Ergonomia

IONEL ENACHE
ERGONOMIA ÎN STRUCTURILE
INFODOCUMENTARE
'letţccccue —
Referenţiştiinţifici:Prof. univ. dr. Ion STOICA
Prof. univ. dr. M ircea REGNEALĂ
© Editura Universităţii din Bucureşti

Şos. Panduri, 90-92, B ucureşti- 050663; Telefon/Fax: 410.23.84
E-mail: editura@unibuc.ro
Internet: www.editura.unibuc.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

E N A C H E , IO N E L
Ergonom ia în structurile infodocum entare / Ionel
E nache. - B ucureşti: E ditura U niversităţii din
B ucureşti, 2005
B ibliografie
ISBN 973-737-008-2
331.101.1:02+002.6
Tehnoredactare computerizată: Constanţa Titu

\
C U P R IN S
IN T R O D U C E R E ............................................................................... 5
1. E R G O N O M IA C O M P O N E N T Ă A M A N A G E M E N T U L U I
R E S U R S E L O R U M A N E ................................................................ 9
1.1. Ergonomia - ştiinţă interdisciplinară...................................... 9
1.2. Obiectul de studiu al ergonom iei........................................... 12
1.3. Principii ale organizării ergonomice a m uncii...................... 14
2. BIB LIO TEC O N O M IA ÎN R O M Â N IA - C A RA CTER IZA RE

G E N E R A L Ă ......................................................................................... 19
2.1. Probleme actuale ale biblioteconomiei rom âneşti............... 19
2.2. Necesitatea organizării ergonomice a muncii în bibliotecă 25
3. PR O C E SU L DE M UNCĂ ÎN B IB L IO T E C Ă ................... 29
3.1. Particularităţile procesului de muncă în bibliotecă............. 29
3.2. Rolul culturii organizaţionale asupra procesului de muncă în
bibliotecă.................................................................................. 35
4. R E G IM U L DE M UNCĂ ŞI DE O D IH N Ă ÎN B IB L IO T E C Ă
4.1. Normarea muncii în bibliotecă............................................... 47
4.2. Stresul şi oboseala profesională............................................. 51
5. E R G O N O M IA L O C U L U I DE M U N CĂ ÎN B IB L IO T E C Ă 59
5.1. Analiza ergonomică a locului de m u n c ă .............................. 59
5.2. Analiza ergonomică a locului de muncă în bibliotecă 65
5.3. Proiectarea ergonomică a locurilor de m u n că.................... 71
5.3.1. Proiectarea ergonomică a mobilierului de bibliotecă
şi de b ir o u ..................................................................... 76
5.3.2. Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă
f iz ic ă ............................................................................... 92
4
6. O R G A N IZA R EA E R G O N O M IC Ă A S E R V IC IIL O R
P U B L IC E ÎN B IB L IO T E C Ă ........................................................ 99
6.1. Analiza relaţiilor bibliotecă - utilizator.................................. 99
6.2. Proiectarea ergonomică a serviciilor publice în bibliotecă. 109
7. E R G O N O M IA ÎN R E L A Ţ IE CU N O IL E T E H N O L O G II
IN F O R M A Ţ IO N A L E ..................................................................... 119
7.1. Stresul vizual indus de utilizarea m onitoarelor.................... 119
7.1.1. Preocupări privind efectele monitoarelor asupra
sănătăţii......................................................................... 120
7.1.2. Simptomele stresului v iz u a l...................... 121
7.1.3. Factori care influenţeză stresul v iz u a l..................... 127
7.1.4. M ăsuri pentru prevenirea stresului vizual................ 134
7.2. Stresul indus de utilizarea Intem etului................................. 144
8. P R O T E C Ţ IA M U N C II ÎN B IB L IO T E C Ă ......................... 151
8.1. Conţinutul protecţiei m u n cii................................................... 151
8.2. Accidentele de m u n c ă ............................................................ 153
8.3. Bolile profesionale.................................................................. 155
8.4. Măsuri de protecţie a m uncii.................................................. 157
9. EVALUAREA M U N C II ÎN B IB L IO T E C Ă ........................ 161

9.1. Indicatori de performanţă pentru biblioteci......................... 161
9.2. Metode de apreciere a m u n cii............................................... 173
C O N C L U Z II....................................................................................... 181
B IB L IO G R A F IE ............................................................................... 185
A N EXE 191
IN T R O D U C E R E
Originea bibliotecii, la fel ca şi originea cititului şi a scrisului, este

necunoscută.
Dacă istoria poate fi definită ca acea perioadă a existenţei omului
de când el a început să scrie şi să păstreze documentele, atunci bibliotecile
sunt aproape la fel de vechi ca şi istoria. Dacă întreaga cunoaştere umană
se bazează în totalitate pe documentele care s-au păstrat până la noi, cele
mai multe în biblioteci, atunci se poate afirma cu certitudine că biblioteca
este la fel de veche ca şi istoria.
Se ştie că imediat după ce omul a învăţat să scrie, să noteze în
diverse forme grafice concluziile observaţiilor şi ale experienţelor sale, el
a început să salveze aceste înregistrări din diverse motive: religioase,
juridice, economice sau, pur şi simplu, sentimentale. Oricare ar fi motivele,
aceste colecţii au format arhive şi biblioteci, unele având o vechime de
aproximativ 5000 de ani. Indiferent de suportul informaţional: tăbliţe de
lut, rulouri de papirusuri, pergament, hârtie, până la discuri digitale
interactive, înregistrări video şi CD-ROM (Compact Disc-Read Only
Memory*), omul a căutat diverse mijloace de aşezare şi de conservare
care să permită accesul rapid la informaţii. Dar asigurarea accesului la
informaţie presupune o anumită capacitate de organizare a celor aflaţi la
conducere; chiar şi în antichitate se poate vorbi de o formă de management
al bibliotecilor.
Ne aflăm la începutul mileniul trei şi totul se desfăşoară sub semnul
ştiinţei şi al informaţiei. Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii a avut un puternic
impact asupra omenirii, ducând-o spre progres. Au apărut şi s-au dezvoltat
ştiinţe pe cât de necunoscute şi de nebănuite, la început, pe atât de aplicate
şi de uzitate astăzi precum managementul, marketingul sau ergonomia,
ştiinţă interdisciplinară născută din unirea psihologiei, sociologiei, fiziologiei,
antropologiei, ştiinţelor economice şi tehnice şi a altor ştiinţe, care are ca
obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor
psihofiziologice normale ale omului şi utilizării raţionale a acestor posibilităţi
Disc compact pentru stocarea datelor care poate fi numai citit

6 I o n e l E n a c h e - E rgonom ia în structurile infodocum entare
în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi

asigurate de societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă
de la o zi la alta1.
Fără îndoială, în drumul spre un nou mileniu, biblioteca vajuca un rol
deosebit în viaţa oricărei societăţi, prin intermediul ştiinţei ea va deschide
noi orizonturi civilizaţiei şi culturii, omenirii în general. Biblioteca, acest centru
de informare, cercetare, documentare, important focar de cultură, va pune
la dispoziţia utilizatorilor săi (fară diferenţiere de vârstă, rasă, sex, religie,
naţionalitate, limbă sau statut social) cunoştinţe şi informaţii din toate
domeniile. Ea va oferi clienţilor săi colecţiile de documente de care dispune,
colecţii care vor trebui să reflecte tendinţele contemporane şi evoluţia
societăţii precum şi memoria omenirii şi produsele imaginaţiei acesteia.
în prezent, bibliotecile (nu numai cele româneşti) traversează un
proces de reformă ce implică regândirea propriilor servicii în raport cu
această lume în schimbare, printr-o cunoaştere profesională a unor domenii
indispensabile activităţii din bibliotecă precum managementul, marketingul,
ştiiinţa informării sau psihologia lecturii. De altfel, întreaga societate
românească trece printr-o etapă de profunde transformări, numită de
oamenii politici perioadă de tranziţie. Aceasta cuprinde nu numai o reformă
de ordin economic, cu tot ce implică trecerea la economia de piaţă,
reaşezarea structurilor de producţie şi de schimb, ci şi o reformă socială,
un proces de regrupare a categoriilor sociale care duce în mod inevitabil
la reapariţia fostelor clase sociale. Este necesară în acest context o
schimbare a m entalităţilor şi a comportamentelor politice, economice,
culturale şi informaţionale, o reaşezare a raporturilor dintre oameni şi
societate şi a fiecărui individ în parte.
Deşi există o mare deosebire între structurile economice şi biblioteci
motivaţia de profit - acestea au devenit în prezent întreprinderi culturale
care trebuie să funcţioneze eficient. Totuşi, indiferent de natura
întreprinderii, este necesară satisfacerea clienţilor prin servicii eficiente şi
de calitate. De asemenea va trebui să li se creeze angajaţilor sentimentul
de mulţumire şi de împlinire în privinţa locului de muncă şi să li se asigure
un mediu de lucru plăcut, lipsit de pericole.
1 BURLOIU, Petre. M anagem entul resurselor umane. Bucureşti: Editura Lumina

Lex, 1998, p. 642.
In tro d u cere 7
Tocmai acum, la început de mileniu, mişcarea biblioteconomică (şi

în special cea rom ânească) traversează o etapă dificilă, m ajoritatea
instituţiilor bibliotecare trecând printr-o profundă criză structurală şi
procesuală. în afara problemelor inerente unei perioade de tranziţie spre
un nou tip de economie care influenţează direct sau indirect activitatea
bibliotecilor, acestea se confruntă în prezent cu o multitudine de alte greutăţi
cum ar fi: lipsa docum entelor, a resurselor financiare în scădere
îngrijorătoare a personalului calificat, a echipamentelor - în special a celor
informatice - la care se adaugă lipsa de concepţie, acţiunile confuze,
izolarea instituţională şi multe altele. Cele mai multe greutăţi decurg, în
concepţia noastră, din lipsa managerilor de profesie, din necunoaşterea
metodelor şi tehnicilor managementului ştiinţific, din nerespectarea
principiilor organizării ergonomice a muncii. Aşa cum arăta profesorul Ion
Stoica, managementul bibliotecilor este vinovat de incapacitatea de a stabili
scopuri şi obiective clare, de a analiza relaţii şi costuri, de a corobora
inteligent interdisciplinarităţile constitutive ale câmpului biblioteconomie2.
în structurile culturale dar şi în multe din cele economice se poate
vorbi numai de un management empiric. Noi nu am avut un management al
structurilor documentare ci doar, uneori, manageri cu anumite performanţe.
Absenţa studiilor de specialitate, lipsa unor criterii de valoare în selecţionarea
managerilor, rigiditatea unui cadru general centralist au redus managementul
bibliotecilor la nivelul unei administraţii mărunte şi neperformante.
Organizarea ergonomică a muncii se constituie într-o modalitate
importantă de sporire a eficacităţii, dar această problemă a fost puţin
abordată în ştiinţele economice, neglijată în practică şi inexistentă în
practica biblioteconomică.
Pornind de la această idee, am încercat să aflăm problemele cu
care se confruntă bibliotecarii la locurile lor de muncă şi să oferim unele
soluţii care să ducă la creşterea eficienţei muncii în biblioteci, la micşorarea
posibilităţilor de eroare - în condiţiile reducerii solicitărilor - concomitent
cu creşterea satisfacţiei în muncă.
în concepţia noastră problema organizării ergonomice a muncii în
bibliotecă trebuie tratată pe două direcţii:
2 STOICA, Ion. Unele probleme ale planificării serviciilor de bibliotecă în România

contemporană. în: Biblioteca, nr. 8-9-10, 1994, p. 21.
8 Ionel E nache - E rgonom ia în structu rile infodocum entare
1. B iblioteca - instituţie econom ică, cu funcţie de conservare,

prelucrare şi diseminare a informaţiei în care sistemul “om-
solicitări” poate fi exprimat sub forma bibliotecar - solicitări.
2. Biblioteca - instituţie culturală cu funcţie de informare şi educare
în care sistemul “om-solicitări” are forma client* - solicitări.
Urmărind cele două direcţii, lucrarea va aborda probleme ale
managementului resurselor umane în biblioteci (norme de execuţie a
activităţilor specifice de biblioteconomie şi de informare documentară,
evaluarea muncii), cu accent pe analiza şi pe proiectarea ergonomică a
locului de muncă şi pe organizarea ergonomică a serviciilor publice.
Avem convingerea că această analiză vine în sprijinul tuturor persoanelor
din bibliotecă ale căror îndatoriri de serviciu presupun interacţiunea cu
alte persoane în vederea realizării obiectivelor structurii în cadrul căreia
lucrează; în acelaşi timp lucrarea cuprinde informaţii utile care pot
determina creşterea performanţelor, a confortului şi satisfacţiei în muncă
atât pentru bibliotecari cât şi pentru clienţii acestora - cititorii.
’ Termenul de client (custom er) este tot mai folosit în literatura anglo-saxonă de
specialitate înlocuind pe cel de cititor sau de utilizator.
1. E R G O N O M IA C O M P O N E N T Ă A
M A N A G E M E N TUL UI R E S U R SE L OR U M A N E
1.1. Ergonomia - ştiinţă interdisciplinară
Esenţa managementului contem poran o constituie relaţiile cu

oamenii, cu grupul uman şi cu fiecare individ.
Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei biblioteci.
O bibliotecă poate avea o excelentă colecţie de cărţi şi o clădire minunată,
dar dacă nu dispune de personal bine pregătit, competent, clienţii (concept
ce sugerează plata serviciilor şi calitatea ridicată a acestora) vor fi
nemulţumiţi de serviciile oferite.
Una dintre cele mai importante funcţii ale unui manager este să
asigure şi să coordoneze resursele umane ale organizaţiei. Dintre toate
sarcinile ce revin unui conducător, aceea de a dirija latura umană este
definitorie, deoarece totul depinde de cât de bine este asigurat acest aspect.
Conducerea resurselor um ane este deosebit de im portantă în
biblioteci, deoarece acestea sunt organizaţii de tip sistem deschis, orientate
către salariaţi. A conduce personalul unei biblioteci este şi foarte greu,
deoarece acesta este eterogen ca pregătire, ca sarcini de lucru, ca nivel
ştiinţific şi cultural. M ajoritatea directorilor de biblioteci cu îndelungată
experienţă afirmă că cele mai multe probleme de conducere cu care se
confruntă sunt în mare măsură legate de personal.
în m ajoritatea lucrărilor apărute în străinătate şi în ţară care
abordează managementul resurselor umane accentul se pune pe recrutarea,
pe se le c ta re a , pe p re g ă tire a , pe e v a lu a re a , pe re m u n e ra re a şi
perfecţionarea salariaţilor, ignorându-se relaţia dintre oameni şi dintre munca
lor. Profesorul Petre Burloiu consideră că ergonom ia este o parte
componentă a managementului resurselor umane. Prin această completare
managementul resurselor umane ar putea fi definit astfel: “Managementul
re su rse lo r um ane re p re z in tă un co m p le x de m ăsu ri co n c ep u te
interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea,
10 Io n e l E nache - E rgonom ia în structu rile infodocum entare
utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi

morală, până în momentul încetării contractului de muncă3.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos = muncă şi
nomos = lege, normă). Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul
1857 de biologul polonez W ojciech Zostryebow ski în studiul său
Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii, dar în limbajul comun de
specialitate va fi lansat mult mai târziu, în anul 1949, de psihologul englez
K.F.H. Murrell. Dacă la început a circulat sub diferite denumiri (ştiinţa
muncii, psihologia muncii, chiar şi psihologie inginerească), astăzi denumirea
ergonomie este acceptată de m ajoritatea specialiştilor. Deşi sensul
etimologic este mai larg, el s-a circumscris la început tot mai mult la o
sferă care cuprindea numai lumea muncii mecanice, efectuată cu ajutorul
maşinilor. în acest sens Maurice de M ontmollin defineşte ergonomia ca
fiind : “tehnologia comunicaţiilor în sistemele om-maşină” . Ergonomia îşi
găseşte, prin însăşi ţelurile şi prin materia cu care lucrează, un orizont
foarte larg şi deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai de relaţiile
dintre om şi dintre maşină ci şi de perfecţionarea acestor relaţii. în acest
din urmă înţeles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării
sale. Pe acest drum de adaptare reciprocă a omului şi a tehnicii merge în
special ergonomia anglo-americană, în timp ce şcoala franco-belgiană pune
accent pe fiziologie şi pe psihotehnică.
Ideea interdisciplinarităţii apare în majoritatea definiţiilor date
ergonomiei. Astfel, profesorul francez Bemard Metz defineşte ergonomia
ca “un ansamblu integrat de ştiinţe susceptibile să ne furnizeze cunoştinţe
asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a omului la maşină şi a
muncii la om” . Profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o
“disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice
şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă,
urmărind să creeze condiţii optime de muncă”.
Instituţiile specializate, prin definiţiile pe care le dau ergonomiei,
scot în evidenţă caracterul in terdisciplinar al acesteia. A stfel, în
documentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii se arată: “Ergonomia
este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice,
3 BU RLO IU , Petre. Op. cit., p. 41.

E rgonom ia com ponentă a m anagem entului re su rse lo r umane 11
pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa,

rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a
omului”.
în timp, conceptul “om-maşină” s-a dovedit a fi incomplet, deoarece
nu ţine seama de ceilalţi factori care solicită organismul uman cum ar fi:
mediul de muncă, condiţiile tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă,
relaţiile din colectivul de muncă, preocupările personale. Astfel, a apărut
conceptul “om-solicitări” (conceptul a fost introdus de profesorul Petre
Burloiu la simpozionul din aprilie 1974 ţinut la ASE), care exprimă ideea
echilibrului balanţei energetice a organismului uman. Ca urmare, o definiţie
completă a ergonomiei considerăm că este cea formulată de profesorul
P etre B urloiu în lu cra re a sa M a n a g em e n tu l re su rse lo r u m a n e :
“Ergonom ia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza
interdisciplinarităţii - care este legea sa fundamentală - integrează aportul
tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale,
având ca obiect orientarea creării tehnicii contem porane la nivelul
posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a
acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai
favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării
reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta”4.
Aşa cum rezultă din această definiţie, interdisciplinaritatea este o
condiţie a existenţei ergonomiei, este legea ei fundamentală.
în concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează
anumite principii ale unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice,
tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii, în scopul
aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului
şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă, precum şi la formarea executanţilor (fig. 1). Cu toate acestea,
ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.
Nici una nu poate revendica ergonomia ca “apendice al său”, după cum
arăta M. de Montmollin.
4 BURLOIU, Petre, lbid, p. 642.

Fig. 1. Ştiinţe participante la constituirea ergonomiei
1.2. Obiectul de studiu al ergonomiei
Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode

şi de tehnici de cercetare proprii.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie “organizarea activităţii
umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-
m ediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-econom ice,
optim izarea condiţiilor satisfacţiei, m otivaţiei şi rezultatele muncii,
concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării
personalităţii”5.
Insă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-
mediu, necesită îndeplinirea următoarelor condiţii:
orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
reorientarea profesională;
proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;
crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
repartizarea raţională a sarcinilor;
economia energetică a organismului uman.
In opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor
privitoare la muncă, necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării
muncii la om şi a omului la muncă, în scopul creşterii productivităţii, cu
alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea modului în
care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere
realizarea unei economii cât mai importante de energie umană.
5 MOLDOVAN, Maria. Ergonomie. Bucureşti: EDP, 1993, p. 14.
E rgonom ia com ponentă a m anagem entului re su rse lo r umane 13
în bibliotecă ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi

materiale ale procesului de muncă în complexitatea şi în interdependenţa
lor; capacităţile umane şi modul cum acestea pot fi utilizate în mod optim,
pe în treg u l fond de tim p de m uncă; gradul de c o m p le x ita te al
echipamentului şi mobilierului, precum şi modalităţile tehnice de lărgire a
ariei de activitate a bibliotecarilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii;
condiţiile de mediu şi mijloacele de reducere a influenţei lor negative.
Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a activităţii
din biblioteci ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:
1. Recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după
aptitudini, pregătire şi performanţe;
2. Stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
3. Stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea
acestora;
4. Diminuarea efortului fizic şi intelectual prin achiziţionarea unor
echipamente informatice modeme;
5. Dotarea birourilor şi a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor
antropometrice ale lucrătorilor, poziţiei acestora în timpul muncii,
sarcinilor de îndeplinit şi locului zonei de muncă;
6. Studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim
între om şi mediul său de lucru, reducerii efortului senzorial şi
creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea sarcinilor.
Elementele de m icroclim at (zgom ot, tem peratură, ilum inat,
culoare) trebuie adaptate la specificul activităţii din fiecare serviciu
de bibliotecă;
7. Organizarea ergonomică a sălilor de lectură (dimensionarea,
mobilierul, microclimatul, zgomotul, cromatica).
Proiectarea ergonom ică a locurilor de m uncă în bibliotecă
(catalogator, clasificator, indexator) presupune parcurgerea câtorva etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării
locurilor de muncă existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor
culese la locul de muncă supus reproiectării;
4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul
eficienţei şi alegerea variantei optime.
în concluzie se poate spune că ergonomia studiază relaţia dintre

om şi munca sa astfel încât să determine creşterea productivităţii muncii
fie prin organizarea ergonomică a locurilor de muncă existente, fie prin
proiectarea ergonomică a unor noi locuri de muncă.
Lucrarea de faţă îşi propune o detaliere a direcţiilor de organizare
ergonomică a muncii în bibliotecă, precum şi proiectarea ergonomică a
locurilor de muncă urmărind etapele prezentate.
1.3. Principii ale organizării ergonomice a muncii
Părintele m anagem entului ştiinţific este considerat Frederick

W inslow Taylor. Şcoala m anagementului ştiinţific pune accentul pe
productivitate maximă cu efort minim, eliminându-se pierderile/rebuturile
şi inefîcienţa. în principala sa lucrare Principiile m anagem entului
ştiinţific, Taylor arată că “pentru a realiza un management ştiinţific este
nevoie să fie stabilite o serie de reguli, legi şi formule care să înlocuiască
judecata fiecărui individ în parte, dar care pot fi folosite efectiv numai
după ce au fost consemnate oficial”6. în lucrarea menţionată, Taylor
expune o seamă de principii ale organizării ştiinţifice a muncii ce prevedeau:
1. Să se concentreze la un loc toată experienţa tradiţională, care să
fie clasificată, structurată pe categorii şi transpusă în reguli, în
legi şi în formule pentru a-i ajuta pe lucrători în activitatea lor
zilnică.
2. Să se formuleze metode ştiinţifice pentru fiecare element din
activitatea unui om care să le înlocuiască pe cele empirice.
3. Lucrătorul să fie selectat, instruit şi promovat pe baze ştiinţifice.
4. Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca
este făcută conform principiilor ştiinţifice formulate.
5. Să se realizeze o diviziune a muncii şi a responsabilităţilor egală
între lucrători şi între manageri, astfel încât aceştia să efectueze
activităţile pentru care sunt cel mai bine pregătiţi.
Taylor a pus în practică şi o mulţime de experimente care au
demonstrat creşterea eficienţei prin organizarea ştiinţifică a muncii:
6 TAYLOR, F.W. P rinciples o f Scientific M anagem ent. N ew York: H arper @

Row, 1941, p. 41.
Ergonom ia com ponen tă a m anagem entului re su rse lo r umane 15
1. Studiul muncii. într-un experiment a trecut la descompunerea

proceselor de muncă în mişcări elementare şi la eliminarea tuturor
gesturilor inutile. In trei ani productivitatea atelierului testat s-a
dublat.
2. Unelte standardizate. In altă zonă a descoperit că lopeţile folosite
p e n tru în c ă rc a re a c ă rb u n e lu i c â n tă re a u 6-14 kg. D upă
experimentări s-a constatat că greutatea adecvată este de 7-8
kg. Din nou după trei ani, 140 de oameni faceau munca pentru
care înainte fusese nevoie de 400-600 de oameni.
3. Selectarea şi instruirea lucrătorilor. Intr-un alt atelier Taylor a
insistat ca fiecărui muncitor să i se dea munca pentru care este
cel mai potrivit, iar celor care depăşeau volumul de muncă
prevăzut să li se acorde prim e/indem nizaţii. Aşa cum era de
aşteptat, productivitatea a crescut şi s-a menţinut la un nivel ridicat.
Cu toate aceste succese, întotdeauna managementului ştiinţific i s-
a reproşat faptul că pune prea mare accent pe productivitate, subestimând
natura umană.
Studiile lui Taylor au fost completate de soţii Gilbreth, Frank şi Lilian.
Cei doi s-au ocupat de aspectele umane ale fenomenului de organizare,
contribuind la aprofundarea şi la lărgirea conceptelor privind studiul
mişcărilor şi starea de oboseală. Sistemele lor de evaluare au devenit mai
târziu metode de analiză şi de apreciere a activităţii/execuţiei. Cercetările
lor au urmărit descoperirea celor mai bune modalităţi de a efectua o
activitate în cel mai uşor mod posibil. în mişcările executate de lucrători la
locul de muncă au reuşit să identifice 18 micromişcări elementare (a apuca,
a ţine, a poziţiona, a căuta), pe care le-au denumit therbligs, adică
anagrama numelui lor, Gilbreth. Aceste micromişcări au stat la baza
elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminaţi care apoi au
permis fundamentarea ştiinţifică a normelor de muncă şi economisirea
timpului de normare. O contribuţie valoroasă a celor doi în dezvoltarea
cercetărilor privind munca a constituit-o şi enunţarea unui număr de şapte
principii ale economiei energetice a mişcării. Studiile lui Taylor şi cele ale
soţilor Gilbreth s-au completat reciproc, Taylor punând accentul pe
creşterea vitezei de producţie, iar cei doi au urmărit să cruţe muncitorul
de oboseală inutilă.
16 Io n e l E n a ch e - E rgonom ia în structurile infodocum entare
Ralph M. Bames stabileşte în lucrarea sa Motion and Time Study,

apărută în anul 1940, un număr de 22 de principii ale economiei mişcării, în
scopul raţionalizării operaţiilor efectuate în timpul muncii. Aşa cum se
ştie, scopul principal al economiei mişcării este productivitate maximă cu
efort minim.
In continuare vom prezenta principiile lui Bames (numai pe cele
care îşi găsesc aplicabilitate în organizarea ergonomică a muncii în
bibliotecă) încadrate pe trei grupe:
1. Principii ale economiei mişcării corpului omenesc
a) M âinile să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp.
b) M âinile să nu rămână inactive în acelaşi timp, cu excepţia
perioadelor de odihnă.
c) M işcările braţelor să fie efectuate simultan, în sens opus şi
simetric.
d) M işcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile
mişcărilor rectilinii.
e) M unca să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor
şi natural, oriunde este posibil.
f) Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai puţine şi de durate
cât mai scurte.
2. Principii ale economiei mişcării aplicabile în organizarea
locului de muncă
a) Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele care se
utilizează în ziua respectivă (principiu adăugat în lista lui Bames
de către profesorul Burloiu în anul 1975, după o cercetare
efectuată cu o echipă de studenţi la fabrica Electromagnetica
din Bucureşti).
b) Să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.
c) M aterialele să fie plasate aproape de punctul de utilizare.
d) Să se asigure condiţii corespunzătoare de vedere. Iluminatul
bun constituie prim a cerinţă pentru o percepere vizuală
satisfăcătoare.
e) Să se asigure fiecărui lucrător un scaun de un tip şi cu o înălţime
care să-i permită o poziţie corectă în muncă.
Ergonom ia com ponen tă a m anagem entului re su rse lo r umane 17
3. Principii ale economiei mişcării aplicabile în proiectarea

echipamentelor
a) M âinile să fie degajate de orice activitate care ar putea fi
efectuată mai avantajos de un instrument, de un echipament.
b) Obiectele de lucru şi materialele să fie prepoziţionate, ori de
câte ori este posibil.
c) în cazurile în care fiecare deget execută o mişcare specială
(dactilografie, operare pe calculator), sarcina să fie repartizată
potrivit capacităţilor specifice ale degetelor.
Economia mişcării prin aplicarea acestor principii înseamnă, în
esenţă, economia de energie a organismului uman. Denumirea lor completă
ar fi Principii ale economiei energetice a organismului uman.
Toate aceste principii stau la baza organizării ergonomice a muncii
şi servesc la elaborarea măsurilor pentru realizarea practică a acesteia.
2. B I B L I O T E C O N O M I A Î N R O M Â N I A
-C A R A C T E R IZA R E G E N E R A L Ă
2.1. P rob lem e actuale ale bib liotecon om iei rom ân eşti
Perioada de după decembrie 1989 se defineşte cu sintagma perioada

de tranziţie. Despre momentul încheierii acesteia nimeni nu poate oferi o
dată certă, ci numai unele pronosticuri optimiste.
Deşi în această perioadă biblioteca a depăşit limitele ideologice ale
vechiului regim şi a obţinut o reală autonomie în demersul său cultural-
informaţional, ea a fost afectată în toate laturile activităţii sale, dintre care
menţionăm în primul rând dezvoltarea colecţiilor.
Dezvoltarea colecţiilor este un proces ce implică o mulţime de factori
atât din interiorul cât şi din afara bibliotecilor (endogeni şi exogeni). Cei
mai importanţi dintre aceştia sunt: organizarea structurală şi procesuală a
bibliotecii, producătorii şi distribuitorii de materiale precum şi celelalte
biblioteci concurente ale comunităţii.
La baza procesului se află câteva principii călăuzitoare pentru toţi
factorii antrenaţi. Dintre aceştia amintim: selecţia cu mare exigenţă a
documentelor în paralel cu eliminarea subproducţiilor editoriale; corelarea
titlurilor cu structura, cu evoluţia şi cu profilul colecţiilor fiecărei biblioteci;
corelarea numărului de exemplare cu valoarea de conţinut a lucrării şi cu
numărul beneficiarilor; urmărirea sistematică a cheltuirii fondurilor pe tipuri
de documente.
Din păcate bibliotecilor româneşti le este din ce în ce mai greu să
respecte aceste principii din cel puţin două motive fundamentale: creşterea
producţiei editoriale şi criza financiară tot mai acută. La acestea se adaugă:
lipsa planurilor editoriale la numeroase şi la importante edituri româneşti,
de stat şi particulare; necunoaşterea în timp util a unor producţii editoriale
din ţară; inconstanţa preţurilor documentelor; obligaţia de a decide, adesea
fară timpul necesar de gândire şi de cercetare, asupra unor titluri, ceea ce
a dus uneori la luarea unor decizii greşite; preţurile mari, uneori cu mult
peste posibilităţile bibliotecii, practicate de furnizorii de carte străină.
Posibilităţile financiare extrem de reduse pentru cumpărarea de

publicaţii din străinătate impun revizuirea integrală a politicii de achiziţii
prin intermediul schimbului internaţional de publicaţii.
In privinţa achiziţiei de publicaţii seriale străine sumele valutare s-
au dovedit insuficiente în cele mai multe biblioteci.
Completarea curentă cu publicaţii seriale a înregistrat în ultimii ani
o creştere calitativă şi cantitativă, deşi numărul mare de furnizori a creat
unele probleme de urmărire a primirii publicaţiilor. Totuşi, lipsa fondurilor
bugetare a lăsat domenii întregi fără reviste reprezentative, pentru unele
importante s-au putut face abonamente numai pe câţiva ani, dar pentru
perioade mai lungi colecţiile sunt incomplete.
Cu toate acestea, în ultimii ani s-au înregistrat unele succese în
activitatea de dezvoltare a colecţiilor la nivelul tuturor unităţilor, cu deosebire
din punct de vedere al conţinutului documentelor şi adecvării la profilul
fiecărei biblioteci, ceea ce a permis onorarea celor mai multe dintre cererile
utilizatorilor.
Considerăm că în viitor unităţile şi serviciile trebuie să acorde mai
multă atenţie posibilităţilor oferite de schimbul de publicaţii, de donaţii şi
de transferuri, totodată să se preocupe de identificarea şi de atragerea
spre bibliotecă a noi resurse de finanţare.
In afara problemelor şi mutaţiilor apărute în procesul de dezvoltare
a colecţiilor după 1989, biblioteconomia românească se confruntă cu o
mulţime de alte greutăţi pe care le voi expune sintetic în continuare.
Procesul de evidenţă a publicaţiilor suferă datorită absenţei unor
norme juridice care să permită realizarea evidenţelor numai în forma
automatizată. In lipsa acestora procesul de evidenţă, în special în marile
biblioteci, se desfăşoară în paralel (clasic şi automat), ceea ce duce evident
la dublarea efortului în muncă.
Şi în ceea ce priveşte eliminarea documentelor bibliotecilor, încă nu
sunt legiferate criteriile de eliminare a materialelor depăşite, ceea ce
permite acumularea multora din ele în mod inutil şi costisitor. Aceasta
este o situaţie deosebit de periculoasă. Bibliotecarii se află în situaţia de a
stabili ei înşişi criteriile de selecţie a documentelor care trebuie eliminate,
şi o fac în cele mai multe cazuri în funcţie de experienţă şi de cunoştinţe
care pot fi limitate. în acest mod există riscul retragerii din circuitele
B ib lio teco n o m ia ro m â n ească - ca ra cteriza re g e n e ra lă 21
comunicării a unor lucrări utile încă sau care ar putea cunoaşte ulterior
cote crescute de actualitate şi de interes.
In d isc ip lin a m ultor c itito ri este un fenom en care c re ează
bibliotecarilor multe probleme. Intensificarea colaborării cu instituţiile de
învăţământ nu numai pe linia dezvoltării colecţiilor, ci şi pe aceea a formării
şi a educării utilizatorilor ar contribui la diminuarea acestor neajunsuri.
Numărul mare de noi discipline, restricţiile bugetare care nu mai
permit achiziţionarea unui număr mare de exemplare, numărul mereu în
creştere al beneficiarilor, spaţiul de lectură şi de conservare insuficient
sunt principalii factori care creează probleme atât bibliotecarilor cât şi
cititorilor. în aceste condiţii, degradarea publicaţiilor rămâne o problemă
gravă pentru toate bibliotecile. De aceea se impune necesitatea efectuării
de copii pentru protejarea documentelor, achiziţionarea altor purtători de
informaţie mai rezistenţi în timp, un control mai atent atât al cititorului cât
şi al publicaţiei restituite, şi, de asemenea, continuarea unei “politici de
educare a utilizatorilor”.
O soluţie pentru unele dintre problemele menţionate, tot mai discutată
în literatura actuală de specialitate, ar putea fi plata serviciilor oferite de
bibliotecă, altfel spus plata informaţiei. Evident că astfel de servicii “contra
cost” pot dezumaniza funcţiile bibliotecii, facând-o să-şi piardă din
atractivitate şi din credibilitate şi în acelaşi timp să aducă o atingere gravă
funcţiei fundamentale a instituţiei cărţii şi a dreptului omului la informare
gratuită şi la cultură, dar pentru a supravieţui, bibliotecile trebuie să facă
şi compromisuri, în condiţiile în care economia de piaţă are legile ei dure.
Legislaţia de bibliotecă este învechită, neunitară şi insuficient de
cuprinzătoare pentru condiţia, pentru obligaţiile şi pentru aspiraţiile
bibliotecarilor în lumea contemporană. Trebuie, totuşi, să recunoaştem că
în ultimul timp au apărut câteva legi care interesează bibliotecile, cum ar
fi: Legea depozitului legal, Legea dreptului de autor sau Legea arhivelor.
După numeroase eforturi a apărut cea mai necesară şi mai aşteptată lege
- cea a bibliotecilor. Fără o astfel de lege, bibliotecarii români aveau un
acut sentiment de insecuritate profesională.
Resursele materiale sunt sub limita decenţei. Multe bilbioteci sunt
adăpostite în localuri improprii, depăşite de cerinţele cititorului contemporan.
Colecţiile de documente din ultimii 50 de ani apărute în afara graniţelor
ţării sunt nesemnificative, nu permit o corectă informare a specialiştilor

români. Absenţa fondurilor bugetare a lăsat domenii întregi fară cărţi şi
reviste reprezentative. Aceeaşi ignorare financiară a bibliotecilor are
consecinţe negative şi asupra activităţii de informatizare, astfel că în
prezent numai câteva biblioteci din ţară sunt automatizate. Ca urmare, nu
există reţele, nu există conexiuni interne, iar cele internaţionale sunt minime
(doar câteva puncte de acces în Internet). Intr-o lume în care transferul
de informaţii a devenit o condiţie a progresului, această lipsă de mijloace
obligă bibliotecile româneşti la un prelungit anacronism şi la autoexcludere
din viaţa culturală şi ştiinţifică.
Statutul bibliotecarului în general este încă necorespunzător pe toate
dimensiunile de manifestare ale acestei categorii profesionale. Totuşi, există
proiecte de statut care urmează să fie adoptate, în care bibliotecarii din
bibliotecile publice, din cele şcolare şi universitare îşi vor regăsi poziţia pe
care o merită în societate.
Din cauza salariilor mici ale bibliotecarilor - probabil categoria cea
mai defavorizată din zona culturală - în biblioteci se manifestă o fluctuaţie
permanentă de personal, cu specializări diverse, care găsesc în aceste
instituţii un loc de muncă temporar până la obţinerea unuia definitiv şi bine
remunerat.
Situaţia prezentă se datorează în mare parte faptului că una dintre
cele mai importante funcţii ale managerului, planificarea, este neglijată,
determinând o anum ită lipsă de perspectivă şi haotizare a activităţii
bibliotecilor. “Cine nu vede înainte nu mai cuprinde şi nu mai înţelege nici
dimensiunile prezentului”, arăta profesorul Ion Stoica.
Planificarea trebuie să fie nucleul întregii activităţi manageriale,
deoarece este implicată în toate segmentele acestui proces de dezvoltare.
Planificarea este un proces analitic ce implică evaluarea viitorului,
stabilirea unei misiuni, formularea unor obiective în contextul acelui viitor,
imaginarea căilor de acţiune pentru atingerea acelor obiective, toate înscrise
într-un program de acţiune adecvat.
Condiţiile în continuă schimbare ale lumii contemporane, creşterea
enormă a volumului şi a varietăţii materialelor documentare, creşterea
vertiginoasă a preţurilor publicaţiilor, introducerea noilor tehnologii,
modificarea structurilor de organizare a cercetării şi a celor instituţionale,
B ib lio teco n o m ia rom â n ească - ca ra cteriza re g e n e ra lă 23
precum şi resursele financiare limitate fac din planificare o cerinţă vitală

şi de mare actualitate.
Cu toate acestea procesul de planificare continuă să fie neglijat în
biblioteci ca şi în multe alte organizaţii. Motivele sunt multiple. S-a format
ideea greşită că planificarea ar fi un proces necesar numai în structurile
economice, nu şi în cele culturale. Cei mai mulţi dintre managerii bibliotecilor
evită să facă o planificare adecvată, motivând că este un proces prea
dificil, care necesită mult timp. Alţii pur şi simplu nu ştiu să o facă.
Afirmaţii de genul “în această perioadă de permanente transformări,
planificarea este o acţiune hazardată” sau “nu avem timp pentru planificare
deoarece suntem prea ocupaţi cu treburile curente” sunt des întâlnite în
lumea managerilor de biblioteci.
în cele mai multe cazuri managerii bibliotecilor actuale, mizând pe
unele succese din trecut şi pe o anumită experienţă, se bazează pe intuiţie
în luarea deciziilor. Din păcate experienţa, intuiţia, prezenţa de spirit,
calităţile intelectuale nu mai sunt suficiente, mediul ambiant decizional
actual este prea complex, rezultatele sunt influenţate acum de prea multe
variabile.
Remarcăm, de asemenea, şi o creştere a numărului cititorilor, dar
mai ales a frecvenţei zilnice, datorate preţului ridicat al documentelor în
raport cu posibilităţile de cumpărare ale populaţiei.
O altă caracteristică a perioadei de după 1989 este apariţia
universităţilor particulare. Una din condiţiile existenţei şi funcţionării lor a
fost şi înfiinţarea în cadrul acestor instituţii a unor biblioteci de profil, care
să răspundă necesităţilor de lectură ale studenţilor. Acest lucru este stipulat
chiar în legea învăţământului, unde se meţionează ca o condiţie a obţinerii
autorizaţiei de funcţionare, existenţa unei biblioteci dotată cu sală de lectură
şi cu fond de carte propriu corespunzător disciplinelor predate şi nivelului
acestora.
în majoritatea cazurilor, fondurile de achiziţie nu constituie o
problemă, mai ales că bibliotecile la care ne referim conţin colecţii
specializate, în funcţie de disciplinele predate. O măsură care se impune
în aceste biblioteci este stabilirea bugetului la începutul anului, pentru a
evita posibile intervenţii viitoare ale conducătorilor universităţilor.
Dezvoltarea colecţiilor în bibliotecile particulare se realizează prin

aceleaşi căi ca la cele de stat, adică prin abonamente, prin cumpărare,
prin donaţii. Selecţia publicaţiilor ce urm ează să intre în fondurile
bibliotecilor este realizată în conformitate cu bibliografia stabilită de
profesori. Din păcate, nu toate bibliotecile dispun de personal specializat,
iar această operaţie, una dintre cele mai dificile în procesul de achiziţie,
creează numeroase probleme. Spre deosebire de cele de stat, bibliotecile
particulare dispun de fonduri importante pentru achiziţie, dar şi de donaţii
provenite de la instituţii naţionale şi internaţionale. Spre exemplu,
Universitatea Român o-Americană colaborează cu Fundaţia Internaţională
de Management.
O altă trăsătură a bibliotecilor universităţilor particulare este punerea
în vânzare a cursurilor elaborate de profesori. Ca efect al existenţei acestor
cursuri vandabile s-a semnalat diminuarea frecvenţei în sălile de lectură şi
a împrumutului, studenţii preferând să se raporteze strict la informaţia
cuprinsă în sintezele profesorilor.
O problem ă comună tuturor bibliotecilor este lipsa de spaţiu,
problemă care se acutizează şi care rareori îşi găseşte rezolvare. Soluţia
ar putea fi eliminarea fondului necirculant sau informatizarea bibliotecii,
dar lipsa banilor face aproape imposibil acest din urmă deziderat.
Acestea sunt numai câteva din greutăţile cu care se confruntă
bibliotecarii. Multe dintre ele sunt comune, de altfel, şi ţărilor dezvoltate,
cu tradiţie în dom eniu. E xistă totuşi problem e m ult mai grave în
biblioteconomia românească actuală de a căror soluţionare depinde ieşirea
din criză. Ne referim la lipsa managerilor de profesie, la necunoaşterea şi
în consecinţă la neutilizarea metodelor şi a tehnicilor managementului,
marketingului, la nerespectarea principiilor organizării ergonomice a muncii,
la necunoaşterea problemelor bibliotecarilor, chiar de către manager, la
lipsa normativelor de muncă la nivel naţional şi chiar la nivelul instituţiei, la
absenţa unor m etodologii pentru recrutarea, selecţia, încadrarea,
promovarea şi evaluarea performanţelor personalului.
Acestea sunt problem ele pe care le vom aborda în capitolele
următoare, încercând să oferim unele soluţii pentru eficientizarea activităţii
instituţiilor infodocumentare.
B ib lio teco n o m ia rom ânească - ca ra cteriza re g e n e ra lă 25
2 .2 . N e c e s i t a t e a o r g a n i z ă r i i e r g o n o m i c e a m u n c i i
în b i b l i o t e c ă
Multiplele probleme menţionate impun şi în bibliotecă trecerea la o

calitate superioară a organizării muncii care, în contextul unei cereri
informaţionale sporite şi al exigenţelor tot mai ridicate ale cititorilor trebuie
să permită: selecţionarea şi dimensionarea ştiinţifică a colectivelor de
muncă; utilizarea integrală şi eficientă a tim pului de lucru; creşterea
randamentului în muncă; creşterea posibilităţilor de concentrare, de
percepţie vizuală şi de diminuare pe această bază a efortului uman;
flexibilitate organizatorică adecvată condiţiilor concrete ale fiecărui loc
de muncă.
în aceste condiţii apar cerinţe noi faţă de componentele procesului
de muncă, faţă de om, faţă de mijloacele de muncă şi faţă de întregul
sistem om-solicitări. Aceste aspecte ale organizării ştiinţifice a muncii îşi
găsesc rezolvare prin aplicarea şi în structurile de inform are şi de
documentare a cercetărilor de ergonomie care să asigure adaptarea muncii
la om, creşterea productivităţii şi scăderea solicitărilor de efort în muncă.
Introducerea cercetărilor de ergonomie în bibliotecă poate fi susţinută
prin prisma unor caracteristici proprii activităţii bibliotecare cum ar fi:
• caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi existenţa
unor multiple solicitări de efort fizic şi psihic în muncă;
• varietatea şi com plexitatea operaţiilor (în special de ordin
intelectual) pe care trebuie să le execute bibliotecarii, relaţiile cu
publicul, răspunderea materială şi morală;
• folosirea, uneori neraţională, a potenţialului uman, calitatea şi
structura acestuia.
Munca în bibliotecă se prezintă în general ca o muncă psihică ce
solicită din partea personalului un efort intelectual deosebit, însă există
numeroase activităţi care necesită un efort fizic, în special ortostatic, intens.
Din punct de vedere fizic se poate considera că munca de primire,
de aşezare sau de aducere a documentelor din depozite este grea, solicitând
intr-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului, în special cele
ale custozilor.
26 Io n e l E n a ch e - E rgonom ia în structu rile infodocum entare
Urmărind aceste activităţi, solicitarea fizică este cauzată de ducerea

sau de aducerea repetată a documentelor din depozite, de ridicarea manuală
a unor greutăţi (pachete de cărţi), de încărcarea şi descărcarea unor
cărucioare speciale pentru documente, atunci când numărul acestora este
foarte mare. La creşterea efortului fizic contribuie şi distanţa la care sunt
transportate documentele şi înălţimea la care sunt ridicate pentru păstrare.
Distanţa poate să ajungă în medie la 50 de metri şi chiar mai mult, iar
înălţimea la care sunt ridicate poate să depăşescă 2 metri.
Forma construcţiei şi aşezarea depozitelor în raport cu locul de
primire a documentelor şi cu sălile de lectură sunt elemente care pot
contribui la creşterea solicitării fizice a personalului. Astfel, deplasarea la !
acelaşi nivel implică un efort fizic mai mic faţă de cazul când deplasarea
se face la niveluri diferite, chiar dacă există un lift care poate uşura munca
(intervine operaţia de încărcare- descărcare).
Pentru personalul implicat în serviciile cu publicul apar alte cauze
care pot determina creşterea efortului fizic şi anume: fluxul cititorilor, gradul
de aglomeraţie, cantitatea şi varietatea serviciilor solicitate.
în bibliotecile mici, cu personal redus, efortul fizic este amplificat
de necesitatea efectuării integrale a proceselor operative.
Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor
ergonomice este evidentă, deoarece numai prin intermediul acestora se
poate realiza adaptarea muncii la posibilităţile umane fireşti, fară ameninţarea
sănătăţii lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzătoare a muncii pa baza
principiilor ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor
activităţi şi prin stabilirea corectă a numărului şi a structurii personalului
se poate acţiona eficient pentru reducerea efortului fizic.
O altă caracteristică a activităţii desfăşurate în biblioteci şi, în acelaşi
timp, un factor de influenţă a efortului este poziţia de lucru. Aceasta este
poziţia şezând, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită
condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă. Această caracteristică se
întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai
mare, dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de prelucrare a
docum entelor (catalogatori, clasificatori, indexatori, operatori pe
calculator). în acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre
B ib lio teco n o m ia rom ân ească — ca ra cteriza re g e n e ra lă 27
organizarea raţională a timpului de lucru şi spre crearea condiţiilor de

schimbare a poziţiei corpului.
Solicitarea neuropsihică în bibliotecă este predominantă faţă de
solicitările de altă natură la principalele categorii de personal. Aceasta
apare în special la bibliotecarii implicaţi în procesul de prelucrare a
documentelor şi la cei din serviciile de referinţe.
în cadrul serviciilor de referinţe există elemente care au o contribuţie
însemnată la creşterea efortului psihic. în acest sens se remarcă îndeosebi
dialogul ce trebuie menţinut cu fiecare cititor pentru stabilirea documentelor
sau a informaţiilor dorite. Ponderea dialogului cu cititorii de la primirea
cererii până la transmiterea informaţiilor reprezintă uneori 5 0% din timpul
de lucru. Pentru a se putea face faţă acestor solicitări, studiile de
ergonomie indică o serie de calităţi pe care trebuie să le aibă bibliotecarul
dintr-un astfel de serviciu şi anume: cunoştinţe temeinice în domeniul
solicitat, arta de a vorbi cu cititorul, dinamism, atenţie distributivă, spirit de
observaţie, capacitate de decizie şi iniţiativă.
Practica a demonstrat că în serviciile de relaţii cu publicul există o
serie de cauze care conduc de regulă la suprasolicitare. Acestea sunt
diverse şi pot fi provocate fie de bibliotecari, fie de cititori.
Din prima categorie face parte gradul de oboseală al bibliotecarilor
(zilnică plus cea acumulată) cu implicaţii asupra modului de comportare
faţă de cititor, manifestat prin lipsă de amabilitate şi prin nervozitate. în
multe cazuri efortul bibliotecarilor de a avea un comportament civilizat
poate duce la suprasolicitare.
Dificultăţi pot crea şi cititorii prin modul de comportare faţă de
bibliotecar, care nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin
munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o persoană care trebuie în orice
condiţii să-i servească cu promptitudine şi cu amabilitate.
Solicitarea neuropsihică a bibliotecarilor din serviciile de referinţe
sau a celor din serviciile de îm prum ut m ai este influenţată şi de
neritmicitatea fluxului cititorilor, de neadaptarea orarelor de funcţionare şi
de existenţa unor lipsuri în organizarea muncii. în legătură cu acest aspect
trebuie menţionat că organizarea ergonomică a muncii trebuie să asigure
concordanţa dintre numărul bibliotecarilor existenţi şi afluenţa cititorilor.
Având în vedere că fluxul cititorilor este în general aleator, biblioteca poate
28 I o n e l E n a c h e - E rgonom ia în structu rile infodocum entare
acţiona printr-o mai mare flexibilitate în stabilirea programelor de lucru şi

prin dimensionarea optimă a formaţiilor de lucrători, prin folosirea unor
grafice de muncă. Aceste măsuri determină servirea civilizată a cititorilor
şi creşterea randamentului în muncă în condiţii de solicitare normală a
lucrătorilor.
Alţi factori care influenţează substanţial solicitarea psihică sunt
factorii de mediu (zgomotul, temperatura, umiditatea şi lumina), precum şi
relaţiile dintre membrii colectivelor de muncă.
3. P R O C E S U L D E M U N C Ă Î N B I B L I O T E C Ă
3.1. P articularităţile p rocesu lui de m u n că în bibliotecă
Procesul de muncă este acea latură a procesului de producţie care

reprezintă activitatea executantului în sfera producţiei m ateriale sau
îndeplinirea unei funcţii, în sfera neproductivă7. Procesul de producţie se
compune din diferite operaţii care pot fi grupate în: operaţii tehnologice,
operaţii de control şi operaţii de transport. Operaţia de muncă este acea
parte a procesului de muncă de a cărui efectuare răspunde un executant,
pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu anumite utilaje şi unelte de muncă,
acţionând asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii, în
cadrul aceleiaşi tehnologii8. Definiţia este valabilă şi pentru operaţia de
muncă din bibliotecă, considerând mijloacele de muncă echipamentele de
calcul iar obiectul muncii documentul sau informaţia (poate “materia primă”
cea mai importantă în prezent).
Elementele principale ale procesului de muncă sunt: subiectul (omul),
mijloacele de muncă, obiectele muncii şi scopul. In cazul unei biblioteci
procesul de muncă cuprinde următoarele elemente:
• bibliotecarul, redactorul, celelalte specializări specifice;
• documentele, informaţia;
• echipamente de calcul (calculatoare), mobilier de bibliotecă;
• mediul (ambianţa fizică şi socială în care se desfăşoară activitatea);
• relaţia bibliotecar - cititor;
• scopul procesului de muncă (satisfacerea cerinţelor informaţionale
ale utilizatorilor).
Aceste elemente precum şi relaţiile dintre ele sunt reprezentate în
figura 2.
7 Standardul de stat. Organizarea şi normarea muncii, nr. 6909-75.

