivă 69 - calitate
şi infestărilor în mediul intern a (suprafaţa: 600 m²;instalaţie satisfăcătoare a
agenţilor biologici (ciuperci, bacterii generală de climatizare mediului interior
protozoare, insecte, rozătoare) (%) parţial folosită) (50-75)
7 Densitatea factorului uman în Depozitul de arhivă 74 – calitate
activităţi sedentare şi starea de (suprafaţa: 600 m²; instalaţie satisfăcătoare a
sănătate (%) generală de climatizare mediului interior
parţial folosită) (50-75)
8 Expunerea la riscuri naturale şi Depozitul de arhivă 79 - calitate bună
tehnogene)(%) (suprafaţa: 600 m²; instalaţie a mediului
generală de climatizare interior (>75)
parţial folosită)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8 573:8=71,6

calitate
satisfăcătoare a
mediului (50-75)

65
 Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă
Depozitul de carte veche. (Suprafaţa: 650 m²; Aerare activă parţial utilizată; T, UR şi I-
permanent monitorizaţi şi corectaţi )

Tabelul nr.13

Nr Criteriile reprezentative Opţiuni spaţiu de Punctaj acordat

crt bibliotecă

1 Coeficientul de utilizare a spaţiului Depozitul de carte veche 78 - >75 calitate

pentru funcţia de depozitare şi (suprafaţa: 650 m²; instalaţie bună a mediului
conservare a colecţiilor de generală de climatizare parţial
documente (%) folosită)
2 Ponderea acoperirii cu serviciul de Depozitul de carte veche 58 - calitate
depozitare şi conservare a (suprafaţa: 650 m²; instalaţie satisfăcătoare
colecţiilor (%) generală de climatizare parţial (50-75) a
folosită) mediului
3 Ponderea acoperirii cu servicii de Depozitul de carte veche 79 - calitate
bază privind: apă, canalizare, (suprafaţa: 650 m²; instalaţie bună a mediului
energie, căldură (%) generală de climatizare parţial interior (>75)
folosită)
4 Eficienţa sistemelor de ventilare- Depozitul de carte veche 70 - calitate
climatizare (%) (suprafaţa: 650 m²; instalaţie satisfăcătoare a
generală de climatizare parţial mediului (50-75)
folosită)
5 Frecvenţa depăşirii valorilor Depozitul de carte veche 77 - calitate
maxime recomandate în mediul (suprafaţa: 650 m²; instalaţie bună a aerului
intern la poluanţi reprezentativi generală de climatizare parţial (>75)
(COV, dioxid de carbon, pulberi în folosită)
suspensie)(%)
6 Frecvenţa apariţiei contaminărilor Depozitul de carte veche 71 - calitate
şi infestărilor în mediul intern a (suprafaţa: 650 m²; instalaţie satisfăcătoare a
agenţilor biologici (ciuperci,bacterii generală de climatizare parţial mediului
protozoare, insecte, rozătoare) (%) folosită) interior (50-75)
7 Densitatea factorului uman în Depozitul de carte veche 75 – calitate
activităţi sedentare şi starea de (suprafaţa: 650 m²; instalaţie satisfăcătoare a
sănătate (%) generală de climatizare parţial mediului
folosită) interior (50-75)
8 Expunerea la riscuri naturale şi Depozitul de carte veche 79 − calitate
tehnogene)(%) (suprafaţa: 650 m²; instalaţie bună a mediului
generală de climatizare parţial interior (>75)
folosită)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8 587:8=73,37-

calitate
satisfăcătoare a
mediului (50-75)

66
 Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă
Filială de bibliotecă; (Suprafaţa: 750 m²; Aerare parţial utilizată prin ventilare; T, UR şi
I- permanent monitorizaţi şi corectaţi )
Tabelul nr.14
Nr Criteriile reprezentative Opţiuni spaţiu de Punctaj acordat
crt bibliotecă

1 Coeficientul de utilizare a spaţiului Filială de bibliotecă 76 - >75 calitate

pentru funcţia de depozitare şi (suprafaţa: 750 m²; aerare bună a mediului
conservare a colecţiilor de parţial utilizată prin
documente (%) ventilare); T, UR, I
monitorizaţi
2 Ponderea acoperirii cu serviciul de Filială de bibliotecă 60 - calitate
împrumut al colecţiilor (%) (suprafaţa: 750 m²; aerare satisfăcătoare
parţial utilizată prin (50-75) a
ventilare); T, UR, I mediului
monitorizaţi
3 Ponderea acoperirii cu servicii de Filială de bibliotecă 59 - calitate
bază privind: apă, canalizare, (suprafaţa: 750 m²; aerare bună a mediului
energie, căldură (%) parţial utilizată prin interior (>75)
ventilare); T, UR, I
monitorizaţi
4 Eficienţa sistemelor de ventilare- Filială de bibliotecă 46 -calitate
climatizare (%) (suprafaţa: 750 m²; aerare proastă a
parţial utilizată prin mediului (25-50)
ventilare); T, UR, I
monitorizaţi
5 Frecvenţa depăşirii valorilor maxime Filială de bibliotecă 78-calitate bună
recomandate în mediul intern la (suprafaţa: 750 m²; aerare a aerului ( >75)
poluanţi reprezentativi (COV, dioxid parţial utilizată prin
de carbon, pulberi în suspensie)(%) ventilare); T, UR, I
monitorizaţi
6 Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi Filială de bibliotecă 67- calitate
infestărilor în mediul intern a (suprafaţa: 750 m²; aerare satisfăcătoare a
agenţilor biologici (ciuperci, bacterii parţial utilizată prin mediului
protozoare, insecte, rozătoare) (%) ventilare); T interior (50-75)
7 Densitatea factorului uman în Filială de bibliotecă 75 – calitate
activităţi sedentare, structura şi (suprafaţa: 750 m²; aerare satisfăcătoare a
starea de sănătate (%) parţial utilizată prin mediului
ventilare); T interior (50-75)
8 Expunerea la riscuri naturale şi Filială de bibliotecă 62 - calitate
tehnogene)(%) (suprafaţa: 750 m²; aerare satisfăcătoare a
parţial utilizată prin mediului
ventilare); T interior (50-75)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8 523:8=65.3-

calitate
satisfăcătoare a
mediului (50-75)

67
 3.4. Elemente de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi igienizare
ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă.

3.4.1. Importanţa elementelor de analiză ca structuri fundamentale în întocmirea

programelor privind conservarea şi igienizarea documentelor şi spaţiilor de bibliotecă.

Elementele de analiză privind fundamentarea şi elaborarea programelor de conservare

a documentelor bibliografice precum şi de igienizare a spaţiilor şi mobilierului fac parte din
preocupările curente pe care specialistul conservator le are în studiu în mod firesc.
Structurile acestui sistem sunt gândite pentru a evidenţia un nivel optim funcţional ce
poate cuantifica calitatea actului de conservare, prin programele de conservare şi igienizare
ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă. Prin urmare, o dată cu parcurgerea etapelor şi a
consecinţelor practice ce derivă din efectuarea acestor elemente de analiză, putem proiecta o
imagine de asamblu, realistă, privind starea de sănătate a spaţiilor şi documentelor
bibliografice.
Sistemul este structurat pornindu-se de la câteva aspecte de bază care fundamentează
aplicabilitatea lui în practica conservării - prezervării documentelor de bibliotecă, cum ar fi:

 reprezintă un instrument de lucru util, flexibil şi eficient pentru specialistul

conservator, dar şi pentru bibliotecarul-custode care gestionează, dar şi protejează
valorile culturale;
 la elaborarea acestor elemente de analiză în vederea întocmirii programelor de
conservare şi igienizare s-a avut în vedere respectarea cu stricteţe a elementelor de
bază în caracterizarea nivelelor de conservare şi igienizare: calitatea localurilor de
bibliotecă de a stoca, depozita şi conserva documente bibliografice; aspectele
microclimatice ale depozitelor − stabilitatea parametrilor fizici microclimatici în
nivele corespunzătoare actului de conservare a documentelor; mobilierul din
spaţiile de depozitare; fondurile de documente bibliografice depozitate; mijloace
individuale de protecţie a fondului − module de conservare (dulap, raft, cutii, mape,
suluri, fototecă etc); personalul implicat în gestionarea fondului şi nivelul de
pregătire în domeniul conservării-prezervării documentelor de bibliotecă; dotarea
cu echipamente şi mijloace de protecţie a personalului direct implicat în efectuarea
activităţilor de conservare a bunurilor culturale; planul general de măsuri privind
igienizarea spaţiilor, depozitelor, mobilierului şi fondului existent de documente;
măsuri de asigurare împotriva inundaţiilor, incendiilor, furturilor.
 această strategie de determinare a stării de conservare şi igienizare a documentelor,
spaţiilor şi mobilierului este operabilă acum pentru că la elaborarea ei s-a avut în
vedere atât încadrarea juridică a politicilor de protecţie culturală (actele normative
ce definesc aceste activităţi fundamentale), precum şi calitatea specialiştilor
implicaţi în realizarea măsurilor de protecţie culturală;
 strategia poate fi îmbunătăţită în funcţie de apariţia unor elemente noi de efectuare
a analizelor privind starea de conservare şi igienizare a documentelor şi spaţiilor,
prin aportul segmentului tehnic cel mai dinamic în măsură să redimensioneze
teoretic şi practic, politicile de protecţie culturală.

3.4.2. Prezentarea strategiei de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi

igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă.
68
 3.4.2.1. Localul de bibliotecă.

Activitatea de conservare a documentelor de bibliotecă are ca obiectiv crearea şi

stabilizarea unor condiţii corespunzătoare proceselor de stocare, depozitare şi conservare a
valorilor culturale. Realizarea acestui obiectiv esenţial depinde, în primul rând, de calitatea
construcţiilor alocate pentru păstrarea şi conservarea acestor valori, precum şi de dotarea
acestora.
Orice măsură de conservare preventivă sau curativă va fi inoperabilă dacă nu se
asigură un spaţiu corespunzător activităţilor specifice unei biblioteci. În acest sens, din
punctul de vedere al conservării, metoda des întâlnită în zilele noastre de a adapta “din mers”
un imobil care avea iniţial o cu totul altă destinaţie decât cea de bibliotecă nu este benefică
pentru sănătatea colecţiilor culturale.
Pornind de la premisa că activităţile de conservare a documentelor bibliografice încep
încă din faza de proiectare a localului de bibliotecă, întrucât orice neglijenţă sau greşeală de
concepţie constructivă poate avea urmări grave şi permanente în funcţionarea viitoarei
instituţii, specialistul conservator trebuie să participe activ la construcţia şi echiparea
bibliotecii încă din prima fază de demarare a proiectului. Colaborarea specialistului
conservator cu ceilalţi specialişti direct implicaţi în proiectarea şi execuţia clădirii (arhitecţi,
ingineri constructori etc.), dar şi cu ordonatorul de credite, reprezintă modalitatea cea mai
optimă de lucru în scopul rezolvării tuturor problemelor inerente etapelor de proiectare şi
construcţie.
Prezintă un interes aparte elementele de analiză în vederea elaborării programelor de
igienizare şi conservare a localului de bibliotecă, pornindu-se de la exteriorul clădirii, spre
interiorul ei, adică la depozitul de documente.
 Prezentarea aspectelor generale exterioare ale localului de biblotecă.
a) Amplasarea geografică pentru aprecierea aspectelor de pedoclimatologie:
- topopedoclimatul locului, caracteristicile pedoclimatice ale punctului de
lucru;
- macropedoclimatul zonei, variaţiile pedoclimatice ale zonei de amplasare a
puctului de lucru;
- nanoclimatul depozitelor, dinamica evoluţiei parametrilor fizici
microclimatici.
b) Amplasarea intra sau extraurbană:
- zonă industrială;
- zonă intens circulată;
- zonă puternic poluată;
- zonă universitară;
- în apropierea zonelor verzi.
c) Există în apropierea localului de bibliotecă obiective care să prezinte pericol de
incendiu
- staţii PECO;
- staţii de încărcare a gazului lichefiat;
- întreprinderi de prelucrare a vopselelor;
- întreprinderi de prelucrare a produselor chimice;
- depozite de stocare şi valorificare a combustibililor solizi, lichizi etc;
- depozite de mobilă.

69
 d) Terenul alocat construcţiei de bibliotecă este ferit de inundaţii, excesul de umiditate
prin prezenţa la suprafaţă a apelor freatice, sau instabilitatea pedologică a
terenului
- teren inundabil;
- teren nedrenat;
- teren cu nivelul apei freatice la suprafaţă;
- teren cu textură luto-nisipoasă;
- teren cu risc tectonic.
e) Localul de bibliotecă este amplasat în aproprierea surselor permanenete de apă de
suprafaţă
- râuri;
- lacuri naturale;
- lacuri artificiale;
- lacuri sărate interioare;
- în apropierea litoralului.
f) Zona de amplasare a localului de bibliotecă este supusă unor variaţii climatice
mari
- evidenţierea temperaturii medii multianuale;
- evidenţierea precipitaţiilor medii multianuale;
- cea mai mică temperatură medie multianuală;
- cea mai mare temperatură medie multianală;
- durata de strălucire a soarelui în sezonul rece;
- durata de strălucire a soarelui în sezonul cald.
g) Terenul de amplasare a localului de bibliotecă permite extinderea cosntrucţiei în
perspectiva preluării de noi fonduri
- studiul de fezabilitate urbanistică;
- studiul geodezic;
- studiul pedoclimatologic.
h) Destinaţia localului:
- de bibliotecă, prin proiect fezabil;
- destinaţia iniţială a localului nu a fost pentru bibliotecă, ci pentru alte
activităţi.
i) Modul de amplasare a spaţiilor de depozitare a documentelor de bibliotecă:
- deasupra sau sub nivelul solului;
- sub reţeaua de canalizare;
- beciuri;
- depozite cu magistrale de apă caldă şi rece.
j) Organizarea depozitelor:
- compactă sau nu, în acelaşi perimetru al clădirii;
- separat de celelalte spaţii funcţionale (săli de lectură, servicii, expoziţii etc).
k) Poziţia depozitelor în raport cu punctele cardinale:
- orientarea ferestrelor;
- suprafaţa pereţilor expuşi radiaţiei solare.
 Aspectele interioare ale depozitelor.
A. Prezentarea elementelor.
a) Etanşare uşi, ferestre; dimensiunile, distribuţia şi materialele din care sunt
constituite;
b) Protecţia contra luminii- draperii la ferestre, sticlă absorbantă UV;
c) Pereţi:
- material de construcţie (cărămidă, beton armat, PVC etc);
70
 - grosime;
- mod de finisare (faianţă, ulei, zugrăveală).
d) Pardoseală (mozaic, parchet, mochetă);
e) Tavan:
f) Sistem de iluminare;
- natural;
- fluorescent;
- incandescent.
g) Sistem de încălzire;
- centrală termică;
- sobă cu gaz;
- sobă cu combustibili solizi sau lichizi;
- sobă metalică fără acumulare de căldură.
h) Reţea de apă-canal;
i)Sistem de ventilaţie:
- artificială;
- naturală (poziţia uşii ferestre);
- mixt.
B. Starea de conservare a elementelor interioare ale depozitelor.

3.4.3. Aspectele de biblioclimatologie ale depozitelor. Prezentarea elementelor

de analiză.

Factorii fizici microclimatici (temperatura, umiditatea relativă, iluminatul etc) fac

parte din categoria factorilor deterioranţi de natură abiotică. Aceşti factori deţin o
importanţă deosebită în conservarea documentelor de bibliotecă pentru că sunt implicaţi în
majoritatea proceselor de deteriorare a documentelor bibliografice. Prezenţa acestora în
exces provoacă declanşarea fenomenelor de degradare de etiologie fizică- prin acţiune
directă a temperaturii, umidităţii relative şi iluminatului, chimică - prin faptul că unii
dintre ei sunt factori de reacţie (apa), iar alţii, factori de activare a reacţiilor chimice
(temperatura şi lumina).

Implicarea factorilor abiotici în declanşarea biodegradărilor, atacul bacteriilor şi

ciupercilor celulozolitice precum şi a insectelor (papirofage-biblofage) este bine cunoscut
în literatura de specialitate prin faptul că aceşti factori aflaţi la nivel optim, pot declanşa
începerea ciclului biologic al ciupercilor, bacteriilor şi insectelor atât în spaţii, cât şi în/sau
pe documentele bibliografice. Ca atare, monitorizarea, controlul şi dirijarea
microclimatului unui local de bibliotecă reprezintă o activitate fundamentală pentru toţi
specialiştii (conservatori şi bibliotecari) direct implicaţi în acţiunile de protecţie culturală.

a) Dotarea depozitelor cu aparatură de înregistrare şi reglare a parametrilor fizici

microclimatici (termometre şi higrometre cu afişaj electronic, umidificatoare şi
deumidificatoare):
- numărul aparatelor şi performanţele tehnice;
- locul unde sunt amplasate în depozite;
- metodologia de laborator utilizată în prelevarea şi prelucrarea datelor de
biblioclimatologie.

71
 b) Protecţia contra luminii: nivelul de iluminare naturală, nivelul de iluminare
fluorescentă, nivelul de iluminare incandescentă;
- aparatura din dotare şi performanţele tehnice;
- mijloace şi metode de protecţie utilizate;
- metodologia de laborator utilizată în prelevarea şi prelucrarea datelor.
c) Există preocupări permanente privind monitorizarea, controlul şi dirijarea
parametrilor fizici microclimatici
d) Parametrii fizici microclimatici monitorizaţi:
- temperatura ambientală;
- umiditatea relativă ambientală;
- iluminatul ambiental.

