LUCRARE DE DISERTA IE |APRILIE 2012

Interven ii asupra
monumentelor istorice în
stare de ruină
palatul Haller din Coplean
absolvent: stud.arh. Cristina Andreea CHIRA
î dru ător: prof.dr.arh. A ca BRĂTULEANU

Fa ultatea de Arhite tură | U iversitatea de Arhite tură şi Ur a is „Io Mi u” Bu ureşti | 2011-2012

CUPRINS
Introducere .................................................................................................................................... 1
Argument ..................................................................................................................................... 1
Scopul şi natura studiului ............................................................................................................ 1
Abordareămetodologic ............................................................................................................... 3
Cap 1. Noţiuni de semiotică .......................................................................................................... 6
1.1 Semiotica ............................................................................................................................... 6
1.2 Semn şi semnifica ie .............................................................................................................. 7
1.2.1 Semnificant şi semnificat ........................................................................................... 8
1.2.2 Sens denotativ şi sens conotativ ................................................................................. 9
1.3 Utilizarea şi descifrarea semnelor. Schimbarea semnifica iei ............................................. 10
1.4ăObiectuluiădeăarhitectur ăcaăsemn ....................................................................................... 11
Cap 2. Monumentul istoric ......................................................................................................... 14
2.1 Cadru General...................................................................................................................... 14
2.2 Monumentul istoric ca semn ............................................................................................... 15
2.2.1 Valorile monumentului istoric ................................................................................. 15
2.2.2 Semnifica iile monumentului istoric ........................................................................ 18
Cap 3. Monumentul istoric în stare de ruină ............................................................................ 20
3.1. Circumscrierea sensului termenului. Ruinaăcomun .ăRuinaăarheologic ........................... 20
3.2 Ruinare şi semnifica ie ........................................................................................................ 21
3.2.1 Ruinarea cauzat ădeăpierdereaăsemnifica iei ............................................................ 22
3.2.2 Ruineare ca atentat la semnifica ie........................................................................... 23
3.2.3 Ruinareaăaccidental ................................................................................................ 23
3.2.4 Opacitatea fa ădeăsemnifica ie ................................................................................ 23
3.3 Tipuri de interven iiăasupraămonumentuluiăistoricăînăstareădeăruin . Studii de caz ............. 24
2.3.1 Conservarea .............................................................................................................. 24
2.3.2 Reconstruc ia ............................................................................................................ 27
2.3.3 Interven ia ................................................................................................................ 30
3.4 Concluzii ............................................................................................................................. 36
Cap 4. Palatul Haller din Coplean, judeţul Cluj ...................................................................... 37
4.1. Fenomenul ansambluri nobiliare extraurbane intracarpatice ............................................. 37
 4.2. Palatul Haller din Coplean. Istoric şi descriere .................................................................. 40
4.3. Valori şi semnifica ii ale palatului Haller din Coplean ...................................................... 48
4.4. Analiza tipurilor de interven ie posibile ............................................................................. 51
4.4.1. Conservarea ............................................................................................................. 51
4.4.2. Reconstruc ia ........................................................................................................... 51
4.4.3. Interven ia ............................................................................................................... 52
4.5. Concluzii ............................................................................................................................ 53
Bibliografie selectivă
Surse bibliografice ..................................................................................................................... 54
Articole ...................................................................................................................................... 55
Surse web .................................................................................................................................. 55
Surse legislative ......................................................................................................................... 56
Surse ale imaginilor ................................................................................................................... 57
tipuri de interven ii (conservare, reconstruc ie,ăruin )ăl-ar avea asupra monumentului în discu ie.
La final vom trage concluziile pentru solu iaăoptim ădeăinterven ie.

5
Cap 1. Noţiuni de semiotică

1.1 Semiotica

Semiotica este ştiin aăcareăstudiaz ăsemneleăşi utilizarea lor în procesele de comunicare.