8 BURLOIU, Petre. Op. cit., p. 745.
Fig. 2. R e la ţiile d in tre elem e n te le p ro ce su lu i de m u n c ă
Principalele procese de muncă din bibliotecă, urmărind fluxul de

prelucrare a documentului de la intrarea în bibliotecă până ajunge în mâinile
cititorului sunt: dezvoltarea colecţiilor, evidenţa, prelucrarea (catalogare,
clasificare, indexare), organizarea colecţiilor şi comunicarea documentelor.
Relaţiile dintre ele sunt prezentate în figura 3.
Fig. 3. P rin c ip a le le p rocese d e m u n că d in bibliotecă
Dezvoltarea colecţiilor
Dezvoltarea colecţiilor reprezintă prima etapă a circuitului pe care
un document îl parcurge într-o bibliotecă. într-o definiţie foarte scurtă
dezvoltarea colecţiilor este un proces de creştere a colecţiilor prin
cumpărare, donaţie sau schimb9. Această activitate are la bază câteva
principii formulate, în urmă cu 20 de ani, de bibliologul român Comeliu
Dima-Drăgan în această formă:
9 REGNEALĂ, M. Vocabular de biblioteconom ie şi ştiinţa informării. Voi. 1.

Bucureşti: BCU, 1995, p. 91.
L
P r o ce su l de m uncă în bib lio tecă 31
1. C om pletarea co lecţiilo r (sintagm ă în lo cu ită în prezent cu

dezvoltarea colecţiilor) este determinată de profilul bibliotecii şi
de sarcinile acesteia în anumite condiţii istorice.
2. Com pletarea este un proces de creştere şi de actualizare a
fondurilor.
3. Completarea este o activitate permanentă şi coordonată raportată
la: fondul existent, dinamica producţiei editoriale, infrastructura
bibliologică, cerinţele cititorilor, alocaţiile bugetare.
4. în acţiunea de completare a colecţiilor, relaţia între exhaustivitate
şi selectivitate este determinată de obligaţia oricărei biblioteci de
a satisface, în mod corespunzător, cerinţele tuturor categoriilor
de cititori.
5. Volumul şi rata completării trebuie coroborate în permanenţă şi în
perspectivă cu posibilităţile de stocare, de prelucrare şi de
valorificare a documentelor10.
Având la bază principiile enumerate, procesul de dezvoltare se
realizează pe mai multe căi (modalităţi): cumpărare (achiziţie), donaţie,
transfer, schimb interbibliotecar, efectul legii depozitului legal.
Metodologia dezvoltării colecţiilor cuprinde mai multe etape. Etapa
preliminară este reprezentată de inform area bibliografică asupra
producţiei editoriale. Această informare poate fi: prospectivă, curentă şi
retrospectivă. Ea se bazează în general pe consultarea unor documente
elaborate de furnizori sau de structuri specializate: planuri sau prospecte
editoriale, cataloage editoriale, bibliografii.
A doua etapă a procesului de dezvoltare a colecţiilor o reprezintă
selecţia, activitate complexă ce cuprinde alegerea, în urma unei informări
bibliografice complete, a documentelor care se pretează cel mai bine
profilului bibliotecii şi cerinţelor utilizatorilor. Deşi procesul are la bază
mai multe criterii de selecţie (tematica lucrării, nivelul, colecţia, editura,
autorul, prezentarea grafică, preţul), există un mare grad de subiectivism
pentru că de cele mai multe ori determinante sunt experienţa şi cunoştinţele
celor implicaţi în acest proces.
10 D IM A -D RĂ G A N , C. B ibliologie generală. Fas. 1. B ucureşti: T ip o g rafia

Universităţii, 1976, p. 31.
32 Io n e l E nache - E rgonom ia în structurile infodocum entare
Urmează comanda documentelor prin transmiterea fişelor de

comandă furnizorilor (edituri, tipografii, structuri specializate).
Procesul se încheie cu primirea documentelor.
Evident că această activitate este mult mai complexă, dar spaţiul
nu ne permite detalierea.
Strategia dezvoltării colecţiilor şi în special cea a achiziţiei cunoaşte
în prezent m utaţii relevante în cel puţin două segmente: sursele şi
modalităţile de achiziţie şi structurarea colecţiilor.
Referitor la prima problemă, în faţa bibliotecarului se pun noi exigenţe
cum ar fi: cunoştinţe economice şi financiare, cunoaşterea pieţei de carte
(marketingul de bibliotecă), abilitate, tact, corectitudine în stabilirea relaţiilor
cu partenerii de afaceri, cu furnizorii de documente. Trebuie remarcată,
de asemenea, lipsa surselor de informare asupra producţiei editoriale
româneşti. Aceasta ar trebui compensată prin participări la târguri de carte
şi expoziţii, lansări de carte.
In ceea ce priveşte cea de-a doua problemă - structurarea colecţiilor
- apar mutaţii importante din cel puţin două motive: apariţia unor noi domenii
în ştiinţă şi cultură (management, marketing, parapsihologie, inginerie
economică, bioinginerie, literatura informatică) şi apariţia purtătorilor de
informaţii netradiţionali (memoriile calculatoarelor, dischetele, CD-ROM-
uri) care vor forma biblioteca viitorului, adică o mare bază de date în care
informaţia va fi accesibilă oricărei persoane conectate la o reţea, din orice
colţ al lumii.
Cea mai gravă problemă cu care se confruntă biblioteconomia
românească rămâne lipsa banilor, o problemă generală de altfel. Din păcate
alocaţiile bugetare au scăzut permanent după 1990, ele nemaifiind în
concordanţă cu explozia informaţională. Din această cauză se impune
căutarea unor surse complementare cum ar fi: plata informaţiei (taxe),
servicii pentru utilizatori, realizarea de publicaţii proprii. Alte soluţii ar mai
putea fi: reducerea cheltuielilor, procesul de selecţie să opereze cu mai
multă exigenţă, utilizarea altor căi de achiziţie (schimbul interbibliotecar,
donaţia), sponsorizări, obţinerea de rabaturi pentru documente din partea
producătorilor, acestea putând ajunge până la 50%.
P ro cesu l de muncă în b ib lio tecă 33
Evidenţa publicaţiilor
Cea de-a doua etapă a circuitului cărţii în bibliotecă o reprezintă
evidenţa publicaţiilor, proces ce desemnează totalitatea operaţiilor de
consemnare a datelor cantitative şi valorice, globale şi individuale,
referitoare la mărimea, componenţa şi dinamica colecţiilor de documente.
Evidenţa publicaţiilor urmăreşte identificarea şi gestionarea corectă a
documentelor. Acest proces se impune a fi realizat în conformitate cu
reglementările pe plan naţional şi trebuie să răspundă la cel puţin două
cerinţe: claritate şi exactitate.
Sistemul unic de evidenţă, introdus în bibliotecile din ţara noastră
prin HCM nr. 1542/1951 şi aplicat pe baza unor “Instrucţiuni pentru
păstrarea, securitatea şi igiena fondurilor bibliotecii” din 1955, a înfăptuit
o corelare biblioteconomică a evidenţei individuale, reprezentată în mod
tradiţional de registrul inventar, cu o nouă formulă de evidenţă primară şi
globală, consemnată în registrul de mişcare a fondurilor (RMF). O dată
cu automatizarea bibliotecilor tendinţa este de a elimina aceste documente
de evidenţă şi de a înregistra publicaţiile în memoriile calculatoarelor.
Datorită naturii speciale a publicaţiilor seriale, acestea necesită pe
lângă evidenţa individuală şi globală aplicată tuturor categoriilor de
documente, şi două forme specifice de evidenţă: evidenţa preliminară şi
evidenţa anuală.
Prelucrarea documentelor
Prelucrarea cuprinde ansamblul operaţiilor materiale şi intelectuale
care sunt efectuate din momentul intrării documentului în bibliotecă până
la punerea acestuia la dispoziţia cititorului. Cele mai importante operaţii
sunt catalogarea, clasificarea şi indexarea, dar procesul este mult mai
complex, acesta poate să cuprindă operaţii precum: ştampilarea, echiparea,
legarea. Operaţiile cuprinse în circuitul documentelor sunt realizate de
categorii diferite de personal, în săli diferite, în funcţie de caracterul muncii:
fizică sau intelectuală.
Reflectarea colecţiilor cuprinde de fapt procesul de catalogare.
Catalogul, indiferent de forma de redactare, reprezintă principala modalitate
de reflectare a colecţiilor constituite, păstrate, dezvoltate şi organizate în
biblioteci. “Fără catalog, biblioteca pare un castel fară ferestre, o carte
fară cuprins” spune bibliologul român Corneliu Dima - Drăgan.
Organizarea colecţiilor
După evidenţă urmează organizarea colecţiilor, proces ce implică
două activităţi: cotarea publicaţiilor şi aşezarea la raft. Operaţia de cotare
se realizează cu scopul de a stabili pentru fiecare document locul pe care
acesta urmează să-l ocupe în depozit sau în rafturile cu acces direct.
Fixarea locului documentului într-o colecţie se realizează prin cota
topografică - acea formulă unică şi nerepetabilă prin care se indică locul
unde va fi aşezat documentul în vederea conservării, regăsirii şi circulaţiei.
Atribuirea cotei şi forma de prezentare sunt condiţionate de sistemul
de aşezare adoptat de bibliotecă. Sistemele de aşezare se împart în două
categorii: sisteme formale şi sisteme logice. Din prima categorie fac parte:
aşezarea fixă (după numărul de inventar, alfabetică, cronologică, după
locul de apariţie, după limbă) şi aşezarea pe formate (sistemul cel mai
utilizat astăzi la noi în ţară pentru aşezarea în depozit). Cea de-a doua
categorie cuprinde: aşezarea sistem atico-cronologică şi aşezarea
sistematico-alfabetică (sistemul cel mai folosit în condiţiile accesului direct
la documente).
Comunicarea documentelor
Comunicarea documentelor sau circulaţia acestora reprezintă scopul
final al oricărei biblioteci. Acesta este un proces de punere a unui document
la dispoziţia utilizatorului în acces direct sau indirect, pentru lectură în sală
sau pentru împrumut. Procesul de comunicare a documentelor pune în
relaţie directă bibliotecarul şi cititorul.
In activitatea oricărei biblioteci punctul iniţial şi final este cititorul.
Se porneşte de la cititor, de la interesele şi de la necesităţile lui de lectură
pentru a ajunge din nou la el acelaşi şi totuşi altul, cu un orizont mai bogat
de cunoaştere, cu un anumit nivel de cultură, cu un gust format pentru o
lectură de valoare.
Este firesc, deci, ca bibliotecarul, în mod sistematic, să îşi propună
să “descopere” cititorul şi să cunoască cerinţele de carte ale acestuia.
Prin studierea procesului de muncă se pot descoperi căi de creştere
a productivităţii muncii, se pot reduce eforturile fizice şi intelectuale şi se
elimină sau se diminuează suprasolicitarea.
P r o ce su l de muncă în b ib lio tecă 35
3.2. R o lu l c u ltu r ii o r g a n i z a ţ i o n a le a s u p r a p r o c e s u lu i
de m u n c ă în b ib lio t e c ă
Instituţiile educaţionale au un important impact asupra valorilor şi

normelor umane. Şcolile de toate nivelurile, bibliotecile şi biserica reprezintă
principalele instrumente instituţionale într-o societate pentru crearea şi
pentru transmiterea ideologiilor şi valorilor. Ele reprezintă cele mai
importante organizaţii culturale. La rândul lor, toate aceste structuri
operează, acţionează sub impactul anumitor valori, altfel spus fiecare dintre
ele posedă o anumită cultură organizaţională. Bibliotecile se găsesc într-o
astfel de situaţie, ele sunt organizaţii specializate în păstrarea şi în
comunicarea unor valori, dar în acelaşi timp sunt caracterizate de o cultură
specifică.
Cunoaşterea culturii unei organizaţii este determinantă pentru
funcţionarea acesteia, factorul cultural are un impact puternic asupra
funcţiilor managementului şi asupra acţiunilor managerului. Cu cât o cultură
este mai puternică, cu atât angajaţii acceptă mai uşor valorile organizaţiei
şi au încredere în aceste valori.
Identificarea şi evaluarea culturii organizaţionale a unei biblioteci
este esenţială pentru ridicarea calităţii serviciilor oferite, mai ales în prezent,
când aceste structuri traversează o profundă criză, datorată în special
lipsei resurselor financiare şi a managerilor de profesie.
Deşi majoritatea cercetărilor s-au concentrat asupra organizaţiilor
de business, aspectele şi concluziile referitoare la cultura organizaţională
pe care le vom prezenta în continuare sunt valabile pentru toate structurile
culturale şi, deci, şi pentru biblioteci, mai ales că tendinţa actuală este de
a organiza şi activitatea acestora pe principii de rentabilitate şi de profit".
Astăzi, când informaţia a devenit marfa, şi încă una destul de
scumpă, când cititorii au devenit clienţi, deosebirile dintre structurile de
documentare şi de informare şi cele economice încep să dispară. De altfel,
şi acestea din urmă trec printr-o profundă schimbare, mai ales în ceea ce
priveşte sistemul de valori. în prezent există tendinţa de transformare a
organizaţiilor economice caracterizate prin eficacitate, prin eficienţă, prin
11 McKEE, Bob. Planing library service. London: Clive Bingley, 1989, p. 7.

36 Io n e l E nache — E rgonom ia în structu rile infodocum entare
performanţă şi prin profit în structuri socio-economice în care prioritară

devine satisfacţia angajaţilor şi calitatea vieţii. De asemenea, se poate
observa trecerea de la organizaţia de tip sistem închis la cea de tip sistem
deschis ce interacţionează cu mediul, tendinţă vizibilă şi în bibliotecă.
Problema influenţei culturii asupra organizării şi conducerii, asupra
managementului în general trebuie analizată din două puncte de vedere:
cel al culturii naţionale şi cel al culturii organizaţionale.
Deşi între cele două tipuri de culturi există o relaţie directă, deşi ele
se influenţează reciproc, nu sunt fenomene identice, ele sunt de natură
diferită.
Din studiile realizate de Geert Hofstede prin intermediul angajaţilor
de la IBM s-au observat diferenţe în practici şi în valori12. Astfel, la nivel
naţional, diferenţele culturale constau mai mult în valori şi mai puţin în
practici. La nivel de organizaţie, diferenţele culturale constau mai mult în
practici şi mai puţin în valori. S-a observat şi un nivel de cultură ocupaţională
aflată undeva la jum ătatea distanţei dintre naţiune şi organizaţie. Acelaşi
specialist a descoperit că o cultură naţională determină diferenţe în valori
şi în atitudini faţă de muncă mai mari decât poziţia din organizaţie, profesia,
vârsta sau sexul. H ofstede a găsit că aceste diferenţe privind atât
managerii cât şi salariaţii pot fi evidenţiate cu ajutorul a patru dimensiuni:
1. individualism/colectivism;
2. distanţa faţă de putere (intensitatea puterii);
3. evitarea incertitudinii (gradul în care oamenii se simt ameninţaţi
în situaţii noi);
4. masculinitate/feminitate.
Iată pe scurt principalele caracteristici ale acestor tipuri de naţiuni
însoţite de câteva exemple.
In societăţile caracterizate prin individualism precum SUA, Australia
sau Marea Britanie, oamenii se definesc ca indivizi, aici libertatea se
împleteşte cu dimensiunile mediului social; managementul este autocrat.
Cele colectiviste precum Panama, Ecuador sau Guatemala reprezintă
sisteme sociale fixe, rigide, în care oamenii aparţin unor grupuri sau clanuri
care le oferă grijă şi protecţie, iar managementul este participativ.
12 HOFSTEDE, Geert. M anagem entul structurilor multiculturale. Bucureşti: Ed.
Economică, 1996, p. 17.
P r o ce su l de m uncă în b ib lio tecă 37
în ţările caracterizate prin distanţă mare faţă de putere (Filipine,

Venezuela, India) ocolirea nivelurilor superioare reprezintă un act de
insubordonare, şeful este un autocrat, iar subordonaţii aşteaptă ordine. în
cealaltă categorie, distanţa mică faţă de putere (Israel, Danemarca),
subordonaţii ocolesc şeful pentru a-şi putea îndeplini munca, şeful este un
democrat iar subordonaţii aşteaptă să fie consultaţi.
Pentru oamenii din ţările cu un grad înalt de evitare a incertitudinii
“ce este diferit este periculos”, aici angajarea se face pe viaţă (Japonia,
Portugalia, Grecia). Pentru ceilalţi “ce este diferit este curios” iar mobilitatea
locului de muncă este foarte mare (Singapore, Danemarca, SUA).
Naţiunile de tip masculin precum Japonia sau Anglia pun accentul
pe dobândirea banilor şi bunurilor materiale, managerii iau decizii şi sunt
autoritari. Cele de tip feminin (Norvegia, Suedia) pun accentul pe relaţiile
dintre oameni, pe grija pentru aceştia şi pe calitatea vieţii; managerii sunt
intuitivi şi caută consensul.
Pentru stabilirea acestor caracteristici, în scopul comparării culturilor
naţionale, specialiştii au imaginat diverse instrumente bazate pe principalele
variabile culturale: valorile. Astfel, Allport a realizat un sistem de valori ce
cuprinde: omul teoretic, omul economic, omul estetic, omul social, omul
politic şi omul religios. Moris a încercat măsurarea valorilor prin folosirea
unor scări de evaluare pe care le-a numit moduri de viaţă, Sam off a împărţit
valorile în valori de realizare şi de mărire, iar Rokeach în terminale şi în
instrumentale.
S-a încercat şi o abordare sistemică a culturii. Pentru a analiza
diferenţele şi asemănările culturale, această abordare se concentrează
asupra a opt sisteme care alcătuiesc o cultură: înrudirea, educaţia, economia,
politica, religia, asociaţiile, sănătatea şi recreerea. Alţii au căutat diverse
metode pentru evaluarea culturii, proces deosebit de complex, având în
vedere diversitatea culturilor şi existenţa în cadrul acestora a unor
subculturi. Farmer şi Richman arată că societăţile şi organizaţiile
multiculturale sunt afectate de două tipuri de variabile:
1. Variabile educaţional-culturale: nivelul de cultură generală,
educaţia, programele de dezvoltare, atitudinea faţă de educaţie.
2. Variabile socio-culturale: atitudinea faţă de m anagement,
cooperarea, atitudinea faţă de muncă, atitudinea faţă de bogăţie
şi faţă de câştigul material, atitudinea faţă de risc şi faţă de

schimbare.
Pentru evaluarea culturală, Sitaram şi Cogdell au realizat un sistem
de clasificare a valorilor, în funcţie de nivelul de importanţă în diferite
grupuri culturale, ce cuprinde: valori primare, secundare, terţiare şi
neglijabile.
Deşi cu ajutorul acestor metode şi instrumente nu există certitudinea
că se pot realiza evaluări culturale perfecte, ele pot fi deosebit de utile în
diverse faze ale conducerii, în special pentru fundamentarea unor strategii
importante.
Specialişti precum Hofstede sau Laurent au demonstrat influenţa
culturii naţionale şi organizaţionale asupra comportamentului managerului,
asupra stilului acestuia şi asupra comportamentului în muncă. Tot ei au
ajuns la concluzia că o cultură organizaţională nu şterge şi nu diminuează
cultura naţională, uneori ea chiar menţine şi sporeşte diferenţele naţionale.
Cultura organizaţională a devenit un termen de actualitate. El a
apărut mai întâi în literatura de limbă engleză în anii 60 şi a intrat în limbajul
comun prin cartea lui Peters şi Waterman în căutarea excelenţei.
Deşi nu există o definiţie standard a conceptului, m ajoritatea
sp e cia liştilo r arată că o cultură o rg an izaţio n ală are urm ătoarele
caracteristici:
• holistica un tot este mai mult decât suma părţilor componente;
• determinată istoric reflectă evoluţia organizaţiei;
• fundamentată din punct de vedere social este creată şi păstrată
de un grup de oameni;
• greu de modificat.
Acelaşi Hofstede defineşte cultura organizaţională ca “programare
mentală colectivă care deosebeşte membrii unei organizaţii de membrii
altei organizaţii”.
Problema culturii organizaţionale este abordată şi în literatura
românească, în special de profesorul Gh. Gh. Ionescu, care o defineşte
ca pe un “sistem de valori, de prezumţii, de credinţe şi de norme împărtăşite
de membrii unei organizaţii” 13.
13 IONESCU, Gh. Gh. D im ensiunile culturale ale managem entului. Bucureşti:

Ed. Economică, 1996, p. 26.
P r o ce su l de m uncă în b ib lio tecă 39
Phyllis G. Holland, deşi o numeşte cultura corporaţiilor, arată că o

cultură organizaţională reprezintă “un set unic de caracteristici care
diferenţiază o organizaţie de alta”. Şi în concepţia lui, cultura unei corporaţii
stabileşte un sistem de valori ce cuprinde ritualuri, mituri, legende şi acţiuni14.
în opinia noastră, cultura organizaţională reprezintă armonizarea
valorilor individuale în vederea orientării lor convergente spre realizarea
obiectivelor fundamentale ale organizaţiei
Organizaţiile îşi dezvoltă culturi proprii care se potrivesc cel mai
bine mediului lor dar, în acelaşi timp, o cultură poate fi responsabilă de
schimbările mediului. De aceea, este foarte important ca o cultură să fie
explicit considerată într-o evaluare internă a organizaţiei.
într-o organizaţie, cultura este similară personalităţii unui individ.
Ea se transmite pe diverse căi, cum ar fi: reguli nescrise, limbaje speciale
care facilitează comunicarea între membrii organizaţiei, standarde de etică
socială şi de comportare.
Cercetările asupra culturii corporaţiilor indică faptul că indivizii o
percep ca având caracteristici unice, care sunt relativ stabile în timp. Deşi
percepţiile individuale asupra fenomenelor din lumea obiectivă pot varia
foarte mult, percepţiile asupra culturii organizaţiei converg. Adică, indivizii
cu nivel de cultură diferit sau de pe diferite niveluri ierarhice ale organizaţiei
tind să fie de acord cu aspectele importante ale culturii.
Pentru descrierea unei culturi organizaţionale, Holland stabileşte
şapte caracteristici:
1. Autonomia individuală. Gradul de responsabilitate, de independenţă
şi facilităţile oferite pentru exercitarea iniţiativelor pe care le au
indivizii într-o organizaţie.
2. Structura. Numărul de reguli şi de norme folosite pentru controlul
şi pentru evaluarea angajaţilor.
3. Suport. Gradul se asistenţă şi facilităţile oferite de manageri
subordonaţilor.
4. Identificare. Gradul în care angajaţii se identifică cu organizaţia
sau cu domeniul lor profesional.
14 HOLLAND, Ph. Strategic managem ent. N ew York: M cGraw-Hill Company,

1986, p. 79.
5. R ecom pensarea perform anţelor. M odul în care se acordă

recompensele.
6. Toleranţa conflictelor. Gradul în care sunt tolerate conflictele în
relaţiile dintre persoane şi dintre grupuri de lucru precum şi
capacitatea de a fi oneşti şi deschişi faţă de neînţelegerile apărute.
7. Toleranţa riscului. Gradul în care angajaţii sunt încurajaţi să fie
agresivi în sensul bun al cuvântului, inventivi şi caută riscul.
Toate acestea determină o apreciere globală asupra unei culturi
organizaţionale.
în multe organizaţii, culturile se identifică cu cele ale unor persoane
care reprezintă adevărate exemple de viaţă şi care influenţează valorile
majore ale organizaţiei. în mari companii precum Procter&Gamble, Walt
Disney sau IBM cultura managerilor sau cea a fondatorilor şi-a pus amprenta
asupra organizaţiilor pe care le conduc. Cercetările asupra valorilor noilor
companii indică faptul că în aproape jumătate dintre ele valorile companiei
reflectă valorile managerului. în celelalte, valorile se dezvoltă în funcţie de
mediul în care operează organizaţia şi în funcţie de motivaţia angajaţilor. în
general pot fi identificate patru elemente care influenţează o cultură
organizaţională: istoria, mediul, personalul şi socializarea.
Istoria. Trecutul organizaţiei influenţează hotărâtor cultura acesteia.

Valorile create şi transmise în timp de lideri puternici se întăresc prin
acumularea de experienţă şi rezistă la schimbare. Managerii de la Walt
Disney acordă şi astăzi o atenţie deosebită ordinii şi curăţeniei datorită
viziunii lui Disney asupra acestui aspect. La fel, regulile impuse de Thomas
Watson asupra ţinutei angajaţilor sunt încă de actualitate la IBM, după 30
de ani de la moartea fondatorului. Un alt exemplu îl reprezintă Universitatea
Virginia unde multe norme au fost impuse de fondatorul acesteia, Thomas
Jefferson, cu peste 200 de ani în urmă.
De a se m e n e a , tre c u tu l a in flu e n ţa t s e m n ific a tiv c u ltu ra
organizaţională a B ibliotecii C entrale U niversitare din B ucureşti.
Personalităţi cunoscute ca Gh. Dem. Teodorescu, C. Rădulescu-Motru,
M ircea Florian, Al. Tzigara-Sam urcaş, M ircea Tomescu au m arcat
existenţa bibliotecii contribuind la formarea unei culturi organizaţionale
puternice. Acest lucru a făcut ca Biblioteca Centrală Universitară să devină
P ro cesu l de muncă în bib lio tecă 41
o institutie de prim rang în cultura românească, o structură care s-a bucurat

întotdeauna de încrederea şi de aprecierea utilizatorilor săi. Opiniile lui
Nicolae Iorga sau Emil Cioran sunt edificatoare în acest sens: “La Fundaţie
am petrecut lungi ore de lucru plăcut... se lucrează cu plăcere în aceste
săli largi, bine aerisite, în linişte adâncă şi solemnă/.../. Este una din puţinele
instituţii în care se vede rezultatul binefăcător al unei supravegheri continue
şi serioase” arăta marele savant iar Cioran spune: “sunt creaţia Bibliotecii
Fundaţiei Carol”.
Mediul. Deoarece toate organizaţiile depind de mediu, acesta are

un rol important în formarea culturii. în cazul AT&T, formalizarea ridicată şi
aversiunea faţă de risc a fost în mare parte rezultatul păstrării pentru o
lungă perioadă de timp a mediului în care compania şi-a desfăşurat activitatea.
Astăzi compania nu se mai poate adăposti sub puterea monopolului şi cultura
ei trebuie schimbată. Problema este dacă această schimbare poate fi făcută
destul de repede pentru a asigura supravieţuirea companiei.
Personalul. Organizaţiile tind să angajeze indivizi care posedă valori

asemănătoare culturii lor. Compatibilitatea poate fi un criteriu important în
procesul de selecţie. De exemplu, un studiu al Comisiei Federale de Comerţ
a US releva faptul că în deciziile de selecţie au cântărit mai mult normele
şi valorile regionale, asociaţiile şcolare, legăturile politice decât absolvirea
unei şcoli superioare. în alte organizaţii deciziile de angajare sau de
promovare depind mai mult de felul în care oamenii se potrivesc normelor
organizaţionale şi mai puţin de obiectivele acesteia.
Socializarea. Companiile cu o cultură puternică acordă o mare

importanţă procesului de iniţiere şi de îndoctrinare a noilor angajaţi. Se
poate întâmpla ca noii angajaţi să nu fie compatibili cu valorile organizaţiei,
de aceea este important ca aceştia să fie ajutaţi să se adapteze şi să
adopte cultura organizaţională. Acesta este procesul de socializare.
Socializarea poate fi realizată într-o abordare informală, individuală sau
formală. Probabil că dorinţa de învăţare este mai mare în abordările de tip
formal unde accentul se pune pe creativitatea individuală, dar şi grupurile
informale pot avea o influenţă hotărâtoare asupra noilor angajaţi.
Culturile organizaţionale pot fi grupate în funcţie de anumite

caracteristici. Autorii lucrării Corporate Cultures au identificat patru tipuri
de culturi rezultate din compararea organizaţiilor după următoarele două
dimensiuni15:
1. Gradul de risc în activitatea companiei.
2. Viteza cu care companiile şi angajaţii lor primesc feedback-ul
deciziilor şi strategiilor.
Cele patru culturi şi caracteristicile lor sunt:
1. Cultura M acho. In această cultură concurenţa este ridicată,
feedback-ul este ridicat, lucrul în echipă nu este ridicat, angajaţii
sunt rivali. Valoarea cooperării este ignorată, nu există posibilitatea
de a învăţa din greşeli. Există tendinţa de a recompensa indivizii
temperamentali şi inflexibili. Un astfel de tip de cultură au marile
companii publicitare, marile canale de TV, proiectele scumpe în
construcţii, filmele cu bugete foarte mari.
2. Cultura Work - Hard - Play - Hard. Aici riscul este scăzut,
feedback-ul este rapid, m unca reprezintă cheia succesului.
Recom pensele reprezintă m ijloace motivaţionale importante.
Deoarece există un volum mare de muncă se lucrează în echipă iar
angajaţii sunt prieteni. Acest tip este caracteristic organizaţiilor
comerciale.
3. Bet your company (de tip pariu). în această situaţia companiile
fac investiţii mari pe termen lung. Aici este important ca deciziile
să fie foarte corecte, activitatea se desfăşoară lent şi cu multă
prudenţă. Astfel de cultură ar trebui să aibă companiile petroliere,
băncile de investiţii, firmele de proiectare.
4. Cultura de tip proces. într-o astfel de cultură riscul este scăzut,
feedback-ul este lent, angajaţii se concentrează mai mult asupra
muncii şi mai puţin asupra rezultatelor, ei sunt prudenţi, punctuali,
orientaţi spre detaliu. Băncile, societăţile de asigurări, agenţiile
guvernamentale posedă o astfel de cultură.
în cercetările sale la nivel de organizaţie, Hofstede a observat
şase dimensiuni ale culturilor organizaţionale16:
15 KENNEDY, A. A. Corporate Cultures. Reading: Addison-Wesley, 1982, p. 147.

16 HOFSTEDE, Op. cit., p. 216.
P rocesu l de m uncă în bib lio tecă 43
Orientare spre proces/rezultate

în primele oamenii evită riscurile şi fac eforturi limitate în muncă
deoarece fiecare zi seamănă cu cealaltă. în culturile orientate spre rezultate
angajaţii se simt bine în situaţii noi iar efortul lor este maxim deoarece
fiecare zi este altfel.
Orientate spre salariaţi/muncă

în culturile orientate spre salariaţi, problemele personale ale acestora
sunt luate în considerare de către organizaţie, deciziile importante tind să
fie luate de grupuri şi de comitete (management participativ). în cea de-a
doua categorie, salariaţii simt o puternică presiune pentru a-şi perfecţiona
munca, ei percep organizaţia ca interesată doar de locul de muncă, nu şi
de bunăstarea lor şi a familiei lor, deciziile importante sunt luate de indivizi
(management autocrat).
Culturi de tip limitat/profesional

Angajaţii culturilor de tip limitat simt că normele organizaţiei cuprind
comportarea lor atât acasă cât şi la serviciu, compania ia în considerare
aspectele sociale tot atât de mult ca şi competenţa profesională, planificarea
nu reprezintă o funcţie importantă. Membrii culturilor de tip profesional
consideră că viaţa lor particulară nu are legătură cu organizaţia, iar aceasta
angajează oameni numai pe baza competenţei, ei gândesc în perspectivă.
Sisteme deschise/închise
în sistemele deschise atât organizaţia cât şi angajaţii sunt deschişi
faţă de noii veniţi şi faţă de străini, oricine trebuie să-şi găsească un loc în
organizaţie, noii salariaţi au nevoie de câteva zile pentru a se integra. In
sistemele închise oamenii sunt prudenţi, necomunicativi, numai unii se
adaptează culturii respective, iar noii angajaţi au nevoie de cel puţin un an
pentru a se integra.
Culturi de tip control slab/control intens

Aici oamenii nu se gândesc la costuri, programul şedinţelor nu este
respectat, glumele despre companie şi despre muncă sunt frecvente. în
cele de tip control intens activitatea este orientată spre costuri, programarea
şedinţelor este respectată cu stricteţe iar glumele sunt rare.
Culturi programatice/normative
Culturile programatice sunt orientate spre piaţă, se pune accentul
pe satisfacerea cererilor clienţilor, rezultatele sunt mai importante decât
procedurile, în m aterie de etică a afacerilor predom ină o atitudine
pragmatică, nu una dogmatică. în culturile normative accentul se pune pe
urmărirea corectă a procedurilor, care sunt mai importante decât rezultatele;
în ceea ce priveşte etica afacerilor, standardele sunt ridicate.
în cercetările sale, Hofstede a observat anumite corelaţii între
dimensiunile culturii naţionale şi cele ale culturii organizaţionale. Astfel, în
societăţile cu un indice redus de evitare a incertitudinii, organizaţiile sunt
sisteme deschise şi invers. S-a mai observat că distanţa mare faţă de
putere este asociată cu orientarea către proces, iar distanţa mică cu
orientarea către rezultate. Nu s-au găsit relaţii între dimensiunile culturii
organizaţionale şi dimensiunile individualism/colectivism şi masculinitate/
feminitate.
Evident că aceste concluzii nu pot fi generalizate, mai ales că într-
o organizaţie pot exista mai multe tipuri de culturi, la fel cum se întâmplă
şi la nivel naţional, totuşi aceste caracteristici ajută managerii în identificarea
subculturilor în cadrul organizaţiei, în identificarea conflictului cultural dintre
parteneri şi în evaluarea culturii în propria organizaţie.
In concepţia noastră, cultura organizaţională care se potriveşte cel
mai bine momentului într-o bibliotecă ar putea fi una de tip sistem deschis,
orientată către salariaţi, adică accentul să se pună pe aspectele sociale,
pe calitatea vieţii, iar managementul să fie unul de tip participativ.
Evaluarea sau diagnosticarea culturii organizaţionale reprezintă o
altă problemă la fel de complexă ca şi cea la nivel naţional. O astfel de
analiză se poate realiza fie din interiorul organizaţiei, fie din afară. O
examinare a culturii din afară poate fi superficială, dar utilă. Se pot obţine
informaţii despre localizare, mediu, modul în care angajaţii îşi petrec timpul
liber, impresia lor despre companie. Avantajul major al diagnosticării din
afară este obiectivitatea.
O evaluare din interior poate realiza un studiu detaliat asupra culturii,
dar acesta poate fi subiectiv. Evaluatorii ar trebui să fie într-o astfel de
situaţie observatori, nu judecători. Acest tip de analiză poate surprinde
p rocesul de muncă în b ib lio tecă 45
aspecte legate de cariera angajaţilor, de timpul de lucru, de glume şi de

povestiri din interiorul organizaţiei.
Eficientă ar fi o combinaţie între cele două metode.
Rolul evaluării este acela de a surprinde slăbiciunile unei culturi
care, în cele mai multe organizaţii, pot fi:
1. Izolarea organizaţiei.
2. Interesele de afaceri pe termen lung sunt sacrificate pentru
obţinerea unor rezultate imediate.
3. Probleme de morală. Felul în care organizaţia tratează oamenii.
4. Existenţa mai multor subculturi în cadrul organizaţiei, ceea ce
determină greutăţi în obţinerea consensului.
5. Izbucniri emoţionale. Apar în culturile slabe datorită problemelor
de la locul de muncă sau datorită problemelor personale.
Cunoaşterea acestor aspecte este deosebit de importantă pentru
manageri, deoarece cultura, aşa cum arătam, influenţează fundamental
acţiunile viitoare ale organizaţiei.
Uneori redresarea unei organizaţii nu este posibilă decât prin
schimbarea culturii, operaţie extrem de costisitoare şi de riscantă.
Centrul de Analiză a Managementului (CAM), un grup specializat
în cultura corporaţiilor din SUA, a realizat o matrice pentru evaluarea
riscului pe care îl implică înlocuirea culturii organizaţionale. Această matrice
arată gradul de compatibilitate dintre cultura existentă şi strategia adoptată
pentru înlocuirea ei. Riscurile pot fi scăzute dacă o strategie importantă
este compatibilă cu o cultură. Astfel, CAM recomandă pentru diminuarea
riscului fie reevaluarea strategiei, fie schimbarea culturii.
Specialiştii au ajuns la concluzia că o schimbare cu succes a unei
culturi organizaţionale necesită cel puţin 15 ani, de aceea argumentele
trebuie să fie foarte serioase. Allan Kennedy, un specialist american în
domeniu, reţine cinci motive care pot justifica schimbarea de cultură într-
0 organizaţie:17
1• Valori puternice dar care nu se potrivesc mediului.
2. Compania nu poate face faţă concurenţei.
3. Activitatea este nerentabilă.
17 k e n n e d y , op . cit., p. 70.
4. Compania urmează să fuzioneze cu alte companii foarte mari.

5. Compania este mică dar se dezvoltă rapid.
CAM a dezvoltat şi folosit cu succes următorul proces în şase etape
pentru schimbarea culturii unei organizaţii:
1. Analiza istoriei, culturii şi caracteristicilor afacerilor organizaţiei.
2. Stabilirea noii strategii şi a noilor valori care vor fi implementate.
3. Confruntarea dintre valorile actuale şi cele cerute de strategia
viitoare.
4. Promovarea noilor valori.
5. Alegerea oamenilor care să se ocupe de implementarea noilor
valori.
6. Utilizarea acelor pârghii financiare şi relaţii interne care să
determine angajaţii să adopte valorile noii culturi.
Din cauza costului, tim pului, dificultăţilor pe care le implică
schim barea culturii, foarte mulţi cred că este mai uşoară înlocuirea
angajaţilor cu alţii. Acest punct de vedere se bazează pe ideea că cele
mai multe organizaţii angajează oameni care se potrivesc normelor lor iar
valorile organizaţiei pot fi mai uşor “implantate” acestora.
Aşa cum rezultă din această analiză, sarcina bibliotecii va fi nu
numai de a crea şi transmite valori, norme, reguli şi cunoştinţe clienţilor ci
şi de a-şi forma o cultură organizaţională proprie puternică ce va duce la
creşterea performanţelor. Viitorul ei depinde de modul în care va şti să
folosească realizările informaticii şi de tipul culturii organizaţionale pe care
îl va adopta sau crea.
Din păcate, astăzi, la noi cultura se găseşte la periferia preocupărilor.
Acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze pe fiecare dintre noi, pentru că aşa
cum arăta un renumit scriitor român contemporan, “fără cultură istoria
unui popor nu mai e decât un şir de întâmplări”.
4. R E G I M U L D E M U N C Ă Ş I D E O D I H N Ă
ÎN B IB L IO T E C Ă
Păstrarea capacităţii de muncă pe toată durata programului de

muncă implică studierea solicitărilor şi stabilirea unui regim raţional de
muncă şi de odihnă.
Un regim raţional de muncă şi de odihnă presupune pe de o parte
găsirea unei proporţii optime între componentele timpului de muncă (durata
perioadelor de m uncă, durata pauzelor pentru odihnă, num ărul şi
repartizarea acestor pauze în cadrul duratei totale a timpului de muncă),
pe de altă parte fundamentarea ştiinţifică a normelor de muncă.
4.1. N o r m a r e a m u n c ii în b i b l i o t e c ă
îmbunătăţirea continuă a normelor şi normativelor de muncă în pas

cu promovarea progresului tehnic şi a m etodelor avansate de organizare
ştiinţifică a producţiei şi a muncii constituie o cerinţă esenţială a utilizării
eficiente a resurselor umane şi o cale importantă de reducere a consumului
de muncă pe unitatea de produs (deci de creştere a productivităţii muncii),
o creştere a producţiei şi a eficienţei economice. Totodată, perfecţionarea
normelor şi normativelor de muncă, corespunzător nivelului de înzestrare
tehnică şi tehnologiilor aplicate, în condiţiile unei organizări superioare a
producţiei şi a muncii, reprezintă o cerinţă importantă a corelării creşterii
salariilor cu creşterea productivităţii muncii pe măsura posibilităţilor fizice
şi intelectuale ale omului. M ăsurile de perfecţionare a sistemului de
salarizare impun îmbunătăţirea continuă a normelor şi normativelor de
muncă, fundamentarea acestora pe baze ştiinţifice.
Deşi în majoritatea cursurilor şi manualelor se arată că normarea
lu n c ii presupune determinarea timpului de muncă pe operaţii, pe mişcări
sau pe atribuţii, trebuie precizat că nu acesta este obiectul normării muncii
(aceasta este problema organizării ergonomice a muncii) ci investirea cu
putere de aplicare a unor durate de timp sau a unor cantităţi de produse
carora li s-a dat denumirea de norme de muncă în cele două forme de
exprimare: normă de timp şi normă de producţie.
Norma de muncă reprezintă cantitatea de muncă ce se stabileşte

unui executant (individual sau colectiv), care are calificarea corespunzătoare,
lucrează în ritm normal, cu intensitate normală pentru efectuarea unor
operaţii, lucrări sau servicii, în anumite condiţii tehnico-organizatorice
precizate18. Deşi această noţiune este frecvent asociată cu normativele de
muncă, ele au roluri diferite. Normativele de muncăjoacăun rol metodologic
de unificare a unor durate de timp pentru operaţii sau mişcări cu caracter
repetitiv19.
In etapa actuală norma de muncă reprezintă un factor de organizare
a producţiei şi a muncii, un instrument de planificare şi un element esenţial
pentru realizarea unui sistem cât mai just de salarizare. Din această cauză
a apărut necesitatea introducerii lor şi în activitatea structurilor culturale.
Pentru a corespunde din punct de vedere calitativ, norma de muncă
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• să respecte cerinţele organizării ergonomice a muncii;
• să reflecte progresul tehnic;
• să fie progresivă şi accesibilă;
• să aibă un grad de încordare care să permită îndeplinirea ei la
nivelul proiectat;
• să asigure menţinerea condiţiilor generale ale producţiei care au
fost luate în considerare la elaborarea duratelor de timp adoptate
ca norme;
• să se ţină seam a la alegerea m etodelor de fundam entare a
duratelor de timp, ca norme, de caracterul muncii (manual, mecanic
sau automatizat);
• să se tipizeze, pe cât posibil, procesele de producţie, elaborându-se
pentru acestea durate de timp grupate sau unificate care să fie
aprobate ca norme;
• să se ia măsuri ca în colectivul care fundamentează duratele de
timp adoptate ca norme să lucreze cadre temeinic pregătite din
punct de vedere tehnic şi economic20.
Aşa cum arătam în primul capitol, motivul principal al eficienţei
scăzute a muncii în bibliotecă îl reprezintă neglijarea problem elor
18 BURLOIU, Petre. Op. cit., p. 867.

19 Ibid., p. 821.
20 Ibid., p. 868.
Regimul de muncă şi de odihnă în b ib lio te c ă 49
ergonomice, iar dintre acestea absenţa normelor şi normativelor de muncă,

unitare la nivel naţional - în concepţia noastră - este determinantă.
Deşi la nivelul întregului sistem biblioteconomie românesc lacunele
sunt importante şi păgubitoare, unele biblioteci de învăţământ sau biblioteci
publice dispun de statuări şi de norme care au permis o dinamică pozitivă.
Chiar dacă unele elemente de normare cum ar fi 1 bibliotecar cu normă
întreagă într-o şcoală cu peste 900 de elevi şi cu peste 10 000 de volume
sunt departe de standardele din ţările dezvoltate, ele exprimă o voinţă de
dezvoltare ordonată. Totuşi abordarea naţională este unica şansă a rezolvării
acestei probleme. Numai la acest nivel pot fi puse în operă capacităţile
specialiştilor, pe baza unor priorităţi sau a unor programe coerente.
N orm ele cu caracter general, ca cele propuse de A sociaţia
Bibliotecarilor Americani, sunt importante ca jaloane de orientare, dar nu
pot asigura - din mai multe motive - posibilitatea unei aprecieri exacte a
activităţii unei biblioteci.
Morris Hamburg, un specialist englez în planificarea serviciilor de
bibliotecă, evidenţiază respectivele neajunsuri:
1. Maj oritatea normelor sunt descriptive.
2. Cele mai multe norme care prevăd obiective cantitative sunt
formulate arbitrar.
3. Accentul principal se pune pe evaluarea resurselor de producţie
ale bibliotecilor.
4. Normele exclud posibilitatea experimentării cu diferite programe
şi alternative de asigurare a resurselor de producţie2'.
Există norme vagi şi aproape imposibil de com ensurat ca, de
exemplu, loialitatea unui angajat faţă de obiectivele bibliotecii. Unele sunt
simple îndrumări de procedură, pe când altele combină evaluarea calitativă
cu formele de evaluare cantitativă22. Ori, dacă este să fie folosită ca o
metodă ştiinţifică de control, atunci norma trebuie să fie, pe cât posibil,
exprimată în unităţi de măsură şi să fie acceptabilă pentru cei a căror
activitate o reglementează.
HAM BURG, M orris. L ib r a r y P la n n in g a n d D e c isio n -M a k in g S ystem .