3.4.4. Calităţile ergonomice ale mobilierului din depozitele cu documentele

bibliografice.

 Calităţile mobilierului din spaţiile de depozitare din puncul de vedere al conservării

bunurilor culturale din biblioteci.
A. Prezentare: Mobilierul este adaptat cerinţelor specifice depozitării documentelor
de bibliotecă
a) Materialele din care este confecţionat:
- materiale din lemn;
- materiale din aluminiu;
- materiale din aluminiu şi plastic;
- materiale din aliaje metalice.
b) Stabilitatea rafturilor:
- sunt ancorate de pereţi
- sunt ancorate de tavan
- sunt ancorate între ele 
c) Rezistenţa rafturilor - calculul rezistenţei se face în funcţie de încărcătura,
respectiv greutatea documentelor pe 1 metru liniar;
d) Distanţa între rafturi şi: pereţi, plafoane şi planşee este de 30-50cm
e) Ultima poliţă a rafturilor este folosită sau nu
f) Poliţele laterale sau cele din spate sunt pline, perforate sau libere
g) Se utilizează capete de raft, suporţi verticali de susţinere
h) Poziţia rafturilor în raport cu ferestrele:
- pe suprafaţa de proiecţie a geamului;
- în apropierea geamului.
i) Poziţia rafturilor unele faţă de celelalte:
- perpendiculare;
- paralele.
j) Dispozitive, mijloace de acces (scări mobile):
- materiale din care sunt confecţionate;
- scări cu sau fără sprijin de rafturi.
k) Căi de acces:
- lăţime;
- libere;
- blocate.
B. Starea de sănătate a mobilierului:
- contaminat biologic
72
 - infectat cu ciuperci şi bacterii celulozolitice
- infestat cu insecte xilofage (insecte specifice lemnului)
- deteriorat fizic 
- deteriorat chimic

3.4.5. Fondurile generale de documente bibliografice.

După cum s-a spus, sub aspect fizic, colecţiile biliotecilor sunt constituite dintr-o
varietate infinită de publicaţii şi documente: cărţi, lucrări de grafică, colecţii de fotografii,
colecţii de hărţi, colecţii de ziare, colecţii muzicale (discuri, CD-uri muzicale, video-casete
etc), documente electronice (dischete, CD-uri, benzi magnetice, discuri optice, DVD-uri,
cărţi electronice, a căror reunire şi grupare, potrivit unor criterii biblioteconomice,
alcătuiesc fondul general de documente.
Indiferent însă de varietatea acestor valori culturale, acestea trebuie protejate. Ca
atare, preocuparea fundamentală a specialistului conservator este să asigure condiţiile
corespunzătoare de stocare, conservare şi valorificare ale documentelor, punând accent pe
elementele de analiză şi control care definesc fidel starea de conservare a bunurilor
culturale.
a) Cantitatea, calitatea, morfologia fondului general de documente:
- numărul total de U.V., din care, câte sunt documente cu valoare de
patimoniu;
- materialul suport de text şi imagine folosit (hârtie, pergament, piele, alte
suporturi organice şi/sau anorganice).
b) Mai sunt depozitate şi alte fonduri în afara celor prevăzute
c) Mai sunt depozitate şi alte obiecte cu altă destinaţie
d) Spaţiul destinat depozitării fondului mai foloseşte şi desfăşurării altor activităţi
(consultare) În ce fază se află fondul: inventariere, prelucrare, selecţie, transit
blocat
e) Modul de aşezare a fondului:
- la raft;
- în alte module de depozitare;
- pachete sau cutii (pe jos, pe lângă pereţi, pe lângă sursele de căldură ).
f) Aşezarea la raft a documentelor de bibliotecă:
- densitatea (număr U.V. documente pe unitatea modulară)
- poziţia obiectului în raft (vertical, orizontal, oblic, suprafaţa de sprijin)
g) Starea de sănătate- tipuri de deteriorări exprimate în %:
- deteriorări fizice;
- deteriorări mecanice;
- deteriorări chimice;
- deteriorări biologice.
h) Se efectuează controlul periodic privind starea de consrvare a documentelor de
bibliotecă? Se execută tratamentele trimestriale de igienizare a spaţiilor şi
mobilierului (decontaminarea, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea)?
i) Evidenţierea suprafeţei reale de depozitare a documentelor de bibliotecă:
- suprafaţa ocupată;
- supafaţa de creştere.

3.4.6. Programe speciale privind protecţia individuală a documentelor de bibliotecă

(cutii, mape, suluri, fototecă, încapsularea, Boxing)
73
 Preocupările specialistului conservator privind protejarea documentelor de bibliotecă
cu predilecţie a celor valoroase, pot fi evidenţiate doar într-un program special bine
fundamentat. Acest program trebuie să se contureze pe ideea intervenţiei directe a
specialistului în confecţionarea unor module individuale de prezervare a bunurilor culturale
patrimoniale. Pentru accesarea unui asemenea program de mare importanţă în protecţia
individuală a acestor valori inestimabile, trebuie să se analizeze câteva dintre cele mai
importante elemente de analiză strategică.

a) Materialele utilizate în confecţionarea modulelor de prezervare a documentelor

corespund actualelor norme de conservare - prezervare
Cerinţe:
- uşor de folosit;
- rezistenţă mecanică;
- higroscopicitate redusă;
- să nu sufere transformări chimice;
- puţin voluminoase pentru a nu spori exagerat de mult volumul fondurilor;
- dimensionate corespunzător obiectelor cărora le sunt destinate.
b) Modulele individuale de prezervare a documentelor valoroase sunt în număr suficient
de mare

3.4.6. Personalul din biblioteci care gestionează documentele bibliografice.

Calitatea profesională a personalului care gestionează aceste bunuri culturale este

determinantă în păstrarea integrităţii fizice a documentelor. Ca atare, de această însuşire
profesională a factorului uman se leagă speranţele noastre de a prelungi durabilitatea valorilor
culturale din biblioteci. Prezentăm câteva dintre elementele de analiză, care cuantifică acest
proces.
a) Cine gestionează fondul general de documente
b) Ce funcţie deţine
c) Nivelul de pregătire în biblioteconomie, inclusiv în conservarea colecţiilor de
bibliotecă.

3.4.8. Protecţia personalului direct implicat în activităţile de conservare-prezervare a

documentelor bibliografice precum şi în efectuarea igienizărilor curente a spaţiilor şi
mobiblierului.
Pentru a se evita îmbolnăvirea personalului direct implicat, cunoscându-se faptul că
există un risc major, uneori incalculabil de îmbolnăvire, respectarea elementelor-norme de
protecţie personală devine literă de lege în oricare program managerial. Ca atare, un singur
element de analiză strategială devine obligatoriu de parcurs:
- dotarea cu echipamente şi mijloace de protecţie cum ar fi: halat, ochelari,
mască, mănuşi de bumbac sau chirurgiacle, cască de protecţie a părului,
utilizarea produselor de decontaminare pentru tratarea preventivă a
porţiunilor contaminate, utilizarea săpunului antimicotic, obligativitatea
personaluli de a efectua în mod periodic, analizele medicale

3.4.9. Întreţinerea curăţeniei, programul de aerisire-ventilare

74
 Întreţinerea curăţeniei, precum şi realizarea programului de aerisire-ventilare sunt
activităţi zilnice care trebuie realizate cu multă atenţie, în contextul în care biblioteca (ca şi
alte instituţii comunitare) trebuie să ofere servicii ecologice la standardele cele mai înalte.
a) Igienizarea şi aerisirea spaţiilor şi depozitelor:
- formaţiunea de lucru;
- mijloacele tehnice utilizate (aspiratoare);
- metodele utilizate (umedă, uscată);
- periodicitatea efectuării curăţeniei.

b) Fondurile alocate:
- Cine asigură fondurile
- Mijloacele tehnice procurate;
- Periodicitatea alocării fondurilor financiare pentru efectuarea igienizării
depozitelor, precum şi pentru executatrea trimestrială a tratamentelor
privind decontaminarea, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea depozitelor.

3.4.10. Măsuri de elaborare a programelor de prevenire a inundaţiilor, incendiilor,

furturilor.

Cunoaşterea şi respectarea programelor privind securitatea localurilor de bibliotecă

reprezintă condiţia fundamentală pentru evitarea dezastrului de orice natură ar fi . Ca atare,
la elaborarea elementelor de analiză strategială se are în vedere următoarele segmente:
- întocmirea şi cunoaştera programelor de prevenire şi stingere a incendiilor;
- întocmirea şi cunoaşterea programelor de prevenire a inundaţiilor;
- întocmirea şi cunoaşterea programelor de prevenire a furturilor de
documente bibliografice.

CAP. IV. CERCETĂRI PRIVIND AGENŢII BIOLOGICI NOCIVI IDENTIFICAŢI

ÎN MEDIILE DE BIBLIOTECĂ ŞI RISCURILE PREZENŢEI ACESTORA ÎN
COLECŢII.

4.1. Consideraţii privind biodegradările produse de bacteriile şi ciupercile specifice

locaţiilor şi colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee.

75
 Bacteriile sunt microorganisme monocelulare care aparţin regnului PROCARIOTA
(MONERA), fiind cele mai vechi forme de viaţă, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte,
alimente şi organisme. În ceea ce priveşte forma bacteriilor din mediile de bibliotecă, aceasta
reprezintă un important criteriu de clasificare în funcţie de: vârstă, factori ereditari, mediul de
cultură etc., evidenţiindu-se patru forme specifice bacteriilor din sisitemele biologice şi
ecologice antropice: forma sferică; forma cilindrică; forma spiralat-elicoidală - cu aspect de
virgulă; forma de filament. Aceste microorganisme, în ciuda dimensiunilor foarte mici,
uneori neînsemnate, prezintă o plasticitate bio-ecologică deosebită, evidenţiată printr-o mare
capacitate de înmulţire pe diferite suporturi materiale organice şi uneori anorganice. De
aceea, aglomerările lor sub formă de pelicule, depozite, colonii sunt vizibile microscopic şi
macroscopic. Prin reproducerea dintr-o celulă de bacterie aflată pe un suport nutritiv organic
solidificat se dezvoltă o colonie, formată din celule rezultate prin sciziune din celula unică.
La coloniile bacteriilor celulolitice care se dezvoltă pe suport organic (hârtie, lemn,
pergament, piele etc.) trebuie să se examineze36:

 forma coloniilor − circulară, neregulată;

 dimensiunea coloniilor − variază între 0,1 mm şi 3-4 mm;
 aspectul pe secţiuni ( relieful) – plat, bombat, papilat;
 culoarea − nepigmentate sau pigmentate;
 consistenţa coloniilor − vâscoasă, friabilă, membranoasă;
 suprafaţa − netedă, aspră, granulată, lucioasă, mată;
 conturul (marginile) − regulat sau neregulat;
 opacitatea − opace sau transparente.

Literatura de specialitate evidenţiază următoarele tipuri de colonii ale bacteriilor

virale, patogene şi celulolitice întâlnite în mediile info-culturale:
-colonii tip S (smooth − neted, lucios);
-colonii tip R ( rough – rugos, aspru, zbârcit);
-colonii de tip M − la bacterii producătoare de capsule, cu consistenţa gelatinoasă,
mucoidă.
Pe suporturile organice, coloniile pot prezenta în secţiune diferite profile, după cum
urmează: lenticular, crateriform, triunghiular, circular, dantelat sau cu ramificaţii.
Specialiştii micologi au demostrat că, de regulă, în depozitele cu info-documente
hibride (produse informaţionale pe diferite suporturi organice şi, uneori, anorganice)
întâlnim, de regulă, structuri şi forme obişnuite ale celulei bacteriene, precum şi formaţiuni
particulare reprezentate de: capsulă, cili, spori, fimbrii, glicocalix. Printre acestea se întâlnesc
bacterii ce degradează celuloza, bacterii de putrefacţie, precum şi bacterii patogene37.
Literatura de specialitate confirmă toate ipotezele cunoscute şi probate în practica
conservării colecţiilor info-documentare, că bacteriile de putrefacţie şi cele care degradează
celuloza nu prezintă un pericol imediat pentru colecţiile păstrate în condiţiile abiotice şi
biotice corespunzătoare normelor de conservare, chiar dacă uneori valorile de umiditate
relativă oscilează şi depăşesc zona de siguranţă 38. Deci, activitatea biologică a bacteriilor ce
36
MILCU, Viorica; MOISIU, Maria. Microbiologia resurselor naturale. Bucureşti: Editura “ Oscar Print “,
2005, p.30- 37
37
DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia
complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009.
38
. Ibidem, p.105-106.
76
degradează colecţiile info-documentare se desfăşoară numai în prezenţa unei umidităţi
excesive a colecţiilor sau de inundare a lor. Doar în aceste condiţii accidentale, substanţele de
încleiere, părţile din piele şi pergament ale documentelor sunt puternic degradate şi putrezesc
sub influenţa bacteriilor de putrefacţie, iar fibrele de celuloză a hârtiei şi ţesuturile textile sunt
degradate (descompuse) de bacteriile ce degradează celuloza. Prin urmare, în condiţiile
corespunzătoare de stocare, păstrare şi conservare a fondului general de info-documente,
bacteriile celulolitice (celulozolitice) nu produc, de regulă, biodegradarea info-documentelor
pe suporturi organice sau anorganice39.
Bacteriile patogene reprezintă flora microbiană cea mai importantă care poate
constitui surse viabile de formare şi vehiculare a bolilor infecţioase la om, foarte grave,
uneori incurabile40. Patogenitatea acestor microorganisme, respectiv capacitatea acestor
bacterii de a vectoriza şi induce boli în spectrul viului reprezintă astăzi o mare provocare
pentru cercetătorii ştiinţifici din lumea medicală şi nu numai, în vederea tratării cauzelor,
simptomelor şi combaterii bolilor patogenice prin contaminarea viului. De aceea, colecţiile
identificate a fi contaminate de bolnavi (purtători virali), precum şi cele care circulă sau
provin din instituţii infantile sau medii insalubre, trebuie reţinute o perioadă de timp în
carantină pentru efectuarea tratamentelor de decontaminare în spaţii de carantină special
amenanjate.
Diversitatea ciupercilor este arhicunoscută, dar prea puţin cercetată în sistemele
biologice şi ecologice specifice bibliotecilor, chiar dacă lumea ciupercilor este o lume vie,
poate mult prea “sofisticată”, biologic vorbind, pentru posibilităţile actuale ale omenirii de a
estompa agresivitatea acestora.41.
Sub denumirea generală de ciuperci - fungi sau micete - sunt cunoscute acele
organisme vegetale micro şi macroscopice, uni şi pluricelulare lipsite de clorofilă, din care
cauză nu îşi pot sintetiza singure substanţele ci le preiau, fie parazitând alte organisme vii
(plante, insecte, păsări, animale, om) pe care le îmbolnăvesc, fie trăind saprofit pe părţi de
plante aflate în repaus vegetativ (seminţe, bulbi, tuberculi, rădăcini etc.), pe organisme
moarte sau în curs de degradare sau pe diferite materii-suporturi organice (info-documentele
din biblioteci, muzee şi arhive, bunurile cuturale din muzee etc.,) 42. Din punctul de vedere al
dimensiunilor, fungii se împart în două mari categorii (în prezenta lucrare s-a folosit şi
termenul de fungi ca sinonim pentru ciupercile celulolitice specifice colecţiilor info-
documentare):
- macromicete − fungi mari ce pot fi întâlniţi pe sol, plante, copaci, spaţii insalubre,
care se pot recunoaşte după formă;
- micromicete − fungi microscopici vizibili numai sub formă de colonii formate din
miceliu sau fructificaţii.

În dezvoltarea ciclului biologic al fungilor, se cunosc două faze:

39
. Ibidem, p.106.
40
. HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în
fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 27-31
41
DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia
complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009, p.104-105
42
HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în
fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 118-119.