Termenulă deă semiotic ă (dină gr.ă semeion, însemnând semn) a fost folosit pentru prima
oar ă deă Johnă Locke,ă într-ună articolă dină 1690,ă intitulată „Ană Essayă Concerningă Humană
Understanding.”ă În articol, filosoful britanic propunea împ r irea ştiin ei în trei ramuri: fizica
(physike), destinat ă studieriiă lucrurilor,ă practicaă (pratike),ă destinat ă aplic riiă puteriloră şi
ac iunilor noastre în vederea unui scop, şi semiotica (semeiotike),ă destinat ă studieriiă semnelor,ă
„celeă maiă uzualeă dintreă eleă fiindă cuvintele”9. Semiotica nu s-a constituit îns ă ca ştiin ă pân ă înă
secolul XIX,ăcândăpeădou ăfiliereădiferite,ălingvistulăelve ian Ferdinand de Saussure şi filosoful
american Charles Sanders Peirce au pus bazele teoriei. Pentru Saussure, semiotica este „o ştiin
careă studiaz ă via a semnelor în interiorul societ ii” 10 . Pentru Peirce, semiotica este ştiin a
destinat ăstudieriiă„naturii esen iale şi variet ilorăfundamentaleădeăposibileăsemioze”11.

Semioticaăaăcunoscutăoăputernic ădezvoltareăînăsecolulăXX,ăoădat ăcuăevolu ia tehnologiei

şi a ştiin eloră comunic rii. Ast zi, ea include studiul comunic riiă înă comunit ile non-umane
(zoosemiotica),ăstudiulăcomunic riiătactile,ăalăcodurileăolfactiveăşiăgustative,ăalăcomunic riiăprină
gesturi, pozi ii şi şi dispunere în spa iu (kinezica şi proximica), studiul sistemelor formalizate,
gramatologice şi muzicale, studiului limbajelor naturale,ă ală comunic riiă vizuale,ă ală artei –
ajungândă s ă încorporeze întreaga cultur ,ă înă m suraă înă careă „întragaă cultur ă eă ună fenomenă deă
comunicare şi semnificare”12. Semioticaănuăpretindeăs ăepuizeze cultura afirmândăc ăeaăesteădoară
un fenomen de comunicare, ci sus ineă c ă eaă esteă şi un fenomen de comunicare. Astfel,
investigarea culturii sub unghi semiotic nu poate decâtăs ăcontribuieăla îmbog irea şi în elegerea
ei.

9
„theămostăusualăwhereofăbeingăwords”,ăJohnăLocke,ăhttp://www.earlymoderntexts.com/loess.html,ăconsultatăpeă
20.03.2012
10
„aăscienceăthatăstudiesătheălifeăofăsignsăwithinăsociety”,ăFerdinandădeăSaussure,ă1966:16
11
„theăessentialănatureăandăfundamentalăvarietiesăofăpossibleăsemiosis”,ăCharlesăS.ăPeirce,ăPeirceăEditionăProjects,ă
1998:413
12
Umberto Eco, Tratat de semiotică generală, ed. Ştiin ific ăşiăEnciclopedic ,ăBucureşti, 1982

6
 În încercare de a unifica studiileădeăsemiotic ăexistenteăînăceleămaiădiverseădomnii (de la
informatic ,ă laă lingvistic ,ă laă antropologie, la filosofie), în „Tratată deă semiotic ă general ” 13
UmbertoăEcoăîmparteăsemioticaăînădou ăramuri: semiotica semnificării,ăundeăcodurileă(alc tuiteă
de semne) sunt tratate ca sisteme de semnificare independente de orice act posibil de comunicare
careăs ăleăactualizeze,ăşi semiotica comunicării,ăcareăseăocup ăcuăstudiul producerii, transferului,
transform riiăşiămanipul riiăsemnelor înăvedereaăcomunic rii.

În lucrarea de fa ,ăneăintereseaz ădinăsemioticaăsemnific riiăno iuneaădeăsemn,ăînăm suraă

în care el poate explica naturaăsemnic ăaăobiectuluiădeăarhitectur ,ăşiădinăsemioticaăcomunic riiă
transformarea semnului în cursul procesului de comunicare, întrucât ea priveşte modificarea
semnifica iei obiectuluiădeăarhitectur ă(în cazul nostru monumentul istoric înăstareădeăruin ).

1.2 Semn şi semnificaţie

Semnul este unitateaădeăbaz ăaăsemioticii.ăSemnul semnifică,ăceeaăceăvreaăs ăspun ăc ăelă

faceă leg turaă dintre un lucru şi un alt lucru care lipseşte. Saussure,ă p rintele semioticii,ă d ă
primului termen numele de semnificant, iar celui de-al doilea lucru numele de semnificat.
Semnificantul este cel care face trimitere la ceea ce lipseşte. Semnificatul este lucrul care lipseşte,
spre care se face trimiterea – este ceea ce numim, în limbaj curent, semnificaţia semnului.