Cambridge: MIT Press, 1974, p. 38-39.
Standard for College Libraries, 1985. In: College & Research Libraries News
46>nr. 8,1985, p. 241-252.
Utilizarea normelor de activitate trebuie să fie explicată oamenilor

şi acceptată de către ei şi nicidecum impusă, deoarece este în spiritul
naturii umane ca, atunci când ceva se impune forţat, să se opună rezistenţă.
Pornind de la aceste considerente un colectiv de la Biblioteca
Centrală Universitară din Bucureşti a propus, încă din 1992 (din păcate
neutilizat în prezent) un normativ de timp de muncă pentru activităţile
specifice de biblioteconomie şi de ştiinţa informării. Anexa 1 cuprinde
normele de timp pentru câteva activităţi din cele aproximativ 300 pe care
le conţine normativul. De fapt normativul reprezintă o actualizare a unei
liste de norme specifice activităţilor din biblioteci elaborată şi pusă în practică
Ia BCU în anul 1985.
în urma acestei acţiuni au rezultat următoarele:
• confirmarea unor norme de execuţie din vechea listă;
• infirmarea unor norme de execuţie considerate fie prea mari
(cazurile cele mai frecvente), fie prea mici;
• semnalarea unor activităţi/operaţii de bibliotecă nenormate în anul
1985, dar care trebuie să se supună regimului de normare a
activităţilor de bibliotecă în prezent.
Fără să intrăm în detalierea metodelor folosite pentru determinarea
timpului de muncă pe operaţii sau pe atribuţii, precizăm că metoda de
bază a fost cronometrarea în cele trei forme ale sale: continuă, repetată şi
selectivă, în funcţie de specificul operaţiei măsurate. Metoda a cuprins
următoarele etape: pregătirea cronometrării, efectuarea observărilor şi
prelucrarea datelor. Pentru culegerea datelor s-a folosit o foaie de
cronometrare (anexa 2).
Din păcate normativul cuprinde timpul de observaţie (de execuţie),
nu timpul normal (corectat).
Timpul normal (corectat), corespunzător ritmului normal poate fi
calculat după formula:
Tn = (Ro x To)/Rn
unde: . Tn = timp normal (corectat)
To = timp de observaţie (de execuţie)
Rn = ritm de referinţă (normal)
Ro = ritm de muncă observat (media)
[legiinul de muncă şi de odihnă în b ib lio te c ă 51
A ceastă fo rm u lă se fo lo s e ş te p e n tru p re lu c ra re a d a te lo r
cronometrării timpului de lucru cu ritm corectat. Pentru evaluarea ritmului
de muncă se pot folosi metode precum: metoda evaluării directe, metoda
evaluării ritmului de muncă pe factorii săi sau metoda evaluării ritmului de
muncă prin compararea timpului de execuţie cu normativele de timp pe
mişcări M.T.M. Ritmul de muncă normal este un ritm de referinţă ales în
mod convenţional, de exemplu 100, faţă de care poate fi stabilit ritmul
subiectului observat.
De pildă, dacă durata operaţiei de redactare a fişei destinată
furnizorului de publicaţii este de 600 s, iar ritmul de muncă al executantului
este 90, timpul corespunzător ritmului normal va fi:
Tn = (600 x 90)/l 00 = 540 s
în concluzie, se impune definitivarea normativului prin calcularea

timpului normal (corectat) pe baza timpului observat (de execuţie) şi a
ritmului de muncă observat.
4.2. S tr e s u l şi o b o s e a la p r o f e s io n a lă
Nerespectarea condiţiilor de calitate a normelor de muncă sau

nefundam entarea pe baze ştiin ţific e a a c esto ra duce la a p a riţia
disfuncţionalităţilor sistemului om-solicitări. Dintre fenomenele cu caracter
disfuncţional care apar în procesul de muncă, amintim: stresul, oboseala,
incidentele şi accidentele.
Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre cotidiene.
Dacă până în 1989 factorii stresanţi ţineau mai mult de sistemul politic, de
aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziţie
aduce pe scena vieţii noi tipuri de situaţii stresante cum ar fi: incertitudinea,
schimbările rapide şi adesea imprevizibile, concurenţa, şomajul, necesitatea
reorientării şi recalilificării rapide şi, nu în ultimul rând, scăderea nivelului
de trai.
Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa
eyenimentele stresante externe. Tot ce pot face este să-şi însuşească
n iŞte strategii adaptative care să-i facă mai rezistenţi la agresiunile, psihice
Ş* mai eficienţi în activitatea profesională.
52 Io n e l E n a ch e — E rgonom ia în structu rile infodocum entare
Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic;
chiar dacă persoana respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea
tu lb u ră ri psih o lo g ice tem porare. Individul poate trăi o stare de
disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei
psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat
din familie).
Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus
un timp îndelungat unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când
este atinsă imaginea sa, situaţia maritală, profesională sau materială. De
obicei individul îşi revine când situaţia stresantă a fost înlăturată, deşi uneori
pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi
factori de stres.
Conceptul de stres apare pentru prim a dată în cercetările de
fiziologie întreprinse pe animale de către Hans Selye în 1950, care descrie
aşa-numitul “sindrom general de adaptare” ce caracterizează reacţia
organismelor biologice la stres.
După Selye sindromul general de adaptare cuprinde trei faze:
1. Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului
pentru a face faţă agresiunii.
2. Faza de rezistenţă, care cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice
provocate de o acţiune prelungită la stimuli nocivi faţă de care
organismul a elaborat mijloace de adaptare.
3. Faza de epuizare, în care adaptarea nu mai poate fi menţinută,
reapar din nou semnele reacţiei de alarmă, semne care acum
sunt ireversibile. Această fază se încheie de regulă cu moartea
organismului.
Acelaşi cercetător a constatat în urma experienţelor sale pe animale
că organismul intră în alertă atunci când stresul este provocat atât prin
acţiunea unor stimuli fizici, dar şi sub influenţa unor emoţii puternice. în
această situaţie organism ul încearcă să facă faţă stresului printr-o
mobilizare generală a sistemului neuroendocrin, mobilizare caracterizată
mai ales prin secreţie de adrenalină şi de steroizi. După o anumită perioadă
de acţiune a stresului, animalul se adaptează şi începe să se comporte
normal. Dacă însă stresul continuă, se produc din nou ample modificări
hormonale şi în cele din urmă animalul moare epuizat.
R e g im u l d e m u n c ă ş i d e o d ih n ă în b i b l i o t e c ă 53
McGrath consideră că stresul apare ori de câte ori are loc un

dezechilibru marcant între solicitări şi între posibilităţile de răspuns ale
organismului.
Vasile Pavelcu descrie fazele stresului psihic după modelul stresului
fiziologic descris de Selye. In opinia autorului, fazei de alarmă îi corespunde
o etapă de investigare caracterizată printr-un conflict între subiect şi între
ambianţă, fazei de rezistenţă îi corespunde pe plan psihic o trăire intensă
a frustraţiei şi ameninţării, iar fazei de epuizare îi corespunde instalarea
tuturor consecinţelor negative pe plan psihologic ale stresului: agresivitate,
anxietate, depresie, panică, în general un comportament nevrotic.
Irina Holdevici arată că în literatura de specialitate conceptul de
stres are în general două accepţiuni:
1. Situaţia stresantă care se referă la un stimul fizic nociv sau la un
eveniment cu semnificaţie puternic emoţională.
2. Starea organismului, caracterizată printr-o tensiune acută, printr-
o supraîncordare ce impune mobilizarea tuturor resurselor fizice
şi psihice ale organismului pentru a face faţă ameninţării.
Lazarus arată că stresul, în sensul cel mai larg, se manifestă atunci
când solicitările la care este supus un individ depăşesc resursele sale
adaptative.
Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru
organismul uman şi animal, producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme
fiziologice. Aceşti factori dintre care amintim: temperatura (prea ridicată
sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenţii poluanţi pot produce traume
fizice dar şi psihice.
Există şi stresori de natură psihosocială cum ar fi: situaţiile
conflictuale, presiunea socială prea mare, factori care pun în pericol situaţia
materială sau statutul social al individului, care sunt percepuţi ca o
ameninţare pentru individ. Stresul nu este influenţat numai de situaţiile
externe ci şi de vulnerabilitatea, de toleranţa la stres a individului sau de
unele trăsături ale personalităţii acestuia.
Există, de asemenea, situaţii de viaţă care sunt considerate stresori
universali, ca de exemplu: războiul, detenţia, calam ităţile naturale,
accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor
persoane apropiate. Unele situaţii de viaţă nu sunt la fel de stresante
54 Io n e l E nache — E rgonom ia în structurile infodocum entare
pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau

critica şefului, determină reacţii diferite de la un individ la altul. Chiar şi în
cazul unor dezastre sau calamităţi naturale există persoane care îşi păstrează
calmul şi acţionează oportun şi eficient, în timp ce alţii intră în panică sau
manifestă un comportament bizar.
Lazarus arată că cercetările asupra unor combatanţi din războiul
din Vietnam sau din războiul arabo-israelian din 1973 au demonstrat că
doar la un anumit procent dintre aceştia au apărut simptome emoţionale
grave, temporare sau permanente, care i-au făcut inapţi pentru luptă, ceilalţi
nedezvoltând ceea ce specialiştii numesc “nevroza de război” .
In timpul perioadelor de pregătire militară există situaţii în care
simptomele stresului apar la unii indivizi înainte ca aceştia să se confrunte
cu lupta directă, datorită anticipării unor posibile evenimente.
Janis a demonstrat că indivizii reacţionează diferit la situaţii în care
şi-ar fi putut pierde viaţa. Astfel, în timp ce la unele persoane care au
scăpat nevătămate dintr-un accident rutier apare ulterior teama de a circula
cu maşina, altele nu prezintă astfel de simptome.
Studiile psihologice au pus în evidenţă faptul că subiecţii care au
prezentat simptome datorate stresului au interpretat pericolul prin care au
trecut ca fiind o dovadă a vulnerabilităţii lor (ar fi putut muri), în timp ce
alţii au interpretat situaţia invers, ca pe o dovadă a invulnerabilităţii lor, iar
o a treia categorie au considerat faptul că au scăpat cu viaţă ca pe un
fenomen miraculos.
Având în vedere toate acestea, Irina Holdevici arată că în evaluarea
unei situaţii ca fiind stresante trebuie să se aibă în vedere atât elementele
realităţii externe, cât şi particularităţile psihologice ale individului supus
respectivei situaţii.
Aceeaşi autoare consideră că cele mai importante categorii de
stresori de natură psihosocială sunt: frustrările, ameninţările şi conflictele,
iar factorii care influenţează reacţia individului la stres sunt condiţiile externe
şi factorii de personalitate.
Marea majoritate a indivizilor, atunci când apar situaţii stresante,
întreprind unele acţiuni pentru a face faţă stresului; aceste acţiuni poartă
numele de strategii de adaptare. Doar atunci când posibilităţile subiectului
sunt depăşite de solicitări şi acesta nu mai găseşte mijloace adecvate de
a-şi rezolva problemele apar aşa-numitele reacţii dezadaptative la stres.
R e g im u l d e m u n c ă ş i d e o d ih n ă în b i b l i o t e c ă 55
Lazarus distinge două categorii de strategii adaptative:

a) acţiunile directe care se referă la eforturile individului de a se
opune stimulului stresant prin modificarea relaţiilor sale cu mediul
înconjurător (pregătirea pentru a preîntâmpina acţiunea situaţiilor
stresante şi acţiunile agresive);
b) acţiunile indirecte, îndreptate în direcţia autoapărării eului
(identificarea, deplasarea, reprim area, negarea, proiecţia,
intelectualizarea).
Specialiştii arată că pentru a preveni şi combate efectele negative
ale stresului cele mai simple şi mai accesibile strategii de luptă sunt:
metodele de reglare şi de autoreglare a stărilor psihice şi relaxarea şi
tehnicile derivate ale acesteia.
Un fenomen cu un caracter disfuncţional determinat de stres este
oboseala. Aceasta apare în urma solicitărilor organismului în activitatea
umană şi este determinată de consumul de energie în timpul acestei activităţi.
Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de
refacere a funcţiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care
apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană.
în general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este
urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface
plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar poate avea consecinţe
temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca
îndeplinită şi faţă de mediu.
Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:
• Oboseala musculară (dinamică şi statică) - determinată de efortul
muscular şi de contractarea musculară fixă.
• Oboseala neurosenzorială - cauzată de tensiunea nervoasă a
simţurilor (ochi, urechi).
• Oboseala psihică —determinată de factori de natură psihică.
Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai
des întâlnite sunt:
o intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;
o factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);
o factorii de natură psihică (responsabilităţi, grij i, conflicte);
o monotonia sau rutina muncii;
56 Io n e l E n a c h e — E rgonom ia în structu rile infodocum entare
o boli şi dureri.
Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:
o scăderea atenţiei;
o încetinirea şi inhibarea percepţiei;
o inhibarea capacităţii de gândire;
o scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale,
în biblioteci oboseala profesională este o stare produsă de stres şi
afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi
cred că munca în bibliotecă este lipsită de stres sau cu stres redus, însă
lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-
umane determină oboseală sau chiar epuizare. într-un studiu apărut în
1990 în SUA se arată că 50% din personalul serviciilor de referinţe se
consideră afectat de un sindrom de epuizare emoţională. Cauzele ar consta
în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în dificultatea
sarcinilor de serviciu.
în general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică
şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare
a respectului de sine. Tina Roose susţine această idee, arătând că: “mulţi
specialişti în informare, proaspeţi absolvenţi ai facultăţilor de profil, vin la
primul lor loc de muncă plini de entuziasm, nerăbdători să se remarce şi
să-i ajute pe oameni în satisfacerea cerinţelor de informare. Nu mult timp
după angajare însă, noii bibliotecari realizează că nevoile şi că speranţele
lor personale nu corespund întotdeauna cu cele ale instituţiei sau ale
utilizatorilor. Volumul de muncă este deseori prea mare pentru timpul alocat;
membrii personalului sunt obligaţi să îndeplinească simultan mai multe
sarcini; activitatea depusă este rareori apreciată atât de beneficiari cât şi
de către instituţie. Multe organizaţii nu oferă personalului nici o posibilitate
de a-şi aduce contribuţia la structurarea propriului destin. Acestea sunt
câteva dintre m otivele perm anente de stres care pot transform a
entuziasmul în inerţie, în frustrare şi, mai târziu, în apatie”.
In afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea
oboselii se poate realiza prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei
săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.
In bibliotecă rem ediile pentru epuizarea şi pentru oboseala
profesională se pot asigura la două niveluri. La nivelul vieţii personale
R e g im u l d e m u n c ă ş i d e o d ih n ă în b ib lio te c ă 57
bibliotecarii trebuie să-şi structureze activităţile astfel încât acestea să le

dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o
viaţă activă în afara serviciului şi mediului acestuia.
Al doilea nivel se referă la responsabilităţile manageriale care trebuie
să vizeze ajutorarea salariaţilor afectaţi de oboseală profesională prin
recunoaşterea simptomelor acestui fenomen şi prin instruirea personalului
în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi folosite
pentru întrajutorarea membrilor personalului şi prin promovarea spiritului
de echipă. în situaţia în care schema de personal permite, managerii pot
să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel
încât contactul dintre bibliotecar şi utilizatori să nu fie prea mare. De
asemenea, poate fi utilă şi organizarea de seminarii privind managementul
stresului sau timpului23.
Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională
pentru că aceasta nu afectează un singur membru al personalului ci este
transmisă şi celorlalţi. în acest sens Beth Belevins arăta: “Când un angajat
se plânge de condiţiile de lucru şi/sau se îndoieşte de utilitatea, de rostul
sau de satisfacţia muncii sale, această atitudine va avea cu siguranţă
influenţă şi asupra colegilor săi” .
Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie
să le recunoască şi să le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea,
managerul are un rol esenţial în găsirea unor corelaţii şi alternative optime
între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă, numărul,
conţinutul şi momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure
o eficienţă sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă şi o bună stare a
sănătăţii.
C ercetările noastre în biblioteci relevă faptul că un procent
îngrijorător (91%) dintre cei chestionaţi consideră munca în bibliotecă
stresantă şi obositoare, dar în acelaşi timp recunosc faptul că mulţi factori
stresanţi au cauze externe locului de m uncă precum: incertitudinea,
schimbările rapide şi adesea imprevizibile, scăderea nivelului de trai,
presiunea socială prea mare. Totuşi în bibliotecă există o mulţime de cauze
care determină stresul şi oboseala:
23 BLEVINS, Beth. B um out in Special Library. In: Library M anagem ent Quarterly,
nr. 11, 1988, p. 20.
58 Io n e l E n a ch e — Ergonom ia în structu rile infodocum entare
• responsabilităţi numeroase;
• solicitare mare a atenţiei, perspicacităţii;
• transportul unor cantităţi mari de documente;
• verificări şi controale prea dese;
• salariile scăzute;
• lipsa de prestigiu social a profesiei;
• realizarea unor activităţi inferioare nivelului de pregătire.
In vederea prevenirii stresului şi atenuării oboselii se impune:
• optimizarea sistemului om-solicitări;
• reorganizarea locurilor de muncă;
• studierea şi perfecţionarea metodelor de lucru;
• reducerea timpului de muncă prin eliminarea mişcărilor inutile şi
prin utilizarea celor mai simple şi mai uşoare mişcări;
• stabilirea unei structuri raţionale a timpului de lucru, respectiv în
stabilirea unei durate şi frecvenţe optime a timpului de odihnă şi
pentru necesităţi fiziologice în timpul total de muncă;
• introducerea unui sistem eficient şi obiectiv de recompensări.
5. E R G O N O M I A L O C U L U I D E M U N C Ă
Î N B IB L IO T E C Ă
5.1. A n a liz a e r g o n o m ic ă a lo c u lu i d e m u n c ă
Pentru a asigura eficienţa sistemului om-mijloace de muncă-mediu

şi a micşora posibilităţile de eroare, în condiţiile reducerii solicitărilor,
concomitent cu creşterea satisfacţiei în muncă, este necesar, atât pentru
proiectant cât şi pentru organizatorii şi pentru conducătorii proceselor de
m uncă, să se fo lo sească m etode adecvate, care să se bazeze pe
cunoaşterea posibilităţilor şi a cerinţelor omului în procesul muncii. In aceste
condiţii analiza, proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locului de muncă
este de mare utilitate.
Procedeul are ca punct de plecare analiza condiţiilor de muncă
existente sau proiectate pentru a se realiza în diferite variante şi pentru
fiecare loc de muncă, în funcţie de factorii de evaluare şi de criteriile de
influenţă24.
Vom prezenta în continuare, ca exemplu, un procedeu de analiză în
care sunt consideraţi 8 factori de evaluare (A-H) şi 27 de criterii de
influenţă. Fiecare criteriu este evaluat după o scară având 5 niveluri
ergonomice de apreciere, în care nivelul 1 este cel mai favorabil, iar nivelul
5 cel mai defavorabil (tabelul 1).
24 Les profils de postes. Paris: Ed. M asson, 1976, p. 20-40.

Tabelul 1
F a cto ri şi c r iterii de e v a lu a r e erg o n o m ică a locu lu i de m u n că
(d u p ă M a th is, N ica şi R u su , 19 9 7 )
Factori Criterii
D enum ire Nr D enum ire Nr.
C oncepţia locului de m uncă Inălţim e-D istanţă 1
A lim entare-E vacuare 2
A glom erare-A ccesibilitate 3
C om enzi-Sem nale
4
F actorul de securitate A S ecuritatea m uncii 5
Factori A m bianta fizică B A m biantă term ică 6
ergonom ici A m biantă sonoră 7
Ilum inat artificial 8
V ibraţii 9
Igiena atm osferică 10
A spectul postului 11
Sarcină fizică C P oziţia principală 12
Poziţia defavorabilă 13
E fort de m uncă 14
Poziţie de m uncă 15
E fort de m anipulare 16
Poziţie în tim pul m anipulării 17
Sarcină D O peraţiuni m entale 18
nervoasă N ivel de educaţie 19
Factori A utonom ie E Individual 20
psihologici D e grup 21
Şi Relaţii de F Independente de m uncă 22
sociologici m uncă D ependente de m uncă 23
R epetitivitate G De ciclu 24
Continutul H Potential 25
m uncii R esponsabilitate 26
Interes
- fată de -_____________
2____ m uncă 27
Analiza ergonomică a locului de muncă are ca obiective optimizarea

proiectării constructive a locurilor de muncă prin îmbunătăţirea securităţii
muncii şi prin ameliorarea factorilor de ambianţă fizică, reducerea efectelor
negative datorate monotoniei muncii şi diminuarea solicitărilor fizice şi
nervoase.
Acest procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape de lucru:
culegerea datelor, analiza critică a datelor, trasarea şi interpretarea profilului
locului de muncă, propuneri.
Culegerea datelor are în vedere caracteristicile tehnice ale locului
de muncă supus analizei, condiţiile organizatorice existente, condiţiile de
mediu în care se desfăşoară munca. In acest scop se poate folosi următorul
chestionar, care poate fi completat sau redus în funcţie de obiectivele
urmărite (formularul 1).
Form ular 1
C H E STIO N A R DE A NALIZĂ A PO STU LU I
Organizaţia ....................................................................... Data / 719_

Denumirea postului...........................................................................................
Analizat de.................................... Informaţii obţinute de l a .........................
I. EDUCAŢIE
Calificări şi îndemânări
Ce fel de calificări şi de îndemânări se cer pentru îndeplinirea
îndatoririlor şi responsabilităţilor postului?
Instrucţiuni şi interpretări
Ce fel de instrucţiuni pot fi urmărite şi interpretate pentru îndeplinirea
îndatoririlor şi responsabilităţilor postului?
M atematică
Dacă sunt cerute calcule matematice care este natura şi extinderea
acestei cerinţe?
Cunoştinţe despre echipamente

Este necesar a se opera ori instala echipam ente electrice? Ce
cunoştinţe despre complexitatea acestui echipament sunt necesare în
executarea lucrului?
Dexterităţi
Munca cere o mişcare rapidă a degetelor, braţelor ori a altor părţi
ale corpului, ca o cerinţă fundamentală a postului? Dacă da, care este
natura dexterităţilor cerute, condiţiile în care sunt executate mişcările şi
cât de uşor sunt atinse asemenea îndemânări?
II. RESPO NSABILITĂŢI
a) Materiale (hârtie, consumabile)

Ce materiale sunt folosite în timpul lucrului şi în ce cantitate?
Depunând o atenţie moderată, care este posibilitatea pierderilor/
pagubelor rezultate din greşelile făcute de operatori?
Care ar putea fi valoarea acestor pierderi?
Ce pagube s-au produs la locul de muncă în timpul lunii precedente?
Dacă nu a survenit nici o pagubă în luna precedentă, stabiliţi când
s-a produs ultima pagubă cunoscută de acel tip şi care este valoarea ei?
Dacă nu s-a produs nici o pagubă, explicaţi cum a fost posibil acest
lucru.
b) Echipamente
Ce echipament este folosit în executarea lucrului?
Lucrând normal, ce pagubă poate rezulta din greşeala sau din erorile
operatorului?
Care va fi costul înlocuirii sau reparaţiei, în acest caz?
Câte cazuri de pagube de echipament au fost produse din vina
operatorului, în anul trecut?
Dacă nu au fost cazuri, explicaţi în ce condiţii este posibilă apariţia
acestor pagube?
c) Influenţa asupra altor operaţii

Ce influenţă poate avea lipsa unei atenţii normale în realizarea
sarcinilor sale asupra altor operaţii?
d) Responsabilităţi asupra altor operaţii

Cât de mare poate fi greşeala operatorului, astfel încât aceasta să
determine o reclamaţie (nemulţumire) din partea clientului?
Ce tip de greşeală a operatorului poate sta la baza unei reclamaţii şi
care va fi condiţia acestei greşeli?
Câte cazuri de nemulţumiri ale clienţilor au fost în ultimul an?
Dacă nu a fost nici un caz, explicaţi de ce este posibilă apariţia
u n o r re c la m a ţii?
e) Coordonare
îndatoririle postului cer bibliotecarului să muncească: independent,
ca parte componentă a unui grup sau echipe, să asiste pe alţii?
Dacă bibliotecarul dirijează munca altora, câţi sunt îndrumaţi şi ce
procent din timpul normal este necesar pentru îndrum are şi pentru
repartizarea lucrului altor persoane?
f) Decizii
Care este natura m uncii, gradul de rep etab ilitate, rutina şi
diversificarea lucrărilor?
Prin ce se caracterizează judecăţile şi deciziile proprii, în cursul
acţiunii sau îndeplinirii îndatoririlor şi responsabilităţilor postului?
III. CERINŢE FIZICE
a) Monotonia
Care din următoarele condiţii ale postului sunt cele mai adecvate?
Operaţii repetabile cu câteva ocazii de a conversa, evitându-se astfel
monotonia.
Ciclul de repetare este scurt, m onotonia com bătându-se prin
diversificarea activităţilor fizice şi intelectuale.
Ciclul de repetare este lung, necesitând o atenţie vizuală m ărită şi
activităţi fizice reduse.
Activitate de supraveghere, cu un efort fizic limitat.
b) Poziţia de lucru
Descrieţi poziţia de lucru şi, în cazul în care este anormală, precizaţi
timpul lucrat în această poziţie.
c) Puterea
Este necesară manipularea materialelor/obiectelor a căror greutate
este de peste 20 kg. Dacă da, care este greutatea maximă şi cum sunt
Manipulate obiectele?
d) Efortul
Dacă materialele ori obiectele sunt ridicate/cărate/împinse/trase,
care este greutatea acestora, cât timp sunt ele manipulate într-un schimb
de 8 ore şi pe ce distanţă?
IV. CONDIŢII DE LUCRU
a) Condiţii deosebite de lucru

Care este natura condiţiilor deosebite (temperatură, umiditate, viteza
aerului, zgomot, vibraţii, trepidaţii) şi ponderea în totalul timpului de lucru?
b) Riscuri
Care sunt riscurile de accidente şi ce controale ori garanţii sunt
prevăzute?
Care sunt posibilităţile de accidentare în timpul lucrului?
Ce boli profesionale pot apărea?
Analiza critică a datelor se realizează în funcţie de fiecare criteriu,
prin aplicarea metodei interogative, folosindu-se o serie de întrebări
principale cum ar fi Ce?, Cine?, Unde?, Când?, Cum?, precum şi a
unor întrebări derivate De ce?, De ce acolo?, Se poate de altă persoană?
Trasarea şi interpretarea profilului locului de muncă. Profilul
global al locului de muncă se realizează prin reprezentarea punctajului
mediu obţinut pentru fiecare dintre cei opt factori, obţinându-se o imagine
de ansamblu asupra nivelului de organizare. Acest profil evidenţiază
ponderea grupei de factori în cadrul organizării şi gradul de dificultate al
acesteia.
Profilul analitic al locului de muncă se realizează prin luarea în
considerare a punctajului înregistrat pentru toate criteriile, având
posibilitatea detalierii influenţei grupelor de factori şi a evidenţierii cauzelor
care duc la apariţia disfuncţionalităţilor.
Propuneri. Pe baza informaţiilor obţinute anterior, în această ultimă
etapă se evidenţiază:
• elementele specifice locului de muncă analizat şi ponderea acestora
în condiţiile organizării existente;
• factorii şi criteriile apreciate ca fiind necorespunzătoare în
organizarea existentă;
Ergonom ia lo cu lu i de m uncă în b ib lio tecă 65
• condiţiile optime de organizare, în funcţie de cerinţele ergonomice

şi de aprecierea stadiului actual de asigurare a condiţiilor, în raport
cu cerinţele;
• modalităţile de acţiune în vederea reproiectării ergonomice a
locurilor de muncă;
• proiectarea ergonomică a unor locuri de muncă similare.
Metoda prezentată, iniţial proiectată pentru a fi folosită în analiza
ergonomică a locurilor de muncă din structurile economice şi în special în
sectoarele productive, a fost adaptată, prin modificarea întrebărilor cuprinse
în formularul 1, pentru a fi utilizată în analiza locurilor de muncă din biblioteci.
Totuşi, în analiza noastră am folosit o metodă mai simplă care permite
calcularea rapidă a unui indicator ergonomie.
5.2. A n a liza erg o n o m ică a lo cu lu i de m u n că în b ib lio te că
Pentru analiza posturilor în bibliotecă am folosit în etapa de culegere

a datelor un alt chestionar (formularul 2) care permite în acelaşi timp şi
calcularea unui indicator ergonomie (Ie) ce reflectă aspectele organizării
ergonomice pentru fiecare post în parte şi pentru întreaga instituţie.
Dezavantajul major al acestei metode îl reprezintă o anumită uniformizare
a factorilor ergonomici, deoarece nu se ia în calcul faptul că importanţa
acestora diferă de la un loc de muncă la altul. Dar nici un studiu până
acum nu a realizat un clasament, din care să rezulte că un factor este mai
important decât altul. Cu toate acestea rezultatele sunt destul de apropiate
de realitate.
Ie = (XP + XN)/Ni
P = răspunsuri favorabile (pozitive) - notate cu 1
N = răspunsuri defavorabile (negative) - notate cu 1
N î = num ărul de întrebări
R ăspunsurile N u ştiu au fost notate cu 0
I n d ic e le e r g o n o m ie p o a te lu a v a lo ri c u p r in s e în tr e 1 şi 1 r e z u ltâ n d :
1 r e s p e c ta r e a p r in c i p iilo r şi c e r in ţe l o r e r g o n o m ic e , s a tis f a c ţie
m a x im ă în m u n c ă şi, d e c i, a c tiv ita te e f ic ie n tă ;
Onerespectarea în totalitate a cerinţelor ergonomice, activitatea se

desfăşoară în condiţii satisfăcătoare;
-1 n erespectarea cerinţelor ergonom ice, satisfacţie m inim ă,
activitate ineficientă.
Form ular 2
C H E ST IO N A R D E A N A L IZ Ă E R G O N O M IC Ă A L O C U R IL O R D E M U N C Ă
Nr. ÎN T R E B A R E DA NU NU
crt. Ş T IU
1 A . în tr e b ă r i r e fe r ito a r e la sp e cific u l a ctiv ită ţii
1. Ştiţi care este funcţia principală în cadrul locului
de muncă?
2. D ar funcţia secundară?
3. Ştiţi care sunt cerinţele de bază ale locului de

m uncă?
4. Cunoaşteţi elem entele de risc în m unca dv.?
5. M unca îndeplinită este grea din punct de vedere
fizic?
6. D ar psihic?
7. La repartizarea pe funcţii s-a ţinut seam a de
aptitudinile personale?
8. C ondiţiile existente perm it exercitarea atribuţiilor
în mod corespunzător?
9. E xistă elem ente care deranjează desfăşurarea
activităţii (lipsa de spaţiu, ilum inatul, zgom otul,
tem peratura, riscul)?
10. E xistă o legătură funcţională între angajaţi?
11. Legăturile sunt corespunzătoare?
12. Responsabilitatea este m are?
13. S-a ţinut seam a la repartiţia funcţiilor de
pregătirea şi de specializarea anterioară?
B. în treb ă ri refe r ito a r e la so lic ită r ile fizice şi la

poziţia co rp u lu i în tim p u l a c tiv ită ţii
14. A tribuţiile funcţionale ce revin locului de m uncă
pot fi executate independent?
15. Eforturile fizice pot fi suportate fără pericolul
suprasolicitării sau al afectării capacităţii de
muncă?
16. Există o poziţia preponderentă im pusă de locul de
m uncă (ortostatică, înclinată, şezând)?
17. Spaţiul de lucru este suficient?
18. D ar spaţiul liber?
19. Poziţia de lucru cere un efort static im portant?
20. In situaţia în care se solicită o poziţie ortostatică
s-au luat m ăsurile necesare pentru sprijin şi pentru
echilibru?
21. Scaunul este corespunzător (înălţim e, suprafaţă de
şezut, spătar)?
22. Spaţiul de degajare rezervat genunchilor şi
picioarelor este satisfăcător?
23. Trebuie transportate sau ridicate greutăţi?
24. Se folosesc m ijloace de transport?
25. Se pot lua m ăsuri suplim entare pentru uşurarea
eforturilor fizice la m anevrarea diverselor
m ateriale?
26. Ritmul activităţii este corespunzător?
C. în tr e b ă r i refe rito a r e la so lic ită r ile
p ercep ţiei, a ten tie i, la a b ilită ti
27. Percepţia vizuală este m ult solicitată?
28. Este tulburată atenţia prin zgom ot sau prin alţi
stimuli acustici?
29. A ctivităţile de rutină şi de îndem ânare se execută
sub control vizual?
30. A tribuţiile funcţiei sunt greu de învăţat?
31. Instruirea şi antrenam entul sunt dinam ice şi
atrăgătoare?
D. în tr e b ă r i p rivin d a d a p ta rea la co n d iţiile
m ed iu lu i a m b ia n t, la lu m in ă , cu lo ri, zg o m o te
32. Este suficientă ilum inarea pentru a putea fi
îndeplinite atributiile funcţiei?
33. Sursele lum inoase sunt corect am plasate?
34. Ilum inarea fiecărui com partim ent este

corespunzătoare?
35. E xistă contraste de lum ină în direcţiile de privire
cele mai frecvente?
36. Este suficientă ilum inarea naturală pe tim pul
zilei?
37. Intensitatea ilum inării artificiale este suficientă şi
constantă?
38. C rom atica interioară contribuie la îm bunătăţirea
ilum inării?
39. C uloarea pereţilor este plăcută şi liniştitoare?
40. Tem peratura la care se lucrează este optim ă?
41. S-au luat m ăsuri pentru lim itarea efectului
radiaţiei term ice?
42. încălzirea pe tim pul iernii este corespunzătoare?
43. Este necesar un sistem de condiţionare a aerului?
44. Tem peratura suprafeţelor înconjurătoare este
aceeaşi cu cea a aerului?
45. Lucrul la tem peraturi ridicate pe timpul verii este
însoţit de m ăsuri pentru prevenirea şocului
caloric?
46. Schim bul de aer cu exteriorul este corespunzător?
47. R adiatoarele şi ventilatoarele sunt aşezate
corespunzător?
48. U m iditatea relativă a aerului corespunde
cerinţelor fiziologice?
49. Intensitatea zgom otului în diverse com partim ente
depăşeşte lim ita de suportabilitate?
50. A tenţia personalului este deranjată de zgom ot?
51. A ctivitatea intelectuală, capacitatea de percepţie
şi de decizie sunt influenţate negativ de zgom ot?
52. S-au luat m ăsurile necesare pentru izolarea
surselor producătoare de zgom ot?
53. S-au luat m ăsuri de insonorizare a spaţiilor de
lucru, a sălilor de lectură?
E. în tr e b ă r i r e fe r ito a r e la v e stim e n ta ţie şi la
e ch ip a m en t de p r o tecţie
54. M icroclim atul im pune m ăsuri de protecţie
vestim entară?
55. Echipam entul folosit creează dificultăţi în

m işcările executanţilor?
56. Există echipam ent de protecţie îm potriva
m icroorganism elor şi a prafului?
57. Echipam entul de protecţie deranjează îndeplinirea
activităţilor?
58. La procurarea sau la confecţionarea vestim entaţiei
şi a echipam entelor de protecţie s-a ţinut seam a de
propunerile angajaţilor?
F. în treb ă ri refe rito a r e la p ro g ra m u l d e lucru
şi la a m b ian ţa p sih o lo g ică
59. Percepţia, atenţia şi dexteritatea sunt solicitate în
limite normale?
60. Durata program ului de lucru este
corespunzătoare?
61. M otivaţia funcţiei este suficientă pentru
desfăşurarea activităţii cu randam ent şi cu bună
dispoziţie?
62. M embrii serviciilor au reuşit să form eze colective
cu “spirit de echipă”?
63. La alcătuirea colectivelor se ţine cont de opţiunile
şi de afinităţile m em brilor com ponenţi?
64. Există o atm osferă de colaborare, de consultare şi
de participare la executarea activităţilor?
65. Şeful obişnuieşte să discute apropiat cu fiecare
subaltern?
66. Sistemul de recom pense este stim ulator?
67. Se cunosc sau se încearcă cunoaşterea
frăm ântărilor particulare ale personalului?
Anexa 3 conţine un exemplu de aplicare a chestionarului şi de

calculare a indicelui ergonomie
Deşi elementele de risc sunt minime (munca depusă este din punct
de vedere fizic, cu câteva excepţii, uşoară), m ajoritatea persoanelor
chestionate consideră munca în bibliotecă stresantă, lipsită de satisfacţii,
din mai multe cauze:
• responsabilităţi numeroase;
• olicitare mare a atenţiei, perspicacităţii, îndemânărilor specifice
profesiei;
70 Io n e l E n a ch e — Ergonom ia în structu rile infodocum entare
• zgomot şi lipsă de spaţiu;

• oboseală, suprasolicitare;
• poziţia necorespunzătoare la locul de muncă;
• transportul unor cantităţi mari de documente ;
• perioade mari de monotonie şi de rutină;
• temperaturi prea mari vara şi prea mici iama;
• absenţa echipamentelor de protecţie, mai ales în depozite, ceea
ce determină apariţia bolilor profesionale;
• absenţa unui sistem de recompensări;
• insuficienta colaborare cu superiorii;
• verificări şi controale prea dese;
• conflicte inerente în cadrul colectivităţii.
De altfel, multe din problem ele m enţionate se întâlnesc şi în
bibliotecile ţărilor dezvoltate, cu tradiţie în domeniu. Se vorbeşte tot mai
des în literatura de specialitate despre un sindrom de epuizare emoţională
şi chiar de cinism, în special la bibliotecarii care lucrează cu publicul.
Această boală profesională se manifestă prin epuizare nervoasă, prin
depersonalizare, prin mod negativ de percepere a împlinirii profesionale.
Un studiu apărut în Statele Unite dezvăluie că 50% din personalul
bibliotecilor se consideră afectat de acest sindrom, iar un alt studiu întreprins
în 1995 în 11 biblioteci universitare relevă lipsa de entuziasm a personalului
faţă de măsurarea performanţelor serviciului. Această apatie este pusă
pe seama salariilor scăzute şi a lipsei de prestigiu social a profesiei.
A vând în vedere asp ec tele n egative sem nalate, propunem
reproiectarea posturilor în condiţiile respectării principiilor şi cerinţelor
ergonomice ale muncii.
Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă un asemenea loc
de muncă se referă la:
• comoditate;
• confort;
• amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului din punct de
vedere funcţional şi estetic;
• mobilierul să fie simplu, să asigure o poziţie corectă a părţilor
corpului în timpul lucrului, să corespundă cerinţelor estetice;
• condiţii normale din punct de vedere al mediului ambiant;
• dotare tehnică adecvată.
Ergonom ia lo cu lu i de m uncă în b ib lio tec ă 71
O importanţă deosebită va trebui acordată factorilor de solicitare

fizică şi nervoasă, care au un impact direct asupra calităţii şi productivităţii
muncii.
între factorii de solicitare fizică amintim: factorii de microclimat
(temperatura, umiditatea, circulaţia aerului, radiaţiile), iluminatul şi zgomotul.
Crearea unei ambianţe de lucru cât mai propice necesită o armonizare a
acestor factori, mai ales între culoare şi lumină, în sensul utilizării unor
combinaţii care, dincolo de gust, trebuie să satisfacă şi alte cerinţe, să se
coreleze cu gradul de iluminare a încăperii.
Factorii de solicitare nervoasă (psihică) se referă în principal la
crearea unui climat general favorabil în care se desfăşoară munca, la
relaţiile dintre conducător şi colaboratori sau la cele dintre angajaţi.
5.3. P r o ie c ta r e a e r g o n o m ic ă a lo c u r ilo r de m u n c ă
Astăzi, în proiectarea bibliotecilor se încearcă o schimbare profundă

a imaginii. De-a lungul anilor arhitectura, design-ul, mobilierul bibliotecilor
au cunoscut numeroase schimbări, la fel ca şi serviciile oferite sau spaţiile
de primirea a utilizatorilor. Dacă în trecut clădirea bibliotecii dorea să
demonstreze o anumită concepţie elitistă a lecturii publice, astăzi rolul
bibliotecii este de a demonstra că nu mai este numai o construcţie care
adăposteşte cărţi, ci un punct de reper în comunitatea respectivă.
în proiectarea locurilor de muncă în bibliotecă trebuie să se ţină
seama de respectarea principiilor de organizare ergonomică a muncii,
principii care se subordonează scopului fundamental, respectiv satisfacerea
cerinţelor informaţionale ale cititorilor (în condiţiile creşterii productivităţii),
fară să se neglijeze factorul uman (uşurarea efectuării operaţiilor, păstrarea
unei bune stări fiziologice, satisfacţie în muncă, confort şi siguranţă).
Proiectarea ergonomică a locului de muncă se consideră raţională
atunci când se asigură, pentru executanţi, condiţiile necesare pentru o
muncă de înaltă productivitate cu cele mai reduse consumuri de m uncă şi
de efort, fară mişcări inutile sau incomode.
Astăzi este tot mai mult susţinut conceptul de organizare ergonomică
a muncii pe fiecare loc de muncă, organizare ce asigură o muncă continuă
şi cu înaltă productivitate, uşurând în acelaşi timp eforturile fizice şi psihice.
în al doilea rând, este necesară asigurarea unor condiţii de muncă

ergonomice în care munca să se desfăşoare cu un consum de energie cât
mai mic şi fară pericol de îmbolnăvire sau de accidente.
Folosirea simultană şi permanentă a acestor două căi este o condiţie
esenţială a organizării ergonomice a locului de muncă.
De asemenea, există şi regulile care se referă la amenajarea locului
de muncă. în acest sens, principiul asigurării unui loc stabil pentru materiale
şi pentru obiectele muncii impune respectarea următoarelor reguli:
• totalitatea obiectelor muncii şi materialele utilizate de executant,
precum şi produsele finite (docum ente prelucrate în cazul
bibliotecilor), trebuie să aibă un loc bine definit şi stabil;
• obiectele muncii şi materialele trebuie aşezate cât mai aproape
de executant;
• aşezarea materialelor în ordinea utilizării lor în timpul lucrului şi în
funcţie de frecvenţa utilizării lor.
Respectarea acestor reguli practice se impune datorită faptului că
orice activitate de căutare a unui obiect solicită un consum mare de energie
nervoasă şi o mare risipă de tim p25.
M ajoritatea activităţilor din bibliotecă se desfăşoară în birouri, de
aceea analiza noastră se va concentra asupra organizării ergonomice a
locurilor de muncă din aceste subdiviziuni organizatorice.
Ergonomia a căpătat un important rol în amenajarea birourilor.
Bazându-se pe concepte de ultimă oră, design-ul birourilor, corectat din
punct de vedere ergonomie, integrează mediul, sarcinile, echipamentele şi
lucrătorul într-o manieră care protejează sănătatea, creşte confortul şi
productivitatea, iar ambianţa devine mai plăcută. Ergonomia rezolvă o
mulţime de probleme posibile, oferă confort personalului şi adaugă vitalitate
şi libertate de mişcare. Prin încorporarea efectivă a ergonomiei în design-
ul birourilor, structurile economice sau culturale îşi pot satisface nevoile
proprii cât şi pe cele ale angajaţilor prevenind factorii de risc, rezolvând
unele probleme sociale, dând posibilitatea indivizilor să-şi maximizeze
potenţialul. Din păcate multe dintre aceste structuri încă nu ştiu cum să
integreze ergonomia în cadrul birourilor lor.
25 PURDEA, D. Economia şi organizarea ergonomică a muncii. Cluj: Facultatea

de Ştiinţe Economice, 1998, p. 163.
în bibliotecă birourile pot fi individuale, plasate într-o zonă de linişte,

propice muncii intelectuale care să permită întreruperea şi reluarea lucrului,
un cadru favorabil pentru relaţiile exterioare, vizite şi conversaţii; birouri
colective care să cuprindă 6-7 persoane, grupate pe diverse operaţii ale
circuitului cărţii astfel încât acest circuit să fie cât mai scurt şi să evite
transportul documentelor; birouri generale pentru 2-3 persoane care
colaborează la aceeaşi muncă, spre exemplu catalogatorii.
Una din principalele probleme ale organizării ergonomice a muncii,
cu influenţă puternică asupra capacităţii de muncă şi implicit asupra
eficienţei activităţii desfăşurate în birou o constituie poziţia corectă a
corpului în timpul lucrului. Stabilirea unei poziţii corecte de muncă înseamnă
pentru personalul din birourile bibliotecii adoptarea unei poziţii cât mai
aproape de poziţia naturală a corpului în poziţia şezând. Această poziţie se
caracterizează prin menţinerea echilibrului natural sau relativ al corpului,
rezultat din antagonismul mai multor forţe externe şi interne care acţionează
asupra sa26.
Poziţia şezând este mai puţin obositoare decât cea ortostatică din
mai multe motive: suprafaţa de sprijin este mai mare fiind reprezentată de
feţele posterioare ale coapselor şi de feţele plantare ale m em brelor
inferioare în cazul în care sunt sprijinite de sol; centrul de greutate al
corpului este mai aproape de suprafaţa de sprijin sau de baza de susţinere
şi este proiectat către limita posterioară a acestuia; solicitarea energetică
este mai redusă; activitatea aparatului cardiovascular este mai uşoară;
efortul muscular pentru menţinerea stabilităţii corpului sau echilibrului este
mai mic.
Cu toate acestea, munca de durată efectuată în poziţia aşezat
(specifică biroului) are şi unele inconveniente, cum ar fi:
• slăbirea tonusului muscular, reacţie reflexă de contracţie uşoară
şi continuă, în special a muşchilor abdomenului;
• unele implicaţii asupra aparatului locomotor, deoarece coloana
vertebrală are tendinţă spre poziţii curbe înclinate, torsionate, care
aduc modificarea staticii organismului;
• o presiune mare asupra unor organe interne (aparatul digestiv şi
respirator) dată de aplecarea în faţă a trunchiului;
26 LEFTER, V. M anagem entul resurselor umane. Bucureşti: EDP, 1995, p. 199.

• dureri în ceafa şi în umeri, dureri de spate, dureri în braţe, în

încheieturi şi în umeri.
Folosirea corectă a scaunelor ergonomice poate duce la eliminarea
unor dificultăţi din cele menţionate. Alegerea scaunelor de lucru va fi
tratată pe larg în capitolul următor. Totuşi în afara utilizării unor scaune
ergonomice este necesar să se ţină seama şi de o serie de indicaţii generale,
cum ar fi:
• evitarea poziţiilor nenaturale ale corpului, încordate sau prea
înclinate; poziţia uşor înclinată frontal solicită cel mai mic efort de
susţinere şi este cea mai comodă;
• evitarea înclinaţiilor laterale ale trunchiului şi ale capului;
• evitarea menţinerii braţului în poziţia întinsă, suspendat frontal sau
lateral, deoarece aceste poziţii obosesc, reduc precizia şi
dexteritatea braţelor şi a mâinilor;
• poziţia corpului la masa de lucru sau la calculator trebuie să fie:
spatele drept, capul ridicat, umerii relaxaţi şi uşor coborâţi.
Chiar dacă poziţia corpului în timpul lucrului este corectă, menţinută
un timp îndelungat, ea produce în mod inevitabil o senzaţie de oboseală.
De aceea se recomandă:
• întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări
mai active;
• executarea unor exerciţii de gimnastică corectivă (cel puţin 10
minute);
• mişcări de relaxare a degetelor şi încheieturilor (în special cei
care lucrează la calculator).
Aşa cum arătam, în munca de bibliotecă cele mai multe solicitări
sunt de natură psihică. S olicitările intelectuale sau nervoase sunt
determinate de o mulţime de elemente cum ar fi: specificul muncii de
bibliotecă, atenţie concentrată şi distributivă permanentă, capacitate de
memorare, răspundere gestionară pentru patrimoniul încredinţat. Există
de asemenea numeroase cauze care contribuie la suprasolicitarea nervoasă
determinate chiar de munca în birou: efectul sonor al unui număr mare de
persoane, sunetul telefonului, conversaţiile din camera de lucru, zgomotul
produs de unele echipamente (maşini de scris, imprimante).
Pentru bibliotecarii implicaţi în serviciile de referinţe apar alţi factori
de stres precum: dialogul cu cititorii, comportamentul uneori necivilizat al
acestora sau afluenţa cititorilor în anumite perioade ale anului (perioadele

de sesiune pentru bibliotecile universitare).
Alţi factori de solicitare psihică se referă la: imaginea nu tocmai
bună a bibliotecii şi a bibliotecarului în societatea actuală, neîmplinirea
profesională, salariile scăzute, absenţa legislaţiei specifice, care creează
un acut sentiment de insecuritate profesională.
Pentru evaluarea intensităţii oboselii de natură psihică, ergonomia
recomandă folosirea testelor psihologice (psihotestelor). Aceste teste
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• validitate (să măsoare exact ceea ce îşi propune);
• fid elitate (să perm ită o b ţin erea unor perform anţe relativ
asemănătoare la o nouă aplicare);
• standardizare (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi
testării, fără a-i favoriza pe unii şi defavoriza pe alţii);
• etalonare (stabilirea unui etalon, a unei unităţi de m ăsură a
rezultatelor obţinute pentru a se cunoaşte valoarea lor).
Cele mai folosite teste în analiza psihologică a muncii sunt testele
de tip creion-hârtie (subiectul răspunde în scris la întrebări), care cuprind:
testul de inteligenţă, testul de memorie, testul de atenţie (concentrată şi
distributivă). Cercetarea psihologică poate fi completată prin folosirea unor
metode standard precum: chestionare, tehnici proiective şi teste situaţionale.
Din analiza datelor obţinute prin testarea subiecţilor s-a desprins
concluzia că între vârstă, vechimea în muncă, coeficientul de exactitate,
viteză şi ponderea omisiunilor există o relaţie directă.
Din cercetările noastre în bibliotecă am observat că solicitările
neuropsihice au dus la apariţia unor boli tipice precum nevrozele sau bolile
cardiovasculare.
Organizarea ergonom ică a locurilor de m uncă din bibliotecă
reprezintă răspunsul la numeroasele probleme de natură psihică apărute.
Respectarea principiilor şi regulilor ergonomice, crearea unei ambianţe
plăcute, alegerea mobilierului adecvat, adoptarea unor măsuri eficiente
de securitate, de motivare materială şi morală sunt câteva căi de eliminare
a stresului şi oboselii profesionale.
5 .3 .1 . P r o ie c ta r e a e r g o n o m ic ă a m o b ilie r u lu i de
b ib lio te c ă ş i d e b iro u
Câteva din cerinţele la care trebuie să răspundă un loc de muncă

organizat pe baza principiilor ergonomice care au ca obiectiv optimizarea
relaţiei om-solicitări se referă la mobilier:
• amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului, din punct de
vedere funcţional şi estetic;
• mobilierul să fie simplu, să asigure poziţia corectă a părţilor corpului
în tim pul executării operaţiilor şi să corespundă cerinţelor
ergonomice şi estetice.
Mobilierul de bibliotecă şi de birou au făcut obiectul unor norme şi
recomandări precise care le stabilesc dimensiunile, capacitatea de stocare,
spaţiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se asociază echipamentele
şi materialele utilizate în mod curent sau cu intermitenţe în serviciile şi în
posturile de lucru.
Alegerea mobilierului va fi relativ uşoară dacă beneficiarul se
adresează unor producători specializaţi. Cea mai mare parte dintre aceştia
au experienţă şi dispun de echipe care se pot deplasa şi pot propune proiecte
de implantare care să corespundă cât mai exact posibil nevoilor bibliotecii,
posibilităţilor financiare şi planurilor arhitectului. încercând să obţină cel
mai bun preţ, beneficiarul poate apela la mai mulţi furnizori, reţinând pe
cei care oferă livrarea şi montarea pe loc în termene rezonabile.
Bibliotecarul poate avea în faţă două situaţii speciale. Primul este
cazul în care doreşte un mobilier în parte sau în totalitate original şi
încredinţează această creaţie unor ateliere specializate. Al doilea caz este
acela în care biblioteca poate să folosească propriile ateliere sau firme
specializate din localitatea respectivă, soluţie poate mai economică decât
aceea de a comanda unui fabricant specializat. în ambele cazuri bibliotecarul
va trebui să fie foarte prevăzător pentru ca mobilierul astfel creat să nu-
şi piardă calităţile funcţionale în favoarea esteticii sau a unui preţ mai mic.
Nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că implementarea mobilierului
nu este niciodată definitivă şi după un timp pot fi necesare unele modificări;
de aceea este preferabil mobilierul format din module mici, demontabile,
uşor de deplasat şi de aşezat (rafturi independente cu faţă dublă, scaune
ergonomice sau pliante, fotolii dispuse individual sau în banchete, mese de

lucru ce pot lua diferite forme). Multe probleme datorate unei previziuni
deficitare la nivelul stabilirii planurilor se pot rezolva sau ameliora prin
dispunerea variabilă a mobilierului.
Mobilierul destinat serviciilor interne va fi în parte m obilier de
bibliotecă (rafturi, fişiere) şi în parte mobilier de birou pentru care se găsesc
modele în cataloagele fabricanţilor şi în cele comerciale.
Alegerea cu grijă a mobilierului de birou poate avea o contribuţie
importantă asupra moralului personalului şi de asemenea poate fi o cale
de creştere a eficienţei în muncă. Mobilierul nepotrivit poate avea serioase
repercusiuni asupra sănătăţii şi stării fizice a personalului, care în final se
poate transpune într-un nivel ridicat de absenteism şi într-un randament
redus.
M obilierul unui birou modern dotat cu aparatură electronică
(computere, terminale, imprimante, echipamente pentru microfilme) trebuie
să fie proiectat astfel încât să satisfacă toate necesităţile personalului
care lucrează cu aceste echipamente. De asemenea, este necesar să
existe cabluri suficient de lungi care să fie aşezate astfel încât să fie cât
mai puţin vizibile. Cablurile pot fi încorporate în birouri astfel încât
computerele, telefoanele sau sursele de lumină să poată fi poziţionate în
locuri corespunzătoare, în felul acesta securitatea în lucru creşte şi se
creează economii importante de cablu.
Numeroase firme oferă astăzi mobilier modem pentru personalul
care lucrează în grup cu echipamente legate la reţea. Aceste staţii de
lucru facilitează colaborarea iar mobilierul se adaptează uşor la necesităţile
echipamentelor. Pupitrele pentru terminale pot avea extensii de tastatură
pentru operare confortabilă, iar mesele pentru imprimante pot avea un
sertar dedesubt în care este păstrată hârtia.
Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar
uzuale sunt: lemnul, plasticul şi metalul.
în opinia multor specialişti, cea mai importantă piesă de mobilier în
birouri este scaunul, de aceea alegerea scaunului perfect va fi tratată pe
larg în acest capitol.
78 Ionel E nache - E r g o n o m ia în s tr u c tu r ile in fo d o c u m e n ta r e
Deşi pentru mulţi poate să pară o problemă lipsită de importanţă,

chiar hilară, alegerea scaunului pentru locul de muncă a devenit în ultimul
timp un subiect mult discutat şi studiat de specialiştii în ergonomie.
Pentru cei mai mulţi oameni cel mai important echipament de birou
este calculatorul. Intr-adevăr, atât calculatorul cât şi proiectarea întregii
staţii de lucru este astăzi importantă, dar să nu uităm că fară un scaun
confortabil, munca lucrătorilor nu poate fi eficientă.
M ajoritatea lucrătorilor din birou stau în medie opt ore pe zi pe
scaun la masa de lucru, de aceea nu este deloc uimitor că scaunul a
devenit astăzi cea mai importantă piesă de mobilier în birouri. Statul pe
scaun o perioadă mare de timp poate provoca diverse probleme cum ar fi:
dureri ale picioarelor, datorită marginilor platformei; dureri de spate, cauzate
de poziţia încordată a coloanei şi a muşchilor dorsali, poziţie care provoacă
vasoconstricţii ce încetinesc circulaţia sângelui, deci şi oxigenarea.
Peste 31 de milioane de americani suferă în prezent de dureri de
spate. Dar aceste dureri reprezintă numai una din problemele de sănătate
pe care lucrătorii din birouri din Statele Unite le au la locurile lor de muncă.
Centrul Naţional pentru Statistica Sănătăţii arată că aproximativ 20% din
durerile de spate sunt cauzate de poziţia la locul de muncă, determinând o
scădere a productivităţii cu 25%. Acelaşi centru menţionează că durerile de
spate reprezintă aproximativ 40% din totalul durerilor musculare apărute la
locurile de muncă. Aetna Life and Casualty estimează că durerile repetitive,
inclusiv cele de spate, determină în Statele Unite pierderi de 20 de miliarde
de dolari pe an cuprinse în costuri medicale şi în reduceri de salariu.
Geoff Wright, un specialist canadian în ergonomie arată că: “Astăzi
majoritatea specialiştilor recunosc că staţia de lucru şi scaunul trebuie
proiectate astfel încât să se adapteze diferenţelor fizice dintre lucrători.
Dacă acest lucru nu este făcut, angajaţii nu vor putea lucra la întreaga lor
capacitate, iar riscul durerilor de gât, de umeri, de spate, de braţe sau de
încheieturi este deosebit de mare.”
Un scaun ergonomie trebuie să ofere spatelui, în special zonei
lombare, un suport. Dr. Wright spune că acest suport trebuie să fie ajustabil
şi să permită şi o deplasare pe verticală pentru a se adapta lungimii spatelui
lucrătorilor, deşi această soluţie, arată profesorul Burloiu, nu rezolvă
problema durerilor de spate. Durerea este provocată de înclinarea în faţă
£ rgonom ia lo cu lu i de m uncă în b ib lio tecă 79
a corpului, însoţită de încordarea coloanei şi a muşchilor dorsali, de aceea

este necesară o înclinare a planului de lucru spre operator (ca un pupitru)
astfel încât corpul să nu se mai încline în faţă, să stea drept sau chiar puţin
înclinat pe spate. Deşi mulţi specialişti spun că este necesară o ajustare
înainte a spătarului pentru a reduce durerile de spate, proiectarea, în ultimul
timp, a unor tastaturi pentru calculatoare cu un sistem care permite
schimbarea unghiului de lucru, întăreşte ideea profesorului Burloiu.
Scaunul trebuie, de asemenea, să ofere, în special pentru oamenii
mai scunzi, posibilitatea de sprijin a picioarelor pe podea sau pe un suport
(condiţie obligatorie pentru cei care lucrează în poziţia şezând). Acest
suport, însă, trebuie să permită extensia picioarelor şi păstrarea poziţiei
verticale a corpului sau puţin aplecat pe spate.
Un spătar amplu este important pentru muşchii mari ai spatelui
care trebuie să echilibreze întreaga greutate a corpului pe zona pelviană.
Fără un astfel de suport muşchii fac un efort continuu pentru menţinerea
stabilităţii, de aceea pot apărea dureri ale muşchilor spatelui, explică dr.
Wright.
Este important, de asemenea, ca şi înălţimea platformei scaunului
să fie reglabilă. Cele mai multe scaune ergonomice au intervalul de
ajustabilitate de aproximativ 5 inci (12,7 cm), care ar trebui să fie suficient,
înălţimea platformei trebuie astfel stabilită încât, şezând, lucrătorii să poată
sta confortabil cu picioarele pe podea sau pe un suport. în felul acesta se
reduce presiunea pe coapse, favorizând circulaţia sângelui. Acest lucru
îmbunătăţeşte confortul, în special pentru cei scunzi care lucrează la mese
fixe (nereglabile).
Un bun scaun ergonomie ar trebui să permită ajustarea atât în
privinţa înclinării pe spate cât şi adâncimea platformei. De asemenea, la
fel de important este ca platforma să aibă marginile rotunde pentru a nu
exista puncte de presiune dureroase.
Deşi este important ca spatele să fie drept în timpul lucrului, la fel
de important este ca scaunul să permită o înclinare pe spate care să dea
posibilitate utilizatorilor, periodic, să se relaxeze. în acest sens, dr. Wright
arată: “Nu toate sarcinile necesită poziţia dreaptă a spatelui, de aceea
este bine ca scaunul să permită ajustări care se potrivesc şi altor poziţii de
lucru.”
A justabilitatea este cea mai importantă trăsătură de calitate a

scaunelor de birou. Pentru alegerea scaunului perfect este necesară
consultarea unor standarde realizate de firme specializate. De exemplu,
în Statele Unite, American Naţional Standards Institute-Human Factors
and Ergonomics Society (ANSI-HFES), un grup independent, analizează
şi produce astfel de standarde. A ceastă instituţie recom andă pentru
scaunele de birou următoarele caracteristici:
• să permită lucrătorilor să stea cu braţele drepte de la umăr şi cu
coatele îndoite;
• să permită lucrătorilor să stea pe scaun cu genunchii îndoiţi şi cu
picioarele sprijinite pe podea sau pe un suport;
• să dispună de un spătar care să păstreze poziţia dreaptă a spatelui.
Standardele ergonomice sunt îmbunătăţite periodic iar standardele
ANSI-HFES sunt în mod curent revizuite. Administraţia Clinton s-a ocupat
în mod deosebit de această problemă, cerând Occupational Safety and
Health Administration (OSHA) să facă noi propuneri în acest sens.
în acelaşi timp, un mare număr de state din America au propus
propriile standarde ergonomice. Semnificativă este propunerea California
Occupational Safety and Health Administration (CALOSHA). Conform
acestor standarde platforma scaunelor trebuie să fie ajustabilă atât în
înălţime cât şi în adâncime, spătarul trebuie să fie ajustabil, în special
pentru zona lombară, şi de asemenea suportul pentru braţe.
Propunerile OSHA şi revizuirea standardelor staţiilor de lucru de
către ANSI-HFES au ca obiectiv creşterea productivităţii şi reducerea
riscurilor de apariţie a unor dureri determinate de echipamentele şi de
mobilierul de birou. în acelaşi timp specialiştii în ergonomie sprijină
activităţile de realizare a unor noi produse care să asigure siguranţă şi
sănătate la locurile de muncă.
Şi în M area Britanie există o mare preocupare pentru realizarea
unor astfel de standarde ergonomice. în acest sens, British Standard oferă
următoarele dimensiuni pentru scaunele ajustabile ale dactilografelor şi
operatorilor pe calculator:
• înălţimea scaunului de la pământ 393,7-495,3 mm
• Lăţimea scaunului să nu fie mai mică de 330,2 mm
• Lărgimea scaunului 406,1 şi 431,8 mm
E rgonom ia lo cu lu i de m uncă în b ib lio tecă 81
• înălţim ea spătarului de la nivelul platform ei între 203,2 mm şi

