Sunteți pe pagina 1din 9

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 1: CE ESTE SOCIOLOGIA ? Prof. Mircea Baltac

1. CE ESTE SOCIOLOGIA ?

EXPERIMENT: Galileo Galilei (1564-1642) a demonstrat ca viteza de cădere a corpurilor este aceeaşi, indiferent de masă. Ştiinţa modernă
propune un model de explicare şi înţelegere a realităţii bazat pe culegerea de date şi informaţii despre procesele şi fenomenele naturale sau sociale,
pe măsurători şi verificări ale acestor date şi informaţii. Acest nou mod de cunoaştere a realităţii este o cunoaştere empirică. Primele ştiinţe care
utilizează acest mod de cunoaştere empirică au fost ştiinţele despre natură, urmate de ştiinţele despre lumea vie, despre om şi societate.

SOCIOLOGIA îşi propune studierea societăţii omeneşti, cunoaşterea vieţii sociale pe baza modelelor empirice. Se impune ca ştiinţă printr-un
proces complex care acoperă aproape tot secolul XIX. Fondatorii sociologiei: francezul Auguste Comte (1798-1857), englezul Herbert Spencer
(1820-1903), germanii Karl Marx (1818-1883) şi Max Weber (1864-1920).

☺Auguste Comte este cel care propune acestei noi ştiinţe numele de Sociologie. La început, el a utilizate numele de fizică socială. Pentru
că au fost şi alţi gânditori care au utilizat acest nume pentru o altă ştiinţă, înlocuit ulterior cu statistică socială, Comte a renunţat în favoarea celui
de sociologie (latinescul socios = gloată, mulţime + grecescul logos = cunoaştere, ştiinţă), prin care această ştiinţă îşi propunea cunoaşterea
societăţii.

Elementul central al acestei noi discipline, în viziunea lui Comte, este reprezentat de metoda de cercetare. Această metodă este denumită
de Comte metoda pozitivă. Ea se fundamentează pe ideea că nu se poate face studiul realităţii decât pe baza culegerii de informaţii şi date sociale
obţinute în mod direct din realitate, cu ajutorul unor instrumente care permit măsurarea fenomenelor sociale, cunoaşterea bazându-se doar pe fapte.
În afara acestora nu se pot dezvolta teorii despre realitatea naturală sau socială.

Preocupat de analiza modului în care evoluează societăţile, Comte a încercat să găsească legile universale ale evoluţiei acestora, la fel cum
în fizică Newton sau Kepler reuşiseră să descopere astfel de legi.

Pentru el, legea universală care putea explica evoluţia societăţilor era legea celor trei stadii. Potrivit acesteia, evoluţia societăţii, a omului
şi a cunoaşterii se baza pe o trecere prin trei stadii universale: stadiul teleologic, stadiul metafizic şi, în final, ultimul stadiu, cel pozitiv.

Cunoaşterea pozitivă este cunoaşterea bazată pe date empirice, pe analiza realităţii cu mijloace ştiinţifice. De aceea, Auguste Comte
este considerat un gânditor pozitivist.

1
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 1: CE ESTE SOCIOLOGIA ? Prof. Mircea Baltac

☺ Herbert Spencer, ca şi predecesorul său, a luat şi ele ca model o ştiinţă consacrată vremii, dar nu fizica, ci biologia. Ca şi A. Comte,
Spencer a fost preocupat de evoluţia societăţilor şi de legile care guvernează evoluţia acestora. Pentru el, societăţile evoluează şi se comportă
asemenea asemănător organismelor vii: cresc, se dezvoltă, îmbătrânesc şi chiar dispar. Din acest motiv, sociologia lui a fost denumită
darwinism social, după numele lui Charles Darwin, autorul celebrei lucrări Originea speciilor care punea bazele teoriei evoluţioniste a speciilor.
Spencer nu caută să explice cum au loc procesele de schimbare socială, ci este preocupat de găsirea unor legi universale ale evoluţiei
societăţilor. El consideră că în istorie au fost două mari tipuri de societăţi:
a. societăţile militare – acelea conduse de militari
b. societăţile industriale – în care deţinătorii puterii economice sunt cei care conduc societatea.
Evoluţia oricărei societăţi urmează acest tip de succesiune: de la modelul militar de organizare, la cel industrial. Asemenea organismelor vii,
societăţile evoluează permanent, dezvoltându-se şi adaptându-se la cerinţele impuse de evoluţia socială.