77
 - faza vegetativă reprezentată în marea majoritate a cazurilor dintr-un sistem de hife
(filamentele unei ciuperci) sau miceliu (totalitatea filamentelor unei ciuperci
reprezintă un miceliu);
- faza reproducătoare (de multiplicare) se caracterizează prin formarea unor structuri
de reproducere asexuată sau sexuată, structuri biologice care se formează într-o
anumită fază de creştere şi dezvoltare, pe cale vegetativă, prin fragmentarea (ruperea
miceliului) sau prin reproducerea cu ajutorul unor formaţiuni specializate, numite
spori.
În ceea ce priveşte metabolismul fungilor identificaţi în colecţiile info-documentare
din biblioteci, după felul nutriţiei aceste organisme sunt strict saprofite, adică se dezvoltă
numai pe substraturi organice lipsite de viaţă (hârtie, pergament, piele etc.) sau facultativ
saprofite, care se pot dezvolta pe alte substraturi şi numai în anumite situaţii pe substraturi
lipsite de viaţă (organisme saprofite). În general, ciupercile celulolitice sunt organisme
heterotrofe (se hrănesc pe mai multe suporturi materiale organice, cum ar fi: hârtia,
pergamentul, pielea etc.) incapabile să sintetizeze substanţele organice în produşi finali
pentru metabolizare, fiind lipsiţi de pigmenţi asimilatori. De regulă, se dezvoltă pe substraturi
organice bogate în diferite glucide, acizi organici, alcooli, iar ca sursă de azot utilizează
compuşii organici (peptone, aminoacizi) şi săruri de amoniu şi nitraţi.
Mediile de nutriţie şi de viaţă specifice fungilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu se
caracterizează prin următoarele particularităţi: ciupercile celulolitice se dezvoltă în mediul
umed, dar umiditatea nu trebuie să depăşească 70%; pH-ul optim al suporturilor organice de
nutriţie trebuie să fie între 5-6, iar variaţiile tolerante fiind cuprinse între pH 3-9; speciile de
fungi din biblioteci sunt aerobi, având nevoie de o concentraţie ridicată de oxigen.
Din punctul de vedere al temperaturii, ciupercile din biblioteci, arhive şi muzee. se
clasifică în următoarele categorii:
- fungi mezofili − se dezvoltă între 10-35ºC, iar temperatura optimă este în jur de 25 ºC;
- fungi psicrofili − se dezvoltă între 5ºC şi 10ºC, având maxim de creştere şi de
producere a sporilor între 20 şi 27ºC;
- fungi termo-toleranţi − au temperatura maximă de creştere până la 50ºC (ex.
Aspergillus niger, Aspergillus candidus, Apergillus fumigatus);
- fungi termofili − prezintă ciclul biologic între 40 şi 50ºC, având temperatura minimă
de 20ºC şi cea maximă de 60ºC;
- fungi criofili − se dezvoltă în spaţiile neîncălzite, cu temperaturi sub 5ºC.
Pentru o cunoaştere mai profundă a simptomelor şi proceselor de biodegradare
produse de ciupercile şi bacteriile celulozolitice specifice mediilor de bibliotecă, arhivă şi
muzeu, prezint cele mai importante particularităţi privind iniţierea şi dezvoltarea proceselor
biodegradative din colecţiile info-documentare.
a. Simptomatologia specifică degradării produse de ciuperci: microorganismele care
atacă suporturile materiale organice secretă în timpul evoluţiei ciclului biologic
pigmenţi, care provoacă colecţiilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu contaminate pete de
diferite culori (verzi, galbene, negre, violete, portocalii etc.), care compromit
integritatea colecţiilor pe suport papetar. Asemenea pigmenţi sunt specifici pentru
fiecare specie de ciupercă, dar culoarea petei apărute pe hârtie, pergament sau piele
reprezintă rezultatul următorilor factori: pH-ul materialului suport de text şi/sau
imagine; prezenţa altor specii de fungi; prezenţa şi acţiunea substanţelor poluante;
condiţii ambientale favorabile instalării şi dezvoltării biodegradărilor.

78
 b. Factorii abiotici şi biotici care favorizează instalarea proceselor de biodegradare a
colecţiilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu sunt: sursele interne şi externe de
contaminare; prezenţa prafului; aerisirea insuficientă.; iluminatul iraţional;
temperaturi şi umidităţi relative mari; materiale papetare contaminate utilizate la
fabricarea şi restaurarea colecţiilor info-documentare etc.

c. În alterarea (degradarea) producţiilor papetare produsă de ciupecile şi bacteriile

celulozolitice, prezenţa agenţilor biologici se asociază întodeauna cu: prezenţa
hârtiei umede, a pergamentului putrezit, precum şi a colecţiilor info-documentare
păstrate în depozite insalubre43.

d. Substanţele metabolice, sub formă de gaze emanate de complexul de fungi specifici

clădirilor insalubre, reprezintă o sursă importantă de compuşi organici volatili
aeropurtaţi toxici (VOCs) care determină contaminarea aerului, probleme cunoscute
sub denumirea de ”sindromul clădirilor bolnave”.44

e. Unii fungi sunt cunoscuţi datorită faptului că produc toxine dăunătoare pentru spectrul
viu (oameni, animale). Cel mai cunoscut fung toxic Claviceps purpurea produce
substanţa cunoscută sub denumirea de ergotină care cauzează ergotismul. Ciuperca a
fost identificată, cu totul accidental, în colecţiile vechi de documente din biblioteci
arhive şi muzee recondiţionate cu ajutorul claistărului infectat (făină fiartă infectată cu
ciuperca Claviceps purpurea).

f. Alte substanţe produse de diverşi fungi din mediile de bibliotecă (alcaloizi,

ciclopeptidele, cumarinele) sunt cunoscute sub denumirea de micotoxine45. Cercetările
efectuate în mediile din biblioteci arhive şi muzee au evidenţiat că speciile de
Aspegillus, Penicillium, Cladosporium, Alternaria, Trichoderma, Fusarium,
Acremonium, Caetomium, Paecilomyces prezente în colecţii şi spaţii de biblioteci
arhive şi muzee produc micotoxine.

g. O atenţie deosebită trebuie acordată speciilor de Aspergillus care produc micotoxine

ca: aflatoxina, ochratoxina şi stergmatocistina, micotoxine foarte periculoase pentru
personalul de specialitate şi utilizatorii serviciilor de bibliotecă, arhivă sau muzeu.
Aceşti fungi se dezvoltă, cu precădere, în clădirile insalubre, cu exces de umiditate, pe
diferite suporturi materiale, cum ar fi: celuloză, pergament, piele, tapet, pereţi,
lambriuri, mobilier vechi etc.

h. Populaţiile de fungi ale speciilor Cladosporium, Penicillium şi Aspergillus se numără

printre fungidele cele mai obişnuite care contaminează şi infectează bibliotecile,
muzeele şi arhivele. Primul indiciu al prezenţei lor este evidenţiată de persistenţa
mirosului închis şi greu respirabil. Când creşterea fungilor este exagerată, încep să
apară problemele de sănătate ale personalului de specialitate şi utilizatorilor serviciilor
43
DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia
complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009, p.103
44
Ibidem,p.102
45
Micotoxină. Exotoxină elaborată de diverse micromicete, îndeosebi de mucegaiuri, în anumite condiţii şi pe
diferite substraturi; cele mai periculoase sunt: aflatoxinele elaborate de Aspergillus flavus şi Aspergillus
parasiticus; ochratoxinele elaborate de Aspergillus ochraceus, citrinina sau patulina elaborată de Penicillium
citrinum, Penicillium viridicatum ş.a. Până acum au fost puse în evidenţă peste 25 de micotoxine, care provoacă
îmbonăvirea păsărilor, animalelor şi omului, uneori chiar moartea. HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA,
Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 90
79
 specifice instituţiei de bibliotecă, arhivă sau muzeu, cum ar fi: probleme respiratorii,
dureri de cap, iritaţii ale ochilor, urticarii, cancer superficial de piele etc.

i. Patogenitatea, virulenţa, afinitatea, agresivitatea, capacitatea de a secreta enzime şi

toxine reprezintă mecanismele nocive prin care ciupercile şi bacteriile din mediile de
bibliotecă contaminează şi degradează viul şi neviul tuturor mediilor de biblotecă,
muzeu şi arhivă46

4.2. Motivaţia cercetărilor.

Demersurile noastre ştiinţifice pe care le analizăm în acest material, diversifică

literatura ştiinţifică domenială specifică patologiei colecţiilor de info-documente din
biblioteci, arhive şi muzee prin abordări, pe cât de originale, pe atât de necesare în teoria şi
practica protecţiei info-documentelor din biblioteci, arhive şi muzee (conservare, restaurare,
prezervare).
Ca atare, patologia colecţiilor47 (biopatologia colecţiilor, patologia cărţilor,
bibliomicologia) reprezintă o ramură a biologiei aplicate în biblioteconomie care analizează
cauzele, efectele (simptomele) şi combaterea biodegradărilor produse de complexul fungilor
(ciuperci şi bacterii celulozolitice şi patogene) din sistemele ecologice şi biologice de
bibliotecă, muzeu sau arhivă.
Studiul agenţilor biologici, precum şi al riscului indus în producerea bolilor
(bacterii-bacterioze şi ciuperci-micoze) reprezintă motivaţia cea mai importantă a
demersului nostru ştiinţific propus spre analiza specialiştilor din biblioteconomie,
bibliologie, ştiinţa informării şi protecţiei fondului general de info-documente din biblioteci,
arhive şi muzee.

4.3. Obiectivele propuse şi analizate.

Punctual, prezentăm obiectivele elaborate şi analizate în acest material ştiinţific, cu
precizarea că aceste obiective sintetice au o acoperire ştiinţifică în baza argumentelor şi
semnificaţiei acestora.

 Identificarea categoriilor de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în

colecţiile din biblioteci, arhive şi muzee.
 Prezentarea şi efectuarea studiilor de caz în clasificarea agenţilor biologici din
biblioteci, arhive sau muzee conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă
(Art.5/HG 1092/ 2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţii biolgici în muncă).
 Prezentarea şi analizarea studiului de caz cu privire la identificarea agenţilor
biologici şi/sau chimici prin analiza surselelor de constituire şi completare a
colecţiilor de bibliotecă.
 Prezentarea noilor organisme microbiologice – bacterii şi ciuperci în urma
investigaţiilor efecuate în laboratorul de conservare şi cercetare de la Biblioteca

46
DEAC,Vasile. Flora microbiană (bacterii şi ciuperci celulozolitice) şi fauna de artrhopode (insecte
bibliofage) specifică depozitelor de patrimoniu bibliofil. Iaşi: Laboratorul Zonal de Conservare-Restaurare,
2000, p.61 - 69
47
Patologie. Gr.pathos = suferinţă + logos ═ ştiinţă
80
 Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea (sinteza rezultatelor ştiinţifice 2000-
2014) şi încadrarea acestora în grupele de risc.
 Prezentarea statisticilor la nivelul Uniunii Europene şi la nivelul naţional privind
numărul cazurilor de noi îmbolnăviri profesionale (după Raportul Comisiei
Europene Work and heath in the EU, respectiv după datele oficiale din Registrul
Operativ Naţional al Bolilor Profesionale, 2008).
 Investigaţii privind încărcătura fungică (germeni/cm²), prin prelevarea de probe de
pe suprafaţa şi din interiorul corpului documentelor de bibliotecă şi însămânţarea
în laborator pentru efectuarea indentificărilor de sistematică biologică.
 Prezentarea sintezei rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor /m³ aer într-
un staţionar experimental de bibliotecă. (Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai “
Oradea- Laboratorul de conservare 2009 – 2011).

4.4. Materiale şi metode de cercetare utilizate pentru prelevarea probelor de praf

şi impurităţi bio-chimice şi examinarea microscopică a probelor.

4.4.1. Examinarea macroscopică a documentului de bibliotecă.

Documentul de bibliotecă este analizat în vederea identificării impurităţilor bio-
chimice clasificate ca „materie inertă” în literatura de specialitate, în care se includ din punct
de vedere sanitar: fragmente vegetative dintr-un sistem hifal sau micelian; fungi microscopici
(micromicete) vizibili numai sub formă de colonii constituite din miceliu sau fructificaţii;
pungi de spori (structuri de multiplicare a fungilor); infecţii bacteriene fără luciu pe suportul
papetar; reziduurile de atac ale ciupercilor şi bacteriilor pe structurile organice ale info-
documentelor din biblioteci; exuvii larvare, resturi de insecte, excremente de hrănire ale
insectelor şi rozătoarelor etc.
Examinarea documentului se realizează cu ochiul liber, la lumină corespunzătoare sau
la un stereomicroscop cu putere de mărire până la 50-60 ori.

4.4.2. Metoda suspensiei de spori.

Această metodă este frecvent utilizată în laboratoarele de conservare a colecţiilor şi
bunurilor info-culturale şi constă în examinarea microscopică a suspensiilor de spori din
colecţiile de bibliotecă. Reprezintă o metodă calitativă, deoarece serveşte numai la depistarea
sporilor de pe documente, mobilier sau alte medii din biblioteci, arhive şi muzee, dar se poate
stabili viabilitatea acestora sau gradul de contaminare a bunului info-cultural.
Metoda de lucru. Documentul se aspiră pe componentele morfologice exterioare şi interioare,
iar materialul prelevat într-un sac de hârtie este porţionat în mai multe subprobe de laborator .
Fiecare subprobă de laborator se agită o perioadă de timp în apă sau în alcool. Suspensia
obţinută poate fi examinată la microscop sau sporii pot fi colectaţi prin centrifugare,
evaporare sau filtrare a suspensiei. Depozitul de spori se diluează într-o cantitate cunoscută
de lichid şi se examinează la microscop. Facem cuvenita precizare că această metodă este
limitată numai în cazul contaminărilor de suprafaţă.

81
 4.4.3. Metoda sugativei.
Laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor,
Oradea, utilizează testul pe sugativă mai ales la analizele privind starea de conservare a
documentelor.
Principiul metodei. Toate componentele morfologice externe şi interne sunt învelite în hârtie
de sugativă umectată. Documentul împachetat în hârtia de sugativă umectată se incubează o
perioadă de timp (circa 7 zile) la o anumită temperatură de (20-21ºC). În toată această
perioadă, documentul este controlat, iar hârtia de filtru umectată.
Aplicarea metodei. Testul pe sugativă constă în transferul ciupercilor de pe suporturile
documentului contaminate, pe hârtia de sugativă, vizualizându-se astfel simptomele şi fazele
de dezvoltare a fungilor: structura vegetativă (miceliu, hife, colonii); structura de multiplicare
(reproducere) a fungilor (spori). Examinarea documentului şi a suportului papetar de sugativă
se face atât macroscopic, cu ochiul liber, la lumină corespunzătoare, cât şi microscopic la un
stereomicroscop cu putere de mărire până la 50-60 ori. Testul cu sugativă oferă condiţii bune
pentru creşterea miceliului ciupercilor celulozolitice şi sporularea acestora. Ca atare,
utilizarea acestei metode în biblioteci poate oferi avantaje certe, cum ar fi:

 favorizează transferul şi dezvoltarea celor mai frecvenţi saprofiţi din biblioteci, arhive
şi muzee (genurile Aspergillus, Penicillium, Rhyzopus. Alternaria, etc.);
 pe perioada efectuării determinărilor, hârtia de sugativă având un pH neutru devine un
sistem tampon în migrarea ionilor de hidrogen din masa suportului papetar de text şi
imagine;
 Testul cu sugativă rămâne o metodă facilă, frecvent utilizată în cadrul laboratorului de
conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai”, Oradea, Bihor, frecvent
folosită în investigaţiile privind starea de conservare a colecţiilor info-documentare
din biblioteci, arhive şi muzee.
Principiul metodei constă în izolarea şi identificarea agenţilor patogeni din mediile de
bibliotecă cu ajutorul mediului agarizat.Cele mai frecvente medii agarizate sunt mediile din
extract cartof-agar (C.A.) şi extract malţ-agar (M.A.).
Modul de lucru. Probe din praful biochimic sau alte materiale inerte prelevate prin aspirare
dintr-un document de bibliotecă sunt plasate (însămânţate) pe mediul agrarian în vase Petri.
Incubarea se face în camere de creştere (etuvă) la temperaturi de 20º±2ºC, pe o perioadă de 5-
8 zile. Estimarea infecţiei se face prin examinarea macroscopică a coloniei şi microscopică a
fragmentelor preparate pentru analize privind identificarea florei de ciuperci saprofite
specifice mediilor din biblioteci, arhive şi muzee.

4.5. Controlul microbiologic al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de bibliotecă,

arhivă sau muzeu − determinări de aeromicrofloră (NTG/M³, UFC/M³)

Având în vedere faptul că foarte multe spaţii şi depozite de bibliotecă (arhivă sau
muzeu) se găsesc sub incidenţa bacteriilor şi ciupercilor saprofite, celulozolitice sau
patogene, cunoaşterea concentraţiei (densităţii) acestor microorganisme în spaţiile şi
depozitele unei biblioteci reprezintă un indiciu asupra riscurilor de infecţie micotică a
documentelor, personalului şi publicului. De regulă, această lucrare este efectuată de către
specialiştii din cadrul Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică, la solicitarea instituţiilor de
bibliotecă (muzeu, arhivă). Bibliotecile care au laboratoare de conservare dotate, precum şi

82
specialişti protecţionişti pregătiţi în domeniul biologiei - în general şi microbiologiei - în
special, pot executa activităţi de control microbiologic al aeromicroflorei, iar rezultatele pot fi
utilizate în activităţile curente de igienizare a mediilor de bibliotecă (arhivă sau muzeu).
Selectarea încăperilor. Aeromicroflora se determină în acele spaţii unde riscurile de
contaminare - infectare pentru utilizatori pot fi mai mari: săli de lectură, depozite,
laboratoare, birouri.etc.
Metoda de recoltare. Deşi metoda volumetrică, cu ajutorul aparatului de recoltat
model Krotov, stabileşte cu o precizie relativ mare numărul de germeni la metrul cub de aer,
în practica curentă se foloseşte metoda sedimentării Koch, datorită facilităţii utilizării ei în
practica igienizării locaţiilor de bibliotecă.
Materialul şi metoda de lucru. Pentru fiecare încăpere se utilizează trei grupe de cutii
Petri cu diametrul de 10 cm, fiecare grupă prezintă una dintre plăcile următoare: placă cu
mediu geloză nutritivă simplă 2% (I.C.) şi pH═7,4 – 7,6; placă cu mediu Sabouraud; placă cu
geloză sânge 5-10%. Toate mediile trebuie să fie proaspete, dar suficient de uscate pentru a
nu avea lichid de condensare pe suprafaţă..
Loc de expunere. O grupă de plăci se expune în mijlocul încăperii, pe o masă de lucru,
grupele celălalte de plăci pot fi aşezate în diferite locuri ferite - colţuri ale încăperii, pe
noptiere sau etajere, la o înălţile între 60-100 cm de la podea. Numărul de plăci necesar
pentru o încăpere se calculează ţinând seama de raportul: o placă Petri la 10 cm³ microclimat
şi nu mai puţin de cinci plăci într-o încăpere.
Modul de expunere. Expunerea se face prin ridicarea capacelor cutiilor Petri şi
aşezarea lor cu deschiderea în jos, alături de plăcile cu mediu de cultură.
Timpul de expunere. Din momentul ridicării capacelor, timpul este strict cronometrat,
cutiile Petri urmând a fi lăsate deschise 5, 10 sau 15 minute, în funcţie de încărcătura
microbiană bănuită din aer (la o încărcătură microbiană mare, timpul de expunere trebuie să
fie redus) .
Expunerea probelor. Toate cutiile cu recoltări, fără să fie deschise, termostatează la
37ºC, timp de 24 ore pentru placa cu geloză-sânge şi încă 24 de ore la temperatura camerei,
pentru geloza simplă şi geloza Sabouraud. Concomitent se incubează şi un set de plăci cu
medii preparate din acelaşi lot, dar care nu au fost expuse.