301,8 mm
• Adâncimea spătarului între 127mm şi 152,4 mm
• Lărgimea spătarului nu mai mare de 304,8 mm
Aceste dimensiuni sunt proiectate să asigure poziţia confortabilă
pe scaun cu spatele rezemat de spătar şi cu picioarele sprijinite pe podea.
Totuşi ele nu trebuie considerate ca etalon deoarece sunt valabile numai
în condiţiile antropometrice specifice ţării respective.
Unii specialişti, mai în glumă mai în serios, spun că scaunul ar trebui
să poarte etichete cu avertismente (în lim ba chineză cuvântul scaun
înseamnă p a t barbar). Poziţia şezând, spre deosebire de cea ortostatică,
determină o puternică presiune, uneori periculoasă, asupra coloanei
vertebrale. De fapt, ponderea celor cu probleme de spate este mai mare
în rândul lucrătorilor din birouri în comparaţie cu personalul din sectorul
de producţie. Poate aceasta explică şi faptul că majoritatea croitorilor
sunt scunzi, îndesaţi, chiar cocoşaţi.
Persoanele care stau toată ziua pe scaun fără să facă unele exerciţii
fizice au în cele mai multe cazuri dureri ale muşchilor spatelui, mai ales
când munca lor impune atenţie şi încordare; se vorbeşte deja de un “sindrom
al luptătorului de weekend”. Munca sedentară poate uneori epuiza bărbaţii
sau femeile mai mult decât cea în mişcare. Un personaj al lui Jack London,
scriind o scrisoare la maşina de scris, afirma că această activitate este mult
mai obositoare decât tot ce făcuse în întreaga sa viaţă, iar cariera sa cuprindea
numai activităţi fizice grele. Să nu uităm că şi scriitorul însuşi fusese marinar,
chiar muncitor la căile ferate, probabil de aceea nu a fost foarte impresionat
când un tânăr avocat i-a spus că noile tehnologii precum maşina de scris
(un echipament nou în acea vreme) vor “muta durerile în mâini” .
Scaunele de tip “executiv” (pentru cadrele de conducere) cu spătarul
înalt, cu tapiserie impunătoare, cu cadru solid, trec încă în unele cercuri ca
un semn al puterii, deşi unii designer-i spun că se confundă ierarhia cu
funcţionalitatea. Designer-ii acestor modele afirmă că s-au inspirat din
arta religioasă medievală. Totuşi pentru că ele nu permit nici un fel de
ajustare, unii utilizatori le găsesc neconfortabile.
în extrema cealaltă se află scaunele de tip “task” pentru secretariate
care nu oferă decât o mică platformă şi un spătar rigid.
Până în anii 80 specialiştii considerau scaunul ideal ca un bloc

rectangular format din mai multe cuburi, cu suprafeţe paralele sau
perpendiculare pe podea sau pe suprafaţa de lucru. Mulţi manageri îşi
amintesc astăzi de această modă “cubistă”, cu scaune rigide în unghi drept.
O serie de studii independente ale lui Grandjean sau Mandal au dat
scaunelor de birou un nou design şi noi dimensiuni. înclinarea spre spate
cu 15 grade (Grandjean) sau înclinarea platformei şi spătarului uşor înainte
precum poziţia călăreţului (Mandal) sunt căi de reducere a presiunii asupra
discurilor spinale şi asupra muşchilor.
Ergonomistul Marvin J. D ainoff şi colaboratorii săi argumentează
că alegerea poziţiei pe scaun depinde de modul în care se folosesc mâinile,
înclinarea pe spate este indicată pentru citirea textelor de pe terminale în
timp ce pentru scrierea de la tastatură sau pentru activităţi care implică
detalii fine se recomandă aplecarea înainte.
Cercetările lui Grandjean şi Mandal au influenţat proiectarea şi
fabricarea mobilierului de birou imprimându-i un stil nou. Acesta începe
să răspundă mai bine mişcărilor şi poziţiilor utilizatorilor. Nu există nici un
dubiu că, sub influenţa celor doi, proiectarea scaunului, în special a suportului
zonei lombare, a suferit schimbări radicale, unii vorbesc chiar de o filosofie
a ajustabilităţii (poate puţin cam exagerat).
Dacă la început au existat voci care găseau inutile studiile referitoare
la scaun, mai târziu încep să apară modele celebre, criticate sau apreciate.
M odelul Wassily (cu cadru tubular metalic) creat de Marcel Breuer era
mai plăcut privitului, spuneau unii, decât folosirii. Unii designer-i moderni,
în special cei din nordul Europei care aparţin şcolii de modă veche, acordă
o mai mare atenţie spatelui omului. Alţii, precum arhitectul Emilio Ambasz,
creatorul modelului Vertebra în 1987, au renunţat la ideea corectării unei
singure poziţii în favoarea libertăţii maxime a schimbării poziţiei, care implică
înclinare înainte, înapoi, ajustarea spătarului sau rotire. Cel mai discutat
model Aeron, creat la mijlocul anilor 90 de Bill Stumpf, se spune că imita
mişcările naturale ale corpului; el era unul din puţinele scaune proiectat să
se adapteze dimensiunilor corpului, dar din păcate era destul de scump.
Astăzi accentul se pune pe ajustabilitate, pe mobilitate şi pe confort.
Deşi există divergenţe în privinţa proiectării scaunului, designer-ii sunt
unanimi în aprecierea că aceasta este foarte dificilă. Ludwig Mies van
d e r R o h e le s p u n e a s tu d e n ţilo r săi c ă e s te m a i g re u a s tă z i s ă p r o ie c te z i u n
scau n d e c â t un z g â rie -n o ri.
în deceniul 8 m işcarea pentru securitatea şi pentru protecţia
lucrătorilor din birouri s-a confruntat cu o criză de proporţii care a determinat
reduceri de personal şi economii financiare. Din această cauză se impunea
reducerea costurilor pentru scaunele ergonomice ale căror preţuri de 500$,
600$ sau 1000$ sau chiar mai mult depăşesc cu mult preţurile scaunelor
obişnuite care sunt în ju r de 150$-250$. Preţul a fost numai începutul.
O altă problemă care a apărut în utilizarea scaunelor ergonomice a
fost învăţarea folosirii acestora. Cei mai mulţi lucrători nu învaţă niciodată
să facă ajustările necesare, să beneficieze de facilităţile acestora şi în
ultimă instanţă să amortizeze preţul lor destul de ridicat. Deşi învăţarea
necesită puţin timp şi un efort minim, utilizatorii nu acordă o atenţie prea
mare acestei instruiri. De aceea, uneori, chiar la utilizatorii unor astfel de
scaune au apărut probleme în special de circulaţie. Confortul aparent cere
studiu şi atenţie.
Cu toate că birourile dispun de scaune ergonomice perfecte, noua
tehnologie a adus o altă problemă: m ajoritatea activităţilor de birou se
desfăşoară fără să fie necesară părăsirea acestuia. Reţelele de calculatoare
apărute în anii 90 au redus nevoia de deplasare dintr-un birou în altul.
Chiar procesarea de texte a eliminat obişnuitele pauze ale dactilografelor,
comunicarea prin reţele permiţând astăzi dialogul la distanţă. Toate acestea
au determinat creşterea productivităţii activităţilor de birou, promovând în
acelaşi timp şi o semi-imobilitate uneori periculoasă. Astfel că, în timp ce
specialiştii în comunicare studiază căile de reducere a dialogului “faţă în
faţă”, ergonomiştii încearcă rezolvarea problemelor de sănătate determinate
de reducerea mişcării.
în alegerea scaunului perfect ne întrebăm cum ar trebui să arate
acesta. Numeroase informaţii de la prieteni, de la producători sau chiar
din unele articole publicate creează confuzie.
Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie
să îndeplinească următoarele cerinţe:
• să permită utilizatorilor să se odihnească confortabil cu picioarele
sprijinite de podea; cu coapsele complet aşezate pe platformă,
care trebuie să fie aproximativ paralelă cu podeaua;
• spatele trebuie să fie sprijinit de un spătar confortabil iar unghiul

format de coapse şi de spate să fie între 90 de grade şi 105 grade;
• să permită o uşoară înclinare în spate, dar nu prea uşoară;
• să permită schimbări frecvente ale poziţiei.
Toate acestea pot fi sintetizate în trei standarde structurale:
1. Un scaun trebuie să permită mişcările naturale ale corpului.
Scaunele ergonomice trebuie să permită corpului mişcări libere,
spontane, constrânse numai de gravitaţie. Scaunul ar trebui să ofere
utilizatorului un suport optim chiar dacă acesta este în mişcare sau se
odihneşte, deşi foarte puţin timp oamenii se odihnesc la locurile lor de
muncă. De exemplu, studiindu-se mişcările operatorilor pe calculator s-
au observat o mulţime de poziţii, chiar atunci când aceştia execută o singură
sarcină. De altfel, cercetătorii au identificat în munca de birou trei poziţii
distincte:
• înainte - pentru activităţi care necesită atenţie, concentrare
(introducerea textelor de la tastatură). Oamenii mai scunzi (dacă
nu dispun de mobilier ajustabil) sunt de cele mai multe ori obligaţi
să lucreze în această poziţie;
• rezemare uşoară - pentru conversaţie, telefoane, lucrul cu tastatura
sau mouse-ul. Cercetătorii spun că aceasta este poziţia preferată
de majoritatea lucrătorilor în birou;
• rezemare adâncă - pentru lectură, pentru odihnă şi uneori în
folosirea tastaturii (căutarea unor informaţii).
Experţii sunt de acord că schimbările frecvente ale poziţiei în timpul
lucrului este benefică pentru lucrători. M işcarea musculaturii acţionează
ca o pompă îmbunătăţind circulaţia sângelui, mişcarea coloanei este
benefică pentru discurile intervertebrale iar mişcarea continuă a articulaţiilor
este indicată pentru încheieturi şi pentru ligamente.
Dar uneori unele poziţii necesită ajustarea scaunului. Studiile arată
că utilizatorii nu folosesc facilităţile de ajustare ale scaunului ergonomie.
Astfel, Herman Miller, studiind 417 lucrători în birouri care dispuneau de
scaune ergonomice, a observat că în timp ce 69% foloseau manevrele de
ridicare sau de coborâre a platformei, numai 1/3 foloseau ajustarea pe
verticală a spătarului şi numai 27% foloseau facilităţile de ajustare a
braţelor de sprijin. Mai mult de jum ătate erau complet nefamiliarizaţi cu
stabilirea tensiunii de înclinare. Un bun scaun trebuie să permită unei

persoane să stea confortabil în oricare dintre cele trei poziţii de bază şi de
asemenea să permită mişcări spontane. Un scaun perfect trebuie să se
adapteze tuturor formelor şi dimensiunilor corpului fară să împiedice
circulaţia sângelui.
2. Un scaun treb u ie să fie neutru din punct de ved ere
topografic.
Presiunea unor suprafeţe poate determina disconfortul în timpul
şederii.
O bună distribuţie a presiunii într-un scaun micşorează presiunea
asupra oaselor implicate în şedere şi asupra zonei lombare.
Distribuţia corectă a presiunii este crucială pentru confortul şederii
pe scaun. Suprafeţele rigide acţionează asupra vaselor de sânge încetinind
circulaţia, ceea ce determină disconfortul. Din cauza diferitelor puncte de
presiune determinate de forme şi de dimensiuni diferite ale corpului uman
este dificil de prescris conturul ideal al spătarului sau nivelul de rigiditate
al pernei scaunului astfel încât punctele de presiune să m inimizeze
disconfortul. Mai mult, scaunele al căror spătar exercită puncte de presiune
în zona lombară sunt considerate mai confortabile decât scaunele a căror
suprafaţă principală de sprijin se află în partea de jos a spatelui, deşi
presiunea de la un suport rigid pentru zona lombară provoacă disconfort.
Cercetătorii au descoperit o puternică corelaţie între confortul global al
scaunului şi modul în care utilizatorul percepe gradul de confort asupra
spatelui. Ideal ar fi ca forma corpului să determine aria punctelor de
presiune, nu forma platformei sau a spătarului, altfel spus scaunul să se
“adapteze” corpului şi nu invers.
3. Un scaun ar trebui să se potrivească utilizatorului “ca o
mănuşă”.
Angajaţii ar trebui să ceară să “poarte” scaunele care li se potrivesc
cel mai bine, deci care să nu fie nici prea mici nici prea mari. Se ştie că
oamenii diferă foarte mult în privinţa dimensiunilor. Scaunele care nu se
potrivesc utilizatorilor pot crea disconfort sau chiar probleme de sănătate.
Oamenii sunt diferiţi nu numai în privinţa dimensiunilor ci şi în privinţa
formelor. în afara celor aproximativ 10-12 cm la înălţime şi 10-12 kg la
greutate care separă femeile de bărbaţi, există diferenţe determinate de
structura sistemului osos şi de distribuire a greutăţii şi infinite diferenţe în

lungimea braţelor şi în conturul corpului. Chiar în grupuri de oameni de
acelaşi sex, v â rstă sau statu ră e x istă o m ulţim e de d iferen ţe în
proporţionarea corpului.
îm bunătăţirea corespondenţei dintre dim ensiunile corpului şi
dimensiunile scaunului este crucială pentru confort şi pentru sănătate.
Ajustarea greşită pe înălţime poate cauza o presiune inconfortabilă asupra
coapselor. O platformă prea largă sau prea adâncă înlătură avantajul
sprijinirii braţelor sau spatelui care l-ar ajuta pe utilizator la transferul
greutăţii de pe coloană. Unele companii au rezolvat problema diferenţelor
de dimensiuni ale lucrătorilor din birouri comandând producătorilor de
mobilier scaune ergonomice care au o scară de ajustabilitate mai mică
sau mai mare. Un scaun cu o scală de ajustabilitate mai apropiată de
dimensiunile utilizatorului înseamnă erori mai mici în ajustabilitate deoarece
această nevoie este relativ mai mică.
Mai buna potrivire dintre scaunele de birou şi dimensiunile utilizatorilor
a căpătat o importanţă deosebită în ultimii ani datorită schimbărilor
intervenite pe piaţa forţei de muncă în economia lumii. Creşterea numărului
lu c ră to rilo r din A sia care în g e n e ra l au o s ta tu ră m ai m ică,
internaţionalizarea muncii, comerţul liber, tendinţa de creştere în înălţime
a lucrătorilor din Europa şi din America de Nord, proporţia din ce în ce
mai mare a femeilor care lucrează determină producătorii să dezvolte noi
soluţii inovative în fabricarea scaunelor în această lume marcată de o
creştere a diversităţii populaţiilor de lucrători.
Este destul de greu de crezut că un scaun poate cauza sau preveni
durerile, în special pe cele de spate. Există motive să credem că alte cauze,
precum frustrările pot determina mai multe dureri decât efectele mecanice
ale lucrului în poziţia şezând. Chiar dacă cercetările arată o scădere a ratei
durerilor de spate în companiile care dispun de programe ergonomice, este
încă destul de dificil de spus dacă banii ar trebui direcţionaţi pentru
cumpărarea scaunelor ergonomice sau pentru schimbarea stilului managerial.
Cei mai mulţi manageri afirmă că într-adevăr scaunul ergonomie este
necesar, totuşi cel mai important este omul, care nu trebuie se simtă niciodată
frustrat, lipsit de ajutor sau rănit în orgoliul său.
Majoritatea managerilor acceptă ideea că scaunul ergonomie este

într-adevăr important pentru creşterea confortului lucrătorilor, pentru
eliminarea problemelor de sănătate care în final pot duce la creşterea
productivităţii, numai că acest scaun şi în general mobilierul ergonomie
este încă prea scump (cel puţin pentru firmele româneşti). Totuşi trebuie
să ne gândim la faptul că pierderile determinate de nefolosirea lor sau
necunoaşterea utilizării lor (20 de miliarde de dolari pe an în SUA) depăşesc
cu mult aceste costuri. Să reflectăm asupra vorbei englezului: Sunt prea
sărac pentru a cumpăra lucruri ieftine.
La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de
lucru. înălţimea planului de lucru trebuie dimensionată în funcţie de distanţa
optimă de vedere pentru menţinerea corpului în poziţie naturală, precum
şi în funcţie de mărimea efortului braţelor.
în tabelul următor prezentăm înălţimea minimă şi maximă a suprafeţei
de lucru, în poziţia şezând, pentru diferite activităţi.
Tabelul 2
în ă lţim ea su p ra feţei de lu cru , în p oziţia şezâ n d , p entru d iferite a ctiv ită ţi
: ' -- ... .
în ălţim ea (m m )
Tipul de activitate m inim m axim
1. Lucrări cu solicitare deosebită a vederii 980 1020
2. Lucrări de precizie 880 920
3. Lucrări de birou, de scris şi de citit 700 780
4. Lucrări m anuale obişnuite 670 700
5. Lucrări de dactilografiere sau de operare pe 650 680
calculator
Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie

să dispună de un mecanism care permite ajustarea înălţimii până la nivelul
corespunzător.
în prezent firmele specializate în producerea mobilierului de birou
pun tot mai mult accent pe aspectul ergonomie al produselor lor.
Unul dintre cei mai importanţi producători şi furnizori de mobilier
de bibliotecă şi de birou ale cărui produse au intrat şi pe piaţa românească
este concernul multinaţional EFG (European Furniture Group). Grupul
format din 5 firme din Suedia, Norvegia şi Germania cuprinde magazine,
spaţii de expunere şi agenţii în toată Europa.
Cea mai mare firmă a grupului este NKR din Suedia. Aceasta
oferă o gamă largă de piese de mobilier pentru birou, caracterizată prin
funcţionalitate, prin adaptabilitate şi prin calitate ridicată. Grupul mai
cuprinde alte două firme suedeze JOC şi SWEDES, aceasta din urmă
fiind specializată în crearea de mobilier din lemn laminat.
3K, o altă firmă a grupului, este una dintre cele mai cunoscute
companii din Germania în domeniul producerii şi comercializării mobilierului
de birou. Firma realizează rafturi multifuncţionale, sisteme flexibile şi
sisteme cu prindere pe zid.
Cea de-a cincea este o companie norvegiană, NOBO. Activitatea
ei se concentrează asupra mobilierului modular şi asupra sistemelor flexibile
independente de zid.
Cele mai căutate şi apreciate produse ale Grupului, pe piaţa germană,
sunt cele din gama TeamPro.
C aracteristica esenţială a produselor din această gam ă este
soliditatea. Birourile Team Pro într-o mare varietate (celulare, combinate,
uniforme sau flexibile), apărute încă din anii 70 au căpătat în timp noi
funcţii, noi forme şi un nou design. S-a urmărit în special adaptarea la
noile cerinţe ergonomice, dar şi aspectul estetic şi durabilitatea.
Alte caracteristici ale produselor din această gamă, dacă ar fi să
ne referim numai la mese, sunt:
Mesele Team Pro au la bază un design unic şi anume faţa mesei şi
picioarele formează un singur corp. Acest lucru determină eliminarea
şuruburilor şi a altor sisteme de prindere, ceea ce le conferă o mare
soliditate.
Reţelele de cablu ale echipamentelor se adaptează uşor diferitelor
forme ale meselor. Accesul acestora este facilitat prin zone mascate ale
mesei sau prin orificii poziţionate opţional în orice loc de pe masă.. Aceste
elemente permit o “ascundere” perfectă a cablurilor.
M esele Team Pro perm it o adaptare perfectă la dim ensiunile
antropometrice ale angajaţilor. Spre exemplu, înălţimea poate fi ajustată
de la 67 la 82 cm. Mai mult, tipul Team ProErgo dispune de un interval de
ajustare cuprins între 66 şi 120 cm.
Flexibilitatea este o altă caracteristică a meselor din această gamă.
Mutările şi combinările sertarelor sunt foarte uşor de realizat, determinând
noi funcţii, noi forme.
Calitatea deosebită nu este dată numai de detalii precum marginea

de 6 mm ce înconjoară faţa mesei, ci şi de furnirul selectat cu grijă, care
determină un finisaj deosebit, un aspect plăcut şi o mare rezistenţă.
Iată câteva tipuri de birouri şi de piese de mobilier realizate de
EFG:
1. TRIANGEL (anexa 4). Cuprinde: staţie de lucru TeamPro, rafturi
TriAngle, scaun de birou Quintus.
2. TEAM PRO (anexa 5). Cuprinde: staţie de lucru Team Pro, sistem
de prindere pe zid Team EuroPro, scaun de birou Quintus.
3. TEAM PRO ERGO (anexa 6). Reprezintă o combinaţie care
oferă posibilitatea lucrului în poziţie ortostatică şi şezând. Mesele
dispun de un mecanism care permite ajustarea înălţimii de la 66
cm la 120 cm, indiferent de greutate. Cuprinde: masă Team
ProErgo, sistem de prindere pe zid Team Pro Wall, scaun de birou
Quintus.
4. Rafturi, dulapuri şi fişiere (anexele 7 şi 8).
5. Scaune de birou ergonomice Quintus (anexa 9).
în România, liderul în materie de mobilier de birou este Mobexpert
Group. Prima firmă purtând numele “M obexpert” a fost înfiinţată în anul
1993 şi în urma unei testări atente a cererii specifice pe piaţa internă a
reuşit să se impună pe piaţa mobilierului de birou, a canapelelor şi fotoliilor
din piele şi a produselor complementare, accesorii de mobilier.
Demarată iniţial cu activităţi de import şi de comerţ, paleta acţiunilor
s-a extins rapid, “Mobexpert” ajungând astăzi să proiecteze şi să producă
60% din articolele pe care le comercializează. Astfel, în ceea ce priveşte
mobilierul de birou pentru spaţiile destinate personalului de conducere,
“Mobexpert” s-a orientat către furnizori străini de mobilier. Produsele
com ercializate au reu şit să cu cerească un segm ent im portant al
cumpărătorilor, acordându-le acestora posibilitatea alegerii între mai multe
game de mobilier directorial cu diverse funcţionalităţi, cu design şi cu
variante coloristice dintre cele mai diverse.
în privinţa mobilierului de birou operaţional, “Mobexpert” a pus la
punct un sistem propriu, coerent, care începe prin activităţi productive în
fabricile din Bucureşti şi din Tg. Mureş (mobilierul este fabricat integral în
ţară). Totodată, “M obexpert” a creat şi dispune în prezent de una dintre
cele mai complexe reţele de distribuţie.
90 I onel E nache - E r g o n o m ia în s tr u c tu r ile in fo d o c u m e n ta r e
M obilierul conceput să corespundă standardelor europene şi

româneşti în vigoare este confecţionat din panouri aglomerate din lemn
(PAL) placate cu melamină decorativă, imitaţie de lemn (arţar, cireş, nuc,
păr, alun, fag), în diverse game coloristice.
C âteva tipuri de birouri şi de piese de m obilier realizate de
“M obexpert” ar fi:
1. Ansamblu birou “Challenge”, alcătuit din: birou (L 120, H 75, P
80 cm); comodă rotile cu 2 sertare şi servantă pe rotile cu 2
sertare. Finisaj fag natur/negru.
2. Ansamblu birou “Manager”, alcătuit din: birou (L 190, H 75, P 91
cm); 2 comode pe rotile cu 3, respectiv cu 2 sertare.
3. Ansamblu birou “President”, alcătuit din: birou (L 240, H 75, P
110 cm); planul de lucru (240x110 cm), sertar încorporat cu broască
cu cheie; servantă “President” pe rotile echipată cu 3 sertare şi
cu 2 uşi sau 2 comode pe rotile cu 3 şi cu 2 sertare.
4. Comodă calculator. Dimensiuni: L 65, H 85, P 48 cm. M obilier
realizat din panouri de PAL de grosime 16 mm. Blat prevăzut cu
baghetă decorativă; cuprinde 2 poliţe culisante; sprijinit pe 4 rotile
pivotante; finisaj negru.
5. Birou microinformatică. Dimensiuni: L 100, H 75, P 48 cm. Mobilier
prevăzut cu baghetă decorativă; cuprinde o poliţă fixă, 2 poliţe
culisante şi 2 poliţe variabile pe înălţime; finisaj negru
6. Corp microinformatică. Dimensiuni L 107, H 128, P 65 cm.
M obilier realizat din panouri de PAL cu acoperire celulozică,
imitaţie de lemn de alun.
7. Scaune de birou ergonomice cu mecanism cu şurub, cu mecanism
pneumatic sau cu mecanism sincro, acoperite cu stofă sau cu
piele Liss Madras.
8. Scaune de birou ergonomice “Vizitator”, “Director”, “President”,
acoperite cu piele Country sau Liss Country, Liss Madras.
De asemenea, “M obexpert” are şi un model propriu de secretariat ce ar
putea conţine:
1. Dulap mic (Cod 412; L 80, H 75, P 42 cm) realizat din panouri de
grosime 16 mm şi blat de 22 mm. Cuprinde: uşă dreapta cu broască,
uşă stânga cu zăvor, o poliţă variabilă pe înălţime.
Ergonom ia lo cu lu i de m uncă în b ib lio tec ă 91
2. Comodă (joasă) cu 3 sertare (Cod 407; L 43, H 56, P 45 cm).

M obilier realizat din panouri de grosime 16 mm; prevăzut cu 3
sertare simple, dintre care unul cu broască, sprijinit pe 4 rotile
pi votante.
3. Opţiune microinformatică poliţă culisantă (Cod 521 ;L 58, H 15, P
38 cm). M obilier realizat din panouri de grosime 16 mm; se
montează opţional de birou.
4. Birou 120x80 cm (Cod 403; L 120, H 75, P 80 cm). M obilier
realizat din panouri de grosime 22 cm; prevăzut cu 4 elemente de
aşezare, reglabile pe înălţime; posibilitate de aranjare cu “Retur
înalt” sau cu “Retur jo s” .
5. Retur înalt/retur jos (L 170/100, H 75/65, P 45/42 cm). M obilier
realizat din panouri de grosime 22 cm; posibilitate de poziţionare
stânga sau dreapta, funcţie de ansamblu.
6. Cuier (Cod C24).
7. Scaune de birou ergonomice (Cod 234; Cod 560).
Deşi această prezentare pare mai mult o reclamă comercială, ea
demonstrează oferta mare de mobilier de birou sau de bibliotecă pe piaţa
românească, prezentată atât de firme străine cât şi de cele autohtone.
Din păcate, preţurile acestor produse sunt destul de ridicate pentru
posibilităţile financiare ale celor mai multe biblioteci din ţară.
Cercetarea noastră în unele biblioteci având ca obiect mobilierul a
scos în evidenţă următoarele neajunsuri:
• absenţa în majoritatea locurilor de muncă a mobilierului modem,
ergonomie;
• existenţa în foarte puţine locuri de muncă a scaunelor ergonomice,
iar acolo unde există nu se cunosc procedurile de ajustabilitate;
• inexistenţa mobilierului reglabil pentru adaptarea acestuia la
dimensiunile antropometice ale utilizatorilor.
Toate acestea implică achiziţionarea în mai multe etape (datorită
lipsei resurselor financiare) a unui m obilier modern care să permită
creşterea eficienţei, satisfacţiei şi confortului în muncă.
5 .3 .2 . P r o ie c ta r e a ş i îm b u n ă tă ţir e a f a c t o r i l o r de
a m b ia n ţă f i z i c ă
Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului
de proiectare ergonomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de
ambianţă se referă la mediul material şi social în care o persoană sau o
colectivitate îşi desfăşoară activitatea.
In bibliotecă proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în
vedere: caracteristicile generale ale muncii, conţinutul specific al muncii,
solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea,
importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale acestor
structuri.
Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul
(temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi
zgomotul.
Ilum inatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă
importantă asupra productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de
oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual şi o poziţie
nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanţei.
Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie
pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este
esenţial. Dar modul de iluminare nu afectează numai confortul vizual ci şi
pe cel fizic.
Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:
1. Iluminarea ambientală - este dată de obicei de o sursă de lumină
montată în tavan (tub fluorescent). Uneori este singura sursă de
lumină la locul de muncă.
2. Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul
individual, acest tip de iluminare este absent în cele mai multe
locuri de muncă.
3. Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină
orientate în jos, sau de lumini “de urmărire”. Este folosită pentru
iluminatul anumitor obiecte sau pentru creşterea nivelului de
intensitate.
4. Iluminarea naturală are un efect pozitiv asupra omului, dar nu
este disponibilă permanent.
Avantajele iluminatului natural (difuzare mare a luminii, economic,

igienic, nu oboseşte ochii) sunt tot mai utilizate în proiectarea noilor
biblioteci. A cestea sunt construcţii cu num eroase ferestre, de mari
dimensiuni, cu acoperişuri transparente, care diferă mult de bibliotecile
clasice, reci şi întunecoase (vezi anexa 10).
Valorile minime ale nivelurilor de iluminare în cazul iluminatului
artificial şi natural în funcţie de gradul de precizie al lucrării se prezintă
după cum urmează:
G radul de p recizie Ilu m in a tu l a rtific ia l Ilu m in a tu l n a tu ra l

(Ix) (Ix)
Lucrări de mare precizie 700-1 000 280
Lucrări de precizie m edie 300 120
Lucrări de precizie m ică 30-70 80
Cheia unei bune iluminări este echilibrul. Astfel, se poate spune că

o iluminare este eficientă atunci când lucrătorul beneficiază de un confort
vizual şi de vizibilitate într-o cameră echilibrată din punct de vedere al
luminozităţii.
Să începem cu masa de lucru. Contrastele între iluminatul locului
de muncă şi imediata apropiere a acestuia trebuie să fie suficient de mari
astfel încât să-i permită lucrătorului să vadă biroul foarte clar. O regulă
generală este aceea că biroul trebuie să fie luminat de 3 ori mai puternic
decât imediata apropiere, de 5 ori mai puternic decât spaţiul general de
lucru şi de 10 ori mai puternic decât vecinătatea cea mai îndepărtată.
Probleme intervin când ochii lucrătorului sunt forţaţi să se adapteze
unor contraste puternice sau unor schimbări repetate ale intensităţii. Dacă
lucrătorul este nevoit să perceapă un contrast prea mare ori de câte ori îşi
ridică ochii de la birou, atunci ochii obosesc. Un exemplu de acest fel este
amplasarea calculatorului în faţa ferestrei pentru a vedea priveliştea de
afară. Lumina de afară, mai puternică de obicei decât cea din birou,
determină dificultăţi în vizualizarea caracterelor pe ecran, iar ochii vor fi
nevoiţi să se concentreze ori de câte ori lucrătorul îi ridică de la calculator
şi priveşte afară.
Cele mai multe locuri de muncă sunt fie slab, fie excesiv luminate,
ceea ce afectează productivitatea lucrătorului. Adesea, unele birouri au
un singur tub fluorescent ca unică sursă de lumină, rezultând astfel o

lumină necontrolată.
Câteva soluţii pentru a obţine un echilibru al iluminării pot fi:
• evitarea concentraţiilor mari de lumină şi a umbrelor;
• păstrarea nivelurilor de iluminare ambientală scăzută şi echilibrată
la acelaşi nivel. Standardele de iluminare pentru birou sunt de
800-1000 lucşi, iar în birourile în care se lucrează pe calculator,
nivelul de iluminare nu trebuie să depăşească 400-500 lucşi;
• asigurarea fiecărui birou cu câte o lampă care să aibă un scut
direcţional de lumină, cu braţ flexibil, posibilitate de înălţare şi de
reglare a intensităţii;
• o distribuţie simetrică sau asimetrică a luminii. Munca de proiectare
necesită o iluminare simetrică, pentru lucrul pe calculator este
necesară o lumină asimetrică.
Mulţi factori de iluminare care contribuie la un mai bun confort şi la
o mai bună productivitate tind să fie individualizaţi, spre exemplu în funcţie
de vârstă. Studiile arată că un lucrător de 50 de ani are nevoie de o lumină
de 10 ori mai puternică decât unul de 20 de ani pentru a avea confort şi o
bună vizibilitate.
Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a

locului de muncă. Metodele de control includ:
Poziţionarea. Locul de muncă trebuie astfel poziţionat încât linia
vizuală să fie paralelă cu lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-
un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru previne reflecţia care poate
întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.
Comutatorul. Diferitele tipuri de comutatoare oferă lucrătorilor
posibilitatea de a aprinde pe rând câte o serie de lumini, ceea ce permite
reglarea nivelurilor de lumină ambientală.
Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.
O altă problemă a iluminatului o reprezintă întreţinerea. O bună

întreţinere a elementelor componente ale lămpilor include o schimbare
regulată la 2/3 din viaţă a acestora, controale atunci când încep să dea
mai puţină lumină şi curăţirea regulată. O nouă generaţie de startere
electro-magnetice şi de tuburi fluorescente cu eficienţă şi cu viaţă mărite
sunt din ce în ce mai folosite, reducând foarte mult aceste probleme de

întreţinere.
Iluminarea eficientă determină şi scăderea costurilor. Studiile arată
că 85 de cenţi dintr-un dolar cheltuit pe un sistem de iluminat deja existent
se duc la costul de electricitate. Investiţiile în sisteme eficiente de iluminare
duc la reducerea acestor costuri, vor reduce munca de întreţinere şi vor
îmbunătăţi calitatea luminii.
Opţiunile de convertire a sistemelor deja existente în unele eficiente
includ:
• schimbarea tuburilor fluorescente actuale cu unele economice;
• a c h iz iţio n a re a u n o r tu b u ri flu o re s c e n te cu s ta rte re
electromagnetice, care pot reduce consumul de energie cu până
la 40%;
• instalarea unor foiţe de aluminiu reflectorizante în interiorul lămpilor
pentru a îmbunătăţi nivelul de lumină.
La nivelul biroului, în cele mai multe cazuri iluminarea are un caracter
p erso n a l, de a c ee a e ste im p o rta n t ca lu c ră to ru l să îşi asum e
responsabilitatea pentru propriul confort vizual.
Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce
influenţează productivitatea muncii şi care are un rol important asupra
capacităţii vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient şi a unui confort
sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele
fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului (tabelul 3).
Astfel:
Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează
circulaţia sângelui şi pofta de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul.
Roşul accelerează ritmul cardiac şi respiraţia, combate frigul, dă impresia
de mărire a spaţiului, dă rezistenţă la efort psihic şi fizic, creează o
ambianţă veselă şi optimistă. Dar, privitul intens şi timp îndelungat a acestei
culori determină oboseala care se va resimţi la nivelul întregului organism.
Roşul ajută în următoarele afecţiuni: răceli, stări subfebrile, dureri reumatice
provocate de frig şi de oboseală, eczeme, TBC, depresie nervoasă, paralizie,
astenie fizică.
Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii
şi a speranţei, dilată vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială,
echilibrează. Lumina verde favorizează sugestia şi autosugestia, dar

oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate.
Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate,
stimulează atenţia, fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea,
este tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile de nutriţie. Oranjul este indicat
în bronşite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm bronşic, rinite
cronice, litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicaţii.
Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului
muscular, calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte
psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare şi liniştitoare care
îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare şi spre
linişte interioară. în exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul
conferă seriozitate, tendinţa spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace
interioară, nostalgie.
Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ,
violetul stimulează producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială
şi frecvenţa ritmului cardiac.
Tabelul 3
P r in c ip a le le e fe cte a le c u lo r ilo r
1. roşu culoare caldă are efect dinamic
2. verde culoare caldă are efect hipnotic
3. galben culoare caldă are efect benefic
4. albastru culoare rece are efect calm ant
5. violet culoare rece are efect sedativ
Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul

de reflexie. Astfel se recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient
de reflexie ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să
aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă
culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%.
Pentru maşini de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre
(gri, bej).
Din păcate coloritul şi efectele fiziologice sau psihice ale acestuia
asupra omului nu constituie o preocupare pentru majoritatea managerilor de
bibliotecă. Funcţia culorii în realizarea senzaţiei de confort, în neutralizarea
senzaţiilor neplăcute prin efecte psihice şi fizice contrarii pe care le au anumite
Ergonom ia lo cu lu i de m uncă în bib lio tecă 97
culori asupra omului, este necunoscută. Prin zugrăvitul pereţilor, în cele mai
multe biblioteci nu se are în vedere decât aspectul igienic şi uneori estetic,
iar în alegerea culorii mobilierului nu se urmăreşte decât aspectul estetic,
neglijându-se de cele mai multe ori coeficientul de reflexie.
Zgomotul. Nivelul general al zgomotului trebuie să se înscrie în
limite corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărei conţinut implică
un anumit grad de solicitare psihică şi nervoasă (tabelul 4).
Tabelul 4
Z gom otele în birouri (după E. G ran d jean )
Nr. crt. Birouri N ivel acustic (db)

1. B irouri situate pe străzi secundare 45-65
2. Birouri situate pe străzi principale 60-80
3. B irouri de 3 persoane 55
4. Birouri de 10 persoane 60
5. Soneria unui telefon la 2 m distanţă 75
6. M aşina de scris m anuală la 2 m distanţă 70
7. M aşina de scris silenţioasă la 2 m distanţă 60
Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:

70 db în secretariate şi în centre de calcul ;
50-60 db în servicii financiar-contabile şi în celelalte birouri cu
lucrări repetitive care necesită o anumită concentrare.
Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele
suportabile27.
Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale
zgomotului, în special cele neuro-psihice (tulburări de atenţie, sustragere,
încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de prevenire precum:
• acte normative de limitare a zgomotelor;
• soluţii silenţioase pentru tehnologia de birou;
• dimensionarea corespunzătoare a încăperilor;
• dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor;
• pereţi, plafoane şi planşee din m ateriale fonoabsorbante;
• săli pentru recreere în timpul pauzelor;
• control ORL periodic.
27 TOMESCU, F: Ergonomia în comerţ. Bucureşti: ASE, 1998, p. 132.

98 Ionel E nach e - E r g o n o m ia în s tr u c tu r ile in fo d o c u m e n ta r e
Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul

de muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de
aer şi radiaţiile termice ale corpurilor încălzite28.
Un m icroclim at necorespunzător poate reduce capacitatea de
muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce
productivitatea muncii. Tem peratura optim ă în încăperile birourilor
stimulează lucrul, creşte eficienţa.
Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci când diferenţa dintre
tem peratura aerului şi cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-3°C.
Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în
poziţia şezând este de 21 -23°C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând
este de 19°C. De asemenea, specialiştii cer, în general, ca diferenţa între
tem peratura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu
depăşească 4°C.
In stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul şi mişcarea
şi umiditatea aerului. M işcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2 m/s;
în cazul lucrărilor deosebit de delicate care cer o imobilitate prelungită a
corpului, nu trebuie să depăşească 0,1 m/s.
Igiena modernă recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea
relativă a aerului să fie cuprinsă între 50 şi 70%. De asemenea, cercetările
efectuate demonstrează că pentru o relaţie optimă între umiditatea relativă
şi temperatura aerului, aceşti indicatori trebuie să aibă următoarele perechi
de valori:
Umiditate relativă (%) Temperatura aerului (°C)
70 21,3
50 22,5
30 2 3 ,9
Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra

aparatului respirator.
Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în
ergonomie pentru a conferi locului de muncă mai multă personalitate,
confort şi funcţionalitate.
28 BURLOIU, P: Op. cit., p. 986.

