CUPRINS

Introducere .................................................................................................................................... 1
Argument ..................................................................................................................................... 1
Scopul şi natura studiului ............................................................................................................ 1
Abordareămetodologic ............................................................................................................... 3
Cap 1. Noţiuni de semiotică .......................................................................................................... 6
1.1 Semiotica ............................................................................................................................... 6
1.2 Semn şi semnifica ie .............................................................................................................. 7
1.2.1 Semnificant şi semnificat ........................................................................................... 8
1.2.2 Sens denotativ şi sens conotativ ................................................................................. 9
1.3 Utilizarea şi descifrarea semnelor. Schimbarea semnifica iei ............................................. 10
1.4ăObiectuluiădeăarhitectur ăcaăsemn ....................................................................................... 11
Cap 2. Monumentul istoric ......................................................................................................... 14
2.1 Cadru General...................................................................................................................... 14
2.2 Monumentul istoric ca semn ............................................................................................... 15
2.2.1 Valorile monumentului istoric ................................................................................. 15
2.2.2 Semnifica iile monumentului istoric ........................................................................ 18
Cap 3. Monumentul istoric în stare de ruină ............................................................................ 20
3.1. Circumscrierea sensului termenului. Ruinaăcomun .ăRuinaăarheologic ........................... 20
3.2 Ruinare şi semnifica ie ........................................................................................................ 21
3.2.1 Ruinarea cauzat ădeăpierdereaăsemnifica iei ............................................................ 22
3.2.2 Ruineare ca atentat la semnifica ie........................................................................... 23
3.2.3 Ruinareaăaccidental ................................................................................................ 23
3.2.4 Opacitatea fa ădeăsemnifica ie ................................................................................ 23
3.3 Tipuri de interven iiăasupraămonumentuluiăistoricăînăstareădeăruin . Studii de caz ............. 24
2.3.1 Conservarea .............................................................................................................. 24
2.3.2 Reconstruc ia ............................................................................................................ 27
2.3.3 Interven ia ................................................................................................................ 30
3.4 Concluzii ............................................................................................................................. 36
Cap 4. Palatul Haller din Coplean, judeţul Cluj ...................................................................... 37
4.1. Fenomenul ansambluri nobiliare extraurbane intracarpatice ............................................. 37
 4.2. Palatul Haller din Coplean. Istoric şi descriere .................................................................. 40
4.3. Valori şi semnifica ii ale palatului Haller din Coplean ...................................................... 48
4.4. Analiza tipurilor de interven ie posibile ............................................................................. 51
4.4.1. Conservarea ............................................................................................................. 51
4.4.2. Reconstruc ia ........................................................................................................... 51
4.4.3. Interven ia ............................................................................................................... 52
4.5. Concluzii ............................................................................................................................ 53
Bibliografie selectivă
Surse bibliografice ..................................................................................................................... 54
Articole ...................................................................................................................................... 55
Surse web .................................................................................................................................. 55
Surse legislative ......................................................................................................................... 56
Surse ale imaginilor ................................................................................................................... 57
Cap 1. Noţiuni de semiotică

1.1 Semiotica

Semiotica este ştiin aăcareăstudiaz ăsemneleăşi utilizarea lor în procesele de comunicare.

Termenulă deă semiotic ă (dină gr.ă semeion, însemnând semn) a fost folosit pentru prima
oar ă deă Johnă Locke,ă într-ună articolă dină 1690,ă intitulată „Ană Essayă Concerningă Humană
Understanding.”ă În articol, filosoful britanic propunea împ r irea ştiin ei în trei ramuri: fizica
(physike), destinat ă studieriiă lucrurilor,ă practicaă (pratike),ă destinat ă aplic riiă puteriloră şi
ac iunilor noastre în vederea unui scop, şi semiotica (semeiotike),ă destinat ă studieriiă semnelor,ă
„celeă maiă uzualeă dintreă eleă fiindă cuvintele”9. Semiotica nu s-a constituit îns ă ca ştiin ă pân ă înă
secolul XIX,ăcândăpeădou ăfiliereădiferite,ălingvistulăelve ian Ferdinand de Saussure şi filosoful
american Charles Sanders Peirce au pus bazele teoriei. Pentru Saussure, semiotica este „o ştiin
careă studiaz ă via a semnelor în interiorul societ ii” 10 . Pentru Peirce, semiotica este ştiin a
destinat ăstudieriiă„naturii esen iale şi variet ilorăfundamentaleădeăposibileăsemioze”11.