☺ Karl Marx a propus un model economic de construcţie a sociologiei, pornind de la exemplul oferit de o altă disciplină: economia. El
consideră că forţele care pun în mişcare societatea îşi au originea exclusiv în societate. Renunţă la termenul de societate care este considerat mult
prea filosofic, înlocuindu-l cu termenul de formaţiune social-economică. Acest termen se referă la acel tip de societate caracterizat printr-un
mod de producţie economică.
Marx formulează o lege universală a evoluţiei societăţilor, legea concordanţei dintre forţele şi relaţiile de producţie. Potrivit acesteia,
fiecare formaţiune social-economică este caracterizată printr-un mod de producţie, determinat de relaţia dintre cele două componente ale sale
şi anume, forţele de producţie şi, respectiv, relaţiile de producţie.
Forţele de producţie sunt formate din mijloacele necesare producţiei (maşini şi utilaje, unelte, materii prime) şi din forţa de muncă. Relaţiile
de producţie sunt relaţiile care se stabilesc între oameni la nivelul modului de producţie. Cele mai importante relaţii sunt relaţiile de proprietate.
Între forţele de producţie şi relaţiile de producţie apare o contradicţie manifestată prin:
- caracterul social al muncii (cei care deţin forţa de muncă se aseamănă între ei prin aceea că fiecare dintre ei se bazează în munca lui
pe rezultatele muncii celorlalţi);
- caracterul privat al proprietăţii (proprietarul mijloacelor de producţie poate decide doar în interesul său, fără să ţină seama de interesul
muncitorilor).

Evoluţia forţelor de producţie este mai dinamică decât cea a relaţiilor de producţie, producându-se astfel un decalaj care poate fi redus printr-o
revoluţie socială, care rezolvă contradicţia, prin schimbarea relaţiilor de producţie şi , implicit, a tipului de proprietate asupra mijloacelor de producţie.
2
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 1: CE ESTE SOCIOLOGIA ? Prof. Mircea Baltac

☺ Max Weber renunţă la preluarea modelelor şi metodelor specifice ştiinţelor dezvoltate existente în epocă, arătând că metodele de
cunoaştere a realităţii sociale nu pot fi reduse la instrumentele folosite de ştiinţele naturii, fiind nevoie de un corp de metode propriu sociologiei.
Weber consideră că procesul de cunoaştere a vieţii sociale trebuie să pornească de la înţelegerea acţiunilor pe care oamenii le săvârşesc în
societate şi pe care le putem numi acţiuni sociale. Acest tip de metodă, a înţelegerii, poartă numele de comprehensiune.
Sociologia nu mai este o ştiinţă a societăţii în general, ci este o teorie despre acţiunea socială. Dacă în ştiinţele naturii cercetătorul este
separat total de realitatea pe care o studiază, în sociologie el este parte integrantă a acestei realităţi. Dacă în lumea fizică nu putem spune că
mişcarea corpurilor ar avea la bază intenţii, motivaţii, conştiinţă de sine sau voinţă, acţiunea socială pe care o studiază sociologia se bazează tocmai
pe aceste elemente. Ea are o bază subiectivă, este guvernată de voinţă şi de motivaţie, iar acţiunile oamenilor au o semnificaţie pentru fiecare
dintre aceştia. Cunoaşterea acestei semnificaţii presupune comprehensiunea.
Sociologia, ca ştiinţă, s-a dezvoltat permanent şi este consacrată ca ştiinţă în secolul XX, căpătând noi dimensiuni:
- o dimensiune academică şi empirică prin opera gânditorului francez Emile Durkheim, cel care a susţinut primul curs universitar de
sociologie şi a publicat prima lucrare de specialitate Sinuciderea în care analizează acest fenomen bazându-se pe date exclusiv empirice;
- o dimensiune aplicativă la nivelul practicii sociale, sociologia fiind utilizată în cunoaşterea şi analizarea vieţii sociale cu scopul de a putea
eficientiza activitatea instituţiilor şi organizaţiilor, de a cunoaşte ştiinţific opiniile şi atitudinile populaţiei.
FIŞĂ DE EVALUARE
CE ESTE SOCIOLOGIA. INTRODUCERE. FONDATORII SOCIOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ
NUMELE ŞI PRENUMELE ……………………………………………………………. DATA …………………………..

NOTA NOTA
CE ŞTIU CE-AM ÎNVĂŢAT CE-AŞ VREA SĂ ŞTIU PENTRU PENTRU
TINE PROFESOR
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
………………………………….. ……………………………………………………………….. …………………………… …………….. …………….