6. O R G A N IZ A R E A E R G O N O M IC Ă A
SE R V IC IIL O R P U B L IC E ÎN B IB L IO T E C Ă
6.1. A n a liz a r e la ţiilo r b ib lio te c ă — u tiliz a to r
Scopul fundamental al oricărei biblioteci este satisfacerea cerinţelor

informaţionale şi de documentare ale utilizatorilor. Pentru realizarea acestui
obiectiv bibliotecarul are datoria de a identifica cererile într-un timp cât
mai scurt, de a face ca serviciile să fie disponibile într-un loc potrivit, într-
un mediu adecvat care să-l încurajeze pe utilizator să apeleze la bibliotecă.
Pentru a “descoperi cititorul” şi pentru a-i cunoaşte cerinţele de
lectură este necesară o analiză a comunităţii.
Analiza comunităţii cuprinde examinarea utilizatorilor prin intermediul
unor anchete, sondaje, interviuri în scopul determinării cererilor acestora.
Comunitatea se referă la grupul de persoane pe care o bibliotecă a fost
proiectată să le servească. Ea nu se referă doar la utilizatorii activi, ci la
orice membru al comunităţii. Astfel, o comunitate poate fi o unitate teritorială
(naţiune, regiune, provincie, oraş), o grupare sau o asociaţie specializată
(universitate, colegiu, şcoală, agenţie guvernamentală sau organizaţie
particulară).
Bibliologul american Edward Evans arată că există trei “legi” care
stau la baza unui astfel de proces:
1. Cu cât dimensiunea comunităţii de utilizatori creşte, gradul de
divergenţă în cererile sau nevoile utilizatorilor creşte.
2. Cu cât gradul divergenţei în nevoile utilizatorilor creşte, nevoia
de cooperare între aceştia şi bibliotecă creşte.
3. O bibliotecă nu va fi niciodată capabilă să satisfacă în totalitate
cererile utilizatorilor, nici chiar ale unei singure clase de utilizatori
din comunitatea sa.
Datele colectate cu ocazia anchetei asupra comunităţii sunt utilizate
în planificarea strategică a serviciilor de bibliotecă, în stabilirea politicii de
dezvoltare a colecţiilor sau în proiectarea ergonomică a serviciilor publice

din bibliotecă (acesta din urmă fiind, de altfel, scopul analizei noastre).
Astfel de sondaje au fost realizate şi publicate în ultimii ani în revista
Biblioteca de către M aria Moldoveanu, o autoritate în materie la noi în
ţară. De asemenea, studenţii Secţiei de Bibliologie şi Ştiinţa Informării a
Facultăţii de Litere din Bucureşti au realizat astfel de anchete în special în
comunitatea universitară.
Prezentăm în continuare câteva concluzii desprinse din aceste
analize, care ne vor permite să aducem propuneri de organizare ergonomică
a serviciilor publice din biblioteci (săli de lectură, centre de împrumut,
locuri de primire a cititorilor). Procentele au fost calculate pe baza datelor
din revista Biblioteca, a anchetelor studenţilor şi prin cercetări proprii.
O primă concluzie destul de tristă rezultată dintr-un astfel de sondaj
a fost că, din subiecţii intervievaţi, numai aproximativ 20% frecventează
biblioteca. Deşi unii sunt cumpărători de carte, au biblioteci personale,
pentru anumite informaţii apelează la serviciile bibliotecii. în acest sens,
nu există diferenţe semnificative în privinţa atitudinii faţă de bibliotecă în
raport cu vârsta cititorilor. Bibliotecile universitare şi cele şcolare sunt
frecventate mai ales de subiecţii aparţinând grupei de vârstă între 18 şi 24
de ani. Ceilalţi frecventează biblioteca publică sau alte tipuri de biblioteci.
Bibliotecile atrag cititorii nu numai prin bogăţia şi prin varietatea
publicaţiilor pe care le deţin, ci şi prin alte aspecte pozitive pe care subiecţii
sunt în măsură să le menţioneze: dimensiunea şi varietatea fondului de
publicaţii, atmosfera elevată din bibliotecă, acţiunile culturale organizate
în spaţiul bibliotecilor, comportamentul bibliotecarilor, organizarea colecţiilor
sau alte aspecte: funcţionalitatea instituţiei, amplasarea ei, programul de
funcţionare, posibilitatea de a cunoaşte oameni deosebiţi etc.
Organizarea colecţiile, sistemul de catalogare şi mai ales asistenţa
bibliotecarilor îi ajută pe cititori să se informeze asupra fondului de carte
existent sau asupra noutăţilor editoriale apărute.
Prima condiţie a profesionalismului şi probabil însuşirea cea mai
importantă a profesiei de bibliotecar este propria informare. Numai un
bibliotecar bine informat va putea răspunde cerinţelor informaţionale, tot
mai complexe, ale cititorilor.
Vezi Revista Biblioteca

O rg a n iza rea erg on om ică a ser v iciilo r p u b lic e în b ib lio tecă 101
în urma sondajului în rândul beneficiarilor pentru a afla care sunt

calităţile dorite de aceştia la bibliotecari a rezultat: să fie bine informat, să
aibă experienţă culturală semnificativă, să manifeste solicitudine faţă de
cititori, să citească, să fie erudit, să aibă studii corespunzătoare
responsabilităţii asumate, să aibă iniţiativă, spirit creativ şi discernământ, să
fie un bun psiholog, alte calităţi (inteligenţă, onestitate, comunicabilitate etc.).
în privinţa regăsirii informaţiei practica demonstrează că majoritatea
cititorilor nu reuşesc să înţeleagă funcţionalitatea cataloagelor, ei preferând
asistenţa directă din partea bibliotecarilor pentru a identifica un titlu sau
un autor, pentru informaţii bibliografice complete.
Cataloagele de bibliotecă sunt utilizate mai ales de cititorii cu studii
liceale sau universitare, în timp ce, sub acest nivel de pregătire, se preferă
consultarea directă a bibliotecarilor sau a unor cititori familiarizaţi cu
utilizarea lor.
în această perioadă de profunde schimbări în domeniul economic
sau spiritual, subiecţii care frecventează bibliotecile recunosc utilitatea
serviciilor oferite. Astfel, bibliotecile pot realiza pentru beneficiarii lor servicii
preponderent culturale cum sunt: sprijinirea procesului de perfecţionare
profesională; informaţii bibliografice, documentaţii pe diferite teme;
facilitarea dialogului cultural, a confruntării de opinii; traducerile,
reproducerile de texte; împrumutul interbibliotecar; marcarea evenimentelor
istorice şi a celor culturale prin acţiuni de ţinută.
Absenţa bibliotecii din viaţa colectivităţi, ca şi funcţionarea ei
defectuoasă, au efecte negative considerabile în planul vieţii economice şi
a celei spirituale, îndeosebi asupra formării individului. Cu toate acestea,
numai 20% dintre subiecţi frecventează bibliotecile şi numai 11,3% pe
cele publice. în general, este vizibilă o scădere a interesului pentru biblioteca
publică, ca rezultat al declinului pe care îl înregistrează această instituţiei
în contextul schimbărilor determinate de procesul tranziţiei.
După opinia subiecţilor, cei care ar trebui să se implice în viaţa
instituţiilor bibliotecare sunt: administraţia locală, tinerii, intelectuali din
zonă, forţele politice, unele organizaţii apolitice, alţi factori: M inisterul
Culturii, biserica, oamenii de afaceri ş.a.
Unii subiecţi (13,7%) au recunoscut faptul că “nu ştiu” de unde ar
putea primi bibliotecile un sprijin real pentru a depăşi criza actuală, alţii
(48%) nu au fost în măsură să formuleze nici o opinie. Lipsa opiniilor

demonstrează slaba percepţie a rolului bibliotecii în realizarea reformei şi
în formarea individului.
Dacă bibliotecile ar fi mai ofensive în a-şi demonstra importanţa şi
funcţionalitatea în viaţa unei comunităţi, dacă cititorii ar acorda acestor
instituţii culturale încrederea pe care o merită, situaţia s-ar putea schimba.
Tot din aceste cercetări reiese că biblioteca reprezintă sursa cea
mai importantă pentru procurarea documentelor, în special a cărţilor.
Cercetările efectuate au pus în evidenţă următoarea ordine a surselor
folosite de subiecţi pentru obţinerea informaţiilor: librărie; standuri
improvizate; colegi de şcoală sau de serviciu; prieteni, cunoştinţe, alte
persoane; biblioteca publică; alte biblioteci; alte surse.
în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie a subiecţilor, acesta diferă
în funcţie de mai mulţi factori: tipul de carte solicitată, facilitatea accesului,
costul obţinerii publicaţiei etc. Numai 30,5% dintre cei investigaţi sunt
satisfăcuţi de sursele de care dispun, 25,8% sunt satisfăcuţi parţial, 31,1%
nesatisfacuţi şi 12,6% dintre subiecţi nu-şi pot preciza sentimentele.
N ivelul de pregătire a persoanelor investigate influenţează
preocuparea de a avea bibliotecă proprie, dar şi practica de a utiliza
serviciile de bibliotecă atunci când interesele de lectură depăşesc propriile
posibilităţi. Dacă subiecţii cu studii gimnaziale şi cu şcoală profesională nu
citesc sau citesc mai puţin şi nu sunt destul de preocupaţi să aibă biblioteci
personale, cei cu studii universitare manifestă o mai mare dorinţă atât
pentru frecventarea bibliotecilor, cât şi pentru alcătuirea bibliotecilor proprii.
In general, domeniile publicaţiilor existente în bibliotecile personale
ilustrează interesele de lectură ale subiecţilor investigaţi. în acest sens,
predomină beletristica, alături de care se află lucrări de istorie, de ştiinţă,
de tehnică şi, mai ales, diverse tipuri de dicţionare.
Un segment important al clienţilor bibliotecilor universitare şi publice
îl constituie studenţii. Deşi în învăţământul şi în cercetarea românească
au existat numeroase modele de tehnică intelectuală, preocupările pentru
instruirea sistematică a studenţilor în vederea utilizării optime a informaţiei
în procesul de cercetare şi de creaţie au fost sporadice şi nesemnificative.
Structurile de informare documentară n-au fost nici competente nici
abilitate pentru a face o educaţie reală a utilizatorilor de informaţii şi de
Organizarea ergon om ică a se r v iciilo r p u b lic e în b ib lio tecă 103
documente, iar instituţiile de învăţământ şi de cercetare au refuzat să

înţeleagă că dominarea fluxurilor de informaţii şi organizarea informării
reprezintă o problemă majoră a întregului spectru intelectual. Consecinţele
au fost păgubitoare. Generaţii întregi de studenţi au ieşit de pe băncile
facultăţii fară deprinderea de a-şi descoperi informaţiile utile cu ajutorul
instrumentarului existent, mulţi specialişti din învăţământ şi din cercetare
nu au nici reprezentările, nici tehnicile necesare pentru a folosi plenar
resursele de informaţii şi de documente.
Utilizarea sistemelor modeme de informare necesită adevărate
strategii de abordare, bazate pe cunoaşterea spectrului informaţional şi a
tehnologiilor, pe mai buna definire a poziţiei specifice a utilizatorilor, pe
înţelegerea procesului de informare ca proces sistemic. Din acest punct
de vedere învăţământul şi cercetarea din România n-au trecut de faza
declarativă.
Revista Biblioteca a realizat, de asemenea, un sondaj printre
studenţi cu întrebări de interes specific, grupate pe câteva elemente
definitorii pentru raportul cititori-studenţi-bibliotecă: domenii ale cunoaşterii
de care sunt interesaţi; modelul formativ personal şi realitatea programei
universitare de studiu: specializare, pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate,
cultură generală; motivarea învăţării; locul lecturii în preocupările formative;
canale de informare utilizate; capacitatea bibliotecilor frecventate de a le
satisface nevoile de studiu şi de informare; concepţia cu privire la locul şi
la rolul bibliotecii în societate; cum este privită cartea, informaţia scrisă în
general, în contextul reformei.
In privinţa domeniile care îi preocupă, majoritatea subiecţilor (78%)
au formulat mai multe opţiuni: de la domenii generale largi (ştiinţă, tehnică,
literatură, artă, cunoaştere umană etc.) Ia domenii specializate, precum
“analiză numerică”, floricultură, hermeneutică, management. De reţinut
şi frecventarea (chiar dacă sporadic) a unor discipline mai noi şi mai rar
abordate până acum: psiholingvistică, antropologie culturală, antropogeneză
ş.a. Poate fi detectată aici lucru confirmat şi prin răspunsurile la alte întrebări
existenţa unei categorii de tineri care se feresc de specializarea strictă, cu
convingerea că o cultură generală arm onioasă o potenţează pe cea
profesională de specialitate, mai vechea disjuncţie “realişti”/”um anişti”
nemaifuncţionând, cel puţin pe acest segment al tineretului investigat.
Relevantă este de altfel şi ponderea ocupată de anumite domenii în

ansamblul opţiunilor formulate: ştiinţă în general şi diferite ştiinţe (14,6%);
tehnică teoretică şi aplicată (13,7%); psihologie, sociologie, ştiinţe socio-
umane în general şi diferite (11,7%); filozofie (10,4%); istorie (10,4%);
literatură (8,8%); informatică (6,9%); artă (5,7%); religie, ştiinţe oculte
(4,1%>); lingvistică, limbi străine (3,7%); astronomie (2,2%); economie,
ş tiin ţe e c o n o m ice (2 % ), c e le la lte d o m en ii d e ţin â n d p o n d e ri
nereprezentative.
Surprinde, între altele, interesul minor faţă de politică (1,5%) în
ansamblul domeniilor frecventate de studenţi, ceea ce probează dominanta
formativ-profesională a preocupărilor tineretului universitar.
întrebările privind motivaţia acestei lecturi dezvăluie o viziune
modernă şi complexă, matură şi responsabilă faţă de propriul destin, faţă
de împlinirea lor ca personalităţi. Iată cum se ierarhizează variantele de
răspuns formulate în chestionar: extinderea orizontului cultural (21%),
promovarea examenelor (21%), însuşirea unei profesii (19%), practicarea
în viitor a profesiei (16%), formarea spiritului ştiinţific (14%).
Alte scopuri au fost: “desluşirea sensurilor adevărate ale realităţii”,
“cunoaşterea a tot ce înseamnă economic”, “creaţia”, formarea spiritului,
“informare” şi “interesul pentru nou”, dar şi hobby, deconectare etc. Din
analiza răspunsurilor se desprinde, ca o tendinţă pozitivă, subordonarea
lecturilor mai ales unor scopuri de perspectivă (70%) faţă de cele care au
în vedere scopul imediat.
Atunci când s-a încercat descoperirea atitudinii studenţilor faţă de
anumite discipline s-a conturat concepţia lor privind formarea profesională.
Punctele asupra cărora se concentrează aceste mentalităţi sunt: stricta
specializare sau formarea multilaterală; pregătirea profesională în sine
sau formarea în context socio-economic; formarea pentru timpul imediat
sau în proiecţia viitorului.
Disciplinele menţionate se grupează în jurul a trei categorii de profil:
discipline de specialitate (22%), discipline socio-umane (11%) şi discipline
de cultură generală (5%).
A apărut, de asemenea, un număr de non-răspunsuri care, în acest
caz, au o valoare semnificativă, demonstrând inexistenţa în programă a
unor discipline care ar putea contribui la formarea profesională.
O rganizarea ergon om ică a ser v iciilo r p u b lic e în b ib lio tecă 105
întrebaţi de ce cred că este necesară includerea în program ă a

disciplinelor respective, studenţii au emis atât aprecieri pozitive cât şi
negative: lărgirea orizontului cultural (31 %), o altă viziune asupra profesiilor
(13%), form area com plexă pentru profesie şi nu numai, pregătirea
multilaterală (11 %), formarea personalităţii (10%), interdisciplinaritatea şi
dobândirea unei flexibilităţi în procesul productiv (9%), integrarea socio-
profesională (6%), adaptarea la cerinţele economiei de piaţă (5%),
formarea unei viziuni largi asupra lumii în general (4%), invitarea la
deschidere şi nu o cantonare de specialitate (2%), alte raţiuni, precum:
formarea unei gândiri logice, înţelegerea fenomenului socio-politic,
cunoaşterea izvoarelor scrise, cu acces direct în alte limbi, informarea,
creşterea interesului pentru aprovizionarea bibliotecilor cu documentaţie
de actualitate.
Toate acestea demonstrează o înţelegere complexă şi nuanţată a
programei de studiu ca strategie formativă, adecvată la cerinţele societăţii
actuale, o societate deschisă, guvernată de legile economiei de piaţă. De
altfel, cele mai interesante răspunsuri au fost cele care au apreciat raţiunea
includerii în program a analitică a unor dom enii ce nu ţin direct de
profesiunea aleasă, ci de o nouă viziune asupra profesiilor.
Aprecierile negative au semnalat o anumită politizare a unor domenii,
totuşi în cele mai multe cazuri nu disciplinele în sine au fost criticate, ci
calitatea transmiterii lor.
Limbile străine au declanşat numeroase comentarii, în vreme ce
unii le consideră absolut necesare pentru a putea accede la informaţia de
specialitate din publicaţiile apărute în alte ţări, alţii le apreciază drept
elemente de cultură generală.
Trăsătura fundam entală a învăţăm ântului modern o reprezintă
interdisciplinaritatea. Doar 11,5% dintre studenţi au apreciat că aceasta
este promovată în mare măsură şi 36% în măsură potrivită, 40% sunt de
părere că este prezentă în mică m ăsură, iar 10% consideră că nu e
practicată. 14% au conştiinţa faptului că programa de învăţământ trebuie
privită în desfăşurarea ei, dar nu dispun de informaţia necesară pentru a
cunoaşte ce se preconizează pentru anii următori.
Răspunsurile la această întrebare au fost însoţite de comentarii care
demonstrează concepţii bine conturate asupra procesului instructiv-
formativ. Astfel, unii subiecţi apreciază că mai întâi ar trebui realizată o

specializare mai rapidă şi mai profundă şi abia apoi să se procedeze la
predarea în viziune interdisciplinară. Pentru alţii, dimpotrivă, “conexiunile
de acest gen iluminează efectiv înţelegerea unor aspecte ale realităţii”,
“interdisciplinaritatea permite înţelegerea complexităţii cunoştinţelor”.
Principalele surse de procurare a lucrărilor necesare studiului sunt:
biblioteca facultăţii (30%), librării (20,8%), biblioteca publică (16,4%),
colegi (12,8%), profesori (7,3%), biblioteci specializate (7,2%), alte
persoane (3,5%), alte surse (2%).
Faţă de biblioteca facultăţii studenţii au semnalat o mulţime de
neajunsuri: bibliotecile sunt slab dotate, fondurile nu sunt aduse la zi, există
puţine exemplare per titlu, colecţiile sunt unilateral profdate, bibliografia
recomandată nu se regăseşte totdeauna în colecţii, literatura de specialitate
în limba română este, în general, slab reprezentată, lucrările sunt vechi, nu
există reeditări, traducerile sunt puţine, calitatea informaţiei originale este
deficitară, fiind vorba mai mult de compilaţii; lipsesc lucrări de sinteză şi
cu caracter interdisciplinar; nivelul de abordare din multe lucrări depăşeşte
nivelul de înţelegere a studenţilor. Există puţine lucrări şi reviste străine şi
cele existente sunt exceptate de la împrumut, lipsesc instrumentele de
informare rapidă şi avizată. Cu toate acestea biblioteca este apreciată de
studenţi ca o alternativă “în condiţiile în care cartea costă cât costă” .
Numărul mic al studenţilor ce frecventează bibliotecile specializate
se explică prin necunoaşterea acestui tip de biblioteci, a profilul colecţiilor
lor şi condiţiile de acces, simţindu-se nevoia unei mai bune publicităţi.
In opinia lor, biblioteca publică, prin fondul ei enciclopedic, satisface
următoarele nevoi: extinderea orizontului cultural, pregătirea în domeniul
profesiei, cunoaşterea domeniilor înrudite, dobândirea unei culturi ştiinţifice,
informarea în domeniul politicii, documentarea în alte domenii umaniste,
citirea presei, consultarea fondului de referinţă, alte nevoi.
Biblioteca publică este percepută mai ales ca o sursă de “extindere
a orizontului cultural”, înrudită fiind şi preocuparea pentru “formarea unei
culturi ştiinţifice”, ceea ce situează publicul tânăr într-un raport de durată
cu această instituţie, motivaţia menţinându-se şi după terminarea studiilor.
Corelarea acestui element cu răspunsurile la alte întrebări din
chestionar permite crearea unei imagine despre configuraţia profilului
O r g a n i z a r e a ergon om ică a s er v iciilo r p u b lic e în b ib lio tecă 107
intelectual al tineretului universitar. Astfel, la întrebarea referitoare la modul

de utilizare prioritară a unei sume limitate de bani de care ar dispune la un
moment dat subiecţii respectivi, s-a înregistrat ca primă opţiune procurarea
unei cărţi (44,5%).
în opinia studenţilor cele mai multe librării deţin literatură de slabă
calitate, de consum, dar există şi librării de elită, “care ţin pasul cu cerinţele
cititorilor”. Pentru unele librării, subiecţii au sesizat inadecvarea spaţiilor
în care funcţionează şi puţinele investiţii destinate modernizării acestui
sector comercial. în ceea ce priveşte dotarea librăriilor, acestea sunt
dependente de activitatea editurilor, care este încă haotică.
Bibliotecile personale ale studenţilor sunt alcătuite din: cărţi de
specialitate (26%), beletristică (20%), dicţionare (15%), lucrări din
domeniul ştiinţelor sociale (12%), literatură SF (9%), reviste de specialitate
(5%), alte domenii (3%).
în opinia subiecţilor, serviciile pe care le-ar putea presta biblioteca la
cererea cititorilor ei sunt: informatizarea serviciilor, terminale pentru cititori
(81%), informare la zi asupra colecţiilor (72%), conectarea la reţelele
informatice naţionale şi internaţionale şi extinderea serviciilor de împrumut
interbibliotecar (74%), mijloacele tehnice de copiere, de multiplicare în
beneficiul cititorilor (69%), evoluţia multimedia a colecţiilor, aparatura audio
vizuală putând contribui la o mai bună învăţare prin accesibilizarea altor
tipuri de purtători de informaţii (12%), animaţia culturală, activităţi culturale
şi artistice (8%), cursuri de limbi străine, linguafoane şi servicii de traducere
(6%), mai multe periodice curente de specialitate din import (4%).
Peste 80% au declarat că vor continua să frecventeze una sau mai
multe biblioteci şi după integrarea în muncă. O parte dintre studenţi (68%)
consideră că pot şi trebuie să se implice în buna desfăşurare a activităţii
bibliotecilor universitare, dar iniţiativa trebuie să îi aparţină acesteia. Pentru
unii, contribuţia poate fi indirectă, prin respectarea regulamentului de
funcţionare, prin grijă faţă de documente. Pentru alţii, biblioteca poate fi
sprijinită şi în mod direct prin: semnalarea unor apariţii editoriale, interesând
procesul didactic şi sesizarea bibliotecarului cu privire la lucrările depăşite
din colecţii; semnalarea unor goluri din colecţii pentru a fi urmărită
procurarea acestora prin anticariat sau prin schimb; donaţii de cărţi şi de
reviste străine în profilul bibliotecii şi sugestii privind procurarea unor lucrări
apărute peste hotare; elaborarea de recenzii; sprijin la organizarea

colecţiilor, în ordonarea şi în redactarea fişelor, în gestionarea pe calculator
a activităţii şi în organizarea de expoziţii de carte; îndrumarea studenţilor
din anii mai mici în consultarea colecţiilor şi a cataloagelor, în alcătuirea
bibliografiilor; participarea la activităţi de popularizare.
In ceea ce priveşte rolul bibliotecii, cărţii, informaţiei scrise în general,
în realizarea reformei economico-socială în România, s-a observat o anume
bipolarizare a răspunsurilor. La polul negativ, deşi există o concentrare de
opinii foarte anemică, se află cei care consideră că biblioteca şi cartea au
un rol secundar în realizarea reformei, rolul cel mai important revenind
informaţiei audio-vizuale. Polul pozitiv concentrează 80% din aprecierile
exprimate, care variază de la important şi foarte important la esenţial şi
fundamental.
Rolul cărţii, a informaţiei scrise în general în împlinirea reformei
este perceput pe următoarele planuri: slujeşte cunoaşterii realităţii socio-
economice; facilitează înţelegerea mecanismelor economico-sociale şi a
rolului pe care ar trebui să îl aibă cetăţenii; perm ite cunoaşterea
experienţelor reuşite în alte ţări; dezvoltă puterea de gândire; asigură
progresul spiritual; ajută tinerii în curs de formare să fie pregătiţi pentru
competiţie; slujeşte principiile democratice ale egalităţii de şanse; îi
conştientizează pe cei implicaţi în reformă; reprezintă un fundament al
schimbării mentalităţilor - una din condiţiile reformei; se confundă cu însuşi
rolul culturii.
Contribuţia bibliotecii la funcţionarea şi la desăvârşirea reformei
este percepută pe următoarele direcţii: instrucţie şi educaţie, pregătire
profesională, policalificare, recalificare, înţelegerea reformei şi a mersului
ei, cunoaşterea cadrului legislativ al reformei, informare şi documentare
pe componentele reformei, păstrarea şi promovarea tradiţiilor, cunoaşterea
a ceea ce se petrece în lume, m odele, ferirea de erori; integrarea
europeană; protecţia socială; stimularea creativităţii; perfecţionarea morală;
stimularea mentalităţii; instrument al democraţiei, favorizarea competiţiei
pe baza egalităţii de şanse; ferirea individului de alienare.
Din toate acestea rezultă rolul pe care biblioteca ar putea să-l aibă
în realizarea reformei.
O rganizarea erg o n o m ică a se r v ic iilo r p u b lic e î n b ib lio te că 109
Din anchetele efectuate de studenţii Secţiei de Bibliologie şi Ştiinţa

Informării în diverse biblioteci s-au desprins următoarele concluzii:
• utilizatorii nu au o imagine corectă despre bibliotecar şi despre
atribuţiile acestuia;
• utilizatorii apelează destul de rar la serviciile bibliotecarului atunci
când au nevoie de orientare; unul dintre factorii care determină
această disfuncţionalitate este atitudinea nepoliticoasă a unor
bibliotecari;
• o mare parte dintre utilizatori nu au încredere în serviciile de
referinţe, deşi le consideră necesare;
• foarte puţini utilizatori apelează la serviciile bibliotecii pentru
recreere.
6 .2 . P r o ie c t a r e a e r g o n o m ic ă a s e r v ic iilo r p u b lic e în
b ib lio te că
Profilul serviciilor publice trebuie bine proiectat astfel încât: să

deservească utilizatorii, să dispună de o încăpere adecvată de primire şi
de orientare, de un birou de înregistrare şi de restituire a documentelor, de
un birou de informaţii, de spaţiu pentru expoziţii, de săli de lectură cu
acces direct sau indirect, de instalaţii sanitare.
Dimensionarea optimă a spaţiilor publice

Dimensionarea optimă a spaţiului reprezintă un factor esenţial în
organizarea ergonomică a serviciilor publice.
Deşi este destul de dificil de stabilit dimensiunile optime ale acestor
spaţii pentru că fiecare bibliotecă reprezintă un caz particular, specialiştii
recomandă unele valori cu caracter orientativ:
• Secţia de împrumut pentru adulţi-adolescenţi: 1,25 m2/l 00 voi.
• Sala de lectură pentru adulţi-adolescenţi: 0,95 m2/100 voi.
• Secţia de împrumut pentru copii: 1,45 m2/100 voi.
• Sala de lectură pentru copii: 0,90 m2/100 voi.
Discoteca:
• pentru discuri: 0,70 m2/100 discuri
• pentru casete: 1,25 m2/100 casete
Numărul de locuri în sălile de lectură sau de audiţie se stabileşte

în funcţie de numărul de documente astfel:
• 1 lo c/l40 de voi.
• 1 loc/10 periodice
• 1loc/1200 de discuri
Pentru depozite sunt recomandate următoarele valori:

• 100 m2/20000-25000 de voi.; culoare de 0,7-0,9 m (să faciliteze
trecerea cărucioarelor); alei de circulaţie de 1,25 m.
Utilizarea rafturilor mobile, compacte, permite creşterea capacităţii.
Culisarea laterală determină creşterea spaţiului de depozitare cu aproximativ
40%.
Cromatica
Zugrăvirea bibliotecii intră în atribuţiile unui specialist un artist care
trebuie să îmbine culoarea astfel încât să creeze o ambianţă funcţională şi
estetică. Roşul şi albastrul se folosesc întotdeauna cu multă circumspecţie
şi numai în cadrul faţadelor. Dacă faţada şi intrarea au menirea de a
sublinia prin concepţia arhitecturală caracterul public şi deschis al instituţiei,
organizarea spaţiilor interioare asigură confortul individual şi intimitate.
Cele mai recomandate culori pentru interior rămân portocaliul,
verdele pal, galbenul şi rozul, culori care au însuşiri energizante şi tonice.
Culorile au importanţa lor şi în orientarea spaţială a cititorilor. De
aceea trebuie realizat un sistem de corespondenţă între ideograme
(indicatoare, simboluri), culoarea mobilierului, a perdelelor şi a pereţilor şi
etichetarea colecţiilor.
Interiorul bibliotecii tinde să devină un ansamblu compoziţional unitar
şi armonios în care soluţiile arhitectonico-decorative ale finisajului să fie
criterii de funcţionalitate multiplă ale instituţiei.
Iluminatul
In privinţa iluminatului apare problema îmbinării iluminatului natural
cu cel artificial, mai ales în sălile de lectură cu dimensiuni mari. Unii
specialişti susţin iluminatul general din plafon dacă înălţimea este redusă
(ex. Biblioteca de Stat din Karlsruhe), alţii soluţia plafoanelor intermediare
O r g a n iz a r e a e r g o n o m ic ă a s e r v i c i i l o r p u b l i c e în b ib lio te c ă 111
suspendate (Biblioteca Muzeului Naţional German), iar o a treia grupă

iluminatul local prin lămpi de masă (Biblioteca de Stat din Stuttgart).
Există biblioteci în care iluminatul artificial este reglat automat,
asigurându-se un număr constant de lucşi în sălile de lectură. Se recomandă
folosirea luminii fluorescente care este şi estetică dar este mai costisitoare.
Clădirile moderne utilizează multă sticlă, care într-adevăr amplifică
lumina naturală, dar în acelaşi timp creează unele probleme cum ar fi:
reţinerea căldurii; razele solare puternice sunt dăunătoare cărţilor şi cititorilor
din cauza intensităţii luminoase şi a căldurii.
Zgomotul
Zgomotul poate proveni fie din exterior (trafic, zone de lucru), fie
din interior (mişcarea şi conversaţia cititorilor, aparate instalate în clădire:
aer condiţionat, maşini de scris, imprimante, telefoane). Cu toate acestea
nivelul de zgomot nu trebuie să depăşească 35-40 db. Pentru asigurarea
liniştii în sălile de lectură este necesară acoperirea cu mochetă, cu covoare
din material plastic, iar plafoanele cu plăci fonoabsorbante.
M icroclimatul
Păstrarea condiţiilor de temperatură şi de umiditate constantă în
biblioteci şi mai ales în depozitele cu cărţi rare, cu stampe şi în alte încăperi
cu destinaţie specială impune existenţa instalaţiilor de încălzire centrală,
de ventilaţie şi de aer condiţionat.
Cu toate că valoarea unei instalaţii de aer condiţionat poate ajunge
uneori până la 50% din costul clădirii, trebuie asigurată şi posibilitatea
ventilaţiei naturale pe care să se poată conta în cazuri extreme (ex.
Biblioteca Regională de Stat din Stuttgart, unde ulterior au fost introduse
tuburi de ventilaţie naturală în sala principală de lectură).
Intr-o bibliotecă se recomandă ca umiditatea să fie de aproximativ
55%, iar temperatura în sălile de lectură 21-23°C.
Aşa cum arătam în capitolul precedent, între temperatură şi umiditate
există o relaţie directă şi am menţionat acolo perechile de valori optime.
Dacă în bibliotecă nu sunt respectate aceste valori, mai ales
umiditatea ridicată favorizează apariţia mucegaiului (duşmanul principal
al cărţilor) şi are efecte negative asupra aparatului respirator.
Mobilierul
In sălile de lectură trebuie să se acorde o atenţie deosebită
mobilierului modern, bine finisat şi cu virtuţi ergonomice (rafturi, vitrine
sau panouri de expoziţie, mese pentru sălile de lectură, birouri, scaune).
Mobilierul trebuie proiectat într-o deplină armonie cu clădirea. El trebuie
să fie cât mai solid şi mai comod (copiii preferă scaunele joase, persoanele
în vârstă preferă fotoliile înalte), astfel încât să amintească de atmosfera
de acasă.
Canapelele, fotoliile, mesele vor avea forme şi culori atrăgătoare
(negru-brun, roşu închis) pentru a crea impresia de intimitate. Rafturile
care dezvăluie bogăţia şi diversitatea fondurilor, mesele de studiu şi spaţiul
de lectură trebuie să fie scăldate de lumină naturală. Lumina ingenios
dirijată, precum şi culorile inteligent combinate creează o atmosferă
reconfortantă, accentuând caracterul intim al acestui spaţiu.
Mobilierul va fi apreciat de cititori atâta timp cât va fi în bună stare.
Calitatea mobilierului se apreciază după fiabilitate. Un examen critic al
mobilierului trebuie să aibă în vedere: materialele folosite, asamblarea,
stabilitatea, siguranţa, uşurinţa întreţinerii, posibilitatea de a fi reparat sau
de a înlocui uşor elementele stricate sau sparte.
Prezentăm în continuare principalele caracteristici ale mobilierului
specializat, din care vom alege ca exemple câteva modele29.
Bancuri de împrum ut al documentelor (anexa 11)

Acest mobilier de tip-birou se găseşte în punctele de trecere ale
clădirilor (intrările şi ieşirile bibliotecilor sau sălilor de lectură, în holuri).
De regulă va avea o înălţime de 0,75-0,80 m, care să permită personalului
să lucreze şezând, iar cititorilor să poată dialoga cu acest personal. El
serveşte ca suport pentru documentele şi pentru echipamentele folosite în
cazul împrumutului, de aceea trebuie prevăzute prize pentru terminalele
calculatoarelor.
B ancurile de îm prum ut sau de consultare a fonogram elor şi
videogramelor vor fi dotate cu echipamentele necesare “citirii” acestor tipuri
29 RICHTER, Brigitte. G hid de biblioteconomie. Bucureşti: Editura Grafoart, 1995,

p. 175-178.
Organizarea ergonomică a serviciilor publice în bibliotecă 113
de documente: pick-up-uri, magnetofoane şi magnetoscoape care vor fi

legate de sălile publice la căşti sau la cabine de ascultare ori la monitoarele
TV. în spatele acestor bancuri trebuie rezervat şi un spaţiu destul de mare
care să permită trecerea cărucioarelor cu documentele restituite.
Rafturile din sălile publice (anexa 12)

Rafturile pentru cărţi sunt elemente esenţiale intr-o bibliotecă. Acestea
ocupă cel mai mult spaţiu. Modelele alese trebuie să permită modificări pe
măsură ce colecţiile se diversifică şi se măresc, să fie stabile şi solide, să se
compună din elemente modulare ce pot fi schimbate, care să asigure
flexibilitatea prezentării colecţiilor, să se adapteze la diverse formate, să
asigure o bună întreţinere a cărţilor, să uşureze accesul la documente.
Deşi, în mod tradiţional sunt proiectate pentru aşezarea cărţilor, în
ultimii ani ele au fost totuşi adaptate de producători pentru prezentarea
periodicelor, a discurilor şi a principalelor documente audio-vizuale.
Rafturile au fost adaptate la dim ensiunile antropom etice ale
cititorilor: poliţele aşezate la o înălţime de 1,60 m reprezintă un maxim
pentru tineri şi pentru copii, iar cele pentru adulţi nu trebuie să depăşească
1,80-2,00 m. A dâncim ea rafturilor trebuie adaptată la dim ensiunile
documentelor, aceasta fiind în general cuprinsă între 0,20-0,35 m..
Prezentarea periodicelor (anexa 13)

Revistele sunt prezentate în general pe etajere oblice (aproximativ
60°), în spatele cărora se află un spaţiu ce conţine numerele anului în
curs. Pentru ca titlurile să fie uşor vizibile nu se pun mai mult de 3-4
suporturi înclinate. Ziarele şi mai ales cotidianele pot fi expuse pe acelaşi
tip de mobilier, dar este preferabil să fie puse în rasteluri sau pe baghete
mobile de lemn. Această modalitate are avantajul de a păstra mai bine
documentul, dar nu este tocmai estetic.
Casete pentru albume (anexele 13, 14)

în afara casetelor pentru periodice, biblioteca poate fi echipată cu
un alt tip de casete cu picioare, destinate mai ales copiilor. Aceste casete
plasate la o înălţimea de 0,85 m pot servi la prezentarea albumelor de
benzi desenate pentru copii, iar uneori pot înlocui scaunele sau mesele.
M obilier pentru documentele audio-vizuale (anexa 15)

Proiectate iniţial pentru discuri obişnuite, casetele pot fi folosite şi
pentru diapozitive şi pentru casete audio-video. O altă soluţie pentru
păstrarea şi pentru expunerea docum entelor audio-vizuale poate fi
utilizarea unor mobile închise prevăzute cu sertare a căror compartimentare
interioară este variabilă putându-se adapta pentru fiecare tip de document.
Totuşi acest tip de mobilier îngreunează accesul direct la documente.
Unele biblioteci achiziţionează rafturi speciale pentru prezentarea
casetelor audio, fie aşezate pe panouri înclinate spre înainte, fie puse pe
cant pe panouri de 8-10 cm adâncime, înclinate spre înapoi. Alegerea
mobilierului pentru astfel de documente este determinat de felul accesului:
direct, semi-direct, indirect.
Discurile sunt aşezate pe bacuri cu 2-3 compartimente, tapiţate cu
mochetă sau pe fond de cauciuc sau pot fi suspendate în buzunare de
plastic.
Diapozitivele sunt grupate în general pe serii din acelaşi subiect.
Pentru păstrarea lor există mai multe soluţii: fie se pun în coşuri de tip
carusel, fie pe bancuri cu mai m ulte com partim ente prevăzute cu
buzunăraşe, unul dintre compartimente dispunând de un ecran luminos
pentru lecturarea diapozitivelor, fie aşezate în folie transparentă montată
pe o baghetă orizontală.
M obilier pentru atlase (anexa 11)

Destinat conservării şi consultării, acest mobilier are o adâncime
de 0,70 m şi cuprinde 7-8 panouri ce pot conţine unul sau mai multe
documente aşezate orizontal. Panoul superior poate fi înclinat şi folosit ca
un pupitru pentru lectură.
M obilier pentru hărţi, pentru planuri şi pentru stampe

Având în vedere caracteristicile acestor documente, ele vor fi
aşezate în mobile cu sertare orizontale de circa 1 m2 care să conţină
principalele formate. Pentru formatele mari, mai ales pentru planuri şi
pentru hărţi grele, există mobilier cu aranjare verticală, care permite
susţinerea documentelor pe o bandă specială. Hărţile pot fi păstrate rulate
în poziţie verticală, dar pentru aceasta este necesară montarea unor baghete
de lemn.
Organizarea ergonom ică a serviciilor pu b lice în bibliotecă 115
Mesele-pupitru (anexele 11, 14)

Acest tip de mese este utilizat pentru lectura documentelor de
format mare (albume, periodice), grele (atlase, dicţionare) sau preţioase
(manuscrise, cărţi din fonduri speciale).
Uneori sunt înzestrate cu spaţii parţial închise şi izolate care permit
o bună păstrare a documentelor.
De asemenea se folosesc în sălile de lectură pentru consultarea
documentelor audio-vizuale (diapozitive sau casete).
Fişiere
Clasicele fişiere sunt necesare chiar şi atunci când biblioteca
dispune de un catalog informatizat. Fişierele sunt mobile extensibile şi
modulare care permit clasarea fişelor de catalog ale cărţilor (125x75 mm),
a fişelor fonogramelor (150x100 mm) şi a fişelor de împrumut cu dimensiuni
variabile. Acest mobilier poate fi adaptat la înălţimea cititorilor astfel încât
sertarele să nu fie plasate sub înălţimea de 0,65 m şi peste 1,50 m. Sertarele
sunt mobile şi conţin o vergea fixă pentru susţinerea fişelor şi pentru a
împiedica sustragerea acestora.
La fiecare două rânduri de sertare există mici panouri care se pot
trage, pentru a se putea face însemnări. In bibliotecile informatizate
cataloagele fondurilor pot fi consultate pe terminale, dar şi acestea necesită
un mobilier special.
Mobilier de expoziţie (anexa 12)

Din această categorie fac parte vitrinele şi panourile de expunere.
Vitrinele orizontale sau înclinate permit prezentarea cărţilor deschise sau
nu, a stampelor şi fotografiilor sau a unor obiecte mici. Vitrinele verticale
sau dulapurile-vitrină au o capacitate mai mare şi panouri reglabile. De
obicei vitrinele sunt prevăzute cu sisteme de securitate.
Pentru prezentarea cărţilor, revistelor şi obiectelor există o mare
varietate de panouri de expoziţie, cu sisteme de agăţare diferite: piuneze,
benzi adezive pe suport de lemn, textil, m etalic sau magneţi. Panourile se
fixează unul de altul în dispunere liniară, în cruce, în pătrat sau în triunghi.
Artotecile necesită echipamente specifice. Mobilierul este constituit
din vergele verticale cu agăţători mobile, pe care se aplică stampele.
Rafturi de depozit (anexa 13)

în alegerea mobilierului pentru depozit trebuie să se ţină seama de
înălţimea rafturilor, de unghiul de confort vizual, de dimensiunea, de
adâncime, de unghiul şi de înălţimea poliţelor, de distanţa dintre rafturi.
Pentru depozite, în cazul în care acestea sunt echipate cu rafturi
metalice cu o înălţime maximă de 2,20 m, sunt posibile trei tipuri de instalare,
în primul caz rafturile sunt fixe, despărţite prin culoare de circulaţie de
1,10 m şi au o lungime de cel mult 6-7 m. Ele vor fi aşezate perpendicular
pe direcţia ferestrelor.
Dispunerea în rânduri mobile poate mări capacitatea depozitului de
aproape 2 ori. în acest caz rafturile sunt montate pe şine şi alunecă lateral
datorită unui volan sau unei comenzi electronice. La fiecare 7 sau 10
rânduri, unul este fix şi serveşte ca sprijin. Este suficient să se amenajeze
un singur culoar de circulaţie de 1 m pentru fiecare rând fix. O astfel de
aşezare trebuie prevăzută în planul construcţiei deoarece impune o
rezistenţă a planşeului între 1000 şi 1500 kg/m2 şi uneori şinele se fixează
în planşeu încă de la turnarea betonului.
O ultimă aşezare se realizează prin folosirea rafturile auto-portante.
In acest caz rafturile se sprijină de o osatură metalică la fel ca şi planşeele
pe mai multe etaje.
Scaunele
Problema alegerii scaunelor a fost pe larg tratată în capitolul
precedent. în sălile de lectură acestea trebuie să fie solide şi comode.
M odelele şi dimensiunile variază foarte mult. Există scaune joase pentru
copii, banchete cu 2-3 locuri care oferă un confort ridicat, fotolii înalte,
căutate în general de cititorii mai în vârstă.
Sistem e de supraveghere
In afara asigurării confortului utilizatorilor, organizarea ergonomică
a serviciilor publice cuprinde şi proiectarea unor sisteme de supraveghere
şi de protecţie îm p otriva sustragerii docum entelor şi distrugerii
echipamentelor sau mobilierului.
în acest sens este necesară amenajarea unui punct de control dotat
cu aparate de luat vederi dacă accesul este liber la raft supravegherea
O rg a n iza r e a e r g o n o m ic ă a s e r v ic iilo r p u b lic e în b i b l i o t e c ă 117
utilizatorilor de către personal, amenajarea unei garderobe pentru haine şi

pentru genţi.
Aceste zone trebuie să fie controlate electronic. Toaletele trebuie
să fie plasate la intrarea în bibliotecă pentru a evita furtul sau decuparea
documentelor.
A paratele de supraveghere pot fi foarte diferite: sistem e de
detectare a furtului prin supravegherea la ieşire de către personalul avizat
al bibliotecii sau control sonor declanşarea unui sistem de alarmă. Dacă
biblioteca dispune de intrări separate (una pentru personal, alta pentru
utilizator), deschiderea uşii se face cu tastarea unui cod care poate fi
modificat când este necesar.
Sălile pot fi mai uşor supravegheate dacă sunt dotate cu oglinzi şi
cu camere de supraveghere. Camerele video sunt foarte eficiente dar şi
foarte costisitoare.
Detectarea electronică a furtului poate fi magnetică sau prin unde
radio. In prima situaţie cărţile şi broşurile sunt dotate cu o bandă metalică
fină ascunsă în legătura cărţii (cotor) sau între două pagini. Pentru discuri
şi pentru casete există etichete speciale. La părăsirea bibliotecii utilizatorii
sunt obligaţi să traverseze un pasaj strâmt dotat cu un câmp magnetic de
detectare.
Detectarea prin unde radio presupune ca fiecare document să fie
echipat cu o etichetă autocolantă conţinând un circuit electronic. Ieşind
din bibliotecă, cititorul trece printre două antene de detectare care conţin
un emiţător şi un detector de unde radio.
împrejurimile bibliotecii, la fel ca în antichitate, capătă o tot mai
mare importanţă, ele având dublu rol, unul estetic prin cadrul natural care
se creează şi unul funcţional. Multe biblioteci dau posibilitatea lecturării în
aer liber, prin crearea unor spaţii exterioare deosebite (spaţii verzi, fântâni
arteziene, bazine ornam entale), însă soarele, ploaia impun m ăsuri
preventive: spaţii acoperite, mobilier rezistent, umbrele etc.
Bibliotecile au apărut ca un reflex al preocupărilor intelectuale având
ca principală funcţie păstrarea şi conservarea documentelor. Astăzi
accentul se pune pe transmiterea informaţiilor, pe construcţia în sine, pe
design, pe utilitate, pe satisfacţia cititorului. Organizarea ergonomică a
serviciilor publice în bibliotecă poate fi soluţia realizării acestor obiective.
7 . ERG O N O M IA ÎN R E L A Ţ IE CU N O IL E
TEH N O LO G II IN F O R M A Ţ IO N A L E
7.1. S tresu l v iz u a l in d u s de u tiliz a r e a m o n ito a r e lo r
Una dintre cele mai importante direcţii ale progresului şi înnoirii în

societatea noastră o constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate
domenii ale vieţii economice şi sociale, culturale şi manageriale. Prin apariţia
şi prin răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină telecomunicaţiile,
tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea automată a
informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor modeme de
telecomunicaţii, informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a
foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, de la unităţi de informatică
organizate la nivel de instituţie, de întreprinderi sau de judeţe către publicul
larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică.
Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte
de anumite riscuri privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii
şi numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului video sunt factori
importanţi în determinarea nivelului problem elor cauzate de această
activitate. Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii
calculatoarelor. Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de
computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de informaţii
pentru publicul larg în legătură cu această problemă.
în acest capitol ne propunem în primul rând să analizăm riscurile asupra
sănătăţii omului pe care le implică folosirea necorespunzătoare a calculatorului
şi în al doilea rând dorim să oferim câteva sfaturi utile utilizatorilor pentru a
putea lucra cu computerul beneficiind de un confort sporit*.
* Acest capitol a fost întocm it pe baza datelor din lucrarea : “C om puterul şi

stresul “, autori Edward C. Godnig şi John S. Hacunda, Bucureşti: Antet, 1995 şi
cercetărilor autorului.
în prezent numai în SUA peste 100 de milioane de oameni folosesc

videoterminale (VDT), iar numărul lor este într-o permanentă creştere.
Peste 50% dintre aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra
obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale imaginii dincolo de planul apropiat
după folosirea îndelungată a displayului.
în afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi:
încordare şi durere în ceafa şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă;
iritabilitate excesivă; dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri; nervozitate
crescută; eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. în special
operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori
frecvente şi viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.
7.1.1. P r e o c u p ă r i p r iv i n d e fe c te le m o n ito a re lo r a s u p r a
s ă n ă tă ţ i i
în SUA s-a trecut de la societatea industrială la cea informaţională
în numai douăzeci de ani, în timp ce trecerea de la societatea agrară la
cea industrială a durat mai mult de 200 de ani. Odată cu acest fenomen a
devenit necesară folosirea ochilor în activităţi de precizie. Ochii oamenilor
sunt adaptaţi totuşi pentru vederea la distanţă. Câmpul nostru vizual nu
poate să facă trecerea de la planul îndepărtat la cel apropiat în mod natural.
Adaptarea trebuie să fie activă, prin modificarea mediului nostru de lucru
şi a comportamentului specific activităţii depuse.
Tabelul 5 prezintă modul în care au evoluat distanţele de lucru
preferenţiale pe măsura transformării condiţiilor economice.
Tabelul 5
E volu ţia d ista n ţei de v ed ere p entru d iferite tip u ri de activităţi
P erioada E voluţia econom ică D istanta de vedere

înainte de 1600 vânător la distantă
1600-1800 agricultor la distantă
anii 1900 m uncitor variabil
anii 1960 funcţionar aproape
1980-1990 inform atician aproape
Stresul vizual reprezintă o problemă îngrijorătoare, totuşi studiile

existente în acest domeniu nu sunt bazate pe o cercetare aprofundată,
E r g o n o m ia în r e la ţ ie c u n o ile t e h n o l o g i i i n f o r m a ţ i o n a l e 121
multe din simptomele de disconfort al ochiului fiind similare cu ale celor

care lucrează în alte domenii ce necesită vederea de aproape. Ambiguitatea
cunoştinţelor a dus la consensul că nu există factori de pericol în utilizarea
displayului.
Cercetătorul canadian Bob Dematteo a studiat în cartea sa Terminal
Shock tratamentul consecinţelor utilizării terminalelor. El a observat că,
din păcate, dovezile asupra nocivităţii locului de muncă au fost furnizate
de utilizatori, nu de cei care trebuie să reglementeze activităţile respective.
In privinţa terminalelor video s-au efectuat studii mai riguroase
referitoare la efectul acestora asupra operatorilor. Rezultatele obţinute
sunt folosite pentru dezvoltarea politicii legislative de muncă. în multe
state din SUA există o legislaţie pentru protecţia utilizatorilor de
videoterminale. Ba chiar au fost emise reglementări cu privire la designul
locurilor de muncă, la pregătirea personalului şi la asistenţa medicală a
angajaţilor. Costurile suplimentare datorate aplicării acestor legi sunt mult
mai mici decât daunele provocate de accidentele din birouri, care au crescut
spectaculos. Din 1992 statele din Uniunea Europeană au promulgat legi
naţionale referitoare la designul punctelor de lucru, la activităţile curente
şi la sănătatea şi la protecţia lucrătorului, cu prevederi pentru protejarea
vederii.
Pentru sporirea confortului utilizatorilor de unităţi video, în prezent
se face apel la ergonomie şi la optometrie. Ergonomia, aşa cum arătam,
studiază impactul mediului unde se desfăşoară activitatea asupra muncii
depuse de om. Scopul ei este creşterea confortului, a siguranţei şi
productivităţii lucrătorului. Optometria se concentrează asupra îmbunătăţirii
capacităţii vizuale. în optometria comportamentală vederea este privită
ca un proces complex ce include învăţarea şi poate fi modificat şi îmbunătăţit
corespunzător prin: proceduri de antrenare a vederii, dietă, organizarea
muncii şi educaţie.
7.1 .2 . S im p to m e le s tr e s u lu i v iz u a l
Importanţa computerelor în societatea modernă este de necontestat.
De aceea este necesar să se găsească modalităţile prin care să se facă
faţă efectelor pe care le are folosirea lor îndelungată asupra sănătăţii
operatorilor.
Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul vizual. Acesta

poate duce la scăderea productivităţii muncii, poate afecta concentrarea
şi capacitatea de a înţelege ceea ce trebuie învăţat.
Organismul uman are tendinţa de a se adapta la stres, de multe ori
fund nişte adaptări defectuoase (fig. 2).
Hotărâre
R enun ţare D isc o n fo r t fizic / D u r e r e A daptare

- nerealizare - dureri de cap - miopie
- opţiuni/prom ovare - tensiune la nivelul ochilor - suprim are
în carieră limitate - satisfactie scăzută - problem e de
coordonare
Fig. 2. M o d u r i de a d a p ta r e la stres
Simptomele directe ale stresului vizual sunt:

o tensiune la nivelul ochilor;
o dureri de cap;
o dificultăţi de focalizare;
o miopie;
o dublarea imaginii;
o modificări în percepţia culorilor.
Simptomele indirecte pot include:
o dureri la nivelul muşchilor şi oaselor (gât, umeri, spate,
încheietura mâinii);
o oboseală fizică excesivă;
o eficienţă vizuală scăzută în desfăşurarea activităţii.
în continuare vom analiza câteva dintre aceste manifestări ale

stresului vizual.
Tensiunea (încordarea la nivelul ochilor) şi probleme de vedere

înrudite
Mulţi dintre cei ce folosesc timp îndelungat computerul (mai mult
de 2 ore pe zi) se plâng de probleme cu vederea.
E r g o n o m ia în r e la ţie c u n o ile t e h n o lo g ii in fo r m a ţio n a le 123
Iată ce rezultate s-au obţinut comparând problemele de vedere ale

utilizatorilor şi non-utilizatorilor de terminale video (tabelul 6).
Tabelul 6
C om paraţie în tre u tiliza to rii şi n o n -u tiliza to rii term in a le lo r v id eo d in p u n ct
de ved ere al p ro b lem elo r d e v ed ere
(după Smith 1981)
Problem a apărută Procentajul P rocentajul

utilizatorilor % non-utilizatorilor %
M odificări în perceperea 40 9
culorilor
Ochi iritaţi 74 47
Senzaţie de arsură la nivelul 80 44
ochilor
V edere înceţoşată 71 35
Tensiune 91 60
Un studiu efectuat asupra funcţionarilor (tabelul 7) a demonstrat o

corelaţie clară între numărul orelor petrecute în faţa calculatorului şi
numărul simptomelor de stres apărute.
Tabelul 7
C orelaţia d in tre n u m ă ru l de o re d e u tiliza re a term in a lu lu i v id e o pe
săp tăm â n ă şi p rob lem ele de să n ă ta te ap ăru te
(după Resko & M ansfield 1987)
Sim ptom e <15 h 15-30 h >30 h

Tensiune ochi 33% 37% 63%
Dureri de cap 20% 27% 47%
A m eţeli 4% 6% 5%
Tulburări de som n 13% 11% 11%
Dureri de spate 23% 26% 40%
Probleme de focalizare
Cercetările asupra capacităţii de focalizare a ochilor au dus la
descoperirea fenomenului numit LAG (rămânere în urmă). Iată o definiţie
simplistă a acestui termen: LAG reprezintă “diferenţa între distanţa la
care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de focalizare a
Privitorului”.
Un alt concept, înrudit cu acesta, este RPA (punctul de relaxare şi

de acomodare), reprezentând “punctul în care îşi focalizează privirea o
persoană atunci când priveşte într-un câmp vizual gol, lipsit de elemente
care să concentreze atenţia” . Acest punct de relaxare variază de la un
individ la altul. RPA reprezintă un indice al oboselii vederii.
Gerald Murch este cercetător în domeniul ergonomiei. El a măsurat
distanţa focală a ochilor ce urmăresc ecranul displayului cu ajutorul
laserului. Astfel, a descoperit că ochiul nu se poate focaliza asupra
informaţiilor de pe ecranul displayului cu aceeaşi precizie cu care se
focalizează asupra unei pagini tipărite. Dacă terminalul video este folosit
mai mult timp, punctul de focalizare al ochiului trece dincolo de ecran şi se
apropie de punctul de relaxare, ceea ce în timp duce la degradarea imaginii
percepute pe ecran. De aceea sunt necesare măsuri corective (ochelari
speciali prescrişi pentru terminalul video şi/sau formarea, antrenarea
vizuală).
Datorită schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se
lucrează şi mediul înconjurător se produce adaptarea incorectă a văzului
cu consecinţe asupra vitezei şi a capacităţii de înţelegere în timpul lucrului
cu terminalul video.
M iopia
Miopia ar putea fi cauzată de condiţii improprii de desfăşurare a
activităţii (lumină insuficientă, poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici
ce determină apariţia stresului) sau este o moştenire genetică. Aceste două
variante sunt acum în discuţia specialiştilor. In era computerelor miopia ar
putea constitui o formă de adaptare a sistemului vizual la vederea de aproape.
S-au făcut studii asupra studenţilor, care au demonstrat că miopia lor a
crescut pe parcursul anului şcolar şi a scăzut pe perioada verii.
Miopia poate fî evitată printr-o igienă corespunzătoare a vederii.
Schimbări în percepţia culorilor

Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant
pentru perioade lungi de timp, alternând cu m utarea privirii asupra
fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse sau complementare celor
care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a unui
ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării

privirii). Acest fenomen poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare
după puţin timp.
Dublarea imaginii
Displopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii
de coordonare a ochilor. Este o afecţiune temporară, totuşi trebuie consultat
un medic oftalm olog spre a îndepărta posibilitatea existenţei unei
disfuncţionalităţi neurologice serioase.
Sindromul “ochilor uscaţi”

Apare la purtătorii lentilelor de contact. Optometriştii sugerează
umezirea frecventă a ochilor.
Vederea şi poziţia de lucru

De foarte multe ori stresul vizual este legat de problemele de poziţie:
dureri de cap, de umeri, dureri ale încheieturilor mâinii sau ale spatelui.
Designul computerului nu ne permite să vedem în acelaşi timp
tastatura şi imaginea pe ecran. Datorită proastei legături dintre activităţile
vizuale şi cele motorii, ochii sunt supuşi stresului.
Medicul optometrist Allan Grant propune denumirea de Homo
quintadus pentru descrierea speciei ce s-a dezvoltat din Homo sapiens şi
care deţine o vedere perfect adaptată activităţilor desfăşurate la distanţe
mici. El consideră că cea mai eficientă modalitate de obţinere a confortului
la utilizarea calculatorului o constituie schimbarea designului acestuia, nu
adaptarea sistemului vizual al individului.
Terminalul video-display şi stresul