Semioticaăaăcunoscutăoăputernic ădezvoltareăînăsecolulăXX,ăoădat ăcuăevolu ia tehnologiei

şi a ştiin eloră comunic rii. Ast zi, ea include studiul comunic riiă înă comunit ile non-umane
(zoosemiotica),ăstudiulăcomunic riiătactile,ăalăcodurileăolfactiveăşiăgustative,ăalăcomunic riiăprină
gesturi, pozi ii şi şi dispunere în spa iu (kinezica şi proximica), studiul sistemelor formalizate,
gramatologice şi muzicale, studiului limbajelor naturale,ă ală comunic riiă vizuale,ă ală artei –
ajungândă s ă încorporeze întreaga cultur ,ă înă m suraă înă careă „întragaă cultur ă eă ună fenomenă deă
comunicare şi semnificare”12. Semioticaănuăpretindeăs ăepuizeze cultura afirmândăc ăeaăesteădoară
un fenomen de comunicare, ci sus ineă c ă eaă esteă şi un fenomen de comunicare. Astfel,
investigarea culturii sub unghi semiotic nu poate decâtăs ăcontribuieăla îmbog irea şi în elegerea
ei.

9
„theămostăusualăwhereofăbeingăwords”,ăJohnăLocke,ăhttp://www.earlymoderntexts.com/loess.html,ăconsultatăpeă
20.03.2012
10
„aăscienceăthatăstudiesătheălifeăofăsignsăwithinăsociety”,ăFerdinandădeăSaussure,ă1966:16
11
„theăessentialănatureăandăfundamentalăvarietiesăofăpossibleăsemiosis”,ăCharlesăS.ăPeirce,ăPeirceăEditionăProjects,ă
1998:413
12
Umberto Eco, Tratat de semiotică generală, ed. Ştiin ific ăşiăEnciclopedic ,ăBucureşti, 1982

6
 În încercare de a unifica studiileădeăsemiotic ăexistenteăînăceleămaiădiverseădomnii (de la
informatic ,ă laă lingvistic ,ă laă antropologie, la filosofie), în „Tratată deă semiotic ă general ” 13
UmbertoăEcoăîmparteăsemioticaăînădou ăramuri: semiotica semnificării,ăundeăcodurileă(alc tuiteă
de semne) sunt tratate ca sisteme de semnificare independente de orice act posibil de comunicare
careăs ăleăactualizeze,ăşi semiotica comunicării,ăcareăseăocup ăcuăstudiul producerii, transferului,
transform riiăşiămanipul riiăsemnelor înăvedereaăcomunic rii.

În lucrarea de fa ,ăneăintereseaz ădinăsemioticaăsemnific riiăno iuneaădeăsemn,ăînăm suraă

în care el poate explica naturaăsemnic ăaăobiectuluiădeăarhitectur ,ăşiădinăsemioticaăcomunic riiă
transformarea semnului în cursul procesului de comunicare, întrucât ea priveşte modificarea
semnifica iei obiectuluiădeăarhitectur ă(în cazul nostru monumentul istoric înăstareădeăruin ).

1.2 Semn şi semnificaţie

Semnul este unitateaădeăbaz ăaăsemioticii.ăSemnul semnifică,ăceeaăceăvreaăs ăspun ăc ăelă

faceă leg turaă dintre un lucru şi un alt lucru care lipseşte. Saussure,ă p rintele semioticii,ă d ă
primului termen numele de semnificant, iar celui de-al doilea lucru numele de semnificat.
Semnificantul este cel care face trimitere la ceea ce lipseşte. Semnificatul este lucrul care lipseşte,
spre care se face trimiterea – este ceea ce numim, în limbaj curent, semnificaţia semnului.