3
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 2: DE LA CUNOAŞTEREA COMUNĂ, LA CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A SOCIETĂŢII Prof. Mircea Baltac

2. DE LA CUNOAŞTEREA COMUNĂ, LA CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A SOCIETĂŢII

CITAT: „În prezent, datorită divorţialităţii ridicate, din ce în ce mai mulţi copii cresc în familii monoparentale (cu un singur părinte), comparativ
cu situaţia de acum 100 de ani.”
COMENTAŢI afirmaţia de mai sus !
CONCLUZII: Numărul familiilor monoparentale nu a crescut comparativ cu numărul celor de acum 100 de ani, modificându-se, în schimb, doar
cauzele acestui fenomen. În trecut, familiile monoparentale apăreau din cauza mortalităţii parentale ridicate, înainte ca toţi copiii să atingă vârsta
maturităţii. În plus, rata divorţialităţii nu implică, în mod necesar, creşterea numărului familiilor monoparentale, pentru că, aproape 90 % dintre
persoanele divorţate se recăsătoresc în primii trei ani după divorţ.
SOCIOLOGIA ne ajută să înţelegem lucrurile care nu sunt atât de evidente, ne ajută să trecem dincolo de aparenţe şi să înţelegem natura
complexă a realităţii. Sociologii, printr-o gamă variată de metode ştiinţifice, ajung, de multe ori, la concluzii diferite de a oamenilor simpli, obişnuiţi,
atunci când analizează şi explică un anumit fenomen social. Acest lucru se datorează demersului diferit de cunoaştere şi de investigare a realităţii.
MODURILE DE CUNOAŞTERE A SOCIETĂŢII:
- cunoaşterea comună, proprie oamenilor obişnuiţi;
- cunoaşterea ştiinţifică, proprie ştiinţelor, printre care se numără şi sociologia.
EXTRAGEŢI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE FIECĂRUI MOD DE CUNOAŞTERE DIN TABELUL AFLAT LA PAGINA 12
DIN MANUALUL CLASEI !
CONCLUZII: Sociologia depăşeşte limitele cunoaşterii comune, explorând complexitatea fenomenelor sociale, folosind un corp specific
de metode de cunoaştere, punând sub semnul întrebării ceea ce oamenii obişnuiţi au impresia că ştiu. Nu tot ceea ce ştim la nivelul simţului comun
este totdeauna fals şi că doar cunoaşterea ştiinţifică ne poate oferi o imagine corectă asupra vieţii sociale. În realitate, foarte multe dintre lucrurile
pe care oamenii le cunosc la nivelul simţului comun au fost analizate şi validate de studiile sociologice.
ACTIVITATE INDEPENDENTĂ: conspectaţi din manualul clasei (pagina 14), în ce măsură anumite proverbe care ilustrează rezultatele
cunoaşterii comune se pot regăsi într-o serie de legi şi principii sociologice (efectul pierderii de vreme şi eroarea fundamentală de atribuire).

PROIECTE: aflaţi cât mai multe lucruri despre cauzele chiulului de la ore al elevilor din mediul urban şi/sau rural, dacă elevii din familii bogate
chiulesc mai mult decât elevii care provin din familii mai sărace, dacă dintre aceştia sunt mai mulţi băieţi decât fete, sau, dacă cei care chiulesc
au note mai bune sau mai proaste decât cei care frecventează cu regularitate cursurile şcolare.
1
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 2: DE LA CUNOAŞTEREA COMUNĂ, LA CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A SOCIETĂŢII Prof. Mircea Baltac

FIŞĂ DE EVALUARE

DE LA CUNOAŞTEREA COMUNĂ, LA CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A SOCIETĂŢII


NUMELE ŞI PRENUMELE ……………………………………………………………. DATA …………………………..

NOTA NOTA
CE ŞTIU CE-AM ÎNVĂŢAT CE-AŞ VREA SĂ ŞTIU PENTRU PENTRU
TINE PROFESOR
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………….. ……………. …………….

2
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 3: SOCIOLOGIA ÎN ROMÂNIA Prof. Mircea Baltac