Stresul resimţit la locul de muncă depinde de tipul activităţii şi de
natura individului. Unele activităţi sunt mai stresante decât altele. Diferă
însă reacţia fiecărui individ la acesta.
Stresul vizual duce la modificări ale ritmului cardiac, ale respiraţiei
Şi la alte simptome de stres. Expunerea excesivă la factori de stres poate
avea ca rezultat apariţia unor problem e m entale sau sociale grave
(anxietate, deprimare, oboseală, iritabilitate, productivitate scăzută şi
creşterea absenteismului).
Unele activităţi repetitive, izolate social conduc la un nivel ridicat al

stresului (controlorii de trafic aerian sau operatorii de introducerea datelor).
M ult mai uşoare din punct de vedere al stresului sunt activităţile la care
desfăşurarea programului şi stabilirea termenelor rămân la aprecierea
individului. In consecinţă, munca specialiştilor şi a celor din posturi de
conducere au cel mai mic nivel de stres legat de utilizarea terminalului
video.
Dr. J.R. Pierce de la Universitatea din Alabama a studiat dovezile
fiziologice ale stresului vizual. în urma studiului a rezultat o legătură între
tipul activităţii şi nivelul de stres. Deseori caracteristicile activităţii şi nu
individul constituie cauza stresului (fig. 5).
Stres vizual Activitate
Maxim Controlor trafic aerian
Introducerea datelor
Contabilitate
Procesare de text
Mediu Secretară
Editor
Autor
Minim Posturi de conducere
Fig. 5. N ivelul stre su lu i vizual p e n tru d ife rite tip u ri de ac tiv ităţi
Pe lângă organizarea activităţii sunt şi condiţii fizice sau de mediu

specifice fiecărui loc de muncă ce pot influenţa nivelul de stres: iluminare
insuficientă, zgomote peste nivelul admis, calitatea necorespunzătoare a
aerului, spaţiul inadecvat de desfăşurare a activităţii şi designul incorect
al mobilierului şi staţiilor de lucru.
Pot să apară reacţii adverse la stresul determinat de folosirea
computerului: evitarea activităţilor specifice, disconfort sau adaptări greşite
ale vederii.
Tabelul 8 prezintă informaţii privind legătura dintre sarcinile de
serviciu pentru folosirea terminalelor video şi diverşi factori ce pot cauza
stresul. Datele cuprinse în tabel arată că activităţile diferă foarte mult din
punct de vedere al interacţiunii om-computer.
E rgonom ia în relaţie cu n o ile teh n o lo g ii inform aţion ale 127
Tabelul 8
C a teg o r ii d e sa r c in i sp e c ific e fo lo sir ii te r m in a le lo r v id eo
Sarcini de V iteza de Cerinţe întreru p e C ontrolul D ecizii de

lucru introducere a vizuale ri vitezei de luat
datelor lucru
Introducere M are D ocum ent F oarte R edus Puţine
date sursă puţine
E xtragere de M edie N um ai C âteva V ariază C âteva
date ecran
C om unicare M edie/ N um ai P auze V ariază C âteva
interactivă interm itentă ecran
P rocesare M edie/ E cran/doc. P uţine C âteo d ată V ariază
text interm itentă
Program are M ică/ D oc./ecran F recven te M are N u m ero ase
interm itentă
7 .1.3. F a c to r i c a re in flu e n ţe a z ă s tr e s u l v iz u a l
Raportul Academiei Naţionale de Ştiinţe a Statelor Unite sugerează
că problemele de vedere datorate lucrului cu computerul pot fi reduse cu
39% prin îmbunătăţirea condiţiilor ergonomice.
Mediul de lucru cu computerul este determinat de o serie de factori
fizici, cum ar f i :
• iluminatul;
• poziţia utilizatorului;
• amplasarea computerului;
• zgomotul;
• calitatea aerului.
Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot
contribui la stresul vizual:
• specificul muncii desfăşurate;
• planificarea şi organizarea acesteia;
• profilul fiziologic şi psihologic al utilizatorului;
• eficienţa vizuală a operatorului;
• caracteristicile staţiei de lucru.
Doctorii James Sheedy şi Steven Parsons, optometrişti la Colegiul

de Optometrie al Universităţii Berkley, California, au publicat un raport
intitulat Aspecte clinice ale ochiului în cazul utilizării terminalului
video-display. Antecedente în cuprinsul căruia se arată că “sarcinile
caracteristice utilizării terminalului video solicită ochiul mult mai mult şi
pot cauza un stres mult mai puternic decât activităţile mai puţin solicitante
vizual. Este clar că un procent mare de utilizatori prezintă simptome
specifice. îmbunătăţirea displayurilor video, a mediului de lucru al staţiilor
precum şi a proiectării activităţii pot reduce cerinţele vizuale ale acesteia”.
Afecţiunile vizuale ale lucrătorilor pot fi depistate şi tratate în urma
examenelor oftalmologice. Pe lângă grija pentru întreţinerea ochiului, de
mare importanţă în asigurarea condiţiilor optime de lucru ale operatorilor
este îmbunătăţirea aspectului ergonomie.
Studiile au estimat că numai 5-10% din toţi utilizatorii de terminale
video lucrează în condiţii perfect corespunzătoare din punct de vedere
ergonomie.
Factorii general întâlniţi în mediul de utilizare a monitorului şi care
pot avea efect negativ asupra utilizatorului vor fi analizaţi în continuare.
D isplayuri plate bidimensionale

în activitatea de procesare de text pagina tipărită este înlocuită cu
caracterele luminoase de pe ecran. Pentru a citi pagina tipărită sau pentru
a tasta, linia privirii coboară cu 20-40 de grade. Pentru a urmări apoi
ecranul privirea trebuie deplasată în plan orizontal. Această linie orizontală
îl face pe privitor susceptibil de numeroase interferenţe vizuale: strălucire
supărătoare, fundal ce distrage atenţia, variaţii ale intensităţii luminii în
cameră. Ecranul poate să se comporte ca o oglindă reflectând obiectele
apropiate.
M işcarea pe orizontală pentru a vedea ecranul forţează tonusul
m uşchilor din jurul ochilor, iar urmărirea displayului timp îndelungat nu
permite relaxarea privirii şi o stimulare suficientă a ochiului pentru a
menţine o focalizare corespunzătoare.
E r g o n o m ia în r e l a ţ i e c u n o il e t e h n o l o g i i i n f o r m a ţ i o n a l e 129
Limitele contrastului
Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab
luminată atunci când privim ecranul computerului. O lampă de birou corect
amplasată va permite citirea simultană a documentelor cu care se lucrează.
Culorile
Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra
confortului vizual. Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual
maxim. Alte culori preferate pentru caractere sunt: verde, galben şi
portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu roşu sau cu albastru.
Display-urile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual
decât cele monocrome.
Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb
asigură o focalizare foarte bună.
Polaritatea
Cercetările nu sunt concludente în a alege genul de polaritate
preferat. Pe parcursul zilei poate fi alternată polaritatea spre a asigura o
variaţie a stimulilor pentru ochi.
Lum inozitatea
Operatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului şi contrastul
pentru a obţine confortul vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că
luminozitatea variabilă a ecranului pe parcursul zilei de lucru asigură
relaxarea ochilor obosiţi.
Tipul şi dimensiunea caracterelor

înălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm şi 3,00
mm, fiecare dintre ele trebuind să fie foarte clar definită pe ecran.
Standardele internaţionale stabilesc 80 de caractere pe linie şi 25 de linii
pentru un ecran.
Rezoluţia caracterelor de pe ecran depinde de dimensiunile matricei.
Cele mai comune dimensiuni ale matricei sunt de 5x7, 7x9 sau 9x11. Cu cât
matricea este mai mare cu atât calitatea caracterelor este mai bună. Cele
mai bune sunt caracterele constituite dintr-o matrice de cel puţin 7x9.
Pentru lizibilitatea textului de pe ecran este important şi fontul

caracterului (formatul acestuia).
Terminalul video trebuie verificat la fiecare şase luni pentru a ne
asigura că funcţionează conform prescripţiilor. Verificarea periodică se
va desfăşură conform prescripţiilor producătorului. Ea va asigura şi o
calitate corespunzătoare a caracterelor.
Scrolling (Defilarea textului)
Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informaţia pe
ecran şi să regleze capacităţile vizuale de urmărire şi de scanare în aşa fel
încât informaţia să fie prezentată în ritmul înţelegerii. Fiecare operator o
poate face în mod specific.
“P âlpâirea” şi “vălurirea” ecranului

La computerele fabricate începând cu 1989 aceste probleme au
fost eliminate. Aparatele de birou cu câmpurile magnetice de joasă
frecvenţă (imprimante laser, copiatoare, fax-uri) pot degrada imaginea de
pe ecran.
Tastatura
în conceperea tastaturii trebuie să se ţină seama de anumiţi factori:
• dispunerea tastelor;
• dimensiunea acestora;
• unghiul şi înălţimea tastaturii;
• rezistenţa la apăsare;
• culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.
Tastaturile proiectate neergonom ic pot determ ina dureri ale

încheieturilor mâinii ce se pot transforma în incapacităţi permanente de
mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi folosirea unui wrist pad
(suport pentru încheieturi).
Staţiile de lucru integrate unde ecranul, tastatura şi zona de

amplasare a documentelor cu care se lucrează sunt în acelaşi plan asigură
o utilizare mai confortabilă a calculatorului.
Distanţa de lucru (fig.6)
E r g o n o m ia în r e la ţ ie c u n o ile t e h n o lo g ii i n fo r m a ţio n a le 131
Fig. 6. D istan ţa şi p oziţia r eco m a n d a te p en tru lu cru l pe c a lc u la to r
Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului (47-70 cm) este

mai mare decât distanţa normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la
creşterea distanţei normale de focalizare.
Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă
scăzută au stabilit că distanţa optimă până la ecran este de 70 cm. Ea
poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe ecran.
Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul
vizual, reducând stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului
de computere.
M obilierul şi designul locului de muncă

Tipul şi designul mobilierului poate influenţa confortul vizual şi general
al utilizatorului.
Scaunele folosite în lucrul cu echipamentele de calcul trebuie să fie
reglabile. Sunt excelente scaunele ergonomice, cu spătar reglabil care
poate fi ajustat pentru a sprijini zona lombară.
Computerul trebuie să fie aşezat pe un suport mobil care să permită
reglarea poziţiei pentru eliminarea strălucirii sau reflexiei.
132 Io n e l E n a ch e - Ergonom ia în structurile infodocum entare
Un mediu de lucru optim de desfăşurare a activităţii depinde de cum sunt

integrate intimitatea, confortul şi funcţionalitatea.
Strălucirea supărătoare
Se poate diminua prin iluminarea adecvată a spaţiului de lucru, prin
îndepărtarea computerului de sursa de lumină sau prin instalarea de
paravane. Filtrele anti-strălucire sau acoperirile anti-reflexie pe lentilele
ochelarilor pot fi utile.
Temperatura camerei
Temperaturile extreme pot acţiona ca factori indirecţi de stres ce
afectează concentrarea şi perform anţele vizuale ale utilizatorului
terminalului video.
Calitatea aerului
Computerele trebuie plasate în locuri cu umiditate scăzută.
Este salutară tendinţa de a se interzice fumatul la locul de muncă.
Aerul închis poate afecta şi el capacitatea de desfăşurare a activităţii
pentru perioade lungi.
Iluminarea încăperii
Iluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât
fundalul ecranului. Este de preferat să se folosească lămpi de birou în
locul iluminării din plafon.
Pentru citirea cărţilor se recomandă 100-200 Candeli. Conform
Institutului Naţional de Standardizare American (ANSI) pentru staţiile de
lucru cu computerul se recomandă 18-46 Candeli.
Cu cât este mai mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu
atât este mai bine. Astfel se reduce oboseala ochiului care nu mai trebuie
să facă eforturi de adaptare de la o luminozitate la alta.
Suprafaţa pereţilor şi culoarea lor

Pereţii trebuie să fie maţi şi într-o culoare pastel.
Zona de relaxare a privirii

Operatorii trebuie să aibă în faţă un spaţiu deschis. Acesta creează
posibilitatea odihnirii ochilor prin fixarea unor obiecte îndepărtate.
E r g o n o m ia în r e la ţ ie c u n o ile t e h n o l o g i i in f o r m a ţ i o n a l e 133
Zgomotul
Odată cu trecerea de la maşina de scris la utilizarea computerului,
nivelul zgomotului a fost redus simţitor. Surse cauzatoare de zgomot şi de
distragere a atenţiei pot fi imprimantele zgomotoase sau celelalte persoane
din încăpere.
Imagini reflectate
Această problemă poate fi eliminată prin mutarea monitorului sau
prin aplicarea unui filtru.
Tipul de activitate
Un alt factor important de influenţare a stresului vizual îl reprezintă
structura, cerinţele şi ritmul activităţii.
M uncile com plexe de natură psihică sunt în general grele şi
obositoare mai ales pentru ochi. Activităţile relativ simple din birou precum
cele de secretariat sau de introducere a datelor sunt stresante din cauza
structurii şi ritmului. Fiind repetitive şi monotone ele sunt obositoare şi
lipsite de satisfacţie.
Studiile arată că lucrătorii care au un control scăzut asupra
conţinutului şi vitezei muncii lor sunt cei mai vulnerabili la stres.
Durata activităţii, a pauzelor, diversitatea sarcinilor şi rotaţia
activităţilor influenţează, de asemenea, nivelul stresului.
Perceperea activităţii
Profdul psihologic al lucrătorului poate influenţa stresul indus de
activitate. Felul în care acesta percepe activitatea pe care o depune este
un factor determinant în stabilirea nivelelor de stres. Dacă mediul de
desfăşurare a activităţii corespunde nevoilor şi capacităţilor persoanei,
atunci plângerile referitoare la problemele de sănătate vor fi minime.
Dacă individul şi munca sa nu sunt compatibili, atunci stresul ce
rezultă inerent va fi amplificat de utilizarea computerului.
Alţi factori care influenţează nivelul stresului includ: ameninţarea
pierderii locului de muncă, evenimentele neprevăzute (căderea sistemului,
întârzieri) şi izolarea socială (fig. 7).
Tastatura Caracteristicile ecranului

COM PUTER
D istanţa de lucru Contrast
M obilier şi proiectarea Culoare
echipamentului Polaritate
Luminozitate
“Pâlpâire” şi “vălurire”
OPERATORUL
COMPUTER UMAN COMPUTER
Tem peratura camerei Perceperea activităţii Variaţia sarcinilor de

Variaţia sarcinilor de lucru Sănătatea vederii lucru
Calitatea aerului Lentile de contact Perioade de odihnă
Perioade de odihnă Ochelari pentru
Iluminarea camerei computer
Suprafaţa şi culoarea
pereţilor
Strălucire supărătoare
Zgomot
Imagini reflectate
Fig. 7. F a cto rii din m ed iu l d e lu cru cu co m p u ter u l ca re in flu en ţea ză stresu l

vizual
7 .1 .4 . M ă s u r i p e n tr u p r e v e n ir e a s tr e s u lu i v iz u a l
1. Videoterminalul şi poziţia nenaturală a ochilor
Utilizarea unui calculator nu se aseamănă deloc cu actul tradiţional
al cititului.
Există o mare diferenţă între a privi o foaie albă de hârtie acoperită
cu litere negre, care reflectă lumina, şi a privi un ecran (de obicei negru),
care este autoiluminat şi care este acoperit cu numeroase caractere colorate.
Lumina suplimentară care provine de la un ecran de calculator
este suficient de puternică şi necesită o utilizare minimă a celei naturale
sau a celei artificiale.
Lumina emanată din ecranul calculatorului trece printr-un proces
de reîmprospătare continuă a unui înveliş de fosfor, aşa încât imaginea să
nu pălească.
Această “reîmprospătare” trebuie realizată cu o viteză de aproape
60 de ori pe secundă, în caz contrar utilizatorii vor sesiza o uşoară licărire,
asemănătoare celei produse de vechile tuburi fluorescente de iluminat.
Marea diversitate a tipurilor de monitoare generează diverse rate

de licărire. Pentru utilizatori, acest lucru poate fi deosebit de stresant.
Ca o soluţie împotriva acestui fenomen se poate diminua capacitatea
de strălucire a ecranului, dar şi acest lucru poate conduce la apariţia altor
probleme.
Există o mare diferenţă între poziţia naturală a ochilor atunci când
citim şi poziţia nefirească a ochilor atunci când privim ecranul unui
calculator. Poziţia drept-înainte a operatorilor pe calculator este nenaturală
şi diferă mult de poziţia convenţională, adoptată în timpul cititului. Muşchii
globului ocular “se luptă” pentru a realiza acel echilibru necesar pentru a
fixa şi a reţine imaginea.
Această stare de permanentă încordare conduce la apariţia unor
simptome neplăcute, precum oboseala şi durerile de cap.
în mod ideal, ecranul unui calculator ar trebui poziţionat la circa 10
inch (25,4 cm) sub linia orizontală a privirii (vezi SR E N 29241-2: 1994.
Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin
intermediul videoterminalelor).
2. Strălucirea emanată de ecranul calculatorului

Termenul de strălucire desemnează orice împrăştiere exterioară a
razelor luminoase.
într-un birou există numeroase surse care produc strălucire: lămpi
impropriu poziţionate, tuburi fluorescente, lumina exterioară (lumina zilei),
suprafeţele cu un grad mare de reflexie şi orice obiect iluminat (pe care
cade lumina).
Suprafaţa din sticlă a unui ecran de calculator poate avea un grad
mare de reflexie.
In timp ce ochii operatorului pe calculator se află poziţionaţi drept-
mainte, ei sunt influenţaţi de sursele externe de iluminare şi, în special, de
lumina provenind din plafon.
Există numeroase modalităţi pentru a reduce strălucirea:
Ataşarea la monitorul calculatorului a unor filtre anti-strălucire.
Filtrele obişnuite sunt realizate din sticlă sau din fibre de plastic. Fiecare
tip de filtru are avantajele sale.
Ecranele din sticlă sunt în general mai bune. în ciuda faptului că

sunt costisitoare şi necesită o curăţire frecventă, sunt excelente în
reducerea strălucirii.
O a doua m odalitate vizează poziţionarea corectă a ecranului
calculatorului. în timpul în care nu utilizăm calculatorul putem poziţiona
ecranul acestuia în aşa fel încât să nu reflecte în nici un fel lumina.
Iluminarea birourilor. Cercetătorii au remarcat că numeroase birouri
sunt improprii pentru utilizarea calculatoarelor din punct de vedere al
strălucirii.
Iluminarea birourilor în care se utilizează calculatoarele ar trebui să
fie de trei ori mai puternică decât lumina produsă de ecranul pe care îl
folosim în mod obişnuit.
Tradiţionalele filtre de lumină plasate pe plafoane şi care utilizează
tuburile fluorescente sunt adesea o sursă considerabilă de strălucire. Aceste
dispozitive pot fi adaptate în aşa fel încât să direcţioneze lumina în jos, în
unghi drept, în loc să o împrăştie în toate direcţiile.
Această metodă contribuie la crearea unei ambianţe plăcute şi
liniştitoare pentru ochi.
Utilizarea unor ochelari speciali pentru lucrul pe calculator.
S-a demonstrat că folosirea acestor ochelari duce la creşterea
confortului vizual. Se pare că vor deveni accesorii pentru utilizatori.
Lentilele ochelarilor obişnuiţi nu pot asigura flexibilitatea necesară
lucrului cu computerul. Lentilele speciale bifocale pentru computer au
porţiunea de sus proiectată pentru urmărirea ecranului, în timp ce partea
de jo s este realizată pentru a urmări textul scris. Lentilele trifocale sunt şi
mai specializate, asigurând zone pentru computer, pentru text şi pentru
privirea la distanţă. Există şi lentile noi, cu design modem, care permit
modificări gradate ale puterii lentilelor în funcţie de variaţia distanţei.
Lentilele colorate acoperite cu straturi anti-reflexie sunt câteodată utile
ca elemente adiţionale pentru creşterea confortului la urmărirea ecranului
computerului.
Persoanele trecute de 40 de ani suferă deja din cauza dificultăţilor
de concentrare asupra obiectelor aflate la mici distanţe. Acest lucru este
un rezultat al m odificărilor ce survin în structura aparatului vizual, din
cauza înaintării în vârstă.
E r g o n o m ia în r e la ţ i e c u n o ile t e h n o l o g i i i n f o r m a ţ i o n a l e 137
în această situaţie se recomandă utilizarea ochelarilor obişnuiţi

pentru citit şi a ochelarilor speciali pentru lucrul cu calculatorul, care
echilibrează această disfuncţie naturală.
în lucrul cu calculatorul nu se recomandă folosirea lentilelor de
contact, acestea produc senzaţii de disconfort după un număr de ore
petrecute în faţa monitorului.
Munca pe calculator necesită îngrijiri speciale ale vederii. Dintre
acestea menţionăm necesitatea unui examen periodic al vederii.
Operatorii pe computer trebuie să facă un control al vederii şi al
stării de sănătate a ochilor în fiecare an. Controlul ochilor trebuie făcut de
un optometrist sau de un oftalmolog familiarizat cu cerinţele vizuale ale
utilizării computerului.
Iată ce aspecte trebuie să cuprindă un astfel de examen:
• sănătatea ochiului;
• acuitatea vederii la distanţă;
• acuitatea vederii de aproape;
• cât de bine lucrează ochii împreună (bi-ocularitatea);
• capacitatea de lucru la distanţe mici;
• evaluarea capacităţilor de focalizare;
• semne sau simptome precoce de stres vizual.
Este necesar să-i furnizăm medicului oftalmolog cât mai multe
informaţii despre condiţiile de lucru şi de iluminare ale locului de muncă,
informaţii despre timpul pe care îl petrecem în faţa calculatorului şi despre
eventualele simptome pe care le resimţim.
în birourile în care există aparatură hardware, există filtre de aer
pentru a capta eventuala umezeală care ar putea afecta această aparatură
şi pentru a îmbunătăţi condiţiile de siguranţă a calculatoarelor.
Folosirea acestor filtre generează însă apariţia prafului, care la
rândul său conduce la apariţia altor probleme de ordin tehnic.
Operatorii pe calculator au tendinţa de a clipi mai rar, din cauza
lucrului la distanţe mici, şi de aceea suferă de senzaţia extrem de neplăcută
a “prăfuirii” globilor oculari. în această situaţie se recomandă folosirea
unor picături speciale recomandate de către medicul oftalmolog.
3. Terapia vizuală
Este vorba despre un program special prin care operatorii pe
calculator sunt învăţaţi cum să-şi folosească ochii într-un mod cât mai
corect şi cu minimum de efort.
Acest lucru presupune urmarea unui program special ce cuprinde
tehnici şi proceduri care ajută indivizii să-şi îmbunătăţească toate aspectele
ce ţin de sănătatea analizatorului vizual, incluzând coordonarea generală
a ochilor, coordonarea mână-ochi, mişcările ochilor şi elemente legate de
focalizare.
4. Testarea vizuală
Un program recent, care şi-a dovedit din plin eficienţa în realizarea
de teste privind monitorizarea simptomelor stresului vizual, este programul
Eye-CEE (The Eye - Computer Ergonomie Evaluation System for
UVD users) şi constă în completarea unui chestionar on-line şi în urmarea
unor teste de vedere. Programul îşi propune să constate dacă simptomele
pe care le acuză operatorii pe calculator sunt generate sau nu de condiţiile
de mediu.
R ezultatele acestor teste pot fi consultate de către m edicul
oftalmolog, cel mai în măsură să recomande un tratament recuperator
adecvat.
5. Tehnica celor “3 B ”
Există numeroase metode pe care le putem urma singuri pentru a
reduce stresul vizual. Aceste metode sunt cunoscute sub numele universal
de Tehnica celor 3 B (Blink, Breathe, Break).
o Blink (clipirea)
Clipitul reprezintă o funcţie automată a aparatului vizual. Este cel
mai rapid act reflex din organismul uman. în mod normal, un om clipeşte
de circa 15 ori pe minut. Cel mai adesea clipim atunci când suntem neliniştiţi,
supăraţi, nervoşi, atunci când vorbim sau când ne concentrăm asupra
unui anumit lucru.
Clipitul permite ochilor să se odihnească timp de câteva secunde şi
contribuie la curăţirea şi la umezirea suprafeţei globilor oculari; prin urmare,
la menţinerea unei vederi clare.
E r g o n o m i a în r e la ţ ie c u n o i le t e h n o l o g i i i n f o r m a ţ i o n a l e 139
Fiindcă clipitul este un act reflex trebuie ca iniţial să ne concentrăm

atenţia asupra menţinerii unei rate normale a clipitului în timp ce lucrăm în
faţa unui calculator; după aceea, vom putea clipi într-un mod cât mai
natural.
o Breathe (respiratul)
Organismul uman este un adevărat sistem, specializat în realizarea
schimbului de oxigen şi de dioxid de carbon care este emanat în urma
actului respiraţiei.
Atunci când suntem puşi în faţa unei situaţii limită avem tendinţa de
a ne reţine respiraţia, pentru că ritmul acesteia controlează activitatea
musculară.
Atunci când ne reţinem respiraţia, nici măcar nu băgăm de seamă
faptul că anumiţi muşchi din corpul nostru se contractă.
Un ritm normal al respiraţiei ne relaxează muşchii, chiar şi pe aceia
ai aparatului vizual.
o Break (pauza)
Din cauza intensei concentrări de care dau dovadă operatorii pe
calculator, nu este de mirare că organismul uman are nevoie de pauze de
relaxare.
Ochii noştri nu au fost construiţi pentru a lucra prea multă vreme la
distanţă mică. Cercetătorul american Anshel Jeffrey a elaborat un program
ergonomie pentru relaxarea aparatului vizual, program ce se bazează pe
luarea unor pauze. Aceste pauze au fost reunite sub denumirea de Micro,
mini and maxi Breaks.
Pauzele “M icro” durează circa 10 secunde şi ar trebui luate din
10 în 10 minute. Terapia constă în concentrarea privirii asupra unui punct
situat la aproximativ 10 paşi distanţă. Subiectul trebuie să respire şi să
privească clipind rar. In tot acest răstimp subiectul trebuie să continue să-
şi rotească globii oculari şi să-şi fixeze privirea asupra unui obiect îndepărtat.
Pauzele “M ini” trebuie luate din oră în oră şi trebuie menţinute
circa 5 minute. în timpul acestei terapii subiectul trebuie să stea în picioare
şi să-şi întindă muşchii şi membrele. în tot acest răstimp ochii subiectului
trebuie să continue să se rotească pentru a-i relaxa. Aceste exerciţii vizuale
sunt recomandate de medicul oftalmolog.
140 I o n e l E n a c h e - E r g o n o m ia în s tr u c tu r ile in fo d o c u m e n ta r e
Pauzele “M axi” pot fi luate în timp ce servim o gustare sau o

cafea. Această terapie presupune ridicarea subiectului de la masa de lucru
şi punerea în mişcare a sângelui prin intermediul mersului.
Această terapie trebuie repetată o dată la câteva ore.
6. Poziţia la locul de muncă (fig. 8)

Situaţia ideală a lucrului pe calculator ar fi cea în care toate condiţiile
de mai jos sunt satisfăcute simultan:
1. Ecranul, documentul şi consola se află toate la aceeaşi distanţă
de ochii utilizatorului. Suporturile documentelor au posibilitatea să
p o z iţio n e z e d o c u m e n tu l la a c e e a şi d ista n ţă cu e cran u l
computerului.
Iluminarea indirectă a camerei

luminozitate moderată
(se poate stinge dacă e nevoie'
Suport pentru documente

_Mijlocul ecranului puţin aproximativ la acelaşi
sub nivelul ochiului. unghi cu ecranul.
Nu există strălucire supărătoare
sau reflexie.
..Ochelari speciali pentru
computer dacă e necesar
Lumină reglabilă
directă
Spătar reglabil.
Tastatură mobilă pe
suprafaţă cu fnălţime reglabilă. **
Braţe aproximativ
paralele cu solul. *■" ^ - 7 3, _
Coapse aproximativ/
paralele cu solul. / / f
1 înălţime reglabilă a scaunului.

Suport pentru picioare.—
— (5T kl
’j * Scaun mobil cu bază stabilă.
Fig. 8. O s ta ţie de lu c ru c o re c t p ro ie c ta tă
2. Ţineţi picioarele bine aşezate pe pământ atunci când sunteţi aşezat.

Utilizatorii scunzi pot folosi un suport pentru picioare.
3. Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din şolduri.
4. Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. îndoirea
încheieturii poate duce la afecţiuni date de încordare repetată.
Asiguraţi-vă că încheieturile nu se sprijină pe o margine ascuţită
atunci când tastaţi.
5. Menţineţi coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu
toată talpa pe sol sau pe un suport dacă este nevoie.
6. Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim
terminalul video.
7. Antebraţul va fi în poziţie orizontală sau uşor coborât.
8. Suprafeţele terminalului şi/sau ale documentului vor fi la o înălţime
astfel încât picioarele să nu atingă partea de dedesubt a mesei.
Un test simplu pentru verificarea respectării normelor ergonomice

în lucrul cu noile echipamente de calcul poate fi următorul:
1. Dacă la următoarele întrebări răspunsul este DA, trebuie să
consulţi un optometrist
• Apar dureri de cap după aproximativ 23-30 de minute de lucru pe
calculator?
• Apare senzaţia de oboseală a ochilor însoţită de dureri în jurul
acestora după aproximativ 20-30 de minute?
• Vederea este uneori neclară după folosirea calculatorului?
• Literele, numerele, simbolurile apar neclar pe ecran şi nu pot fi
distinse, chiar după ce monitorul a fost reglat?
• Pierzi frecvent rândul documentului după care se face copierea,
după ce priveşti ecranul?
• Apare uneori imaginea dublă?
• Apare senzaţia de ochi uscaţi sau iritaţi după 20-3 0 de minute de
folosire a calculatorului?
• Apare fenomenul de înroşire a ochilor după 20-30 de minute?
2. Dacă răspunsul este NU la următoarele întrebări, staţia de
lucru nu este corect concepută din punct de vedere ergonomie.
• Monitorul şi tastatura sunt detaşabile?
Io n e l E n a c h e - E rgonom ia în structu rile infodocum entare
• Centrul ecranului se găseşte mai jos cu 4-5 inch de nivelul ochilor?

• Ecranul pivotează dintr-o parte în alta?
• înălţimea ecranului este ajustabilă?
• Caracterele de pe ecran pot fi uşor citite de la o distanţă de 27-29
inch?
• Este nivelul iluminatului din cameră confortabil, iar sursele de
lumină sunt corect poziţionate?
• Există un filtru de reducere a strălucirii ecranului?
• Este tastatura destul de grea pentru a sta fixă în timpul lucrului?
• Are tastatura 1 inch ori mai puţin în grosime?
• Există feedback adecvat la apăsarea unor taste (ex. sunete)?
• Tastatura are dim ensiunile şi tastele standard? Există taste
numerice separate?
• Există spaţiu adecvat pentru întreg echipamentul?
• Suprafaţa mesei permite poziţionarea monitorului şi tastaturii la
distanţele dorite?
• Există un suport vertical pentru documentele după care se face
copierea?
• Există spaţiu pentru sprijinirea încheieturilor în timpul folosirii
tastaturii?
• Suprafaţa de lucru (mesele) au marginile rotunjite?
• Suprafaţa de lucru permite folosirea confortabilă a ambelor mâini?
• Sunt toate m aterialele necesare lucrului (manuale, cărţi de
referinţe, dischete) uşor de găsit?
• Scaunul permite un suport confortabil pentru spate?
• Scaunul permite înclinarea spătarului independent de platformă?
• Poziţia şi unghiul spătarului pot fi ajustate?
• Platforma are marginile rotunjite?
• Platforma permite ajustări?
• Suprafaţa de sprijin este sigură (ex. picioare cu 5 role)?
• Scaunul are braţe. Pot fi poziţionate astfel încât să nu interfereze
cu mutarea scaunului şi cu poziţia corectă?
• Ai o poziţie relaxată în faţa calculatorului?
• în poziţia normală de lucru capul este aplecat în faţă nu mai mult
de 20°?
• Umerii sunt relaxaţi?

• Poziţia încheieturilor mâinilor este “neutră”?
• Cotul permite flexarea la 90-100°?
• Poziţia şezând nu necesită răsucirea coloanei?
• Poţi lucra confortabil fară schimbări frecvente ale poziţiei?
• Temperatura camerei este în ju r de 20-22° C?
• Camera are o bună ventilaţie, fără curenţi puternici?
• După fiecare oră de lucru iei o pauză de 10-15 minute?
• Calculatorul se află într-o zonă în care fumatul este interzis?
3. Dacă răspunsul este DA la următoarele întrebări, trebuie să
consulţi un medic.
• Apar dureri în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe în
timpul lucrului pe calculator?
• Durerile în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe apar
după mai multe ore de la încetarea lucrului?
• Ai pierdut mobilitatea unor părţi ale mâinilor sau mobilitatea a
devenit mai limitată de când ai început să lucrezi la calculator?
• Muşchii gâtului, umerilor sau spatelui au devenit mai rigizi sau
încep să doară după lucrul pe calculator?
Computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, dar nu ne fereşte de anumite

riscuri privind sănătatea. Aici am analizat numai influenţa asupra vederii.
In plus, pe lângă ochi, problemele care mai pot apărea sunt:
1. probleme musculare şi ale scheletului;
2. stresul;
3. efectele datorate radiaţiilor.
Pentru evitarea riscurilor asociate cu utilizarea computerului
trebuie întreprinse acţiuni în mai multe direcţii: cercetare, educaţie şi
legislaţie.
Multe din studiile existente nu au condus la rezultate concludente.
Educaţia publicului, în special a utilizatorilor de computere, poate
juca un rol cheie în controlul riscurilor. Un public bine informat poate
hotărî asupra unor standarde de fabricaţie şi a unei legislaţii pentru protecţia
utilizatorului de terminal video.
Reglementările legale pentru utilizarea computerelor trebuie

formulate pe baza descoperirilor ştiinţifice şi a cerinţelor unui public informat.
Consiliul pentru Probleme Ştiinţifice al Asociaţiei M edicale
Americane a publicat încă din anul 1987 câteva recomandări cu privire la
efectele ecranelor calculatoarelor asupra sănătăţii omului:
1. Institutul Naţional pentru Protecţia Muncii şi Sănătate şi alte grupuri
vor continua investigaţiile privind plângerile operatorilor pe
term inale video, acordând o atenţie deosebită ergonomiei şi
măsurilor de reducere a stresului, pentru micşorarea disconfortului
lucrătorilor şi pentru îmbunătăţirea mediului de desfăşurare a
activităţii.
2. Asociaţia M edicală Americană (AMA) va încuraja conducerea
instituţiilor să trateze cu interes importanţa interfeţei om-maşină,
să asigure un mediu de lucru corespunzător şi să încurajeze
comunicarea efectivă între proiectanţii sistemului şi utilizatori.
3. AMA va continua să urmărească acest domeniu şi să alerteze medicii
şi alte părţi implicate dacă sunt sugerate şi alte aspecte negative.
Deşi problema utilizării calculatoarelor în condiţii ergonomice este
neclară şi în ţările dezvoltate, elaborarea unei legislaţii specifice care să
cuprindă reglementări clare pentru utilizatorii computerelor, noi norme de
securitate şi unele facilităţi salariale sau legate de timpul de lucru, este
necesară la noi în ţară. Normele specifice de securitate a muncii pentru
prelucrarea automată a datelor cuprinse în Ordinul Nr. 31/07.08.1996
al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sunt insuficiente, neactualizate
şi puţin cunoscute de către utilizatori.
7 .2 . S tr e s u l in d u s d e u t iliz a r e a I n t e r n e t u lu i
Intemetul nu este o reţea de calculatoare cum de multe ori se

spune greşit, ci este o reţea de reţele. Este o colecţie mondială de tot felul
de calculatoare şi de reţele de calculatoare legate între ele.
In anii 60, Intemetul a fost iniţial un experiment al Departamentului
Apărării al Statelor Unite, care urmărea să-i ajute pe oamenii de ştiinţă şi
pe cercetătorii răspândiţi pe suprafeţe mari să lucreze împreună, folosindu-
se cu toţii de puţinele şi de costisitoarele calculatoare şi de fişierele acestora.
E r g o n o m ia în r e la ţ ie c u n o ile t e h n o lo g ii in fo r m a ţio n a le 145
Acest obiectiv a necesitat crearea unui grup de reţele interconectate care

să funcţioneze ca o unitate coordonată.
Războiul rece a stârnit interesul pentru o reţea care să reziste
unui atac aerian. Dacă o parte a reţelei ar fi fost distrusă, datele şi
informaţiile ar fi continuat să circule spre destinaţie cu ajutorul părţilor
componente care au supravieţuit. Astfel, în Internet responsabilitatea
dirijării mesajelor a fost distribuită în toată reţeaua, nefiind centralizată
într-un singur loc.
Impactul Intemetului asupra vieţii noastre este mai mare decât
influenţa pe care a avut-o Revoluţia industrială în schimbarea societăţii
secolului XVIII. Aceasta este concluzia la care a ajuns un studiu efectuat
de prestigiosul Centru de Cercetări Henley din Marea Britanie, studiu
finanţat de corporaţia americană CISCO SYSTEM, liderul mondial în
construcţia reţelelor pentru Internet. Raportu/ Impactul Intem etului în
Europa relevă schimbările radicale produse în modul nostru de a trăi, de
a munci, de a învăţa şi de a ne petrece timpul liber. Spre exemplu,
cumpărăturile în cyberspaţiu reprezintă un paradis pentru 13% din numărul
bărbaţilor care utilizează Intemetul, datorită faptului că se fac mult mai
rapid. Acest motiv convinge, din păcate, numai 2% din femei să cumpere
on-line.
Insă, din totalul utilizatorilor, doar 19% privesc Intemetul ca pe un
mijloc de a cumpăra diverse lucruri, pentru că 46% îl descriu ca pe o
sursă de informaţii, 24% ca pe un mijloc de a fi în contact cu ceilalţi
oameni şi 10% ca pe o sursă de distracţie.
De la inventarea sa în 1980, numărul reţelelor a crescut (după unele
estimări în prezent sunt peste 30000), numărul utilizatorilor a crescut
spectaculos an de an, astfel că în prezent acesta este de aprox. 500 de
milioane. Este dificil de făcut o prognoză, dar se pare că, în 10 ani, numărul
utilizatorilor se va dubla. Cert este un singur lucru: firmele de echipamente
pentru Internet vând astăzi mai multe consumabile decât cele de echipament
pentru IT (tehnologia informaţiei). Mai mult decât atât, raportul Centrului
de Cercetări Henley a analizat şi implicaţiile sociale. Concluzia: cei care au
acces la Internet la locul de muncă sunt mult mai bine informaţi, mai
productivi, însă din cauza abundenţei de date de procesat, numărul orelor de
lucru este în creştere, proporţional cu acumularea oboselii şi stresului.
146 I o n e l E n a c h e - Ergonom ia în structurile infodocum entare
Ce fel de informaţii putem localiza pe Internet? El oferă o colecţie

de date care se îmbogăţeşte într-un ritm rapid, colecţie ce cuprinde subiecte
de la medicină la ştiinţă şi tehnologie. El prezintă un material complet din
domeniul artelor, precum şi materiale de cercetare pentru studenţi şi
materiale referitoare larecreere, la divertisment, la sport şi chiar posibilităţi
de găsire a unui loc de m uncă. Prin Internet putem avea acces la
almanahuri, la dicţionare, la enciclopedii şi la hărţi.
Cu toate acestea, există unele aspecte neliniştitoare care trebuie
analizate. Poate f i considerat sănătos tot ceea ce se găseşte p e Internet,
mai ales pentru tineri şi p entru copii? Ce măsuri de siguranţă ar
trebui luate? întrebări pe care ar trebui să şi le pună şi bibliotecarii, acum
când bibliotecile au devenit puncte de acces (gratuit) în Internet.
înainte de a analiza aceste probleme vom prezenta pe scurt serviciile
şi resursele pe care le oferă Intemetul.
Poşta electronică
O resursă obişnuită oferită de Internet este un sistem internaţional
prin care se poate trimite şi primi poşta electronică, cunoscută sub numele
de e-mail. De fapt, poşta electronică reprezintă o mare parte a traficului
de pe Internet şi pentru mulţi este singura resursă pe care o utilizează.
Grupurile de discuţii
Un alt serviciu bine cunoscut poartă numele de UseNet. Acesta
oferă accesul la newsgroup pentru discuţii în grup axate pe un anumit
subiect.
O variantă a acestui serviciu este sistemul de avizier electronic
(BBS). Sistemele BBS sunt asemănătoare UseNet-ului, cu excepţia faptului
că toate fişierele sunt localizate pe un singur calculator care de obicei
este întreţinut de o persoană sau de un grup.
Partajarea fişierelor (transferul de fişiere)

Acest serviciu permite transfeml fişierelor de date de la un calculator
la altul. In felul acesta se pot prelua de pe diferite calculatoare programe
şi orice tip de document electronic.
E r g o n o m ia în r e la ţ ie c u n o ile t e h n o lo g ii in fo r m a ţio n a le 147
Pentru a utiliza acest serviciu este necesar un program FTP (File

Transfer Protocol) cu ajutorul căruia utilizatorul se poate conecta la un
server FTP aflat la distanţă. Serverul este identificat printr-o adresă
Internet. Accesul la un astfel de server este permis, de regulă, utilizatorilor
înregistraţi care au drept de acces.
World Wide Web (vvvvvv)

Această componentă a Intemetului numită mai simplu Web permite
utilizatorilor să folosească o idee demodată cea a notelor de subsol într-un
mod cu totul nou. Când un autor al unui articol de revistă sau al unei cărţi
introduce o notă de subsol, cititorul examinează subsolul paginii şi probabil
este îndrumat spre o altă pagină sau spre altă carte. Web-ul poate face în
esenţă acelaşi lucru, folosind o tehnică ce va sublinia sau evidenţia un
cuvânt, o expresie sau o imagine din document. Cuvântul sau expresia
evidenţiată arată utilizatorului că există un alt document asociat primului.
Acest document poate fi accesat şi afişat imediat pe ecran. Documentul
de acest tip poartă numele de hypertext.
De asemenea Web-ul face posibilă şi stocarea şi regăsirea sau
redarea fotografiilor, a imaginilor fixe şi a celor animate şi a secvenţelor
video şi audio. Utilizând un astfel de instrument clienţii pot să vadă rapid
şi uşor informaţiile şi imaginile grafice stocate, probabil, pe calculatoare
aflate la mii de km distanţă.
Utilizarea unui browser Web seamănă foarte mult cu o călătorie
adevărată, numai că aceasta se face mult mai uşor. Acest tip de călătorie
poartă numele de navigare sau surfing pe Internet.
Societăţile comerciale şi alte organizaţii au început să folosească
Web-ul ca mijloc de publicitate pentru produsele sau pentru serviciile lor.
Ei creează o pagină Web, un fel de vitrină electronică. Odată ce adresa
paginii Web este cunoscută, posibilii clienţi pot afla informaţii despre firma
respectivă.
Chat-ul (discuţii prin Internet)

Acest serviciu permite unui grup de persoane să-şi transmită mesaje
într-un timp foarte scurt. Deşi este utilizat de diferite categorii de vârstă,
el este foarte popular în rândul tinerilor. Odată conectat, utilizatorul este
pus în legătură cu o mulţime de alţi utilizatori din toată lumea.
Aşa-numitele spaţii de discuţii permit gruparea acestora pe anumite

teme cum ar fi sciece-fiction, film sau sport. Toate mesajele tastate într-
un astfel de spaţiu apar aproape simultan pe ecranele calculatoarelor
tuturor participanţilor la discuţii. Aceste spaţii sunt active în general 24 de
ore pe zi.
Intemetul dispune, cu siguranţă, de un mare potenţial pentru utilizări

educative şi pentru comunicaţii zilnice. Totuşi, dacă i se ia poleiala
tehnologiei de vârf, iese la iveală faptul că Intemetul este asaltat de unele
dintre aceleaşi probleme care au afectat timp îndelungat televiziunea,
telefonul, ziarele şi bibliotecile. Prin urmare, ne putem întreba pe bună
d re p ta te : E ste în tre g u l c o n ţin u t in fo r m a ţio n a l al I n te m e tu lu i
“sănătos ”?
în numeroase rapoarte s-a arătat că pe Internet există material
informaţional nepotrivit în special pentru tineri şi pentru copii. Unii susţin
că aceasta este absolut o exagerare, mai ales că descoperirea unor astfel
de materiale cere eforturi mari, conştiente şi deliberate. Din păcate, astfel
de materiale există şi ele pot fi cu multă uşurinţă localizate, de aceea ar fi
înţelept ca cei care au acces sau oferă acces la Internet să fie prudenţi,
în cazul bibliotecilor este necesară o supraveghere mai atentă a utilizatorilor
de Internet (în special a tinerilor şi copiilor), este necesară condiţionarea
tipului de informaţie la care aceştia au acces.
O altă problemă o reprezintă timpul pe care utilizatorii îl petrec în
faţa calculatoarelor navigând pe Internet. Statisticile arată că acesta este
cam de 6 ore pe săptămână, dar timpul de acces la Internet în rândul
tinerilor este cu mult mai mare. Specialiştii arată că navigarea pe Internet
a devenit una dintre activităţile care creează cea mai mare dependenţă.
Pe Internet există o mulţime de subiecte interesante şi nenumărate
lucruri noi de descoperit. De fapt, Intemetul este o imensă colecţie de
biblioteci care te îmbie vizual. Ca să vizitezi doar o mică porţiune din
această bibliotecă de biblioteci sunt necesare zile şi nopţi. Aşa cum arătam
în acest capitol rămânerea mult timp în faţa calculatorului determină stresul
vitual şi efectele sale indirecte. De aceea, este necesar ca bibliotecile să
impună limite în ce priveşte timpul şi conţinutul surfing-ului prin Web, la
fel cum procedează părinţii cu televizorul.
E r g o n o m ia în r e la ţie c u n o ile te h n o l o g i i i n fo r m a ţio n a le 149
Securitatea informaţiilor şi confidenţialitatea mesajelor reprezintă

o altă problemă a Intemetului. De exemplu, un mesaj e-mail trimis trebuie
văzut numai de către destinatar. Insă, în timp ce “scrisoarea“ se află pe
drum o persoană isteaţă şi probabil lipsită de scrupule sau un grup de
persoane s-ar putea să intercepteze corespondenţa. Pentru a-şi proteja
mesajele, unii folosesc produsele soft e-mail ca să-şi codifice conţinutul
scrisorii înainte de a o expedia. Destinatarul are şi el nevoie de un soft
asemănător pentru a decodifica textul.
Recent s-au purtat multe discuţii pe tema schimbului pe Internet de
cărţi de credit şi de alte informaţii secrete în scop comercial. Deşi se aşteaptă
să se realizeze inovaţii importante pentru întărirea securităţii, Dorothy
Denning, analistă în securitatea calculatoarelor declara: “Este imposibil să
se realizeze sisteme care să asigure o securitate absolută, însă riscul poate
fi redus considerabil, probabil la un nivel proporţional cu valoarea informaţiei
stocate pe sisteme şi cu ameninţarea ce vine din partea spărgătorilor de
reţea (hackers), cât şi a celor care au acces la informaţiile confidenţiale”.
Din păcate nu se poate realiza o securitate absolută în nici un sistem de
calculatoare, indiferent că este sau nu conectat la Internet.
Cea mai mare parte din materiale şi multe dintre serviciile disponibile
pe Internet au, indiscutabil, valoare educativă şi pot servi unui scop util.
Un număr tot mai mare de firme stochează documentaţia internă pe reţelele
lor private, adică pe Intraneturi. Apariţia conferinţelor video şi audio face
posibilă schimbarea în permanenţă a programului călătoriilor şi al întâlnirilor
de afaceri. Companiile producătoare de soft utilizează Intem etul pentru
distribuirea produselor, ceea ce reduce substanţial costurile. Multe servicii
care în prezent folosesc angajaţi pentru încheierea tranzacţiilor, cum ar fi
companiile de turism, vor fi obligate să concedieze oamenii pentru că
acum contractele se pot încheia prin intermediul Intemetului.
Intr-adevăr, Intemetul a avut urmări profunde şi va continua probabil
să aibă asupra vieţii noastre, fiind un important mijloc de răspândire a
informaţiilor, de conducere a afacerilor şi de comunicare.
Asemenea celor mai multe mijloace informaţionale, Intemetul are
utilizări multiple. Insă, aşa cum arătam, poate fi folosit şi într-un mod greşit.
Unii pot alege explorarea laturilor pozitive ale Intemetului, în timp ce alţii pot
alege segmentele negative. în această privinţă bibliotecile pot influenţa
decizia.
8. P R O T E C Ţ I A M U N C I I Î N B I B L I O T E C Ă
8.1. C o n ţin u tu l p r o te c ţie i m u n c ii
Dezvoltarea şi modernizarea societăţii, evoluţia omului au dus la