„Este semn orice lucru care poate fi considerat drept un substitut semnificant pt altceva.
Acestăaltcevaănuătrebuieăînămodănecesarăs ăexiste,ăşi niciăs ăsubzisteădeăfaptăînămomentulăînăcareă
semnul îl înlocuieşte”,ăafirm ăUmbertoăEco.14 Culoarea verde a semaforului este un semn pentru
c ăelă ine locul îndemului „treci!”ăOriceăcuvântăesteăunăsemnăpentruăc ăelă ine locul obiectului pe
care îl numeşte. Furculi aăesteăunăsemn,ăpentruăc ăeaătrimite la activitatea de a mânca, dar îi poate
ine şi locul. Noi ştimăc ăfurculi a este pentru mâncat, chiarădac ănuăvedemăpeănimeniămâncândă
cu ea. Astfel, o furculi ă peă ună panouă semnific ă pentruă noiă „mâncare”. În acest context, toate
lucrurile pot fi – şi chiar sunt, dup ăcumăpretinde semiotica – semne.

Dar care sunt regulileă înă bazaă c roraă suntă corelati semnificantul cu semnificatul?
R spunsulă semioticiiă este: în baza conven iilor culturale. C ă semaforulă trebuieă s aib ă culorileă

13
Ibid.
14
Ibid.

7
oă cl direă s ă îşi schimbe func iunea pentru ca semnifica iaă eiă s ă seă transforme.ă Începândă cuă
perioada Renaşerii şiăpân ăînăsecolulăXIX,ăbisericileăgoticeăconotauă„barbarie”.ăÎn secolul XIX şi
oă dat ă cuă r spândireaă sentimentuluiă na ionalist, bisericile gotice ajungă s ă semnifice, în riă
precum Fran a sau Anglia, identitate şi carcater na ional.

Schimbarea de semnifica ie înăcazulăunuiăobiectădeăarhitectur ăseăîntâmpl ăînătimp,ăiarăoă

cl direă areă cuă atâtă maiă multeă şanseă s ă fiă trecută prin astfel de procese de resemnificare, cu cât
exist ămai de demult. Este cazul monumentelor istorice, care au acumulat de-a lungul secolelor o
multitudine de semnifica ii care le fac atât de valoroase ast zi.

13
Cap 2. Monumentul istoric

2.1 Cadru general

Conceptul de monument istoric, în eles ca obiect de arhitectură cu valoare istorică şi de

artă, este un produs al culturii europene occidentale, iar apari ia lui a fost determinat ădeădou ă
circumstan e istorice.27

Primaă dintreă eleă seă leag ă deă autonomiaă şi pondereaă crescând ă aă arteiă înă societateaă
european ăoccidental ,ăcareăfaceăcaăobiectulădeăart ăs ăfieădeosebit pre uit şi respectat28. A doua
circumstan ă este cristalizarea, începând cu sec. al XIV-lea, a viziunii moderne despre timp şi
istorie. Timpul modern, linear şi ireversibil, supus entropiei, se opune timpului deăpân ăatunci,ă
sacru29, circular, repetitiv şi reversibil. În acest context, al deveniriiă f r ă putin ă deă întoarcere,ă
obiecteleă deă arhitectur ă ceă seă p streaz ă dină alte vremuri sunt pu inele pun i de leg tur ă cu
trecutul irecuperabil. Ele sunt martori ai unor epoci apuse şi supravieţuitori ai curgerii nemiloase
a timpului, câştigându-şi astfel dreptul la pre uirea şiăocrotireaăcontemporaneit ii.