Prin acest control se stabileşte:

 numărul total de germeni /m³ aer;
 numărul de germeni hemolitici (stafilococ patogen/m³ aer, streptococ patogen/m³ aer;
 unităţi formatoare de colonii UFC/m³ aer.
Plăcile martor nu trebuie să prezinte colonii. Determinările se fac prin examinarea
probelor la microscop, respectiv citirea - numărarea germenilor şi coloniilor din plăcile cu
mediile geloză –sânge, geloză nutritivă şi geloza Sabouraud.
Raportarea la m³ aer se face prin utilizarea unor formule de calcul cunoscute de către
specialiştii conservatori.

4.6. Rezultatele ştiinţifice – discuţii

Vom prezenta sintetic rezultatele ştiinţifice obţinute prin abordările fundamentale

şi/sau aplicative ale obectivelor acestui demers ştiinţific, abordări originale utilizate în
cercetarea, elaborarea şi interpretarea prin metoda comparativă. După cum se poate evidenţia,
imagistica ştiinţifică a acestui material este diversificată, fiind formată din tabele, grafice şi
83
fotografii macro şi microscopice asimilabile pentru personalul de specialitate din biblioteci.
Metoda de interpretare a rezultatelor ştiinţifice prin comparare pe variante de lucru oferă un
contur al informaţiei prelucrate pentru a fi utilă şi eficientă în teoria şi practica de bibliotecă.
Tema, cât şi obiectivele parcurse oferă, credem, o altă reflectare privind esenţa
profesiei (profesiilor) dintr-o bibliotecă, arhivă sau muzeu şi incidenţa riscului asupra
sănătăţii şi securităţii în muncă.

4.6.1. În ceea ce privesc cercetările întreprinse de colectivul orădean, s-a pornit de

la identificarea categoriilor de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în colecţiile de
bibliotecă, prezentându-se totodată şi incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în
muncă (tabelul 15).
Se cunoaşte din literatura domenială care sunt agenţii nocivi prezenţi în mediile de
bibliotecă (arhivă sau muzeu) (fizici, biologici şi chimici), sunt cunoscute de asemenea
riscurile produse de aceştia. Dar incidenţa agenţilor fizici, biologici şi chimici asupra sănătăţii
şi securităţii personalului din biblioteci (muzee, arhive), în diferite ipostaze, sunt mai puţin
cunoscute. Motivele nu le discutăm în cuprinsul acestui material, deoarece acestea îmbracă,
de regulă, forme şi manifestări extraprofesionale care nu servesc deloc conceptelor şi
demersurilor profesionale din aceste instituţii info-culturale.
Ceea ce se produce în analiza acestor factori sunt abordările unifactoriale, fără să se
ţină seama de conexiunile ce apar între aceştia pe diferite ipostaze factoriale exogene (din
exterior) şi endogene (din interior). Ca să justific această realitate din practica
biblioteconomică (şi nu numai), trebuie să “decriptăm” tiparele intervenţiilor agenţilor fizici
(temperatura, umiditatea relativă şi lumina), atât ca factori de reacţie, cât şi ca factori de
activare, în instalarea şi dezvoltarea sau blocarea agenţilor biologici şi/sau chimici.

84
 Categorii de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în colecţiile de bibliotecă.
Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai" Oradea.
Sinteză ştiinţifică 2000 – 2011
Tabelul 15

Nr. Etiologia Riscul produs. Incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă.
Crt. agentului.
Specificaţie.
1. Agenţi fizici Risc: ♦ termic Agenţii fizici influenţează securitatea, sănătatea şi capacitatea de
♦ vizual muncă, asimilare şi formare profesională, în situaţia în care
♦ acustic parametrii agenţilor fizici nu se încadrează în anumite limite de
confort termic, visual şi acustic.
2. Agenţi biologici Bacterii → Bacterioze - Stafilococul auriu produce: infecţii purulente pe piele şi pe
mucusul la nivel nazal.
- Streptococi fecali (patogeni), determină hepatita.
- Streptococi orali – determină inflamaţia căilor respiratorii şi
pulmonare(endocardite).
- Micozele produc: alergii severe; astm; afecţiuni pulmonare
Ciuperci → Micoze polipi; infecţii frecvente ale sinusurilor nazale, urechilor sau
tractului respirator, asperciloze pulmonare, viroze; efectele
iritante ale expunerii la mucegai (compuşi organici volatili),
particule (spori şi fragmente ) de mucegai.
3. Agenţi chimici Risc chimic produs de poluanţi: acizi Expunerea prin inhalare în prezenţa concentraţiilor de poluanţi
organici volatili; dioxid de sulf; oxid chimici şi/sau biologici (metabolismul microorgamismelor):
de azot; peroxid de hidrogen; - Aflatoxina: speciile de Aspergilus (A. flavus; A. parasiticus,
colofoniu; sulfatul de aluminiu; A. clavatus, A. ssp)
poluanţii de plumb; subproduşii - Citrina, patulina, acidul penicilic.
rezultaţi din metabolismul - Micotoxinele afectează glanda tiroidă, sistemul circular,
microorganismelor şi descompunerea cordul, provoacă tumori localizate.
fibrei celulozice.

85
 4.6.2. Analizând clasificarea agenţilor biologici din bibliotecă, conform legislaţiei
de securitate şi sănătate în muncă – art. 5/HG 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă, prezentăm câteva
argumente care să evidenţieze importanţa deosebită a acestui demers legal în activităţile de
biblioteconomie, bibliologie şi ştiinţa informării ( tabelul 16):

Clasificarea agenţilor biologici conform legislaţiei de securitate şi sănătate în

muncă(Art.5/HG 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţii biologici în muncă).

Tabelul 16

Nr. Clasificare Prezentarea riscului expunerii

crt. grupă
1. Grupa 1 Agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală
la om
2. Grupa 2 Agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie
un pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este
improbabilă; există în general o profilaxie sau un tratament
eficace.
3. Grupa 3 Agenţi biologici care provoacă îmbolnăviri grave la om şi
constituie un pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un
risc de propagare în colectivitate, dar există, în general, o
profilaxie sau un tratament eficace.
4. Grupa 4 Agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi
constituie un pericol serios pentru lucrător; ei pot să prezinte
un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există, în
general, o profilaxie sau un tratament eficace.

 clasificarea agenţilor biologici conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă

reprezintă primul demers cu privire la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate
de expunerea la agenţii biologici în muncă
 pentru personalul de specialitate din bilblioteci, marea majoritate a agenţilor biologici
(ciuperci şi bacterii celulozolitice) sunt saprofite din grupa a 2-a, adică comune, care
pot provoca o boală omului şi constitue un pericol pentru personal şi public; conform
cercetărilor efectuate de specialiştii în medicina preventivă, propagarea acestor agenţi
în colectivitate este improbabilă, iar din punctul de vedere al tratamentelor profilactice
există, în general, o profilaxie eficace;
 în biblioteci există un segment foarte important de ciuperci şi bacterii saprofite (grupa
1 şi 2), care a trecut, datorită patogeniei şi virulenţei, în grupa a 3-a, grupa ciupecilor
şi bacteriilor patogene care provoaca îmbolnăviri grave la om şi constituie un pericol
serios pentru personal şi public pentru că prezintă un risc de propagare în
colectivitate, dar există, în general, o profilaxie sau un tratament eficace;
 cercetările de bibliomicologie au evidenţiat cazuri izolate de agenţi biologici care nu
sunt susceptibili să provoace o boală la om sau de agenţi bilogici patogenici foarte

86
 virulenţi care pot provoca boli grave omului, prezentând un risc ridicat de propagare
în colectivitate şi pentru care nu există, în general, o profilaxie eficace;
 cercetările de bibliomicologie fiind dinamice, având şi domenii de cercetare
diversificate, pot oferi poziţii sau subpoziţii ştiinţifice care pot oferi deschideri noi
într-o bibliomicologie modernă, deschisă pentru noi demersuri cu finalităţi ştiinţifice
care pot răsturna, reformula prin acumulări cantitative şi/sau calitative, teoria şi
practica domenială în biblioteci, muzee şi arhive.

 4.6.3 Rezultatele ştiinţifice privind prezenţa agenţilor chimici şi/sau biologici

identificaţi pe diferite surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă şi
riscurile prezenţei agenţilor toxici reprezintă un demers ştiinţific nou şi binevenit al
laboratorului de conservare şi cercetare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe
Şincai” Bihor, Oradea. (tabelul 17).
Prezentăm câteva concluzii interesante privind incidenţa agenţilor bio-chimici în
poluarea, contaminarea şi infestarea surselor de constituire şi completare a colecţiilor de
bibliotecă, după cum urmează:

 în cadrul achiziţiei de producţii noi, deşi ne-am fi aşteptat să nu fie probleme

privind contaminarea şi infestarea cu agenţi biologici, au fost identificaţi: agenţi
chimici volatili produşi de mucegaiuri (MCOV); ciuperci şi bacterii saprofite;
ciuperci; bacterii patogene; insecte papiricole, fapt ce pune multe semne de
întrebare privind calitatea materiei prime utilizate, tehnologia şi condiţiile de
stocare – păstrare-transport pre şi post tipografie;
 achziţiile piaţă-anticariat reprezintă o sursă foarte bogată de contaminări şi
infestări, inclusiv cu ciuperci şi bacterii saprofite şi/sau patogene sau cu insecte de
carantină (insecte papiricole, sinantrope şi xilofage); nu au fost semnalate
simptome şi forme de atac activ produs de rozătoare;
 donaţiile, schimbul interbibliotecar, transferal şi custodia temporară reprezintă
sursele de constituire şi complementare a colecţiilor de bibliotecă cele mai active
şi periculoase în constituirea formelor de iniţiere şi dezvoltare a ciupercilor şi
bacteriilor celulozolitice, insectelor şi rozătoarelor şi agenţilor chimici volatili
produşi de mucegaiuri (MCOV);
 la categoria “alte surse“ (expoziţii info-documentare itinerante sau permanente,
manifestări ştiinţifice bibliofile etc), pe intervalul anilor de cercetare 2000-2011,
nu au fost identificate ciupercile şi insectele de carantină;
 cu această ocazie punctăm prezenţa în colecţiile de bibliotecă (şi nu numai) a
agenţilor biologici (ciuperci, bacterii, insecte, acarieni, rozătoare) de carantină
regională, naţională, fiind o structură analitică necesară pentru identificarea şi
stoparea migrării agenţilor biologici, în vederea evitării contaminării şi infestării
colecţiilor şi instituţiilor info-culturale libere de contaminări, infectări şi infestări
cu organisme biologice foarte periculoase pentru sănătatea documentelor,
personalului şi publicului din biblioteci, arhive şi muzee.

87
 Agenţi toxici chimici şi/sau biologici identificati pe diferite surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă şi riscurile
prezenţei agenţilor toxici (Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea)
Tabelul 17

Agenţi Ciuperci şi bacterii celulozolitice (CBC) Insecte (I) şi rozătoare (R)

Surse de chimici
Nr. constituire şi Agenţi Ciuperci şi Ciuperci şi CBS de CBP de I. I. I. IP IS IX Rozătoare
crt completare a chimici bacterii bacterii carantină carantină papiricole sinantrope xilofage carantină carantină carantină
colecţiilor de volatili saprofite. patogene
bibliotecă. (COV)
produşi de
mucegaiuri
(MCOV)
1. Achiziţii
Achiziţii • • • •
producţii noi.

Achiziţii piaţă • • • • • • • • • • •
anticariat.
2. Donaţii. • • • • • • • • • • • •
3. Schimb • • • • • • • • • • • •
interbibliotecar

4. Transfer. • • • • • • • • • • • •
5. Custodie • • • • • • • • • • • •
temporară.

6. Alte surse. • • • • • • • •

88
 4.6.4. Sinteza cercetărilor ştiinţifice a anului 2011 privnd complexul micotic
(bacterii şi ciuperci patogene) identificat în colecţiile de bibliotecă ( tabelul 18)
În tabelul 18 au fost evidenţiate principalele specii de bacterii şi ciuperci patogene
(sinteza anului de cercetare 2011). În acest demers ştiinţific de sistematizare şi taxonomie s-
au luat în considerare principalele însuşiri de biodegradare ale ciupercilor şi bacteriilor
patogene din biblioteci, după cum urmează:48

 patogenitatea reprezintă propietatea agentului patogen de a contamina viul si

suporturile organice şi anorganice purtătoare de informaţii, de a determina apariţia
simptomelor care caracterizează starea de biodegradare a viului şi neviului organic;
 afinitatea reprezintă o însuşire dobândită şi determinată de factorii anatomo-
morfologici şi bio-chimici, care conferă agentului patogen ajuns în contact cu suportul
organic (viu sau neviu) capacitatea biologică (afinitatea biologică) de a contamina şi
de a se instala (pătrunde) în strucura materială a suportului organic;
 virulenţa reprezintă capacitatea ciupercilor şi bacteriilor patogene de a ataca
suporturile organice vii sau nevii cu o anumită intensitate, în funcţie de complexul
toxino-enzimatic dezvoltat şi eliberat prin metabolismul fiecărui agent patogen;
 agresivitatea reprezintă capacitatea fungilor şi bacteriilor patogene de a degrada mai
multe suporturi oganice, în funcţie de enzimele şi toxinele agentului patogen;
 capacitatea agenţilor patogeni de a secreta enzime şi toxine, virulenţa şi
agresivitatea agenţilor patogeni celulozolitici sunt însuşiri determinate de complexul
enzimatic al acestora şi de toxinele care se produc în urma activităţilor metabolice;
 enzimele sau fermenţii degradează substanţele organice complexe din substratul
nutritiv, transformându-le în produşi chimici simpli, uşor asimilabili;
 toxinele au acţiune de biodegradare asupra ţesuturilor vii atacate.

48
DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive.Simptomatologia
complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009, p.103
 Lista complexului micotic (bacterii şi ciuperci) identificat în colecţiile de bibliotecă.
(Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea). Sinteza anului 2011.
Tabelul 18
Nr. crt. Bacterii Grupa Mucegaiuri - fungi Grupa Observaţii
de risc de risc
1. Staphylococcus aureus 2 Aspergillus fumigatus 2 Pe document.

2. Streptobacillus moniliformis 2 Candida albicans 2 Pe document.

3. Streptococcus pneumoniae 2 Candida tropicalis 2 Pe document.

4. Streptococcus pyrogenes 2 Cryptococcus neoformans 2 Pe document.

5. Streptococcus suis 3 Microsporum ssp. 2 Pe document.

6. Streptococcus ssp. 2 Peniccilium marneffei 2 Pe document.

7. Mycoplasma pneumoniae 3 Epidennophyton floccosum 2 Pe document.

8. Rickttsia ssp. 2 Trychophyton rubrum 2 Pe document.

9. Enterobacter ssp. 2 Trychophyton ssp. 2 Pe document.

10. Enteroccus ssp. 2 Histoplasma capsulatum 2 Pe document.

11. Neisseria gonorrhoeae 2 Madunella grisea 2 Pe document.

12. Neisseria meningitidis 3 Coccidioides immitis 3 Pe document.

13. Rickttsia ssp. 2 Scedosporium prolificans 3 Pe document.

14. Enterobacter ssp. 2 Sporothrix schenckii 3 Pe document.

 4.6.5. În ceea ce priveşte incidenţa bolilor profesionale cauzate de agenţi biologici
(tabelul 19) şi a îmbolnăvirilor profesionale de natură chimică, fizică sau biologică
(tabelul 20) am analizat ca sursă documentară conţinutul Raportului Comisiei Europene
Work and health in the EU. A statistical portrait 1994- 2002, publicat în 2003, raport care
arătă că în anul 2001 s-au înregistrat la nivelul EU 12 aproximativ 5900 boli respiratorii şi
4600 boli de piele. Prin extrapolare s-a estimat că pentru EU 15, cifrele erau de 10000 cazuri
de boli respiratorii şi 8000 cazuri de boli de piele. Factorii cauzatori pentru aceste îmbolnăviri
pot fi de natură chimică, fizică sau bilogică. Sinteza privind numărul cazurilor noi de
îmbolnăviri profesionale în anul 2001 la nivelul Uniunii Europene, în funcţie de agentul
cauzator a fost evidenţiată în tabelul 20.
Acelaşi document comentează faptul că în anul 2001, la nivelul lui EU 12 (cu
estimare prin extrapolare pentu EU 15) s-a înregistrat incidenţa bolilor profesionale cauzate
de agenţi biologici evidenţiat în tabelul 19.
Bazându-ne pe numărul cazurilor de îmbolnăviri profesionale cauzate de agenţii
biologici în Comunitatea Europeană formată din 15 ţări (tabelul 19), prin extrapolare la
nivelul Comunităţii Europene formată din 27 de ţări, numărul cazurilor de îmbolnăviri în
funcţie de agentul cauzator ar fi: nr. cazurilor de îmbolnăviri produse de fungi → 215; nr.
cazurilor de îmbolnăviri produse de bacterii →515; nr. cazurilor de îmbolnăviri produse de
alţi agenţi biologici → 616.

Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale în anul 2001 la nivelul Uniunii

Europene, în funcţie de agentul cauzator.

Tabelul 19
Agent cauzator Nr. cazuri Nr. cazuri
EU 12 EU 15
Fungi 81 134

Bacterii 194 321

Alţi agenţi biologici 232 384

Raportul Comisiei Europene Work and health in the EU. A statistical portrait 1994
-2002, publicat în 2003 arată că în 2001 s-au înregistrat la nivelul EU 12 aproximativ 5 900
boli respiratorii şi 4 600 boli de piele (prin extrapolare s-a estimat că pentru EU 15 cifrele erau
de 10 000 boli respiratorii şi 8 000 boli de piele). Factorii cauzatori pentru aceste îmbolnăviri
pot fi de natură chimică, fizică sau biologică.
Acelaşi document relevă că în anul 2001, la nivelul EU 12 (cu estimare prin extrapolare
pentru EU 15) s-a înregistrat următoarea incidenţă a bolilor profesionale cauzate de agenţi
biologici.

Boala Nr. cazuri Nr. cazuri

EU 12 EU 15
Boli ale plămânilor
Astm 1 075 1 800
Rinite alergice 248 410
Alveolite alergice 189 310
Alte boli ale plămânilor 247 410
Boli de piele
Dermatite alergice, iritante sau alt tip 4 457 7 400
Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale în anul 2001 la nivelul Uniunii
Europene, în funcţie de agentul cauzator.
Tabelul 20

4.6.6. Evoluţia statisticilor la nivel naţional privind numărul cazurilor de

îmbolnăviri profesionale în România , în perioada 1997-2007 (tabelul 21).
După datele oficiale din Registrul Operativ Naţional al Bolilor Profesionale din anul
2008 (tabelul 20) evidenţiază dinamica numărului total al cazurilor de îmbolnăviri
profesionale (astm bronşic, rinită alergică, boli infecţioase, boli de piele) pe intervalul anilor
1997 – 2007.
Prezentăm câteva date statistice de importanţă, după cum urmează:

 analizând numărul total de cazuri la nivelul fiecărui an (nr.cazuri astm bronşic + nr.
cazuri rinită alergică + nr. cazuri boli infecţioase + nr. cazuri boli de piele) s-a
constatat că numărul cel mai mare de total cazuri de îmbolnăviri s-a înregistrat în
anul 2002 (2508), iar cel mai mic în anul 2006 (910);
 după datele statistice citate, total cazuri de îmbolnăviri înregistrate în perioada 1997
– 2007 a fost de 17.643, din care total îmbolnăviri cu astm bronşic prezintă
ponderea cea mai mare, urmată de nr. cazuri îmbolnăviri cu boli infecţioase, cel
mai mic număr de îmbolnăviri s-a înregistrat la rinită alergică;
 pentru că nu avem setul de date statistice complete, interpretarea datelor prin
metoda comparativă nu se poate desfăşura pe orizontala şi/sau verticala datelor
statistice din tabel.
Statistici la nivel naţional privind numărul cazurilor de noi îmbolnăviri profesionale în România, în perioada 1997 – 2007.
(După datele oficiale din Registrul operativ naţional al bolilor profesionale, 2008)
Tabelul 21

Anii luaţi în studiu

Boala 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total 2060 1828 1802 1576 2238 2508 1376 990 1002 910 1353
cazuri

Astm 265 199 118 120 144 197 108 89 98 105 119
bronşic

Rinită 6 6 3 5 4 18 0 1 0 3 4
alergică

Boli 39 44 35 34 232 212 35 36 42 20 41

infecţioase

Boli de 89 64 36 48 45 64 49 23 23 10 25
piele
 4.6.7. Investigaţii privind încărătura fungică (germeni/cm²) prin prelevarea de probe
de pe suprafaţa şi interiorul (corpul) documentelor şi însămânţarea în laborator.(tabelul
22)
Cercetările efectuate în laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană
“Gheorghe Şincai” Oradea, Bihor, privind încărcătura fungică (germeni/cm²) prin prelevarea
de probe (praf biochimic activ sau alte materiale inerte) de pe suprafaţa morfologică
interioară şi exterioră şi însămânţarea în laborator pe medii CA (cartof –agar) şi MA (malţ-
agar) au evidenţiat următoarele aspecte semnificative pentru activităţile specifice unei
biblioteci, cum ar fi:

 încărcătura fungică pe variantele de cercetare analizate (12 documente) variază între

valoarea de 68 germeni/cm² la documentul nr. 3 ( specii fungi identificate: Aspergillus
fumigatus şi Penicillium commune) şi 1,5 germeni/cm² la documentul nr. 6 (specii
fungi identificate: Aspergillus niveus şi Penicillium purpurescens).
 încărcătura fungică totală la nivelul variantelor de cercetare a fost de 183,7
germeni/cm², iar încărcătura medie la nivelul variantelor de cercetare s-a situat la
nivelul valorii de 15,3 germeni/cm²;
 încărcătura fungică foarte mare/cm², precum şi diversitatea speciilor de ciuperci
identificate (ciuperci celulozolitice şi patogene- Candida albicans, Alternaria
geophylia, genul Cladosporium, genul Aspergillus, genul Penicillium) ne determină să
ne gândim, în ultimă instanţă, la posibila vectorizare a bolilor spre spectrul viului,
numai în condiţiile în care nu se execută tratamentele de conservare şi igienizare în
toate mediile unei biblioteci (arhivă, muzeu);
 aeromicroflora depozitului cercetat (numărul total de germeni/m³ aer) prezintă o
valoare mare (2023,1 germeni/m³ aer), fapt ce a determinat şi migrarea prin curenţii de
aer a sporilor din microclimatul depozitului spre documentele cercetate;
 în mediile de bibliotecă în care aerarea este naturală şi încărcată cu poluanţi toxici,
intervenţiile de igienizare a mediilor se fac sporadic, iar tratamentele de conservare a
documentelor se fac o dată la un număr de ani, apar situaţii foarte grave, tratamentele
de carantină reprezentând ultima soluţie pentru repunerea în circuitul serviciilor curate,
ecologice de bibliotecă;
 în acest sens, ţinând cont de situaţiile de forţă majoră ce pot să apară într-o bibliotecă
clasică, laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor,
deţine linii tehnologice de conservare a info-documentelor de bibliotecă, muzeu şi
arhivă (inclusiv stabilizarea şi eradicarea atacului papetar prin acţiunea ciupercilor şi
insectelor papiricole, tratamente de corectare a acidităţii papetare, combatera
germenilor şi aducerea aeromicroflorei la valori normale de germeni/m³.
 Investigaţii privind încărcătura fungică (germeni/cm 2) prin prelevarea de probe de pe suprafaţa şi din interiorul (corpul) documentelor şi
însămânţarea în laborator. (Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea – Laboratorul de conservare- Sinteza rezultatelor ştiinţifice pe anul 2011)
Tabelul 22
Nr. crt. Documentul analizat Încărcătura fungică Specii de fungi identificate Obesrvaţii
(germeni/cm2)
1. D1 27,7 Candida albicans
Alternaria geophilia
Penicilium expansum
2. D2 8,7 Cladosporium ssp.
Penicillium Chrysogenum
Aspergillus nidulans
3. D3 68 Aspergillus fumigatus
Penicillium commune
4. D4 13 Aspergillus versicolor
Penicillium palitans
5. D5 10,5 Mucor mucorus
Scopulariopsis species
6. D6 1,5 Penicillium purpurescens
Aspergillus niveus Aeromicroflora depozitului: (NTG)
7. D7 19,3 Aspergillus penicilloides 2023,1 germeni/mc aer
Penicillium italicum
8. D8 5,7 Aspergillius tamarii
Penicillium ssp.
9. D9 3,2 Aspergillius sclerotiorum
Penicillium roseopurpureum
10. D10 7,6 Penicillium rubrum
Aspergillius niger
11. D11 16,7 Penicillium citrinum
Aspergillius flavus
12. D12 1,8 Penicillium crustosum
Cladosporium carrionii
 4.6.8. Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor sporilor (m³) într-
un staţionar experimental de bibliotecă (Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Oradea,
Bihor, laboratorul de conservare (tabelul 23).
După cum s-a prezentat pe parcursul acestui material ştiinţific, controlul microbiologic
al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de bibliotecă reprezintă o activitate obligatorie
efectuată concomitent cu investigaţiile privind starea de conservare a fondului general de
documente de bibliotecă. Determinările privind încărcătura micotică a aerului din locaţiile de
bibliotecă, prin efectuarea analizelor de aeromicrofloră, reprezintă analiza care poate conduce
la identificarea surselor de infecţie micotică.
Analizând sinteza rezultatelor ştiinţifice privind aeromicroflora (NTG/m³ aer) într-un
staţionar experimental de bibliotecă, constituit din 9 depozite cu documente de bibliotecă de
diferite dimensiuni, au fost evidenţiate următoarele aspecte:
 în ceea ce priveşte încărcătura celor 8 depozite cu germeni mezofili – mediu cu
geloză simplă, determinările de aeromicrofloră au evidenţiat valori mari în fiecare
depozit considerat ca fiind o variantă de cercetare, astfel: numărul cel mai mare al
germenilor mezofili (3959 germeni/m³) s-a înregistrat la varianta 7 (depozit subsol
nr.1), iar la varianta nr 3 – depozitul general nr.3, s-a înregistrat valoarea cea mai
mică de germeni mezofili (2213 germeni/m³);
 valorile de germeni hemolitici – mediu cu geloză sânge variază între 71 de germeni
(valoarea cea mai mare- varianta 8) şi 58 de germeni (valoarea cea mai mică-
varianta 5);
 în paralel cu determinările de aeromicrofloră au fost efectuate citirile de
temeperatură şi umiditate relativă în mediile de depozite considerate ca variante de
cercetare;
 s-a stabilit o corelaţie direct proporţională între unităţile procentuale mari de
umiditate relativă şi încărcăturile mari de germeni mezofili şi hemolitici/mc³ aer;
 în ceea ce priveşte numărul de germeni mezofoli sau hemolitici pe total metri cubi
aer depozit (variantă de cercetare) centralizatorul calculat indică valori foarte mari
(2 417 000 nr. germeni mezofili /total m³depozit, 61000 germeni hemolitici/total
m³depozit;
 calculul privind extinderea ipotetică în legătură cu numărul total de germeni
(mezofili şi hemolitici) raportat la total m³ aer depozit, valorile sunt foarte mari,
ceea ce ne obligă să credem că nu convieţuim într-un habitat cu ciupercile şi
bacteriile specifice sistemelor antropogene închise, ci într-un habitat al acestor
microorganisme care ne pot dirija coabitarea în aceste medii.
 Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor/mc aer într-un staţionar experimental de bibliotecă (2009 - 2011)
Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea – Laboratorul de conservare

Tabelul 23

Nr. STAŢIONAR / Germeni Germeni Temperatua Umiditatea Total mc Nr. germeni pe total mc depozit Total germeni/
crt. SPECIFICAŢIE mezofili / hemolitici/ (0C) relativă aer/depozit Germeni Germeni total mc
mc aer mc aer mezofili hemolitici depozite
1 2 3 4 5 6 7(2X6) 8(3X6) 9(7+8)
1. Depozitul general 2 417 61 19 70 1 000 mc 2 417 000 61 000 2 478 000
nr. 1 (25mX10mX4m)
2. Depozitul general 2 299 60 20 68 840 mc 1 931 160 50 400 1 981 560
nr. 2 (30mX7mX4m)
3. Depozitul general 2 213 59 18 69 1 440 mc 3 186 720 84 960 3 271 680
nr. 3 (45mX8mX4m)
4. Legătorie 2 798 63 19 69 128 mc 358 144 8 064 366 208
(8Mx4mX4m)
5. Depozit presă nr. 1 2 501 58 18 70 300 mc 750 300 17 400 767 700
(15mX5mX4m)
6. Depozit presă nr. 2 2 433 62 19 68 420 mc 1 021 860 26 040 1 047 900
(21mX5mX4m)
7. Depozit subsol nr. 1 3 959 69 15 80 420 mc 1 662 780 28 980 1 691 760
(35mX4mX3m)
8. Depozit subsol nr.2 3 941 71 14 79 576 mc 2 270 016 40 896 2 310 912
(48mX4mX3m)
9. Total - - 142 0C 573 % 5 124 mc 13 597 980 317 740 13 915 720
10. Media - - 17,75 0C 71,6 % Suprafaţă utilă ₌ 2 653,8/mc aer 62/mc aer 2 715,8 germeni/
1364 mp mc aer
 4.6.9. Concluzii şi recomandări

Concluzii

 Cercetările privind agenţii biologici (complexul micotic celulozolitic-ciuperci şi

bacterii) nocivi identificaţi în mediile de bibliotecă şi riscurile prezenţei acestora în
colecţii reprezintă un demers ştiinţific şi profesional de mare actualitate pentru
asigurarea condiţiilor igienico-sanitare de acces la servicii de bibliotecă curate,
ecologice şi de conservare a întregului fond de info-documente hibride (pe suport
papetar sau pe support digital).
 În ceea ce priveşte prezenţa şi riscurile agenţilor nocivi, investigaţiile noastre au
evidenţiat ponderea mare a categoriilor de agenţi de etiologie fizică, chimică şi
biologică, precum şi a riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă.
 În funcţie de clasificarea agenţilor biologici conform legislaţiei de securitate şi
sănătate în muncă (Art.5/HG 1092 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
legate de expunerea la agenţii biologici în muncă), investigaţiile efecuate de
colectivul orădean au evidenţiat prezenţa ciupercilor şi bacteriilor de bibliotecă din
grupele 2 şi 3→ agenţi biologici care pot provoca o boală omului sau alte
îmbolnăviri grave şi constituie un pericol serios pentru om, prin propagarea şi
multiplicarea în colectivitate (personalul de bibliotecă şi/sau public), dar pentru care
există, în general, o profilaxie eficace (tabelul 18).
 Cecetările şi studiile de caz efectuate în vederea identificării agenţilor biologici şi
chimici pe sursele de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă au
evidenţiat că majoritatea acestor surse sunt purtătoare de agenţi microbiologici şi,
implicit, de agenţi chimici volatili produşi de ciupercile şi bacteriile celulozolitice din
biblioteci (tabelul 17).
 Se impune urgentarea introducerii carantinei biblioteconomice pentru info-
documentele de bibliotecă aflate într-un perpetuu circuit spre şi dinspre utilizatori
(tabelul 17).
 Analizănd datele statistice la nivelul Comunităţii Europene (tabelele 19 şi 20), dar şi
la nivel naţional (tabelul 21), cu privire la cazurile de îmbolnăviri profesionale
constatăm că se manifestă tendinţa de proliferare a bolilor micotice (tabelul 21):
astm bronşic, rinită alergică, boli infecţioase, boli de piele.
 Studiile de caz efectuate privind încărcătura fungică (germeni/cm²)prin prelevarea de
probe biochimice de pe şi din documente şi prelucrarea (însămânţarea pe medii MA
şi CA sunt argumente indubitabile prin care s-a demostrat că documentul info-
cultural devine un bun, care suferă şi vectorizează, la rândul lui, agenţi
microbiologici periculoşi şi necunoscuţi (de carantină)(tabelul 22).
 Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia numărului total de germeni-NTG
mezofili/m³aer şi NTG hemolitici/m³aer pe staţionarul experimental de bibliotecă
(tabelul 23) a demonstrat cu argumente ştiinţifice solide că microclimatul unor
locaţii clasice de bibliotecă prezintă o încărcătură micotică foarte mare şi agresivă
pentru sănătatea documentelor şi personalului de bibliotecă (tabelul 15); ca atare,
intervenţiile curente privind decontaminarea documentelor, mobilierului şi
microclimatului de bibliotecă devine o activitate esenţială pentru ecologizarea
serviciilor de bibliotecă oferite.

98
Recomandări
1. Controlul microbiologic anual al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de
bibliotecă→ determinări de aeromicrofloră (NTG/m³, UFC/m³).
2. Controlul microbiologic anual privind starea de sănătate a personalului din bibliotecă.
3. Investigaţii anuale privind starea de conservare a colecţiilor info-documentare din
biblioteci.
4. Introducerea şi utilizarea la scară naţională a programului de carantină a colecţiilor
info-documentare.
5. Elaborarea şi aplicarea programului anual privind conservarea şi igienizarea info-
documentelor, mobilierului şi locaţiilor de bibliotecă.