apariţia unor noi domenii de muncă, la dezvoltarea şi la perfecţionarea
proceselor de producţie. Totodată a crescut volumul şi complexitatea
mijloacelor de muncă şi a tehnologiilor de fabricaţie care evoluează şi se
modernizează în fiecare zi.
Odată cu acestea a crescut numărul solicitărilor şi factorii de risc,
au crescut riscurile de producere a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale. Astfel, prevenirea acestor accidente şi boli a început să devină
o preocupare importantă a omului.
In acest sens, au apărut noi concepte de protecţie şi de securitate a
muncii care se referă la asigurarea stării generale de sănătate şi a integrităţii
fizice şi psihice a întregului personal.
Totalitatea măsurilor tehnice, sanitare, juridice şi organizatorice,
având drept scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea
îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă, reprezintă domeniul
protecţiei muncii.
De asemenea, protecţia muncii are în vedere asigurarea unor condiţii
de muncă speciale pentru cei care efectuează munci grele şi vătămătoare,
pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Scopul principal al programelor şi al reglementărilor legale privind
protecţia şi securitatea muncii este de a preveni leziunile şi accidentele de
muncă.
In statele dezvoltate există pachete de legi care protejează salariatul.
De exemplu, în M area Britanie sănătatea şi securitatea angajaţilor care
lucrează în birouri este protejată prin Legea p riv in d sănătatea şi
securitatea la locul de muncă din 1974. Deşi acest act este redactat
numai în termeni generali, M inisterul Muncii are putere de a redacta
regulamente specifice pentru diferite locuri de muncă, după consultarea
Comisiei pentru Sănătate şi Securitate.
P r o te c ţia m u n c ii în b ib lio te c ă
I onel E nach e - E r g o n o m ia în s tr u c tu r ile in fo d o c u m e n ta r e 153
152
echipamentelor şi dotarea lor cu dispozitive de protecţie a muncii, precum
Acte legislative anterioare, cum ar fi Legea din 1961 p rivind
şi instruirea tuturor angajaţilor constituie măsuri tehnico-organizatorice
fabricile şi birourile, cel din 1963 privind magazinele şi căile ferate au
cuprinse în conceptul de protecţie. Aceste norme tehnice reglementează
rămas în vigoare pentru a furniza regulile generale.
nu numai conduita oamenilor şi condiţiile pentru obţinerea unui cât mai
în reglementările actuale cu privire la munca de birou, de exemplu,
mare randament cu minim de efort şi cheltuieli, ci şi asigurarea ocrotirii
gravidelor le este interzis lucrul la videoterminale sau nivelul radiaţiilor X
sănătăţii şi integrităţii corporale.
răspândite de monitoare trebuie să se încadreze în anumite limite precizate
Noţiunea de protecţie a muncii are, deci, un conţinut complex care,
de standarde internaţionale.
privit din punct de vedere tehnic, cuprinde măsurile tehnico-ştiinţifice luate
La noi în tară protecţia muncii este reglementată în Constituţia
pentru înlăturarea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale,
României ca o importantă problemă de stat care antrenează preocupări şi
răspunderi m ultilaterale şi la toate nivelurile din partea celor care iar din punct de vedere juridic, cuprinde totalitatea normelor de drept
referitoare la obligaţiile conducerii unităţilor de a asigura personalului condiţii
organizează şi conduc activitatea productivă.30
bune pentru desfăşurarea muncii.
C odul m uncii (Legea nr. 10 din 23 noiem brie 1972) conţine
prevederi potrivit cărora “protecţia muncii se va asigura încă din faza de Dezvoltarea forţelor de producţie şi introducerea progresului tehnic
proiectare a obiectivelor şi de realizare a investiţiilor..., precum şi a impus necesitatea efectuării de studii şi de cercetări referitoare la muncă,
introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului ştiinţei şi cu scopul de a menţine la un nivel cât mai înalt starea fizică şi psihică a
tehnicii moderne” . omului. Angajatul, indiferent că lucrează în birou sau în sectorul productiv,
Noile reglementări legale cu privire la protecţia muncii, respectiv trebuie să poată răspunde în mod corespunzător cerinţelor impuse de
Legea nr. 90/1996 (Legea protecţiei muncii) şi normele metodologice introducerea progresului tehnic, fără ca acesta să-i afecteze sănătatea
sau rezistenţa.
de aplicare a acesteia, au îmbogăţit aceste prevederi.
De asemenea, M inisterul Muncii şi Protecţiei Sociale împreună cu A lătu ri de p ro g re su l teh n ic , care a d e te rm in a t sc h im b ă ri
Ministerul Sănătăţii elaborează norme privind protecţia şi securitatea muncii, fundamentale în muncă, un rol deosebit în dezvoltarea studiilor şi cercetărilor
obligatorii pe întreaga economie, iar ministerele şi departamentele pe ramuri în domeniul protecţiei muncii l-a avut concepţia omului despre muncă şi în
de activitate au obligaţia de a elabora norme specifice de protecţie şi de general evoluţia ştiinţelor care au ca obiect munca, în special ergonomia.
securitate pentru fiecare loc de muncă.
Din păcate, lipsesc normele de protecţie a muncii în birouri şi în 8 .2. A c c id e n te le de m u n că
special cele privitoare la lucrul cu noile echipamente de calcul, activităţi
Deşi, din punct de vedere fizic, munca în bibliotecă - cu câteva
care în ţările dezvoltate sunt reglementate prin legi.
Un rol important în asigurarea protecţiei muncii revine şi contractului excepţii - este uşoară, iar elementele de risc sunt minime, nu este exclusă
apariţia accidentelor şi a bolilor profesionale.
colectiv de muncă, ce se încheie între unitate şi între angajaţi, şi care
constituie instrumentul juridic al cărui scop constă în organizarea superioară Accidentele de muncă pot fi definite ca fiind: “vătămări corporale
a muncii şi în găsirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea continuă a ale organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc
condiţiilor de muncă şi de viaţă în unitate. în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi
Modul în care se amplasează şi se construiesc clădirile unde urmează care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, invaliditate
sau deces” .31
să se desfăşoare activităţi productive, proiectarea şi instalarea utilajelor şi
31 I b id , p. 1029.
30 BURLOIU, P. Op. cit., p. 1024.
Accidentele de muncă pot fi clasificate după următoarele criterii:

a . după numărul persoanelor afectate: accident individual şi colectiv;
b. după urmările asupra victimei: accidente care produc incapacitate
temporară de muncă (max. 30 de zile), accidente care produc
invaliditate şi accidente mortale;
c. după natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice,
chimice, termice, prin iradiere sau combinate;
d. după natura leziunilor: contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri,
arsuri, entorse, fracturi, amputări, intoxicaţii, electrocutări, insolaţii,
leziuni multiple;
e. după locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau
inferioare, cu localizări multiple;
f. după momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau
cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică
sau organizatorică, ele pot proveni fie din condiţiile de muncă, fie datorate
angajatului.
Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor
care le-au generat, se folosesc câteva metode.
a. Metoda statistică. Această metodă are la bază calculul a trei
indicatori: coeficientul de frecvenţă, coeficientul de gravitate, coeficientul
de incapacitate temporară de muncă. Cu ajutorul lor se determină numărul
accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul mediu al zilelor
de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă.
b. Metoda topografică constă în reprezentarea pe planul unei
structuri (uzină, atelier), prin semne convenţionale, a locurilor unde s-au
produs accidente într-o anumită perioadă de timp în scopul determinării
cauzelor care le-au generat.
c. M etoda m onografică constă în studierea tehnologiilor, a
echipamentelor şi mobilierului, a condiţiilor de mediu, în scopul stabilirii
locurilor de muncă periculoase şi a cauzelor care le-au provocat, în vederea
elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda cea mai eficientă.
In bibliotecă, odată cu creşterea numărului echipamentelor modeme
(calculatoare, maşini electrice de scris, copiatoare), cel mai mare pericol
de vătămare corporală îl reprezintă electrocutarea. De aceea, alegerea
locului pentru instalarea echipamentelor precum şi realizarea unor instalaţii
P r o te c ţia m u n c ii în b ib lio te c ă 155
electrice corespunzătoare sunt esenţiale. Chiar înainte de instalarea unor

astfel de echipamente (unele calculatoare au nevoie de prize trifazice,
380 V), trebuie efectuate lucrări corespunzătoare la instalaţiile electrice
cu electricieni autorizaţi (vezi Norme specifice de securitate a muncii
pentru utilizarea energiei electrice).
De a sem e n ea , tre b u ie re z o lv a tă p ro b le m a in s ta la ţie i de
împământare. Aceasta se va efectua de către tehnicienii care vor instala
noile echipamente în strânsă cooperare cu electricienii autorizaţi ai bibliotecii
(vezi STAS 12604-87. Protecţia împotriva electrocutării).
Pentru prevenirea accidentelor în birouri este necesar un mobilier
adecvat care să perm ită încorporarea cablurilor astfel încât să fie
împiedicată agăţarea sau smulgerea acestora.
Atenţie sporită din partea angajaţilor necesită şi utilizarea unor
echipamente precum maşina de tăiat hârtie sau copiatorul (raza laser poate
provoca orbirea iar unele componente sunt fierbinţi).
8 .3 . B o lile p r o fe s io n a le
In afara accidentelor de muncă, bolile profesionale constituie alte

disfuncţionalităţi ale sistemului om-solicitări. Acestea constau în lezarea
componentei biologice a factorului uman.
Boala profesională este definită ca: “afecţiunea care se produce ca
urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici,
chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul
muncii”32.
In munca de bibliotecă, cele mai frecvente boli profesionale fac
parte din grupa alergiilor şi bolilor prin suprasolicitare.
Unul dintre cei mai importanţi şi temuţi duşmani din bibliotecă, atât
pentru documente cât şi pentru om, este praful. El produce alergii
persoanelor care lucrează cu cartea, fapt care poate duce în unele cazuri
până la necesitatea schimbării locului de muncă, deoarece simpla mânuire
a unei cărţi prăfuite poate declanşa reacţia alergică unei persoane
sensibilizate.
32 Ibid , p. 1032.
Combaterea depunerii prafului poate fi efectuată prin diverse metode:

1. Reducerea surselor de praf prin diverse măsuri:
• utilizarea instalaţiilor de aer condiţionat;
• împiedicarea pătrunderii prafului prin ferestre, printr-o mai bună
etanşare a acestora sau prin montarea unor plase care asigură o
diminuare a cantităţii de praf care pătrunde în interior;
• plasarea în faţa intrărilor a unor ştergătoare pentru picioare
confecţionate din materiale absorbante, de preferinţă umezite cu
o soluţie dezinfectantă de fenosept în concentraţie 20% sau
dezinfectant cationic;
• interzicerea utilizării de mochete, de covoare şi de traverse în
depozitele bibliotecii (acestea acumulează mari cantităţi de praf);
• acoperirea pardoselilor cu materiale neporoase, uşor de întreţinut
(linoleum).
3. Efectuarea curăţeniei periodice a spaţiilor de depozitare şi a
celor publice:
• înlăturarea prafului de pe pereţi, de pe pardoseli şi de pe mobilier
cu aspiratorul (este interzisă utilizarea măturilor sau periilor);
• ştergerea ferestrelor, ramelor, uşilor şi a mobilierului cu ajutorul
unor cârpe moi umezite cu o soluţie dezinfectantă.
3. Efectuarea desprăfuirii publicaţiilor.

In timpul efectuării operaţiunilor de desprăfuire, chiar dacă se
lucrează în aer liber, trebuie să se acorde mare atenţie măsurilor de protecţie
a muncii.
Personalul implicat în această activitate trebuie să poarte h a la t închis
la gât şi la manşete, mănuşi (de preferinţă chirurgicale), mască de tifon
care să acopere nasul şi gura, iar părul să fie acoperit.
Curăţenia în depozite trebuie să fie efectuată de personalul de
întreţinere sub atenta îndrumare şi supraveghere a conservatorilor din
bibliotecă, în sarcina cărora intră instruirea periodică a acestuia precum şi
prepararea soluţiei dezinfectante.
In afara prafului, microorganismele (bacterii, ciuperci, mucegai)
reprezintă un alt factor de vătămare corporală pentru lucrătorii din biblioteci.
Ele pot produce asupra persoanelor care vin în contact cu cărţile
contaminate: alergii, infecţii la nivel cutanat, pulmonar, aloti6 u‘ sau
ficatului, de aceea se impun m ăsuri preventive şi curativeprum
protecţie a m uncii cum ar fi:
• m enţinerea principalilor factori de microclimatiar^
recom andate de norm ele de conservare (te m p e ra tu l2 0 0 C
şi um iditatea între 50-65%);
• păstrarea curăţeniei în spaţiile de depozitare;
• controale periodice în scopul depistării documentetaiacate ^ ’n
punct de vedere biologic.
Solicitarea neuropsihică reprezintă un alt f a c t o r i Pentru
o serie de boli tipice, precum: psihozele, nevrozele, bolile car(iio'ascu*are'
8 .4 . M ă s u r i d e p r o t e c ţ ie a m u n c ii
M enţinerea unor condiţii sănătoase şi sigure de muncii11^*rour’

impune angajaţilor respectarea urm ătoarelor cerinţe:
• să păstreze ordinea în aria de lucru;
• să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
• să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, coel^ c ' ar
în concordanţă cu procedurile stabilite (anexa 16);
• să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipament?1Pentru
accesoriile din birou;
• să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicam?1Pentru
m anevrarea obiectelor grele şi voluminoase;
• să studieze regulam entele şi regulile directoare pentttf°sturi*e
ce im plică expunerea la un monitor al calculatorului.
• Având în vederea absenţa legislaţiei privitoare la protetîîmuncn
în birou la noi în ţară, prezentăm în continuare câtevu<irme
securitatea m uncii cuprinse în legislaţia britanică.
în Legea d in 1974 p riv in d sănătatea şi securitdaJf ^ocu^
de muncă se arată că angajaţilor trebuie să li se ofere:
• un loc sig u r în care să îşi desfăşoare activitatea cuac^s cu
ieşire sigure;
• echipam ente de siguranţă (cu întreţinere eficientă);
• sisteme de lucru stabile;
• un mediu de lucru sigur;

• metode sigure pentru manevrarea, pentru depozitarea şi pentru
transportul bunurilor;
• facilităţi de prim ajutor conform normelor Ministerului Sănătăţii;
• instruire şi supervizare a practicilor pentru asigurarea sănătăţii;
• consultaţii cu privire la punerea la punct şi la menţinerea unor
măsuri eficiente de păstrare a sănătăţii şi securităţii;
• declaraţii scrise în legătură cu sănătate şi cu securitatea la locul
de muncă şi motivele pentru care este adoptată acea politică.
Acelaşi act conţine şi datoriile angajaţilor:
• să aibă grijă de propria lor sănătate şi de sănătatea celorlalţi care
poate fi afectată de acţiunile sau de omisiunile lor;
• să respecte măsurile de securitate;
• să coopereze pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii la locul de
muncă;
• să nu modifice sau să nu folosească în mod greşit instrumentele
necesare asigurării securităţii locului de muncă.
Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece
uneori cei care lucrează în birouri trebuie să se deplaseze în alte locuri
cum ar fi depozite sau secţii de lucru. Faptul că personalul de birou nu
vizitează frecvent aceste spaţii de lucru m ăreşte riscul producerii
accidentelor, dacă aceştia nu sunt atenţi şi conştienţi de eventualele pericole.
Legea din 1963 p riv in d securitatea birourilor, magazinelor
şi căilor ferate prevede ca angajaţilor să li se ofere:
• un spaţiu de lucru de minim 3,715 m2 pentru fiecare persoană;
• curăţenie cel puţin o dată pe săptămână;
• temperatura la începutul zilei de lucru, cel puţin 16°C;
• lumină potrivită şi suficientă;
• ventilaţie adecvată;
• toalete adecvate, apă potabilă şi facilităţi pentru spălare şi pentru
uscare;
• scaune solide şi comode;
• echipamente de protecţie în apropierea maşinilor periculoase;
• echipamente de transport şi de ridicare.
Legea din 1971 p r iv in d p re v e n ire a in ce n d iilo r cu p rin d e

următoarele norme de securitatea muncii:
1. Echipamente:
• Citiţi şi înţelegeţi instrucţiunile de folosire;
• în c h id e ţi buto n u l de p o rn ire şi d e b ra n şa ţi de la c u re n t
echipamentele nefolosite;
• învăţaţi cum se întrerupe curentul electric în caz de urgenţă;
• Evitaţi îndoirea cablurilor de alimentare ale maşinilor;
• Stabiliţi şedinţe regulate de verificare şi de întreţinere pentru
echipamente;
• Anunţaţi fară întârziere defectele apărute la echipamente;
• Verificaţi dacă părţile periculoase ale maşinilor sunt prevăzute cu
dispozitive de protecţie, în special maşinile de tăiat hârtie;
• Aşezaţi echipamentele în locuri sigure, pe birouri sau pe mese;
• Poziţionarea şi aşezarea echipamentelor să se facă astfel încât
să se prevină blocarea căilor de acces.
2. Clădirea şi împrejurimile:
• Afişaţi un plan general al biroului şi al clădirii;
• Aranjaţi mobilierul şi echipamentele în locuri sigure;
• Asiguraţi-vă că toate coridoarele, scările sunt sigure şi că nu au
depozitate materiale inflamabile;
• Rezervaţi un loc pentru prepararea băuturilor calde departe de
punctul de lucru.
3. Măsuri de prevenire a incendiilor:
• Păstraţi căile de evacuare libere, pentru a putea fi folosite în caz
de urgenţă;
• Asiguraţi-vă că ştiţi ce trebuie făcut în caz de incendiu:
o cum se declanşează alarma de incendiu;
o cum se foloseşte echipamentul de stingere a incendiilor;
o care este cea mai scurtă cale de evacuare şi ce alte căi
pot fi folosite dacă aceasta este blocată.
• Nu este permis fumatul în locuri din clădire unde există riscul
incendiilor;
• Asiguraţi-vă că materialele inflamabile sunt depozitate în magazii

ventilate sau în dulapuri metalice;
• Verificaţi periodic dispozitivele de alarmă şi extinctoarele;
• Organizaţi periodic antrenam ente pentru evacuare în caz de
incendiu.
Anexa 17 conţine o notă de instrucţiuni pentru proceduri de
evacuare în caz de incendiu.
Asemenea norme sunt extrem de importante pentru o bibliotecă,
mai ales că aceasta deţine materiale care se aprind şi ard foarte uşor, de
aceea considerăm că o lege a bibliotecilor (din păcate nu există o această
lege) ar trebui să cuprindă şi astfel de reguli.
Utilizarea normelor de protecţie a muncii în bibliotecă are rolul de
a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la înlăturarea cauzelor
care pot provoca accidente şi îmbolnăviri profesionale, prin aplicarea unor
procedee modeme de securitate, prin folosirea rezultatelor cercetărilor
ştiinţifice şi prin organizarea corespunzătoare a muncii.
9. E V A L U A R E A M U N C I I Î N B I B L I O T E C Ă
9.1. Indicatori de performanţă pentru biblioteci
Evaluarea performanţelor reprezintă una din funcţiile principale

ale procesului managerial. Pentru biblioteci acest lucru înseamnă analiza
intrărilor şi ieşirilor legate de asigurarea serviciului de inform are.
Performanţa este în general considerată ca fiind realizarea unui anume
lucru. In cazul bibliotecilor performanţa este relaţia dintre resursele care
intră în bibliotecă (input-urile) şi ceea ce biblioteca realizează folosind
aceste resurse (output-urile).
Managerii de biblioteci au adoptat cu întârziere instrumentele şi
tehnicile manageriale (în special instrumentarul de evaluare) utilizate pe
scară mare în alte profesii. Această stare a fost generată de câteva motive,
cum arfi:
• deficienţe educaţionale. Se referă la faptul că m ajoritatea
bibliotecarilor nu au o pregătire în domeniul economiei sau al
calculatoarelor;
• deficienţe decizionale şi senzoriale legate de cantitatea exagerată
de informaţii a sistemelor automatizate de conducere;
• deficienţe culturale. Se referă la tendinţa de a nu avea încredere
în maşini şi în datele generate de computere;
• clericizarea automatizării. Se referă la specialiştii care doresc să-
şi păstreze supremaţia în domeniu prin menţinerea în întuneric a
aparatului managerial33.
începând cu anii 80, când situaţia economică a impus un control
mai riguros al resurselor şi justificarea serviciilor, au apărut mai multe
manuale care ofereau linii directoare practice legate de evaluarea serviciilor
33 O L S G A A R D , J . N. C h a r a c t e r i s t i c s o f m a n a g e r i a l r e s i s t e n c e to l i b r a r y
m a n a g e m e n t i n f o r m a t i o n s y s t e m . In: L ib r a r y a u to m a tio n as a so u rc e o f
Management information. Ur bana-Champai gn, University o f Illinois, 1983, p 95.
de bibliotecă. în acel moment atenţia a fost îndreptată mai ales asupra

măsurătorilor şi indicatorilor ce privesc aceste servicii, deoarece evaluarea
costurilor şi proceselor interne era dificilă pentru biblioteci, din motivele
menţionate la care se adaugă absenţa autonomiei financiare.
Astăzi au apărut studii precum cel efectuat ca parte a Planului
European pentru Biblioteci în cadrul celui de-al 3-lea Program Cadru al
DG-XEn din Comisia Comunităţii Europene sau manualul despre indicatorii
şi măsurătorile de performanţă alcătuit de King Research Ltd. care oferă
un instrumentar de evaluare ce atinge toate laturile activităţii de bibliotecă.
Necesitatea evaluării performanţei este impusă în prezent mai
ales de ritmul rapid al schimbărilor care implică numeroase dificultăţi,
precum:
• volumul tot mai mare de noi publicaţii (bibliotecile oferă utilizatorului
acces la o literatură de aproximativ două ori mai mare decât cea
din anii 70, ceea ce înseamnă că informaţia publicată se dublează
la fiecare 15-20 de ani);
• bibliotecile stochează din ce în ce mai multă informaţie netipărită:
audio, video, multimedia; în acelaşi timp trebuie să asigure şi
echipamentele necesare accesării unor astfel de informaţii;
• utilizatorii au devenit tot mai pretenţioşi în raporturile cu biblioteca,
cer mai mult de la serviciile de informare.
Evaluarea performanţei ajută managerii bibliotecilor în planificare
şi în comunicare, în rezolvarea problemelor înainte de apariţia lor, în luarea
deciziilor, în monitorizarea progresului şi în justificarea alocării resurselor.
Printr-o evaluare sistematică a performanţei comunitatea poate fi mai
bine servită, obţinându-se satisfacţii şi de o parte şi de alta.
în continuare vom prezenta un instrum entar de m ăsurare a
performanţei şi indicatori (cu exemple), propus de King Research Ltd.
care să ajute managerii de bibliotecă la evaluarea performanţei.
Manualul descrie 21 de măsurători şi 16 indicatori împărţiţi pe
câte 4 clase fiecare. Instrumentarul conţine şi câţiva indicatori de măsurare
a eficienţei organizării ergonomice a muncii cum ar fi satisfacţia utilizatorilor
sau eficienţa utilizării timpului de muncă.
înainte de prezentarea măsurătorilor şi indicatorilor sunt necesare
câteva precizări.
E v a lu a r e a m u n c ii în b ib lio te c ă 163
Deoarece termenii de măsurătoare şi de indicator apar frecvent,

este necesară o distincţie utilă. M ă su ră to a re a este o indicaţie cantitativă,
nu una despre performanţă, ceva măsurat direct. In d ic a to ru l rezultă din
combinarea a două măsurători şi arată un nivel al performanţei.
Măsurătorile vor fi numai enumerate.
Indicatorii vor fi descrişi şi însoţiţi de exemple. Descrierile fiecărui
indicator includ următoarele elemente :
• măsurătorile folosite pentru a calcula indicatorii;
• metode de măsurare utilizate;
• indicatori înrudiţi şi exemple specifice;
• corelaţia cu performanţa (pozitivă sau negativă).
M ăsurători:
I. Măsurători ale costului intrărilor (input)

• Cantitatea de resurse alocate serviciilor
• Cantitatea de bani/fonduri alocate serviciilor
• Atribute relevante ale resurselor alocate serviciilor
II. Măsurători ale ieşirilor (output)
• Total ieşiri
• Calitatea ieşirilor
• Promptitudinea ieşirilor
• Disponibilităţile serviciilor
• Accesibilitatea serviciilor
III. Măsurători ale eficienţei serviciilor
• Total utilizări
• Modul în care utilizatorul percepe atributele
• Satisfacţia exprimată de utilizatori
• Importanţa indicată de utilizatori
• Scopul utilizării
• Consecinţele utilizării
IV. Măsurătorile domeniilor vizate de servicii
• Total mărime populaţie
• Total atribute ale populaţiei
• Mărimea populaţiei de utilizatori
• Atributele populaţiei de utilizatori

• Dimensiunile zonei geografice
• Atributele zonei geografice
• Necesităţi de informare
Indicatori:
I. Indicatori de performanţă operaţionali

• Productivitate
• Cost per ieşiri
• Cost în raport cu nivelele de atribute
• Productivitate în raport cu nivelele de atribute
II. Indicatori de eficacitate
• Rata de circulaţie
• Gradul de utilizare în raport cu nivelele de atribute
• Satisfacţia utilizatorului
• Satisfacţia utilizatorului în raport cu nivelele de atribute
• Gradul de utilizare în raport cu nivelele de atribute
III. Indicatori de cost-eficacitate
• Cost per utilizare
• Cost per utilizator
• Cost per capita (populaţia ţintă)
• Cost în raport cu nivelele de satisfacţie
IV. Indicatori de impact
• Utilizatorii ca proporţie a populaţiei
• Utilizare per capita
• Rata de satisfacţie a necesităţilor
Vom prezenta în continuare câteva exemple în care apar indicatorii

din prima grupă calculaţi pe baza datelor culese din mai multe biblioteci.
Evaluarea m uncii în bibliotecă 165
1.1. Productivitate
M ăsurători Cantităţi ieşiri/costuri intrări

M etode A locare de resurse, registre de personal, registre de
bibliotecă, sondaje interne
C orelaţia cu Pozitivă (perform anţa creşte odată cu productivitatea)
perform anţa
Indicatori înrudiţi C ost/ieşiri
Exem ple N um ărul de m ateriale catalogate/oră
N um ărul de cereri de referinţe satisfăcute/u.v.
Exemplu
Prezentarea ierarhizată a productivităţii angajaţilor de la un serviciu
de referinţe. Productivitatea se referă la numărul de cereri de referinţe/
oră şi are următoarele valori:
A ngajaţi A B C D E F G H I J
Productivitate 17 15 12 10 9 7 5 3 2 1
Fig. 9. P ro d u c tiv ita te a a n g a ja ţilo r d in ser v iciu l de referin ţe
Din această prezentare (fig. 9) managerul va încerca să afle de

ce unii bibliotecari au un randament atât de scăzut sau cauzele care au
determinat diferenţe în productivitate atât de mari. Acestea ar putea fi:
experienţa, nivelul de pregătire, dificultatea cererilor adresate.
M ăsuri:
• o rg a n iz a re a se rv ic iu lu i p e d o u ă n iv e lu ri:
o B ib lio te c a rii c u e x p e r ie n ţă şi c u p r e g ă tir e s u p e rio a r ă să
se o c u p e d e c e r e r ile cu u n g ra d m a i r id ic a t d e d ific u lta te ,
o B ib lio te c a rii în c e p ă to ri să r e z o lv e c e re rile sim p le
• r e a lo c a r e a r e s u r s e lo r;
• o b ţin e r e a de n o i r e s u r s e
1.2. Cost/ieşiri
Măsurători Costuri intrări/cantităţi ieşiri
Metode Alocare de resurse, registre de personal,
registre de bibliotecă, sondaje interne
Corelaţia cu performanţa Negativă (cu cât indicatorul este mai mic cu
atât performanţa este mai bună)
Indicatori înrudiţi Productivitate, satisfacţia utilizatorului
Exemple Cost/material catalogat
Cost/cerere de referinţe satisfăcută.
E x em p lu
C o s tu l p e c e r e r e în r a p o r t cu tim p u l e s te p r e z e n ta t în ta b e lu l
u rm ăto r:
Anii 11990 11991 11992 11993 11994 11995 11996 11997 11998 11999
Cost 110 110 112 114 220 330 445 665 995 1130
u.v./cerere
Fig. 10. C o stu l/c e r e r e d e r e fe r in ţe sa tisfă c u tă p en tru p erio a d a 1 9 9 0 -1 9 9 9

Evaluarea m uncii în biblio tecă 167
S e p o a te o b s e rv a o c re ş te re a c o s tu lu i/c e r e re în tim p , d e te r m in a tă
în p rim u l râ n d d e c r e ş te r e a in fla ţie i (fig . 10).
M ă s u ri d e r e d u c e r e a c o s tu lu i/ie ş ire :
• r e a lo c a re a r e s u r s e lo r;
• în lo c u ir e a s a u p e r f e c ţio n a r e a r e s u r s e lo r;
• sc h im b a re a p o litic ilo r;
• sc h im b a re a p ro c e d u rilo r.
1.3. Cost raportat la nivelurile de atribute (timp, calitate)

Măsurători Costuri medii intrări/atribute ieşiri (timp, calitate)
Metode Alocare de resurse, registre de personal, registre de
bibliotecă, sondaje interne, observarea, fişe de
personal, sondaje ale vizitatorilor, sondaje ale
utilizatorilor, sondaje ale populaţiei
Corelaţia cu Negativă
performanţa
Indicatori înrudiţi Cost/ieşire, satisfacţia utilizatorului
Exemple Cost/tipul de realizare a unei catalogări.
Cost/calitatea răspunsurilor la cererile de referinţe.
E x em p lu
T a b e lu l u r m ă to r c u p r in d e c o s tu r ile m e d ii/c e r e r ile d e r e f e r in ţe şi
n iv e lu r ile d e c a lita te a f e re n te a le r ă s p u n s u r ilo r p e o s c a r ă d e la 1 la 5 (1 -
m in im ; 5- m a x im ).
Niveluri de calitate 1 2 3 4 5
Costuri medii (u.v.)/cereri 130 136 140 145 155
Fig. 11. R ela ţia d in tre c o stu l m e d iu /c e r e r e şi n iv elu l de c a lita te

în fig. 11 se poate observa imediat că nivelul de calitate al

răspunsurilor creşte odată cu costul. O astfel de relaţie poate fi utilizată
pentru a compara metode alternative de a furniza servicii sau pentru a
compara calitatea serviciilor din biblioteci diferite.
Metode de îmbunătăţire a acestui indicator:
• realocarea resurselor;
• înlocuirea sau perfecţionarea resurselor;
• schimbarea politicilor;
• schimbarea procedurilor.
1.4. Productivitatea raportată la nivelurile de atribute

M ăsurători C antităţi de ieşiri, costuri ieşiri, nivelurile atributelor
(calitate)
M etode A locare de resurse, registre de personal, registre de
bibliotecă, sondaje interne, observare, fişe de
personal, sondaje ale vizitatorilor, sondaje ale
utilizatorilor, sondaje ale populaţiei
C orelaţia cu Pozitivă
perform anţa
Indicatori înrudiţi P roductivitate
E xem ple N um ărul de exem plare catalogate/oră raportat la
nivelul calităţii procesului de catalogare
Nr. de îm prum uturi interbibliotecare/unitatea de cost
raportat la nivelul de prom ptitudine
Exemplu
Comparăm productivitatea (nr. de căutări de referinţe/oră) a 4
bibliotecari dintr-un serviciu de referinţe, presupunând două niveluri de
calitate (peste standard şi sub standard).
a. peste standard
A ngajaţi A B C D
Productivitate 17 14 9 7
b. sub standard
A ngajaţi A B C D
P ro d u ctiv itate 18 16 15 9
A B C D A B C D
Angajaţi
Angajaţi
Fig. 12. P ro d u ctiv ita te a a n g a ja ţilo r în rela ţie cu n iv elu l d e ca lita te
Se poate observa (fig. 12) că productivitatea creşte atunci când

nivelul de calitate scade. Totuşi, unii bibliotecari au o productivitate ridicată
atât peste, cât şi sub standardul de calitate (A, B). Alţii au o productivitate
ridicată numai când produc sub standard (C), iar bibliotecarul D are o
productivitate scăzută indiferent de nivelul de calitate.
Acest indicator poate fi utilizat în compararea bibliotecarilor care
se ocupă de acelaşi tip de activităţi şi permite identificarea celor care au
un randament bun sau mai puţin bun.
Măsuri de îmbunătăţire a indicatorului:
• realocarea resurselor;
• înlocuirea sau perfecţionarea resurselor;
• schimbarea politicilor.
Prezentăm în continuare un exemplu complex care demonstrează
faptul că un număr redus de măsurători (2 în cazul de faţă) permite
calcularea unui număr mare de indicatori utili procesului managerial.
Presupunem că personalul unei biblioteci este observat timp de 2
săptămâni şi că 20 de bibliotecari consumă între 1-50 de ore pentru a
furniza un serviciu (exemplu împrumutul interbibliotecar).
Rezultatele ipotetice ale observării sunt prezentate în tabelul următor:

O re lu cr a te (x) U n ită ţi p ro d u se (y)
18 102
19 116
48 345
8 28
25 140
29 182
4 12
46 281
37 285
12 46
16 68
34 210
36 230
7 21
44 270
27 138
6 16
31 121
10 25
43 231
Total 500 Total 2867
Cele două totaluri ale măsurătorilor permit calcularea numărului

mediu de unităţi produse pe oră (5,73), care are o semnificaţie utilă.
Dacă numărul de unităţi produse de bibliotecă creşte în fiecare an,
de exemplu, de la 170000 unităţi în 1998 la 220000 în 1999, biblioteca
trebuie să aloce un buget suplimentar pentru aprox. 8726 de ore de muncă,
adică 50000 de unităţi suplimentare împărţit la 5,73. Dacă salariul mediu
pe oră este de 5000 de lei, bugetul va creşte cu aprox. 43630000 de lei.
Folosind regresia liniară, relaţia furnizează unele informaţii cantitative
prin următoarea ecuaţie: y = - 31,6 + 7x . Această ecuaţie este reprezentată
în fig. 13.
Folosind ecuaţia putem estima numărul de unităţi realizabile de un
bibliotecar care lucrează între 1-50 de ore pe parcursul a 2 săptămâni. De
Evaluarea m uncii în b ibliotecă 171
exemplu dacă un bibliotecar lucrează 60 de ore ar trebui să producă 388

unităţi. Mai mult, putem evalua activitatea individuală prin intermediul
productivităţii (productivitate bună deasupra liniei şi productivitate scăzută
sub linie).
4 00
0 4----------- 1----------- 1----------- 1------------1----------- 1--------

10 20 30 40 50
Nr. de ore
Fig. 13. R ela ţia d in tre n u m ă ru l d e o re lu cr a te şi n u m ă ru l d e u n ită ţi p ro d u se
O altă relaţie se poate stabili între unităţi medii/oră şi numărul de ore

lucrate.
N um ăr de ore 0-10 11-12 21-30 31-40 41-50
lucrate
U nităţi m edii/oră 2,73 4,66 5,25 5,73 5,81
_ . ____
0 şi 10 11 şi 20 21 şi 30 31 şi 40 41 şi 50
Număr de ore lucrate
Fig. 14. R ela ţia d in tre n u m ă ru l d e o r e lu c r a te şi u n ită ţi m ed ii/o ră
Se poate observa că un personal cu o activitate de maxim 10 ore

pe parcursul a 2 săptămâni produce în medie numai 2,73 unităţi/oră. Dacă
numărul de ore creşte productivitatea poate să ajungă până la 5,81 unităţi/
oră.
E v a lu a r e a m u n c ii în b ib lio te c ă 173
172 Ionel E nache - E r g o n o m ia în s t r u c t u r i l e in fo d o c u m e n ta r e
în concluzie, dacă atributele de calitate şi de promptitudine pentru

Dacă se calculează productivitatea după nivelul de experienţă, aşa cum
cele două niveluri de personal sunt egale, strategia managerială optimă
rezultă din tabelul următor, personalul experimentat are o medie de 6,02
recomandă ca munca să fie lotizată şi efectuată de personal cu mai puţină
unităţi/oră, iar cel fără experienţă una de 4,76 unităţi/oră.
experienţă, la salariul de 3000 de lei /oră.
Tabelul 9 Instrumentarul prezentat poate fi deosebit de util pentru managerii
P ro d u ctiv ita te a m ed ie a p erso n a lu lu i ex p erim en ta t şi n eexp erim en tat de bibliotecă români, numai că el este costisitor şi greu de aplicat mai ales
datorită lipsei specialiştilor în acest domeniu (economişti, matematicieni).
N u m ă r de ore P e r so n a l P e r so n a l P ro d u c tiv ita te a
e x p e r im e n ta t n e e x p e r im e n ta t m ed ie
Introducerea Sistemelor Informatice M anageriale (SIM) ar putea mult
0-10 3,04 2,33 2,73 uşura utilizarea unui astfel de instrum entar şi ar perm ite chiar şi
11-20 5,48 3,71 4,66 nespecialiştilor să-l folosească.
21-30 5,95 4,48 5,25 Din păcate bibliotecile din ţara noastră folosesc în activitatea lor un
31-40 6,41 4,99 5,73 număr redus de indicatori iar aceştia au mai mult un rol statistic decât unul
41-50 6,29 5,30 5,81 de evaluare a proceselor de muncă:
M edia 6,02 4,76 5,41 Indici de dinamică (cititori şi fondul de documente)
Indicele de frecvenţă = cititori frecvenţă/ total cititori
Se poate observa că personalul experimentat este mai productiv, Indicele de dotare (Id) = total documente/total cititori
dar costă mai mult pentru că este mai bine plătit. Indicele de lectură (II) = volume consultate/total cititori
De exemplu, dacă personalul experimentat este plătit cu 5000 de Indicele de circulaţie (Ic) = volume consultate/total publicaţii
lei pe oră iar cel fară experienţă cu 3000 de lei pe oră, costul/unitate
pentru personalul experimentat este de 831 de lei iar pentru cel fară 9.2. M e to d e d e a p r e c ie r e a m u n c ii
experienţă este de 630 de lei. în consecinţă, costul este mai mic dacă
folosim personal neexperimentat. A precierea m uncii angajaţilor este necesară în orice tip de
De exemplu, costul total pentru producerea a 170000 de unităţi organizaţie. Ea reprezintă evaluarea sistem atică a realizărilor şi a
bazat pe nivelurile calculate ale productivităţii raportate la nivelurile de neajunsurilor în muncă ale fiecărui angajat34.
experienţă şi la numărul de ore lucrate este prezentat în tabelul următor: Obiectivul principal al aprecierii muncii este de a stabili cât de bine
îşi îndeplineşte un angajat sarcinile ce-i revin şi de a-1 ajuta să afle cât de
bine munceşte, astfel încât - dacă este nevoie - să-şi îmbunătăţească
N u m ă r d e ore P e r so n a l P e r so n a l P r o d u c tiv ita te a
stilul de muncă.
e x p e r im e n ta t n e e x p e r im e n ta t m ed ie
249084000
De asemenea, aprecierea performanţei este un instrument util de
0-10 279605000 218884000
155109000 137466000 145922000 stimulare a dezvoltării angajatului: îi întăreşte încrederea în forţele proprii,
11-20
21-30 142857000 113839000 129523000 amplifică motivarea prin majorări de salarii şi prin premii, deschide
31-40 132605000 102204000 118673000 perspective de promovare, îi sporeşte ambiţia de ridicare a nivelului de
41-50 135135000 96226000 117039000 pregătire.
M edia 141196000 107142000 125693000
34 STUEART, R.; M O RA N , B. M anagem entul p en tru biblioteci şi centre de
informare. Bucureşti: ABBPR, 1998, p. 120.
Pentru evaluarea muncii din bibliotecă nu există proceduri standard,

pentru aceasta se folosesc o varietate de metode. în general instituţiile nu
trebuie să opteze pentru o singură metodă, ci pentru combinaţii de metode.
Cele mai utilizate metode de apreciere a muncii în bibliotecă sunt:
metoda eseului (aprecierea descriptivă), metode comparative (ierarhizarea,
compararea perechilor şi distribuţia forţată), metoda grafică de apreciere
şi schemele de apreciere bazate pe determinări comportamentale. Alte
metode mai rar folosite în bibliotecă sunt: autoevaluarea, evaluarea de
către cei egali, ev alu area făcu tă de su b ordonaţi. De asem enea,
managementul prin obiective este un mijloc de apreciere.
1. M etoda eseului presupune descrierea (în scris) activităţii

lucrătorilor de către manager sau de o altă persoană care face aprecierea.
Deşi textul este liber, cel care face aprecierea trebuie să se refere mai ales
la probleme privind cunoaşterea de către angajat a sarcinilor postului, la
calităţile şi la defectele acestuia, precum şi la potenţialul său de promovare.
Deşi metoda este simplă şi uşor de aplicat, are câteva dezavantaje:
• lungimea şi conţinutul textului variază de la un evaluator la altul;
• pe baza textului este greu să se obţină o unitate în evaluare,
întrucât unii autori evidenţiază unele aspecte, iar alţii altele;
• stilul autorului poate afecta aprecierea;
• persoana care realizează aprecierea nu are talent la scris, ceea
ce poate afecta obiectivitatea aprecierii.
Pentru a fi eficientă, specialiştii recomandă ca această metodă să
fie folosită în combinaţie cu altele.
2. Metodele comparative de evaluare fac parte din categoria

m etodelor subiective şi cuprind: ierarhizarea, compararea perechilor şi
distribuţia forţată.
a. Ierarhizarea constă în aşezarea angajaţilor pe categorii, de la

cea mai înaltă la cea mai joasă, de la cel mai bun lucrător la cel mai slab.
O variantă a acestei m etode este ierarhizarea alternativă. A ceasta
presupune alegerea celui mai bun şi a celui mai slab lucrător. Apoi se
alege cel de pe locul doi ca performanţă şi cel dinaintea celui slab, stabilind
astfel alternativ locurile de sus şi de jos până sunt clasaţi toţi angajaţii.
b. Compararea perechilor. Metoda constă în compararea fiecărui

angajat cu toţi ceilalţi pe rând, luaţi unul câte unul. Numărul posibil de
perechi de angajaţi se stabileşte după formula:
P = n (n-l)/2 unde :
P numărul posibil de perechi
n numărul de angajaţi
Evaluarea se realizează pe baza unui tabel în care se înscriu toate
perechile posibile. Evaluatorul stabileşte care angajat este mai bun în
fiecare pereche, marcând performanţa superioară prin caractere aldine.
c. Distribuţia forţată. Metoda presupune că nivelul de performanţă
dintr-un grup de angajaţi se distribuie conform curbei lui Gauss. Dezavantajul
major al ierarhizării este acela că mulţi angajaţi sunt clasaţi la nivelul superior
al grilei. Distribuţia forţată este concepută tocmai pentru a preveni această
situaţie. Evaluatorul, folosind această metodă, distribuie angajaţii după un
anumit indice procentual în grupe aşezate la diferite niveluri ale performanţei
(tabelul 10).
Tabelul 10
A p recierea p erfo rm a n ţei prin d istrib u ire forţată
N ivelu l C a te g o r ii de p erfo rm a n ţă P o n d e re a fiecă r u i n iv el în

to ta lu l a n g a ja ţilo r
1 C ategoria cea m ai joasă 10%
2 Sub nivelul m ediu 20%
3 C ategoria de nivel m ediu 40%
4 Peste nivelul mediu 20%
5 Cei mai buni 10%
Avantajul metodelor comparative este simplitatea, ele sunt uşor de

explicat şi de folosit. Cu toate acestea au şi unele dezavantaje, cum ar fi:
• nu relevă gradul de diferenţiere dintre persoanele aflate pe
categorii alăturate;
• persoanele cu rezultate similare sunt plasate în categorii diferite;
• nu permit o comparaţie între diferite grupuri de angajaţi aflate în
servicii diferite;
• distribuţia forţată este greu de utilizat în cazul evaluării grupurilor
mici.
3. Metoda grafică (scalele de evaluare în formă grafică)

cea mai folosită metodă de apreciere a muncii în bibliotecă. Aprecierea
angajaţilor se face în funcţie de factori precum: calitatea muncii, volumul
de m uncă, încrederea în persoana respectivă, spiritul de iniţiativă,
competenţa, scrupulozitatea. Unele biblioteci folosesc în evaluare formulare
simple cuprinzând factorii menţionaţi (uneori explicităţi), urmaţi de o scală
de evaluare în form ă grafică. A cestea conţin puncte care exprim ă
repartizarea scorurilor (de la 5 pentru foarte bun, la 1 pentru slab sau
pentru nesatisfăcător). Scorul total pentru fiecare angajat se calculează
prin însumarea punctelor acordate (fig. 15).
1 2 3 4 5
Scrupolozitate _________________________________________________
Slab Suficient M ediu Bine E xcelent
Fig. 15. Scală de evaluare privind scrupulozitatea
In ultimul timp unele biblioteci şi-au îmbunătăţit scalele grafice de

evaluare, eliminând calificativele cu scurte aprecieri ale diferitelor niveluri
de performanţă (fig. 16).
Scrupulozitatea înseamnă rigurozitate în munca depusă.

F ace greşeli N eatent, face Corect de N u are nevoie de L ucrează cu
repetate deseori greşeli obicei. N ivel p rea m ultă acurateţe şi este
m ediu al supervizare riguros în cea
num ărului de m ai m are parte a
_ greşeli com ise_____________________ tim pului
Fig. 16. Scală de evaluare privind scrupulozitatea (fără calificative)
M e to d a g r a fic ă d e a p r e c ie r e a re n u m e r o a s e a v a n ta je:
• este relativ uşor de elaborat şi de folosit;
• poate include evaluarea mai multor caracteristici;
• scorurile angajaţilor pot fi comparate;
• este o metodă acceptată de evaluatori;
• d a c ă e s t e c o r e c t e la b o r a tă p o a te fi la fe l d e e f ic ie n t ă c a m e t o d e le
c o m p le x e .
Totuşi metoda are şi dezavantaje, fiind de multe ori criticată:

• nu previne comiterea erorilor de evaluare;
• nu sunt suficient de precis definite gradele de performanţă ale
fiecărei caracteristici;
• efectul de halo (tendinţa de a acorda unei persoane calificative
mari sau mici la toţi factorii pe baza unei păreri generale despre
persoana evaluată).
Anexa 18 ilustrează un formular de apreciere a muncii pe baza
metodei grafice, folosit de Biblioteca Publică din Dallas.
4. Schemele de apreciere bazate pe determinări com porta

mentale (BARS) sau scale de observare a com portam entului au
fost create pentru a corecta deficienţele metodei grafice. Ele au apărut
recent şi încă nu sunt utilizate în prea multe biblioteci.
Determinările sunt descrieri specifice ale comportamentelor de
muncă, cotate ca reprezentând niveluri specifice ale performanţei35. Pentru
a realiza o apreciere pe baza acestei metode, evaluatorul parcurge o listă
de câteva determinări din fiecare scală de evaluare, până când identifică
determinantul corespunzător comportamentului angajatului şi marchează
valoarea respectivă. Evaluarea se obţine prin însumarea valorilor alese
pentru fiecare nivel. Figura 17 prezintă o schemă BARS creată pentru
evaluarea parametrilor de planificare a derulării proiectelor, care este o
atribuţie proprie multor posturi manageriale.
V a lo r i D e te r m in ă r i
7 E xcelent F o rm u lează u n plan am ăn u n ţit al desfăşurării
proiectului, cu d o cu m en taţia adecvată, obţine aprobările
necesare şi trim ite planul tu tu ro r celo r im plicaţi
6 F oarte bine Planifică, co m u n ică şi urm ăreşte term en ele şi
o biectivele; stabileşte să p tăm ân ă de să p tăm ân ă m odul
de desfăşurare al proiectului faţă de planificare. M en ţin e
la zi grafice ale realizărilo r şi răm ân erilo r în u rm ă şi se
foloseşte de ac estea p en tru optim izarea m o d ific ărilo r de
term ene necesare. A re uneori problem e o p eraţio n ale
m inore, dar co m u n ică în m od eficient.
35 Ibid., p. 130.
5 B ine D e fa lc ă şi sc h iţe ază to a te p ărţile co m p o n en te ale

p ro iec tu lu i, pro g ram ân d rea liza rea fiecăreia; se
străd u ieşte să dev an seze p ro g ra m area şi are p rev e d erea
de a lă sa o m argine p e n tru p erio ad e de slă b ire a
ritm u lu i. R e zo lv ă p ro b lem ele clien ţilo r le g ate de
lim itele de tim p; rareo ri are p ro b lem e de d ep ăşire a
te rm e n e lo r sau a co sturilor.
4 N iv el F ace o listă de te rm en e şi o rev ed e p e m ă su ră ce
m e d iu p ro iec tu l av an sează, in clu zân d de obicei ev en im en tele
n ep re v ăzu te; p ro v o ac ă frecv en te reclam aţii d in p arte a
clienţilor.
P o ate av e a un plan te m ein ic, dar nu ţine ev id en ţa
o b ie c tiv e lo r şi term en elo r; nu co m u n ică n ere sp ectările
de p ro g ra m are sau alte p ro b lem e im ed iat ce a c estea se
petrec.
3 N iv el sub- P lan u rile n u su n t b in e definite; te rm en ele stab ilite sunt
m e d iu de obicei nerealiste. N u poate p la n ifica acţiu n i p e m ai
m u lt de d o u ă-trei zile în ain te, n eav ân d n o ţiu n e a de
te rm e n re a list de realizare a u n u i proiect.
2 F o arte slab N u are u n p la n sau p ro g ra m are a seg m en telo r de
ac tiv itate ce treb u ie realizate. N u p la n ifică d elo c sau
p la n ific ă in su fic ien t p ro iec tele ce i se atribuie.
1 In accep tab il N u fin alizează aproape n ic io d ată un proiect din cau za
lipsei oricărei planificări şi dă im presia că p ro b lem a îi
este indiferentă.
R ep u rtează m ereu eşecuri d ato rită lipsei de p lanificare a
acţiunilor, dar nu se interesează de m odul în care şi-ar
p u tea îm bunătăţi m unca.
Fig. 1 7. S ch em ă de a p recie re b azată p e d eterm in ă ri co m p o rta m en ta le

(B A R S)
Schemele au numeroase avantaje:

• au la bază o analiză atentă a postului;
• validitatea conţinutului determinărilor este direct evaluată;
• sunt utile în asigurarea recompensării angajaţilor, deoarece folosesc
scale de frecvenţă;
• oferă o mai mare profunzime a informaţiei de performanţă decât
alte metode;
• metoda este acceptată atât de m anageri cât şi de subalterni

deoarece schemele sunt create împreună.
Cu toate acestea, cercetările nu au demonstrat superioritatea acestei
metode.
In Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti evaluarea se face
pe baza unei metode din categoria celor grafice în care punctajul total se
calculează pe baza unor calificative de la 1 la 5 date de mai mulţi evaluatori
şi de angajat (autoevaluare) şi a unor criterii de evaluare cu o anumită
pondere.
Punctajul total (Pt) se calculează după următoarea formulă:
Pt = (p l x CI) + (p2 x C2) + (p3 x C3) + (p4 x C4)
în care:
p l .. ..p4 = punctajul acordat fiecărui calificativ, notat de la 1
la 5
C 1....C 4 = ponderea stabilită pentru fiecare criteriu de
evaluare
Criteriile de evaluare a performanţelor profesionale individuale sunt:
gradul de îndeplinire a standardelor de perform anţă (pondere 50%),
asumarea responsabilităţii (pondere 25%), adecvarea la complexitatea
muncii (pondere 15%), iniţiativa şi creativitatea (pondere 10%). Anexa
19 conţine fişa de evaluare.
Metoda are avantajul simplităţii dar are în acelaşi timp dezavantajele
specifice metodelor grafice: subiectivism mai ales în cazul autoevaluării,
efectul de halo. De aceea recomandăm utilizarea unor metode combinate.
Aprecierea muncii constituie de cele mai multe ori o condiţie
obligatorie pentru luarea unor decizii privind cunoaşterea calităţii
personalului, necesităţile de pregătire ale acestuia, posibilităţile de dezvoltare
şi de promovare, meritele pentru recompense, precum şi decizii privind
eliberarea postului36. M etodele prezentate, în condiţiile în care sunt
respectate criteriile pentru un bun sistem de evaluare a performanţei şi
sunt corect elaborate şi aplicate, permit luarea celor mai bune decizii.
36 BURLOIU, P. Op. cit., p. 594.