În secolul al XIX-lea,ă r spândireaă şi generalizarea revolu iei industriale determin ă oă

schimbareăatâtădeăradical ăîn înf işarea şi paradigma de gândire a lumii (Weltanschaung), încât
devine limpede pentruătoat ălumeaăc ăce a fost nuăvaămaiăfiăniciodat , iar clivajul dintre trecut şi
viitor nu va face decâtă s ă seă adânceasc . Apareă deciă cuă atâtă maiă imperativ ă necesitateaă
conserv riiă r m şi elor trecutului 30 , ceea ce se va face sub forma protec iei şiă restaur riiă
monumentelor istorice.

În decursul secolul al XX-lea, conceptul de monument istoric cunoaşte o evolu ie

spectaculoas .ă Ast ziă elă desemneaz ă deă laă simpleă obiecteă deă arhitetur , la ansambluri, situri,
peisaje şi chiar trasee întregi31,ă deă laă arhitectur ă major ,ă laă arhitecturaă minor ă şiă vernacular .ă
Monumentul istoric a coborât în timp pân ălaăoriginileăumanit ii, apropriindu-şi toate crea iile
ei, şiăurc ăpân ăaproape de zilele noastre, la construc iile dinăaădouaăjum tateăsecoluluiăXX.ăDe

27
Francoise Choay, Alegoria patrimoniului, ed. Simetria, Bucureşti, 1998
28
Ibid.
29
vezi Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999
30
Francoise Choay, Alegoria patrimoniului, ed. Simetria, Bucureşti, 1998
31
Includerea traseelor culturale în patrimoniu s-aăf cutăprinăCarta traseelor culturale, ICOMOS, Quebec, 2008

14
Cap 3. Monumentul istoric în stare de ruină

3.1 Circumscrierea sensului termenului. Ruina comună. Ruina arheologică

Prină „ruin ”ă seă în elege în mod obişnuit oă cl direă careă „şi-a pierdut atât de mult din
forma şi substanţa ei originală, încât potenţiala ei unitate funcţională şi structurală sunt de
asemeni pierdute.”40 Dinăcauzaăst riiăavansate de degradare, oăcl direăînăruin ănu îşi mai poate
îndeplini funcţiunea pentru care a fost concepută şi, de fapt, nici o altă funcţiune. Tot în mod
obişnuit,ădestinulăuneiăcl diriăajunseăînăstadiulădeăruin ăesteădispari ia, fie prin demolare, fie prin
refolosirea materialului de construc ie, fie pur şi simplu prin neinterven ie (procesul de degradare
îşiă urmeaz ă cursulă şi ruina dispare de la sine). În cazul ruinei comune nu se pune problema
salvării ei,ăînăm suraăînăcareăeaănuăesteăconsiderat ăvaloroas ,ăiar reutilizarea ei nu are în vedere
conservareaăidentit ii sau a specificit ii vechii cl diri.

Ruina unui monumentul istoric îns ,ă continu ă s ă o posedeă ună num ră de valori aă c roră
dispari ieănuăpoateăfiăacceptat ălaăfelădeăuşor. Chiar când construc ia nu mai poate servi nici unei
func iuni, fiindă lipsit ă deă valoareaă deă utilizareă despreă careă vorbeşte Riegl41, ea îşiă poateă p straă
valoareaă artistic ă şi îşiă conserv ,ă oriceă ară fi,ă valoareă istoric .ă Problema interven iei asupra
monumentelor istorice în stare de ruin ă vizeaz ă salvarea materialului original şi a autenticit ii
monumentului42, dar şi g sireaă uneiă solu iiă astfelă înc tă cl direaă s ă poat ă acomodaă oă func iune,
adic ă s ă redevin ă arhitecur .ă Exist ă situa iiă înă careă seă opteaz ă pentruă conservareaă ruineiă f r
refunc ionalizare, aşa cum vom vedea în capitolul 3.3.1. În cazul în care ruinarea monumentului
istorică esteă atâtă deă grav ă încâtă determin ă pierdereaă valorilor,ă şi deci, a ra iunii sale de a fi
conservat, avem de-a face cu fenomenul de declasare a monumentului istoric.