99
 4.7. Biodegradări produse de ciuperci – fungi sau micete (macromicete – fungi mari
şi/sau micromicete – fungi microscopici) identificate în colecţiile de info-
documente din biblioteci, muzee şi arhive.

Foto 1.
Stadiul micelian incipient (de contact) pe un document afectat de umiditatea ambientală.

Foto 2. Stadiul avansat de degradare cauzat de ciupercile celulozolitice pe structura papetară umedă a
documentului.

100
 Foto 3. Stadiul (nivelul) de restaurare al documentului biodegradat de ciupercile celulozolitice – pete
(pâsle) miceliene de diferite mărimi şi culori.

Foto
4. Simptome de putrezire ai hârtiei umede datorită activităţii complexului de ciuperci aspergillo – penicilian.

101
 Foto 5. Dinamica evoluţiei complexului fungic celulozolitic pe structura infodocumentului umed:
aglomerări de pelicule depozite şi colonii pe vatra de atac.

Foto 6.
Detalii de atac al complexului fungic celulozolitic aspergillo – penicilian pe vatra de hârtie umedă.

102
Foto 7. Aglomerări de pete miceliene pe linia de legare (unire) a filelor corpului documentului cu
structura cotorului interior.

Foto 8. Biodegradare fungică profundă pe componentele umede ale documentului.

103
 Foto 9. Simptome specifice de degradare fungică produse de complexul aspergillo – penicilian pe
hârtia umedă.

Foto 10. Simptome incipiente de instalare pe componentele exterioare ale documentului, produse de ciupercile
celulozolitice aparţinând genului Aspergillus.

104
Foto 11. Detalii tehnice de atac aspergillian pe tranşa, coperta, muchia şi corpul documentului.

Foto 12. Fragmente miceliene active pe suportul papetar al unui document.

105
Foto 13. Structură vegetativă (miceliu constituit din filamente) activă a ciupercilor aparţinând genului
Penicillium – stadiu incipient de biodegradare

Foto 14. Acelaşi complex fungic celulozolitic penicillian, identificat într-un stadiu avansat de
biodegradare a suportului papetar.

106
 Foto 15. Dinamica evoluţiei biodegradărilor produse de ciupercile celulozolitice aparţinând genurilor
Aspergillus şi Penicillium - simptome profunde de degradare cu pierderi de suport material purtător de
informaţie.

Foto 16. Macromicete – fungi mari întâlniţi în spaţiile insalubre, cu igrasie produsă de infiltraţii.

107
Foto 17. Complex celulozolitic de ciuperci aspergillo – penicillian identificat pe structura morfologică externă
de contact – biodegradare incipientă activă.

Foto 18. Nivel (stadiu) avansat de biodegradare produs de ciupercile celulozolitice cu tendinţe de
contaminare şi infestare a componentelor morfologice interne ale documentelor.

108
 Foto 19. Detalii biotehnice privind dinamica infectării documentului de la exteriorul spre interiorul
părţilor componente – se evidenţiază structurile vegetative ale complexului fungic celulozolitic.

Foto 20. Biodegradarea totală a documentului – detalii exterioare. Sunt vizibile simptomele de
compactare ale părţilor componente sub formă de bloc sudat.

109
Foto 21. Compactarea documentului în fragmente datorită efectelor biodegradative produse de sistemul
enzimatic al ciupercilor celulozolitice – degradarea profundă a celulozei din hârtie.

Foto 22. Fungi mari (macromicete) întâlniţi pe zidurile din cărămidă poroasă afectate de umiditatea
ascensională sau infiltraţii exterioare.

110
 Foto 23. Pete (pâsle) miceliene active instalate pe textul unui document.

Foto 24. Acţiunea biodegradativă a ciupercilor lignicole (complex aspergilo- penicillian – mucoraceic)
pe structura de lemn a parchetului din locaţii insalubre.

111
Foto 25. Nivel incipient de biodegradare produs de ciupercile celulozolitice pe coperta 1 interior, forzaţ
şi filele corpului unui document de bibliotecă.

Foto 26. Nivel avansat de biodegradare dezvoltat prin acţiunea ciupercilor celulozolitice pe vatra
(pelicula) de hârtie umedă.

112
 Foto 27. Simptome de biodegradare profundă (totală) ale ciupercilor celulozolitice ce afectează
suportul material şi textul.

Foto 28. Acţiunea ciupercii Merulyus lacrymans pe structura de lemn vechi degradat – Stadiu biologic
incipient.

113
 Foto 29. Structură de lemn vechi, puternic biodegradat de acţiunea ciupercii lignicole Merulyus
lacrimans.

Foto 30. Fungi mari (macromicete)

întâlniţi pe structura de lemn din locaţiile unei
biblioteci.

114
 Foto 31. Fungi mari (macromicete) întâlniţi în locaţiile insalubre, cu infiltraţii.

CAP. V. CERCETĂRI PRIVIND AEROMICROFLORA DIN MEDIILE DE

BIBLIOTECĂ: STUDII DE CAZ PRIVIND ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A
FLOREI MICROBIENE DIN BIBLIOTECI.

115
 5.1. Aspecte generale
Flora microbiană din biblioteci este formată din: microorganisme de alterare
(ciuperci şi bacterii celulolitice), microorganisme nepatogene şi patogene, mucegaiuri
şi levuri. Germenii din aerul din biblioteci provin din următoarele surse (tabelul 24):
 particule de praf, apă, organisme vegetale din exteriorul bibliotecilor care pot
aflui în locaţiile de bibliotecă prin intermediul ambalajelor, cutiilor,
materialelor textile de protecţie ţinute în perimetre exterioare insalubre;
 donaţii şi împrumuturi de info-documente provenite din alte medii antropice
închise (biblioteci, muzee sau arhive) sau din colecţii contaminate aparţinând
altor fonduri altele decât cele de bibliotecă;
 documente de bibliotecă afectate de calamităţi (inundaţii, defecţiuni ale
instalaţiilor de încălzire sau de distribuire a apei potabile sau de eliminare a
apei uzate, deversări accidentale din sistemele de canalizare etc.);
 fonduri de documente de bibliotecă contaminate de agenţii patogeni specifici
bibliotecilor;
 schimb de documente contaminate din colecţiile altor biblioteci;
 achiziţii de produse noi şi piaţa anticariat contaminate din varii motive;
 custodie temporară a documentelor ce provin dintr-un alt fond aparţinând altei
instituţii, documente ce prezintă riscuri de contaminare cu microorganisme
nepatogene şi patogene;
 transfer temporar de documente contaminate cu „microorganisme de bibliotecă
″;
 expoziţii itinerante cu documente ce prezintă risc de contaminare cu
microorganisme de bibliotecă;
 toate sursele ce constituie formarea şi dezvoltarea colecţiilor de bibliotecă, fără
ca acestea să aibă girul specialistului conservator pentru libera lor circulaţie
regională, naţională sau internaţională;
 sponsorizările cu info- documente din diferite medii cu risc patologic;
 germenii din aerul unei biblioteci prin contaminarea accidentală a suprafeţelor,
a mobilierului, a modulelor pentru stocarea, păstrarea sau conservarea
colecţiilor de bibliotecă;
 structura şi densitatea „florei microbiene de bibliotecă″ este corelată cu
existenţa şi activitatea, precum şi de starea de sănătate a colectivităţii umane
din bibliotecă (personalul de specialitate şi utilizatorii serviciilor de bibliotecă);
 fauna de insecte şi rozătoare specifică mediilor de bibliotecă determină
formarea şi dezvoltarea unei încărcături micotice patogene extrem de agresive;
 prezenţa factorului uman permanent şi sezonier în locaţiile de bibliotecă şi
efectele produse în instalarea şi proliferarea bacteriilor (tabelul 24).
Sursele de constituire a florei micotice în mediile de bibliotecă.
Tabelul 24

Nr. Sursele de constituire a florei micotice Alte detalii-surse

116
crt
1 Particule de praf, apă, organisme vegetale din Ambalaje, cutii din material papetar,
exteriorul bibliotecii material textil etc.
2 Donaţii şi împrumuturi de info-documente Bunuri provenite din alte medii de
contaminate bibliotecă cu risc micotic

3 Documente de bibliotecă afectate de calamităţi cu Inundaţii, defecţiuni ale instalaţiilor de

risc sanitar apă, deversări sistem canalizare etc.

4 Fonduri de documente contaminate Agenţii patogeni de bibliotecă

5 Schimb de documente contaminate Schimb interbibliotecar

6 Achiziţii produse contaminate Piaţa liberă-anticariat

7 Custodie temporară de documente Documente cu risc de contaminare

8 Transfer temporar de documente Risc de contaminare

9 Documente de carantină contaminate Risc de contaminare

10 Expoziţii itinerante de documente Risc de contaminare

11 Documente contaminate puse în circulaţie Risc de contaminare

12 Locaţii de bibliotecă insalubre UR>70%;T:15-30°C

13 Factorul uman şi activităţile desfăşurate, diversitatea Starea de sănătate a personalului şi

şi numărul serviciilor cu publicul utilizatorilor; încărcătura sălilor de
lectură

14 Prezenţa factorului uman permanent şi sezonier Monitorizarea stării de sănătate-analize

permanente

15 Starea de conservare a colecţiilor din biblioteci şi de Determinări privind prezenţa

igienizare a mediilor de bibliotecă biodegradărilor din mediile de
bibliotecă

16 Fana de insecte şi rozătoare specifice colecţiilor de Formarea şi dezvoltarea florei micotice

bibliotecă, modulelor de depozitare şi depozitelor patogene agresive, cu tendinţe de
răspândire în toate mediile de
bibliotecă

5.1.1. Aspecte privind implicaţiile şi potenţialul factorului uman în instalarea şi

proliferarea florei microbiene de bibliotecă.

Studiul efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Yale şi coordonat de dr. Jordan

Peccia a evidenţiat că simpla prezenţă a unei persoane într-o cameră poate genera 37 de
milioane de bacterii pe oră. „Trăim într-o supă microbiană, iar ingredientele principale sunt
propriile noastre organisme…″, declara cercetătorul Jordan Peccia, coordonatorul studiului.

117
 Studiul cecetătorilor de la prestigioasa universitate americană este primul care
cuantifică, prin utilizarea unui dispozitiv experimental elaborat, care este gradul de afectare a
particolelor biologice induse de o singură persoană. În urma observaţiilor efectuate pe opt
zile, dintre care patru zile în care încăperea a fost ocupată periodic şi alte patru în care ea a
rămas goală (ferestrele şi uşile au fost închise, iar sistemul de încălzire şi cel de ventilare au
funcţionat la nivel normal) s-a constatat că prezenţa factorului uman în acest spaţiu a fost
asociată cu cu o creştere substanţială a densităţii de bacterii şi fungi din aer, microorganisme
de dimensiuni diferite .
Observaţiile efectuate la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″, în cadrul
Laboratorului de conservare-cercetare şi coordonate de cercetătorul Vasile Deac, în perioada
2000-2013, privind dinamica evoluţiei complexului micotic specific de bibliotecă, au
evidenţiat următoarele aspecte semnificative privind impactul florei microbiene asupra
prezenţei bolilor infecţioase din locaţiile de bibliotecă care diferă în funcţie de următorii
factori: anotimpul analizat, gradul de ocupare a sălilor stabilit prin numărul de utilizatori
care desfăşoară o activitate sedentară în sălile de lectură; numărul de vizite ale utilizatorilor
ocazionali; diversitatea şi numărul serviciilor cu publicul desfăşurate în spaţii închise;
starea de sănătate a personalului de specialitate şi a utilizatorilor serviciilor bibliotecii
(tabelul.25).

Implicaţiile şi potenţialul factorului biologic în instalarea şi proliferarea florei

microbiene din biblioteci

Tabelul 25

Nr. Surse ale viului: umane, biodegradări Prezentare- particularităţi

crt
Prezenţa factorului uman în locaţiile de
1 bibliotecă a fost asociată cu o creştere

118
 Prezenţa factorului uman şi componenţa substanţială a incidenţei de bacterii şi
acestuia fungi din aer, de dimensiuni diferite

Potenţialul factorului uman suferind în

instalarea şi proliferarea florei
2 Starea de sănătate a factorului uman microbiene de bibliotecă dezvoltă surse
de boli infecţioase

În sezonul rece al anului, conţinutul şi

dinamica particulelor biologice din aer
3 Anotimpul investigat este mai mare, comparativ cu cel cald

Numărul de utilizatori care desfăşoară

o activitate biblioteconomică sedentară
4 Gradul de ocupare a sălilor de lectură

Numărul, periodicitatea şi diversitatea Prezenţa factorului uman a fost

serviciilor cu publicul desfăşurate în spaţii asociată cu o creştere substanţială a
5 închise concentraţiei de microorganisme
patogene din aer.

Prezenţa ciupercilor şi bacteriilor celulozolitice Condiţii optime de formare a unei flore

în colecţii, mobilier, spaţii şi module de microbiene patogene formate din sporii
6 păstrare şi conservare şi miceliile acestor microorganisme

Prezenţa insectelor şi rozătoarelor papiricole în Incidenţa acestor organisme în mediile

colecţii, mobiler, spaţii şi module de păstrare şi de bibliotecă conduce la formarea şi
7 conservare proliferarea unui mediu microbian
toxic

Determinarea florei microbiene din mediile de bibliotecă ar trebui să se efectueze

periodic, în scopul identificării complexului micotic existent şi a stabilirii potenţialului de
transmitere a infecţiilor spre spectrul viu din biblioteci (personalul de specialitate, utilizatorii
serviciilor de bibliotecă).
Pentru că biblioteca reprezintă o instituţie în formarea şi informarea utilizatorilor din
toate structurile socio-profesionale şi categoriile de vârstă, determinările de aerofloră din
mediile de bibliotecă sunt obligatorii de parcurs, cel puţin trimestrial, pentru a stabili
potenţialul aerului în transmiterea infecţiilor individuale sau colective.
Determinările privind flora microbiană în locaţiile de bibliotecă trebuie considerate ca
fiind un demers profesional obligatoriu în elaborarea şi aplicarea programelor anuale de
119
igienizare a locaţiilor de bibliotecă, iar de asigurarea condiţiilor corespunzătoare pentru
efectuarea monitorizării evoluţiei florei microbiene răspunde atât echipa managerială, cât şi
specialistul conservator pregătit în domeniul Bibliomicologiei.
În tabelul 26 au fost evidenţiate principalele direcţii de pregătire a specialistului
conservator de bibliotecă în domeniul Bibliomicologiei.
Pentru aprecierea condiţiilor sanitare din locaţiile de bibliotecă, indiferent de
destinaţia acestora, determinările florei microbiene din biblioteci evidenţiază următoarele
aspecte de sănătate publică:
 gradul de contaminare microbiană a aerului, suprafeţelor, mobilierului, modulelor de
păstrare şi conservare a documentelor şi fondului general de documente reprezintă
cel mai important indice utilizat în examinarea potenţialului de îmbolnăvire din
locaţiile contaminate;
 speciile de microorganisme, în funcţie şi de densitatea speciilor condiţionat patogene
sau patogene, sunt consideraţi adevăraţi agenţi biologici care induc focare de
îmbolnăvire cu consecinţe grave, uneori necunoscute;
 factorii abiotici-microclimatici optimi pentru instalarea şi dezvoltarea
microorganismelor (T şi UR optime), precum şi factorii biologici (insecte, rozătoare)
şi factorul uman, reprezintă principalii vectori în instalarea şi dezvoltarea agenţilor
microbiologici din mediile de bibliotecă;
 gradul de igienizare a tuturor mediilor de bibliotecă (colecţii de documente,
mobilier, module, suprafeţe) prin efectuarea tratamentelor de desprăfuire,
dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare reprezintă calea cea mai sigură de prevenţie şi
profilaxie a contaminării mediilor de bibliotecă.

Direcţii de pregătire a specialiştilor conservatori în domeniul

Bibliomicologiei
Tabelul 26

120
  Cunoaşterea principalelor microorganisme (ciuperci şi bacterii) identificate şi
studiate în mediile de bibliotecă.
 Să cunoască modul de transmitere a „microorganismelor de bibliotecă″şi
etiopatogenia acestora.
 Cunoaşterea „microbilor de bibliotecă″ reprezintă obligaţia profesională a
specialistului protecţionist conservator de bibliotecă, în baza căreia se aplică
programe de monitoring şi intervenţie în toate mediile de bibliotecă.
 Să cunoască provenienţa şi căile de instalare şi diseminare a microorganismelor în
mediile de bibliotecă.
 Să acţioneze pentru prevenirea infestării şi contaminării bunurilor şi mediilor din
bibliotecă, a personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă.
 Să deţină informaţii generale privind stabilirea diagnosticului şi etiologia bolilor
infecţioase din biblioteci.
 Să acumuleze cunoştiinţe generale referitoare la terapia antimicrobiană specifică
locaţiilor de bibliotecă.
 Să cunoască urmările contaminării personalului şi utilizatorilor serviciilor de
bibliotecă, precum şi metodele de protecţie a bunurilor şi mediilor din aceste
instituţii.
 Cunoaşterea metodelor generale de profilaxie a bolilor infecţioase din biblioteci.
 Cunoaşterea, alegerea şi aplicarea tratamentelor antiinfecţioase profilactice sau
curative pentru intervenţii de urgenţă în cazul producerii unor accidente.
 Să ştie recolta corect un produs patologic destinat examenului bacteriologic.
 Să elaboreze şi să aplice sisteme integrate de intervenţie pentru monitorizarea şi
eradicarea faunei şi florei specifice fondului general de documente din biblioteci.
 Să elaboreze şi să aplice tratamente de decontaminare, dezinfecţie, dezinsecţie şi
deratizare a depozitelor şi tuturor spaţiilor de bibliotecă utilizate în serviciile de
biblioteconomie, bibliologie şi ştiinţa informării, în relaţia cu toţi beneficiarii
serviciilor de specialitate.