3. SOCIOLOGIA ÎN ROMÂNIA
România se află printre primele ţări din lume în care Sociologia se dezvoltă chiar de la începutul secolului XX. Prima şcoală de sociologie
de la noi din ţară a fost ŞCOALA SOCIOLOGIOCĂ DE LA BUCUREŞTI. Aceasta a fost una dintre primele şcoli de sociologie din lume
şi prima şcoală de cercetări monografice.
DIMITRIE GUSTI (1880 - 1955), una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale secolului trecut, a fost întemeietorul acestei şcoli.
Ca metodă de cercetare, Dimitrie Gusti a folosit metoda monografică. Aceasta presupune că întotdeauna cercetarea sociologică se realizează
interdisciplinar, sociologilor alăturându-se medici, economişti, agronomi, ingineri, care întreprind analize complexe la nivelul comunităţilor rurale
bazate pe culegerea tuturor tipurilor de date privitoare la respectivele aşezări (date despre populaţie, despre economie, despre starea de sănătate
a populaţiei, despre comerţ, despre educaţie etc.).
ŞCOALA SOCIOLOGICĂ DE LA BUCUREŞTI a cuprins o mare parte a reprezentanţilor tuturor ştiinţelor sociale din România. A fost o şcoală
de pionierat în ceea ce priveşte ideea de valorificare a cercetărilor sociale la nivelul practicii sociale. Cercetările sociologice vizau îmbunătăţirea vieţii
oamenilor şi dezvoltarea localităţilor şi comunităţilor rurale.
SOCIOLOGIA trebuia să deservească atât cunoaşterea societăţii, cât şi acţiunea practică socială, direcţie pe care s-a plasat Sociologia
pe plan mondial.
DIMITRIE GUSTI, ajutat de intelectualii care au gravitat în jurul şcolii sale, a iniţiat şi coordonat acţiunea de cercetare monografică a satelor
din România (1925-1948), proiect stopat de autorităţile de la Bucureşti. El a fondat şi a condus Asociaţia pentru ştiinţă şi reforma socială
(1919 - 1921), Institutul Social Român, Institutul de Ştiinţe Sociale al României.
Împreună cu VICTOR ION POPA, CU H. H STAHL şi cu G. FOCŞA, au creat MUZEUL SATULUI (1936), primul muzeu de acest fel din lume
care şi astăzi este un muzeu de referinţă pe plan mondial.
H. H STAHL, unul dintre elevii lui Dimitrie Gusti, a preluat activitatea Şcolii de sociologie în cerea ce priveşte studiile de teren în satele
din România, realizând primele filme documentare sociologice din ţară.
Odată cu instaurarea regimului comunist, activitatea Şcolii sociologice de la Bucureşti a fost suprimată, sociologia fiind interzisă. Ea revine
şi se dezvoltă cu o dinamică majoră ca disciplină academică după anul 1990.
TEMA PENTRU ACASĂ:
1. Realizaţi o fişă cu caracter biografic a întemeietorilor Şcolii de sociologie de la Bucureşti
2. Răspundeţi la întrebarea „Ce poate face un sociolog ?”, ajutându-vă de Manualul clasei, pagina17-18.
3. Completaţi FIŞA DE EVALUARE pentru lecţia „Sociologia în România”.
1
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE.

LECŢIA Nr. 3: SOCIOLOGIA ÎN ROMÂNIA Prof. Mircea Baltac

FIŞĂ DE EVALUARE

SOCIOLOGIA ÎN ROMÂNIA

NUMELE ŞI PRENUMELE ……………………………………………………………. DATA …………………………..

NOTA
CE ŞTIU CE-AM ÎNVĂŢAT CE-AŞ VREA SĂ ŞTIU PENTRU TINE
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. …………………………………………. …………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….
…………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………….

2
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE

LECŢIA Nr. 4: EXERCIŢII ŞI TEME DE REFLECŢIE Prof. Mircea Baltac

4. EXERCIŢII ŞI TEME DE REFLECŢIE

Socrate şi testul celor trei …

În Grecia antică, Socrate (470-399, î. H.) era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui.
Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă, care alerga spre el agitat şi care i-a spus:

- Socrate, ştii ce-am auzit, tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi ?
- Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei.
- Trei ?
- Aşa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test
este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur ca ceea ce vrei să-mi spui este adevărat ?
- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce
vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine ?
- Nu, dimpotrivă.. .
- Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat ?

Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat.

- Totuşi, mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă-filtrul Folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos ?
- Nu, nu chiar...
- Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce
să-mi mai spui ?

Omul era învins şi s-a ruşinat. Şi astfel Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa îl înşela cu studentul respectiv.

Webografie:
http://www.turnucustiri.ro/fraza/3207-socrate-si-testul-celor-trei-poveste-cu-talc
1
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE

LECŢIA Nr. 4: EXERCIŢII ŞI TEME DE REFLECŢIE Prof. Mircea Baltac

Numele şi prenumele …………………………………………………….. Data …………………………


TEST DE EVALUARE
(Se acordă 1 punct din oficiu)

1. Separaţi propoziţiile adevărate de cele false, scriind litera A pentru „adevărat” şi F pentru „fals” pe spaţiile punctate (2 puncte):
a. Auguste Comte şi Herbert Spencer au fost contemporani. …… (0,5 puncte)
b. Cunoaşterea comună este constituită din informaţii false. …… (0,5 puncte)
c. România a contribuit la dezvoltarea Şcolii de sociologie de la Bucureşti. …… (0,5 puncte)
d. Emile Durkheim foloseşte pentru prima dată denumirea de sociologie. …… (0,5 puncte)

2. Numiţi cei patru gânditori fondatori ai sociologiei. Alegeţi unul dintre ei şi arătaţi în ce a constat contribuţia lui la dezvoltarea Sociologiei ca
ştiinţă (3 puncte):
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Dimitrie Gusti este un sociolog român cu contribuţii importante la dezvoltarea Sociologiei. Arătaţi succint care sunt acestea (2 puncte):
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Comparaţi metoda pozitivă cu metoda monografică, arătând câte o asemănare şi o deosebirea dintre acestea (2 puncte):
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
2