Spreădeosebireădeămonumentulăistoricăînăstareădeăruin ,ăruina arheologică este de la bun

începută lipsit ă deă func iune. Ruinaă arheologic ă seă defineşte ca o categorie a patrimoniului
constând în vestigii ale existen ei şiă activit ii umane careă seă cerceteaz ă prină metodeă
arheologice43. Fiindălocalizat ăînămareăparteăsub nivelul solului, ea nu are func iune, nici nu se

40
Hana Derer, Un alt fel de istorie - valenţe ale patrimoniului construit,ăEd.ăUniversitar ăIonăMincu,ăBucureşti,
2007
41
Alois Riegl, Cultul modern al monumentelor, esenţa şi geneza sa, ed. IMPRESS, Bucureşti,ă1999ă
42
Inclusiv concep ia, forma, tehnicile şi mijloacele de construc ie folosite.
43
Art. 1, Carta ICAHM pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic, ICOMOS, Lausanne, 1990

20
pune problema de a i se reastaura func iunea ini ial . Deoarece serveşteă cuă prec dereă unor
scopuri ştiin ifice şi didactice, ruina arheologic ăesteăintegrat cel mai adesea unor spa ii muzele,
unde poate fi prezentat şi explicat ăcorespunz tor publicului.

3.2 Ruinare şi semnificaţie

Statutulă deă monumentă istorică conferită uneiă cl diriă confirm ă importan a ei din punct de
vedere artistic, istoric, memorial, identitar, social, ambiental etc,ă atr gândă dup ă sineă protec ia
cl dirii. Seă întâmpl ă îns ă caă oă gam ă întreag ă deă cl diriă s ă neă parvin ă înă stareă deă ruin înc ă
dinainte de a fi clasate ca monument istoric. Alteori, cl diriă deja declarate monument istoric
ajungăînăstareădeăruin . Înăacestăcapitolăvomăîncercaăs ăanaliz măcauzeleăruin riiăşiăs ăleăpunemăînă
rela ie ci ideea de semnifica ieădiscutat ăaneterior.

În rileăprotestanteăprecumăAnglia,ăBelgia,ăOlanda,ăexist ănumeroaseăm n stiriăînăruin ,ă

datând din perioada în care care influen a Bisericii Catolic ăse întindea şi asupra acelor teritorii.
Pretutindeni în Europa (chiar şi România)ăexist ăruineăaleăcet ilorămedievaleăabandonateăodat ă
cu modificarea condi iilor politice şi creşterea securit ii şiăaăstabilit iiăînăzon . În urma celui de-
ală Doileaă R zboiă Mondial,ă stateă caă Germaniaă şi Polonia auă r masă cu nenum rateă monumente
istorice în stare de ruin ,ădin cauza bombardamentelor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Serbia, în
urma bombardamentelor NATO din 1999. Uneoriă distrugereaă monumenteloră esteă îndreptat ă
împotriva monumentelor în sine, cum este cazul bisericii San Giorgio in Velabro din Roma,
victimaăunuiăatentatăcuăbomb ădin 199344, sau cazul cl dirilorăistoriceădinăBucureşti,ăl sateăs ăseă
degradeze, în scopul specula iilor imobiliare. Deşi în toate aceste cazuri avem de-a face cu ruine,
observ măcumăcumăcauzeleăruin rilorăprezentateăsuntădiferite,ăeleăputândăfiăgrupateăsubăcategoria
acţiunii timpului (careăimplic ădinăparteaăoamenilor numai neinterven ia) şi categoria acţiunilor
umane45. Dar, sub raportul ruinării cu semnificaţia, putemăobservaăurm toareleăsitua ii:

1. ruinareaăcauzat ădeăpierdereaăsemnifica iei;

2. ruinarea ca atentat la semnifica ie;

44
Înăurmaăatentatului,ăbisericiiăîiăesteădistrusănumaiăporticulădeăsecolăXIII,ăast ziăintegralăref cut.
45
Aceeaşiăîmp r ire o face şi AncaăDumitrescu,ăRenovatioăArchitecturae:ăruinaăcaăgeneratoareădeăarhitectur ,ă
Biblioteca UAUIM, CAR L 1588 DUM

21