5.2. Material şi metodă de cercetare

5.2.1. Metoda de lucru aplicată pentru determinarea florei microbiene şi efectuarea

analizelor microbiologice a aerului din locaţiile de bibliotecă.

121
 A fost utilizată metoda sedimentării gravitaţionale sau metoda plăcilor deschise.
Este considerată o metodă pasivă, nevolumetrică, semicantitativă, prin care se poate selecta
preferenţial particulele de dimensiuni mari. Metoda sedimentării gravitaţionale prezintă
următoarele avantaje: reprezintă o metodă simplă de aplicare; permite un număr mare de
determinări; se efectuează într-un timp scurt; este utilizată fercvent în practică.
Selectarea depozitelor de bibliotecă pentru instalarea dispozitivului experimental.
Flora microbiană a fost determinată în trei depozite de bibliotecă situate la subsolul unei
clădiri, în care au fost depozitate colecţii de documente curente. Aceste depozite se
caracterizează prin: valori de temperatură medie lunară în timpul sezonului cald, care
oscilează între 18,5 şi 20,5ºC, cu valori de umiditate relativă foarte mari şi oscilante (65-
68%). Flora microbiană a fost determinată în aceste depozite unde condiţiile sunt improprii
păstrării şi conservării documentelor de bibliotecă, în vederea stabilirii riscului de
contaminare a personalului de specialitate şi, în egală măsură, a utilizatorilor serviciilor
specifice bibliotecii, precum şi a depozitelor cu documente de bibliotecă, săli de lectură,
spaţii amenajate pentru copii, elevi sau pensionari. Riscul contaminării întregului corp de
clădire al bibliotecii cercetate este confirmat de încărcătura micotică foarte mare determinată
în cele trei depozite, fapt ce demonstrează prezenţa surselor de microorganisme active ce
determină contaminarea tuturor spaţiilor de bibliotecă situate la subsolul clădirii.
 Materialul utilizat.

Pentru fiecare depozit investigat au fost utilizate în trei repetiţii următoarele medii de
cultură: mediul Sabouraud - pentru mucegaiuri şi drojdii; plăci cu mediul geloză sânge 5-
10% pentru germenii hemolitici.

 Modul de recoltare; loc de expunere; timp de expunere.

În ceea ce priveşte locul de expunere, o grupă de plăci au fost expuse la mijlocul depozitelor
analizate, la înălţimea unei mese, a doua grupă de plăci într-un colţ al încăperii, la aceeaşi înălţime.
Pentru fiecare depozit investigat au fost instalate trei repetiţii de plăci pentru a elimina abaterile
privind prelevarea florei microbiene prezente în aerul depozitului.

 Modul de expunere.

Expunerea s-a făcut prin ridicarea capacelor cutiilor Petri şi aşezarea cu deschiderea în jos,
alături de plăcile cu mediu.

 Timpul de expunere:10 minute

Timpul de expunere a fost stabilit în funcţie de gradul de încărcare microbiologică presupus,

după cum urmează: la o încărcătură microbiană mare, timpul de expunere este redus şi invers, la o
încărcătură microbiană mică, timpul de expunere trebuie să fie mare. De asemenea, stabilirea
numărului plăcilor din spaţiul investigat se face în funcţie de gradul de contaminare a aerului pe care
îl bănuim. Cutiile Petri expuse în cele trei depozite investigate au fost transportate în laborator, în cel
mai scurt timp.

 Incubare.

122
 Plăcile cu geloză –sânge au fost incubate intr-un termostat model Memmert din
dotarea Laboratorului de conservare-cercetare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai ″,
Oradea, Bihor, reglat la temperatura de 37ºC, timp de 24-48 de ore şi se numără coloniile
crescute. Plăcile cu mediul Sabouraud se incubează la 28ºC în acelaşi termostat, timp de 5
zile, perioadă în care se efectuează numărătoarea coloniilor de mucegaiuri. Plăcile martor
neexpuse, pregătite o dată cu lotul utilizat se incubează ca şi probele

 Calculul numărului de germeni existenţi într-un volum de aer .

Pentru calculul numărului de germeni existenţi într-un volum de aer este necesară o
transformare a numărului de germeni pe volumul de aer, artificiul de calcul care se realizează
cu ajutorul unei formule a lui Omelianscky.

 Indicatorii sanitari bacteriologi de interes pentru mediile de biblioteci.

a) Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37ºC/m³ aer.

Prezenţa acestor germeni indică provenienţa umană sau animală, permiţându-se astfel
aprecierea condiţiilor sanitare din locaţiile de bibliotecă

b) Numărul de streptococi alfa-hemolitici (viridans)/m³ aer. Prezenţa streptococilor

viridans indică provenienţa nazofaringiană a germenilor. Acest indicator nu are o
semnificaţie epidemiologică. Prezenţa streptococilor beta-hemolitici certifică
existenţa în spaţiul investigat a bolnavilor sau a purtătorilor. Acest indicator are o
semnificaţie epidemniologică.

c) Numărul de stafilococi/m³ aer. Prezenţa stafilococilor în aeromicroflora de bibliotecă

precizează originea acestora, adică dacă germenii sunt de provenienţă umană sau
animală.

d) Numărul de coli fecali/m³ aer - Prezenţa lor denotă un grad ridicat de insalubrizare a
locaţiilor de bibliotecă investigate.

5.2.2. Dispozitivul experimental utilizat privind analiza microbiologică a florei

microbiene din locaţiile de bibliotecă.

În tabelul 27 a fost evidenţiat dispozitivul experimental utilizat în analiza

microbiologică a aerului din locaţiile unei biblioteci, dispozitiv care a fost constituit din
următoarele variante, subvariante şi repetiţii, după cum urmează:

- Varianta 1 - determinări privind numărul coloniilor mezofile/placă cu mediul

Sabouraud; calculul numărului de germeni mezofili/m³aer;

- Varianta 2 - determinări privind numărul coloniilor hemolitice /placă cu mediul

geloză-sânge; calculul numărului de germeni hemolitici/m³aer;

- Subvarianta 1: depozitul 1; subvarianta 2: depozitul 2; subvarianta 3: depozitul 3.

123
 - Numărul de repetiţii: 3

Dispozitivul experimental astfel elaborat şi aplicat în depozitele cu documente de

bibliotecă investigate acoperă toate aspectele investigative privind complexul micotic din
aerul şi mediile celor trei depozite cu documente de bibliotecă amplasate la subsolul unei
biblioteci, spaţiu afectat de un exces de umiditate ce provine din umiditatea ascensională
(igrasia) şi infiltraţiile. Valorile parametrilor fizici din aceste depozite (T şi UR) au fost
caracterizate prin următoarele valori: temperatura medie pe intervalul efectuării
determinărilor s-a situat la valoarea de 19,8ºC, iar umiditatea relativă prezintă o valoare
foarte mare (65%). În funcţie de valorile optime ale factorilor fizici (UR, T) instalarea şi
dezvoltarea unui complex micotic foarte agresiv, având o răspândire în toate mediile
depozitelor investigate, oferă o platformă ştiinţifică reală privind instalarea în aeromicroflora
depozitelor investigate a germenilor de provenienţă umană sau animală, indicator cu
semnificaţie epidemiologică.

5.3. Rezultatele ştiinţifice obţinute în baza studiului de caz efectuat în depozitele de

bibliotecă.

5.3.1. Precizări privind aeromicroflora din mediile de bibliotecă.

Aeromicroflora de bibliotecă − reprezintă încărcătura aerului din locaţiile de

bibliotecă cu floră (bacterii şi ciuperci) de origine umană sau animală, care sunt responsabile
în transmiterea infecţiilor pe calea aerului. Indicatorii globali ai aeromicroflorei din spaţiile
închise sunt: numărul total de germeni mezofili şi numărul de germeni hemolitici.

Numărul total de germeni mezofili, NTG (floră care se dezvoltă la 37ºC) reprezintă
totalitatea coloniilor microbiene crescute pe un mediu solid (geloză nutritivă 2%, geloză
sânge). Prezenţa florei mezofile din aerul de bibliotecă permite şi justifică aprecierile privind
condiţiile sanitare din locaţiile unei biblioteci: aglomeraţie-încărcătura umană pe diferite
servicii de bibliotecă, ventilaţia, curăţenia. În literatura de specialitate, valoarea limită
recomandată pentru numărul total de germeni mezofili este de 2500/m³.

Numărul de germeni hemolitici reprezintă indicatorul care evidenţiază contaminarea

aerului de bibliotecă cu floră (bacterii şi ciuperci) nazo-faringiană şi bucală. Marea majoritate
a infecţiilor aerogene sunt provocate de agenţii patogeni care se elimină şi se diseminează
prin picături de secreţie nazofaringiană, salivară şi bronşică. Germenii hemolitici fac parte
din grupa a 2-a –Agenţi biologici care pot provoacă o boală omului şi constituie un pericol
serios pentru angajaţi; propagarea în colectivitate este improbabilă; există, în general, o
profilaxie şi un tratament eficace conform clasificării din HG 1092/2006, art.5. Valoarea
limită recomandată de literatura de specialitate pentru numărul total de germeni
hemolitici este de 50 NG/m³.

Gradul de contaminare a aerului din bibliotecă, a suprafeţelor, mobilierului,

modulelor de păstrare şi colecţiilor info-documentare reflectă un risc potenţial de

124
îmbolnăvire, risc care creşte proporţional cu densitatea bacteriilor şi prezenţa speciilor
condiţionat patogene şi patogene.

Contaminarea aerului din locaţiile de bibliotecă este legată de contaminarea

tuturor mediilor din locaţiile unei biblioteci, la care contribuie şi factorul uman şi
animal.

În aerul contaminat din biblioteci au fost identificate două tipuri de floră

microbiană: flora psihrofilă - care se dezvoltă la valori de temperatură cuprinse între 15-
22ºC şi provine din apă, sol, de pe vegetaţii; flora mezofilă care se dezvoltă la temperaturi
cuprinse între 35-40ºC şi este de provenienţă umană şi/sau animală; sursa umană poate fi atât
omul bolnav (în perioada prodromală, de incubaţie, de stare covalescentă), cât şi omul
sănătos (purtătorul de germeni).

În ceea ce priveşte analiza microbiologică a aeromicroflorei din locaţiile de

bibliotecă investigate, prin utilizarea dispozitivului experimental evidenţiat în tabelul 27 au
fost evidenţiate următoarele aspecte:

- pentru fiecare dintre cele trei depozite au fost instalate trei repetiţii prin care s-a
urmărit numărul coloniilor şi germenilor mezofili şi hemolitici din aeromicroflora
depozitelor;

- valorile obţinute se găsesc într-o relaţie direct proporţională cu încărcătura florei

din aceste depozite, valori cuantificate prin efectuarea sumelor, prin adiţionarea valorilor
din depozite şi, respectiv a mediilor, prin raportarea sumei totale la numărul depozitelor
investigate.

- elaborarea şi aplicarea dispozitivului experimental constituit din variantele,

subvariantele şi repeţiţiile evidenţiate în tabelul 27, conferă un grad de siguranţă sporită
pentru evitarea producerii accidentale a abaterilor experimentale de colectare a datelor
ştiinţifice din mediile de bibliotecă investigate.

În tabelul sinteză privind rezultatele ştiinţifice prelucrate în dispozitivul

experimental (tabelul 28) au fost prezentate demersurile de calcul privind valorile
determinărilor microbiene efectuate, încărcătura şi demersul de calcul în funcţie de
particularităţile fiecărui depozit. Câteva precizări privind calculul numărului de germeni
mezofili sau hemolitici, în funcţie de termenii formulei lui Omeliansky:

Nr. germeni/m³aer =N×10000/S×K, unde: N- reprezintă numărul de colonii dezvoltate pe

suprafaţa mediului de cultură; 10000 − volumul de aer exprimat în cm³, care cuprinde un
număr de germeni egal cu numărul de germeni expuşi pe o suprafaţă de 100 cm²; S –
suprafaţa cutiei Petri → S=π×R²; K- coeficientul timpului de expunere (5 minute=1,10
minute=2,15 minute=3)

Aplicaţie practică (tabelul 5): Nr. colonii hemolitice/placă Petri=20;

S=π×R²=3,14×5²=3,14×25=78; K=2 (timpul de expunere 10 minute). Termenii astfel

125
stabiliţi şi cuantificaţi matematic au fost utilizaţi în formula lui Omeliansky, după cum
urmează:

Nr.germeni hemolitici=20×10000/3,14×25. Pentru simplificarea calculelor, în practica de

laborator se utilizează un artificiu de calcul prin care numărul de colonii de pe placa Petri
se înmulţeşte cu 78, care reprezintă valoarea suprafeţei cutiei Petri. În cazul aplicaţiei de
faţă, numărul germenilor hemolitici este produsul obţinut prin înmulţirea numărului de
colonii (20) cu suprafaţa vasului Petri (78).

În ceea ce priveşte încărcătura florei microbiene din locaţiile de bibliotecă

investigate, în funcţie de valorile limită recomandate de literatura de specialitate − 2500
NTG/m³pentru numărul total de germeni mezofili, respectiv valoarea limită de 50
NG/m³pentru germenii hemolitici sau maxim 2% din numărul de germeni hemolitici
identificaţi, analiza statistică a datelor ştiinţifice din tabelul 29 reprezintă sinteza
întregului demers ştiinţific întreprins, astfel:

- depozitul nr.1 prezintă încărcătură micotică de aerofloră cea mai mare, raportată la
valorile limită recomandate, adică 3744 de germeni mezofili/m³, ceea ce corespunde o
creştere foarte semnificativă de 1244 faţă de martor (2500 NTG/m³); în cazul
numărului total de germeni hemolitici/m³ valoarea totală a fost foarte mare (1742 de
germeni hemolitici, faţă de valoarea limită 35 de germeni hemolitici), ceea ce denotă
contaminarea la valori foarte ridicate şi periculoase pentru spectrul viului a mediilor
din depozitul 1;

- depozitul 2 se caracterizează prin numărul total de germeni mezofili de 2704, valoare

ce reprezintă o creştere semnificativă de 204 germeni faţă de martor - valoarea limită
recomandată de 2500 germeni; în schimb, numărul total de germeni hemolitici s-a
situat la 1586 germeni, înregistrându-se o creştere foarte semnificativă de 1554
germeni faţă de valoarea limită de 32 germeni hemolitici/m³ aer; aceste valori indică
contaminarea mediilor depozitului la cote micotice foarte periculoase pentru sănătatea
spectrului viu.

- În depozitul 3 s-a înregistrat o descreştere semnificativă a numărului total de germeni

mezofili (2288 germeni mezofili, cu 212 sub valoarea limită de 2500 germeni); în
schimb cresc semnificativ germenii hemolitici, mult peste limita maximă de
contaminare (1644 total germeni hemolitici/m³ aer identificaţi, cu peste 1631 germeni
hemolitici faţă de limită minimă de contaminare micotică (33 germeni hemolitici).

Analizând interdependenţa între factorii micotici (ciuperci şi bacterii), factorii

fizici de mediu şi factorii chimici, prin studii de caz de Bibliomicologie (tabelul 30) s-a
încercat un început de decriptare a comportamentului bibliomicologic al categoriilor de
floră microbiană identificată în diferite biblioteci; aspectele de etiopatogenie şi
particularităţi şi nişe biologice patogene vor fi aprofundate prin demersuri ştiinţifice
parteneriale cu specialişti din domeniul sanitar, care lucrează în laboratoare dotate cu
tehnică de medicină preventivă.