„Este semn orice lucru care poate fi considerat drept un substitut semnificant pt altceva.
Acestăaltcevaănuătrebuieăînămodănecesarăs ăexiste,ăşi niciăs ăsubzisteădeăfaptăînămomentulăînăcareă
semnul îl înlocuieşte”,ăafirm ăUmbertoăEco.14 Culoarea verde a semaforului este un semn pentru
c ăelă ine locul îndemului „treci!”ăOriceăcuvântăesteăunăsemnăpentruăc ăelă ine locul obiectului pe
care îl numeşte. Furculi aăesteăunăsemn,ăpentruăc ăeaătrimite la activitatea de a mânca, dar îi poate
ine şi locul. Noi ştimăc ăfurculi a este pentru mâncat, chiarădac ănuăvedemăpeănimeniămâncândă
cu ea. Astfel, o furculi ă peă ună panouă semnific ă pentruă noiă „mâncare”. În acest context, toate
lucrurile pot fi – şi chiar sunt, dup ăcumăpretinde semiotica – semne.

Dar care sunt regulileă înă bazaă c roraă suntă corelati semnificantul cu semnificatul?
R spunsulă semioticiiă este: în baza conven iilor culturale. C ă semaforulă trebuieă s aib ă culorileă

13
Ibid.
14
Ibid.

7
s ăştiu la ce serveşte. Maiămult,ăcândăîntâlnimăînănatur ăforma iuni care seam n ăcuăoăscar ,ăvom
ştiăc obiectul respectiv poate fi folosit pentru a urca sau a coborî. Scara ine locul func iunii ei,
aceea de a urc rii sau de a coborî.26

Dar casa poate ine şi locul ideii de familie, protec ie sau siguran , aşa cum scara poate
ine locul ideii de în l are, eleva ieăspiritual , ascensiune la ceruri etc. Casa şi scara au deci, ca
toate semnele, mai multe semnifica ii.

Umberto Eco propune ca funcţiunea obiectului de arhitectură s ăfieăconsiderat sensul ei

denotativ, iar celelalte semnificaţii înrudite s ăfieăsensurile conotative. Astfel, casa ca obiect de
arhitectur ă faceă înă primulă rândă trimitereă laă locuire, iar apoi, datorit ă conexiunilor existente la
nivel cultural, la familie, protec ie şi siguran .ăLaăfel,ăsensulădenotaivăalăsc riiăesteădeplasareaă
dintr-ună plană înă altulă peă vertical ,ă dară conota iileă eiă seă refer ă în general la posibilitatea unei
creşteri sau descreşteri spirituale.

Oă biseric ă vaă aveaă sensulă denotativă func iunea religioas , dar poate avea ca sens
conotativ autoritate, tradi ie sau Dumnezeu, în cazul unui credincios. Cl direaă uneiăprim riiă vaă
avea ca sens denotativ func iuneaăadministrativ ,ădar poate avea ca sens conotativ autoritate, sau
teroare,ădac ăcelăcareăinterpreteaz ăsemnulăesteăîntr-un regim opresiv.

Ca în cazul tuturor semnelor, descifrarea semnifica iilor obiectuluiădeăarhitectur ă ine de

celăcareăopereaz ădescifrareaă – de individ – şi este condi ionat ăcultural.ăTrebuieăs ăfiăv zutăîn
prealabil oăbiseric ăşiăs ăştii la ce foloseşte pentru ca bisericaăs ădevin ăpentruătineăun semn. În
acelaşi fel, vom fi deruta iădac ăv zândăoăbiseric ăgotic ăşi interpretând-o ca fiind un spa iu de
cult, vomă descoperi,ă intrândă înă ea,ă c ă esteă de fapt oă bibliotec (vezi proiectul Selexyz
Dominicanen Maastrict al firmeiădeăarhitectur ăMerkx+Girod, Olanda, 2007).