CO NCL U ZII
în această lume a informaţiei, rolul bibliotecilor şi al bibliotecarilor

capătă o nouă dimensiune. Fără biblioteci, arăta profesorul Ion Stoica,
“este ameninţată nu doar zestrea de gând a omenirii, ci chiar echilibrul,
forţa şi viitorul ei”.
Astăzi toate structurile legate de fixarea, de disem inarea şi de
organizarea cunoaşterii, toate formele de pe traseele comunicării - între
care bibliotecile ocupă primul loc - se află în slujba societăţii informaţiei.
Considerată resursă fundamentală a epocii contemporane, precum
piatra, bronzul sau fierul altădată, informaţia capătă o filozofie proprie şi o
relaţie nouă cu mişcarea ideilor, ea pătrunde în realitatea producţiei de
bunuri, dar şi în strategiile şi în programele structurilor culturale.
Cea mai dificilă problemă pentru reuşita unei organizaţii în etapa
actuală este propria ei schimbare. Politica de schimbare este un proces
complex de ajustare structurală ţinând seama de mediul socio-economic,
cultural, politic, educativ, legislativ, tradiţional în continuă modificare.
Schimbarea structurii organizaţiilor, indiferent că ele sunt economice sau
culturale, trebuie să aibă în vedere, în primul rând, schimbarea metodelor
şi procedurilor manageriale şi apoi a m ijloacelor tehnice şi tehnologice.
Aceste schimbări pot fi asigurate numai de un management performant al
resurselor umane şi de o organizare ştiinţifică a muncii37.
în domeniul biblioteconomie schimbarea implică o redefinire a
obiectivelor în următoarele direcţii38:
1. Trecerea de la orientarea spre fondul documentar la orientarea
spre înregistrări. în evaluarea bibliotecilor primează încă măsurători clasice
cum ar fi volum ul fo ndului d o cu m en tar c o n v en ţio n al, num ărul
împrumuturilor, cifre anuale ale achiziţiei. A cestea însă nu reflectă
37 MATHIS, R.; NICA, R; RUSU, C. M anagem entul resurselor um ane. Ed.

Economică, 1997, p. 2.
38
M anagementul în biblioteci. Bucureşti: Kriterion, 1998, p. 173-176.
îndeajuns adevărata putere a unei instituţii modeme de informare. Pe lângă

tradiţionala ofertă de literatură în bibliotecă, ce va fi şi pe viitor importantă,
informaţia din afara bibliotecii (fondurile altor biblioteci, baze de date pe
Internet) câştigă în importanţă. Instituţia de informare caracterizată de
sintagma orientare spre înregistrări este dependentă de colaborarea
strânsă cu alte biblioteci şi instituţii. Pe lângă înregistrarea şi schimbul
reciproc de informaţii apare folosirea în comun a informaţiei preponderent
digitale, aşa numitul Resource-Sharing. Folosirea în comun a produselor
com erciale informaţionale va trebui aşadar să devină un obiectiv al
managerilor bibliotecilor.
2. M anagem entul in fo rm aţiei în resu rsele interne. P entru
îmbunătăţirea comunicării şi cooperării interne, în cadrul organizaţiilor dar
şi între organizaţii trebuie să se promoveze cunoaşterea rezultatelor şi
activităţilor interne. Instituţiile de informare au subestimat prea mult timp
calitatea şi importanţa economică a rezultatelor cercetării prezentate in
house şi nu le-au acordat atenţie. Aceste instituţii, în interesul cercetătorilor
dar şi al cititorilor, trebuie să depună eforturi active de răspândire şi de
valorificare economică a rezultatelor propriilor cercetări (lucrări de
doctorat, rapoarte). Ele vor trebui să folosească pe lângă căile tradiţionale
ale răspândirii cunoştinţelor şi comercializarea rezultatelor cu ajutorul
tehnologiei informatice modeme. Instituirea unui server pentru preprint-
uri electronice ar fi o măsură eficientă.
3. M anagem entul inform aţiei în resurse externe. începând cu
jum ătatea anilor 80 noile forme de stocare masivă în baze de date şi pe
CD-ROM au modernizat oferta de informaţie şi au uşurat accesul fiecăruia
la aceasta. Bibliotecile şi instituţiile de informare au întreprins în acest
context o mulţime de acţiuni pentru a le integra în oferta existentă de
informaţie (ce are preponderent forma tipărită). Cu toate acestea punerea
la dispoziţie a unei informaţii în timp util este o problemă nerezolvată,
împrumutul interbibliotecar tradiţional bazat pe reciprocitate nu mai poate
asigura cererile clienţilor, dacă ne gândim la cantitatea mare de informaţie
şi la bugetele de achiziţie în scădere. De aceea tot mai mulţi ofertanţi
comerciali experimentează în prezent noi forme de asigurare a informaţiei.
Aceştia ar putea deveni în curând concurenţi serioşi ai bibliotecilor.
C o n c lu z ii 183
4. Managementul costurilor. Managementul modem al informaţiei,

adică administrarea şi folosirea eficientă a informaţiei, se poate realiza
numai pe baza unui management modem al costurilor. Aceasta înseamnă
utilizarea tuturor metodelor economice care se aplică deja în structurile
productive dar şi în unele centre de inform are private. M etode ca
observarea şi analiza pieţei, evaluarea ofertanţilor şi ofertelor, tehnicile
marketing-ului şi controlling-ului vor trebui să fie instmmente la îndemâna
oricărei instituţii de informare care se vrea cu adevărat profesionistă. Pe
lângă aplicarea acestor metode noi va trebui să imprimăm clienţilor o mai
mare conştientizare a costurilor. Dacă până acum serviciile şi produsele
oferite de biblioteci erau în mare parte gratuite, va trebui ca pe viitor să
convingem clientul asupra preluării unei părţi din cheltuielile bibliotecii prin
plata unor servicii. Desigur va fi necesară implementarea unui sistem de
subvenţionare pentru anumite categorii de beneficiari (de exemplu studenţii).
Având în vedere toate acestea se impune:
• întocmirea unui instrumentar statistic pentru toate procesele interne
din bibliotecă;
• alcătuirea de statistici cuprinzătoare cu privire la tendinţele
relevante pentru biblioteci (producţia de reviste şi de cărţi, indici
de preţuri, date economice ale altor instituţii);
• întocmirea propunerilor pentru calculul costului;
• consultanţă acordată clienţilor în vederea unor strategii de
procurare a informaţiilor care să menajeze resursele.
5. Managementul de personal. Pe lângă personalul clasic al unei
biblioteci ca: bibliotecari, redactori şi documentarişti, apar noi grupuri de
meserii. De la introducerea informaticii în biblioteci la începutul anilor 70
programatorii, operatorii şi matematicienii fac parte din personalul de bază.
Pe viitor, personalul de conducere va fi completat de specialişti în marketing,
în planificare, în ergonomie şi de informaticieni. Odată cu creşterea gradului
de eterogenitate a personalului va creşte fireşte şi nevoia de comunicare
şi de coordonare internă. Aceasta duce desigur la creşterea volumului de
muncă la nivelul managementului.
Câteva aspecte esenţiale vor trebui să fie în atenţia managerului:
• aspectul comunicării va căpăta o importanţă aparte;
• munca în echipă;
• eforturile serviciilor de personal, mai ales în privinţa recrutării şi

selecţiei, cresc în continuare;
• eforturile de pregătire a personalului inclusiv cele financiare - BIBLIOGRAFIE
cresc drastic;
• folosirea mai pregnantă a grupurilor de lucru pe teme specifice în
A dvances in library a dm inistration a n d organization. Eds. G erard B. M cC abe
locul structurilor clasice bibliotecare; and B em ard K reissm an London: Joi Press, 1994.
• organizarea ergonomică a muncii. A RM STRO N , M ichael. A H andbook o f m anagem ent techniques. London: K ogan
Schimbările arătate şi consecinţele lor necesită în mod clar o schimbare Page, 1 9 9 3 .617p.
sau o reaşezare a muncii în bibliotecă, un proces de amploare, care să BĂLEANU, C. M anagem entul îm bunătăţirii continue. Bucureşti: FIM A N , 1996.
cuprindă în primul rând aspectele manageriale, implicit pe cele ergonomice. BELKER, L o ren B . The F irst-tim e manager. B oston: A M A CO M , 1993. 196p.
în viitor biblioteca modernă (biblioteca electronică) va cuprinde: B ER N A R D , Ryan. The C orporate Intranet: create a n d m anage an in tern a i Web
• catalog on-line folosit în regim comercial; fo r y o u r organization. N ew York: John W iley & Sons, 1996. 395 p.
• reţea de CD-ROM cu acces la o multitudine de baze de date şi BO LD EA, M aria. M odel inform atic p en tru p relu cra rea integrată ş i valorificarea
optim ă a datelor în p ro c esu l co n d u cerii unităţilor econom ice. Bucureşti:
cu acces de lucru din orice loc al bibliotecii;
ASE, 1995.264 p. Teză de doctorat.
• acces la toate bazele de date on-line relevante;
B O U RG U IG N O N , A nnick. Le m o d eleja p o n a is de gestion. Paris: La D ecouverte,
• sistem electronic de informare asupra propriei palete de servicii; 1993.128p.
• acces la servicii Internet prin OPAC; BU R LO IU , P. M a n a g em en tu l resurselor um ane. B ucureşti: L um ina Lex, 1997.
• comunicarea electronică instituţie-client; 1272 p.
• comunicarea electronică instituţie-fumizor; B U R LO IU , Petre. E co n o m ia m uncii: p ro b le m e actuale. Bucureşti: Ed. L um ina
• document-delivery în regim de rutină. Lex, 1993.
Odată cu acestea vor apărea alte sarcini şi servicii precum: B U Z Ă R N E S C U , Ş tefan . In tr o d u c e r e în s o c io lo g ia o r g a n iz a ţio n a lă ş i a
• server pentru oferirea şi pentru distribuirea de preprint-uri conducerii. Bucureşti: EDP, 1995. 248 p.
electronice; C A L E N G E , B ertrand. D irig e r un e b ib lio th eq u e d ’en seig u e m en t su p erieu r.
• bază de date a publicaţiilor cuprinzând propriile cercetări; Quebec, 1995.455 p.
C Ă N D EA , R odica; C Â N D E A , D an. C o m u n ic a rea m a n a g eria lă : concepte,
• înregistrarea completă a activităţilor de cercetare din instituţie.
deprinderi strategie. Bucureşti: Expert, 1996. 364p.
Toate acestea vor aduce şi noi probleme manageriale greu de
C h eile su c cesu lu i: In d ic a to ri de p e r fo r m a n ţă p e n tr u b ib lio te c ile p u b lic e .
prevăzut, care le creează multora dintre noi un sentiment de nelinişte, Bucureşti: ABBPR, 1998.
fiind urmăriţi de ideea că “schimbarea a scăpat de sub control”, după cum CLAYTON, M arlene; BATT, Chris. M a n a g in g library autom ation. B rookfield:
arăta Toffler în celebra sa carte Şocul viitorului. Ashgate, 1992.218 p.
M isiunea mangerilor va fi aceea de a controla schimbarea. COATES, Charles. M a n a g eru l total. B ucureşti: Teora, 1997. 264 p. Trad. din
limba engleză.
CO H EN , Lou. Q uality fu n c tio n developm ent: h o w m ake Q FD w ork_/br_yo«.New
York: Addison-W esley, 1 9 9 5 .348p
COLE, G. M anagem ent: theory a n d p ra ctice. L ondon: D P P u b l., 1993. 463p.
Collection m anagem ent in academ ic libraries Ed. Clare Jenkins and M ary Morley.
Hampshire: Gower, 1991.289 p.
CO L LU M , J.K .M c. Id ei am ericane p en tru m anagerii rom âni. Bucureşti: Lecca-
Brâncuşi, 1 9 9 5 .170p.
D icţionar de afaceri englez-rom ăn. Bucureşti: S ecretariatul pentru M aham udra,
1995.
D IJM Ă R ESC U , Ion. B azele m anagem entului. Bucureşti: EDP, 1997. 519 p.
D IJM Ă R ESC U , Ion. M anagem ent evolutiv. Bucureşti: Rom ânia Liberă, 1997.396
P-
D IJM Ă R E SC U , Ion. M anagem entul schim bării către INTERN ET. Bucureşti:
Rom ânia Liberă, 1997.176 p.
D IM A, I. C. Sistem e expert în m anagem ent. C raiova: Scrisul R om ânesc, 1995.
216 p.
DONNELLY, Jones H; GIBSO N , James L; IVANCEVICH, John M. Fundam entals
o f m anagem ent. Chicago: Irwin, 1995. 719 p.
D U M O U L IN , Jean-L ouis. C lients satisfaits, entreprise gagnante. Paris: Les
E ditions d ’O rganisation, 1 9 9 4 .200p.
D U N LO P, John. Industrial relations system s. B oston: H arvard Business School
Press, 1993.33 lp.
E N A C H E, Ionel. O rganizarea ergonom ică a m uncii în birou. Bucureşti: Editura
Universităţii, 1999.
E N N A L S , R ichard. E xe cu tive g u id e to p re v e n tin g in fo rm a tio n tech n o lo g y
disaster. Berlin: Springer, 1995. 187 p.
FEIER, Vasile - Virgil. Creativitate şi creativitate managerială. Bucureşti: Expert,
1995.256 p.
G E O R G ESC U -TISTU , N. C artea şi bibliotecile. Bucureşti:Ed. Ştiinţifică, 1972.
G L O U C H E V IC H , Philip. Juggernant: cheile succesu lu i g erm an în afaceri.
Timişoara: Sedona, 1996.180 p.
G O D N IQ Edw ard C.; H A CU N D A John S. Com puterul şi stresul. Bucureşti: Antet,
1995.120p.
G O IA N , M aria. Introducere în m anagem ent. T im işoara: Sedona, 1995. 228 p
GORG, B em hard. Viitorul m anagerilor. M anagerii viitorului. Iaşi: Institutul
European, 1997.148 p.
B ib lio g ra fie 187
HERSEY, Paul; BLANCHARJD, K enneth H. M a n a g em en t o f o rg a n iza tio n a l

behaviour: utilizing hum an resources. E nglew ood C liffs:P rentice Hali,
1993.536p.
H EY L, Je ff E; B U S H N E L L , Jon L; S T O N E L inda A. C ases in o p era tio n
m anagem ent. N ew York: A ddison-W esley, 1 9 9 4 .207p
HOFSTEDE, Geert. M anagem entul structurilor multiculturale. Bucureşti: Editura
Economică, 1996.304 p.
HOLD EV ICI, Irina. A utosugestie şi relaxare. Bucureşti: Ceres, 1995. 168p.
H O NTRUŞ, Dumitru. E conom ie p o litică ş i m anagem ent. Bucureşti: Univ. “Spiru
Haret”, 1996.255p.
IO N ESCU , Gh. Gh. D im ensiunile culturale ale m anagem entului. B ucureşti.
Editura Economică, 1996.272 p.
IVANCEVICH, John. M anagem ent: qu a lity a n d com petitiveness\ a d n o ta te d
instructor ’s edition. Boston: Irwin, 1994. 660p.
JA C Q U E SSO N , A lain. L ’inform atisation des bibliotheques. Paris: E ditions du
Cercle de la Librairie, 1992.284 p.
JE N N IN G S, A.; S EN T E R , H. M a n a g in g fin a n c e a n d in form ation. O xford:
Blackwell Business, 1995.470 p.
JO RD A N , Peter; N O R A G H , Jones. S ta ff m anagem ent in library a n d inform ation
work. Brookfield: Gower, 1995.
K E L E M E N , M ihaela-L igia. F u n d a m en ta re a ec o n o m ică p r iv in d în lo c u ire a
echipam entelor în fu n c ţie de fia b ilita te a acestora. B ucureşti: A SE , 1996.
137 f. Teză de doctorat.
KENNEDY, Carol. Toutes Ies theories du m anagem ent: Ies idees essentielles des
auteurs Ies p lu s souvent cites. Paris: M axim a, 1993. 25 8p.
K O TLER , Philip. M anagem entul m arketingului. Bucureşti: Teora. 1040 p.
L A TZKO , W illiam I; SA U N D ER S, D avid M. F our days w ith dr . D em in g .a
stra te g y f o r m o d ern m eth o d s o f m a n agem ent. R ead in g ; N ew York:
Addison-W esley, 1 9 9 5 .228p.
LE FT E R , V. ; M A N O L E SC U , A. M a n agem entul resurselor um ane. B ucureşti:
EDP, 1995.296 p.
Les p ro fils dep o stes. Paris :Ed. M asson, 1976.
L IT K E , H a n s - D ie te r . P r o je k tm a n a g e m e n t: M e th o d e n , T e c h n ik e n ,
Verhaltensweisen. W ien: H anser, 1 9 9 3 .303p.
188 Io n e l E nache - Ergonom ia în structu rile infodocum entare
M a n a g em en t erfolgreicher P ro d u kte/ ed. Little A rth u r D. Wiesbaden: Gabler,

1994.182p.
M anagem ent sk illsfo r the inform ation m anager Brookfield: Ashgate, 1993.228 p.
M a n agem entul de bibliotecă. E ditat de U lrich R ibbert. B ucureşti: Ed. K riterion,
1998,268 p.
M ANOLESCU, Gh. M anagem entul financiar. Bucureşti: Editura Economică, 1995.
413 p.
M A TH IS, R. ; N IC A , P. ; R U SU , C. M anagem entu l resurselor um ane. Ed.
Econom ică, 1997.. 450 p.
M cINERNEY, Francis; W H ITE,Sean. B eatingJapan: how hundreds o f A m erican
com panies are beating Ja p a n a n d w hat y o u r com pany can learn fr o m
them. N ew York: Trum an Talley Books, 1993. 314p.
M cK E O W N , P atrick G.; L E IT C H , R obert A. M anagem en t inform ation system s:
m anaging w ith com puters. San D iego: T he D ryden Press, 1993.61 lp .
M E H R E R , H elm ut. M en sch en , M arkte, M a n a g em en t: W irtschaft in ein er
lernenden Gesellschaft. Frankfurt an Main: M oritz Diesterweg, 1993.299p.
M IG A N I, Philippe. L es system es des m anagem ent: en 22 ftc h e s de synthese et 25
Q C M d ’auto-controle. Paris: Les E ditions d ’O rganisation, 1993. 159p.
M IH U L E A C , Em il. Ştiinţa m anagem entului. Bucureşti: Fundaţia “R om ânia de
M âine”, 1995. 129 p.
M ILEA , C-tin. Com m ercial, fin a n c ia l a n d m anagem en t English. B ucureşti: AII,
1997.
M ILLS, D aniel Quinn. L abor-m anagem ent relations. N ew York: M cG raw -H ill,
1994.690p.
M ITCFlELL,G arry. The Trainer ’s handbook:the A M A guide to effective training.
Boston: A M A CO M , 1993. 423p.
M O ISE , Z. M a rketing p rin interm ediul târgurilor ş i expoziţiilor. Bucureşti: AII,
1997.426 p.
M O LD O VAN, M aria. Ergonom ie. Bucureşti: EDP, 1993.
M O L D O V E A N U , M aria; D O B R E SC U , Em ilian. Ştiinţa afacerilor. Bucureşti:
Expert, 1995.200 p.
M O R A R U , Ion. Introducere în p sih o lo g ia m anagerială. Bucureşti: EDP, 1995.
159 p.
B ib lio g r a fie 189
M O RSE, Stephen. M anagem ent skills in m arketing. O xford: M anagem ent Books
2000,1993.212p.
N EA G U , Com eliu. M odele de program are ş i conducere a pro ceselo r economice.
Bucureşti: EDP, 1995.
N IC O LESCU , O . ; V ERBO N CU , I. M anagem ent. Bucureşti: Editura Econom ică,
1997.408 p.
N o n -sta n d a rd collection m anagem ent. Ed. M ichael Pearce. B rookfield: A sgate,
1992.236 p.
N O O R D ER H A V EN , N iels G. Srategic decision m aking. M enlo Park: A ddison-
Wesley, 1995.246p.
OLARU, M aria .M anagem entul calităţii. Bucureşti: Editura Econom ică, 1995. 352
P-
O W EN S, Ian; W ILSO N , Tom. Inform ation a n d Business P erform ance: a stu d y o f
inform ation system a n d se rv ic e s in high p e rfo m in g com panies. L ondon:
Bowker-Saur, 1996.206 p.
PET E R S, T hom as J. T hriving on chaos: a p a ssio n f o r excellence. N ew York:
Wing Books, 1 9 9 5 .1036p.
P O L L , R o sw itha; B O E K H O R S T , P eter. M e a su rin g q u a lity: in te rn a ţio n a l
g u id e lin e s f o r p e r fo r m a n c e m e a s u r e m e n t in A c a d e m ic L ib r a r ie s .
Munchen: K. G. Saur, 1996.171 p.
PU R C Ă R EA . A. ; N IC U L E S C U ,C .;C O N S T A N T IN E S C U , D. M anagem ent:
elem ente fun d a m en ta le. B ucureşti: Ed. N iculescu, 1998, 288 p.
RADU, Ioan. Inform atica managerială. Bucureşti. Editura Economică, 1996.254 p.
REES, D avid W. A rta m anagem entului. Bucureşti: E ditura Tehnică, 1 9 9 6 .2 6 0 p.
Trad. din lim ba engleză.
R ICH TER, Brigitte. G hid de biblioteconom ie.Bucureşti: G rafoart, 1995.
R IT C H IE , Bob; M A R SH A L L , D avid. B u sin ess risk m anagem ent. L ondon:
Chapman & Hali, 1993.365p.
RUSSU, C. M anagem ent. Bucureşti: Ed. Expert, 1993.
S C H R O E D E R , R oger G. O perations m a n a g em en t: decisio n m a kin g in the
operationsfunction.N ew York: M cG raw H ill, 1993. 848p.
SH ELD O N , B rooke E. C adre de conducere în biblioteci: stra teg iile su ccesului.
Bucureşti: ABBPR, 1996. 104 p. Trad.
S ta ff m anagem ent in library a n d inform ation w ork. Ed. P eter Jordan. A lderhot:
Gower, 1996.
S T E IM A N N , H orst; SC H R E Y O G G , G eorg. M anagem ent: G ru n d la g en der
U nternehm ensfuhrung. W iesbaden: Gabler, 1993. 73 Op.
STO ICA , Ion. D in nou despre m anagem ent. în: B iblioteca, nr. 1 ,1 9 9 7 , p. 2.
STO ICA , Ion. Inform aţie şi cultură. Bucureşti: Ed. Tehnică, 1997.
STO IC A , Ion. Interferenţe biblioteconom ice. C onstanţa: E x P onto, 1997
STO ICA , Ion. U nele problem e ale planificării serviciilor de bibliotecă în Rom ânia
contem porană. în: Biblioteca, nr. 8-9-10,1994 , p. 21.
STO IC A , Ion. Stru ctu ri ş i rela ţii inform aţionale în dezvoltarea învăţăm ântului
şi a cercetării rom âneşti. Bucureşti: A lternative, 1997. 144p.
STU E A R T , R. ; M O R A N , B. M a nagem ent: p e n tru b ib lio tec i ş i cen tre de
informare. Bucureşti: A BBPR, 1998.
S U T T E R , E ric. S ervic es d ’in fo rm a tio n et q u a lite: co m m en t sa tisfa ire les
utilisaters. Paris: A D BS, 1992. 155 p.
T A B A C H IU , A. ; M O R A R U , I. Tratat de p sih o lo g ie m anagerială. B ucureşti:
EDP, 1997.383 p.
TARCA, N aiana. R o lu l inform aticii în perfecţio n a rea deciziilor în industrie.
Oradea: Univ. O radea, 1996.225 p. Teză de doctorat.
T O FFL ER , Alvin. C orporaţia adaptabilă. Bucureşti: Antet, 1996. 216 p.
TO M E SC U , F. E rgonom ia în comerţ. Bucureşti: ASE, 1998
ŢĂ RA N , N. M anagem entul inovaţiei. Tim işoara: A m arcord, 1995. 104 p.
W ARD, S uzzane; F U E G I, D avid. In d ica to ri de p erfo rm a n ţe ş i instrum ente
m anageriale p en tru biblioteci. Bucureşti: A B B PR , 1995. 218 p.
Z O R L E N Ţ A N , T. ; B U R D U Ş , E. ; C Ă P R Ă R E S C U , Gh. M a n a g e m e n tu l
organizaţiei. Bucureşti: H olding Reporter, 199 6 .2 voi. (401 p . , 415 p.)
ANEXE
z
<
<
w
X
192
NORME DE EXECUŢIE A ACTIVITĂŢILOR DE BIBLIOTECONOMIE ŞI
DE INFORMARE DOCUM ENTARĂ
Nr. Denumirea a ctiv ită ţii Unitatea de T im p T im p O b s.
crt. m ă su ră 1985 1992
I. ACTIVITATEA DE D EZVOLTARE ŞI DE EVIDENŢĂ A
C O L E C Ţ IIL O R
A. Dezvoltarea colecţiilor
cd
Redactarea fişei de furnizor de publicaţii 600 s
Ionel E nache
IE
(N
Organizarea catalogului de furnizori 150 s
cd
c/> >c/>
(alfabetic, geografic etc.) ____
rn
Consemnarea pe fişa de furnizor a cataloagelor de editură prim ite exem plar 60 s
Organizarea bibliotecii cu publicaţii de referinţe pentru exem plar 90 s 120 s
activitatea de dezvoltare a colecţiilor (planuri editoriale,
cataloage de editură, pliante, prospecte de editură etc. pe ţări, pe
edituri)
wS
Trierea planurilor, cataloagelor şi repartizarea lor pe domenii ale exem plar 120 s 300 s
cunoaşterii (pentru transmiterea către unităţile din complex şi din
reţea)
Repartizarea pe unităţi filiale şi pe furnizori a bugetului pentru anual 36400 nenorm at
MD
achiziţia de publicaţii (cărţi şi seriale) s
Selectarea publicaţiilor din planuri editoriale, cataloage de
editură, bibliografii naţionale, anchete, liste de oferte etc.
limba rom ână
fără adnotare
- Ergonom ia în structurile infodocum entare
|cu adnotare titlu 60 s 180 s

limbi străine
A n ex e
fară adnotare titlu 90 s 180 s
cu adnotare titlu 120 s 300 s
0O
Cercetarea instrumentelor de reflectare şi de regăsire a docum entelor
din biblioteci şi a altor instrumente secundare de informare, în vederea
depistării lacunelor din colecţii
cărţi
seriale titlu 120 s
alte docum ente titlu 120 s
titlu 120 s
Stabilirea numărului necesar de exem plare
ON
cărţi - în limba română titlu 60 s
seriale - în limba rom ână titlu 90 s
193
ANEXA 2
Instituţia...............................
Serviciul/biroul..................
O peraţia...............................
FO A IE D E C R O N O M E T R A R E N r ...
Scopul observării......................
Numele salariatului...................
Specializarea..............................
Funcţia.........................................
V â rsta ............................................
Vechimea în specialitate............
începutul Sfârşitul D urata Sem nătura

obs. (ora) obs. (ora) obs. (sec) observatorului
C ronom etrarea I
C ronom etrarea II
C ronom etrarea III
C ronom etrarea IV
A nexe 195
ANEXA 3
C H E STIO N A R D E A N A LIZĂ E R G O N O M IC Ă
N r. IN T R B A R E DA NU NU
crt. Ş T IU
A . în tr e b ă r i refer ito a r e la sp e c ific u l
a ctiv ită tii
1. Ştiţi care este funcţia principală în cadrul 1
locului de m uncă?
2. D ar funcţia secundară? 1
3. Ştiţi care sunt cerinţele de bază ale 1
locului de m uncă?
4. Cunoaşteţi elem entele de risc în m unca 1
dv.?
5. La repartizarea pe funcţii s-a ţinut seam a -1
de aptitudinile personale?
6. Condiţiile existente perm it exercitarea -1
atribuţiilor în m od corespunzător?
7. E xistă elem ente care deranjează -1
desfăşurarea activităţii (lipsa de spaţiu,
ilum inatul, zgom otul, tem peratura,
riscul)?
8. E xistă o legătură funcţională între 1
angajaţi?
9. Legăturile sunt corespunzătoare? -1
10. S-a ţinut seam a la repartiţia funcţiilor de 0
pregătirea şi de specializarea anterioară?
A
B. în tr e b ă r i referito a re la so lic ită r ile
fizice şi p o ziţia co rp u lu i în tim p u l
activ ită tii
11. Eforturile fizice pot fi suportate fară -1
pericolul suprasolicitării sau al afectării
capacităţii de m uncă?
12. Spaţiul de lucru este suficient? -1
13. D ar spaţiul liber? -1
14. In situaţia în care se solicită o poziţie -1
ortostatică s-au luat m ăsurile necesare
pentru sprijin şi pentru echilibru?
15. Scaunul este corespunzător (înălţimea, -1

suprafaţa de şezut, spătarul)?
16. Spaţiul de degajare rezervat genunchilor -1
şi picioarelor este satisfăcător?
17. Se folosesc m ijloace de transport? -1
18. Se pot lua m ăsuri suplim entare pentru -1
uşurarea eforturilor fizice la m anevrarea
diverselor materiale?
19. Ritmul activităţii este corespunzător? 0
C. în treb ă r i referito a re la solicită rile
p ercep ţiei, a ten ţiei, ab ilităţi
20. Este tulburată atenţia prin zgom ot sau -1
alti stimuli acustici?
21. Activităţile de rutină şi de îndem ânare se -1
execută sub control vizual?
22. Instruirea şi antrenam entul sunt dinamice -1
şi atrăgătoare?
D . în treb ă r i p rivind a d ap tarea la
con d iţiile m ed iu lu i am b ia n t, la lu m in ă,
la cu lori, la zg o m o te
23. Este suficientă ilum inarea pentru a putea 1
fi îndeplinite atribuţiile funcţiei?
24. Sursele lum inoase sunt corect am plasate? -1
25. Ilum inarea fiecărui com partim ent este -1
corespunzătoare?
26. Există contraste de lumină în direcţiile de -1
privire cele mai frecvente?
27. Este suficientă ilum inarea naturală pe 1
timpul zilei?
28. Intensitatea ilum inării artificiale este -1
suficientă şi constantă?
29. Crom atica interioară contribuie la -1
îm bunătăţirea ilum inării?
30. Culoarea pereţilor este plăcută şi -1
liniştitoare?
31. Tem peratura la care se lucrează este -1 .
optimă?
32. S-au luat m ăsuri pentru lim itarea -1
efectului radiaţiei term ice?
A nexe 197
33. încălzirea pe tim pul iernii este -1

corespunzătoare?
34. Tem peratura suprafeţelor înconjurătoare 0
este aceeaşi cu cea a aerului?
35. Lucrul la tem peraturi ridicate pe tim pul -1
verii este însoţit de m ăsuri pentru
prevenirea şocului caloric?
36. Schimbul de aer cu exteriorul este 0
corespunzător?
37. Radiatoarele şi ventilatoarele sunt -1
aşezate corespunzător?
38. U m iditatea relativă a aerului corespunde -1
cerinţelor fiziologice?
39. Atenţia personalului este deranjată de -1
zgomot?
40. A ctivitatea intelectuală, capacitatea de -1
percepţie şi decizie sunt influenţate
negativ de zgom ot?
41. S-au luat m ăsurile necesare pentru -1
izolarea surselor producătoare de
zgom ot?
42. S-au luat m ăsuri de insonorizare a -1
spaţiilor de lucru, a sălilor de lectură?
E. în tr e b ă r i referito a re la
vestim en ta ţie şi la ec h ip a m e n t de
protecţie
43. Echipam entul folosit creează dificultăţi 1
în m işcările executanţilor?
44. Există echipam ent de protecţie îm potriva -1
m icroorganism elor şi a prafului?
45. Echipam entul de protecţie deranjează 1
îndeplinirea activităţilor?
46. La procurarea sau la confecţionarea -1
vestim entaţiei şi a echipam entelor de
protecţie s-a ţinut seam a de propunerile
angajaţilor?
F. în tr e b ă r i refer ito a re la p ro g ra m u l
de lucru şi la a m b ia n ţa p sih o lo g ică
47. Percepţia, atenţia şi dexteritatea sunt -1
solicitate în lim ite normale?
48. D urata program ului de lucru este 1

corespunzătoare?
49. M otivaţia funcţiei este suficientă pentru -1
desfăşurarea activităţii cu randam ent şi
cu bună dispoziţie?
50. M em brii serviciilor au reuşit să form eze -1
colective cu “spirit de echipă” ?
51. La alcătuirea colectivelor se ţine cont de -1
opţiunile şi de afinităţile m em brilor
com ponenţi?
52. E xistă o atm osferă de colaborare, de -1
consultare şi de participare la executarea
activitătilor?
53. Şeful obişnuieşte să discute apropiat cu 1
fiecare subaltern?
54. Sistem ul de recom pense este stim ulator? -1
55. Se cunosc sau se încearcă cunoaşterea 1
frăm ântărilor particulare ale
personalului?
T O TA L 12 0 -39
Ie= (12-39)/55
Ie= -0 ,4 9
A nexe 199
ANEXA 4
ANEXA 5
202 Ionei. E n a ch e - Ergonom ia în structu rile infodocum entare
QUNTUSS OUWTUSS
i t
OUM
TUSM OUW
ÎUSM OUNTUS*
l£"■ţ"1 j
OUMTUS i OUKIUS L CUNTUS l
r t .
CUNTU3 5 a OO ITU S Xî. OUMTt® XL
A nexe 205
A N E X A 10
BIB LIO T E C A U N IV E R SIT Ă ŢII D IN A A L B O R G - D A N E M A R C A

ANEXA 11
M o b ilie r d e c o n s u lta re
C a r e le ju x ta p u s e
(1,20 x 0 ,3 8 / 0 ,5 2 x 0 ,7 5 / 1,10 m )
M a s ă în c lin a b ilă (1,20 x 6 m)

pentru con su ltarea d ocum en telor de m ari dim ensiuni: înclinarea realab ă
A nexe 207
ANEXA 12
Cărucioare pentru cărţi
C ărucior de metal
Cărucior de iernn
(0,90 x 0,75 x 0,40 m) cu trei poliţe (0,90 x 0,61 x 0,41 m) cu şase
poliţe mobile
Mobilier de expoziţie
V itrină - dom
(0,90 x 1,20 x 0,60 m) cu panouri (1,10 x 1 ,20m) plexiglas

laterale de susţinere reglabile; pe planşă de lemn la 0,75m
suprafaţă vitrală încadrată în profil de sol; picior m etalic;
m etalic; încuietoare de siguranţă; înăltăm e interioară: 0 ,3 6 m
înălţime interioară: 0,13 m
ANEXA 13
Faţă dublă: structură m etalică

cu poliţe; 1,5; 1,75 şi 2 m;
adâncim e: 20 cm
E lem ente adaptabile la stru ctu ri m etalice: sim ple şi cu faţă dublă pentru prezentarea
periodicelor, album elor şi d iscurilor; casetă pentru fa scicu le ; casetă pentru albume
A nexe 209
ANEXA 14
M o b ilie r de prezentare pentru copii
a Scaun, casetă şi masă (40x40x40 cm) modul cu triplă întrebuinţare
Masă pupitru Casetă pentru alb um e

(70x70cm) - faţă dublă, cu posibilitatea (70x70cm) - cu patru despărţituri pe
transformării în masă sim plă fond de cauciuc antiderapant
M o bilier de păstrare a discurilor (1,14 x 85 x 62) - faţă vitrată, trei

com partim ente pe fond de cauciuc an tid e ra p a n t, trei in tercalări pivotante
din plexiglas; capacitate: 250 discuri
ANEXA 15
M obilier de păstrare a diapozitivelor, casetelor şi

m icrofilm elor
- folie transparentă m ontată pe o

Banc echipat pentru diapozitive
baghetă orizontală; capacitate: 20
(1,14 x 85 x 62) - două com partim ente diapozitive (5 x5 cm)
cu buzunăraşe pentru diapozitive; un:
com partim ent cu ecran lum inos
pentru lectura dispozitivelor
Diapozitive
144 bucăţi pe sertar
Casete
56 sau 68 bucăţi pe se rta r
M icrofilm e în
benzi de şase
vederi
M icrofilm e în
bobine sau cutii
A nexe 211
ANEXA 16
F O R M U L A R PEN T R U R A PO R T A R EA A C C ID E N T E L O R
Raportarea accidentării sau rănirii unei persoane la locul

de muncă sau aflată într-o misiune periculoasă.
Acest formular va fi completat în cazuri de accidente şi trimis ofiţerului
de securitate
Persoana accidentată:
Nume: Prenume:
Stare civilă: Căsătorit/Necăsătorit Data naşterii
Adresa:
Funcţia:
Angaj at/ Student/V izitator
Data şi ora accidentului:

Tipul leziunii:
Activitatea desfăşurată în timpul accidentului
Locul accidentului:
Daţi amănunte complete despre accident şi despre leziunile suferite, şi

explicaţi cum s-a întâmplat.
Cum a fost acordat primul ajutor?
Persoana accidentată a fost dusă la spital? Dacă da, unde?
Scrieţi numele şi funcţia celorlalte persoane care au fost prezente când s-

a produs accidentul:
Semnătura persoanei care întocmeşte raportul:

Data raportului:
212 I o n e l E n a ch e - E rgonom ia în structu rile infodocum entare
ANEXA 17
PR O C E D U R I D E E VA CU AR E ÎN C A Z DE IN C EN D IU
In stru cţiu n i p en tru p erso n a l
Acţiuni ce trebuie întreprinse în caz de incendiu sau alte urgenţe

Locul de adunare: ............................................
Dacă descoperiţi un foc:
1. Imediat operaţi cel mai apropiat dispozitiv de alarmă pentru
incendiu.
2. încercaţi să stingeţi focul, însă fără a vă asuma riscuri personale,
asigurându-vă că aveţi o cale de scăpare liberă.
Dacă auziţi alarma de incendiu:
3. Recepţionerul de serviciu va chema pompierii imediat.
4. Părăsiţi clădirea şi anunţaţi persoanelor de serviciu locul de
adunare de mai sus, unde se va face apelul pentru a vedea cine a
rămas în clădire.
5. Persoanele cu funcţie înaltă sau deputaţii autorizaţi de la etajele
afectate vor avea grijă de desfăşurarea evacuării şi se vor asigura
că nimeni nu a mai rămas în acea zonă.
• FOLOSIŢI CEA MAI APROPIATĂ IEŞIRE
• NU FOLOSIŢI LIFTUL (cu excepţia celor speciale indicate ca
mijloc de evacuare pentru persoanele rănite)
• NU VĂ OPRIŢI PENTRU A VĂ STRÂNGE LUCRURILE
PERSONALE
• NU ALERGAŢI ŞI NU INTRAŢI ÎN PANICĂ
• DA CĂ AVEŢI M U S A F IR I, C O N D U C E Ţ I-I PÂ N Ă LA
LOCUL DE ADUNARE
• NU INTRAŢI ÎNAPOI ÎN CLĂDIRE PEN TRU NICI UN
MOTIV DECÂT DACĂ OFIŢERUL DE SECURITATE VĂ
DĂ PERM ISIUNEA
(Această notiţă va fi afişată în încăperile care au sistem
de alarmă şi pe toate panourile cu anunţuri)
A nexe 213
ANEXA 18
Formular de apreciere a muncii al Departamentului Bibliotecii

M unicipale Dallas
Se înaintează.................................... până la d a ta ...........................................

Se înaintează la Serviciul Personal până la d a ta .........................................
S e c ţia ..................................................................................................................
Perioada e v a lu a tă .............................................................................................
N U M E L E ........................................................................
ÎNCADRAREA A C T U A L Ă ......................................
F U N C Ţ IA ........................................................................
Instrucţiuni:
Mai jos sunt enumerate o serie de aptitudini, de competenţe şi de însuşiri
im portante pentru reuşita în m uncă. M arcaţi cu un “X ” în dreptul
calificativului celui mai corespunzător pentru persoana în cauză. Evaluarea
trebuie să ia în considerare realizările în muncă ale acesteia şi contribuţia
sa în relaţie cu cerinţele postului. Se ţine seama numai de factorii care au
directă legătură cu desfăşurarea efectivă a muncii. Trăsăturile personale
ale celui evaluat pot fi luate în considerare numai în măsura în care au
influenţat munca ori au fost demonstrate în activitatea efectivă.
Evaluaţi cu atenţie fiecare calitate în parte. O eroare de evaluare foarte
răspândită este “efectul de halo” .
Utilizarea prezentului formular se face conform următoarei proceduri:
1. Atât şeful de secţie cât şi angajatul vor primi câte un exemplar al
formularului pe care îl vor completa fiecare separat, angajatul
evaluându-şi personal munca.
2. Ambele formulare completate vor fi trimise şefului ierarhic direct
al secţiei până la data m enţionată în colţul de sus stânga al
documentului.
3. Superiorul va contrasemna formularul completat de şeful secţiei,
după ce acesta a fost aprobat, şi am bele form ulare se vor
reîntoarce la şeful de secţie.
Şeful şi subordonatul în cauză se vor întâlni pentru a discuta
calificativele şi pentru a încerca să ajungă la o înţelegere în ceea ce
priveşte eventualele discrepanţe dintre punctele lor de 1.
.
vedere. Angajatului i se oferă astfel posibilitatea de a face observaţii

pe marginea notărilor din formularul completat de şef, cerându-i-se
să semneze formularul pentru a indica faptul că a avut posibilitatea
să-l vadă şi să-şi exprime punctul de vedere.
2. Cele două formulare vor fi capsate împreună şi vor fi trimise la
Serviciul Personal pentru a fi clasate în dosarul angajatului.
3. Dacă însă a fost făcut un semn în căsuţa de la finalul formularului,
. ambele exemplare se retumează managerului indicat acolo, după
încheierea consultării de evaluare dintre angajat şi şeful său.
Managerul va trimite apoi cele două formulare la Personal sau le
va retum a şefului de secţie pentru încă o consultare cu angajatul.
S C R U P U L O Z I T A T E în seam n ă în d e p lin ire a cu acurateţe şi cu

rigurozitate a sarcinilor de serviciu
Face greşeli repetate
Face mai multe greşeli decât nivelul mediu
De obicei lucrează corect
Lucrează îngrijit; aproape întotdeauna corect
Observaţii:
C A P A C IT A T E D E A ÎN V Ă Ţ A este a p titu d in e a de a-şi însuşi

îndrumările, de a înţelege menirea şi implicaţiile directivelor, de a face
faţă schimbării şi de a rezolva problemele în situaţii nou-ivite.
Limitată
Necesită îndrumări repetate
Nivel mediu de însuşire a îndrumărilor
Rapid în a înţelege şi în a învăţa
Excepţional de alert şi de dornic de a învăţa
Observaţii:
INIŢIATIVA este dorinţa de a depune eforturi fară a fi solicitat în vederea

acceptării de răspunderi personale pentru realizarea completă a sarcinilor
de serviciu şi pentru atingerea obiectivelor serviciului.
Nu are
Demonstrează un nivel mediu de iniţiativă
Multă iniţiativă
Observaţii:
A nexe 215
C O M PETEN ŢĂ PR O FE S IO N A L Ă ÎN FU N C Ţ IE înseamnă a avea

cunoştinţele şi înţelegerea necesare îndeplinirii funcţiei.
Limitată
Posedă un minim de cunoştinţe necesare
Cunoscător al tuturor fazelor muncii
Observaţii:
V O LUM DE M UNCĂ este cantitatea de muncă pe care o realizează o
persoană.
Nu îndeplineşte cerinţele minime
Productivitate scăzută
Satisfăcător
Productivitate peste nivelul mediu
Rapid şi sârguincios; productivitate superioară
Observaţii:
AM ABILITATEA desemnează calitatea relaţiilor personale cu ceilalţi

membri ai personalului şi cu publicul.
Deseori tăios; nepoliticos; ostil
Uneori lipsit de tact sau irascibil
Plăcut şi agreabil în majoritatea situaţiilor
Politicos şi amabil în a menţine o atmosferă destinsă
Observaţii:
ATITU DINEA este probată de spiritul de cooperare şi de angajare faţă

de scopurile organizaţiei
Atitudine negativă şi necooperantă
Are reţineri în a colabora
De obicei cooperant
Atitudine pozitivă şi constructivă
Observaţii:
ÎN FĂ ŢIŞA R E (M OD DE A SE PR EZEN TA ). Se apreciază stilul curat

şi îngrijit de a se îmbrăca, vestimentaţia adecvată serviciului.
Inadecvat
Adecvat
Observaţii:
PREZENŢA LA SERVICIU priveşte loialitatea manifestată prin venirea

zilnică la serviciu şi prin respectarea orelor de program.
Inacceptabilă
Slabă
De obicei prezent la serviciu şi punctual
Punctual; a absentat foarte puţin
Observaţii:
ACTIVITATEA DE CONDUCĂTOR DE COLECTIV (acolo unde

este cazul)
Activitatea de îndrumare şi de supervizare nu satisface nici cerinţele
minime; este indicată schimbarea într-o muncă ce nu implică supervizarea
altora
M etodele de îndrumare şi de supervizare se cer a fi îmbunătăţite,
îndeplineşte sarcinile de îndrumare şi de control de rutină în mod adecvat
Se poate avea încredere că va îndeplini activităţile zilnice de îndrumare şi
de control în mod corespunzător
Un îndrumător eficient şi riguros, precum şi un şef desăvârşit
Observaţii:
CALIFICAREA M ODULUI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR

FIXATE ÎN APRECIEREA PRECED ENTĂ ŞI/SAU EXPLICAŢII
S U P L IM E N T A R E P R IV IN D PR O B L E M E L E A V UTE ÎN
ÎNDEPLINIREA SARCINILOR DE MUNCĂ
O B IE C T IV E PE N T R U U R M Ă T O A R E A P E R IO A D Ă DE
E V A LU A R E (S O L U Ţ II P R IV IN D CORECTAREA
N E A JU N S U R IL O R SA U F O L O S IR E A PL E N A R Ă A
CALITĂŢILOR):
OBSERVAŢII ALE ANGAJATULUI REFERITOR LA EVALUAREA
ŞEFU LU I SAU ALE ŞEFU LU I REFERITO R LA EVALUAREA
ANGAJATULUI ÎNTOCMITĂ DE EL ÎNSUŞI:
întocm it de ______________________________
(Dacă nu este folosit de angajat pentru propria sa evaluare, acest formular
trebuie contrasemnat de acesta după consultarea cu şeful).
Am primit un exemplar din prezentul raport care a fost discutat cu mine.
A nexe 217
Semnătura angajatului data
Semnătura managerului data
Semnătura managerului de la nivelul imediat următor data
Dacă formularul este marcat aici, vă rugăm să retumaţi ambele exemplare

l a .......................... după finalizarea consultării de evaluare.
z
w
X
o\
<
<
218
a
£
P
u,
w
w
w
<
PS
c/>
. _c
2.
u;
•
:
tn
O
(J- Z
5
c
<d
.22" 3
3
3
(D
V*i
j D
■ JH
a .®
3 ■ - "O
cd
fe
^
n3 E •-
a -» ”S
ţ?
Oh
(D
; £ —
Evaluarea Evaluarea Punctajul criteriului
Evaluarea
compartimentului şefului ierarhic (punctajul de evaluare
Criteriile de evaluare Autoevaluarea şefului de
de gestiune a conducătorului înmulţit cu ponderea
compartiment
resurselor umane de compartiment criteriului)
Gradul de îndeplinire a
standardelor de performanţă
Pondere 50%
Asumarea responsabilităţii
Pondere 25%
Adecvarea la complexitatea
muncii
Pondere 15%
Iniţiativă şi creativitate
Pondere 10%
3
o
^
■
2
C
Cu
cd5
cd
g o l
C °
o 's
6
u
•_• C
• — si
C
Î3 îzr
o a>
cx
5
<
cd
.2^
M
Tiparul s-a executat sub cda 1679 continuare tiraj
la Tipografia E diturii U niversităţii din Bucureşti

Ergonomia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ergonomia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IONEL ENACHE

© Editura Universităţii din Bucureşti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tehnoredactare computerizată: Constanţa Titu

2. BIB LIO TEC O N O M IA ÎN R O M Â N IA - C A RA CTER IZA RE

9. EVALUAREA M U N C II ÎN B IB L IO T E C Ă ........................ 161

Originea bibliotecii, la fel ca şi originea cititului şi a scrisului, este

Disc compact pentru stocarea datelor care poate fi numai citit

în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi

1 BURLOIU, Petre. M anagem entul resurselor umane. Bucureşti: Editura Lumina

Tocmai acum, la început de mileniu, mişcarea biblioteconomică (şi

2 STOICA, Ion. Unele probleme ale planificării serviciilor de bibliotecă în România

1. B iblioteca - instituţie econom ică, cu funcţie de conservare,

1.1. Ergonomia - ştiinţă interdisciplinară

Esenţa managementului contem poran o constituie relaţiile cu

utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi

3 BU RLO IU , Petre. Op. cit., p. 41.

pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa,

4 BURLOIU, Petre, lbid, p. 642.

Fig. 1. Ştiinţe participante la constituirea ergonomiei

1.2. Obiectul de studiu al ergonomiei

Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode

în bibliotecă ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi

în concluzie se poate spune că ergonomia studiază relaţia dintre

1.3. Principii ale organizării ergonomice a muncii

Părintele m anagem entului ştiinţific este considerat Frederick

6 TAYLOR, F.W. P rinciples o f Scientific M anagem ent. N ew York: H arper @

1. Studiul muncii. într-un experiment a trecut la descompunerea

Ralph M. Bames stabileşte în lucrarea sa Motion and Time Study,

3. Principii ale economiei mişcării aplicabile în proiectarea

Perioada de după decembrie 1989 se defineşte cu sintagma perioada

Posibilităţile financiare extrem de reduse pentru cumpărarea de

ţării sunt nesemnificative, nu permit o corectă informare a specialiştilor

precum şi resursele financiare limitate fac din planificare o cerinţă vitală

Dezvoltarea colecţiilor în bibliotecile particulare se realizează prin

Multiplele probleme menţionate impun şi în bibliotecă trecerea la o

Urmărind aceste activităţi, solicitarea fizică este cauzată de ducerea

organizarea raţională a timpului de lucru şi spre crearea condiţiilor de

acţiona printr-o mai mare flexibilitate în stabilirea programelor de lucru şi

3.1. P articularităţile p rocesu lui de m u n că în bibliotecă

Procesul de muncă este acea latură a procesului de producţie care

7 Standardul de stat. Organizarea şi normarea muncii, nr. 6909-75.

Fig. 2. R e la ţiile d in tre elem e n te le p ro ce su lu i de m u n c ă

Principalele procese de muncă din bibliotecă, urmărind fluxul de

Fig. 3. P rin c ip a le le p rocese d e m u n că d in bibliotecă

9 REGNEALĂ, M. Vocabular de biblioteconom ie şi ştiinţa informării. Voi. 1.

1. C om pletarea co lecţiilo r (sintagm ă în lo cu ită în prezent cu

10 D IM A -D RĂ G A N , C. B ibliologie generală. Fas. 1. B ucureşti: T ip o g rafia

Urmează comanda documentelor prin transmiterea fişelor de

Instituţiile educaţionale au un important impact asupra valorilor şi

11 McKEE, Bob. Planing library service. London: Clive Bingley, 1989, p. 7.

performanţă şi prin profit în structuri socio-economice în care prioritară

în ţările caracterizate prin distanţă mare faţă de putere (Filipine,

şi faţă de câştigul material, atitudinea faţă de risc şi faţă de

13 IONESCU, Gh. Gh. D im ensiunile culturale ale managem entului. Bucureşti:

Phyllis G. Holland, deşi o numeşte cultura corporaţiilor, arată că o

14 HOLLAND, Ph. Strategic managem ent. N ew York: M cGraw-Hill Company,

5. R ecom pensarea perform anţelor. M odul în care se acordă

Istoria. Trecutul organizaţiei influenţează hotărâtor cultura acesteia.

o institutie de prim rang în cultura românească, o structură care s-a bucurat

Mediul. Deoarece toate organizaţiile depind de mediu, acesta are

Personalul. Organizaţiile tind să angajeze indivizi care posedă valori

Socializarea. Companiile cu o cultură puternică acordă o mare