126
127
Dispozitivul experimental privind analiza microbiologică a aeromicroflorei din locaţiile de bibliotecă − depozitul 1- reviste, depozitul 2- carte
veche, depozitul 3- legătorie
Tabelul 27
Depozitul Repetiţia 1 Repetiţia 2 Repeţiţia 3
analizat
Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.
colonii germeni colonii germeni colonii germeni colonii germeni colonii germeni colonii germeni
mezofile/ mezofili/ hemolitici hemolitici mezofile/ mezofili/ hemolitice hemoliti mezofile/ mezofili hemolitice/ hemolitici
placă Petri m³aer /placă /m³aer placă m³ aer /placă ci/m³ aer placă /m³aer placă Petri / m³ aer
cu mediul Petri Petri Petri cu Petri cu geloză
Sabouraud mediu cu mediul mediul sânge
geloză mediul geloză Saboura- (5-10%)
sânge Saboura- sânge ud
(5-10%) ud (5-10%)
Depozitul 42 3276 23 1794 50 3900 24 1872 52 4056 2o 1560
1- reviste

Depozitul 33 2574 19 1482 35 2730 20 1560 36 2808 22 1716

2- carte
veche

Depozitul 27 2106 22 1716 29 2262 25 1950 32 2496 17 1326

3-
legătorie

Suma 102 7956 64 4992 114 8892 69 5382 120 9360 59 4602

Media 34 2652 21 1664 38 2964 23 1794 40 3120 20 1534

128
 Tabelul sinteză a rezultatelor ştiinţifice prelevate şi prelucrate din dispozitivul experimental privind analiza microbiologică a
aeromicroflorei de bibliotecă (V. A. Deac, Oradea 2014)
Tabelul 28
Analizele efectuate - specificaţie Depozitele investigate
Depozitul 1 Depozitul 2 Depozitul 3
Nr. total de colonii mezofile/placaPetri cu mediu (42+50+52)=144 (33+35+36)=104 (27+29+32)= 88
Sabourand (R1+R2+R3)

Nr. mediu de colonii mezofile/placaPetri cu mediul (144:3)= 48 (104:3)=35 (88:3) =29

Sabouraud (R1+R2+R3):3

Nr. total de germeni mezofili/m³aer (R1+R2+R3) (3276+3900+5056)= 11232 (2730+2808+2574)=8112 (2106+2262+2496)=6864

Nr. mediu de germeni mezofili/m³aer (R1+R2+R3):3 (11232 :3)=3744 (8112:3)= 2704 (6864:3)= 2288

Nr. total de colonii hemolitici/placăPetri geloză sânge (23+24+20)=67 (19+20+22)=61 (22+25+17)= 64

((R1+R2+R3)

Nr. mediu de colonii hemolitici/Petri geloză sânge (67:3)=22 (61:3)=20 (64 :3)=21
(R1+R2+R3):3

Nr. total de germeni hemolitici/m³aer (R1+R2+R3) (1794+1872+1560)= 5226 (1482+1560+1716 )=4758 (1716 +1950+1326)=4992

Nr. mediu de germeni hemolitici/m³aer(R1+R2+R3):3 (5226:3)=1742 (4758:3)=1586 (4992:3)=1664

129
 Analiza statistică a florei microbiene din locaţiile de bibliotecă, în funcţie de recomandările instituţiilor sanitare;
interpretarea rezultatelor ştiinţifice.
Tabelul 29
Nr. Depozitele Nr.Total Germeni NTGM/m³ +- Semnificaţia Nr. Total NTGH/m³ +- Semnificaţia
crt investigate Mezofili acceptat în Martor faţă de Germeni aer .Martor Martor faţă de
NTGM/m³ încăperi martor Hemolitici Maxim 2% martor
(Martor) /m³
1 Clădirea 1; 3744 <2500 +1244 Creştere foarte 1742 35 35 + 1707 Creştere foarte
depozitul1- semnificativă semnificativă
reviste ***
***

2 Depozitul 2- 2704 <2500 +204 Creştere 1586 32 +1554 Creştere foarte

carte veche semnificativă semnificativă
*
***

3 Depozitul 3- 2288 <2500 -212 Descreştere 1644 33 +1631 Creştere foarte

Legătorie- semnificativă semnificativă
*
***

130
 Interdependenţa dintre factorii micotici (ciuperci şi bacterii) şi factorii de mediu fizici şi chimici; studii de caz de
Bibliomicologie ( V. A. Deac, Oradea 2000-2013)
Tabelul nr.30
Nr. Categorii- tipuri de floră Factori fizici Factori Comportament bibliomicologic; etiopatogenie;
crt microbiană chimici particularităţi şi nişe biologice patogene

T (ºC) UR (%) Ph hârtie

1 Flora microbiană psihrofilă -10ºC→+15ºC 70-90% 6-9 Specii de bacterii saprofite comune întâlnite în mediile
(microorganisme ale frigului) naturale cu oscilaţii puternice ale factorilor fizici macro şi
microclimatici.

2 Flora microbiană psihrofilă 15ºC→22ºC >65% 6,5- 7,5 Provine din sol, apă vegetaţie, praf, aerare naturală şi
artificială, cărţi şi documente contaminate, cutii, ambalaje,
saci, reziduuri de hârtie.

3 Flora microbiană mezofilă de 30ºC →40ºC >65% 7-8 Din punct de vedere al patogenităţii, poate fi: saprofită,
provenienţă umană sau condiţionat patogenă şi patogenă.
animală

4 Flora microbiană hemolitică 37ºC →38ºC >70% 7-7,5 Flora microbiană de bibliotecă formată din streptococi şi
stafilococi patogeni care transmit pe calea aerului afecţiuni
foarte periculoase pentru spectrul uman şi biblioteci.

131
 5.4. CONCLUZII.

1. Gradul de contaminare a aerului şi mediilor din cele trei depozite de bibliotecă

cu floră foarte încărcată de germeni hemolitici, mult peste limita maximă de
contaminare, reflectă prezenţa şi propagarea unui risc potenţial de îmbolnăvire, care
creşte proporţional cu densitatea complexului bacterian şi prezenţa speciilor condiţionat
patogene şi patogene.

2. Contaminarea aerului de bibliotecă este corelată şi de contaminarea celorlalte

medii: colecţii de documente contaminate; mobilier şi suprafeţe prăfuite; valori foarte
mari de umiditate (peste 60%); locaţii de bibliotecă neaerate, cu igrasie; locaţii de
bibliotecă neigienizate.

3. Determinarea florei microbiene în aerul din spaţiile de bibliotecă reprezintă o

activitate care trebuie să se realizeze periodic în toate locaţiile de bibliotecă, mai ales în
locaţiile unde se desfăşoară activităţi frecvente cu publicul .

4. Determinarea florei microbiene în aerul de bibliotecă se desfăşoară din

următoarele motive: pentru a aprecia potenţialul patogen de transmitere aerogenă a
infecţiilor; pentru a aprecia condiţiile sanitare din locaţiile de bibliotecă; pentru
determinarea germenilor din aerul de bibliotecă, care oferă informaţii privind
contaminarea microbiană a aerului

5. În ceea ce priveşte încărcătura florei microbiene din locaţiile de bibliotecă

investigate, în funcţie de valorile limită recomandate de literatura de specialitate
→2500 NTG/m³pentru numărul total de germeni mezofili, respectiv valoarea limită de
50 NG/m³pentru germenii hemolitici sau maxim 2% din numărul de germeni
hemolitici identificaţi, analiza statistică a datelor ştiinţifice din tabelul 29 reprezintă
sinteza întregului demers ştiinţific întreprins prin care s-a constatat prezenţa
contaminării la valori foarte mari datorită încărcăturii cu germenii hemolitici situate
mult peste limita maximă de risc micotic, în toate depozitele de bibliotecă.

6. Intervenţiile propuse pentru reabilitarea depozitelor sunt legate de cauzele

prezenţei complexului micotic şi efectele factorilor abiotici şi biotici, cum ar fi:
corectarea umidităţii ascensionale prin captarea şi eliminarea excesului de apă din
exteriorul şi interiorul clădirii; aerarea intensivă a depozitelor; efectuarea
tratamentelor de dezinfecţie a depozitelor, mobilierului şi modulelor de păstrare a
colecţiilor, decontaminarea colecţiilor de bibliotecă, precum şi a tuturor mediilor din
depozite, efectuarea tratamentelor de carantină micotică, analize privind starea de
sănătate a personalului, etc.

5.5. Aparatul imagistic pentru determinarea florei microbiene din

spaţiile de bibliotecă investigate (original)
132
 Foto. 32 Dispozitivul experimental de analiză microscopic

Foto. 33 Complex pathogen hemolitic în curs de investigare microscopic

133
 Foto. 34 Complex hemolitic după prima citire microscopică

Foto. 35 Complex mezolitic pregătit pentru investigaţii de microscopie

134
 Foto. 36 Imagine microscopică privind structura unui germen hemolitic.

Foto. 37 Imagine microscopică a structurii germinale specifice coloniilor hemolitice.

135
Foto. 38 Aspect microscopic privind particularităţile histologice ale unui germen
hemolitic

Foto. 39 Complex germinal hemolitic- structură microscopică

136
Foto. 40 Aspect microscopic al germenului hemolitic- faza incipientă de dezvoltare
histologică

Foto. 41 Aspect microscopic privind histologia germinală hemolitică- caractere de

recunoaştere

137
Foto. 42 Complex germinal aparţinând genului Aspergillus ssp.– structură histologică

Foto. 43 Imagine microscopică a histologiei specifice genului Penicillium ssp.

138
 BIBLIOGRAFIE

1. DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi

arhive. Simptomatologia complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de
Pregătire Profesională în Cultură, 2009.

2. HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari,

tehnici şi ştiinţifici în fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 27-31.

3. MILCU, Viorica; MOISIU, Maria. Microbiologia resurselor naturale. Bucureşti:

Editura “ Oscar Print “, 2005.

4. SCHAFFLER, A.; ALTEKRUGER, I. „Microbiologie medicală şi imunologie. Manual

prescurtat şi index pe obiecte″ Bucureşti: ALL, 1994

5. TIERNEY, L.; MCPHEE, S; Papadakis, M. Current Medical Diagnosis and Treatment.,

New York City: Lange Medical Books, 2003.

Studii şi articole:
1. CROFT, W.; JASTROMSKI, B. M.; CROFT, A. L. ; PETERS, H. A. Clinical
confirmation of trichothecene mycotoxicosis in patient urine. In: Journal of
Environmental Biology ,2002, Vol. 23, No. 3, p. 301-320
2. DEAC, A. Vasile; BURZ, Ionela; BOCA, Camelia; DEAC, Alexandru - Programul
de carantină biblioteconomică internă, regională, naţională şi internaţională a info-
documentelor şi locaţiilor de bibliotecă – între moft şi deziderat profesional (II). În:
Axis LibrI, An VII, nr.22, 2014, p. 24-25.
3. DEAC, A. Vasile; BURZ, Ionela; BOCA, Camelia; DEAC, Alexandru - Programul
de carantină biblioteconomică internă, regională, naţională şi internaţională a info-
documentelor şi locaţiilor de bibliotecă – între moft şi deziderat profesional (I). În:
Axis Libri, An VI, nr.21, 2013, p13-16.
4. DEAC, A. Vasile; MĂLINAŞ Constantin. Oferta ştiinţifică a Bibliomicologiei:
conţinut şi importanţa ei în conservarea documentelor de bibliotecă. În: Sănătatea
cărţilor, An 2, Nr.1.Oradea: Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai ″Oradea, martie
2004, p. 25-28.
5. DEAC, Vasile. Flora microbiană (bacterii şi ciupercicelulozolitice) şi fauna de
artrhopode (insecte bibliofage) specifică depozitelor de patrimoniu bibliofil. Iaşi:
Laboratorul Zonal de Conservare-Restaurare, 2000, p. 61 - 69
6. DEAC, Vasile; BARA, Vasile. Incidenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci
celulozolitice) specifice spaţiilor şi documentelor de bibliotecă asupra stării de
sănătate a personalului şi utilizatorilor. În: Sănătatea cărţilor. An 1, Nr.2, decembrie
2002, Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Bihor, Oradea, p. 4
7. ENGELHART, S.; LOOK, A.; SKUTLAREK, D.; SAGUNSKI, H.; LOMMEL,
A.; FARBE, M.; EXNER, M. Ocurrence of toxigenic Aspergillus versicolot isolates
139
 and sterigmatocystin in carpet dust from damp indoor environments. Applied. In:
Environmental Microbiology, August 2002, Vol. 68, no. 8; p. 3886-3890
8. ETZEL, R. Indoor air pollutans in homes and schools. In: Pediatric Clinics of North
America, October 2001; Vol. 48, no. 5, p. 1153-1165.
9. GARBER, G. An Overview of fungal infections. In: Drugas, 2001; no. 61
Supplement 1, p. 1-12
10. HARDIN, B.; KELMAN, B.; SAXON, A. ACOEM Evidence Base Statement.
Adverse Health effects associated with molds in the indoor environment. In: Journal
of Occupational and Environmental Medicine , May 2003; Vol. 45, no. 5, p. 470-478
11. JAAKKOLA, J.; JAAKKOLA, N.; RUOTSALAINEN, R. Home dampness and
molds as determinants of respiratory symptoms and asthma in pre-schol children. In:
Journal of Exposure Anallysis and Environmental Epidemiology, 1993; no. 3
(supplement1), p. 126-142
12. KORPI, A.; KASANEN, JP.; KOSMA, VM; RYLANDER, R.; PASANEN, Al.
Slight respiratory iritation by not inflammation in mice exposed to (1>3)-beta-D-
glycan aerosols. In: Mediators of inflammation, June 2003; Vol. 12, no. 3, p. 139-146
13. KOSKINEN, OM.; HUSMAN, TM.; MEKLIN, TM. The relationship between
mould and moisture observations in house and state of health of their occupants. In:
European Respiratory Journal, 1999, no. 14, p. 1363-1367.
14. KURUP ,V.; SHEN, HD; VIJAY, H. Immunobiology of fungal allergens. In:
International of Allergy and Immunolology, 2002; no.129, p. 181-188.
15. LEE, YL.; LIN, YC.; HSIUE, TR.; HWANG, BF.; GUO, YL. Indoor and outdoor
environmental exposures, parental atopy and physician diagnosed asthma in
Taiwanes schoolchildren. In: Pediatrics, November 2003, Vol. 112, no. 5, p. 389-395
16. LIEBERMAN, A. Explosion of mold cases in homes, workplaced and occupaţional
medicine practices. Presented at the21st Annual Symposium on Man and His
Environment in Health and Disease, Dallas, Texas. JUNE 19-22, 2003
17. Luke Curtis, MS, CIH; Allan Lieberman, MD; Martha Stark, MD; William Rea;
Marsha Vetter, MD, PhD Mucegaiurile de interior un pericol pentru sănătate. In :
NEXUS New Times Magazine, An IV, No 12 (/index.php/reviste/26-nexus-new-
times-magazine-an 4-nr-12)(decembrie 2008-februarie 2009), p.1-2
18. NICOD, L.; PACHE, J.; HOWARTH, N. Fungal infections in transplant
recipients. In: European Respiratory Journal, Ianuary 2001, An 17, no. 1, p. 133-140.
19. PASANEN, AL. A review: Fungal Exposure Assessment in Inddoor Environments.
In: Indoor Air, 2001, no. 11, p. 87-98
20. RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind comunicarea
riscului generat de factorii de mediu .În: Sănătatea cărţilor, noiembrie 2003, An 1,
Nr. 3-4 (5-6), Oradea: Biblioteca Judeţeană„ Gheorghe Şincai″, p. 22-24
21. RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind poluarea
interioară şi efectele acesteia asupra sănătăţii. În: Sănătatea cărţilor, noiembrie
140
 2003, An I, Nr. 3-4 (5-6). Oradea: Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Oradea, p.
19-20
22. RICHARD, J.; PLATTNER, R.; MAY, J.; LISKA, S. The occurrence of
ochratoxin A dust collected from a problem household. In: Mycopatologia, 1999; Vol.
146, no. 2, p. 99-103
23. RYLANDER, R. Indoor air related effects and airborne (1>3)-beta-D-glucan. In:
Environmental Health Perspectives, June 1999; Vol. 107, Supplement 3, p. 501-503
24. SAMSON, R; HOEKSTRA, E; FRISVAD, J; FIITENBORG, O. Introduction to
Food and Aiborne fungi. In: Centralbureau voor Schimmelcultures, AD UTRECHT,
The Netherlands, 2000.
25. TARIQ, SM.; MATTHEWS, SM.; STEVENS, M.; HAKIM, EM. Sensitization to
Alternalia and Cladosporium by the age of 4 years. In: Clinical and Experimental
Alergy, 1996; Vol. 26, p. 794-798.
26. WAN, GH.; LI, CS. Dampness and airway infammation and systemic conditions in
oficce building workers. In: Archives of Environmental Health, 1999; no. 54, p. 58-63
27. WILKINS, K.; LARSEN, K.; SIMKUS, M. Volatile metabolites from mold growth
on building materials and syntetic media. In: Chemosphere, August 2000; Vol. 41,
no. 3, p. 437-446

Webografie
http://blog.magzone.ro/187/ Ai idee cât de nociv este aerul pe care îl respiri în mod obişnuit,
acasă sau la birou? [citat: 2/19/2015]

http://wwwrasfoiesc.com/educaţie/chimie/DETERMINAREA - POLUĂRII -AERULUI- 85

php; [citat: 1/30/2015]

ANEXE

141
COMPLEX BACTERIAN SPECIFIC COLECŢIILOR INFO-DOCUMENTARE DIN
BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE

Sursa: www.bacterianphotos.com

Foto 1. Streptomyces ssp.

142
Foto 2. Streptomyces coelicolor mutants

Foto 3. Streptomyces mix ss.

143
Foto 4. Streptomyces ssp.

Foto 5. Streptomyces ssp.

144
Foto 6. Streptomyces ssp.

Foto 7. Bacillus ssp. 1

145
Foto 8. Bacillus ssp. 2

Foto 9. Bacillus ssp. 3

146
Foto 10. Bacillus subtilis 4

Foto 11. Bacillus ssp.5

147
Foto 12. Bacillus ssp. 6

Foto 13. Bacillus ssp. 7

148
Foto 14. Cellfalcicula ssp.

Foto 15. Cellvibrio ssp.

149
Foto 16. Nocardia ssp.

Foto 16. Nocardia ssp. 1

150
Foto 17. Nocardia ssp. 2

Foto 18. Nocardia ssp. 3

151
Foto 19. Nocardia ssp. 4

Foto 20. Cytophaga ssp. 1

152
Foto 21. Cytophaga ssp. 2

153