Fiind circumscrise cultural (şi deci, temporal), semnifica iileăobiectelorădeăarhitectur ăseă

schimb ,ăaşaăcumăamăv zutăîn cazul bisericii gotice transformateăînăbibliotec .ăAcesta este îns ă
un exemplu radical, unde refunc ionalizareaă opereaz ă modific riă asupra unui semn cu o
semnifica ieăputernic ,ădând naştere laăsurprinz ăşi confuzie. De multe ori îns , nu este nevoie ca

26
Exemplele casei şiăalăsc riiăsuntăpreluatădinăUmbertoăEco,ăFunction and Sign: The Semiotics of Architecture,
http://issuu.com/t12online/docs/umberto_eco_function_and_sign, consultat pe 20.03.2012

12
oă cl direă s ă îşi schimbe func iunea pentru ca semnifica iaă eiă s ă seă transforme.ă Începândă cuă
perioada Renaşerii şiăpân ăînăsecolulăXIX,ăbisericileăgoticeăconotauă„barbarie”.ăÎn secolul XIX şi
oă dat ă cuă r spândireaă sentimentuluiă na ionalist, bisericile gotice ajungă s ă semnifice, în riă
precum Fran a sau Anglia, identitate şi carcater na ional.

Schimbarea de semnifica ie înăcazulăunuiăobiectădeăarhitectur ăseăîntâmpl ăînătimp,ăiarăoă

cl direă areă cuă atâtă maiă multeă şanseă s ă fiă trecută prin astfel de procese de resemnificare, cu cât
exist ămai de demult. Este cazul monumentelor istorice, care au acumulat de-a lungul secolelor o
multitudine de semnifica ii care le fac atât de valoroase ast zi.

13
Cap 2. Monumentul istoric

2.1 Cadru general

Conceptul de monument istoric, în eles ca obiect de arhitectură cu valoare istorică şi de

artă, este un produs al culturii europene occidentale, iar apari ia lui a fost determinat ădeădou ă
circumstan e istorice.27

Primaă dintreă eleă seă leag ă deă autonomiaă şi pondereaă crescând ă aă arteiă înă societateaă
european ăoccidental ,ăcareăfaceăcaăobiectulădeăart ăs ăfieădeosebit pre uit şi respectat28. A doua
circumstan ă este cristalizarea, începând cu sec. al XIV-lea, a viziunii moderne despre timp şi
istorie. Timpul modern, linear şi ireversibil, supus entropiei, se opune timpului deăpân ăatunci,ă
sacru29, circular, repetitiv şi reversibil. În acest context, al deveniriiă f r ă putin ă deă întoarcere,ă
obiecteleă deă arhitectur ă ceă seă p streaz ă dină alte vremuri sunt pu inele pun i de leg tur ă cu
trecutul irecuperabil. Ele sunt martori ai unor epoci apuse şi supravieţuitori ai curgerii nemiloase
a timpului, câştigându-şi astfel dreptul la pre uirea şiăocrotireaăcontemporaneit ii.

În secolul al XIX-lea,ă r spândireaă şi generalizarea revolu iei industriale determin ă oă

schimbareăatâtădeăradical ăîn înf işarea şi paradigma de gândire a lumii (Weltanschaung), încât
devine limpede pentruătoat ălumeaăc ăce a fost nuăvaămaiăfiăniciodat , iar clivajul dintre trecut şi
viitor nu va face decâtă s ă seă adânceasc . Apareă deciă cuă atâtă maiă imperativ ă necesitateaă
conserv riiă r m şi elor trecutului 30 , ceea ce se va face sub forma protec iei şiă restaur riiă
monumentelor istorice.

În decursul secolul al XX-lea, conceptul de monument istoric cunoaşte o evolu ie

spectaculoas .ă Ast ziă elă desemneaz ă deă laă simpleă obiecteă deă arhitetur , la ansambluri, situri,
peisaje şi chiar trasee întregi31,ă deă laă arhitectur ă major ,ă laă arhitecturaă minor ă şiă vernacular .ă
Monumentul istoric a coborât în timp pân ălaăoriginileăumanit ii, apropriindu-şi toate crea iile
ei, şiăurc ăpân ăaproape de zilele noastre, la construc iile dinăaădouaăjum tateăsecoluluiăXX.ăDe

27
Francoise Choay, Alegoria patrimoniului, ed. Simetria, Bucureşti, 1998
28
Ibid.
29
vezi Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999
30
Francoise Choay, Alegoria patrimoniului, ed. Simetria, Bucureşti, 1998
31
Includerea traseelor culturale în patrimoniu s-aăf cutăprinăCarta traseelor culturale, ICOMOS, Quebec, 2008

14